Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
,,Ecologie” din greacă oykos = loc, lăcaş, adăpost, casă;
logos = vorbire, ştiinţă.
Pentru prima dată acest termen a fost utilizat de către biologul german Ernst
Haekel în 1866, în lucrarea sa ,,Morfologia organismelor”, unde studiază relaţiile
dintre animale şi modul lor organic şi neorganic.
Echilibrul ecologic este considerat normal cînd există o stare de balanţă între
componentele mediului şi procesele ce contribuie la existenţa îndelungată a
sistemelor naturale şi artificiale sau la dezvoltarea succesivă a acestora.
Dezechilibru ecologic – starea anormală, starea de poluare.
Poluare – orice schimbare în mediu care are drept efect ruperea echilibrului
ecologic, ceea ce constituie un efect negativ.
Clasificarea poluanţilor:
a) în dependenţă de natura lor:
- ca substanţă (CO2)
- ca generator de poluare (întreprinderea);
b) în dependenţă de origine:
- umană
- naturală (vulcan, furtună);
c) în dependenţă de modul de formare:
- primari (CO2)
- secundari (smogul/LONDRA/1952/10000 victime);
d) în dependenţă de natura sa de influenţă:
- fizici (radiaţia)
- biologici (petrol, deşeuri).
5
Aşadar, datorită faptului că influenţa negativă distructivă nu cunoaşte graniţe
locale, regionale sau statale, datorită faptului că dezvoltarea economică şi
elaborarea măsurilor de protecţie a mediului poartă un caracter complex, iar
aplicarea lor necesită dirijare centralizată, statul (statele) trebuie să-şi asume ca
sarcină primordială obligaţia de a proteja şi dezvolta mediul.
Soluţionarea problemelor de mediu sînt de competenţa statului deoarece:
- poluarea şi combaterea ei este o problemă naţională;
- statul este cel ce stabileşte regulile de conduită, inclusiv şi din domeniul
protecţiei mediului;
- statul poate prin organele sale specializate să urmărească respectarea
normelor de drept;
- statul este în drept să aplice sancţiuni în cazul încălcării de către
persoane a normelor legale imperative;
- organele de stat sînt competente să soluţioneze litigiile ce apar în
procesul de exploatare a mediului;
- statul are la dispoziţie, prin buget, sume de bani pentru a finanţa diferite
activităţi de prevenire, de depoluare şi de ameliorare a condiţiilor de
mediu.
Indiferent de faptul dacă este sau nu stabilită acestă problemă ca o funcţie
distinctă a statului, astăzi, importanţa ei practică deja nu mai trezeşte îndoială.
Deci, paralel cu ocrotirea şi consolidarea suveranităţii, cu soluţionarea
problemelor economice, statul îşi mai asumă o sarcină importantă – lupta pentru
stabilitatea şi menţinerea echilibrului ecologic.
Pe de altă parte, fenomenul poluării şi degradării mediului a atins asemenea
niveluri încît stoparea sa nu este posibilă decît printr-o largă cooperare
internaţională. Şi acesta din următoarele motive:
1. Afectarea negativă a calităţii mediului din fiecare ţară se datorează nu
numai acţiunii unor factori aflaţi pe teritoriul statului respectiv, ci şi unor surse de
poluare ce se găsesc în afara graniţelor sale şi care ţin de diversele activităţi
desfăşurate pe teritoriul altor state.
2. Există apoi un patrimoniu comun al întregii omeniri, la care au acces toate
statele lumii şi a cărui utilizare necorespunzătoare constituie o principală cauză de
afectare a echilibrelor ecologice existente la nivel planetar. Prin urmare, se impune
adoptarea unor măsuri de reglementare a modului în care trebuie folosit acest
patrimoniu, cu stabilirea drepturilor şi obligaţiilor pe care le are fiecare stat,
precum şi iniţierea unor programe internaţionale în vederea înlăturării
disfuncţionalităţilor şi refacerii echilibrelor iniţiale.
3. Faptul că ceea ce se întîmplă în interiorul graniţelor naţionale generează
efecte negative în raport cu mediul ambiant ce transced aceste graniţe face tot mai
evidentă cerinţa reglementării, prin convenţii internaţionale, a obligaţiilor pe care
le au statele în privinţa preîntîmpinării extinderii consecinţelor negative ale
activităţilor ce se desfăşoară pe teritoriul lor în teritoriile statelor vecine.
4. Şi, în sfîrşit, dacă ecosfera constituie un sistem global, în care sînt integrate
în mod unitar componentele de mediu aflate pe întreaga planetă, atunci iese
pregnant în evidenţă faptul că dezechilibrele intervenite în structura mediului
6
ambiant al fiecărei ţări se vor răsfrînge inevitabil asupra achilibrelor sistemului
global. Ca atare, dacă se vrea o protejare eficientă a ecosferei, ca o condiţie
indispensabilă a conservării şi apărării vieţii pe pămînt, atunci se impune o
protejare corespunzătoare a calităţii mediului existent în fiecare ţară. Deci, şi sub
aceste aspect, cooperarea internaţională se relevă a fi absolut necesară, fiindcă
numai prin coordonarea eforturilor pe care le întreprind statele lumii în această
direcţie, prin adoptarea unor norme unitare cu privire la protecţia mediului se va
răspunde corespunzător la cerinţele pe care le reclamă acţiunea de depăşire a
actualei crize ecologice şi de preîntîmpinare a unor crize viitoare.
3.1. Considerînd problema ecologică drept una dintre cele mai principale,
statul a determinat căile, mijloacele, metodele şi subiectele în drept de a soluţiona
această problemă.
Numai acţionînd în strînsă interdependenţă, aceşti factori sînt în stare să-şi
atingă scopul: soluţionarea problemei folosirii raţionale, conservării şi protecţiei
mediului.
Parlamentul RM:
a) aprobă principiile politice generale în domeniul protecţiei mediului şi
folosirii resurselor naturale;
b) adoptă acte legislative cu privire la protecţia mediului şi folosirea
resurselor naturale;
c) aprobă la propunerea Guvernului limitele de folosire a resurselor naturale de
importanţă naţională, limitele de emisii şi deversări nocive în mediu, limitele de
depozitare a deşeurilor de producţie şi menajere pe teritoriul republicii, taxele
pentru folosirea resurselor naturale, pentru poluarea mediului şi pentru depozitarea
deşeurilor;
d) aprobă programe de redresare a mediului;
e) declară teritorii drept zone de criză ecologică sau de catastrofă ecologică,
stabileşte regimul de administrare în ele şi statutul cetăţenilor;
f) audiează raportul anual al Guvernului privind starea mediului în republică.
(art. 6, Legea med. prot.)
8
Preşedintele RM:
a) reprezintă interesele Republicii Moldova în domeniul protecţiei mediului în
relaţiile internaţionale;
b) este responsabil în faţa comunităţii mondiale pentru starea mediului în
republică. (art. 7, Legea prot. med.)
Guvernul RM:
1) realizează politica Parlamentului în domeniul protecţiei mediului şi asigură
folosirea raţională a resurselor naturale, stabileşte înlesniri pentru activităţile
de protecţie a mediului, pentru activităţile economice nonpoluante, pentru
prelucrarea şi neutralizarea deşeurilor de producţie şi menajere;
2) întocmeşte cadastrul resurselor naturale;
3) adoptă decizii cu privire la scoaterea temporară sau definitivă din circuitul
agricol a terenurilor secătuite sau periclitate de procese geologice, la stabilirea
terenurilor destinate împăduririi, la crearea zonelor sanitare şi de protecţie,
precum şi a perdelelor forestiere de protecţie;
4) asigură în comun cu autorităţile administraţiei publice locale acţiuni de
conservare a diversităţii biologice;
5) coordonează activitatea de protecţie a mediului, desfăşurarea de ministere,
departamente şi autorităţile administraţiei publice locale;
6) elaborează programe de ameliorare a calităţii mediului pe anul următor;
7) elaborează măsuri de prevenire a crizelor, accidentelor şi catastrofelor
ecologice, iar în caz de producere a acestora organzează un complex de acţiuni
pentru lichidarea consecinţelor lor;
8) determină amplasarea şi regimul poligoanelor de nivel republican pentru
despozitarea şi prelucrarea deşeurilor de producţie, păstrarea substanţelor toxice
şi radioactive, precum şi reglementează transportarea şi inactivarea acestora;
9) organizează şi susţine activitatea de educaţie ecologică, creează sistemul de
instruire ecologică la toate nivelurile sistemului de învăţămînt, asigură
pregătirea cadrelor de specialişti în domeniul protecţiei mediului;
10) asigură relaţiile externe ale Republicii Moldova cu alte state şi cu
organismele internaţionale în domeniul protecţiei mediului;
11) numeşte directorul general al autoritătii centrale pentru resursele
naturale şi mediu şi adjuncţii ei;
12) suportă finanţarea activităţii şi înzestrarea tehnico-materială a autorităţii
centrale pentru resursele naturale şi mediu şi a subdiviziunilor acesteia,
finanţarea comenzii de stat pentru cercetări ştiinţifice în probleme de protecţie a
mediului şi folosire raţională a resurselor naturale;
13) cere autorităţilor de administrare a economiei să elaboreze şi să asigure
realizarea în comun cu autorităţile administaţiei publice locale cu instituţiile de
cercetări în domeniile respective şi cu autorităţile pentru mediu programe şi
recomandări cu privire la:
a) protecţia şi ameliorarea terenurilor în procesul gospodăririi în conformitate
cu destinaţia lor şi specificul funcţional al ecosistemelor; schimbarea
destinaţiei terenurilor conform rezultatelor expertizei ecologice de stat;
9
b) reducerea consumului de apă industrială şi prevenirea pierderilor ei, creşterea
gradului ei de utilizare, preîntîmpinarea eutrofizării neechilibrate a apelor de
suprafaţă şi a poluării apelor freatice cu substanţe chimice;
c) economisirea energiei, obţinerea unei maxime eficienţe la folosirea ei,
reorientarea politicii energetice spre producerea decentralizată şi locală a
energiei preferenţial pe seama aplicării surselor de energie alternativă (energia
vîntului, soarelui, masei biologice);
d) îmbunătăţirea performanţelor tehnice pentru reducerea noxelor evacuate în
atmosferă, siastarea folosirii de clorofluorocarbonaţi, diminuarea poluării
atmosferei cu bioxid de sulf, oxizi de azot, compuşi organici volatili, reducerea
noxelor evacuate prin gazele de eşapament, a zgomotelor şi vibranţiilor în
conformitate cu prevederile tratatelor şi acordurilor interstatale şi internaţionale în
acest domeniu;
e) elaborarea instrumentelor economice şi de gospodărire pentru
minimalizarea deşeurilor prin utilizarea cît mai eficientă a materiei prime,
reducerea folosirii substanţelor toxice, corozive şi inflamabile sau înlocuirea lor
cu materiale alternative interne, prin mărirea termenului de utilizare a producţiei
şi prin reciclarea ei. (art. 8, Legea prot. med.).
11
m) antrenează savanţi, specialişti din organele de stat, întreprinderi,
instituţii, organizaţii la efectuarea expertizei ecologice de stat, la elaborarea
programelor de protecţie a mediului;
n) formează consilii tehnico-ştiinţifice, comisii, organizează conferinţe şi
consfătuiri în problemele protecţiei mediului;
o) suspendă şi interzice proiectarea, construcţia, reconstrucţia obiectivelor
industriale, agricole şi de menire socială, lucrările de exploatare a resurselor
naturale şi alte lucrări, dacă acestea se produc prin încălcarea legislaţiei cu privire
la protecţia mediului;
p) intentează acţiuni civile, împotriva oranelor de stat, întreprinderilor,
instituţiilor, organizaţiilor şi persoanelor fizice, care au cauzat daune republicii
prin poluarea mediului şi folosirea neraţională a resurselor naturale;
q) analizează tendinţele şi nivelul de dezvoltare a actiităţii de ocrotire a naturii
din străinătate, generalizează şi propagă experienţa internaţională pozitivă în acest
domeniu;
r) participă la elaborarea de contracte şi acorduri interstatale şi internaţionale
referitoare la problemele ecologice şi folosirea resurselor naturale;
s) stabileşte şi întreţine în corespundere cu legislaţia în vigoare legături cu alte
state, organisme internaţionale în problemele ce ţin de componenţa autorităţii
centrale pentru resursele naturale şi mediu;
ş) efectuează alte acţiuni, ce decurg din scopul, funcţiile şi sarcinile lui. (art.
15, 16 Legea prot. med.)
12
- monitorizează factorii de mediu şi organizează controlul ecologic de stat;
- participă la elaborarea şi coordonarea normativelor ecologice, standardelor,
metodologiei de calcul al prejudiciului cauzat mediului, asigură aplicarea acestora
în teritoriu;
- organizează, în limitele competenţei, seminare, conferinţe la nivel republican,
regional şi internaţional, participă la simpozioane regionale şi internaţionale,
la pregătirea şi instruirea cadrelor în domeniul protecţiei mediului şi utilizării
resurselor naturale;
- participă la acţiunile de popularizare a măsurilor de asigurare a calităţii
factorilor de mediu, de educaţie a publicului în problemele de mediu prin
intermediul radioteleviziunii, mass-media, emite raportul anual privind activitatea
Inspectoratului.
În domeniul exercitării controlului ecologic de stat:
exercită controlul de stat şi supraveghează respectarea actelor legislative şi
normative în domeniul protecţiei mediului şi utilizării resurselor naturale, cu
excepţia resurselor subsolului şi apelor subterane, de către agenţii economici cu
orice formă de proprietate şi apartenenţă departamentală şi persoanele fizice,
inclusiv străine;
- supraveghează respectarea normativelor şi cerinţelor ecologice, a
instrucţiunilor, recomandărilor, normelor de folosire a resurselor naturale a
normelor de utilizare a produselor şi substanţelor nocive, a deşeurilor;
- exercită controlul privind respectarea şi aplicarea normelor de protecţie a
mediului la amplasarea, proiectarea şi construcţia obiectelor, valorificarea
noilor tehnologii, instalarea utilajelor noi, precum şi asupra modului de utilizare
de către agenţii economici a mijloacelor financiare destinate protecţiei mediului;
- exercită controlul realizării programelor de extindere a fondului silvic şi
lucrărilor de regenerare şi exploatare a pădurilor precum şi de creare a fîşiilor
forestiere de protecţie a zonelor şi fîşiilor de protecţie a apelor;
- exercită controlul privind respectarea normelor ecologice, efectuarea
măsurilor de menţinere şi conservare a biodiversităţii şi de utilizare a faunei
cinegetice;
- exercită controlul privind efectuarea de către agenţii economici a măsurilor
de protecţie a mediului, achitarea taxelor şi plăţilor pentru poluarea mediului;
- exercită controlul de stat privind respectarea legilor şi actelor normative ce
ţin de protecţia mediului înconjurător în procesul de fabricare, depozitare,
transportare, utilizare, neutralizare şi înhumare a produselor şi substanţelor
nocive şi a deşeurilor rezultate din acestea;
- efectuează expertiza ecologică de stat a documentaţiei de proiect pentru
construcţia, extinderea, reconstrucţia, reutilarea, modernizarea, reprofilarea,
conservarea, demolarea şi lichidarea obiectelor în corespundere cu actele
normative;
- exercită controlul de stat privind respectarea de către agenţii economici a
limitelor de utilizare a resurselor naturale, a normelor deversărilor şi degajărilor
de substanţe nocive în mediul ambiant, precum şi a limitelor de depozitare a
13
deşeurilor industriale, menajere, toxice şi de altă provenienţă, stabilite în actele
legislative şi normative;
- sistează activitatea agenţilor economici în cazul nerespectării cerinţelor
legislaţiei şi normelor ecologice;
- supraveghează folosirea resurselor acvatice, respectarea normelor speciale
de consum, regimului special de gestionare a zonelor de protecţie şi a zonelor
de protecţie sanitară a resurselor de apă;
- exercită supravegherea asupra respectării legislaţiei în domeniul protecţiei
mediului în timpul extragerii substanţelor utile, precum şi asupra terenurilor
recultivate după epuizarea substanţelor utile;
- participă la aprobarea limitelor de folosire a resurselor naturale, normelor de
emisii şi deversări nocive în mediu, normelor-limită de depozitare a deşeurilor
de producţie şi menajere la compartimentul protecţia mediului înconjurător;
- coordonează programele anuale şi de perspectivă de combatere a eroziunii
solului, alunecărilor de teren, utilizării îngrăşămintelor minerale, organice,
pesticidelor şi altor produse şi substanţe nocive;
- coordonează programele anuale de extindere a suprafeţelor pentru
împădurire, restabilire a biocenozelor silvice autohtone prin reconstrucţie
ecologică şi conservarea biodiversităţii;
- participă la elaborarea normelor anuale admisibile de emisii nocive în
atmosferă din surse fixe şi mobile, supraveghează respectarea regimului de
emisii-limită şi normelor stabilite;
- exercită controlul privind importul/exportul produselor şi substanţelor
nocive, precum şi celor care pot cauza prejudicii mediului;
- exercită controlul ecologic instrumental de stat al autovehiculelor
neînmatriculate în ţară;
- întreprinde măsuri pentru combaterea exportului ilicit din ţară a resurselor
regnului animal, inclusiv a celor incluse în Cartea Roşie a Republicii Moldova;
- exercită controlul şi percepe plăţile pentru importul produselor petroliere,
precum şi al mărfurilor care, în procesul utilizării, cauzează poluarea mediului;
- monitorizează importul/exportul deşeurilor, substanţelor periculoase şi toxice,
precum şi a emisiilor de substanţe nocive de la transportul auto şi alte surse;
- ţine evidenţa surselor de poluare a aerului atmosferic, bazinelor acvatice şi
solului;
- controlează efectuarea pescuitului industrial şi recreativ-sportiv, stabileşte
măsurile necesare pentru creşterea potenţialului biologic al resurselor piscicole,
popularea bazinelor piscicole cu specii noi, prevenirea şi combaterea
epizootiilor, dăunătorilor şi influenţei negative de orice provenienţă asupra
resurselor piscicole;
- efectuează expertiza ihtiologo-piscicolă a lucrărilor executate în bazinele
piscicole sau în zonele de protecţie.
Alte atribuţii:
- cercetează cazurile de avarii şi situaţiile ecologice excepţionale;
14
- întocmeşte şi înaintează organelor competente materialele privind cazurile
de încălcare a legislaţiei ecologice, înaintează organelor de drept materiale
pentru pornirea dosarelor penale şi tragerea la răspundere penală a infractorilor;
- înaintează în instanţele judiciare acţiuni civile de recuperare a daunelor
cauzate mediului;
- organizează instruirea, reciclarea şi atestarea colaboratorilor Inspectoratului;
- efectuează prin intermediul serviciilor (posturilor) sale de control ecologic
testarea şi controlul ecologic instrumental al surselor mobile de poluare.
(Hotărîrea Guv. RM cu privire la aprobarea structurii şi Regulamentului
Inspectoratului Ecologic de Stat Nr.77 din 30.01.2004, art. 10)
16
Persoanele fizice, potenţiali beneficiari de folosire a factorilor şi
resurselor de mediu.
Recunoscînd dreptul persoanelor fizice la un mediu sănătos de viaţă, statul
asigură:
a) accesul deplin, operativ şi liber la informaţiile privind starea mediului şi
starea sănătăţii populaţiei;
b) dreptul de a se asocia în organizaţii, partide, mişcări, asociaţii de
protecţie a mediului, de a adera la cele existente;
c) dreptul de a participa la dezbaterea proiectelor de legi, diverselor
programe economice sau de altă natură ce vizează direct sau indirect protecţia
mediului şi folosirea resurselor naturale; dreptul la informare şi consultare asupra
proiectelor de amplasare şi construire a obiectelor cu efecte negatuve asupra
mediului, de refacere şi amenajare a teritoriului, a localtăţilor urbane şi rurale;
d) dreptul de a interveni cu demersuri la instanţele de stat, pentru suspendarea
temporară sau definitivă a activităţii agenţilor economici care aduc daune
ireparabile mediului; dreptul de a solicita efectuarea expertizei obiectivelor şi de
a participa la efectuarea expertizei obşteşti;
e) dreptul de a organiza referendumuri naţionale şi locale în probleme
majore de protecţie a mediului;
f) dreptul la educaţie şi instruire ecologică;
g) dreptul de a se adresa, direct sau prin intermediul unor organizaţii,
partide, mişcări, asociaţii, autorităţilor pentru mediu, administrative sau
judecătoreşti pentru a sista acţiunile care aduc daune mediului, indiferent dacă
agenţii economici vor fi sau nu prejudicaţi în mod direct; dreptul de a trage la
răspundere persoanele, care au comis contravenţii sau infracţiuni ecologice;
h) dreptul la despăgubire pentru prejudiciul suferit cu urnare a poluării sau a
altor acţiuni de afectare a mediului, precum şi pentru prejudiciul adus sănătăţii
oamenilor;
i) dreptul de a beneficia de facilităţile prevăzute de legislaţie pentru
invenstiţiile capitale, care au drept scop ameliorarea calităţii mediului. (art. 30)
În acelaşi timp, ei fiind datori:
a) să respecte legislaţia cu privire la protecţia mediului şi să protejeze mediul,
să folosească raţional resursele naturale, să nu lezeze drepturile şi înteresele altor
beneficiari ai resurselor naturale să semnaleze operativ autorităţile pentru mediu
sau organizaţiile ecologice despre daunele, provocate naturii de persoanele
fizice şi juridice;
b) să contribuie la amenajarea teritoriilor, la cererea aliniamentelor de
arbori şi arbuşti şi a spaţiilor verzi, să nu admită distrugerea acestora, să nu
polueze teritoriul, unde activează sau locuiesc;
c) să recupereze pierderile şi să repare prejudiciul cauzat mediului şi populaţiei.
(art. 31).
17
3.3.2. Sistemul organizaţional internaţional de protecţie a mediului.
Sistemul unei ramuri de drept cuprinde totalitatea de domenii ce ţin direct sau
tangenţial de obiectul de reglementare al acestei ramuri.
Sistemul Dreptului mediului cuprinde:
a. Partea generală, care include totalitatea de norme ce determină instituţiile
principale ale ramurii.
b. Partea specială, care ţine de domeniul procesual, adică stabileşte în ce
condiţii şi în ce mod se realizează protecţia şi folosirea resurselor naturale.
23
Principiu - ,,idee de bază”, ,,teză fundamentală”, ,,exprimă elementele de
conţinut cele mai importante ale dreptului”. [Gh.Avornic, p.99]
Deosebim principii:
a.) de drept intern;
b.) de drept internaţional.
25
9. Raportul juridic de Dreptul mediului.
28
Particularităţile izvoarelor Dreptului mediului:
- multitudinea de izvoare ce cuprind diverse domenii (regimul juridic de
folosire şi protecţie a apelor, solului, aerului, subsolului, pădurilor etc.),
cu caracteristicile lor în fiecare domeniu;
- regulile de conduită, de cele mai dese cazuri, sînt strîns legate de
respectarea unor norme tehnice relativ la activităţile economice ale
subiectelor;
- natura extensivă a fenomenului poluării dictează astăzi necesitatea
aplicării pe plan intern a unor izvoare internaţionale.
31
10.3.2. Aplicarea legii mediului în spaţiu este determinată de următoarele
reguli:
Actul normativ emis de un organ public central îşi răspîndeşte acţiunea
asupra tuturor relaţiilor ce se desfăşoară în limitele frontierelor naţionale.
Actul emis de un organ de stat local are forţă juridică în limitele teritoriului
administrativ.
Actele internaţionale la care RM este parte îşi extind jurisdicţia asupra
întregului teritoriu al statului
32
Tema II. Administrarea de stat în domeniul protecţiei mediului.
33
stabileşte un sistem de standarde şi de cerinţe tehnico-normative, precum şi un
sistem de licenţe la activităţile din domeniu şi la folosirea resurselor naturale.
Elaborarea şi aprobarea standardelor şi a cerinţelor tehnico-normative
în domeniul folosirii resurselor naturale sînt reglementate de legislaţia privind
standardizarea.
Nomenclatorul activităţilor din domeniul folosirii resurselor naturale a
căror practicare necesită licenţe şi cel al organelor autorizate să elibereze astfel
de licenţe se întocmesc de Guvern.
Pentru anumite activităţi sau tehnologii cu risc ecologic sporit se stabilesc
cerinţe ecologice deosebite.
34
2. Sistemul organelor de administrare în domeniul protecţiei mediului.
36
Cetăţenii şi asociaţiile obşteşti au dreptul să primească de la organele silvice
de stat şi de la organele de stat pentru protecţia mediului înconjurător informaţie
despre starea fondurilor forestier şi cinegetic, măsurile planificate şi realizate de
conservare şi folosire a acestora, să propună şi să realizeze, în conformitate cu
legislaţia, măsuri privind paza şi folosirea raţională a fondurilor forestier şi
cinegetic, conservarea biodiversităţii în ele.
4. Monitoringul ecologic.
Categorii :
Cadastrul de stat al regnului animal, conţine totalitatea informaţiilor
despre arealul, efectivul, locurile de vieţuire şi reproducere a animalelor şi
folosirea lor şi se întocmeşte pe o perioadă de 10 ani de către Academia de Ştiinţe
a Moldovei pe baza evidenţei de stat a animalelor.
37
Controlul asupra ţinerii Cadastrului de stat al regnului animal se exercită de
către Ministerul Ecologiei.
Cadastrul de stat al obiectelor şi complexelor din fondul ariilor protejate
cuprinde date despre statutul juridic, apartenenţa, amplasamentul, regimul de
protecţie, importanţa ştiinţifică, cognitivă şi recreativă a acestor obiecte şi
complexe.
Ţinerea cadastrului de stat al obiectelor şi complexelor din fondul ariilor
protejate este de competenţa Ministerului Ecologiei.
Cadastrul de Stat al Apelor cuprinde datele evidenţei apelor conform
indicilor de cantitate şi calitate, datele privind înregistrarea folosinţelor de
apă, evidenţa folosirii apelor şi starea lor ecologică.
Cadastrul funciar conţine un sistem de informaţii şi documente despre
regimul juridic al terenurilor, despre atribuirea lor deţinătorilor de terenuri, despre
parametrii cantitativi şi calitativi şi despre valoarea economică a terenurilor.
Cadastrul funciar are menirea de a asigura autorităţile administraţiei publice
locale, întreprinderile, instituţiile, organizaţiile interesate şi cetăţenii cu informaţii
despre starea terenului în scopul organizării folosirii raţionale şi protecţiei lui,
reglementării relaţiilor funciare, regimului proprietăţii funciare, fundamentării
proporţiilor plăţilor funciare, aprecierii activităţii economice, efectuării altor
măsuri legate de folosirea terenului.
Cadastrul funciar este ţinut de autorităţile administraţiei publice locale
conform unui sistem unic pentru întreaga republică. Documentele principale ce
se elaborează pentru cadastrul funciar general sînt: dosarul lucrărilor de hotărnicie,
planurile, registrele şi fişele cadastrale.
Cadastrul silvic de stat conţine un sistem de informaţii despre regimul
juridic al fondului forestier, clasificarea pădurilor pe grupe şi categorii funcţionale,
aprecierea lor sub raport economic, altă informaţie necesară pentru gospodărirea
fondului forestier şi evaluarea rezultatelor activităţii economice în fondul forestier.
Materialele evidenţei de stat a fondului forestier sînt corelate cu datele din
cadastrul funciar.
Cadastrele de stat ale obiectivelor de folosire a subsolului.
Cadastrele de stat se întocmesc pentru zăcămintele naturale şi tehnogene şi
manifestările de substanţe utile, precum şi pentru obiectivele din subteran, care
nu sînt legate de extracţia substanţelor utile.
Cadastrele de stat ale zăcămintelor şi manifestărilor de substanţe utile
trebuie să conţină date despre fiecare zăcămînt, caracterizînd locul de aflare
a lui, cantitatea şi calitatea substanţelor de bază şi secundare şi a
componentelor lor, condiţiile tehnico-miniere, hidrogeologice, ecologice şi
alte condiţii de exploatare a zăcămintelor şi evaluarea geologo-economică,
precum şi date cu privire la fiecare manifestare a substanţelor utile.
Cadastrele de stat ale obiectivelor din subteran, ce nu sînt legate de
extracţia substanţelor utile, precum şi sectoarele subsolului folosite pentru
îngroparea (depozitarea) substanţelor nocive şi deşeurilor trebuie să conţină
date cu privire la locul de aflare, dimensiunile, destinaţia, termenele de
funcţionare, condiţiile geologo-miniere şi alte condiţii naturale ale obiectivului.
38
6. Caracteristica generală a expertizei ecologice.
39
La 10.09.2002 Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale a emis Ordinul cu
privire la aprobarea Instrucţiunii despre ordinea de organizare şi efectuare a
expertizei ecologice de stat Nr.188 din // în Monitorul Oficial al RM nr.14-17/25
din 07.02.2003.
42
ORGANIZAREA EXPERTIZEI ECOLOGICE DE STAT
* Beneficiarul prezintă, pentru examinare, organului respectiv al sistemului
expertizei ecologice de stat documentaţia completă privind activitatea
economică preconizată, în modul stabilit de către autoritatea centrală pentru
resursele naturale şi mediu.
* Documentaţia de proiect şi planificare prezentată trebuie să corespundă
normativelor în vigoare şi să conţină autorizaţiile prealabile ale organului
administraţiei publice locale şi ale organizaţiilor interesate referitoare la
amplasarea şi asigurarea tehnică a obiectului proiectat, precum şi avizele
organelor de supraveghere şi control de stat privind desfăşurarea activităţii
economice preconizate.
* Documentaţia de proiect şi planificare, prezentată pentru efectuarea
expertizei ecologice de stat, este supusă unei examinări complexe, în cadrul
căreia se iau în considerare factorii ecologici, economici şi sociali, se studiază
riguros variantele de soluţii tehnice menite să asigure îndeplinirea cerinţelor
ecologice, armonizate cu particularităţile regionale, şi menţinerea stabilităţii
ecosistemelor naturale în contextul unui eventual impact, pe întreaga perioadă
de desfăşurare a activităţii economice preconizate, inclusiv construcţia
obiectului, exploatarea, demolarea sau lichidarea acestuia.
* După examinarea complexă a documentaţiei prezentate pentru
efectuarea expertizei ecologice de stat, experţii ecologi de stat întocmesc un
aviz general care conţine decizia cu privire la acceptarea sau respingerea
documentaţiei. Concluziile şi propunerile din avizul general trebuie să fie
formulate clar şi să constate:
a) oportunitatea şi condiţiile de realizare a proiectului, programului, planului,
schemei sau necesitatea refacerii acestora şi prezentării repetate pentru efectuarea
expertizei ecologice de stat;
b) respingerea documentaţiei în cazul în care aceasta nu este conformă
dispoziţiilor legale şi cerinţelor normative în domeniu.
* Avizul generalal expertizei ecologice de stat este obligatoriu pentru
beneficiar, proiectant, autorităţile publice de toate nivelurile şi pentru organele
care asigură finanţarea activităţii economice preconizate şi serveşte drept bază
pentru:
a) aprobarea noilor proiecte, programe, planuri, scheme şi pentru finanţarea lor
după efectuarea expertizei tehnice sau generale, în modul stabilit de normativele
respective;
b) eliberarea de către organele de resort, în modul stabilit, a autorizaţiilor
pentru dreptul de folosinţă a resurselor naturale şi componentelor naturii;
c) suspendarea sau interzicerea finanţării de către unităţile bancare a
construcţiei şi dării în exploatare a obiectelor respective sau a executării altor
lucrări;
d) publicarea informaţiei despre rezultatele expertizei ecologice de stat a
documentaţiei de proiect şi planificare pentru obiectele concrete.
* Expertiza ecologică de stat a documentaţiei de proiect şi planificare se
efectuează în termen de la 45 pînă la 90 de zile de la data prezentării, în funcţie de
43
complexitatea acesteia. Documentaţia de proiect pentru casele de locuit şi
obiectele sociale cu asigurare tehnică centralizată se examinează în termen de 15
zile. Termenul de efectuare a expertizei ecologice de stat a documentaţiei
pentru obiectele şi activităţile economice complexe şi potenţial periculoase
pentru mediul înconjurător, inclusiv a documentaţiei a cărei examinare
necesită derulare a unor cercetări ştiinţifice speciale suplimentare, poate fi
prelungit de autoritatea centrală pentru resursele naturale şi mediu pînă la 6 luni.
44
7. Evaluarea impactului asupra mediului.
46
TEMA III. Răspunderea juridică în domeniul dreptului mediului.
1. Particularităţile răspunderii juridice în domeniul dreptului mediului.
2. Răspunderea juridică penală în raporturile de dreptul mediului.
3. Răspunderea juridică civilă în raporturile de dreptul mediului.
4. Răspunderea juridică administrativă în raporturile de dreptul mediului.
5. Răspunderea juridică disciplinară în raporturile de dreptul mediului.
6. Particularităţile răspunderii juridice în domeniul dreptului mediului,
conform convenţiilor internaţionale.
47
c) de prevenire – preventiv acţionează asupra comportamentului subiectelor
prin înăsprirea treptată a măsurilor de constrîngere.
În funcţie de caracter şi metoda de reglementare, distingem răspundere
ecologică economică şi răspundere ecologică juridică.
Răspunderea ecologică economică se bazează, în particular, pe interesul
material al beneficiarului resurselor naturale în micşorarea gradului de poluare sau
excluderea altei influienţe negative asupra mediului.
Răspunderea ecologică juridică este consecinţa acţiunilor ilegale ale
persoanelor fizice şi juridice. Ea este stabilită de către organele de stat prin metode
juridico-administrative şi apare în legătură cu faptul provocării daunelor mediului
în ansamblu sau anumitor componente ale sale.
50
Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferinţe fizice şi nici să înjosească
demnitatea persoanei condamnate.
53
Declararea nulă a tranzacţiilor legate de pămînt, subsoluri, ape, păduri (în
cazurile prevăzute de lege), adică a tranzacţiilor legate de vînzare-
cumpărare, donaţie, gaj, testament, schimb liber etc.
Stabilirea obligaţiilor de înlăturare a încălcărilor ce împiedică beneficiarul la
exercitarea drepturilor legale de folosinţă a resurselor. (ex.: prezentarea de
către proprietarul lotului de pămînt a unei acţiuni faţă de întreprinderea
industrială, din cauza deşeurilor nocive ale căreia, se micşorează roada şi
calitatea culturilor agricole.
Repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea legislaţiei protecţiei mediului.
Dauna se repară în natură sau prin încasarea costului daunelor pricinuite.
Repararea daunelor în natură se poate manifesta prin faptul că delicventul
are obligaţia din contul şi din mijloacele sale să restaureze starea înrăutăţită
a mediului, de ex., să recultiveze pămînturile.
Costul prejudiciilor cauzate se calculează reieşind din cheltuielile de
restabilire a obiectelor naturale şi aducerea lor în stare posibilă pentru
folosirea după destinaţie, cheltuielile de compensare a pierderilor materiale
şi veniturile neobţinute, de ex., paguba pricinuită de încălcarea regulilor
securităţii antiincendiare a pădurilor, include costul pierdut al mărfii
forestiere, cheltuielile de lichidare a incendiului, pierderile materiale legate
de curăţirea teritoriilor, mijloacele de reproducere a resurselor de pădure.
O modalitate a răspunderii civile, aplicabilă pentru paguba pricinuită mediului
ambiant, este răspunderea materială. Particularitatea acestei răspunderi se
manifestă prin faptul că este reglementată de acte juridice speciale şi se aplică prin
intermediul încasării anumitor taxe speciale. Mărimea acestei taxe reprezintă
cheltuielile de stat pentru ocrotirea obiectelor naturii. Restituirea pagubei în caz de
răspundere materială se efectuează pe cale judiciară la acţiunea organelor de
ocrotire a naturii, indiferent de aplicarea sau neaplicarea amenzii administrative.
Taxa răspunderii materiale nu cuprinde costul instrumentului care a servit
nemijlocit pentru comiterea daunei materiale şi nici costul obiectului naturii
vătămat sau nimicit.
54
La răspunderea administrativă pot fi trase persoanele, care pînă în momentul
comiterii contravenţiei administrative au atins vîrstă de şaisprezece ani.
Persoana cu funcţii de răspundere se trage la răspundere administrativă pentru
nerespectarea prevederilor actelor juridice a căror îndeplinire intră în îndatoririle ei
de serviciu.
Persoană cu funcţii de răspundere este considerată persoana căreia în
autorităţile publice, într-o întreprindere, instituţie, organizaţie, indiferent de tipul
de proprietate şi forma juridică de organizare, i se acordă permanent sau provizoriu
- în virtutea legii, prin numire, alegere sau prin încredinţarea unei însărcinări, -
anumite drepturi şi obligaţii în vederea exercitării funcţiilor autorităţii publice sau
a acţiunilor administrative de dispoziţie ori organizatorico-economice.
55
Efectuarea unor exploatări forestiere necorespunzătoare scopurilor sau
cerinţelor, prevăzute în autorizaţia (dispoziţia) de tăiere a pădurii ori în biletul
silvic. (art.67)
Încălcarea regulilor cu privire la regenerarea şi îmbunătăţirea stării pădurilor,
cu privire la folosirea resurselor de arboret exploatabil. (art.68)
Degradarea fînaţurilor şi a păşunilor de pe terenurile fondului forestier de stat.
(art.69)
Cositul samavolnic al fînului şi păşunatul samavolnic al vitelor, strîngerea
samavolnică a fructelor sălbatice, nucilor, ciupercilor, pomuşoarelor. (art.70)
Darea în exploatare a obiectivelor de producţie fără instalaţii, care să prevină
influenţă dăunătoare asupra pădurilor. (art.71)
Degradarea pădurii cu ape de scurgere, cu substanţe chimice, cu degajări,
deşeuri şi reziduuri dăunătoare. (art.72)
Murdărirea pădurilor cu deşeuri şi reziduuri menajere. (art.73)
Distrugerea sau deteriorarea şanţurilor de desecare din păduri, a sistemelor de
drenaj şi a drumurilor de pe terenurile fondului forestier al statului. (art.74)
Distrugerea sau deteriorarea în păduri a indicatoarelor de delimitare, a
pancartelor, panourilor şi a altor obiecte de agitaţie vizuală. (art.75)
Nimicirea faunei folositoare pentru pădure. (art.76)
Încălcarea regulilor de securitate contra incendiilor în păduri. (art.77)
Degajarea de substanţe poluante în atmosferă peste normative sau fără
autorizaţie şi acţiunea fizică dăunătoare asupra aerului atmospheric. (art.78)
Darea în exploatare şi utilizarea obiectivelor cu încălcarea normelor şi
cerinţelor de protecţie a mediului înconjurător. (art.79)
Fabricarea şi comercializarea produselor în lipsa elaborărilor tehnice şi
tehnologice care asigură prelucrarea lor după pierderea calităţilor de consum.
(art.79/1)
Încălcarea regulilor de exploatare, precum şi nefolosirea instalaţiilor pentru
purificarea degajărilor de poluanţi în atmosferă. (art.80)
Darea în exploatare a mijloacelor de transport şi a altor mijloace de locomoţie,
care depăşesc normativele admise de degajare a substanţelor poluante. (art.81)
Exploatarea mijloacelor de automototransport şi a altor mijloace de locomoţie,
care depăşesc normativele admise de degajare a substanţelor poluante. (art.82)
Nerespectarea cerinţelor d ee protecţie a aerului atmosferic la stocarea şi
arderea deşeurilor industriale şi a resturilor menajere. (art.83)
Încălcarea regulilor de transportare, păstare şi folosire a mijloacelor pentru
protecţia plantelor şi altor preparate. (art.84)
Neîndeplinirea dispoziţiilor organelor, care exercită controlul asupra protecţiei
aerului atmospheric. (art.85)
Neîndeplinirea sau îndeplinirea inadecvată a dispoziţiilor Expertizei ecologice
de stat şi ale Inspectoratului ecologic de stat. (art.85/1)
Neadmiterea inspectării obiectivelor sau neacordarea informaţiei despre starea
mediului înconjurător. (art.85/2)
Încălcarea legislaţiei şi a documentelor normative privind expertiza ecologică.
(art.85/3)
56
Încălcarea regulilor de protecţie şi de folosire a regnului animal. (art.86)
Încălcarea regulilor de vînătoare, de pescuit, de protecţie a rezervelor
piscicole şi a regulilor de efectuare a altor feluri de folosire a regnului animal.
(art.87)
Încălcarea gravă a regulilor de vînătoare. (art.87/1)
Nimicirea animalelor, înregistrate în Cartea Roşie. (art.88)
Importul ilegal al unor animale sau plante. (art.88/1)
Încălcarea modului de exercitare a folosirii regnului animal în rezervaţiile
naturale şi pe alte teritorii în mod special ocrotite. (art.88/2)
Cruzimea faţă de animale. (art.89)
Strînsul plantelor, înregistrate în Cartea Roşie. (art.90)
Încălcarea regulilor de protecţie şi a regimului obiectivelor naturale, aflate sub
protecţia specială a statului. (art.91)
5. Răspunderea disciplinară
în raporturile de dreptul mediului.
59
Răspunderea disciplinară poartă un caracter dispozitiv, deoarece aplicarea sau
neaplicarea ei în deplină măsură depinde de voinţa angajatorlui.
Pentru încălcarea disciplinei de muncă, angajatorul are dreptul să aplice faţă
de salariat următoarele sancţiuni disciplinare:
a) avertismentul;
b) mustrarea;
c) mustrarea aspră;
d) concedierea.
Legislaţia în vigoare poate prevedea pentru unele categorii de salariaţi şi alte
sancţiuni disciplinare.
Pentru aceeaşi abatere disciplinară nu se poate aplica decît o singură
sancţiune.
La aplicarea sancţiunii disciplinare, angajatorul trebuie să ţină cont de
gravitatea abaterii disciplinare comise şi de alte circumstanţe obiective. (art.
206 CM)
Sancţiunea disciplinară se aplică de organul căruia i se atribuie dreptul de
angajare (alegere, confirmare sau numire în funcţie) a salariatului respectiv. (art.
207 CM)
61
TEMA IV. REGIMUL JURIDIC AL FONDULUI FUNCIAR.
1. Noţiunea şi caracteristica generală a fondului funciar.
2. Noţiunea şi caracteristica generală a administrării de stat a fondului
funciar.
3. Sistemul organelor de administrare de stat a fondului funciar.
4. Cadastrul funciar de stat.
5. Reglementarea de stat a regimului proprietăţii funciare şi de beneficiere
funciară.
62
Terenurile cu destinaţie agricolă.
Terenurile sînt declarate bune pentru agricultură pe baza materialelor
cadastrului funciar. (art.36 CF)
Ele se repartizează pentru organizarea producţiei agricole şi agroindustriale:
- cetăţenilor Republicii Moldova;
- întreprinderilor, organizaţiilor şi asociaţiilor agricole şi agroindustriale de
stat şi cooperatiste;
- instituţiilor de cercetări ştiinţifice, didactice şi altor instituţii agricole,
şcolilor tehnice profesionale şi şcolilor de cultură generală săteşti;
- întreprinderilor agricole mixte.
Dreptul întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor agricole/agroindustriale
de stat şi cooperatiste asupra terenului se păstrează în cazul intrării lor în
componenţa asociaţiilor şi combinatelor agroindustriale, agrofirmelor şi altor
formaţiuni şi la ieşirea din componenţa acestora. (art.37 CF)
Terenurile atribuite în proprietate ca loturi de lîngă casă, amplasate în
extravilanul satului (comunei) sau oraşului, se consideră grădini. Cetăţenilor care
nu au terenuri pentru grădini li se pot atribui loturi pentru legumicultură. Acestea
se distribuie în folosinţă provizorie de către autorităţile administraţiei publice
locale din terenurile de rezervă. Pe aceste loturi se interzice să se construiască
clădiri capitale şi să se cultive plante multianuale. În caz de necesitate, se pot face
construcţii provizorii de folosinţă personală pentru păstrarea inventarului
legumicol şi pentru alte scopuri gospodăreşti. La stingerea dreptului de beneficiere
asupra terenului, beneficiarii demolează construcţiile provizorii pe contul propriu.
(art.39 CF)
În condiţii de arendă terenurile se atribuie persoanelor fizice şi juridice din
Republica Moldova, din alte state, precum şi organizaţiilor şi asociaţiilor
internaţionale. Persoanele care dau în arendă terenuri proprietate de stat sînt
Guvernul şi autorităţile administraţiei publice locale în limita competenţei lor.
Persoanele care dau în arendă terenuri proprietate privată sînt proprietarii titulari ai
terenurilor respective. Relaţiile de arendă sînt reglementate de Codul Funciar, de
Legea cu privire la arendă şi de alte acte legislative.
64
Autorităţile administraţiei publice locale execută complexul necesar de
lucrări pentru amenajarea şi înverzirea teritoriilor oraşelor şi satelor (comunelor).
Întreprinderile, instituţiile, organizaţiile şi cetăţenii sînt datori, în conformitate cu
regulile aprobate de autorităţile administraţiei publice locale, să păstreze
plantaţiile verzi, să ţină teritoriile, atribuite lor, într-o ordine conform cerinţelor
sanitare şi de protecţie contra incendiilor.
66
Terenurile de valoare istorico-culturală.
Din categoria terenurilor de valoare istorico-culturală fac parte rezervaţiile
istorico-culturale, parcurile memoriale, mormintele, monumentele arheologice şi
arhitecturale şi complexele arhitecturale de landşaft.
67
cetăţenilor, întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor în scopuri agricole,
precum şi pentru alte nevoi ale statului şi societăţii.
Terenurile degradate – terenurile care prin eroziune, poluare sau prin acţiunea
altor factori antropici şi-au pierdut total sau parţial capacitatea de producţie pentru
culturi agricole sau silvice şi anume:
1) terenuri cu eroziune de suprafaţă foarte puternică şi excesivă, indiferent de
folosinţă;
2) terenuri cu eroziune în adîncime;
3) terenuri afectate de alunecări active, prăbuşiri, surpături şi curgeri
noroioase;
4) terenuri nisipoase expuse erodării de către ape sau vînt;
5) terenuri cu aglomerări de petriş, bolovăniş, stîncării şi depozite de aloviuni
torenţiale;
6) terenuri cu exces permanent de umeditate şi mlaştini;
7) terenuri sărate şi acide;
8) terenuri poluate cu substanţe chimice, petroliere sau toxice;
9) terenuri ocupate cu halde miniere, deşeuri industriale şi/sau menajere;
10) terenuri neproductive;
11) terenuri cu biocenoze afectate sau distruse.
Protecţia şi ameliorarea terenurilor degradate se asigură prin amenajări de
îmbunătăţire, care reprezintă lucrări complexe de construcţii hidrotehnice de
prevenire şi ameliorare a acţiunilor factorilor de risc – secetă, exces de apă,
eroziunea solului, inundaţii – pe terenurile cu destinaţie agricolă sau silvică, avînd
ca scop valorificarea capacităţilor de producţie a terenurilor şi a plantelor şi
întroducerea în circuitul economic a terenurilor neproductive.
68
Cotele de teren ale sectorului de teren aflat în folosinţă comună de asemenea
constituie obiecte ale relaţiilor funciare.
Cotele de teren au expresie cantitativă şi descriere, cuprinzînd indicaţii
privind destinaţia şi categoria de folosinţă. Cotele de teren în natură nu se
delimitează.
69
raţional îngrăşăminte, aplicînd metode cruţătoare de lucrare a terenului şi
alte măsuri de protecţie;
protejează terenurile contra eroziunii, cauzate de ape şi de vînt, prin măsuri
economico-organizatorice, agrotehnice şi hidrotehnice, prin crearea unui
sistem de perdele forestiere de protecţie şi înierbare;
protejează terenurile contra subinundării, înmlăştinirii, salinizării, uscării
excesive, tasării, poluării cu deşeuri industriale, cu substanţe chimice,
biologice şi radioactive, produse petroliere, cu gunoi menajer şi de
producţie, cu ape de scurgere, precum şi contra altor procese de ruinare;
protejează terenurile agricole contra acoperirii lor cu tufari, contra altor
procese ce duc la înrăutăţirea stării lor agrotehnice;
conservează terenurile agricole degradate, dacă este imposibilă restabilirea
fertilităţii solurilor;
recultivă terenurile degradate, restabilesc şi îmbunătăţesc fertilitatea lor, le
antrenează în circuitul economic;
decopertează stratul fertil al solului în procesul efectuării lucrărilor de
construcţie, ameliorative şi altor lucrări legate de distrugerea solului, îl
păstrează şi îl folosesc în scopuri de recultivare şi ameliorare a terenurilor
agricole;
realizează programele de stat de dezvoltare economică şi socială privind
protecţia terenurilor. (art.79 CF)
Cointeresarea deţinătorilor în păstrarea şi îmbunătăţirea fertilităţii solurilor, în
protejarea terenurilor de urmările negative ale activităţii de producţie poate fi
realizată prin stimularea economică a folosirii raţionale şi a protecţiei terenurilor.
Stimularea economică prevede:
alocarea mijloacelor de la bugetul republican şi de la cel local pentru
restabilirea terenurilor distruse nu din vina deţinătorilor;
scutirea de plată pentru terenurile aflate în stadiul de valorificare agricolă
sau de îmbunătăţire a stării lor în perioada efectuării lucrărilor prevăzute de
proiect;
acordarea de credite avantajoase;
compensarea parţială din mijloacele bujetului respectiv a reducerii venitului
ca urmare a conservării provizorii a terenurilor distruse nu din vina
deţinătorilor;
stimularea pentru îmbunătăţirea terenurilor, pentru sporirea fertilităţii
solurilor şi a productivităţii lor, pentru obţinerea unei producţii pure din
punct de vedere ecologic.
La proiectarea, amplasarea, construcţia şi darea în exploatare a obiectelor,
edificiilor şi amenajărilor noi şi celor reconstruite, precum şi la implementarea
unor tehnologii noi ce influenţează negative starea terenurilor, trebuie să se
prevadă şi să se ia măsuri în vederea protecţiei lor, de comun acord cu organele de
ocrotire a naturii.
Sînt interzise darea în exploatare a obiectelor şi aplicarea tehnologiilor care nu
asigură protecţia terenurilor contra degradării sau distrugerii. (art.80 CF)
70
2. Noţiunea şi caracteristica generală a administrării
de stat a fondului funciar.
72
elaborarea programelor, schemelor, proiectelor şi planurilor de
reglementare a regimului proprietăţii funciare pe teritoriul raionului şi
municipiului şi asigurarea realizării lor;
repartizarea şi retragerea terenurilor, în modul stabilit de lege;
stabilirea suprafeţelor care rămîn în proprietatea statului în limita
raionului şi municipiului;
schimbarea destinaţiei terenurilor agricole;
autentificarea drepturilor deţinătorilor de terenuri;
privarea deţinătorilor de dreptul de proprietate asupra terenurilor în
conformitate cu legislaţia în vigoare;
determinarea şi repartizarea terenurilor pentru construcţii;
elaborarea propunerilor privind hotarele unităţilor administrativ-
teritoriale pentru a fi aprobate de Guvern. (art.9 CF)
73
4. Cadastrul funciar de stat.
75
elaborarea proiectelor de reglementare economico-funciară a teritoriilor
localităţilor;
supravegherea de autor a realizării proiectelor de reglementare a regimului
proprietăţii funciare;
efectuarea cercetărilor şi prospecţiunilor topografice, aerofotogeodezice,
cartografice, pedologice, geobotanice, geomorfologice şi de altă natură.
78
5.4. Drepturile şi obligaţiile proprietarilor,
posesorilor şi beneficiarilor funciari.
Proprietarii funciari au dreptul:
să gospodărească de sine stătător terenul;
să fie proprietarii producţiei obţinute şi a veniturilor din realizarea ei;
să folosească în modul stabilit de lege zăcămintele, pădurile, apele şi
alte bogăţii ale pămîntului;
să construiască în modul stabilit de lege case, clădiri de producţie,
edificii cu destinaţie social-culturală şi cu altă destinaţie;
să dea terenul sau o parte din el în folosinţă prin arendă sau sub altă
formă;
să primească, în caz de retragere a terenului pentru nevoile statului şi
a societăţii, compensarea deplină a cheltuielilor şi pierderilor, inclusiv a
avantajului ratat;
să lase ca moştenire terenul şi să-l înstrăineze în conformitate cu legea.
(art.27 CF)
Posesorii şi beneficiarii au dreptul:
să folosească terenurile potrivit condiţiilor de atribuire;
să fie proprietarii producţiei obţinute;
să folosească în modul stabilit de lege zăcămintele, pădurile, apele şi
alte bogăţii ale pămîntului;
să primească, în caz de stingere a dreptului de posesiune sau
beneficiere, compensarea cheltuielilor legate de ameliorarea terenului.
(art.28 CF)
Deţinătorii de terenuri sînt obligaţi:
să folosească terenurile în conformitate cu destinaţia lor;
să respecte, conform recomandărilor agrotehnice, condiţiile de
exploatare a terenurilor, structura asolamentelor, să nu admită folosirea
abuzivă a îngrăşămintelor chimice şi a preparatelor de fitosanitărie;
să achite la timp impozitul funciar şi alte plăţi pentru folosirea
terenurilor;
să ia măsuri de prevenire şi combatere a eroziunilor, a compactării
solului, a alunecărilor de teren, a salinizării sau înmlăştinirii secundare,
să asigure atît obţinerea unei producţii calitative, cît şi protecţia solului
şi sporirea fertilităţii lui;
să respecte drepturile altor deţinători de terenuri;
să păstreze bornele de hotar şi punctele reţelei geodezice de stat din
teren;
să respecte proiectul de organizare a teritoriului;
să prezinte la timp autorităţilor administraţiei publice locale informaţiile
stabilite prin legislaţie, privitoare la starea şi folosirea terenului. (art.29
CF)
79
Proprietarii funciari, întreprinderile, instituţiile, organizaţiile, alţi posesori şi
beneficiari, care exploatează bogăţii minerale sau efectuează alte lucrări cu acţiune
negativă asupra terenurilor agricole, pădurilor şi altor terenuri situate în afara
hotarelor terenurilor atribuite lor sînt obligaţi să prevadă şi să ia măsuri pentru
neadmiterea acţiunilor negative. (art.31 CF)
Monumentele istorice, vestigiile şi obiectele arheologice, tezaurele care se
vor descoperi la faţa locului sau în subsol se află sub protecţia legii. Deţinătorii de
terenuri pe care sînt situate astfel de obiecte sînt obligaţi să asigure integritatea lor,
iar în caz de necesitate să permită efectuarea lucrărilor de cercetare sau conservare
şi să aducă faptul acesta la cunoştinţa autorităţilor administraţiei publice locale.
Proprietarii terenurilor vor fi despăgubiţi cu teren echivalent sau în bani pentru
daunele suferite şi terenurile retrase în domeniul public.
Pentru folosirea terenului se încasează anual o plată sub formă de impozit
funciar sau plată de arendă, stabilite în dependenţă de calitatea şi amplasarea
terenului pe baza documentelor de evaluare funciară. Impozitul funciar, înlesnirile
la încasarea plăţii pentru folosirea terenurilor se stabilesc anual în conformitate cu
Legea cu privire la impozitul funciar şi modul de impozitare.
Plăţile pentru terenuri se încasează la bugetele respective ale autorităţilor
administraţiei publice locale şi se centralizează parţial în bugetul republican. Ele
sînt alocate, în primul rînd, pentru reglementarea regimului proprietăţii funciare şi
protecţia pămînturilor, pentru îmbunătăţirea calităţii lor, pentru stimularea
materială a deţinătorilor de terenuri care efectuează aceste lucrări şi pentru
amenajarea teritoriului. (art.35 CF)
80
Modul de retragere a terenurilor din dreptul
de posesiune şi de beneficiere.
În cazul cînd deţinătorul cu titlu de posesiune sau de folosinţă nu utilizează
terenul în scopul în care i s-a atribuit, autoritatea administraţiei publice locale
respectivă, la cererea proprietarului, va dispune aplicarea sancţiunilor
contravenţionale prevăzute de lege şi îl va soma în scris, stabilind termenul, să-şi
îndeplinească obligaţiile.
În cazul în care deţinătorul nu-şi îndeplineşte obligaţiile în termenul stabilit
(nu mai mare de doi ani) el va pierde dreptul de posesiune sau de folosinţă a
terenului prin decizia instanţei judecătoreşti la cererea proprietarului funciar sau
prin hotărîrea administraţiei întreprinderii, instituţiei, organizaţiei care a acordat
acest drept.
În cazul stingerii dreptului de posesiune sau de folosinţă funciară autoritatea
administraţiei publice locale respectivă, cu participarea părţilor interesate, adoptă
o hotărîre privitoare la eliberarea de compensaţie deţinătorilor pentru cheltuielile
legate de ameliorarea terenurilor sau de repararea de către aceştia a daunelor
pricinuite de ei prin folosirea lor neraţională. (art.25 CF)
Apariţia temeiurilor de stingere a dreptului de proprietate, posesiune sau
folosinţă funciară nu privează pe deţinătorii de terenuri, inclusiv pe arendaş, de
dreptul de a strînge recolta şi nu scuteşte de plata impozitelor, de obligaţia de a
păstra calitatea solului.
81
TEMA V. REGIMUL JURIDIC DE FOLOSIRE ŞI PROTECŢIE A
SUBSOLULUI.
Subsolul este partea scoarţei terestre, situată mai jos de stratul de sol şi de
fundul bazinelor de apă ce se întinde pînă la adîncimi accesibile pentru studiere şi
valorificare geologică. (art.3 CS)
Subsolul este proprietatea Republicii Moldova care îl posedă, îl foloseşte,
dispune de el şi îl protejează. (art.4 CS)
84
Cerinţele principale faţă de exploatarea zăcămintelor de substanţe utile şi
prelucrarea materiei prime minerale:
a) aplicarea procedeelor şi metodelor de extracţie a substanţelor utile, care
exclud exploatarea neraţională a rezervelor de zăcăminte naturale şi tehnogene,
degradarea zăcămintelor explorate şi a celor din preajmă şi care contribuie la
păstrarea rezervelor de substanţe utile conservate în subsol şi la suprafaţă;
b) securitatea vieţii şi sănătăţii lucrătorilor şi populaţiei, protecţia subsolului şi
a mediului înconjurător, a obiectivelor şi construcţiilor;
c) păstrarea şi evidenţa substanţelor utile extrase concomitent, temporar
nefolosite, a deşeurilor de producţie ce conţin componente utile, a spaţiului
subteran exploatat în scopul utilizării lor ulterioare;
d) utilizarea raţională a rocilor deschise, precum şi amplasarea lor justă;
e) executarea lucrărilor geologice şi de topografie minieră, precum şi ţinerea şi
păstrarea documentaţiei;
f) evidenţa şi dările de seamă de stat în problemele poziţiei şi mişcării
rezervelor, pierderilor cantitative şi calitative de substanţe utile şi folosirea rocilor
deschise.
În procesul prelucrării materiei prime minerale trebuie să se asigure:
a) aplicarea tehnologiilor inofensive pentru viaţa şi sănătatea lucrătorilor şi
populaţiei şi pentru mediul înconjurător;
b) folosirea complexă a materiei prime minerale prelucrate şi extragerea cît
mai deplină şi argumentată din punct de vedere economic a componentelor utile în
producţia-marfă;
c) evidenţa şi controlul distribuirii cantitative şi calitative a componentelor
utile la diferite etape de prelucrare a materiei prime minerale;
d) studierea permanentă a însuşirilor tehnologice şi a compoziţiei materiei
prime minerale, efectuarea examenelor tehnologice experimentale în scopul
perfecţionării tehnologiei de prelucrare a materiei prime minerale;
e) depozitarea şi păstrarea semiproduselor şi deşeurilor de pe urma prelucrării
materiei prime minerale temporar nefolosite, ce exclude acţiunea dăunătoare
asupra mediului înconjurător.
86
Atribuţiile fondului de stat de informaţii privind subsolul:
* evidenţa, acumularea şi sistematizarea materialelor, legate de studierea,
folosirea şi protecţia subsolului în scopul creării unei baze pentru elaborarea şi
realizarea programelor de stat de folosire a subsolului.
Fondul de informaţii privind subsolul se formează din materialele prezentate
de beneficiarii folosinţei subsolului, care se ocupă de studierea şi valorificarea lui.
(art.23 CS)
Zăcămintele de substanţe utile, manifestarea lor, precum şi sectoarele de
subsol ce nu sînt legate de extracţia substanţelor utile, urmează a fi luate la
evidenţa de stat în cadastrele de stat ale obiectivelor de folosire a subsolului şi în
balanţele de stat ale rezervelor de substanţe utile.
Cadastrele de stat se întocmesc pentru zăcămintele naturale şi tehnogene şi
manifestările de substanţe utile, precum şi pentru obiectivele din subteran, care nu
sînt legate de extracţia substanţelor utile.
Cadastrele de stat ale zăcămintelor şi manifestărilor de substanţe utile trebuie
să conţină date despre fiecare zăcămînt, caracterizînd locul de aflare a lui,
cantitatea şi calitatea substanţelor de bază şi secundare şi a componentelor lor,
condiţiile tehnico-miniere, hidrogeologice, ecologice şi alte condiţii de exploatare a
zăcămintelor şi evaluarea geologo-economică, precum şi date cu privire la fiecare
manifestare a substanţelor utile.
Cadastrele de stat ale obiectivelor din subteran, ce nu sînt legate de extracţia
substanţelor utile, precum şi sectoarele subsolului folosite pentru îngroparea
(depozitarea) substanţelor nocive şi deşeurilor trebuie să conţină date cu privire la
locul de aflare, dimensiunile, destinaţia, termenele de funcţionare, condiţiile
geologo-miniere şi alte condiţii naturale ale obiectivului. (art.25 CS)
Balanţele de stat ale rezervelor de substanţe utile ţin cont de datele expertizei
de stat şi ale întreprinderilor privind rezervele de substanţe utile.
Balanţele de stat ale rezervelor de substanţe utile se întocmesc în baza dărilor
de seamă de stat ale întreprinderilor, ce efectuează studierea, exploatarea,
evaluarea geologo-economică a zăcămintelor de substanţe utile. Balanţele trebuie
să conţină date despre cantitatea, calitatea şi gradul de studiere a substanţelor utile
în zăcămintele de însemnătate industrială, despre evaluarea lor geologo-
economică, despre amplasarea şi gradul de valorificare industrială, extracţia,
pierderile şi asigurarea industriei cu rezerve de substanţe utile explorate.
90
e) deservirea geologică şi topografică minieră şi asigurarea controlului asupra
lucrărilor, legate de exploatarea subsolului;
f) evidenţa mişcării rezervelor de substanţe utile şi deşeurilor industriei
miniere în timpul extracţiei şi prelucrărilor, ţinerea cadastrelor de stat şi balanţelor
de substanţe utile;
g) prezentarea către organul de stat pentru supravegherea minieră a unei
informaţii autentice cu privire la studierea şi folosirea subsolului, precum şi a
datelor statistice cu privire la cantitatea şi calitatea substanţelor utile extrase şi la
folosirea lor complexă, la starea securităţii în timpul folosirii subsolului, la
măsurile de protecţie a subsolului şi a mediului înconjurător;
h) achitarea plăţilor obligatorii pentru folosirea subsolului;
i) ţinerea şi păstrarea documentaţiei geologice, de topografie minieră şi de altă
natură;
j) lichidarea sau conservarea întreprinderilor, obiectivelor şi construcţiilor
după finisarea lucrărilor, legate de toate felurile de folosire a subsolului;
k) aducerea terenurilor şi obiectivelor naturale situate pe ele, care au fost
degradate în timpul folosirii subsolului, într-o stare bună pentru folosirea
ulterioară.
Retragerea subsolului.
Retragerea subsolului pentru necesităţi de stat şi publice se face în baza
deciziei organului care a atribuit subsolul în folosinţă.
Pagubele pricinuite beneficiarilor folosinţei subsolului în urma retragerii de la
ei a sectoarelor de subsol urmează a fi restituite în întregime de către
întreprinderile, în folosul cărora se retrag sectoarele de subsol.
Litigiile, legate de restituirea pagubelor şi de determinarea mărimii lor, se
soluţionează de instanţa judecătorească competentă. (art.16 CS)
91
5. Protecţia juridică a subsolului.
92
6. Răspunderea juridică pentru încălcarea legislaţiei subsolului.
93
TEMA VI. REGIMUL JURIDIC DE FOLOSIRE ŞI PROTECŢIE
A APELOR.
1.1. Problema gestiunii apei a dobîndit noi dimensiuni în ultimii ani, odată cu
lansarea şi acreditarea ideii că apa reprezintă un patrimoniu natural mondial, şi în
această calitate, trebuie supusă unui juridic internaţional special.
Astfel, T.Mayor susţine că ,,această resursă rară, esenţială pentru viaţă, trebuie
să fie considerată ca un tezaur natural care face parte din moştenirea comună a
omenirii”.
Personalităţi ştiinţifice şi culturale unite în ,,Grupul de la Lisabona” au iniţiat
o mişcare internaţională de opinie în favoarea elaborării şi aplicării unui ,,contract
al apei”. Acest document ar promova principiul că accesul la apa potabilă
constituie un drept economic şi social al oricărei personae, cît şi un drept colectiv
al întregii comunităţi umane. El ar facilita accesul la apă a peste 1,4 miliarde de
oameni, care în prezent sînt privaţi de acest drept.
În 1977, Declaraţia Conferinţei O.N.U. de la Mar del Plata proclama că ,,toată
lumea are dreptul de a accede la apă potabilă în cantitate şi calitate egale pentru
nevoile sale esenţiale”.
În 1997, Conferinţa specială O.N.U. pentru apă recomanda să se acorde
,,prioritate absolută gravelor probleme ale apei dulci, cu care se confruntă
numeroase regiuni ale lumii, precum şi elaborarea unei strategii de utilizare
durabilă a acesteia, în scopuri sociale şi economice”.
Cu regret, asemenea iniţiative cunosc rezonanţe mai mult în lumea teoretico-
ştiinţifică şi mai puţin în cea a acţiunii practice.
94
d) ameliorării stării obiectelor acvatice şi păstrării lor pentru generaţiile
prezente şi viitoare;
e) protejării drepturilor persoanelor juridice şi fizice;
f) consolidării legalităţii în relaţiile din domeniul apelor.
95
1.3. Clasificarea apelor supuse ocrotirii.
În natură apa există sub următoarele forme:
a) ape de suprafaţă (fluvii, rîuri, lacuri, mări, oceane);
b) ape subterane (staturi acvifere, izvoare).
Din punct de vedere al regimului ocrotirii şi situării lor, apele pot fi:
a) ape internaţionale, adică acele ape faţă de care un stat este riveran împreună
cu alte state, cele care intră sau trec prin graniţele unei ţări, precum şi apele cu
privire la care interesele unor state străine au fost recunoscute şi garantate prin
acorduri internaţionale;
b) ape teritoriale, respectiv apele cuprinse în porţiunea de la ţărmul unui stat
spre larg, a căror întindere se stabileşte prin lege, conform convenţiilor
internaţionale în materie;
c) ape naţionale, care cuprind fluviile, rîurile, canalele şi lacurile navigabile
interioare, precum şi apele fluviilor şi rîurilor de frontieră, de la mal pînă la linia de
frontieră stabilită prin tratate internaţionale.
Folosinţa apei.
Apa ca resursă naturală este proprietate publică exclusivă şi poate fi atribuită
doar în folosinţă, în modul stabilit de legislaţia în vigoare. (art.18 CA)
Poate fi beneficiar de folosinţă a apei orice persoană juridică şi fizică,
indiferent de forma de proprietate. (art.15 CA)
Se atribuie în folosinţă obiectivele acvatice naturale şi artificiale de pe
teritoriul Republicii Moldova. (art.16 CA)
În scopul asigurării securităţii statului, ocrotirii sănătăţii populaţiei, mediului
înconjurător, valorilor istorico-culturale, folosirea obiectivelor acvatice poate fi
limitată, interzisă parţial sau total.
100
Dreptul de folosinţă a apei, acordat persoanelor juridice şi fizice, poate fi
sistat în cazurile:
a) dispariţiei necesităţii de folosinţă a apei sau renunţării la ea;
b) expirării termenului de folosinţă a apei;
c) lichidării persoanei juridice;
d) transmiterii instalaţiilor pentru gospodărirea apelor şi dispozitivelor tehnice
altor beneficiar de folosinţă a apei;
e) apariţiei necesităţii de a retrage obiectivele acvatice din folosinţa separată.
f) încalcării regulilor de folosire şi protecţie a apelor sau valorificării
obiectului acvatic în alte scopuri de cît cele stabilite la atribuirea lui în folosinţă.
g) şi alte cauze de sistare a dreptului de folosinţă a apei.
101
În scopuri curative şi de asanare.
Obiectivele acvatice, clasate la categoria apelor curative, sînt folosite:
- în scopuri curative şi de asanare,
- pentru odihnă şi sport,
- pentru pescuitul amator şi sportiv,
- pentru navigaţia cu ambarcaţiuni.
În cazuri excepţionale, Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale, de comun
acord cu autorităţile pentru sănătate, al direcţiilor staţiunelor balneoclimaterice şi
autorităţile pentru hidrogeologie pot permite folosirea obiectivelor acvatice, clasate
la categoria apelor curative în alte scopuri.
În scopuri industriale.
Beneficiarii de folosinţă a apei care folosesc obiectivele acvatice în scopuri
industriale sînt obligaţi:
a) să respecte planurile, normele tehnologice şi regulile de folosinţă a apei
stabilite şi cerinţele autorizaţiei de folosinţă specială a apei;
d) să întreprindă măsuri corespunzătoare pentru reducerea consumului de apă
şi stoparea deversării apelor reziduale prin optimizarea tehnologiilor de fabricare
şi a schemelor de alimentare cu apă (implementarea unor tehnologii de consum
minim de apă şi fără folosirea apei, unor procedee tehnice de răcire cu aer, de
alimentare cu apă în circuit închis şi de altă natură).
În caz de calamitate naturală sau avarie, precum şi în cazul depăşirii de către
întreprindere a limitei consumului stabilit de apă potabilă capatată în scopuri
industriale din reţele, autorităţile administraţiei publice locale au dreptul să reducă
sau să interzică consumul de apă potabilă din din reţelele comunale în scopuri
industriale şi să limiteze temporar consumul de apă din reţelele departamentale
pentru a asigura satisfacerea prioritară a necesarului de apă potabilă şi menajeră a
populaţiei. (art.57 CA)
102
Pentru satisfacerea necesităţilor de transport.
Rîurile, lacurile, bazinele de acumulare, canalele sînt căi de comunicaţie pe
apă de uz comun, cu excepţia cazurilor cînd folosirea lor în aceste scopuri este
interzisă total sau parţial ori aceste obiective acvatice sînt atibuite în folosinţă
separată.
Persoanele juridice şi fizice, care folosesc obiectivele acvatice pentru
necesităţile transportului pe apă, sînt obligate să respecte oblgaţiunile beneficiarilor
de folosinţă a apei stabilite de CA, precum şi cerinţele autoraizaţiei de folosinţă
specială a apei.
Persoanele juridice şi fizice, care folosesc obiectivele acvatice cu statut de căi
navigabile, pentru necesităţile alimentării cu apă, hidroenergeticii, gospodăriei
piscicole, agrementului, sportului şi în alte scopuri, sînt obligate să îndeplinească
cerinţele cu privire la asigurarea securităţii navigaţiei.
Obiectivele acvatice pot fi folosite şi pentru staţionarea, decolarea şi
aterizarea navelor aeriene, precum şi pentru alte necesităţi ale transportului aerian.
103
Pentru deversarea apelor reziduale.
Folosirea obiectivelor acvatice pentru deversarea apelor reziduale poate fi
realizată numai în baza autorizaţiei Ministerului Ecologiei de comun acord cu
autorităţile pentru supravegherea sanitară de stat şi cu alte organe interesate.
Se admite deversarea apelor reziduale în obiectivele acvatice numai în
cazurile în care:
a) deversarea nu va conduce la sporirea conţinutului de impurităţi peste
limitele maxime admise;
b) beneficiarul de folosinţă a apei va asigura epurarea apelor reziduale pînă la
limitele stabilite de autoritatea centrală pentru resursele naturale şi mediu, de
comun acord cu organele de stat pentru gestionarea fondului apelor şi cu
autorităţile pentru supravegherea sanitară de stat. (art.73 CA)
107
TEMA VII. REGIMUL JURIDIC DE FOLOSIRE ŞI PROTECŢIE A
FONDULUI FORESTIER.
1. Fondul forestier.
2. Administrarea şi controlul de stat în domeniul folosirii şi protecţiei
fondului forestier.
3. Cadastrul silvic de stat.
4. Reglementarea juridică a folosirii fondului forestier.
5. Răspunderea juridică pentru încălcarea legislaţiei silvice.
1. Fondul forestier.
1.1. Relaţiile ce apar în cadrul folosirii fondului forestier (relaţii silvice) sînt
reglementate în particular de Codul Silvic al Republicii Moldova (CS) Nr.887-
XIII din 21.06.96 // în MO RM nr.4-5/36 din 16.01.1997
Legislaţia silvică are ca scop reglementarea gestionării durabile a fondului
forestier prin folosirea raţională, regenerarea, paza şi protecţia pădurilor,
menţinerea, conservarea şi ameliorarea diversităţii biologice forestiere, asigurarea
cu resurse forestiere a necesităţilor actuale şi de viitor ale societăţii în baza
multifuncţionalităţii acestora. (art. 1 CS)
108
păturii vii, animalelor şi microorganismelor, care în dezvoltarea lor biologică sînt
interdependente şi acţionează asupra habitatului lor.
Sînt considerate păduri terenurile acoperite cu vegetaţie forestieră cu o
suprafaţă de peste 0,25 ha. (art. 3 CS)
Pădurile Republicii Moldova se încadrează în grupa întîi funcţională, avînd în
exclusivitate funcţii de protecţie a mediului înconjurător. (art. 14 CS)
În raport cu funcţiile ce le revin, se disting următoarele subgrupe funcţionale
de păduri:
a) de protecţie a apelor;
b) de protecţie a terenurilor şi solurilor;
c) de protecţie contra factorilor climatici şi industriali dăunători;
d) cu funcţii de recreere;
e) de interes ştiinţific şi de conservare a genofondului şi ecofondului forestier.
Pot fi, de asemenea, delimitate sectoare silvice de protecţie specială, avînd un
regim special de gospodărire.
Pentru fiecare subgrupă funcţională de păduri, prin amenajamentele silvice, se
stabilesc măsuri de gospodărire diferenţiate care asigură îndeplinirea funcţiilor ce
le revin.
111
b) contribuie la restabilirea ecosistemelor degradate, precum şi a speciilor
periclitate şi pe cale de dispariţie;
c) efectuează sistematic (la fiecare 5 ani) analiza şi confruntarea informaţiei
privind conservarea diversităţii biologice şi folosirea raţională a resurselor genetice
şi biologice;
d) contribuie la informarea publicului despre dezvoltarea durabilă a fondurilor
forestier şi cinegetic, starea diversităţii biologice forestiere, asigurîndu-i acces liber
la informaţie şi participare la procesul de luare a deciziilor.
În domeniul rezervaţiilor şi altor arii protejate de pe terenurile din fondul
forestier, autoritatea silvică centrală, de comun acord cu Ministerul Ecologiei şi
Resurselor Naturale:
a) elaborează şi organizează aplicarea măsurilor privind regenerarea,
conservarea şi redresarea ecologică a pădurilor;
b) organizează respectarea strictă a regulamentelor cu privire la rezervaţii şi
alte arii protejate;
c) prezintă Guvernului, în comun cu instituţiile ştiinţifice de profil şi cu
Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale, propuneri privind conservarea celor
mai valoroase sectoare de păduri naturale şi crearea de parcuri naţionale, asigură
condiţiile necesare de protecţie a diversităţii biologice în ariile menţionate;
d) organizează activitatea ştiinţifică conform programelor coordonate cu
Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale şi instituţiile interesate, precum şi
întocmirea analelor naturii.
113
b) este supus asigurării de stat obligatorii din contul mijloacelor fondului de
conservare şi dezvoltare a pădurilor;
c) este asigurat în mod gratuit cu echipament de serviciu;
d) în exerciţiul funcţiunii poartă uniformă de serviciu de model stabilit, care se
atribuie gratuit;
e) este asigurat cu arma de foc, loturi auxiliare de serviciu, fîneţe şi păşuni
(inclusiv pensionarii şi văduvele foştilor angajaţi);
f) are alte drepturi şi înlesniri stabilite prin legislaţie. (art. 65 CS)
115
b) executarea de lucrări topografico-geodezice şi de cartografiere specială a
pădurilor;
c) inventarierea fondului forestier prin determinarea compoziţiei şi vîrstei
arboreturilor, stării lor, caracteristicilor calitative şi cantitative ale resurselor
silvice;
d) stabilirea terenurilor din fondul forestier, care necesită efectuarea tăierilor
de îngrijire, de igienă, de reconstrucţie, a măsurilor de regenerare, împădurire,
ameliorare, pază şi protecţie a pădurilor şi a altor măsuri, precum şi determinarea
ordinii şi modalităţilor de executare a lor;
e) argumentarea divizării pădurilor pe grupe şi categorii funcţionale,
prezentarea de propuneri privind schimbarea grupelor sau categoriilor funcţionale
ale pădurilor;
f) determinarea posibilităţii de recoltare a masei lemnoase prin tăieri de
produse principale, a volumului tăierilor de reconstrucţie, de conservare, de
îngrijire, de igienă şi a altor tipuri de folosinţe silvice;
g) stabilirea volumului de măsuri destinate regenerării pădurilor, protecţiei
pădurilor împotriva incendiilor, dăunătorilor şi bolilor, precum şi a volumelor altor
măsuri silvice;
h) cercetări şi explorări biologice ale pădurilor;
i) controlul asupra executării proiectelor elaborate în cadrul amenajamentului
silvic, precum şi a altor măsuri de amenajare a pădurilor.
Amenajarea pădurilor se efectuează de către serviciul de stat de amenajament
silvic, conform unui sistem unic, o dată la 10 ani.
116
c) suspendării activităţii întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor, cetăţenilor
care beneficiau de folosinţe silvice;
d) folosirii fondului forestier cu încălcarea regulilor şi modului stabilit de
folosire;
e) neachitării la termen a plăţii pentru folosinţele silvice;
f) scoaterii terenurilor din fondul forestier pentru necesităţi de stat şi publice;
g) expirării termenului contractului de arendă. (art. 28 CS)
117
Cetăţenii sînt obligaţi să respecte în păduri regulile de apărare împotriva
incendiilor, să nu comită tăierea şi vătămarea arborilor şi arbuştilor, distrugerea şi
deteriorarea muşuroaielor de furnici şi cuiburilor de păsări, să recolteze produsele
accesorii ale pădurii în termene şi prin metode care nu prejudiciază regenerarea
acestora. (art. 32 CS)
Folosinţe silvice:
Recoltarea şi transportarea masei lemnoase.
118
Recoltarea masei lemnoase prin tăieri de regenerare (tăierea arboreturilor
exploatabile) se efectuează în toate pădurile, cu excepţia pădurilor rezervaţiilor,
pădurilor parcurilor naţionale, pădurilor monumente ale naturii, pădurilor de
importanţă ştiinţifică sau istorico-culturală, plantaţiilor silvice cu pomi fructiferi,
pădurilor urbane, pădurilor-parc, sectoarelor de păduri-parc din zonele verzi ale
localităţilor, pădurilor din prima şi a doua zonă de protecţie sanitară a surselor de
alimentare cu apă şi a staţiunilor balneare, pădurilor antierozionale.
Recoltarea masei lemnoase prin tăieri secundare şi alte tăieri în legătură cu
construcţia drumurilor, clădirilor, trasarea parcursului conductelor, liniilor de
transport de energie electrică etc. se permite în toate pădurile.
În cadrul unor arii protejate pot fi interzise orice tipuri de tăieri în
conformitate cu regimul special de protecţie a lor.
Produsele lemnoase pot fi transportate de la locul de recoltare sau de
depozitare numai fiind însoţite (pe toată durata transportului) de actele respective
din care rezultă cu certitudine legalitatea provenienţei acestora (bonul de plată,
factura de expediţie etc.). Inspectoratul Ecologic de Stat, organele silvice de stat,
organele de poliţie (organele de control) sînt autorizate să controleze circulaţia
produselor lemnoase şi să le reţină pe cele fără acte legale de provenienţă.
Produsele lemnoase reţinute vor fi date pentru păstrare provizorie întreprinderii
silvice teritoriale, care va asigura depozitarea şi paza lor.
Dacă în termenul stabilit de organul de control sau ca urmare a hotărîrii
judecătoreşti nu poate fi stabilită provenienţa produselor lemnoase reţinute,
acestea vor fi confiscate în conformitate cu prevederile Codului penal sau ale
Codului cu privire la contravenţiile administrative. În cazul în care a fost stabilită
provenienţa legală, produsele lemnoase reţinute vor fi restituite proprietarului, care
va suporta cheltuielile de depozitare.
Produsele lemnoase autohtone pot fi exportate numai în baza contractelor de
export, însoţite de certificatul de origine eliberat de Camera de Comerţ şi Industrie
şi de certificatul de calitate eliberat de autoritatea silvică centrală. În cazul
exportului lemnului brut autohton, este necesar avizul organelor teritoriale de
protecţie a mediului înconjurător.
119
Sînt interzise recoltarea şi achiziţionarea plantelor efemere, precum şi a
plantelor incluse în Cartea Roşie a Republicii Moldova.
Păşunatul caprinelor şi ovinelor în păduri este interzis. (art. 38 CS)
120
a) tăierea ilicită şi vătămarea arborilor şi arbuştilor pînă la gradul de încetare a
creşterii lor;
b) vătămarea ilicită a arborilor şi arbuştilor care nu întrerupe creşterea lor;
c) nimicirea şi vătămarea pădurilor ca rezultat al incendierii sau folosirii
neglijente a focului;
d) încălcarea regulilor de apărare împotriva incendiilor şi regulilor sanitare în
pădure;
e) distrugerea şi vătămarea culturilor silvice, arboreturilor tinere provenite
prin regenerare naturală, seminţişului natural şi preexistent de pe terenurile
destinate reîmpăduririi;
f) distrugerea şi vătămarea puieţilor şi butaşilor din pepiniere şi plantaţii
silvice;
g) încălcarea termenelor de restituire a terenurilor din fondul forestier sau
neonorarea obligaţiunilor de aducere a terenurilor în stare utilă de folosire;
h) încălcarea modului şi a termenelor de împădurire a parchetelor exploatate şi
a terenurilor neîmpădurite din fondul forestier;
i) folosirea neautorizată a terenurilor din fondul forestier pentru defrişare,
construcţia de clădiri administrative, depozite şi alte obiecte;
j) recoltarea şi nimicirea speciilor rare şi protejate de plante şi animale aflate
pe cale de dispariţie;
k) recoltarea neautorizată a ierbii şi păşunatul ilicit al vitelor pe terenurile din
fondul forestier;
l) recoltarea neautorizată a fructelor şi pomuşoarelor sălbatice, nucilor,
ciupercilor, plantelor medicinale şi a altor plante, a melcilor de viţă de vie pe
sectoarele unde aceasta este interzisă sau este permisă numai în baza biletului
silvic, încălcarea modului şi termenelor stabilite de recoltare;
m) încălcarea modului stabilit de tăiere, colectare şi transport al masei
lemnoase;
n) distrugerea şi deteriorarea semnelor de restricţie, indicatoarelor de
amenajament silvic şi bornelor silvice, obiectelor de agitaţie şi informaţie vizuală,
îngrădirilor de interdicţie şi a construcţiilor din locurile de agrement;
o) distrugerea şi deteriorarea fîneţelor şi păşunilor de pe terenurile din fondul
forestier;
p) distrugerea şi deteriorarea canalelor de desecare, sistemelor de drenaj,
drumurilor şi instalaţiilor inginereşti de pe terenurile din fondul forestier;
q) distrugerea şi deteriorarea muşuroaielor de furnici;
r) amplasarea neautorizată a stupilor şi a prisăcilor pe terenurile din fondul
forestier sau nerespectarea prescripţiilor din biletul silvic în cazul amplasării lor;
s) decopertarea şi distrugerea neautorizată a litierei, păturii vii şi a stratului de
sol fertil pentru a le folosi în alte scopuri decît cele silvice;
t) poluarea fondului forestier cu deşeuri şi reziduuri de construcţie, menajere şi
de altă natură;
u) circulaţia şi parcarea autovehiculelor, altor mijloace de transport pe
terenurile din fondul forestier, în afara drumurilor publice şi în locuri interzise;
v) nimicirea faunei de pădure, cu excepţia speciilor de carantină.
121
Cuantumul despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat prin contravenţii silvice
se stabileşte conform tarifelor prevăzute în anexele nr.1-16 la Codul Silvic. (art. 85
CS)
Esta interzisă includerea valorii terenurilor din fondul forestier în calitate de
cotă-parte în capitalul statutar al agentului economic, utilizarea acestor terenuri în
calitate de gaj, alte acţiuni care pot avea drept consecinţă schimbarea deţinătorului
de terenuri din fondul forestier.
Actele de vînzare-cumpărare, donaţie, gajare şi de altă natură săvîrşite între
deţinătorii de terenuri din fondul forestier cu încălcarea legislaţiei se declară nule
de către instanţele judecătoreşti. (art. 83 CS)
Producţia lemnoasă, alte produse ale pădurii dobîndite ilicit sînt supuse
confiscării şi transmiterii întreprinderii, instituţiei sau organizaţiei respective care
administrează gospodăria silvică sau beneficiarului silvic.
Dacă confiscarea producţiei silvice dobîndite ilicit este imposibilă, se
încasează contravaloarea ei. (art. 86 CS)
123
TEMA VIII. REGIMUL JURIDIC DE PROTECŢIE A REGNULUI
ANIMAL.
124
2. Administrarea şi controlul de stat în domeniul
protecţiei şi folosirii regnului animal.
Competenţa Guvernului:
- adoptă acte normative şi standarde ecologice în domeniul protecţiei şi
folosirii raţionale a animalelor şi habitatului lor,
- aprobă programele de stat în scopul menţinerii echilibrului ecologic şi
diversităţii regnului animal,
- organizează realizarea lor.
Competenţa autorităţilor administraţiei publice locale:
- exercită controlul asupra protecţiei şi folosirii resurselor regnului animal,
- coordonează amplasamentele obiectelor care afectează starea regnului
animal, programele de acţiuni în domeniul protecţiei, folosirii şi reproducerii
regnului animal,
- efectuează măsuri de protecţie şi ameliorare a habitatului animalelor,
- limitează drepturile beneficiarilor regnului animal.
Competenţa Ministerului Ecologiei şi Resurselor Naturale:
- coordonează şi exercită controlul de stat asupra respectării legislaţiei cu
privire la protecţia şi folosirea regnului animal.
125
d) reglementarea efectivului de animale în scopul menţinerii echilibrului
ecologic, ocrotirii sănătăţii populaţiei şi prevenirii pagubelor ce pot fi cauzate
economiei naţionale;
e) repararea completă a pagubelor cauzate habitatului animalelor şi regnului
animal şi alocarea de mijloace cu destinaţie specială pentru restabilirea efectivului
de animale sau a mediului lor de trai. (art. 7 LRA)
126
Selectarea speciilor şi grupurilor de animale pentru Cadastru se efectuiază în
conformitate cu următoarele principii:
a) volumul informaţiei biologico-ecologice despre specii sau grupuri de specii;
b) speciile sau grupurile taxonomice cheie (reprezentative) de animale din
ecosisteme;
Specie-cheie (reprezentativă) - specie care prin efectivul, productivitatea şi locul (rolul) în
lanţurile trofo-energetice constituie, singură sau împreună cu alte specii asemănătoare, baza
comunităţii sau a ecosistemului.
Grup taxonomic - grup de animale înrudite, din aceeaşi familie sau dintr-o altă unitate
taxonomică.
c) categoria de raritate a speciilor de animale;
d) folosul sau dauna pe care le pot aduce speciile sau grupurile taxonomice de
animale.
127
b) Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare - a dăunătorilor culturilor
agricole şi a speciilor de peşti de interes economic, precum şi a purtătorilor şi
vectorilor agenţilor cauzatori de boli infecţioase la animale;
c) Ministerul Sănătăţii - a purtătorilor şi vectorilor agenţilor cauzatori de boli
infecţioase umane;
d) Agenţia de Stat pentru Silvicultură "Moldsilva" - a dăunătorilor pădurilor şi
a animalelor de vînat;
e) Serviciul Piscicol al Inspectoratului Ecologic de Stat al Ministerului
Ecologiei şi Resurselor Naturale - a resurselor piscicole din bazinele acvatice
naturale;
f) Societatea Vînătorilor şi Pescarilor - a animalelor de vînat, a altor animale
care vieţuiesc în terenurile de vînătoare ale fondului cinegetic, atribuite Societăţii;
g) alte organizatii şi subunităţi - a speciilor de animale ce ţin de genul de
activitate a acestor unităţi.
Coordonarea lucrărilor de ţinere a Evidenţei de stat şi a Cadastrului se
realizează de Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale, în comun cu Academia
de Ştiinţe a Moldovei.
Cadastrul se întocmeşte pe o perioadă de 10 ani de către Academia de Ştiinţe
a Moldovei în baza Evidenţei de stat.
128
Obligaţiunile beneficiarilor regnului animal:
a) să respecte regulile, normele, termenele stabilite şi alte cerinţe de protecţie
şi folosire a resurselor regnului anumal;
b) să folosească resursele regnului animal utilizînd mijloace ce nu
prejudiciază integritatea biocenozelor naturale şi asigură protecţia animalelor care
nu au fost oferite în uzufruct;
c) să ţină evidenţa efectivului de animale oferite în uzufruct, cu excepţia celor
din pescuitul industrial, să verifice starea mediului lor de trai;
d) să realizeze măsurile necesare pentru reproducerea regnului animal;
e) să acorde ajutor multilateral organelor de stat, altor organe care exercită
controlul asupra protecţiei şi folosirii resurselor regnului animal;
f) să nu admită degradarea habitatului animalelor;
g) să repare pagubele cauzate regnului animal ;
h) şi alte cerinţe privind protecţia, folosirea şi reproducerea resurselor regnului
animal. (art. 31 LRA)
129
h) limitarea scoaterii animalelor din mediul natural şi aclimatizarea de specii
noi;
i) recultivarea terenurilor deteriorate şi crearea condiţiilor de vieţuire şi
reproducere pentru speciile de animale folositoare;
j) acordarea de ajutor animalelor în caz de îmbolnăvire sau pericol de pieire, ca
urmare a calamităţilor naturale şi a altor cauze;
k) efectuarea de cercetări ştiinţifice în domeniul protecţiei şi folosirii
resurselor regnului animal;
l) efectuarea monitoringului asupra proceselor şi fenomenelor ce au loc în
lumea animală;
m) educaţia ecologică a populaţiei. (art. 11 LRA)
130
necesare pentru elaborarea şi înfăptuirea unor măsuri în vederea păstrării şi
folosirii lor raţionale. (art. 1 Hotărârea Guvernului RM cu privire la Cartea
Roşie a RSS Moldoveneşti Nr.284 din 09.09.1985 // în Veştile nr.9/95, 1985)
131
* Republica Moldova a aderat la convenţie prin Legea 1246-XV din 28.09.2000. În
vigoare pentru Republica Moldova din 27 iunie 2001. // Publicată în ediţia oficială
"Tratate internaţionale", 2001, volumul 28, pag.257
132
beneficiar, pe un termen de la 10 la 20 de ani, de comun acord cu Ministerul
Ecologiei şi Resurselor Naturale.
Atribuirea terenurilor de vînătoare preponderent neîmpădurite către fondurile
cinegetice se efectuează în baza contractelor încheiate între autorităţile
administraţiei publice locale şi beneficiari, pe un termen de nu mai puţin de 10 ani,
de comun acord cu Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale. (art. 11 RGC)
Neîndeplinirea sau nerespectarea de către beneficiar a clauzelor contractuale
pot servi drept temei pentru rezilierea contractului de arendă înainte de termen.
134
Efectivul de vînat în fondul cinegetic se reglementează în limita densităţii
optimale a populaţiilor speciilor respective, astfel ca potenţialul lor biotic să
asigure autoreproducerea adecvată neafectînd ecosistemele silvic şi agricol.
Măsurile de reglementare a efectivului speciilor de vînat trebuie efectuate
prin metode care exclud vătămarea altor specii de animale şi asigură conservarea
habitatului lor.
6.5. Se interzice:
a) vînătoarea în perioada de primăvară pe întreg teritoriul republicii;
b) orice vînătoare, cu excepţia reglementării efectivului de animale şi păsări în
rezervaţii ştiinţifice, parcuri naţionale, zone de agrement precum şi în raza de 2 km
a periferiilor municipiilor Chişinău, Bălţi, Bender şi Tiraspol, în raza de 500 m de
la marginea altor localităţi, împuşcarea păsărilor de pe stîlpi şi de pe firele de
comunicaţii şi electrice;
c) dobîndirea pe parcursul întregului an a următoarelor specii de animale:
muflon, cerb lopătar, cerb nobil, bursuc, vidră, jder, hermelină, nevăstuică, nurcă,
bizam (ondatră), veveriţă, pisică sălbatică, cîine-enot, dropie, dropie mică, bufniţă,
pescăruş, ţigănuşă, lopătar, cocor, lebede de toate speciile, barză, gîscă cu piept
roşu, fundaci de toate speciile, ferăstraş, pelican, stîrc, toate păsările răpitoare,
toate speciile din familia vrăbiilor şi alte specii luate sub ocrotirea statului sau
incluse în Cartea Roşie a Republicii Moldova, prevăzute în anexa nr. 3 şi nr. 4 din
LRA;
d) vînătoarea cu o oră mai înainte de răsăritul soarelui şu cu o oră mai tîrziu
de asfinţitul lui; tragerea din armă în ţintă nevăzută sau neclară (în desiş, pe timp
de ceaţă, în amurg, împotriva soarelui etc.), tragerea la zgomot sau foşnet, tragerea
în desişuri mai jos de statura unui om, folosirea armei în stare de ebrietate; tragerea
în pasărea care stă pe loc sau pluteşte sau în iepurile care stă pe loc. /Reglarea
armelor de vînătoare se efectuează în tiruri, pe cîmpuri de tragere, standuri special
amenajate, iar în cazul lipsei acestora - în cariere, în locuri virane în afara
localităţilor, cu respectarea măsurilor de securitate/;
e) prinderea, cumpărarea şi comerţul particular cu păsări şi animale de orice
specie şi vîrstă, întreţinerea în captivitate, precum şi exportul lor. /Cu titlu de
136
excepţie se permite întreţinerea temporară (cel mult 20 de zile) pe teritoriul
clinicilor veterinare sau în condiţii de clasă a animalelor traumate sau extrem de
istovite, cu permisiunea organului de stat pentru supravegherea cinegetică. În
celelalte cazuri contravenienţii repară pagubele cauzate fondului cinegetic,
indiferent de starea fizică a animalului la momentul prinderii, de faptul cît timp a
fost întreţinut acesta în condiţii casnice, de faptul dacă după întreţinere a fost lăsat
la libertate sau transmis altei personae/;
f) folosirea dopurilor din materiale uşor inflamabile (hîrtie, buci, vată etc.),
lăsarea rugurilor nestinse, deteriorarea panourilor pentru anunţuri, firmelor,
semnelor de recunoaştere şi indicatoarelor zonelor de protecţie, distrugerea sau
deteriorarea diferitelor construcţii de menire vînătorească, de biotehnică (troace,
sărării, adăpătoare, turle etc.) şi construcţii mici arhitecturale;
g) aflarea în terenuri de vînătoare cu orice cîini fără zgardă, precum şi
neînregistraţi în carnetul de vînător, indiferent de scopul aflării, folosirea cîinilor
la păscutul animalelor domestice peste limitele normelor stabilite (1 cîine la 150 de
capete de vite). /Posesorii de cîini care au cauzat pagube fondului cinegetic sînt
traşi la răspundere ca pentru braconaj şi repară pagubele în modul şi cuantumurile
prevăzute de prezentul regulament/;
h) transmiterea armelor de vînătoare altor persoane sau organizaţii,precum şi
păstrarea în dezordine a armei şi a muniţiilor aferente la care ar avea acces copiii şi
alte persoane;
i) folosirea maşinilor şi agregatelor neechipate cu dispozitive pentru sperierea
animalelor în timpul efectuării lucrărilor agricole;
j) efectuarea lucrărilor agricole mecanizate de la periferia cîmpului spre
centru;
k) incendierea plantelor uscate, inclusiv a stufului, miriştei, paielor, cioclejilor
etc.;
l) păstrarea negligentă şi aplicarea nereglementată a chimicalelor ce prezintă
pericol pentru viaţa animalelor;
m) vînarea cu încălcarea regulilor de securitate;
n) tragerea din armă sau aflarea în localităţi cu arma încărcată, precum şi cu
arma scoasă din toc şi montată, cu excepţia cazurilor cînd armele se folosesc la
paza obiectivelor sau la împuşcarea cîinilor hoinari.
6.6. Se permite:
a) dresajul şi antrenarea în sectoarele de vînătoare special acordate în acest
scop a cîinilor de vînătoare de rasă înregistraţi, precum şi vînarea în perioada de
vînătoare cu cîini de rase corespunzătoare;
b) nimicirea în decursul întregului an a ciorilor sure, coţofenelor, precum şi a
cîinilor şi pisicilor vagabonde, depistate la o distanţă de 200 m şi mai departe de
periferia localităţilor, conform deciziei autorităţilor administraţiei publice locale,
cu acordul organului de stat pentru supravegherea cinegetică.
137
6.7. Vînătoarea cu cîini.
Vînătoarea cu cîini este permisă numai cu cîini de vînătoare de rasă dresaţi
special, care sînt înregistraţi anual la societatea de vînători, cu indicarea rasei,
sexsului, vîrstei şi numelui. (art. 38 RGC)
Vînătoarea cu cîini de vînătoare de rasă este permisă la vînarea păsărilor de
apă şi penatelor, animalelor de blană şi animalelor copitate în decursul întregii
perioade de vînătoare, fixată pentru specia dată.
Cîinii de vînătoare de rasă, depistaţi pe terenurile de vînătoare în perioada
interzisă pentru vînătoare şi cînd vînătoarea nu se practică, sînt reţinuţi de
persoanele ce exercită supravegherea asupra respectării regulilor de vînătoare, fapt
despre care se înştiinţează secţiile locale ale societăţii de vînători.
Stăpînul cîinelui de vînătoare reţinut are dreptul, în decurs de 15 zile, să-şi ia
cîinele după recuperarea cheltuielilor pentru întreţinere.
Dacă în decurs de 15 zile de la reţinerea cîinelui stăpînul n-a venit să-l ia,
cîinele trece în mod gratuit în posesia persoanei care l-a reţinut, iar dacă aceasta se
dezice de el, cîinele trece în fondul societăţii de vînători.
Posesorii cîinilor de vînătoare care le-au permis aflarea pe terenurile de
vînătoare în perioada interzisă pentru vînătoare, precum şi în rezervaţiile ştiinţifice
şi în zone de agrement pe tot parcursul anului poartă răspundere în conformitate cu
legislaţia.
138
7. Protecţia resurselor piscicole şi reglementarea
pescuitului în bazinele piscicole din republică.
141
aclimatizarea şi creşterea unor specii noi de peşte, a altor organisme acvatice
fără acordul Consiliului ihtiologic;
cositul stufului, papurii, altor plante acvatice fără autorizaţia Serviciului
piscicol;
transportarea în alte bazine piscicole fără dezinfectarea şi dezinvazia
prealabilă a uneltelor de pescuit, folosite în bazinele de apă în care au fost
depistate focare de boli infecţioase şi parazitare ale peştilor;
instalarea uneltelor de pescuit fixe sau plutitoare pe mai mult de 2/3 din
lăţimea rîurilor, gîrlelor şi canalelor;
instalarea uneltelor de pescuit în poziţie de şah;
pescuitul în locurile de depunere a icrelor, în gropile pentru iernatul peştelui
şi la o distanţă de 100 m de la hotarele lor;
tragerea năvoadelor de pe maluri opuse concomitent sau succesiv;
pescuitul peştelui folosind substanţe toxice şi explozive, curent electric,
unelte înţepătoare, arme de foc sau pneumatice;
pescuitul prin gonire, lovire cu prăjina, cu ostia, cu jupuitorul, cu ajutorul
aparatelor de iluminat, prin producerea zgomotului;
pescuitul industrial folosind momeli naturale sau artificiale;
pescuitul în bazinele şi lacurile de acumulare nou formate, pînă la dispoziţia
specială a Serviciului pescicol;
aflarea în bazinele piscicole sau în preajma lor cu unelte de pescuit care,
conform RPRP, sînt interzise pentru folosire în bazinul respectiv şi la
vremea respectivă, cu substanţe toxice şi explozive, cu excepţia cazurilor
cînd cu autorizaţia Inspectoratului Ecologic de Stat în bazinele piscicole sau
în preajma lor sînt efectuate explozii pentru adîncirea albiei;
folosirea fără autorizaţia Serviciului piscicol a uneltelor şi metodelor noi de
pescuit;
închiderea cu garduri sau cu unelte de pescuit a canalelor şi gîrlelor de
legătură, cu bazinele de apă remonente în terenurile inundabile, dacă prin
aceasta se împiedică accesul peştilor în timpul viiturilor de apă, precum şi
scurgerea apelor din ele;
distugerea sau deteriorarea digurilor, bagajelor şi canalelor pescăreşti,
taluzurilor şi malurilor înierbate;
reducerea debitului de apă din bazinele piscicole, dacă aceasta periclitează
existenţa faunei piscicole;
forarea hidrogeolocică fară expertiză ecologică de stat şi fără acordul
Serviciului piscicol;
păstrarea neautorizată cu orice scop a năvoadelor, voloacelor, plaselor,
avelor, prostovoalelor, vîrselor, ieterelor, crîşnicelor de către persoanele
fizice şi juridice;
pescuitul de pe mijloacele de transport pe apă neînmatriculate sau fără
semne de identificare;
142
folosirea mijloacelor de transport pe apă de către persoanele particulare în
bazinele piscicole în perioada de prohibiţie şi în locurile interzise pentru
pescuit;
vinderea pretutindeni a peştelui, altor organisme acvatice de către persoanele
juridice şi fizice fără documente care confirmă provenienţa legală a mărfii;
pescuitul sportiv şi de amatori în timpul nopţii;
confecţionarea şi comercializarea sculelor interzise pentru pescuitul sportiv
şi industrial.
143
Este interzis orice pescuit:
- în rîul Prut pe sectorul de la frontiera de stat a Republicii Moldova pînă la
satul Teţcani în perioada de la 15 aprilie - 15 iunie;
- în lacul de acumulare Costeşti-Stînca în perioada de la 15 aprilie - 15 iunie;
- în rîul Prut pe sectorul de la barajul nodului hidraulic Costeşti-Stînca pînă la
satul Giurgiuleşti şi în bălţile Manta în perioada de la 15 aprilie - 15 iunie;
- în rîul Nistru pe sectorul de la satul Naslavcea pînă la oraşul Camenca în
perioada de la 15 aprilie - 15 iunie;
- în lacul de acumulare Dubăsari în perioda de la 15 aprilie - 15 iunie;
- în rîul Nistru pe sectorul de la barajul C.H.E. Dubăsari pînă la satul Palanca şi
în braţul Turunciuc în perioada de la 15 aprilie - 15 iunie;
- în lacul de acumulare Cuciurgan în perioada de la 25 martie - 31 mai;
- în celelalte bazine pisciole şi cursuri de apă (rîuleţe, iazuri, heleştee lacuri de
acumulare, canale) în perioada de la 1 aprilie - 30 iunie, cu excepţia măsurilor
tehnologice piscicole. (art. 29 RPRP)
144
Pescuitul sportiv şi de amatori, dobîndirea altor organisme acvatice pentru
consum personal se permit tuturor cetăţenilor în bazinele piscicole, cu excepţia
celor din perimetrul rezervaţiilor naturale, zonelor prohibite pentru orice pescuit,
crescătoriilor de peşti, gospodăriilor piscicole, şi se efectuează numai în cursul zilei
de la răsăritul şi pînă la asfinţitul soarelui, în baza permiselor eliberate de către
Serviciul piscicol. Într-un şir de bazine acvatice şi sectoare determinate de către
Serviciul piscicol, pescuitul sportiv şi de amatori se poate organiza de către
asociaţii ale pescarilor şi vînătorilor în baza contractului încheiat între Serviciul
piscicol şi asociaţiile corespunzătoare.
Pescuitul sportiv şi de amatori se permite în rîuri numai de pe mal, în lacuri şi
iazuri, lacuri de acumulare de pe mal şi din barcă, iar în timpul iernii se permite
pescuitul de pe gheaţă (cu excepţia gropilor pentru iernatul peştilor).
Pescuitul din barcă în rîuri este interzis. (art. 35 RPRP)
Pescuitul sportiv şi de amatori este permis cu următoarele unelte:
- undiţe de toate denumirile şi sistemele;
- lansete;
- unelte pentru pescuitul racilor;
- mincioguri.
Celelalte unelte (plase, ave, ietere, năvoade, crîşnice, prostovoale vîrşe, ostii,
jupuitoare, undiţe electrice etc.) sînt interzise pentru pescuitul sportiv şi de amatori.
146
TEMA IX. REGIMUL JURIDIC DE PROTECŢIE A AERULUI
ATMOSFERIC.
147
În vederea păstrării purităţii şi ameliorării calităţii aerului atmosferic,
prevenirii şi reducerii efectelor nocive ale factorilor fizici, chimici, biologici,
radioactivi şi de altă natură asupra atmosferei, cu consecinţe nefaste pentru
populaţie şi/sau mediul înconjurător, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat
Legea privind protecţia aerului atmosferic (LA) Nr.1422-XIII din 17.12.97 // în
MO RM nr.44-46/312 din 21.05.1998
150
Normativele ELA de poluanţi şi gradul de influenţă nocivă asupra aerului
atmosferic, metodele de determinare a acestora şi tipurile surselor pentru care ele
se elaborează se aprobă şi se pun în aplicare în modul stabilit de Inspectoratul
Ecologic de Stat. (art. 11 LA)
Emisiile de poluanţi în atmosferă de la sursele fixe de poluare se admit, în
fiecare caz concret, în baza autorizaţiei eliberate de Inspectoratul Ecologic de Stat,
în care se stabilesc normativele ELA de poluanţi, precum şi alte condiţii şi
reglementări care asigură protecţia aerului atmosferic. (art. 12 LA)
151
protecţia aerului atmosferic la extragerea minereurilor, amplasarea şi
exploatarea tericoanelor, haldelor şi gunoiştilor;
consumul de aer atmosferic pentru necesităţile de producţie;
impactului antropic asupra factorilor climaterici.
152
4. Răspunderea juridică pentru încălcarea legislaţiei cu privire la
protecţia aerului atmosferic.
153
TEMA X. REGIMUL JURIDIC AL ZONELOR NATURALE
PROTEJATE.
1.1. Bazele juridice ale creării şi funcţionării fondului ariilor naturale protejate
de stat, principiile, mecanismul şi modul lui de conservare, precum şi atribuţiile
autorităţilor publice centrale şi locale, ale organizaţiilor neguvernamentale şi ale
cetăţenilor în acest domeniu sunt stabilite prin Legea privind fondul ariilor
naturale protejate de stat (LANP)Nr.1538-XIII din 25.02.98 // în MO RM
nr.66-68/442 din 16.07.1998
154
a) rezervaţie ştiinţifică;
b) parc naţional;
c) monument al naturii;
d) rezervaţie naturală;
e) rezervaţie peisagistică (de peisaj geografic);
f) rezervaţie de resurse;
g) arie cu management multifuncţional;
h) rezervaţie a biosferei;
care nu ţin de clasificarea Uniunii Internaţionale de Conservare a Naturii:
a) grădină botanică;
b) grădină dendrologică;
c) monument de arhitectură peisageră;
d) grădină zoologică.
155
Deţinătorii de terenuri proprietate publică, autorităţile administraţiei publice
locale, sînt obligaţi să facă propuneri, la un interval de 3-5 ani, începînd cu anul
2000, în vederea luării sub protecţia statului a celor mai valoroase şi mai
reprezentative ecosisteme, biotopuri şi monumente ale naturii de importanţă
naţională şi locală.
157
În rezervaţia ştiinţifică, excepţie făcînd zonele cu protecţie integrală, sînt
permise:
a) lucrările de regenerare şi reconstrucţie ecologică;
b) derularea măsurilor de apărare contra incendiilor;
c) efectuarea măsurilor de profilaxie veterinară şi sanitară;
d) reglarea selectivă a numărului de animale pentru menţinerea echilibrului
ecologic;
e) păşunatul şi strîngerea fînului de către salariaţii rezervaţiei;
f) tăierile de igienă, de îngrijire şi de regenerare a pădurilor;
g) construcţia de locuinţe de serviciu pentru personalul ştiinţific al rezervaţiei;
h) alte activităţi ce nu contravin sarcinilor rezervaţiei, aprobate de consiliul ei
ştiinţific şi coordonate cu Ministerul Ecologiei.
În rezervaţia ştiinţifică sînt interzise activităţile ce pot conduce la dereglarea
evoluţiei fireşti a proceselor naturale, în special:
a) lucrările de instalare a reţelelor de termoficare, liniilor de transport electric,
lucrările hidroameliorative şi de altă natură, care conduc la deteriorarea echilibrului
ecologic;
b) explorarea şi extragerea resurselor naturale, cu excepţia celor de importanţă
naţională (petrol, gaze naturale) cu condiţia respectării cerinţelor speciale de
protecţie a mediului înconjurător stabilite de către autoritatea centrală abilitată cu
gestiunea resurselor naturale şi cu protecţia mediului înconjurător;
c) administrarea de îngrăşăminte minerale, ierbicide, pesticide şi de alte
substanţe chimice nocive;
d) deplasarea vehiculelor pe căile terestre şi acvatice altele decît cele de uz
comun şi parcarea lor în locuri neamenajate în astfel de scopuri;
e) păşunatul, vînatul, pescuitul sau cositul neautorizat, precum şi distrugerea
cuiburilor, vizuinelor, ascunzişurilor, muşuroaielor şi altor sălaşe de animale;
f) colectarea speciilor de plante şi animale în stare vie şi prelucrată, precum şi
a unor părţi ale acestora, cu excepţia colectării lor în scopuri ştiinţifice şi, după caz,
muzeistice;
g) recoltarea plantelor medicinale, florilor, fructelor, pomuşoarelor,
ciupercilor, stufului, papurei, vătămarea arborilor;
h) tăierile rase;
i) introducerea unor noi specii de plante şi animale;
j) arderea pajiştilor, a stufului şi a papurei, aprinderea rugurilor, orice formă de
odihnă a populaţiei;
k) aflarea persoanelor străine, cu excepţia lucrătorilor ştiinţifici din alte
instituţii şi a reprezentanţilor organizaţiilor neguvernamentale care au permis. (art.
25, 26 LANP)
În rezervaţia ştiinţifică se creează zonă cu protecţie integrală unde se
efectuează numai cercetări ştiinţifice. Această zonă cuprinde cel puţin 20% din
teritoriul rezervaţiei. Ea poate fi situată pe unul sau pe cîteva sectoare din aria
rezervaţiei, în dependenţă de suprafaţa sa şi de tipurile ecosistemelor.
Amplasamentul şi suprafaţa zonei cu protecţie integrală se stabilesc de consiliul
158
ştiinţific al rezervaţiei şi se aprobă de autoritatea centrală pentru mediu şi de
Academia de Ştiinţe a Moldovei. (art. 27 LANP)
Statul de funcţii al rezervaţiei ştiinţifice se aprobă de autoritatea centrală
pentru mediu şi de Academia de Ştiinţe a Moldovei. (art. 29 LANP)
161
i) editarea de lucrări stiinţifice, de literatură de popularizare a ştiinţei, de
registre de seminţe şi de alte lucrări legate de activitatea ştiinţifică a grădinii
botanice. (art. 61 LANP)
Teritoriul grădinii botanice se divizează în următoarele zone funcţionale:
- expoziţională, în care accesul publicului este permis în modul stabilit de
administraţia grădinii botanice;
- ştiinţifică (colecţii, loturi experimentale, pepiniere), în care au acces numai
salariaţii grădinii botanice şi specialiştii altor instituţii autorizaţi de administraţia
acesteia;
- interzisă (sectoare-etalon de vegetaţie spontană), în care accesul este interzis,
cu excepţia celui al cercetătorilor ştiinţifici;
- administrativă.
În grădina botanică se instituie consiliu ştiinţific, a cărui competenţă şi al cărui
regulament sînt aprobate de Academia de Ştiinţe a Moldovei.
163
8. Zona de protecţie a obiectelor şi a complexelor
din fondul ariilor naturale protejate.
165
Anexa Nr.1.
***
PARTEA SPECIALĂ
Capitolul IX
INFRACŢIUNI ECOLOGICE
166
materialelor şi deşeurilor radioactive, bacteriologice sau toxice, precum şi a
pesticidelor, erbicidelor sau a altor substanţe chimice, dacă aceasta creează
pericolul cauzării de daune esenţiale sănătăţii populaţiei sau mediului,
se pedepsesc cu amendă în mărime de la 200 la 600 unităţi convenţionale sau
cu închisoare de pînă la 3 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în
mărime de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a
exercita o anumită activitate.
(2) Aceleaşi acţiuni:
a) săvîrşite repetat;
b) săvîrşite în zona situaţiei ecologice excepţionale sau în zona unei calamităţi
naturale;
c) soldate cu impurificarea, otrăvirea sau infectarea mediului;
d) soldate cu pieirea în masă a animalelor
se pedepsesc cu amendă în mărime de la 300 la 800 unităţi convenţionale sau
cu închisoare de la 2 la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în
mărime de la 3000 la 5000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a
exercita o anumită activitate sau cu lichidarea întreprinderii.
(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), care au provocat din imprudenţă:
a) îmbolnăvirea în masă a oamenilor;
b) decesul persoanei,
se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 10 ani, iar persoana juridică se pedepseşte
cu amendă în mărime de la 5000 la 10000 unităţi convenţionale cu privarea de
dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea întreprinderii.
(4) Acţiunile prevăzute la alin.(1), (2) sau (3), soldate cu decesul a două sau mai
multor persoane,
se pedepsesc cu închisoare de la 7 la 15 ani, iar persoana juridică se pedepseşte
cu amendă în mărime de la 5000 la 10000 unităţi convenţionale cu privarea
de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea întreprinderii.
169
Articolul 231. Tăierea ilegală a vegetaţiei forestiere.
Tăierea ilegală a arborilor şi arbuştilor din fondul silvic sau din fondul ariilor
naturale protejate de stat, săvîrşită:
a) de persoane responsabile de protecţia şi paza vegetaţiei forestiere;
b) în proporţii mari,
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 1.000 unităţi convenţionale
sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu
închisoare de la 4 la 7 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în
mărime de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a
exercita o anumită activitate.
171
Anexa Nr.2.
CODUL
cu privire la contravenţiile administrative
din 29.03.1985
***
CAPITOLUL 7
CONTRAVENŢIILE ADMINISTRATIVE DIN DOMENIUL
OCROTIRII MEDIULUI NATURAL ÎNCONJURĂTOR,
A MONUMENTELOR DE ISTORIE ŞI CULTURĂ.
172
atrag după sine aplicarea unei amenzi cetăţenilor în mărime de pînă la cinci
salarii minime şi persoanelor cu funcţii de răspundere - pînă la douăsprezece salarii
minime.
Neluarea măsurilor de preîntîmpinare a eroziunii solului, a altor procese ce
înrăutătesc starea solului,precum şi neîndiplinirea măsurilor obligatorii pentru
îmbunătăţirea calităţii lui -
atrag după sine aplicarea unei amenzi cetăţenilor în mărime de pînă la cinci
salarii minime şi persoanelor cu funcţii de răspundere - pînă la zece salarii minime.
Încălcarea termenului de reîntoarcere a terenurilor temporar ocupate,
neîntoarcerea lor în starea de destinaţie specială -
atrage după sine aplicarea unei amenzi cetăţenilor în mărime de pînă la zece
salarii minime şi persoanelor cu funcţii de răspundere - pînă la douăzeci de salarii
minime.
Amplasarea, construcţia şi darea în exploatare a obiectivelor ce provoacă
efecte de poluare a solului -
atrag după sine aplicarea unei amenzi cetăţenilor în mărime de pînă la
cincisprezece salarii minime şi persoanelor cu funcţii de răspundere - pînă la
douăzeci şi cinci de salarii minime.
Abaterea samovolnică de la proiectele de organizare a teritoriului, de ameliorare
şi de altă natură, precum şi folosirea terenurilor, neţinîndu-se seama de scopurile
pentru care au fost repartizate -
atrage după sine aplicarea unei amenzi cetăţenilor în mărime de pînă la zece
salarii minime şi persoanelor cu funcţii de răspundere - pînă la douăzeci de salarii
minime.
Falsificarea informaţiei despre starea şi folosirea terenurilor -
atrage după sine aplicarea unei amenzi cetăţenilor în mărime de pînă la cinci
salarii minime şi persoanelor cu funcţii de răspundere - pînă la zece salarii minime.
Încălcarea termenelor de examinare a cererilor cetăţenilor privind atribuirea
terenurilor şi tăinuirea informaţiei despre fondul funciar disponibil -
atrag după sine aplicarea unei amenzi persoanelor cu funcţii de răspundere în
mărime de pînă la zece salarii minime.
Distrugerea bornelor de hotar -
atrage după sine aplicarea unei amenzi în mărime de la două la cinci salarii
minime.
174
Articolul 53/4. Neîndeplinirea sau îndeplinirea neadecvată a prescripţiilor
organelor controlului de stat în domeniul protecţiei plantelor.
Neîndeplinirea sau îndeplinirea neadecvată a prescripţiilor organelor controlului
de stat în domeniul protecţiei plantelor -
atrage după sine aplicarea unei amenzi cetăţenilor în mărime de pînă la
cincizeci de salarii minime şi persoanelor cu funcţii de răspundere - pînă la trei
sute de salarii minime.
Articolul 57. Încălcarea legislaţiei privind subsolul.
Folosirea neautorizată a subsolului -
atrage după sine aplicarea unei amenzi cetăţenilor în mărime de patruzeci de
salarii minime şi persoanelor cu funcţii de răspundere - de trei sute de salarii
minime.
Studierea şi cercetarea subsolului fără proiecte speciale, precum şi studierea
incompletă şi neraţională a subsolului -
atrage după sine aplicarea unei amenzi persoanelor cu funcţii de răspundere în
mărime de pînă la cincisprezece salarii minime.
Prezentarea informaţiei neveridice privind cantitatea şi calitatea materiei prime
extrase -
atrage după sine aplicarea unei amenzi cetăţenilor în mărime de trei sute de
salarii minime şi persoanelor cu funcţii de răspundere - de două mii de salarii
minime.
Nerespectarea principalelor cerinţe privind proiectarea, construirea şi darea în
exploatare a întreprinderilor, obiectivelor şi construcţiilor în procesul folosirii
subsolului -
atrage după sine aplicarea unei amenzi persoanelor cu funcţii de răspundere în
mărime de pînă la treizeci şi cinci de salarii minime.
Încălcarea regulilor şi normelor de desfăşurare în condiţii de securitate a
lucrărilor legate de folosirea subsolului, precum şi a cerinţelor privind protecţia
subsolului şi a mediului înconjurător -
atrage după sine aplicarea unei amenzi cetăţenilor în mărime de pînă la
cincisprezece salarii minime şi persoanelor cu funcţii de răspundere - de pînă la
douăzeci de salarii minime.
Neasigurarea integrităţii obiectivelor şi construcţiilor, precum şi a teritoriilor şi
obiectivelor mediului înconjurător ocrotite în mod deosebit în timpul studierii şi
folosirii subsolului -
atrage după sine aplicarea unei amenzi persoanelor cu funcţii de răspundere în
mărime de pînă la cincisprezece salarii minime.
Încălcarea modului de evidenţă şi ţinere a balanţei mişcării rezervelor de
substanţe utile şi deşeurilor producţiei extractive, a cerinţelor privind ţinerea
cadastrelor de stat şi balanţelor rezervelor de substanţe utile -
atrage după sine aplicarea unei amenzi persoanelor cu funcţii de răspundere în
mărime de pînă la cincisprezece salarii minime.
Neachitarea plăţilor pentru folosirea subsolului -
atrage după sine aplicarea unei amenzi cetăţenilor în mărime de cincizeci de
salarii minime şi persoanelor cu funcţii de răspundere - trei sute de salarii minime.
175
Neîndeplinirea măsurilor privind aducerea terenurilor afectate în timpul
folosirii subsolului într-o stare ce nu prezintă pericol care ar asigura folosirea lor
ulterioară -
atrage după sine aplicarea unei amenzi cetăţenilor în mărime de cincizeci de
salarii minime şi persoanelor cu funcţii de răspundere - de trei sute de salarii
minime.
Neîndeplinirea cerinţelor privind aducerea întreprinderilor extractive de
substanţe utile în curs de lichidare sau conservare, a galeriilor subterane şi sondelor
de foraj într-o stare care ar asigura securitatea populaţiei, precum şi a cerinţelor
vizînd integritatea zăcămintelor, galeriilor subterane şi sondelor de foraj pentru
întreaga perioadă de conservare -
atrage după sine aplicarea unei amenzi cetăţenilor în mărime de pînă la şapte
salarii minime şi persoanelor cu funcţii de răspundere - de pînă la douăzeci şi cinci
de salarii minime.
Încălcarea regulilor de îngropare (depozitare) în subsol a substanţelor şi
deşeurilor nocive, de evacuare a apelor reziduale -
atrage după sine aplicarea unei amenzi cetăţenilor în mărime de pînă la
cincisprezece salari minime şi persoanelor cu funcţii de răspundere - de pînă la
treizeci şi cinci de salarii minime.
Încălcarea regulilor de ridicare a construcţiilor pe suprafeţele cu zăcăminte de
substanţe utile şi pe teritoriile deasupra obiectivelor şi construcţiilor miniere,
precum şi de asupra locurilor de îngropare (depozitare) în subsol a substanţelor şi
deşeurilor nocive -
atrage după sine aplicarea unei amenzi cetăţenilor în mărime de pînă la
cincisprezece salarii minime şi persoanelor cu funcţii de răspundere - de pînă la
douăzeci de salarii minime.
Comercializarea şi circulaţia substanţelor minerale utile solide fără acte legale
de provenienţă (acte de livrare conform documentaţiei de evidenţă contabilă) -
atrag după sine aplicarea unei amenzi cetăţenilor în mărime de cincizeci de
salarii minime şi persoanelor cu funcţii de răspundere - de trei sute de salarii
minime.
176
Nerespectarea prevederilor actelor normative vizînd protecţia apelor, care s-a
soldat cu poluarea bazinelor hidrografice, a lacurilor, iazurilor şi a apelor
subterane, inclusiv a surselor de alimentare cu apă potabilă, cu poluarea, eroziunea
şi salinizarea solurilor, cu alunecări de teren sau cu inundarea construcţiilor, -
atrage după sine aplicarea faţă de cetăţeni a unei amenzi în mărime de la zece
la douăzeci şi cinci de salarii minime, iar faţă de persoanele cu funcţii de
răspundere - în mărime de la douăzeci şi cinci la cincizeci de salarii minime.
Punerea în funcţiune a întreprinderilor, obiectivelor comunale şi a altor
obiective fără construcţiile şi instalaţiile care să prevină poluarea apelor şi alte
influenţe dăunătoare -
atrage după sine aplicarea faţă de persoanele cu funcţii de răspundere a unei
amenzi în mărime de la zece la douăzeci de salarii minime.
178
Autorizarea de către persoane responsabile de protecţia şi paza vegetaţiei
forestiere a recoltării masei lemnoase cu încălcarea prevederilor actelor legislative
şi ale altor acte normative -
atrage după sine aplicarea unei amenzi în mărime de una mie de salarii minime.
Notă. Prin persoane responsabile de protecţia şi paza vegetaţiei forestiere se
înţeleg pădurarii, precum şi persoanele cu funcţii de răspundere din organele
gospodăriei silvice cărora, în virtutea funcţiei pe care o deţin, le revine dreptul de a
autoriza tăierea vegetaţiei forestiere.
Articolul 66. Distrugerea sau vătămarea subarboretului din păduri.
Distrugerea sau vătămarea subarboretului din păduri -
atrage după sine un avertisment sau aplicarea unei amenzi cetăţenilor în mărime
de pînă la trei salarii minime şi un avertisment sau aplicarea unei amenzi
persoanelor cu funcţii de răspundere - pînă la zece salarii minime.
180
atrage după sine un avertisment sau aplicarea unei amenzi cetăţenilor în mărime
de pînă la două salarii minime şi un avertisment sau aplicarea unei amenzi
persoanelor cu funcţii de răspundere - pînă la cinci salarii minime.
181
Articolul 79/1. Fabricarea şi comercializarea produselor în lipsa
elaborărilor tehnice şi tehnologice care asigură prelucrarea lor după
pierderea calităţilor de consum.
Fabricarea şi comercializarea produselor în lipsa elaborărilor tehnice şi
tehnologice care asigură prelucrarea lor după pierderea calităţilor de consum -
atrag după sine aplicarea unei amenzi persoanelor cu funcţii de răspundere în
mărime de pînă la cincizeci de salarii minime.
182
Articolul 84. Încălcarea regulilor de transportare, păstare şi
folosire a mijloacelor pentru protecţia plantelor şi altor preparate.
Încălcarea regulilor de transportare, păstrare şi folosire a mijloacelor pentru
protecţia plantelor, stimulatorilor creşterii lor, îngrăşămintelor minerale şi altor
preparate, care au provocat sau sînt în stare să provoace poluarea aerului
atmosferic, precum şi care a pricinuit o daună regnului animal, -
atrage după sine un avertisment sau aplicarea unei amenzi cetăţenilor în
mărime de pînă la cinci salarii minime şi un avertisment sau aplicarea unei amenzi
persoanelor cu funcţii de răspundere - pînă la douăzeci de salarii minime.
Articolul 85. Neîndeplinirea dispoziţiilor organelor, care
exercită controlul asupra protecţiei aerului atmosferic.
Neîndeplinirea dispoziţiilor organelor, care exercită controlul asupra protecţiei
aerului atmosferic, despre lichidarea încălcării regulilor cu privire la protecţia
aerului atmosferic -
atrage după sine un avertisment sau aplicarea unei amenzi cetăţenilor în mărime
de pînă la cinci salarii minime şi un avertisment sau aplicarea unei amenzi
persoanelor cu funcţii de răspundere - pînă la douăzeci de salarii minime.
183
Articolul 85/3. Încălcarea legislaţiei şi a documentelor normative
privind expertiza ecologică.
Avizarea şi coordonarea documentaţiei de proiect şi planificare, a documentaţiei
privind evaluarea impactului asupra mediului înconjurător cu încălcarea legislaţiei
în vigoare sau a documentelor normative; nerespectarea premeditată a termenelor-
limită de efectuare a expertizei ecologice de stat, stabilite de legislaţia şi de
documentele normative în domeniu; obstrucţionarea premeditată sau interzicerea
expertizei ecologice de stat; neprezentarea premeditată pentru expertiza ecologică
de stat a documentelor şi a materialelor prevăzute de legislaţie sau de documentele
normative -
atrag aplicarea unei amenzi cetăţenilor în mărime de la 5 la 10 salarii minime şi
persoanelor cu funcţii de răspundere - de la 15 la 20 de salarii minime.
184
proprietatea personală a contravenientului ori privarea de dreptul la vînătoare pe un
termen de pînă la trei ani cu confiscarea armelor şi a altor unelte de vînătoare.
185
Articolul 91. Încălcarea regulilor de protecţie şi a regimului
obiectivelor naturale, aflate sub protecţia specială a statului.
Încălcarea regimulu de protecţie a obiectivelor naturale, aflate sub protecţia
specială a statului pe teritoriul Republicii Moldova, şi a regulamentelor de ordine
interioară ale rezervaţiilor naturale, rezervaţiilor speciale, zonelor forestiere,
parcurilor naţionale şi naturale ori nimicirea sau deteriorarea obiectivelor naturale
protejate -
atrage după sine un avertisment sau aplicarea unei amenzi cetăţenilor în
mărime de pînă la cinci salarii minime şi un avertisment sau aplicarea unei amenzi
persoanelor cu funcţii de răspundere - pînă la douăzeci de salarii minime.
Acţiunele ce pot duce la distrugerea sau schimbarea stării iniţiale a rezervaţiilor
naturale, braniştilor şi a altor obiective naturale protejate -
atrag după sine aplicarea unei amenzi cetăţenilor în mărime de pînă la douăzeci
de salarii minime şi persoanelor cu funcţii de răspundere - în mărime de pînă la
cincizeci de salarii minime.
186
187