Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
FACULTATEA CONTABILITATE
DEPARTAMENT CONTABILITATE, AUDIT ȘI ANALIZĂ ECONOMICĂ
RAPORT
PRIVIND PRACTICA DE PRODUCȚIE
Baza de practică S.R.L. Salamer-com
Autor:
studentul gr. CON-172,
învățământ cu frecvență redusă
Friptu Diana
_________________
(semnătura)
Conducător științific:
dr., conf. univ. Bîrca A.
_________________
(semnătura)
Chişinău – 2021
1
Cuprinsul raportului practicii de producție:
Introducere ....................................................................................................................... 3
Bibliografie ..................................................................................................................... 28
2
Introducere
Este bine cunoscut faptul că practica de producție se consideră un instrument de bază pentru
aplicarea cunoștințelor acumulate pe parcursul anilor de studii, care au fost dobândite în cadrul
orelor de curs. Acestea au ca scop aplicarea la nivel practic a tranzacțiilor enonomice ce au loc în
cadrul entității în dependență de genul de activitate desfășurat de către aceasta. În procesul
realizării acesteia, studenții se familiarizează cu viitoarea specialitate, însușesc deprinderi primare
pentru formarea profesională.
Scopul practicii de producție este de a-mi dezvolta abilităţile practice în baza materialului
teoretic însuşit pe parcursul anilor de studii.
În cadrul practicii de producție sunt realizate diverse activități care contribuie la atingerea
obiectivelor mai sus menționate, în acest mod au fost efectuate lucrări contabile conform tematicii
practicii de producție.
3
Stagiul practicii de producție a fost efectuat la întreprinderea S.R.L. „Salamer-com”, entitate a
cărei gen de activitate este producerea și anume producerea salamurilor și produselor din carne.
În Capitolul II. „Politicile contabile”- sunt prezentate actele normative în baza cărora au fost
întocmite politicile contabile, modul în care au fost acestea elaborate, cum are loc modificarea
politicilor contabile. La fel este indicat și modul de perfectare documentară precum și cum are loc
aprobarea acetora. Controlul corectitudinii aplicării politicii contabile este esențial în activitatea
economică a entității de aceea în acest capitol este indicat și acest aspect.
Capitolul III „Planul de conturi de lucru a entității” - Planul general de conturi cuprinde
totalitatea conturilor sintetice care servesc la înregistrarea existenței, mișcării și transformării
mijloacelor economice, a resurselor acestor mijloace și a rezultatelor obținute. Acesta se prezintă
sub forma unui tablou în care fiecare cont are o denumire, simbol cifric și sunt incadrate în clase
si grupe dupa anumite criterii. În acest mod în acets capitol va fi indicat modul de elaborare al
planului de conturi de lucru care este essential în activitatea întreprinderii deoarece cuprinde aspect
concrete ce țin de activitatea entității ci nu doar generalități. La fel în acets capitol este descrisă
caracteristica conturilor sintetice și a subconturilor specifice entității, neprevăzute în planul general
de conturi contabile. Deasemenea este descries și modul de aprobare al planului de conturi de
lucru.
Capitolul IV. „Documentarea faptelor economice” – acest capitol cuprinde ansamblul tuturor
cerințelor legale față de documentele primare, modul de elaborare și aprobare a documentelor
primare netipizate. Deasemenea în cadrul acestui capitol vom găsi și modul de perfectare și de
4
aplicare a documentelor contabile aferente intrărilor și ieșirilor ce au loc pe parcursul perioadei de
gestiune și nu în ultimul rând vom vedea care sunt persoanele responsabile de întocmirea
documentelor.
Capitolul V. „Registrele contabile” - Registrele contabile reprezintă nişte foi volante sau fişe,
care au destinaţia de a acumula datele curente din documentele primare în scopul generalizării
acestora şi determinarea indicatorilor respectivi. În acest capitol sunt indicate cerințele legale
aferente completării acestora, tipurile de register contabile utilizare de entitatea analizată precum
și modul de aprobare, întocmire, aplicare și arhivare a acestora.
5
Capitolul 1. „Caracteristica de bază a întreprinderii”
Bazele companiei „Salamer-com” S.R.L. datează cu începutul anului 1999, inițial ca o afacere
de familie. Istoria companiei „Salamer-com” S.R.L. este mai mult de douăzeci de ani de experiență
în producția și vânzarea de salamuri, mezeluri și produse semi-fabricate de cea mai înaltă calitate,
preparate conform rețetelor tradiționale. În prezent sunt peste 70 de sortimente de mezeluri, cu
gust autentic sau distinct. Este înregistrată la Camera Înregistrarii de stat cu Numărul de
identificare de stat- codul fiscal 1003600109105. (Anexa 1)
Prin cererea depusă la 29.02.2008, asociatul Întreprinderii Individuale Istrati Victor a solicitat
înregistrarea și înscrierea în Registrul de Stat al întreprinderilor și organizațiilor a întreprinnderiii
noi Societatea cu Răspundere Limitată „Salamer-com”, create în rezultatul reorganizării prin
transformare.
Fondată în 1999 și renovată în 2013, în prezent devenind una dintre cele mai moderne fabrici
de mezeluri din Moldova, de model European, care se conformează normelor sanitare și
standardelor de calitate europene.
6
5. Comerțul cu ridicata al cărnii și produselor din carne.
6. Comerțul cu amănuntul al peștelui, crustaceelor și moluștelor
7.Comerțul cu ridicata al peștelui și produselor din pește
8. Prelucrarea și conservarea fructelor și legumelor
9. Prepararea sucurilor din fructe și legume.
S.R.L. „Salamer-com” este o entitate destul de mare care are în structura sa organizatorică
mai multe departamente, acest fapt asigură o activitate eficientă și o utilizarea a resurselor
deținute de către aceasta la cel mai înalt nivel. Astfel structura organizatorică este formată din
următoarele departamente:
I. Departamentul contabil – reprezintă una dintre ramurile cele mai importante a funcționării
unei afaceri. Gestionarea cu succes a conturilor contabile, ținerea strictă a evidenței activelor și
pasivelor companiei, conformarea rigorilor fiscale – toate acestea sunt valoroase și utile pentru
prosperitatea și rentabilitatea afacerii. În cadrul acestui departament activează mai mulți contabili
care au grijă de înregistrarea coerentă și la timp a tranzacțiilor economice. Principalele atribuții a
acestui departament în cadrul entității „Salamer-com” S.R.L. sunt: organizează și desfășoară
activitatea financiar-contabilă a entității în conformitate cu dispozițiile legilor, care sunt în vigoare
în Republicii Moldova; urmărește evoluția indicatorilor financiari, precum și respectarea
disciplinei de plan și a celei financiare de către entitate; asigură întocmirea documentelor de
planificare financiară, care să urmărească utilizarea eficientă a resurselor de capital puse la
dispoziție; asigură plata integrală și la timp a remunerațiilor personalului; raportează lunar situația
privind execuția bugetului de venituri și cheltuieli; răspunde de prezentarea la termen a situațiilor
financiare trimestriale și anuale, și a altor rapoarte importate, cum ar fi toate declarațiile fiscal;
7
asigură îndeplinirea sarcinilor contabilității cu privire la exercitarea controlului financiar atât cel
preventiv, cât și a celui ierarhic operativ-curent.
La S.R.L. „Salamer-com” evidența contabilă este ținută semiautomat, având în vedere faptul că
informația este înregistrată atât sub formă computerizată cât și manual, operațiile fiind înscrise în
registre cumulative numite „Jurnale-order” în baza documentelor primare.
IV. Casa - este o subdiviziune aparte, care se ocupă cu evidenţa operativă a numerarului,
răspunzător de integritatea acestor mijloace o casierul-şef. El îndeplineşte registrele de casă şi le
introduce în sistemul informaţional contabil.
Aprovizionarea contabilităţii cu toate cele necesare este efectuată prin secţia administrativ-
gospodărească, care prin ordinul scris al contabilului-şef eliberează toate cele necesare desfăşurării
normale a lucrului, inclusiv sunt eliberate documente de strictă evidenţă de către şefa secţiei,
„evidenţa materialelor” prin completarea registrului de evidenţă a documentelor de strictă
evidenţă.
Toate aceste subdiviziuni sunt conectate la un sistem integru, automatizat al evidenţei contabile,
şi deci evidenţa dintre aceste compartimente este evidentă şi operativă.
9
„Salamer-com” S.R.L
Organigrama entității corespunde unei bune funcționări a agentului economic. Structura este
astfel concepută încât să poată fi stabilite concret atribuțiile și sarcinile fiecărui compartiment
funcțional, ale fiecărui post, precum și relațiile funcționale care trebuie să existe între
compartimente. Relațiile între compartimente sunt bine stabilite, deoarece informația pe care o
deține un compartiment este utilă pentru altele, acestea transmițându-se într-un mod cât mai
oprativ.
10
Capitolul 2. „Politicile contabile”
Politicile contabile ale unei entități reprezintă o totalitate de acte normative interne, în
conformitate cu care se măsoară activele, pasivele, veniturile, cheltuielile și rezultatele financiare.
Determinarea rezultatelor financiare este importantă, deoarece ne permite să apreciem performanța
financiară a entității, precum și luarea deciziilor manageriale adecvate. Fiecare entitate este
interesată de obținerea unui rezultat financiar maxim și, în asemenea circumstanțe, ea este pusă în
situația de a-și optimiza profiturile. În acest sens „Salamer-com” S.R.L. a elaborat un document
cât e posibil de detaliat, astfel manifestând o atitudine serioasă față de activitatea întreprinderii.
Prezența politicii de contabilitate în cadrul entității analizate crește substanțial gestionarea
eficientă a rezultatelor financiare și a întregii activități.
Această politică de contabilitate este utilizată în mod permanent. Raportul anual al întreprinderii
include o „anexa privind politicile contabile” care au fost aplicate in situațiile financiare. De
exemplu, o publicare a politicilor ar preciza dacă întreprinderea a utilizat metoda lineară sau
degresivă de amortizare, dacă în evaluarea stocurilor a fost utilizată metoda FIFO sau CMP, cum
au fost calculate și contabilizate provizioanele.
Politica de contabilitate în cadrul entității S.R.L. „Salamer-com” este elaborată în baza legilor
și regulamentelor în vigoare și anume:
11
5. Altor acte normative şi legislative a schimbărilor şi completărilor acestora
a) Continuitatea activităţii
b) Contabilitatea de angajamente
c) Permanenţa metodelor
d) Separarea patrimoniului şi datoriilor;
e) Necompensarea
f) Consecvenţa prezentării.
Conform SNC ,,Politici Contabile”, politicile contabile se selectează de către fiecare entitate de
sine stătător şi se aprobă pentru fiecare perioadă de gestiune de către organul responsabil pentru
ţinerea contabilităţii şi raportarea financiară, fapt ce este cu strictețe respectat de către S.R.L.
„Salamer-com”.
● este rezultatul unei inițiative a managementului entității, caz în care se impune justificarea
modificării în notele la situațiile financiare anuale;
● este rezultatul unei schimbări de reglementare contabilă, caz în care nu se impune justificarea
sa în notele la situațiile financiare anuale, ci trebuie doar menționată în acestea.
Modificarea de politică contabilă care este rezultatul unei inițiative a managementului poate fi
determinată de:
● o schimbare cu caracter excepțional care apare în situația entității sau în contextul economico-
financiar în care aceasta își desfășoară activitatea;
● obținerea unor informații fiabile și mai relevante cu privire la efectele tranzacțiilor.
12
Nu se consideră modificări ale politicilor contabile:
1) aprobarea unei politici contabile pentru fapte economice care diferă ca esenţă de cele care au
avut loc anterior;
2) aprobarea unei politici contabile pentru fapte economice care nu au avut loc anterior sau care
au fost nesemnificative.
Modificările politicilor contabile se aplică prospectiv de la:
Modificările politicilor contabile se aprobă în modul stabilit de pct.5 din SNC „Politici
contabile, modificări ale estimărilor contabile, erori și evenimente ulterioare” .
Este foarte importantă menționarea în notele explicative a oricăror modificări ale politicilor
contabile, pentru ca utilizatorii să poată aprecia dacă noua politică contabilă a fost aleasă în mod
adecvat, efectul modificării asupra rezultatelor raportate ale perioadei și tendința reală a
rezultatelor activității persoanei juridice.
Actualmente, politicile contabile sunt un instrument relevant în gestionarea entității, astfel încât
se acordă tot mai multă atenție elaborării și implementării acestora, deoarece este o exigența dictată
de legislația contabilă.
13
Aplicarea corectă a politicilor contabile contribuie la înregitrarea tranzacțiilor economice în
mod credibil precum și la calcularea amortizării, elabolarea situațiilor financiare precum și la
interpretarea acestora. Pentru a asigura ca toate acestea să fie înregistrate corect precum și alte
fapte economice ce țin de evidența contabilă este necesar ca politica de contabilitate să întrunească
toate cerințele și să respecte toate legile și actele normative în vigoare. În acest mod este necesar
ca politicile contabile să fie verificate întru stabilirea corectitudinii creării acestora precum și întru
corectitudinea aplicării acestora.
În urma verificărilor controlul intern poate elabora rapoarte aferente verificărilor. În aceste
rapoarte controlul intern vine cu propuneri și soluții în cazul depistării unor greșeli sau
necorespunderi. Acesta efectueaza periodic analize în privința verificării aplicării corecte a
politicii contabile existente în cadrul entității și anume: efectuarea unor analize periodice;
determinarea eficienței fondurilor de producție; studierea pieței fondurilor fixe; ținerea evidenței
costurilor de exploatare a fondurilor fixe; elaborarea prognozelor privind dinamica veniturilor
corporative în profilul anilor; analiza variantelor de renovare a fondurilor de producție; studierea
succeselor progresului tehnico-științific.
14
informațiilor din situațiile financiare prevăzute de Legea contabilității și raportării financiare. Dacă
sistemul de reglementare normativă a contabilității nu stabilește metodele de ținere a contabilității
referitor la un aspect (problemă) concret (ă), entitatea este în drept să elaboreze metoda respectivă
în baza Legii contabilității și raportării financiare, SNC-urilor și altor acte normative în care sunt
reglementate aspecte similar. Chiar dacă sunt nominalizate în definiția politicilor contabile, acestea
lipsesc din SNC, deoarece ele sunt acceptate ca fiind norme, care nu sunt înregistrate sau scrise în
mod oficial. Politicile contabile se selectează de către entitate în baza sistemului de reglementare
normativă a contabilității care prevede diferite variante de recunoaștere, evaluare și contabilizare
a elementelor (obiectelor) contabile (de exemplu, metodade amortizare a activelor imobilizate,
metoda de evaluare curentă a stocurilor, metoda de recunoaștere a veniturilor din prestarea
serviciilor) în care entitatea va adopta astfel de cerințe. Acolo unde entitatea a schimbat triajul sau
metoda de aplicare a unei politici contabile semnificative, auditorul cercetează motivele schimbării
și dacă aceasta este adecvată și conformă cu cerințele cadrului aplicabil de raportare financiară.
Din cele menționate mai sus, auditorul ar trebui să evalueze un anumit set de caracteristici ale
politicilor contabile, în vederea aprecierii calității acesteia:
Pentru a evalua dacă situațiile financiare prezintă în mod corespunzător politicile contabile
semnificative selectate și aplicate, auditorul trebuie să ia în considerare aspecte precum:
măsura în care au fost realizate toate prezentările privind politicile contabile semnificative
prevăzute de către cadrul de raportare financiară aplicabil;
15
claritatea cu care au fost prezentate politicile contabile semnificative
În acest context, asigurarea calității politicilor contabile în vederea relevanței lor în audit
implică o succesiune de măsuri detaliate care trebuie luate într-un interval de timp. În realitate,
acesta este un proces nesfârșit de îmbunătățire continuă. Prima cerință este de a se defini principiile
calității și apoi de a se introduce procedurile/indicatorii de control al calității ce vor asigura
respectarea acestor principii. Aceste proceduri nu trebuie să suprime inițiativa și judecata corectă
a auditorului atunci când acesta trebuie să se adapteze la anumite situații. Însă, dacă auditorul
consideră că este necesar să se îndepărteze de tehnicile uzuale de audit, lui îi revine sarcina de a
demonstra necesitatea de a face acest lucru și de a arăta că abordarea pe care a ales-o poate satisface
obiectivele auditului.
16
Capitolul 3. „Planul de conturi de lucru a entității”
Planul general de conturi contabile este elaborat în baza Standardelor Naţionale de Contabilitate
(SNC) şi a altor acte normative contabile, ţinînd cont de cerinţele de prezentare a informaţiilor în
situaţiile financiare şi necesităţile informaţionale ale entităţii.
Contul este acel instrument al contabilităţii care asigură gruparea, reflectarea în expresie
valorică a operaţiunilor economice curente, cît şi controlul asupra acestora în procesul activităţii
economico – financiare ale unei entităţi. Pornind de la scopurile finale ale procesului contabil,
conturile, la rîndul lor, se reprezintă printr - un plan de conturi, construit în aşa fel, ca să asigure
gruparea operaţiunilor după conţinutul economic al acestora, dar şi după acoperirea necesităţilor
de informare, de calcul şi de control economic. Astfel, planul de conturi trebuie să ofere o
prezentare unitară şi comparabilă informaţiei contabile. Planul de conturi trebuie să faciliteze
procesul de culegere a informaţiilor, prelucrare şi transmitere a datelor după anumite criterii
unitare. Prin planul de conturi trebuie să fie definite pentru fiecare cont sintetic: conţinutul
economic, funcţia contabilă, precum şi corespondenţa cu alte conturi. În final, după respectarea
unor asemenea criterii, conţinutul conturilor se reflectă în situaţiile financiare ale entităţii, prin
care se redă valoarea elementelor patrimoniale şi financiare ale acesteia la sfîrşitul exerciţiului
financiar.
Planul general de conturi contabile se extinde asupra entităţilor care ţin contabilitatea în partidă
dublă, cu excepţia entităţilor care aplică Standardele Internaţionale de Raportare Financiară
(IFRS), şi instituţiilor publice.
I. Dispoziţii generale
17
II. Nomenclatorul conturilor contabile
III. Caracteristica şi modul de aplicare a conturilor contabile
În capitolul III sînt caracterizate clasele, grupele de conturi şi conturile de gradul I şi prezentate
principalele conturi corespondente pe debitul şi creditul fiecărui cont sintetic.
Clasele 1-5 cuprind conturile de bilanţ, clasele 6-7 – conturile de rezultate, clasa 8 – conturile
de gestiune şi clasa 9 – conturile extrabilanţiere.
Conturile de bilanţ sînt destinate generalizării informaţiei privind activele, capitalul propriu şi
datoriile entităţii. La data raportării soldurile debitoare sau creditoare ale acestor conturi se iau în
calcul la determinarea indicatorilor din bilanţ.
18
Conturile extrabilanţiere sînt destinate generalizării informaţiei privind bunurile neînregistrate
în bilanţul entităţii, dar aflate în gestiunea acesteia, creanţele şi datoriile contingente, garanţiile
acordate şi primite, pierderile fiscale şi alte elemente similare.
Conturile din clasele 1-8 funcţionează în partidă dublă, conform căreia înregistrările se
efectuează concomitent în debitul unui cont şi creditul altui cont.
Conturile din clasa 9 funcţionează în partidă simplă, conform căreia înregistrările se efectuează
în debitul sau creditul unui singur cont, fără corespondenţă cu alte conturi.
Simbolizarea conturilor are la bază sistemul zecimal potrivit căruia: − clasele de conturi sînt
simbolizate cu o singură cifră de la 1 la 9;
− grupele de conturi sînt simbolizate cu două cifre, din care: prima indică codul (simbolul)
clasei în care este inclusă grupa respectivă, iar a doua - numărul grupei;
− conturile de gradul I sînt simbolizate cu trei cifre, din care: primele două formează codul
grupei, la care se referă contul respectiv, iar a treia cifră - numărul contului de gradul I;
− conturile de gradul II sînt simbolizate cu patru cifre, din care: primele trei cifre indică codul
contului de gradul I, iar a patra cifră - numărul contului de gradul II al contului sintetic respectiv.
Conturile de gradul I din clasele 1-7 sînt obligatorii pentru toate entităţile, iar conturile de gradul
I din clasele 8-9 şi conturile de gradul II din toate clasele au un caracter de recomandare şi se
aplică, după caz, în funcţie de particularităţile activităţii entităţii şi cerinţele de prezentare a
informaţiilor, precum şi în scopuri de analiză şi control. Entităţile pot să introducă conturi
suplimentare de gradul II în clasele 1-7 şi conturi de gradul I şi II în clasele 8-9 în conformitate cu
necesităţile informaţionale proprii, fără dublarea şi denaturarea Planului general de conturi
contabile.
În baza Planului general de conturi contabile entitatea elaborează planul de conturi de lucru
care conţine nomenclatorul integral al conturilor de gradul I şi II necesare pentru ţinerea
contabilităţii, întocmirea situaţiilor financiare şi alte necesităţi informaţionale. Planul de conturi
de lucru se aprobă de către organul (persoana), responsabil(ă) de ţinerea contabilităţii şi raportarea
financiară şi se anexează la politicile contabile ale entităţii. În cadrul „Salamer-com” S.R.L.
persoana responsabilă de ținerea contabilității și raportare financiară este contabilul-șef.
19
Conturile contabile se folosesc pentru înregistrarea, grupare și generalizarea informației privind
executarea și mișcarea elementelor patrimoniale. Din acest motiv entitatea crează propriile
subconturi pentru a duce o evidență contabilă cât mai detaliată și corectă. În acest sens „Salamer-
com” S.R.L. are anumite caracteristici specifice activității sale. (Anexa 4)
Documentele sunt acte scrise în care se consemnează cifric şi letric, în etalon natural, bănesc
sau de muncă, de regulă în momentul şi la locul înfăptuirii lor, operaţiile economice-financiare
precum şi evenimentele determinate de necesităţi organizatorice şi administrative, cu scopul de a
servi ca dovadă a înfăptuirii acestor operaţii şi ca bază a înregistrării lor în contabilitate.
20
exprimări care permit înţelegerea operaţiilor economice pe care le reflectă de căte cei care le
întocmesc, respectiv de către cei care le utilizează.
Dintre aceste elemente, unele au un caracter comun, dar se referă la toate categoriile de
documente, iar altele au un caracter specific, regăsindu-se într-o anumită formă numai într-un
document sau numai în legătură cu o anumită operaţie economică.
21
întocmirii documentului, nu mai tîrziu, iar cei care au întomit documentul au cunoştinţă de
corectarea respectivă. Rectificarea greşelilor în documente se face prin tăierea textului sau a sumei
greşite cu o linie, în aşa fel, încît să se poată citi ceeea ce a fost greşit, apoi se scrie deasupra textul
sau suma corectă, făcîndu-se menţiunea pe documentul rectificat asupra acestui fapt, care se
confirmă prin semnăturile aceloraşi persoane care au semnat iniţial documentul. În documentele
de casă şi de bancă un se admit corectări. Dacă s-au făcut greşeli în aceste documente, ele se
anulează prin tăierea cu o linie pe diagonală pe care se scrie cuvântul ,,ANULAT”, păstrîndu-se în
continuare în exemplarele sale respective, fără a se detaşa şi se întocmesc apoi documentele
corecte.
Drumul pe care îl parcurg documentele din momentul emiterii sau intrării în întreprindere şi
până la arhivare constituie circuitul documentelor. Pentru asigurarea circulaţiei raţionale şi unitare
a documentelor justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate precum şi pentru
ţinerea la zi a contabilităţii, se pot întocmi grafice de circulaţie a documentelor.
Circulaţia documentelor trebuie să se facă într-o anumită ordine dinainte stabilită, nefiind
permisă reţinerea documentelor în mod nejustificat de către un compartiment sau altul. Astfel la
entitatea „Salamer-com” S.R.L. putem obseva că planul circuitului documentelor primare că este
eficient.
22
Necesitatea circulaţiei documentelor este determinată de faptul că date din acelaşi document
sunt necesare mai multor compartimente şi persoane din înreprindere şi un se poate asigura câte
un exemplar pentru fiecare utilizator.
Conform prevederilor art. 43 al Legii Contabilităţii, entitatea este obligată să păstreze pe suport
de hîrtie sau în formă electronică documentele contabile care includ: documentele primare,
registrele contabile, rapoartele financiare şi alte documente aferente organizării şi ţinerii
contabilităţii. Documentele contabile vor fi sistematizate şi păstrate în termenele şi conform
regulilor prevăzute de Organul de Stat pentru Supravegherea şi Administrarea Fondului Arhivistic
al Republicii Moldova.
Din cele expuse mai sus putem concluziona, entitatea trebuie să susţină executarea procedurilor
următoare: sistematizarea documentelor în dosar; administrarea dosarelor personale; divizarea
automatizată a dosarelor pe volume, în funcţie de cantitatea documentelor în dosar; înregistrarea
automatizată a dosarelor şi documentelor în lucrări de arhivă - crearea fişelor de înregistrare pe
dosare; crearea nomenclatorului dosarelor, în baza nomenclaturii implementate anterior; crearea
23
nomenclaturii generale a întreprinderii, în baza nomenclaturii implementate anterior; copierea
punctelor necesare ale nomenclaturii în capitolul indicat din nomenclatura altor capitole.
Termenul de păstrare pentru fiecare tip de documente este indicat în „Indicatorul documentelor-
tip şi al termenelor lor de păstrare pentru organele administraţiei publice, pentru instituţiile,
organizaţiile şi întreprinderile Republicii Moldova” aprobat de către Serviciul de Stat de Arhivă al
Republicii Moldova la 03.12.1997. Acest Indicator nu a fost publicat în Monitorul Oficial.
În baza datelor expuse mai sus putem afrima că entitatea analizată este foarte disciplinată și
respectă cu strictețe toate regulamentele șicondițiile de păstrare a documentelor.
24
Capitolul 5. „Registrele contabile”
Datorita creșterii volumului operațiilor economice, s-au diferențiat doua categorii de registre-
jurnal: auxiliare (analitice) și generale. Registrele auxiliare se întocmesc pentru operațiile de casă
și bancă, decontarile cu furnizorii, încasarea facturilor, operații diverse. Ele iau forma jurnalului
pentru încasari și plăți, jurnalului de cumpărări, jurnalului de vânzări, registrului de casă, jurnalului
pentru operații diverse etc. Registrul general este un centralizator, fiind destinat redării înregistrarii
25
sintetice pe baza registrelor auxiliare. Totalul lunar al fiecarui jurnal auxiliar se trece în registrul-
jurnal general.
Registrul Cartea mare se prezintă sub forma de fișe (foi volante), deschizându-se câte o fișa
pentru fiecare cont utilizat în contabilitatea entității. Conține: simbolul și denumirea contului, data
înregistrării, felul și numarul documentului, explicația operației, simbolul contului corespondent,
rulajul contului (debitor sau creditor), soldul contului și natura acestuia. Sursa de informații pentru
completarea acestui registru o constituie datele din registrul-jurnal.
26
Eliminarea din arhivă a documentelor al caror termen legal de păstrare a expirat se face de către
o comisie, sub conducerea administratorului sau a ordonatorului persoanei terțe, după caz. În
această situație se întocmește un proces-verbal și se consemnează scăderea documentelor
eliminate din Registrul de evidență al arhivei. Așadar, dupa expirarea termenului legal de păstrare,
documentele pot fi eliminate din arhivă, în baza unui proces verbal aprobat de administratorul
societății.
În prezentul raport efectuat în cadrul practicii la „Salamer-com” S.R.L., au fost examinate toate
compartimentele posibile conform programei. În urma studierii detaliate a întreprinderii, a
genurilor de activitate, a modului de organizare a contabilității putem să menționăm că
întreprinderea nu are numai scopul de obținere a venitului ci și satisfacerea necesității
consumatorului, în ceea ce privește salamurile și produsele din carne. Întreprinderea necesită un
volum foarte mare de lucru, fiindca are un volum înalt al informațiilor contabile.
27
mijloace tehnice pentru prelucrarea informației contabile ceea ce mult ajută la simplificarea
lucrului contabilului.
28
Anexe
29