Gugeanu Andreea

Creangă Ionela-Corina

1. Analiza sintetică a modului în care organizația a comunicat pe timpul crizei

Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine din cadrul Universităţii din Bucureşti a fost
cuprinsă de scandal. Mai mulţi studenţi au făcut plângeri împotriva unui cadru didactic de la
această facultate, Carmen Vioreanu, care predă cursuri de suedeză. În esenţă, aceste plângeri
se referă la mai multe umilinţe pe care le-au suportat unii studenţi. În plângerile pe care le-au
făcut şi în unele mesaje pe Facebook, studenţii afirmă că profesoara Carmen Vioreanu îi
jignea în permanenţă, numindu-i „balcanici“, „bătuţi în cap“, „copii de grădiniţă care n-au ce
căuta la facultate“, „analfabeţi“. De asemenea, ar fi existat mai multe motive medicale ale
studenţilor, prin care aceştia ar fi solicitat amânarea unor examene sau motivarea unor
absenţe, la care doamna Vioreanu ar fi rupt dovezile medicale. Cităm: „Doamna C.V., foarte
indignată de «tupeul» fetei de a veni cu un întreg dosar cu fişe de spitalizare, foi de la medici,
reţete etc., nu doar că a ţipat, dar a şi aruncat cu dosarul, făcând scandal şi spunând că pe ea
nu o interesează unde a fost studenta în perioada în care a lipsit şi că ceea ce face e de prost-
gust şi spunând că «putea să vină şi cu certificat de deces că tot nu o interesa de ce a lipsit»“.
Plângerile au pornit de la o postare pe Facebook, semnată de cineva care s-a recomandat
Geanina Maria, un pseudonim, din care am citat şi pasajul cu privire la situaţia medicală a
unei studente. De la acea postare, au început să curgă informaţiile, unii studenţi asumându-şi
identitatea şi făcând public comportamentul profesoarei Carmen Vioreanu. Acei studenţi, cu
nume şi prenume, au depus mărturie la Decanatul facultăţii.
Din presă reiese că mai multe cadre didactice de la Facultatea de Limbi şi Literatură
Străine, afirmă că acest comportament al doamnei Vioreanu era cunoscut şi la nivelul
Departamentului de Studii Germanice, şi la nivelul Decanatului. Discuţii cu doamna
Vioreanu au existat, plîngeri, de asemenea. Acum, cazul se pare că a luat amploare, acesta
putând ajunge în Comisia de Etică a Universităţii.
Universiatea București a comunicat eficient pe timpul crizei prin purtătorul de cuvânt.
Mesajele transmise de acesta au fost clare și transparente cu privire la evoluția crizei care s-a
desfășurat.
După izbucnirea crizei, cazul a ajuns în analiza comisiei de integritate academică de la
nivelul facultății, ulterior, a intrat în atenția Comisiei de etică a Universității. Universitatea
București este a fost preocupată de situație, atât la nivelul facultății, cât și al rectoratului.
Aceștia au dorit să păsteze un mediu de învățare în care respectul pentru demnitatea umană să
rămână un principiu al activității zilnice și al relațiilor dintre membrii comunității, fie că este
vorba de studenți, profesori sau colegi din administrația universității.
În urma deciziei adoptată de comisia Universității, purtătorul de cuvânt a prezentat
situația crizei pe următoarele canale de comunicare: site-uri de știri (ProTV, Realitatea TV),
presă (Liberatatea, Adevărul, Ziare.com), Internet (pagina de Facebook).
Prin urmare, la propunerea Comisiei de analiză disciplinară şi cu aprobarea Consiliului de
Administraţie, rectorul Universităţii din Bucureşti, prof. univ. Marian Preda, a decis
concedierea disciplinară a doamnei Carmen Gabriela Vioreanu, încadrată în funcţia de
conferenţiar universitar la Departamentul de Limbi şi Literaturi Germanice din cadrul
Gugeanu Andreea
Creangă Ionela-Corina

Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine. Decizia intră în vigoare începând cu data de

22.03.2021, în conformitate cu art. 312 alin (2) lit e) din Legea nr. 1/2011 a Educaţiei
Naţionale.

2. Evaluarea modului în care a fost afectată imaginea publică a organizției pe

perioada crziei

În plan social, imaginea unei organizaţii este relevantă prin gradul de notorietate publică
şi de încredere cu care aceasta este cotată în mediul în care îşi desfăşoară activitatea. Altfel
spus, imaginea este reflectarea publică a reputaţiei, personalităţii sau identităţii unei
organizaţii. Fie că doreşte sau nu, orice organizaţie, odată constituită, are o imagine în
conştiinţa publică.
Imaginea publică a Universității a fost afectată din cauza comportametului neadecvat pe
care doamna profesoara, Carmen Vioreanu îl manifesta de ani de zile în raport cu studenții.
Acest fapt poate duce la o scădere masivă a numărului de viitori studenți care vor să studieze
limba suedeză.
Pe durata crizei din Universiatea București mass-media a avut tendința să prezinte, cu
predilecţie, aspectele negative legate de activitatea organizaţiei. În aceste momente, contează
mai puţin corectitudinea şi legalitatea acţiunilor anterioare, grija faţă de binele public pe care
organizaţia le-a probat anterior crizei.

3. Sugetii, critici, puncte de vedere proprii

Există două mari probleme ale acestui caz. Prima: faptul că situaţia s-a perpetuat ani de-a
rândul, fără să existe o minimă intervenţie a autorităţilor universitare, care să îi dea măcar un
avertisment acestei profesoare. Tot ce se reclamă poate fi încadrat la „abuz“ şi „violenţă“ faţă
de studenţi. Orice profesor are posibilitatea, atunci când un student vine nepregătit la examen,
să-l sancţioneze printr-o notă. Orice profesor poate să pice un student la examen. Există
studenţi care pot începe prost activitatea de seminar şi să se redreseze pe parcurs. Un profesor
n-ar trebui să le inducă studenţilor, de la primele cursuri sau seminare, ideea că şi-au greşit
cariera sau că nu au ce căuta la acea facultate/disciplină. Un profesor bun va şti să-şi atragă
studenţii, să-i convingă să vină cu plăcere la ore şi să citească din cărţile recomandate. Dacă
doamna Carmen Vioreanu îşi inhiba şi îşi jignea studenţii, acest fapt este neprielnic unei
atitudini universitare stimulatoare.
Revenim însă la durata acestui comportament. Există comentarii ale unor foşti studenţi,
care mărturisesc că au renunţat la cursurile de suedeză din pricina acestei profesoare. Situaţia
se întâmpla în 2008. De atunci au trecut 13 ani, doamna Vioreanu a continuat să vină la
cursuri. În fiecare an, alţi şi alţi studenţi au putut depune mărturie. Dar cei mai mulţi n-au
făcut aşa ceva. Au tăcut. Scandalul a explodat de abia acum. Fie-ne permis să considerăm că
şi atitudinea studenţilor a fost pasivă şi dezinteresată! E foarte important ca vocea studenţilor
Gugeanu Andreea
Creangă Ionela-Corina

să se audă nu doar când cer gratuitate pe CFR, ci şi când o profesoară le vorbeşte urât,
jignitor, când nu ia în seamă situaţiile lor medicale, când îi tratează cu dispreţ.
În orice colectivitate există o „masă critică“, care face ca un fapt reprobabil să înceteze,
dacă mai multă lume acţionează de partea binelui. Credem că n-a fost cazul aici, credem că
studenţii poate că s-au intimidat, poate că au spus „de ce să ne legăm la cap“, dar, indiferent
de situaţie, ei n-au format acea „masă critică“ în stare să modifice comportamentul unei
profesoare, să o determine să aibă un dialog adecvat cu studenţii, să existe respect,
comunicare de cunoştinţe, fără atacuri la persoană şi ironii faţă de studenţi.
A doua mare problemă este ce măsuri poate să ia facultatea şi, la următorul nivel
conducerea Universităţii din Bucureşti. Acum, se face o anchetă. S-au audiază studenţi, a fost
audiată profesoara Carmen Vioreanu. Mereu şi mereu, în societatea românească se fac
„anchete“. Dar foarte rar aflăm ce s-a întâmplat cu adevărat şi chiar mai rar aflăm cine este
răspunzător. Sigur, actuala conducere a Facultăţii de Limbi şi Literaturi străine ar dori să iasă
cu obrazul curat din acest scandal, să arate că are o reacţie, că îi pasă de susţinerea unor
cursuri fără jigniri adresate studenţilor. Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine are cursuri
bine făcute, departamente profesioniste şi profesori care şi-au făcut un nume pentru acribia şi
destonicia dovedite la cursuri şi seminare. „Cazul Carmen Vioreanu“ aruncă însă o umbră
asupra întregii Facultăţi. E nevoie de o reacţie, aşa cum se întâmplă la universităţile
occidentale, unde astfel de comportamente nu sunt permise, ba chiar sunt sancţionate drastic.
Se va putea? Va reuşi Decanatul Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine şi Rectoratul
Universităţii din Bucureşti să pună stavilă unor comportamente contrare eticii universitare?
Nu cumva se va îngropa şi „cazul Carmen Vioreanu“, tocmai pentru că e foarte greu să
sancţionezi un profesor, tocmai pentru că povestea se poate întinde pe mai multe luni, poate
exista şi un proces de contestare a măsurilor? În general, în universităţile româneşti este
foarte greu să sancţionezi impostura, nepriceperea şi abuzul. Sigur, de undeva trebuie început.
Urmărind evoluția cazului ne dăm seama că sancțiunile au fost aplicate, dar considerăm că
puteau fi aplicate din timp pentru a evita terorizarea a generații de studenți.
Pe altă parte mai considerăm faptul că în unele cazuri, însă, o criză poate dezvălui cât de
raţională este politica unei organizaţii, atât de raţională încât criza să aibă o finalizare
benefică pentru organizaţie. Multe crize generează posibilităţi de apariţie a noi iniţiative şi
oportunităţi de consolidare a reputaţiei organizaţiei. Ele pot încuraja concentrarea eforturilor
pentru atingerea obiectivelor finale ale organizaţiei proprii. Prin natura ei, de eveniment
public, criza propulsează brusc în atenţia opiniei publice chiar şi cea mai obscură organizaţie,
asigurându-i o vizibilitate pe care, în starea de normalitate, prin activitatea curentă, nu putea
să o obţină.
Oportunităţile pe care le oferă criza sunt legate de: demonstrarea viabilităţii organizaţiei;
posibilitatea managementului de a gestiona asemenea crize; evidenţierea structurilor
organizaţiei capabile să administreze crize şi să aibă reacţii oportune în asemenea situaţii și
nu în ultimul rând posibilitatea mobilizării resurselor necesare depăşirii situaţiilor dificile şi
restabilirii stării de normalitate.