Bătălia de la Braşov din 17 iulie

1603
Consemnare de Viorel Rus

Cercetând colecţia Gazetei Transilvaniei, în numerele 47, 48, 49, 50, 51/1900, larubrica
„Foileton”, am găsit o descriere cuprinzătoare a luptelor dintre austrieci şinobilii
maghiari pentru impunerea în Transilvania a voievodului care să-i urmeze
lui  Mihai Viteazul la domnie. Redau textual întâmplările narate în ziar de un autor ce  sem
neză cu iniţialele I.M., chiar dacă nu sunt indicate sursele documentare,considerându-le
interesante pentru înţelegerea evenimentelor politico-militare ce au avut loc acum 410 ani şi
pentru că pe parcurs sunt înserate informaţii despre asediul
Bistriţei şi  bătălia mai puţin  cunoscută ce a avut loc pe teritoriul comunei Dumitra  din jud
eţul nostru între armatele muntene ale lui Radu Şerban şi cele ale lui Moise Szekely

 După moartea lui Mihai Viteazul, boierii aleseră domn al Ţării Româneşti peginerele său Şerban
Basarab, supranumit Radu.Acest principe înţelept, îndată ce cuprinse scaunul, se îngriji de
restabilirea ordiniişi a siguranţei în ţară şi rechemă în ţară pe boierii refugiaţi. Spre susţinerea
păcii, trimisesoli la Sultanul restabilind faţă de Poartă referinţele cele vechi şi se puse
în înţelegere bună cu ţările vecine. Dar, în contra tuturor năzuinţelor sale paşnice, în timpul
de 9 anicât domni, 4 ani fu constrâns a purta războaie.Deja în 1602 intră Simeon Movilă ajutat de
fratele său Eremie domnul Moldovei,cu o mare oaste, fără veste în ţară şi îl alungă din
scaun.Şerban fugi la împăratul Rudolf II, care îi dădu în ajutor o armată condusă
degeneralul Basta. Movilă a fost scos din ţară şi Şerban îşi reocupă scaunul
domnesc. Însemn de mulţumită el trimise lui Rudolf, la 21 decembrie, soli cu multe daruri şi se
pusesub scutul şi ocrotirea lui. Împăratul încă îi trimise daruri, asigurându-l de bunăvoinţa sa.În
Ardeal, pe acel timp, dieta nu se putea unii în privinţa alegerii voievodului, caresă-i urmeze lui Mihai
Viteazul, în domnie. O partidă în frunte cu saşii trimise soli laîmpăratul Rudolf să-l roage,
ca conform pactului încheiat odinioară cu Sigismund Bathori,să primească domnia. Partida contrară alese de
voievod pe unul cu numele Szekely Moise,om de origine din poporul de rând, care însă prin
vitejia personală şi alte însuşiri îşicâştigase mare vază. Acest Moise fu înaintat în
oastea lui Mihai Vitezul la treapta degeneral şi tot el pierdu la 1601 bătălia de la Gorăslău, în contra
fostului său stăpân”.

 Ţara Ardealului, pe atunci era posesiunea împăratului, căci toate oraşele, cetăţile şicastelele erau ocupate de
trupele sale şi generalul Basta staţiona cu mulţi soldaţi în centrulţării, la Cluj.Moise,dupăbătăliadelaGorăslău(Girişlău),
scosdinţară,serefugiaselaTimişoara,care cetate pe atunci aparţinea împeriului turcesc. Aici primind ştirea despre
alegerea sa devoievod, dânsul se pune în înţelegere cu Mehmet seraschierul sultanului, prin a
căruiinfluenţăesopereazărecunoaştereasadevoievod,dinparteaPorţii,pelângăpromisiuneade
a plăti pe viitor un tribut anual de 10.000 galbeni. Capul lucrului sub atari împrejurări era pentru Moise
câştigarea unei armate destul de numeroase, ca cu aceasta să poată smulge ţaradin mâinile
împăratului, bătând şi scoţând din ţară pe Basta. Deci el trimise pe cumnatul său Nicolae Corniş la hanul
tătărăsc, să-i ceară ajutor de oaste pentru plată. De la turci încă primiun ajutor de 1.000 de ostaşi
conduşi de paşa Bectas din Timişoara. Apoi mai luă în sold pecinegăsi:unguri,sârbişiromâni,cutoţiivreocâtevasute.La
începutul lunii lui aprilie 1603, Moise plecă cu oastea ce o putu aduna înTimişoara,
îndreptându-se în contra cetăţilor Lugoj şi Caransebeş. Micile garnizoaneîmpărăteşti,
care păzeau aceste cetăţi, capitulează la prima provocare fără nici o încercarede rezistenţă.În
timpul acesta soseşte şi ajutorul tătărăsc constătător din 8.000 de oameni conduşide un anume Cantemir Murza şi
de unul Ac, iar Moise se credea a fi destul de tare pentru anăvăli cu prospecte de succes în Ardeal.Din
Caransebeş el trimite o avangardă constatatoare din 1.000 de tătari, 320 desârbi şi 150 de unguri,
sub conducerea lui Gavril Bethlen, prin pasul „Poarta de Fier”,înainte în Ardeal, iar el însuşi cu grosul
oastei urmează după câteva zile.Generalul împărătesc Basta nici nu putea presupune că lui Moise îi va
succede săa d u n e o p u t e r e a r m a t ă î n t r - u n t i m p a t â t d e s c u r t ş i f ă r ă v e s t e , d e c i
e l f ă r ă d e g r i j ă concediase cu începutul anului 1603 cea mai mare parte a soldaţilor săi
(mercenari) şi nureţinu în serviciu decât pe aceia care formau garnizoanele cetăţilor,
fortăreţelor şi ac a s t e l e l o r . Ş t i r e a n e a ş t e p t a t ă d e s p r e n ă v ă l i r e a l u i M o i s e î n
ţ a r ă , c u o a r m a t ă a t â t d e considerabilă, îl surprinse deci într-un mod foarte neplăcut,
aflându-l cu totul nepregătitde luptă. Tot ce putea face sub aceste împrejurări era că ceru ajutor
urgent de la generalulîmpărătesc, comandant al Caşoviei, Ferdinand Gonzaga, şi în numele
împăratului şi de laŞerban domnul Ţării Româneşti.Într-aceea Bethlen trece cu avangarda
sa graniţa Ardealului şi înaintează fără aîntâmpina împotrivire până la Orăştie, unde erau
400 de soldaţi împărăteşti sub căpitanulTesch. Locuitorii perfizi ai oraşului se închid în castelul
bisericii, iar soldaţii pe care nu-ilasă să intre acolo sunt bătuţi, ucişi şi risipiţi şi căpitanul lor cade
în mâinile lui Bethlen.După câteva zile de repaus, avangarda îşi continuă calea şi plecă
noaptea spreBălgrad (Alba Iulia), care cetate avea pe acel timp mare însemnătate
fiind reşedinţavoivodului ţării şi ca atare se privea de capitală. Bethlen înaintând în tăcere până
în bărculde lângă satul Oarda, care este aproape de cetate, contează că îi va succede a
surprindegarnizoana, precum îi succese la Orăştie şi va putea pune mâna fără multe jertfe pe
acest punct însemnat.În cetate se aflau 4 compănii sub căpitanul Petru Spinozza din
Bruxella, un omcircumspect şi foarte energic. Împrejurarea că Spinozza nu permitea
soldaţilor săi săcumunice cu oraşul care este aproape de cetate şi extrema sa precauţiune
făcură ca planullui Bethlen să nu reuşească.A doua zi Bethlen provocă atât cetatea cât şi oraşul
să capituleze şi să
recunoască pe Moise de principe. Oraşul capitulează imediat, iar Spinozza ignorează aceea provo
care. Bethlen deci asediază cetatea la 20 aprilie. Eroicul Spinozza atacă trupeleasediatorului şi
aprinde oraşul de mai multe laturi, dar din nefericire focul sare în cetate,cuprinde reşedinţa
voivodului, palatul reginei Isabella, turnul catedralei şi depozitul
dei a r b ă   d e   p u ş c ă ,   c a r e   e x p l o d â n d   f a c e   m u l t ă   s t r i c ă c i u n e .   C u   t o a t ă   n e f e r i c i r
e a ,   a c e s t Spinozza nu este aplecat să capituleze, ci se apără mai departe.
 
La cinci zile după această întâmplare, soseşte şi Moise cu grosul armatei înainteacetăţii asediate
şi aşeză castrul turcilor, ungurilor, sârbilor şi românilor la Bărăbanţ, iar peal tătarilor îl dispuse
separat, spre apus de cetate, pe ţărmul Mureşului.D i n c a u z ă c ă a r m a t a l u i M o i s e n u
d i s p u n e a d e t u n u r i , n u p u t e a s ă f a c ă n i c i o stricăciune cetăţii asediate şi reuşita
întreprinderii devenise astfel mai mult o întrebare detimp şi răbdare, decât de tactică şi
strategie”.*
„
Din castrul său de la Bărăbanţ, Moise trimite soli prin tot Ardealul, cu strictordin,
ca toţi nobilii şi armaliştii să se adune la Bălgrad, la din contră se va da
ordintătarilor să prădeze ţara. În urmarea acestui apel, şi parte din cauză că în Ardeal pe
aceltimp era mare lipsă de cereale şi era scumpete, se adună o mare mulţime de armalişti
încastrul lui Moise, între care erau mulţi dintre cei mai de căpetenie nemeşi, care începură
a părăsi partida împăratului.La ordinul lui Moise, care avea lipsă de bani şi cereale pentru
întreţinerea armatei,întreprinde în acelaşi timp un Albert Nagy, cu un despărţământ de
oaste, o expediţie pentru a câştiga cele trebuincioase. Ţinta lui Nagy era Mureş-Oşorheiul
(Târgu Mureşu), pe care îl devastă cu desăvârşire.
  De aici plecă spre Bistriţă, dar acest oraş scăpă  deaceastă dată de a fi prădat, numai
trimiţând înaintea acelor oaspeţi nechemaţi câtevabuţi de vin şi multe vorbe bune şi promisiuni 
(s.n.).
A 8-a zi de asediu, Moise întreprinde un asalt asupra cetăţii, dar după o luptă de 4ore este
respins. Spinozza erupe din cetate urmărindu-l şi aprinde din nou oraşul. Foculfavorizat de vânt
se răspândeşte şi cuprinde întreg oraşul, care afară de o singură bisericădevine pradă
flăcărilor.Un bătrân general al lui Bathori, cu numele Borbely, consiliază pe Moise
săîncerce pe calea negocierii a-şi ajunge scopul, după ce cu forţa nu ajunge nici la
unrezultat şi luând misiunea de parlamentar asupra sa, îi succede a îndupleca pe Spinozza,care
nici nu era pregătit pentru un asediu mai îndelungat, ca să capituleze cu
condiţialiberei ieşiri. Cu bucurie se învoieşte Moise cu condiţia pusă şi viteazul
părăseşte curestul soldaţilor săi cetatea, ce o apărase cu atâta bravură, dar abia ajunge la
câmpul liber,când deodată se vede atacat fără veste de o ceată mare de tătari setoşi de sânge şi de
pradăşi după o luptă inegală susţinută timp îndelungat, îi succede în fine să scape cu
puţinisoldaţi în munţi, de unde luă calea spre Oradea.Moise ajuns în posesiunea reşedinţei,
primeşte aici titlul de voievod al Ardealului, prin care act se înduplecară iarăşi mai mulţi
partizani ai împăratului a trece în partea lui.Garnizoana Sebeşului, sub comanda contelui Salm,
nesimţindu-se sigură părăseşteoraşul şi plecă la Sibiu. Sebeşul capitulează şi se închină lui
Moise.Basta părăseşte Clujul şi se închide în castelul Gherla. Moise ridică castrele
dinBălgrad şi pleacă în urma lui Basta. Ajuns la Gherla dă ordin lui Naghy, ca cu o
mie des o l d a ţ i s ă a s e d i e z e c a s t e l u l , i a r e l î n s u ş i p l e c ă c u g r o s u l
a r m a t e i l a D e j î n ş e s u l Someşului Mare”.*

 
„Într-aceea ajutorul trimis de domnul Şerban spre apărarea 
i n t e r e s e l o r   împăratului, constătător din 1.700 de ostaşi cu 700 de care, cu tot
felul de material derăzboi, sub comanda lui Farcaş Chiş (român macedonean),
ajunse până la Sighişoara.Dar de aici deja nu-i fu cu putinţă a străbate de-a dreptul
peste Cluj în Ungaria, căciM o i s e c u p r i n s e d e j a B ă l g r a d u l ş i p o r n i s e î n s u ş i p e
acea cale.
  Deci Chiş decide  ademonstra cu un despărţământ de 200 de ostaşi spre Cluj, iar cu
grosul de a face odiversiune spre nord, peste Bistriţa, prin şesul Someşului Mic
spre Ungaria, sau înc a z n e f a v o r i t o r a t r e c e p e s t e m u n ţ i î n M a r m a ţ i a ş i d e
a c ă u t a a c o l o l e g ă t u r ă c u  Basta
(s.n.).
 
Moise, informat despre mişcările lui Chiş, grăbise la timpul său de a ajunge laDej
pentru a-i tăia calea, căci şi el avea nevoie de material de război şi cară.Basta, care într-
acestea scăpase din castelul Gherlei, informat despre înaintarealui Chiş, trimite în
grabă pe Baltazar Corniş şi pe Ştefan Kendi cu toţi haiducii ce-i putua d u n a p e V a l e a
S o m e ş u l u i M a r e î n s u s , c a s ă a j u t e p e C h i ş s ă t r e a c ă c u b a g a j u l î n Ungaria.
Aceştia ajung cu oastea lor de vreo 2.000 de haiduci până la satul Căpian,
nud e p a r t e d e D e j . M o i s a t r i m i t e î n c o n t r a l o r p e Ş t e f a n R e d e i c u 2 . 0 0 0 d e
u n g u r i ş i p e Cantemir Murza cu o ceată mare de tătari. Aceştia surprind în zori de zi pe
haiduci, careerau neasiguraţi, îi bat şi îi împrăştie.
  Într-aceasta Chiş  se apropie de Bistriţa şi află pe cale despre înfrângereaajutorului
destinat lui, precum şi că Moise stă cu grosul oştilor sale la Dej. Deci el   decise a
continua calea spre nord şi a trece munţii spre Marmaţia. Moise orientat despre mişcările lui
Chiş,  temându-se ca nu cumva acesta să seîntoarcă acasă, sau să treacă în Marmaţia şi astfel
să scape preţioasa pradă,
trimise  pe  un  Gheorghe  Mako cu 1.000 de unguri  şi pe Murza  şi Ak cu 2.000 de tătari  înm
arşuri  forţate în contra lui. Mako îşi face încă pe cale planul să surprindă pe
Chiş,  precum o făcuse  Redei cu haiducii lui Basta  la  Căpian, dar fiindcă Chiş era un omi s
teţ şi precaut, Mako nu putu duce la împlinire acest plan. Chiş ajunse în
s a t u l    Dumitrea, când află de apropierea duşmanilor. Aici el ocupă o poziţie tare de lana
tură, pe care o mai şi fortifică cu şanţuri şi astfel pregătit a vinde scump
pradad u ş m a n u l u i , a ş t e p t ă a t a c u l . M a k ó s o s e ş t e ş i a t a c ă c u u n g u r i i
ş i c u t ă t a r i i , c u vehemenţă poziţia lui Chiş, râvnind la prada groasă ce-i
aştepta, dar Chiş se apărăvitejeşte şi prin stratagema că dete foc unei părţi a satului,
constrânse pe duşmani ase retrage şi numai după ce trecu focul fură scoşi românii din poziţia
lor şi bătuţi dem a j o r i t a t e a c o v â r ş i t o a r e . F a r c a ş C h i ş î m p r e u n ă c u m u l ţ i
ostaşi căzură prinşi înmâna tătarilor, cine putu scăpă cu fuga, iar cele
7 0 0 d e c a r e t o a t e c ă z u r ă p r a d ă învingătorilor 
(s.n.)
 .
Deja de la începutul întreprinderii sale, Moise purta de frică continuă de Şerban,d o m n u l
Munteniei, din care cauză se înduplecă să răscumpere pe Chiş din
r o b i a tătarilor cu 200 de galbeni şi să-l primească în soldul său general.În aceeaşi
zi fu bătutăşi împrăştiată şi acea ceată de 200 de ostaşi pe care o trimise Chiş spre Cluj.În
prevederea luptei inevitabile cu Şerban, Moise nu lăsă nimic neîncercat, ce-
i putea fi spre avantaj. Astfel, înţelegând că aceea parte a secuilor care locuiesc în TreiScaune
(Secuime) ar fi pe partea lui Şerban, trimise pe noul său general Chiş şi pe
unA l b e r t N a g y s ă r ă s c o a l e p e s e c u i i d i n c e l e l a l t e d i s t r i c t e ş i s ă p r a d e T r e i
S c a u n e l e . Această întreprindere succese şi Chiş şi Nagy prădează acel ţinut.

 
Domnul Şerban trece înaintând peste Rucăr, la 15 iulie prin pasul Branului şi seuneşte cu Raţ.
La 16 iulie avansează până la Râşnov şi Cristian.Î n n o r d , M o i s e î n c ă a j u n g e î n Ţ a r a
B â r s e i ş i î ş i a ş e z ă c a s t r u l î n t r e H â h l i u ş i Braşov, cam unde stau astăzi Stupinile.
Aici dânsul ocupă o poziţie defensivă, cu aripadreaptă răzimată de Valea Bârsa, iar stânga
de valea ce curge prin Stupini, în preajmaunei mori de hârtie, ce se afla atunci
acolo. Centrul acestei poziţii era mascat printr-o pădurice şi nişte tufişe de răchiţi. Aripa
dreaptă o încredinţă Moise turcilor şi tătarilor subcomanda supremă a paşalei Bectas, pe
când centrul şi aripa stângă le ocupă cu trupeles a l e . C e n t r u l c a p u n c t u l c e l m a i
î n s e m n a t a l p o z i ţ i e i î l f o r t i f i c ă M o i s e c u ş a n ţ u r i ş i dispuse totodată jur
împrejur şi cele 700 de care luate de la Chiş legate unul de altul,formând un
dreptunghi lungăreţ. Moise care cunoştea pe Şerban şi pe Raţ în persoană şidin experienţa mai
multor bătălii superioritatea ostaşilor lor, nu cuteză a primi bătaia încâmpul liber, ci preferă o
poziţie de apărare fortificată, după obiceiul timpului, sperândcă atacul vehement al
românilor se va frânge de şanţurile şi carele sale. Paşa Bectasnicidecât nu aproba
dispoziţiunile lui Moise şi nu era de acord cu acest aranjament,aflând de o parte
nepractic a pune în câmp liber obstacole înaintea trupelor proprii, care lacaz de trebuinţă nici nu
vor putea să înainteze împiedecate fiind de ele, iar de altă parteera neconsult a-şi înghesui armata
între care arătând astfel soldaţilor frica şi descurajarea proprie. Cu toată insistarea, însă nu-
i succese să abată pe Moise de la acest plan, careavea să-l coste viaţa.În aripa stângă Moise lăsă
loc pentru ajutorul pe care îl spera de la Braşov. Acestoraş dispunea pe atunci de 10.000 de
bărbaţi capabili de a purta arme. Moise îl provocăde repetate ori urgent şi în fine într-un
ton energic şi ameninţător să capituleze şi să-
i pună la dispoziţie tot ajutorul de oaste şi material de război. Braşovul însă, precaut catotdeaun
a, căută prin scuze şi promisiuni seci să se mântuie cât se poate de ieftin degravele
pretensiuni. Judele oraşului Michael Weiss se duse însuşi în persoană în castrullui Moise şi trată
cu acesta şi cu paşa Bectas”.*„Judele Braşovului Michael Weiss, acest om isteţ (născut din părinţi cehi), se
scuzăcă în oraş bântuie ciuma într-un mod înfricoşat, căreia îi cad jertfă pe zi câte
100 deoameni, îi propuse lui Moise să nu primească ajutor de oaste de la dânşii, pentru că
prinacei oameni s-ar infecta toată tabăra şi astfel ar fi numai spre
nefericire. Numai garnizoana castelului, 150 de mercenari
2
, în majoritate români, între careîncă nu grasa ciuma (!) o pune la dispoziţia voivodului
dimpreună cu un biet italian,maestru de turnat tunuri, cu numele Fiotta, care nu demult se stabilise acolo,
apoi oarecarecantitate de provizii, puţine arme, iarbă de puşcă s.a. Negreşit că a primit
cu aceastăocaziune, atât Moise cât şi Bectas, câte o pungă de bani, pe care cronicarul a uitat să
oînregistreze şi sigur că s-au promis multe de toate după câştigarea bătăliei.În decursul nopţii spre 17 iulie
dezertează 320 de sârbi din tabăra lui Moise, laŞerban. Cu revărsatul zorilor, în ziua de 17 iulie, domnul
Şerban plecă cu oastea, conformdispoziţiunilr date, în trei coloane spre nord, ca să întâmpine pe duşmani.
2
„In Meinung es wäre besser 150 Leute zu verlieren denn etliche Tausend welches gewiss
geschehenwäre”, Michael Weiss, Lib. Anal. Ao. 1603.

 
Coloana dreaptă, constătătoare den 2.000 călăreţi conduşi de George Raţ, înaintăde-a lungul
poalelor dealurilor de la Râşnov şi Cristian spre Braşov, cam pe unde conduceşoseaua de astăzi.Coloana stângă
constătătoare ca şi cea dreaptă din 2.000 de ostaşi, în majoritate pedestrime, comandaţi de fraţii
Mirceşti, înaintară de la Râşnov la Vulcan şi lăsând Codleala stânga, de-a lungul Văii Bârsei.Coloana
din centru constătătoare din grosul armatei, 6.000 de ostaşi, conduşi deînsuşi domnul Şerban,
înaintează de la Râşnov şi Cristian spre Ghimbav.Moise asteptă în poziţia pregătită din ziua precedentă,
atacul lui Şerban. Centrul poziţiei sale era, precum s-a arătat mai sus, fortificat cu şanţuri şi
care legate unul de altulcu lanţuri, iar la anumite distanţe între care, erau postate puşti de mur, pe
care le puse ladispoziţie Braşovul. La ambele capete ale liniei frontului erau postaţi în poziţie
înaintatăţintaşi aleşi cu puşti şi câte 25 de tunuri, pe care Moise le culese de prin cetăţile
ocupate,dar în cea mai mare parte le căpătase de la Braşov.Scopul acestor ţintaşi şi tunuri era să
flancheze coloanele de atac, care ar veni săatace fortificaţia din centru în front.Moise, în aşteptarea
duşmanului se urcă pe vârful uni car încărcat, de unde vedeîntâi coloana lui Raţ, ale cărei
suliţe şi halebarde strălucitoare se oglindeau în razelesoarelui de dimineaţă.Domnul
Şerban, care însoţit de armaşii săi înaintase pentru a se orienta
asupra poziţiei duşmanului, observă fortificaţia de care în centru şi văzu că Moise
îl aşteaptă îndefensivă. Planul lui de atac era numaidecât făcut şi era de a ataca cu
toată putereafortificaţia din centru cu coloana sa şi cu coloana lui Raţ, care spre acest scop căpătă ordinca
imediat să descalece, iar coloana Mirceştilor o îndreptă în contra aripei drepte şi liniei deretragere a
duşmanilor.Cavaleria pedestră a lui Raţ este înşirată în liniile de atac ale infanteriei şi totul estegata de atac, se
aştepta numai înaintarea coloanei Mirceştilor, care avea de a face calea ceamai lungă.Fiind ziua caldă, iar
străbaterea prin tufişe, iarbă înaltă şi semănături anevoioasă,trecu mult timp până ajunseră toate
trupele la locul destinat lor. Astfel era deja 3 ore d.a.când domnul Şerban dete semnalul de atac pentru
oastea sa – patru puşcături de tun. Atuncideodată se ridică viteaza oaste din toate părţile şi coloanele de
atac înaintează de toate părţile în fuga mare, invocând numele sfântului Nicolae, spre poziţia
duşmanului. Acestainvoacă numele vergurei Maria şi răspund cu o salvă din cele 50 de tunuri şi sute de
puşti.Un moment se opresc coloanele de atac uimite de trăsnetul înfiorător al atâtor guri de
focîndreptate spre ele, dar observând că acelea nu provoacă mare pierdere dau iară năvală şi culănci şi cu
halebarde, cu cuţite, cu securi şi topoare desfac deolaltă carele, intră înăuntrul poziţiei, resping
linia întâi cu uşurinţă, iar ajungând la a doua formată din grosul trupelor lui Moise întâmpină
rezistenţă.Aici se începe o luptă crâncenă, piept la piept, care durează mult timp şi în decursulcăreia Moise
trimite la Bectas nenumăraţi călăreţi să-l roage în numele său de ajutor. Dar Bectas nu-i dă niciun
răspuns pentru că coloanei Mirceştilor îi succese, mascată de răchitelece cresc pe malul Bârsei, să ajungă la
spatele aripii stângi a inamicului şi după un atacsurprinzător şi vehement oastea tătărească deşi de două
ori mai numeroasă o luă la fugă, iar turcii văzându-se părăsiţi fug şi ei pe urma tătarilor şi câţi putură
scăpa numai dincolo de
 
Olt cutezară a se opri. Aceasta era cauza că Bectas nu veni centrului în ajutor atacând peŞerban
dindărăpt, precum dorea Moise.Fraţii Mirceşti după acest strălucit succes înaintează spre zgomotul de
luptă ce seauzea dinspre Braşov şi atacă grosul lui Moise, care stătea în luptă cu Şerban în flanc şi îndos. Prin
acest atac s-a decis bătălia şi generalii lui Moise, Bethlen şi Rhedei, îşi retragtrupele ce le mai
rămase din luptă căutându-şi scăparea cu ele în fugă.Domnul Şerban văzând deja mai înainte, că bătălia se apropie
a fi decisă în favorulsău, scoate din luptă cavaleria descălecată a lui Raţ, îi dă ordin să încalece şi să stea gata
aurmări pe duşmani. O grozavă surprindere pentru armata bătută a lui Moise. Ca de o vijeliesunt ajunşi fugarii
de călăreţii români, care le iau cele 50 de tunuri pe care încercau a lemântui şi încărcându-le la
îndreaptă spre foştii stăpâni cauzându-le mari pierderi. Moiseconstrâns a părăsi acest mormânt al
speranţelor şi visurilor sale, fuge cu o mică ceată spreBraşov, dar deodată este ajuns de călăreţii români şi
încă din depărtare îl provoacă Raţ sădepună armele. Moise nu voieşte însă să urmeze provocării înjositoare,
ci fuge în speranţacă îi va succede a-şi scăpa viaţa căpătând adăpost în Braşov, dar în
fugă este ajuns şistrăpuns cu suliţa din dos, iar Raţ cu mâna proprie îă taie capul.
3
 T o t m a t e r i a l u l d e r ă z b o i , 5 0 d e t u n u r i , 3 2 d e s t e a g u r i ş i o m a r e m u l ţ i m e
d e  prisonieri cad în mâinile învingătorilor.Câmpul de luptă era acoperit cu morţi. Se scrie
să fi căzut 4.000, împreună cumajoritatea nemeşilor din Ardeal.Cele 32 de steaguri, Şerban
le trimite împăratului la Praga, predându-i cu eleArdealul pierdut”.
Domnul Şerban trece înaintând peste Rucăr, la 15 iulie prin pasul Branului şi seuneşte cu Raţ.
La 16 iulie avansează până la Râşnov şi Cristian.Î n n o r d , M o i s e î n c ă a j u n g e î n Ţ a r a
B â r s e i ş i î ş i a ş e z ă c a s t r u l î n t r e H â h l i u ş i Braşov, cam unde stau astăzi Stupinile.
Aici dânsul ocupă o poziţie defensivă, cu aripadreaptă răzimată de Valea Bârsa, iar stânga
de valea ce curge prin Stupini, în preajmaunei mori de hârtie, ce se afla atunci
acolo. Centrul acestei poziţii era mascat printr-o pădurice şi nişte tufişe de răchiţi. Aripa
dreaptă o încredinţă Moise turcilor şi tătarilor subcomanda supremă a paşalei Bectas, pe
când centrul şi aripa stângă le ocupă cu trupeles a l e . C e n t r u l c a p u n c t u l c e l m a i
î n s e m n a t a l p o z i ţ i e i î l f o r t i f i c ă M o i s e c u ş a n ţ u r i ş i dispuse totodată jur
împrejur şi cele 700 de care luate de la Chiş legate unul de altul,formând un
dreptunghi lungăreţ. Moise care cunoştea pe Şerban şi pe Raţ în persoană şidin experienţa mai
multor bătălii superioritatea ostaşilor lor, nu cuteză a primi bătaia încâmpul liber, ci preferă o
poziţie de apărare fortificată, după obiceiul timpului, sperândcă atacul vehement al
românilor se va frânge de şanţurile şi carele sale. Paşa Bectasnicidecât nu aproba
dispoziţiunile lui Moise şi nu era de acord cu acest aranjament,aflând de o parte
nepractic a pune în câmp liber obstacole înaintea trupelor proprii, care lacaz de trebuinţă nici nu
vor putea să înainteze împiedecate fiind de ele, iar de altă parteera neconsult a-şi înghesui armata
între care arătând astfel soldaţilor frica şi descurajarea proprie. Cu toată insistarea, însă nu-
i succese să abată pe Moise de la acest plan, careavea să-l coste viaţa.În aripa stângă Moise lăsă
loc pentru ajutorul pe care îl spera de la Braşov. Acestoraş dispunea pe atunci de 10.000 de
bărbaţi capabili de a purta arme. Moise îl provocăde repetate ori urgent şi în fine într-un
ton energic şi ameninţător să capituleze şi să-
i pună la dispoziţie tot ajutorul de oaste şi material de război. Braşovul însă, precaut catotdeaun
a, căută prin scuze şi promisiuni seci să se mântuie cât se poate de ieftin degravele
pretensiuni. Judele oraşului Michael Weiss se duse însuşi în persoană în castrullui Moise şi trată
cu acesta şi cu paşa Bectas”.*„Judele Braşovului Michael Weiss, acest om isteţ (născut din părinţi cehi), se
scuzăcă în oraş bântuie ciuma într-un mod înfricoşat, căreia îi cad jertfă pe zi câte
100 deoameni, îi propuse lui Moise să nu primească ajutor de oaste de la dânşii, pentru că
prinacei oameni s-ar infecta toată tabăra şi astfel ar fi numai spre
nefericire. Numai garnizoana castelului, 150 de mercenary 2 , în majoritate români, între careîncă
nu grasa ciuma (!) o pune la dispoziţia voivodului dimpreună cu un biet
italian,maestru de turnat tunuri, cu numele Fiotta, care nu demult se stabilise acolo, apoi oarecarecantitate de
provizii, puţine arme, iarbă de puşcă s.a. Negreşit că a primit cu aceastăocaziune, atât
Moise cât şi Bectas, câte o pungă de bani, pe care cronicarul a uitat să oînregistreze şi sigur că s-au
promis multe de toate după câştigarea bătăliei.În decursul nopţii spre 17 iulie dezertează 320 de sârbi
din tabăra lui Moise, laŞerban. Cu revărsatul zorilor, în ziua de 17 iulie, domnul Şerban plecă cu oastea,
conformdispoziţiunilr date, în trei coloane spre nord, ca să întâmpine pe duşmani.
2„In Meinung es wäre besser 150 Leute zu verlieren denn etliche Tausend welches gewiss
geschehenwäre”, Michael Weiss, Lib. Anal. Ao. 1603.

 
Coloana dreaptă, constătătoare den 2.000 călăreţi conduşi de George Raţ, înaintăde-a lungul
poalelor dealurilor de la Râşnov şi Cristian spre Braşov, cam pe unde conduceşoseaua de astăzi.Coloana stângă
constătătoare ca şi cea dreaptă din 2.000 de ostaşi, în majoritate pedestrime, comandaţi de fraţii
Mirceşti, înaintară de la Râşnov la Vulcan şi lăsând Codleala stânga, de-a lungul Văii Bârsei.Coloana
din centru constătătoare din grosul armatei, 6.000 de ostaşi, conduşi deînsuşi domnul Şerban,
înaintează de la Râşnov şi Cristian spre Ghimbav.Moise asteptă în poziţia pregătită din ziua precedentă,
atacul lui Şerban. Centrul poziţiei sale era, precum s-a arătat mai sus, fortificat cu şanţuri şi
care legate unul de altulcu lanţuri, iar la anumite distanţe între care, erau postate puşti de mur, pe
care le puse ladispoziţie Braşovul. La ambele capete ale liniei frontului erau postaţi în poziţie
înaintatăţintaşi aleşi cu puşti şi câte 25 de tunuri, pe care Moise le culese de prin cetăţile
ocupate,dar în cea mai mare parte le căpătase de la Braşov.Scopul acestor ţintaşi şi tunuri era să
flancheze coloanele de atac, care ar veni săatace fortificaţia din centru în front.Moise, în aşteptarea
duşmanului se urcă pe vârful uni car încărcat, de unde vedeîntâi coloana lui Raţ, ale cărei
suliţe şi halebarde strălucitoare se oglindeau în razelesoarelui de dimineaţă.Domnul
Şerban, care însoţit de armaşii săi înaintase pentru a se orienta
asupra poziţiei duşmanului, observă fortificaţia de care în centru şi văzu că Moise
îl aşteaptă îndefensivă. Planul lui de atac era numaidecât făcut şi era de a ataca cu
toată putereafortificaţia din centru cu coloana sa şi cu coloana lui Raţ, care spre acest scop căpătă ordinca
imediat să descalece, iar coloana Mirceştilor o îndreptă în contra aripei drepte şi liniei deretragere a
duşmanilor.Cavaleria pedestră a lui Raţ este înşirată în liniile de atac ale infanteriei şi totul estegata de atac, se
aştepta numai înaintarea coloanei Mirceştilor, care avea de a face calea ceamai lungă.Fiind ziua caldă, iar
străbaterea prin tufişe, iarbă înaltă şi semănături anevoioasă,trecu mult timp până ajunseră toate
trupele la locul destinat lor. Astfel era deja 3 ore d.a.când domnul Şerban dete semnalul de atac pentru
oastea sa – patru puşcături de tun. Atuncideodată se ridică viteaza oaste din toate părţile şi coloanele de
atac înaintează de toate părţile în fuga mare, invocând numele sfântului Nicolae, spre poziţia
duşmanului. Acestainvoacă numele vergurei Maria şi răspund cu o salvă din cele 50 de tunuri şi sute de
puşti.Un moment se opresc coloanele de atac uimite de trăsnetul înfiorător al atâtor guri de
focîndreptate spre ele, dar observând că acelea nu provoacă mare pierdere dau iară năvală şi culănci şi cu
halebarde, cu cuţite, cu securi şi topoare desfac deolaltă carele, intră înăuntrul poziţiei, resping
linia întâi cu uşurinţă, iar ajungând la a doua formată din grosul trupelor lui Moise întâmpină
rezistenţă.Aici se începe o luptă crâncenă, piept la piept, care durează mult timp şi în decursulcăreia Moise
trimite la Bectas nenumăraţi călăreţi să-l roage în numele său de ajutor. Dar Bectas nu-i dă niciun
răspuns pentru că coloanei Mirceştilor îi succese, mascată de răchitelece cresc pe malul Bârsei, să ajungă la
spatele aripii stângi a inamicului şi după un atacsurprinzător şi vehement oastea tătărească deşi de două
ori mai numeroasă o luă la fugă, iar turcii văzându-se părăsiţi fug şi ei pe urma tătarilor şi câţi putură
scăpa numai dincolo de Olt cutezară a se opri. Aceasta era cauza că Bectas nu veni centrului în
ajutor atacând peŞerban dindărăpt, precum dorea Moise.Fraţii Mirceşti după acest strălucit succes
înaintează spre zgomotul de luptă ce seauzea dinspre Braşov şi atacă grosul lui Moise, care stătea în luptă
cu Şerban în flanc şi îndos. Prin acest atac s-a decis bătălia şi generalii lui Moise, Bethlen şi Rhedei,
îşi retragtrupele ce le mai rămase din luptă căutându-şi scăparea cu ele în fugă.Domnul Şerban văzând deja mai
înainte, că bătălia se apropie a fi decisă în favorulsău, scoate din luptă cavaleria descălecată a lui Raţ, îi dă ordin să
încalece şi să stea gata aurmări pe duşmani. O grozavă surprindere pentru armata bătută a lui Moise. Ca de o vijelie
sunt ajunşi fugarii de călăreţii români, care le iau cele 50 de tunuri pe care încercau a lemântui şi
încărcându-le la îndreaptă spre foştii stăpâni cauzându-le mari pierderi. Moiseconstrâns a părăsi
acest mormânt al speranţelor şi visurilor sale, fuge cu o mică ceată spreBraşov, dar deodată este ajuns de
călăreţii români şi încă din depărtare îl provoacă Raţ sădepună armele. Moise nu voieşte însă să urmeze
provocării înjositoare, ci fuge în speranţacă îi va succede a-şi scăpa viaţa căpătând adăpost în
Braşov, dar în fugă este ajuns şistrăpuns cu suliţa din dos, iar Raţ cu mâna proprie îă taie capul.3

 T o t m a t e r i a l u l d e r ă z b o i , 5 0 d e t u n u r i , 3 2 d e s t e a g u r i ş i o m a r e m u l ţ i m e
d e  prisonieri cad în mâinile învingătorilor.Câmpul de luptă era acoperit cu morţi. Se scrie
să fi căzut 4.000, împreună cumajoritatea nemeşilor din Ardeal.Cele 32 de steaguri, Şerban
le trimite împăratului la Praga, predându-i cu eleArdealul pierdut”.
 
3 Acest cap s-a expus, după cum se scrie, la ordinul lui Şerban, pe piaţa Braşovului înfipt într-o suliţă. Uncetăţean
milos să-l fi luat într-o noapte şi să-l fi înmormântat în grădina sa, care ar coincide cu hotelul
Europa de azi.