CONSTRUCȚIA UNUI PERSONAJ – ȘTEFAN GHEORGHIDIU

Statut social, Caracterizare directă Caracterizare indirectă Trăsăturile Exemplificarea trăsăturilor

psihologic și moral doar AUTOCARACTERIZARE dominante prin scene semnificative
pentru că este roman
subiectiv

Statut social Modul de a fi al Portretul lui inadaptat Protagonistul trăiește

Student la protagonistului se Gheorghidiu este două experiențe
filosofie (la reflectă în modul în realizat prin lucid „definitive” pentru
început), Ștefan care el povestește: caracterizare formarea lui ca om:
Gheorghidiu spirit analitic, indirectă, care se hipersensibil iubirea și războiul. 
este un intelectual și critic, desprinde din fapte,    - Prima experiență
intelectual care personajul-narator gânduri, limbaj, reflexiv de cunoaștere e
trăiește în va produce o gesturi, atitudini și trăită sub semnul
lumea ideilor. narațiune în care relațiile cu celelalte spirit analitic incertitudinii și
Statut epicul propriu-zis personaje. La reprezintă un
psihologic și este subordonat aceasta se adaugă intelectual zbucium permanent -
moral analizei și și procedee „monografia îndoielii”.
Natură reflexivă interpretării. specifice romanului Suferința provine, pe
critic
și psihologic modern: de o parte, din
hipersensibilă, autoanaliza, iubirea înșelată, iar
personajul introspecția, pe de altă parte, din
suferă  pentru monologul interior, faptul că Gheorghidiu
că are impresia memoria caută certitudini.
că este înșelat involuntară, fluxul Iubirea lui pentru Ela
conștiinței. s-a născut din
admirație, duioșie,
dar și orgoliu. Din
acest orgoliu,
Gheorghidiu încearcă
să o modeleze pe Ela
după propriul tipar,
ceea ce favorizează
eșecul. Natură
reflexivă și
hipersensibilă,
personajul suferă
pentru că are
impresia că este
înșelat. Gelozia,
îndoiala înregistrează
o serie de etape ale
destrămării cuplului:
ruptura, împăcarea
temporară apoi
despărțirea.
 - A doua experiență,
cea a a confruntării
directe cu moartea,
lasă în umbră
experiența iubirii.
Drama războiului
anulează drama
iubirii. Rănit și
spitalizat,
Gheorghidiu se
întoarce acasă, la
București, dar se
simte detașat de tot
ce îl legase de Ela.
Obosit să mai caute
certitudini, o privește
acum cu indiferență:
„I-am scris că îi las
absolut tot ce e în
casă, de la obiecte
de preț la cărți..., de
la lucruri personale la
amintiri. Adică tot
trecutul.”