METODOLOGIA DE INTERVENŢIE KINETOTERAPEUTICĂ

ÎN RECUPERAREA FUNCŢIONALĂ A GENUNCHIULUI

LA SPORTIVII DE PERFORMANŢĂ DUPĂ LEZIUNI TRAUMATICE

Asist. univ. dr. BURCEA Claudia-Camelia

Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” Bucureşti

Cuvinte cheie: exerciţiu fizic, kinetoterapie, protocoale de recuperare, leziuni traumatice

Key words: physical exercise, kinesitherapy, rehabilitation protocols, traumatic injuries.

Abstract
Menisci and ligaments have a major role in the proper functioning of the knee, which calls
for the posttraumatic rehabilitation of professional athletes.
In order to achieve a proper functional rehabilitation, one has to perform a standard, effective
programme, structuring the exercises into a kinesic programme from the moment of the
injury up to the return to sport, specifying what are the therapeutic objectives, the means
used, the treatment stages, the objective periods, as well as the treatment duration.
Thus, the setting-up of certain effective and efficient methodologies for assessment and
periodical monitoring of the functionality of the knee joint is called for, as well as of complex
and individualized treatment for each patient.

Problematica abordată
Conceptul de reabilitare vizează acţionarea prin toate mijloacele terapeutice astfel
încât bolnavul să ajungă în cea mai bună stare fizică, mentală şi materială. În realizarea
dezideratelor recuperării moderne şi eficiente a sportivilor de performanţă cu leziuni
traumatice ale genunchiului, kinetoterapia reprezintă pionul central, pentru că efectele
benefice ale exerciţiului fizic nu pot fi obţinute prin alte mijloace.
Specialistul kinetoterapeut trebuie să evalueze, să adapteze şi să sistematizeze
tehnicile şi metodele terapeutice însuşite de pe plan naţional şi internaţional, în ordinea
succesiunii lor de aplicare pentru a obţine efecte terapeutice maxime.
Din progresele în timp ale kinetoterapiei rezultă primatul cunoaşterii ştiinţifice, ceea
ce face din “slujitorul acestui domeniu al ştiinţei şi practicii un specialist multidisciplinar,
format în sistemul de valori al anatomiei şi fiziologiei, al biomecanicii mişcărilor, biochimiei
şi igienei, al educaţiei fizice şi sportului” (Postolache, N., 2007).

Stadiul cunoaşterii
În leziunile acute postoperatorii, Noyes şi Mangine au introdus un program de
recuperare după intervenţiile intraarticulare, legat de mişcarea pasivă continuă. Încă din a
doua zi postoperatorie se începe acest program timp de 8 ore pe zi, cu jutorul unui aparat, de
tipul kinetec, care realizează flexia şi extensia genunchiului între 20-900. Membrul inferior nu
mai este imobilizat în aparat gipsat, iar rezultatele sunt excelente evitându-se edemul,
hemartroza, hidartroza, blocarea articulară, staza venoasă.
Retonifierea musculară (Shelbourne, K.D.; Nitz, P., 1990) se va adresa cu predilecţie
ischiogambierilor, căci tonifierea cvadricepsului poate determina tensiuni pe tuberozitatea
tibială, indicându-se izometrie şi co-contracţie. După aproximativ 6 săptămâni se va începe
tonizarea prin contracţii dinamice.

167
 Rotatorii genunchiului vor fi antrenaţi în general realizând controlul muscular în lanţ
kinetic închis prin diferite exerciţii, tehnici şi metode de contracţie şi pe planşete de balans,
pentru stimularea proprioceptorilor neuromusculari (Rennison, M., 1996).
Extinderea preocupărilor sportive a fost declanşată de constientizarea rolului pozitiv
al exerciţiului fizic asupra stării de sănătate a individului, atât în scop profilactic, cât şi
terapeutic, precum şi de faptul că acesta poate fi aplicat indiferent de vârstă şi sex.
Exerciţiile fizice produc efecte fiziologice stabile numai printr-un antrenament
metodic şi de lungă durată.

Efectele exerciţiilor fizice dinamice în recuperarea stabilităţii genunchiului (Cordun,

M., 1999):
¾ favorizează resorbţia edemelor prin creşterea întoarcerii venoase;
¾ realizează întinderea tegumentului;
¾ refac suprafeţele articulare de alunecare;
¾ previn sau reduc aderenţa şi fibroza intraarticulară, menţinând astfel mobilitatea
articulară;
¾ alungesc progresiv elementele periarticulare;
¾ redau elasticitatea musculară, menţinând mobilitatea articulară;
¾ cresc forţa şi rezistenţa musculară;
¾ cresc întoarcerea venoasă;
¾ cresc tonusul simpatic, cu adaptarea circulaţiei la solicitările de efort;
¾ cresc motivaţia;
¾ îmbunătăţesc coordonarea musculară.

Efectele exerciţiilor fizice statice în recuperarea stabilităţii genunchiului (Sabău, E.,

2008):
• nu solicită articulaţia, putându-se aplica sub aparat gipsat, orteză, articulaţii
dureroase;
• necesită un timp foarte scurt (5-10 secunde);
• cresc forţa musculară mai rapid şi mai intens comparativ cu exerciţiile dinamice.

Aplicaţii utilitare

Principalele obiective kinetoterapeutice în recuperarea genunchiului sunt:

• combaterea durerii şi a procesului inflamator;

• prevenirea şi combaterea tulburărilor vasculare şi a circulatiei;
• prevenirea şi combaterea poziţiilor vicioase, realinierea articulară;
• ameliorarea tonusului muscular;
• recuperarea forţei musculare şi a stabilităţii articulare;
• asuplizarea ţesuturilor moi şi mobilităţii articulare;
• recâştigarea stabilităţii bipodale şi unipodale şi siguranţei în mers;
• respectarea regulii de igienă ale genunchiului.

168
 Alegerea conţinuturilor în funcţie de obiectivele operaţionale kinetoterapeutice

Tabel nr.1. Obiectivele operaţionale kinetoterapeutice şi mijloacele utilizate în

recuperarea funcţională a genunchiului posttraumatic

Obiectivele operaţionale Mijloacele utilizate

kinetoterapeutice
realizarea stabilităţii - tehnici de facilitare neuro-musculară proprioceptivă
pasive a genunchiului - exerciţii de tonizare a musculaturii stabilizatoare a genunchiului
- tracţiuni blânde pentru creşterea rezistenţei ligamentelor
realizarea stabilităţii - exerciţii izometrice, izotonice, exerciţii cu rezistenţă
active a genunchiului - exerciţii pe suport oscilant
creşterea amplitudinii - aparatele Kinetek după inervenţii chirurgicale
articulare a genunchiului - mobilizări ale rotulei în sens longitudinal şi transversal
- exerciţii pasivo – active şi active ajutate;
- exerciţii de stretching;
- exerciţii active
antrenarea forţei - exerciţii active
musculare a genunchiului - exerciţii active cu rezistenţă
- exerciţii izometrice
- exerciţii active asistate

Programul de recuperare în afecţiunile traumatice ale genunchiului la sportivi, în

funcţie de obiectivele fazelor de recuperare:
1) În faza acută, obictivele tratamentului de recuperare sunt centrate pe controlul
semnelor şi simptomelor acute ale leziunii, respectiv combaterea durerii şi
inflamaţiei. Se realizează prin compresie tisulară locală, gheaţă - timp de 15-20 de
minute de 2-3 ori pe zi, în primele 2-3 zile, posturi antideclive.
2) În faza subacută, obiectivul tratamentului este reprezentat de recuperare
funcţională, adresându-se:
Ö recuperării mobilităţii articulare şi extensibilităţii ţesuturilor moi, realizată prin
tehnici de mobilizare pasivă, exerciţii active asistate, exerciţii active, în scopul
prevenirii redorii şi ankilozei articulare.
Ö recuperării forţei şi rezistenţei musculare, realizată prin exerciţii izometrice –
care cresc forţa musculară protejând articulaţiile şi musculatura antagonistă şi
exerciţii izotonice contrarezistive – care cresc rezistenţa musculară, în
contextul funcţional care să asigure recuperarea paternurilor specifice de
mişcare şi coordonarea mişcărilor efectuate.
Ö recuperării rezistenţei la efort, realizată prin seturi de exerciţii izometrice sau
prin seturi de exerciţii izotonice repetitive cu rezistenţă scăzută.
Ö menţinerii fitness-ului cardiovascular pe toată durata acestei perioade.
3) În faza de reintegrare, obiectivul tratamentului vizează dezvoltarea funcţională şi a
abilităţilor sportive, adresându-se:
Ö refacerii biomecanice anterioare, realizată prin tehnici care promovează
paternul specific de mişcare necesar sportului practicat;
Ö întreţinerii fitness-ului cardiovascular, realizată prin condiţionarea la efort a
sportivului pe masură ce acesta poate performa o activitate susţinută;
Ö menţinerii forţei musculare, a flexibilităţii tisulare, a conditionării la efort şi a
abilităţilor sportive, în scopul asigurării independenţei sportivului, precum şi în
scopul prevenirii unor noi leziuni sau traumatisme.

169
 În recuperarea sportivilor cu leziuni de menisc exerciţiile fizice urmăresc (Kiss, I.,
1999):

Tabel nr.2. Etapele de recuperare şi obiectivele exerciţiilor fizice la sportivii cu

leziuni de menisc

Etapele de Obiectivele exerciţiilor fizice

recuperare
În prima etapă - menţinerea extensiei complete a genunchiului (în leziunile asociate)
- redeşteptarea tonusului muscular al cvadricepsului;
În etapa a doua - iniţierea sprijinului parţial pe membrul inferior afectat
- derularea pasului posterior, flexia genunchiului în timpul fazei
oscilante şi atacul solului cu talonul
- tonifierea cvadricepsului
În etapa a treia - realizarea progresivă a sprijinului complet
- refacerea forţei musculare a cvadricepsului, a ishiogambierilor
În etapa a patra - recuperarea activităţii sportive

Protocoalele de recuperare funcţională a genunchiului după leziuni traumatice ale

meniscurilor, în funcţie de metodele terapeutice pot fi sintetizate în felul următor:

A. Meniscectomie clasică (Kiss, I., 1999):

• reluarea activităţii normale şi a serviciului: la 21-30 de zilei în cazul
meniscectomiei parţiale şi la 30-40 de zilei în cazul meniscectomiei totale sau
bilaterale;
• reluarea activităţii sportive: la 30 de zile – în cazul meniscectomiei parţiale şi la
45 de zile – în cazul meniscectomiei totale sau bilaterale;
• reluarea sportului la performanţele anterioare la 70 de zile.

B. Meniscectomie artroscopică (Burcea C.C, 2011)

• reluarea activităţii normale şi a lucrului la 7 zile;
• reluarea activităţii sportive la 15 zile;
• reluarea sportului la performanţele anterioare la 21 de zile.

C. Sutura de menisc (Marinescu, R., 2003):

• încărcarea membrului inferior afectat este permisă din prima zi postoperatorie;
• recuperarea propriu-zisă începe după suprimarea imobilizării;
• bicicleta ergometrică şi hidroterapia sunt permise după 6 săptămâni;
• alergarea uşoară este permisă după 8 săptămâni;
• activităţile atletice sunt permise după 16 săptămâni.

D. Transplantul de menisc (Marinescu, R., 2003):

• recuperarea începe după scoatere imobilizare (2-3 săptămâni);
• reluarea activităţii: sedentar – o săptămână; activ – 3 săptămâni;
grea – 8 săptămâni; înot – 4 săptămâni; alergare, bicicleta, baschet – 12-16
săptămâni.

170
 În ceea ce priveşte recuperarea sportivilor cu leziuni de ligament, exerciţiile fizice
urmăresc (Kiss, I., 1999; Burcea C.C, 2011):
Tabel nr.3. Etapele de recuperare şi obiectivele exerciţiilor fizice la sportivii cu
leziuni de ligamente
Etapele de recuperare Obiectivele exerciţiilor fizice
În prima etapă - eliberarea aparatului extensor
săptămâna a 3-a şi săptămânile 6-8 - refacerea tonusului muscular inhibat de traumatism
- învăţarea blocării active şi al controlului
cvadricepsului
- reprogramarea lanţurilor kinetice normale
În etapa a doua - reluarea sprijinului şi eliminarea atelei
săptămânile 6-8 şi săptămâna a 10-a - recâştigarea controlului activ în condiţii de
încărcare a membrului inferior afectat,
reprogramarea mersului şi a stabilităţii articulare
- kinetoterapia activo-pasivă şi activă în extensie
- refacerea mişcărilor de rotaţie
- intensificarea programului de izometrie pentru
cvadriceps pe ultimele 30° de extensie, iar pentru
ischiogambieri în cursa externă şi în limitele pe
care le permite flexia genunchiului
- kinetoterapia proprioceptivă statică în încărcare
În etapa a treia - intensificarea recuperării musculaturii
după a 10-a săptămână - recuperarea ultimelor grade de amplitudine a
mişcărilor genunchiului
- refacerea stabilităţii dinamice a articulaţiei
- kinetoterapia proprioceptivă dinamică în încărcare
În etapa a patra - refacerea propriocepţiei
reintegrarea în activitatea sportivă - creşterea forţei musculare, a volumului muşchiului
şi a rezistenţei la efort;
- reînceperea antrenamentul sportiv.

Protocoalele de recuperare funcţională a genunchiului după leziuni traumatice ale

ligamentelor, în funcţie de metodele terapeutice, pot fi sintetizate în felul următor:
A. În entorsele simple: programul terapeutic se derulează în patru faze.
B. În entorsele cu laxitate ligamentară: programul terapeutic se derulează în cinci
faze. Celor patru faze ale entorselor simple li se adaugă o a cincea fază, respectiv
faza preoperatorie.

Concluzii
 Reuşita recuperării funcţionalităţii genunchiul depinde în egală măsură atât de
actul chirurgical cât şi de programul de tonicizare (izometric, izokinetic, izotonic)
privind realizarea contracţiei musculaturii membrului inferior – genunchi în lanţ
kinetic închis şi lanţ kinetic deschis.
 Eficacitatea, succesul recuperării funcţionale a genunchiului după leziuni
traumatice depinde de alcătuirea protocoalele de recuperare în funcţie de metodele
terapeutice utilizate.
 Activitatea kinetoterapeutului îl obligă la o pregătire continuă teoretică şi
metodică, nu numai în specialitatea sa ci şi în ramuri ale medicinei, cum sunt:
fiziologia, biomecanica, chirurgia, ortopedia etc.

171
 Propuneri
Pentru creşterea eficienţei procesului de recuperare a genunchiului posttraumatic, este
necesară şi obligatorie focalizarea tuturor operaţiunilor şi procedurilor pe obiective
operaţionale kinetoterapeutice concrete.
Intervenţia prin kinetoterapie în recuperarea funţională a genunchiului la sportivii de
performanţă după leziuni traumatice trebuie să se realizeze prin combinaţia dintre metode,
mijloace, materiale ajutătoare, principii, reguli, forme de organizare a procesului de refacere.

Bibliografie

• Burcea C.C., (2011), Implementation of the individualized therapeutic schemes in

the kinesitherapy of the posttraumatic knee in the proffesional
athletes, International Scientific Conference "Physical Education,
Sport and Health Piteşti", Nov. 18-19, Piteşti,
• Burcea C.C. (2011), The kinesitherapeutic management applied in the functional
recovery of the knee in profesional athletes after traumatic meniscus
lesion, Forumul Ştiinţific Naţional Universitar Ediţia a III-a a finalei
competiţiei ştiinţifice” Impactul finalităţilor sistemului educaţional
şi de cercetare ştiinţifică asupra performanţei sportive din
România”, Dec. 09-10, Bucureşti,
• Cordun, M., (1999), Kinetologie medicală, Editura Axa, Bucureşti,
• Kiss, I., (1999), Fizio-kinetoterapia şi recuperarea medicală în afecţiunile
aparatului locomotor, Editura Medicală, Bucureşti,
• Marinescu, R., (2003), Chirurgia reparatorie a meniscului - tehnici artroscopice,
Editura Universitară “Carol Davila”, Bucureşti,
• Postolache, N., (2007), Istoria universală a kinetoterapiei, Editura Fundaţiei
România de Mâine, Bucureşti,
• Rennison, M., (1996), Open versus closed chain kinetic exercises after cruciate
ligament reconstruction. A prospective randomized study, Am J
Sports Medicine, Jan-Feb, 24(1),
• Sabău, E., (2008), Refacere-Recuperare: kinetoterapie în activitatea sportivă,
Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti,
• Sbenghe, T., (1987), Kinetologie profilactică, terapeutică şi de recuperare, Editura
Medicală, Bucureşti,
• Shelbourne, K.D.; Nitz, P., (1990), Accelerated rehabilitation after anterior
cruciate ligament reconstruction, Am J Sports Medicine, May-Jun,
18(3).

172