Ontologia – componenta a filosofiei

Ontologia este acea parte constitutiva a filosofiei ce studiaza fundamentele existenţei ,

nivelurile , modurile si formele esenţiale de manifestare ale acesteia .
Ea reprezintă un domeniu de mare importanţa deoarece , oferă premisele,
teoretico+metodologice , tuturor celorlalte domenii de reflexie filosofica (gnosiologia ,
axiologia , proxiologia ) precum si tuturor ramurilor stiintei .
În decursul istoriei filosofiei , obiectul ontologiei a evoluat , de la un sens larg , şi
mai puţin conturat , la un sens mai restrâns dar mai riguros , când ontologia are ca obiect de
reflexie natura .
Evoluţia istorică a problematicii ontologiei , pune în evidenţa câteva aspecte
importante şi anume :
 În primele incercări de sisteme filosofice , ponderea hotărâtoare o aveau
problemele de ontologie strâns legate de filosofia naturii . În filosofia greacă
antică pâna la Socrate , toate ideile filosofice gravitau in jurul naturii , a
universului exterior omului .
 Ontologia moderna mai ales cea contemporană se referă in cea mai mare măsura ,
uneori chiar cu precadere la societate . Obiectivul îl constituie definirea
statutului existenţial al omului , nu atât universul natural cât mai ales universul
social , al creaţiei tehnice , economice , culturale .
 Dacă la origine si pe primele trepte ale evoluţiei sale , ontologia a avut un
caracter speculativ , fiind identificate cu metafizica treptat însă odata cu
constituirea si dezvoltarea ştiinţelor , incepând cu secolul XVIII ea s-a sprijinit
din ce în ce mai mult pe cunoaşterea ştiinţifica folosind rezultatele acesteia în
fundamentarea tezelor ei .

Clasificarea ontologiei
Ontologia se clasifică după mai multe criterii :
1. După numărul si natura elementelor , puse la baza lumii :
 Pluraliste
 Dualiste

Cele moniste pun la baza lumii un singur principiu(factor).Acest factor poate
fi de natură materiala , in acest caz , avem de-a face cu ontologii materialiste (ontologiile
antice care pun la baza lumii : apa , aerul , focul , pamântul ) sau poate fi considerat de natură
spirituală , în acest caz avem de a face cu ontologii idealiste care se împart în onotologii
idealiste obiective ( la baza lumii stă un principiu impersonal , există dincolo de om si de
omenire ) si ontologii idealiste subiective conform cărora lumea este o creaţie a spiritului
uman individual (concepţia lui Barkley , dupa care lucrurile există numai în măsura în care sunt
percepute de simţurile omului) .

Ontologiile dualiste pun la baza lumii , doua principii considerate , ca fiind distincte
prin natura lor : unul material si celălalt spiritual . Aceste principii există şi evolueaza in
parte fără ca unul să fie determinant .
 Ontologiile pluraliste pun la baza lumii mai mulţi factori care pot fi însa , fie
materiali fie spirituali .

2. După gradul de generalitate avem :

 Ontologii globale (care se referă la existentă in ansamblul său (ontologia
marxistă).
 Ontologiile regionale
 Ontologii cosmice si fizico-chimice
 Ontologii biologice
 Ontologii socio-umane

Concepţii ontologice
1. Concepţia teista susţine ca , Dumnezeu este primordial si transcendent în raport
cu lumea . Dumnezeu este înainte de toate creatorul universului, sursa infinita a
posibilitaţilor .

2. Concepţia panteista susţine ca Dumnezeu este substanţa comună a lucrurilor, nu

este nici creatorul lumii si el se confundă cu lumea , sau lumea este Dumnezeu . Panteismul
afirmă ca Dumnezu este in toate , Dumezeu se afla in lucruri şi nu înainte de toate el este
esenţa lor .

3. Concepţia ateista care neaga complet existenta lui Dumnezeu , afirmând ca lumea
nu a fost creaă de o persoană transcendentă . Lumea materială nu a fost creată ci este
eternă , că nu are nici inceput şi nici sfârşit , totul se exprimă plecând de la legile materiei in
mişcare .