Relația dintre Doamna T.

și Fred Vasilescu

Apărut în 1933, la trei ani după “Ultima noapte de dragoste,întâia noapte de

război”, romanul “Patul lui Procust” este un roman din perioada interbelică, modern,
subiectiv, de analiză psihologică (naraţiunea concentrandu-se asupra evenimentelor
vieţii interioare: gânduri, sentimente, trăiri), citadin, de dragoste, ionic.

Fred Vasilescu şi doamna T. formează unul dintre cuplurile care ocupă un loc
central în roman, celălalt fiind alcătuit din Ladima și Emilia Răchitaru. Modul în care
sunt conturate cele două povești de dragoste este unul extrem de original și în strânsă
legătură cu viziunea despre lume și creație a scriitorului.Relația dintre Fred Vasilescu
și doamna T. se construiește treptat, din informațiile furnizate de către aceștia prin
mijloace diferite (jurnal, scrisori), dar și cu ajutorul notațiilor autorului.Perspectiva
narativă relativizată se află în concordanță cu cele trei planuri ale romanului. Primul
plan este dominat de cele trei scrisori pe care doamna T. le trimite autorului la
inițiativa acestuia, povestindu-i întâmplări marcante ale vieții ei, în special de natură
amoroasă. Cel de-al doilea plan îi aparține lui Fred Vasilescu și cuprinde jurnalul
acestuia, numit “Într-o după amiază de august”, dar și “Epilog I”, în care Fred
cercetează circumstanțele morții lui Ladima. Acesta din urmă este prezent și în
jurnalul lui Fred Vasilescu, manuscrisul incluzând scrisorile pe care Ladima le
trimitea actriței frivole Emilia Răchitaru, de care era îndrăgostit. Cel de-al treilea
plan este al autorului, acesta intervenind în roman prin notele de subsol, explicând
diverse situații, cum ar fi faptul că iubirea vieții doamnei T. era nimeni altul decât
Fred Vasilescu. De asemenea, autorul intervine și în ”Epilog II”, analizând
misterioasa moarte a lui Fred Vasilescu într-un presupus accident de avion, la o zi
după ce jurnalul său a fost înmânat autorului. Ajuns ulterior în posesia doamnei T.,
jurnalul îi dezvăluie acesteia că Fred a iubit-o în tot acest timp.

Doamna T., personajul feminin principal care se remarcă prin inteligență și

profunzimea trăirilor interioare reprezinta tipul femeii enigmatice, care atrage prin
eternul mister feminin, unul dintre cele mai interesante personaje feminine din
literatura română. Ea nu depinde din punct de vedere financiar de niciun bărbat din
viața ei, lucru neobișnuit pentru personajele feminine ale scriitorilor români de până
la Petrescu.Este o femeie cerebrală, a cărei frumusețe transpare din vibrația
interioară, din finețea observației. Autorul îi realizează portretul fizic prin
caracterizare directă, în primele pagini ale romanului: „Nu înaltă şi înşelător de slabă,
palidă şi cu un păr bogat de culoarea castanei şi mai ales extrem de emotivă, alternând
o sprinteneală nervoasă cu lungi tăceri melancolice, doamna T ar fi dat viaţă
neobişnuită rolurilor de femeie adevărată.” Discretă şi reţinută în viaţa reală, această
femeie dezvăluie, în cele trei scrisori pe care le trimite autorului, o personalitate
puternică, deschisă, sofisticată, o fire autoanalitică capabilă de sinceritate. Portretul
ei sufletesc se construieşte prin autoanaliză, confesiune şi relaţiile ei cu celelalte
personaje. Femeie modernă, independentă, cu o afacere personală (posedă un
magazin de mobila), doamna T iubeşte un bărbat care a părăsit-o fără nicio explicaţie,
motiv pentru care ea suferă enorm („am suferit aproape mortal”), se frământă, dar
fără a găsi vreun răspuns. Trăieşte intens o gamă diversă de sentimente de la durere,
teamă, speranţă , până la umilinţă şi resemnare.

Fred Vasilescu este personajul principal masculin, individual, complex prin

problematica pe care o propune și modern prin modalitățile de construcție, dar și
prin ilustrarea tipologiei intelectualului lucid. Trăsăturile personajului sunt
evidențiate cu ajutorul unor tehnici moderne de analiză psihologică, dar și
prin multiplicarea perspectivei.Tânărul aviator Fred Vasilescu este fiul industriașului
milionar Tănase Vasilescu-Lumânăraru, personaj care apare în romanul „Ultima
noapte de dragoste întâia noapte de război”. Trăsăturile morale reliefate direct de
autor conturează imaginea unui bărbat cunoscut în lumea mondenă, care atrage toate
privirile și este mereu în centrul atenției, fiind un adevărat lider: „Avea acel timbru
deosebit, acea vibrație melodioasă, calmă, pe care o au toți oamenii fruntași adevărați
în activitatea lor oricare ar fi ea […]”.Tot prin metoda caracterizării directe, autorul
conturează în “Epilog II” portretul fizic al protagonistului.El are imaginea unui
bărbat de o frumusețe aparte: „[…] tânărul blond cu obrazul limpede, cu trăsături
regulate și evidente ca un cap de statuie grecească”. Firea reflexivă este sugerată
prin evidențierea „ochilor verzi adânci”, ea fiind îmbinată armonios cu trăsăturile
unei constituții atletice: „acel corp vânjos din sportivitate atletică…”, „cu destulă
trudă am devenit campion regional de tenis”, „reputaţia mea de boxeur şi bun
scrimeur îi îngheţase pe scaune ...”).Prietenii îl consideră insensibil, ambiţios,este
pasionat de aviatie si de automobilism si un bun cunoscător în domeniul modei.

Cuplul Fred Vasilescu-doamna T. ilustrează într-o manieră modernă tema

romanului, iubirea. Modernitatea constă în utilizarea tehnicii perspectivelor multiple,
personajele având concepții diferire despre iubire. Atât doamna T., cât și Fred
Vasilescu fac parte din tipologia intelectualului. Fred analizează sentimentele față de
doamna T., proprietara unui magazin de mobilă pe care o cunoscuse cu ocazia
decorării apartamentului. Tendința de a se autoanaliza și intelectualitatea sunt
trăsături definitorii ale lui Fred. Analiza introspectivă surprinde spiritul analitic al
personajului, Fred problematizând excesiv, temându-se de exprimarea fățișă a
sentimentelor. Tipul intelectualului lucid, el nu își face cunoscute sentimentele față
de doamna T., acesta aflând abia în momentul citirii jurnalului – după moartea
protagonistului – faptul că o iubise la fel de mult cum îl iubise ea. Mai mult, Fred
decide să se îndepărteze de doamna T., considerându-se inferior acesteia. În urma
unei analize profunde, el realizează faptul că iubirea pentru doamna T. l-ar fi
subordonat și, astfel, și-ar fi pierdut independența. Intelectualitatea femeii care
iubește cărțile se îmbină armonios cu firea enigmatică a acesteia. Despre
sentimentele ei pentru Fred aflăm chiar în scrisorile trimise autorului. În ciuda
acestor sentimente de dragoste, dezamăgită fiind de eșecul primei căsnicii, doamna
T. se raportează la iubire ca la un sentiment efemer – „Și-mi place dar știu ca nu
durează” – care o determină să nu dea frâu liber sentimentelor, rămânând o femeie
misterioasă. Povestea este încheiată dramatic, Fred murind, probabil într-o
sinucidere mascată în accident.Viziunea modernă a autorului este probată și
prin construcția celor două personaje, pluriperspectivismul stând la baza reliefării
acestora. Această tehnică modernă presupune construirea personajului pornind de la
impresiile – uneori divergente – ale celorlalte personaje. Astfel, pentru Fred
Vasilescu, doamna T. este un ideal „de o feminitate fără pereche”, o ființă superioară
pe care nu o merită.

Povestea de dragoste a cuplului capătă diverse nuanțe, fiind pretabilă unor

interpretări variate. Fred Vasilescu și doamna T. sunt personaje care reflectă nu doar
modernitatea viziunii autorului, ci și preferința acestuia pentru acele personaje
autentice, rupte din realitatea cotidiană. Astfel, incercand sa ofere un dosar de
existente, naratorul periferic va obtine din doua relatari independente doua
perspective asupra aceluiasi sentiment, care prin continutul lui, are semnificatia unei
ratari a relatiei umane in iubire, din cauza careia fiecare se va afla intr-un pat al lui
Procust.