Curs Geriatrie

Particularități geriatrice ale patologiei neurologice și psihiatrice

I. DEMENȚA – o predau eu pe Zoom

II. TULBURĂRI DE MEMORIE

- hipomnezie = diminuarea capacității de memorare. Nu apare doar la vârstnici
- amnezia = pierderea parțială sau totală a memoriei. Poate fi:
 lacunară (episodică) mai frecvent în stări confuzive
 globală tranzitorie sau definitivă; în demență, la final
 anterogradă sau de fixare – nu mai poate învăța nimic nou; în demență, în stadiile incipiente
 retrogradă sau de evocare – uită ceea ce înainte știa; în demență, în stadii avansate

III. TULBURĂRILE AFECTIVITĂȚII

1. Apatia = dezinteres pentru tot ce se întâmplă în jur, inclusiv față de propria persoană
2. Depresia se caracterizează prin tristețe, sentiment de inutilitate, inhibiție psiho-motorie. Poate fi cauzată și de
unele medicamente hipotensoare și betablocante
3. Stările anxioase = teamă fără ceva concret, continuă

IV. STĂRI CONFUZIONALE ACUTE

- se caracterizează prin dezorientare temporo-spațială și afectarea funcțiilor psihice cognitive (gândire,
memorie, atenție, voință)
- cauze : unele medicamente (antidepresive, sedative), TCC, tumori cerebrale, AVC, hiperglicemie, meningite
- tratamentul vizează în primul rând cauza. Dacă pacientul devine agitat se administrează Haloperidol sau
diazepam

V. TULBURĂRI DE SOMN
- majoritatea vârstnicilor se plâng de: treziri nocturne frecvente, somnolență diurnă, adormire dificilă, inversarea
ritmului circadian (veghe/somn)
- pot fi cauzate sau accentute de depresie, demență, consum de alcool, fumat, anxietate
- tratamentul tulburărilor de somn este doar în ultimă instanță medicamentos (somnifere). Se preferă tratamentul
placebo și o bună igienă a somnului care implică:
 depistarea medicamentelor care pot afecta somnul
 evitarea consumului de cofeină, alcool, tutun după-masa
 evitarea consumului exagerat de lichide după-masa
 realizarea unui climat optim pentru somn
 eviatrea dormitului pe parcursul zilei
 exerciții fizice pe parcursul zilei
 plimbări după-masa și seara
 evitarea stărilor conflictuale
 mersul la culcare doar când le este cu adevărat somn
1
 Curs Geriatrie

VI. AVC – ați făcut sau veți face în acest semestru la neurologie

Particularități geriatrice ale patologiei digestive

- majoritatea afecțiunilor gastrice nu au legătură cu procesul de îmbătrânire, ci cu stilul de viață (fumat, dietă
dezeechilibrată, cafea, alcool, stress) și nu prezintă diferențe față de adult.
I. BOALA DE REFLUX GASTROESOFAGIAN (BRGE)
Definiție: BRGE reprezintă modificările produse de refluxul conținutului gastric în esofag.
- s-a constatat faptul că BRGE este mai frecventă la vârstnici din următoarele cauze legate de procesul de
îmbătrânire: încetinirea peristaltismului, reducerea secreției salivare, întârzierea evacuării gastrice, consumul
crescut de medicamente
Manifestări clinice: pirozis, regurgitații acide, dureri epigastrice, vărsături acide. În timp apare esofagita și chiar
ulcerații esofagiene
Tratament: igieno-dietetic, antiacide, antisecretorii gastrice
II. INCONTINENȚA ANALĂ
- este cauzată de scăderea tonusului muscular al sfincterului anal din cauza procesului de îmbătrânire, urmarea
fiind pierderi involuntare de fecale și gaze.
Etiologie: traumatisme anale, constipație, diaree, chimioterapie, AVC, leziuni ale măduvei spinării, dietă
inadecvată
Tratamentul se adresează cauzei.

Particularități geriatrice în deshidratare,

boli metabolice și hematologice

I. DIABETUL ZAHARAT (DZ)

- odată cu înaintarea în vârstă scade numărul de celule pancreatice secretoare de insulină (celulele Langerhans
beta) și crește rezistența tisulară la acțiunea insulinei. Ca urmare apare hiperglicemia
- la vârstnic DZ are debut insidios și este de tip II
- tratamentul include obligatoriu dietă, exerciții fizice regulate, combaterea obezității și medicație
hipoglicemiantă
- o particularitate geriatrică a DZ o constituie faptul că trebuie neapărat instruite și persoanele care îngrijesc
vârstnicul

II. OBEZITATEA
- este favorizată la vârstnici de reducerea activităților fizice și de încetinirea metabolismului
- de asemenea, de regulă, vârstnicul slăbește mai greu decât adultul

2
 Curs Geriatrie

III. DESHIDRATAREA
= un ansamblu de tulburări cauzate de pierdere masivă de apă din organism, în absența unui aport compensator
- este mult mai gravă la nou-născuți, copii și vârstnici
- este mai frecventă în sezonul călduros
Cauze geriatrice: administrarea de diuretice, diminuarea senzației de sete, hipofuncția renală, imobilizarea.
Manifestări clinice: tegumente uscate, amețeli, tulburări de mers, senzație de sete, cefalee, apatie, somnolență,
hTA, tahicardie, constipație, depresie, oligurie, stări confuzionale. În cazurile severe: convulsii, comă.
- Risc crescut de tromboze
Tratament: reechilibrare hidro-electrolitică pe cale parenterală

IV. ANEMIILE
- cauze: malnutriția, deficit de fier, B12, B6, acid folic
- manifestări: paloare, palpitații, dispnee de efort, crize anginoase (mai ales la persoanele cu ateroscleroză),
anorexie, scăderea capacității de concentrare a atenției
- tratamentul vizează etiologia

V. LEUCEMIILE
- nu prezintă diferențe comparativ cu adulții

Patologie gerodermatologică

I. Cauze endogene de îmbătrânire a tegumentului:

1. ereditatea
2. alimentația necorespunzătoare un timp îndelungat duce la îmbătrânirea precoce a tegumentului: dieta
săracă în fructe și legume proaspete (determină deficit de vitamine și elemente minerale), săracă în fibre
(determină încetinirea tranzitului intestinal și ca urmare reținerea unor toxine), abuzul de alcool (produce
hipovitaminoze din grupul B)
3. nerespectarea cantitativă și calitativă a orelor de somn. Somnul indus de medicamente încetinește
procesul de regenerare celulară
4. stressul care produce în plus și căderea părului

II. Cauze exogene de îmbătrânire a tegumentului:

1. fumatul
2. clima rece
3. poluarea
4. detergenții de rufe neîndepărtați prin clătire suficientă
5. expunerea excesivă la soare
6. utilizarea excesivă a produselor cosmetice

3
 Curs Geriatrie

III. Patologie dermogeriatrică:

1. Pruritul senil – este mai frecvent la bărbați, după vârsta de 60 de ani. Frecvent nu are o etiologie depistabilă și
tratabilă, motiv pentru care se administrează antihistaminice și se aplică soluții calmante pe tegument. Pruritul
senil are ca și efecte: insomnii, irascibilitate, stare de agitație.
2. Nevii pigmentari (alunițele) – pot fi congenitali sau dobândiți. Sunt favorizați de expunerea excesivă la soare.
De regulă sunt benigni, doar uneori suferă transformare malignă (melanom malign).
3. Cancerul de piele – este favorizat de tegumentul deschis la culoare, expunerea la radiații ultraviolete (în
special bronzarea artificială), ereditatea.

Particularități geriatrice în afecțiuni urologice

I. NEFROPATII MEDICAMENTOASE sunt cauzate de următoarele medicamente:

- antiinflamatoare nesteroidiene: acid acetilsalicilic, ibuprofen, ketoprofen, indometacin, piroxicam
- quinolone: ciprofloxacina, norfloxacină
- antihipertensive: hidralazina, alfa-metildopa, inhibitori ai enzimei de conversie
- beta-lactamine: oxacilina, ampicilină, penicilină G, meticilina, amoxicilină
- aminoglicozide: gentamicină, kanamicină, neomicina, amikacina

II. INFECȚII URINARE

- sunt foarte frecvente la vârstnici, în special la femei
- etiologia cea mai frecventă: Escherichia coli
- factori favorizanți geriatrici: adenom de prostată, prolaps genital, sonde vezicale, scăderea imunității,
imobilizarea prelungită, deteriorarea psihică, diminuarea diurezei cu concentrarea urinii
- manifestări clinice: disurie, polakiurie, emisie de urini tulburi sau hipercrome, dureri în hipogastru, febră,
hematurie
- diagnosticul se pune pe baza uroculturii
- tratament cu antibiotice

III. INCONTINENȚA URINARĂ

- este o majoră problemă a îngrijirilor geriatrice, incidența ei crescând odată cu înaintarea în vârstă. Există mai
multe forme clinice:
1. Incontinența de stress sau de efort = pierdere involuntară de urină la creșterea presiunii intraabdominale ca
urmare a unui efort (râs, strănut, tuse, urcatul scărilor, etc). Este cauzată de slăbirea musculaturii perineale din
cauza nașterilor multiple, hipotrofiei gerontologice, modificărilor hormonale cauzate de menopauză, obezitate,
constipație cronică. Apare mult mai frecvent la femei
2. Incontinența imperioasă = nevoia imperioasă, bruscă de a urina, ceea ce duce la pierderi involuntare de
urină. Este cauzată de o hiperreactivitate a mușchiului detrusor (mușchiul vezicii urinare) care se contractă în
mod excesiv. Este mai frecventă după AVC, în caz de adenom de prostată sai infecție urinară
3. Incontinența prin preaplin = perdere involuntară de urină din cauza depășirii capacității de umplere a
vezicii urinare. Este mai frecventă în caz de adenom de prostată sau afecțiuni neurologice degenerative
4
 Curs Geriatrie

4. Incontinența neurogenă = golirea involuntară a vezicii urinare ca urmare a unei contracții spontane,
involuntare, fără senzație de micțiune. Apare în caz de leziuni medulare, demență, Parkinson
5. Incontinența urinară funcțională – pacientul nu are timp să ajungă la toaletă. Apare în demență
Tratamentul include rezolvarea cauzei (dacă este posibil), psihoterapie, exerciții fizice de întărire a
musculaturii perineale, reducerea greutății corporale, micțiuni la *comandă* adică la 2-4 ore fără a aștepta
nevoia imperioasă de a urina

IV. RETENȚIA DE URINĂ

- poate fi acută, completă, numită glob vezical care necesită sondaj vezical de urgență
- poate fi incompletă, cronică, mai ales la bărbați cu adenom sau cancer de prostată
- retenția de urină favorizează infecții urinare

V. ADENOMUL DE PROSTATĂ (cine are de la Chirurgie nu mai trebuie să scrie)

– reprezintă o tumoră benignă a prostatei, frecventă la bărbați după vârsta de 60 de ani.
Etiologie:
- probabil este legată de hipertrofia prostatei și tulburările hormonale care apar la sfârșitul vieții de adult (în jur
de 60 de ani)
- factori favorizanți: ereditatea, ateroscleroza, sedentarismul, infecții urinare în antecedente
Manifestări clinice:
1. În primul rând polakiurie inițial nocturnă, apoi și diurnă, disurie caracterizată prin modificarea jetului urinar
care apare întârziat, continuă și fără voia pacientului și este slab proiectat (pe pantofi)
2. Pe măsură ce crește adenomul disuria se accentuează, apare staza urinară și în consecință infecții urinare
3. Ex obiectiv include tușeul rectal
Explorări paraclinice: ecografie și sumar de urină
Tratament:
- Tratament medical doar pentru a încetini evoluția
- Tratament chirurgical – adenectomie – TUR (rezecție transuretrală endoscopică)

Particularități geriatrice în afecțiuni ale aparatului locomotor

I. OSTEOPOROZA (cine are de la Chirurgie nu mai trebuie să scrie)

Reprezintă o boală sistemică caracterizată prin deteriorarea arhitecturii țesutului osos și având drept consecințe
creșterea fragilității osoase și creșterea riscului de fractură.
Afectează predominant populația vârstnică, de sex feminin; se consideră că 80% din femeile de 60 de ani au
osteoporoză.
Gradul de osteoporoză este cuantificat la nivelul osului femural și la nivelul CV lombare, acestea fiind zonele
cele mai expuse la tasări și fracturi patologice.
Factori favorizanți – sexul feminin, deficitul de estrogeni (la menopauză), fumatul, hipovitaminoza D, efortul
fizic, imobilizare completă timp îndelungat (după 6 luni de imobilizare, masa osoasă scade cu o treime),

5
 Curs Geriatrie

consumul cronic de alcool, deficit de Ca, P, proteine, unele medicamente (diuretice tiazidice, metotrexat,
barbiturice, fenitoină, cortizon)
Tablou clinic
 sărac, pot apărea dureri osoase, predilect lombare. De regulă manifestările clinice sunt date de
complicații.
 Diagnosticul se pune prin măsurarea densității osoase (densitometrie osoasă)
 Examenul radiologic evidențiază rarefiere osoasă doar în stadiile avansate
Complicații – fracturi patologice, cauzate de micrtraumatisme, localizate de regulă la nivelul colului femural.
Tratament
1. Tratament igienodietetic: renunțarea la fumat și alcool, dietă bogată în Ca, P, proteine, exerciții fizice
regulate
2. Vitamina D și calciu
3. Inhibitori ai resorbției osoase: estrogeni, calcitonină, raloxifen, bifosfonați (alendronat, risedronat,
ibandronat, zoledronat), derivați activi de vitamină D (calcitriol, alfa-calcidol)
4. Stimulatori ai formării osoase: parathormon, hormoni anabolizanți, factori de creștere (GH), fluoruri
5. Acțiune duală (3+4) – ranelat de stronțiu

II. FRACTURILE la vârstnici sunt cel mai frecvent cele de col femural
- la vârstnic fracturile sunt cauzate în special de căderi de la nivel, motiv pentru care vârstnicii peste 70 de ani ar
trebui supraveghiați
- rezultatul este imobilizare prelungită care predispune la escare