CURS 5

Asigurarea culturilor agricole

Cuvinte cheie: culturi agricole; riscuri asigurate; suma asigurată; grad de distrugere

Obiectul asigurării
Din anul 1996 în România, asigurarea culturilor agricole se practică exclusiv pe baze
contractuale. Societăţile de asigurare autorizate să practice asigurarea culturilor agricole
protejează prin contractul încheiat, culturile agricole, rodul viilor, pomilor fructiferi şi
hameiului de pe terenurile aflate în exploatarea proprietarului, arendaşului sau a oricărei
persoane fizice sau juridice cu domiciliul sau sediul în România şi care deţine un interes
asigurabil în legătură cu exploatarea acestor terenuri. Asigurarea culturilor agricole acoperă în
limita sumei asigurate pierderile suferite în urma afectării culturilor menţionate mai sus de
riscurile asigurate.

Riscurile asigurate
Despăgubirile se acordă producătorilor agricoli care au încheiat contracte de asigurare
în cazul distrugerii sau vătămării culturilor, rodului viilor, pomilor fructiferi şi hameiului
provocate de următoarele evenimente: grindină, incendiu provocat de trăsnet, ploaie
torenţială, furtună, alunecare de teren. Asigurarea se poate încheia în patru variante:
a) pentru toate riscurile enumerate mai sus;
b) pentru riscurile enumerate mai sus, mai puţin riscul de incendiu provocat de trăsnet;
c) pentru riscurile de grindină şi incendiu provocat de trăsnet;
d) pentru riscul de grindină.
În cazul asigurării contra riscului de grindină, se acordă despăgubiri pentru pagubele
produse prin ruperea sau distrugerea aparatului vegetativ al plantelor, ca urmare a efectelor
mecanice ale acesteia sau ca urmare a persistenţei la baza plantelor a unui strat de gheaţă
provenit în urma căderilor masive de grindină.
În cazul riscului de incendiu, plata cotelor de primă de bază asigură protecţie doar în
cazul incendiului produs de trăsnet. Prin majorarea cotelor de primă de bază cu 5% se poate
acorda protecţie prin asigurare şi pentru riscul de incendiu din alte cauze decât trăsnet. În
acest caz se practică asigurarea cu o franşiză deductibilă de 25% ce se va scădea din
despăgubirea ce se cuvine asiguratului în conformitate cu paguba suferită.
În cazul asigurării contra riscului de ploaie torenţială, se acordă despăgubiri pentru
pagubele produse de efectele directe ale ploii, cum ar fi: spălarea seminţelor sau a solului din
jurul plantelor şi dezgolirea rădăcinilor, mâlirea produsă de şuvoaiele formate, luarea
plantelor cu sau fără pământul din jurul lor, ruperea tulpinilor sau rădăcinilor, culcarea la
pământ a plantelor fără redresarea lor ulterioară, scuturarea boabelor precum şi cele cauzate
de alunecările de teren pe care se aflau culturile agricole ori plantaţiile asigurate.
În cazul riscului de furtună, se acordă despăgubiri pentru pagubele pricinuite de:
smulgerea plantelor, deplasarea acestora cu sau fără pământ pe rădăcină, scuturarea şi ruperea
tulpinilor, lăstarilor, florilor, spicelor şi a ciorchinelor, culcarea la pământ sau ruperea
tulpinilor când plantele se află în plină vegetaţie.
Ca regulă generală, asigurarea acoperă pierderile cantitative de recoltă. De exemplu, la
cereale - pierderile de boabe; la sfecla de zahăr- pierderile de rădăcini sau seminţe; la cartofi -
pierderile de tuberculi ş.a.m.d. În cazul tutunului, în schimb, se acoperă şi pierderile calitative
provocate de riscul de grindină.

Excluderi de la asigurare

În domeniul asigurărilor agricole nu toate culturile sunt asigurate de către societăţile

de asigurare. Se practică în acest sens, o selecţie riguroasă din partea asigurătorilor. În termeni
de specialitate astfel de situaţii sunt menţionate ca excluderi de la asigurare.
Conform condiţiilor generale care reglementează această asigurare, nu pot fi asigurate
următoarele culturi:
- fâneţele naturale, plantele cultivate sub plantele protectoare, ierburile semănate
pentru fertilizare sau păşunat, plantele decorative (flori, tufişuri, pomi, pajişti, etc). arborii şi
arbuştii fructiferi, butucii de vie, plantaţiile de căpşuni, zmeură şi alte fructe, plantaţiile de
păduri, pepinierele de orice fel, culturile aflate în sere solarii şi răsadniţe;
- culturile agricole, plantaţiile de vii pe rod, plantaţiile de pomi fructiferi şi de hamei
pe rod situate pe suprafeţe pe care s-au produs deja alunecări de teren sau situate în zone
periclitate de inundaţii;
- culturile agricole înfiinţate pe terenuri improprii cultivării cum sunt: terenurile din
clasa solurilor halomorfe (sărături, terenuri cu exces de sare), culturi agricole înfiinţate pe
erodisoluri, sau terenuri cu exces de umiditate (excepţie făcând culturile de orez).
- culturile agricole, plantaţiile de vii pe rod, plantaţiile de pomi fructiferi şi de hamei
pe rod pe suprafeţe mai mici de 1 ha;
- culturile de pe terenurile experimentale (ex.: creare de soiuri şi hibrizi), excepţie
făcând loturile semincere (ex.: producere de seminţe sau categorii biologice comerciale);
- culturile agricole, plantaţiile de vii pe rod, plantaţiile de pomi fructiferi şi de hamei
pe rod, care în anul agricol în curs au fost afectate sau distruse de riscuri cuprinse sau
necuprinse în asigurare.
În conformitate cu condiţiile speciale aplicate pentru asigurarea culturilor agricole de
către unii asigurători, se pot asigura:
- culturile din sere;
- şcolile de viţă de vie;
- plantaţiile de căpşuni;
- arbuştii fructiferi;
- plantele ornamentale şi decorative.
Nu se acordă despăgubiri pentru pagubele produse de:
- cauze necuprinse în asigurare, cum ar fi: băltiri şi umiditate excesivă ca urmare a
ploilor de lungă durată, topirii zăpezilor, sau inundaţiilor, consecinţa revărsării cursurilor
apelor curgătoare sau acumulărilor naturale ori artificiale de apă, ridicarea pânzei de apă
freatică, brumă, scăderea temperaturii care împiedică dezvoltarea plantelor sau polenizarea
precum şi a efectelor acestora (formarea de crustă, clocirea materialului biologic);
- boli sau dăunători agricoli de orice fel;
- fenomenele naturale şi bolile nominalizate în Legea nr.381/2002 privind acordarea
despăgubirilor în caz de calamităţi naturale în agricultură;
- nerăsărirea plantelor datorită calităţii materialului biologic, germinaţiei
deficitare, factorilor pedoclimatici sau altor cauze.
De asemenea nu se acordă despăgubiri pentru:
- pagubele produse de efectele exploziilor nucleare, contaminării radioactive sau ale
radiaţiilor de orice natură;
- pagubele produse ca urmare a operaţiunilor militare pe timp de război sau pricinuite
de măsuri de război (chiar dacă războiul a fost declarat sau nu), război civil, revoluţie, acte de
terorism, vandalism, sabotaj;
- pagubele produse ca urmare a actelor de confiscare, naţionalizare,
sechestrare, rechiziţionare sau alte acte similare;
- pagubele produse culturilor/plantaţiilor asigurate ca urmare a poluării provocate
direct sau indirect din orice cauză;
- pagubele produse de păsări si animale de orice fel, domestice sau sălbatice;
- pagubele care decurg din măsurile impuse de organele abilitate pentru desfiinţarea
unor culturi în scop profilactic sau pagube care decurg ca urmare a unor măsuri de carantină
fitosanitară. Regula generală este că, pentru despăgubirile care trebuie plătite în astfel de
situaţii, se apelează la fondurile de rezervă bugetară, întrucât riscurile afectează un număr de
persoane fizice şi juridice, pagubele înregistrate sunt de mari dimensiuni, iar indmnizaţiile
care se acordă în contul pagubelor suferite, au mai degrabă caracter de protecţie socială;
- pierderea de producţie, paguba sau partea din pagubă produsă ca urmare a
neexecutării la timp sau de calitate a lucrărilor de întreţinere, protecţie fitosanitară, recoltare
în condiţiile tehnice impuse de specificul culturilor respective, recomandate de ministerul de
resort, pierderi cantitative la recoltare şi transport;
- pagubele rezultate ca urmare a nerecoltării în perioada optimă sau cele produse într-
o perioadă a anului când, ţinând seama de condiţiile locale, trebuia să se fi încheiat lucrările
de recoltare a culturilor respective;
- pagubele care au fost produse cu intenţie, din neglijenţă sau nepăsare, sau din culpa
gravă a asiguratului sau a prepuşilor acestuia, inclusiv cele produse ca urmare a nerespectării
normelor legale în vigoare de pază şi stingere a incendiilor (P.S.I.);
- pagubele produse ca urmare a alunecărilor de teren, dacă aceste terenuri nu sunt
exploatate corespunzător, prin efectuarea lucrărilor agricole pe direcţia curbelor de nivel.
După cum se observă, prin asigurare se asigură protecţia împotriva riscurilor obiective,
a celor care acţionează independent de voinţa omului. În măsura în care evenimentul
constitutiv al riscului are caracter subiectiv, adică incidenţa de risc se modifică, urmare a
acţiunii omului, asigurătorii practică o selecţie riguroasă a riscurilor.

Începutul şi încetarea răspunderii

Asigurarea culturilor agricole poate fi încheiată oricând în cursul anului şi este valabilă
pentru anul agricol în curs. Prin urmare, în acest caz anul de asigurare nu se suprapune peste
anul calendaristic. Asigurarea se încheie pe baza declaraţiei de asigurare semnată de asigurat,
care cuprinde informaţii despre culturile asigurate, suprafeţele însămânţate, localizarea
acestora, denumirea solei, parcelei, numărul topo, inclusiv o schiţă a amplasării culturilor.
Ca regulă generală, din aceeaşi cultură agricolă, plantaţie de vie pe rod sau plantaţie de
pomi fructiferi şi respectiv de hamei, se asigură întreaga suprafaţa cultivată de producător în
acea zonă în anul agricol în curs.
Se poate solicita asigurarea doar a unei părţi din suprafaţa cultivată cu aceeaşi
cultură, caz în care asiguratul are obligaţia de a prezenta la încheierea asigurării
reprezentantului societăţii de asigurări o schiţă exactă cu amplasamentul culturilor.
În cazul în care la încheierea asigurării culturile nu au fost înfiinţate, iar ulterior
culturile şi suprafeţele diferă de cele asigurate iniţial, asiguratul are obligaţia de a înştiinţa în
scris societatea de asigurări în termen de maxim 5 zile de la încheierea lucrărilor respective,
urmând ca asigurătorul să recalculeze prima de asigurare dacă este cazul şi să emită, în
consecinţă, un supliment de asigurare.
Pentru suprafeţele ce urmează a fi cuprinse în asigurare după declanşarea vegetaţiei,
contractul de asigurare se poate încheia numai după inspectarea acestora de către
reprezentantul societăţii de asigurări, în speţă inspectorul de risc, care va întocmi un proces
verbal semnat şi de către solicitant, din care să rezulte că la culturile ce urmează a fi
asigurate, densitatea şi starea de vegetaţie sunt cele corespunzătoare fazei la momentul
respectiv şi că acestea nu sunt distruse sau vătămate la data încheierii asigurării.
Asigurarea intră în vigoare într-un termen de 5 zile de sfârşitul zilei în care asiguratul a
achitat prima de asigurare sau cea dintâi rată de primă, făcând dovadă despre achitarea plăţii
în numerar sau prin virament.
După intrarea în vigoare a asigurării, răspunderea asigurătorului începe astfel:
- pentru culturile însămânţate, din momentul însămânţării lor, mai puţin pentru
riscurile de grindină, îngheţ şi incendiu. Acestea urmează a fi acoperite numai din momentul
răsăririi culturilor;
- pentru culturile răsădite, răspunderea asigurătorului începe din momentul răsădirii
plantelor pentru toate riscurile asigurate;
- pentru rodul viilor şi hamei, în caz de pagube produse de oricare din riscurile
cuprinse în asigurare, din momentul înfloririi. Contra unui supliment de primă de 20% din
prima de bază, pot fi acoperite de asigurător, la rodul viilor, pagubele produse de oricare din
riscurile asigurate de la apariţia lăstarilor, iar la hamei, de la apariţia inflorescenţei;
- pentru rodul pomilor fructiferi, răspunderea asigurătorului începe după legarea
completă a fructelor şi căderea cămăşii florale la toate fructele existente pe pom.
Răspunderea asigurătorului încetează odată cu începerea recoltării producţiei
principale, cu condiţia ca recoltarea să se facă în perioada optimă recomandată pentru zona
geografică unde sunt înfiinţate culturile. La vii, livezi şi hamei răspunderea asigurătorului
încetează din momentul culesului.
Conform condiţiilor generale de asigurare, asigurătorul este absolvit de răspundere în
situaţia în care asiguratul nu respectă perioada optimă de recoltare specifică fiecărei culturi şi
din această cauză, suferă pagube şi diminuări ale recoltei, în urma producerii riscului asigurat.
Pentru culturile agricole, plantaţiile de vii pe rod, plantaţiile de pomi fructiferi sau de
hamei pe rod distruse sau vătămate înainte de intrarea în vigoare a asigurării, indiferent de
cauză, primele încasate aferente suprafeţelor distruse, se restituie asiguratului. În cazul
distrugerii sau vătămării culturilor de pe întreaga suprafaţă asigurată, contractul de asigurare
se reziliază, iar primele achitate se vor restitui în întregime asiguratului.
În afara ofertelor de asigurare care se încheie şi sunt valabile pe un an agricol, există
societăţi de asigurare care practică pentru culturile agricole asigurări multianuale. În cazul
acestor oferte, perioada minimă de asigurare este de 3 ani. Într-o asemenea relaţie de
asigurare, asiguratul are obligaţia de a comunica părţii co-contractante până la data de 15 mai,
eventualele modificări intervenite în structura/suprafaţa culturilor asigurate. Contractele
multianuale trebuie denunţate, pentru încetarea lor de către asigurat până la data de 30
septembrie a ultimului an de contract. În caz contrar, valabilitatea unui contract multianual se
prelungeşte cu un an de zile.

Suma asigurată

Există mai multe modalităţi de stabilire a sumei asigurate la culturile agricole. Astfel,
într-o primă modalitate, suma asigurată pe un hectar de cultură se stabileşte de asigurător
împreună cu asiguratul pe baza cheltuielilor la hectar necesare pentru realizarea producţiei
culturii asigurate, în baza devizelor de lucrări pe fiecare fel de cultură, mai puţin cheltuielile
de recoltare.
Într-o a doua modalitate, suma asigurată ce va fi înscrisă în contractul de asigurare
rezultă prin aplicarea următorului algoritm:

SA = S * Pm/ha * Sa max/kg , (4.1)

unde:
S - suprafaţa exprimată în ha a culturii asigurate;
Pm/ha - producţia medie la hectar obţinută la cultura respectivă, în ultimii 3 ani, cu
producţii normale, în zona respectivă;
Sa max/kg - suma asigurată maximă pe unitatea de producţie (kg) la cultura respectivă.
În al treilea rând, asiguratul poate opta pentru o sumă asigurată pe unitatea de
suprafaţă cultivată cu o anumită cultură, cu condiţia ca valoarea aleasă să se situeze între
limitele minime şi maxime stabilite de asigurător pe feluri de culturi.
Suma asigurată maximă se fundamentează pe baza datelor statistice privind producţia
obţinută, preţurile unitare de evaluare, evoluţia şi intensitatea pagubelor.
Suma asigurată printr-un contract de asigurare se va determina prin înmulţirea
suprafeţelor cu sumele asigurate pe hectar şi pe feluri de culturi şi însumarea rezultatelor
astfel obţinute.
Pe durata perioadei de asigurare, asiguraţii pot solicita în scris asigurătorului
majorarea sumelor asigurate până la limita maximă a sumelor asigurabile pe fiecare cultură
prin plata integrală şi anticipată a unei prime suplimentare calculată pe întreaga perioadă a
contractului de asigurare.
De asemenea, în cazul în care cheltuielile de producţie efectuate pe un hectar depăşesc
limita maximă asigurabilă pe hectar, asiguraţii pot solicita în scris asigurătorului majorarea
acestora cu maxim 25%, cotele de primă tarifară majorându-se în acest caz cu 15% în raport
cu cele de bază.
Solicitarea de majorare a sumelor asigurate în condiţiile precizate mai sus va fi
acceptată de către societăţile de asigurări condiţionat de prezentarea documentelor
doveditoare aferente cheltuielilor suplimentare efectuate cu întreţinerea culturilor, comparativ
cu cele estimate la încheierea asigurării.
Răspunderea asigurătorului la nivelul sumelor asigurate majorate va intra în vigoare
după acceptul scris al acestuia, dar nu mai devreme de 5 zile de la încasarea primei
suplimentare şi cu condiţia ca suprafeţele asigurate să nu fi fost afectate până la data intrării
învigoare a răspunderii societăţii de asigurări.
Sumele asigurate/asigurabile exprimate în lei/hectar pe feluri de culturi, pot varia uşor
de la un asigurător la altul. Cu caracter de exemplificare redăm mai jos gruparea tarifară a
culturilor conţinând sumele asigurate pe feluri de culturi la unul dintre asigurătorii de culturi
agricole1 (tabel 4.1).
Tabelul 4.1.
Societatea de asigurare ’’ X”
Gruparea culturilor pe categorii tarifare. Sume asigurate pe feluri de culturi

Valori modificate
Cod Cultura Grupa tarifară a Sume asigurabile
culturii (lei/ha)
0 1 2 3
14204 Cartofi de consum I 2100 – 4550
14205 Grâu I 650 - 1300
14206 Secară I 600 – 1280
14207 Orz - orzoaică I 680 - 1160
I4208 Ovăz I 680 – 980
14209 Orez I 1000 - 2200

1
Pentru evidenţierea grupării culturilor pe categorii tarifare şi a sumelor asigurabile pe feluri de culturi, am
păstrat principiul de alcătuire a tarifelor, dar am modificat valoarea sumelor asigurabile pe unitatea de producţie
(n.a.).
 0 1 2 3
14210 Porumb I 650 - 1380
14211 Floarea soarelui I 650 - 1170
14212 Sfeclă de zahăr I 800 - 2600
14213 Sfeclă furajeră I 700 - 2000
14214 Porumb siloz I 600 - 1000
14215 Lucerna nouă fân I 550 - 1430
14216 Lucernă anul 2-4 masă I 500 - 1520
14278 verde sau
Trifoi noufân
fân I 500 - 1400
14279 Trifoi anul 2-3 masă I 650 - 1500
14217 verde sau fân
Sorg mături I 400 - 900
14218 Morcov şi alte II 1600 - 4620
14219 rădăcinoase
Ceapă consumconsum II 4000 - 8020
14220 Usturoi consum II 4200 - 9500
14221 Sorg sămânţă II 550 - 1150
14222 In fuior II 600 - 1160
14223 Cânepa fuior II 700 - 1130
14224 Borceag masă verde II 680 - 1260
14225 Legume condimentare III 1200 - 3000
14226 consum
Mazăre păstăi consum III 1000 - 2000
14227 Sparanghel consum III 2000 - 4000
14228 Legume vărzoase III 2500 - 8030
14229 consum verdeţuri
Legume III 1200 - 2000
14230 consumfurajeră masa
Rapiţă III 680 - 1050
14231 verde
Fasole păstăi consum III 1200 - 2000
14232 Lucerna sămânţă IV 600 - 1650
14233 Trifoi sămânţă IV 650 - 1620
14234 Fasole boabe consum IV 900 - 1740
14235 Fasole boabe sămânţă IV 1200 - 2000
14236 Mazăre boabe consum IV 950 - 1480
14237 Mazăre boabe sămânţă IV 1150 - 1800
14238 Răpiţă ulei IV 700 - 1100
14239 In sămânţă IV 650 - 1380
14240 Soia consum IV 900 - 1260
14241 Soia sămânţă IV 1200 - 1500
14242 Linte consum IV 750 - 1150
14243 Linte sămânţă IV 850 - 1400
14244 Porumb lot de hibridare IV 1200 - 2400
14245 Floarea soarelui lot de IV 1050 - 2300
14246 hibridare
Grâu - secară sămânţă IV 850 - 1750
14247 Orz - orzoaică sămânţă IV 800 - 1730
14248 Ovăz sămânţă IV 750 - 1600
14249 Orez sămânţă IV 1600 - 2400
14250 Verdeturi sămânţă IV 1200 - 2750
14251 Vărzoase sămânţă IV 2800 - 9500
14252 Mazăre păstăi sămânţă IV 1600 - 2450
14253 Fasole păstăi sămânţă IV 1800 - 2600
14254 Tomate consum V 4000 - 11800
14255 Tomate sămânţă V 4500 - 14000
14256 Ardei consum V 3200 - 11200
14257 Ardei sămânţă V 3400 - 14500
14258 Vinete consum V 3200 - 10470
14259 Vinete sămânţă V 3500 - 13500
14260 Castraveti consum V 1500 - 6520
 14261 Castraveti sămânţă V 2000 - 8000
14262 Pepeni consum V 1600 - 4000
0 1 2 3
14263 Pepeni sămânţa V 2000 - 5500
14264 Dovleci consum V 1000 - 2300
14265 Dovleci sămânţă V 1400 - 2600
14266 Dovlecei consum V 1000 - 2400
14267 Dovlecei sămânţă V 1400 - 2700
14268 Plante aromatice şi V 2500 - 4500
14269 medicinale
Sfecla de zahăr sămânţă V 1600 - 3000
14270 Morcov şi alte radac. pt. 2500 - 5300
sămânţă V
14271 Ceapă sămânţă V 5000 - 10000
14272 Cartofi sămânţă V 3800 - 7800
14273 Tutun VI 1600 - 3000
14274 Struguri de vin VI 2000 - 4900
14275 Struguri de masă VI 2300 - 4000
14276 Struguri de vii - hibrizi VI 1000 - 1800
14277 (h. P. D.)
Hamei VI 1800 - 3800

Valorile tabelate pot diferi de la o societate de asigurare la alta şi se pot de asemenea, adapta
dinamic la indicele preţurilor.

Prima de asigurare
Prima de asigurare care reprezintă pentru asigurat preţul pe care el trebuie să-l
plătească pentru protecţia obţinută din partea asigurătorului, se calculează după modelul
general, astfel:
Pa = Sa * Ct / 100, (4.2)
unde:
Pa – prima de asigurare calculată pentru nivelul solicitat al protecţiei, respectiv pentru
valoarea sumei asigurate;
Sa – suma asigurată pentru care asigurătorul se obligă prin contract;
Ct / 100 – cota tarifară de primă aplicată pentru a obţine o protecţie de 100 u.m. sumă
asigurată.
Despre stabilirea sumei asigurate am vorbit în paragraful precedent.
În ceea ce priveşte nivelul cotelor tarifare, acesta se stabileşte în funcţie de mai mulţi
factori între care menţionăm :
 grupa tarifară a culturii;
 categoria de risc a judeţului în care se află cultura asigurată;
 specificul culturii, respectiv gradul de sensibilitate al acesteia la factorii naturali de
risc asiguraţi;
 istoricul evenimentelor asigurate şi al daunelor plătite pentru cultura asigurată.
În sensul celor arătate mai sus, judeţele ţării sunt împărţite în funcţie de frecvenţa
calamităţilor şi a riscurilor asigurate pe categorii de culturi, în 4-6 categorii de zone (tabel 4.2)
şi (tabel 4.3).
 Tabelul 4.2.
Gruparea judeţelor în funcţie de frecvenţa riscurilor asigurate
Varianta A)
Judeţe de categoria:
I: Buzău, Constanţa, Covasna, Tulcea.
a II-a: Argeş, Dolj, Ialomiţa, Mehedinţi.
a III-a: Bacău, Braşov, Cluj, Dâmboviţa, Harghita, Prahova, Sălaj, Vaslui, Vâlcea, Vrancea şi
Municipiul Bucureşti.
a IV-a: Bihor, Bistriţa-Năsăud, Botoşani, Brăila, Galaţi, Gorj, Hunedoara, Ilfov, Maramureş,
Neanţ, Olt, Sibiu, Teleorman.
a V-a: Alba, Arad, Caraş-Severin, Mureş, Satu-Mare, Suceava, Timiş.
A VI-a: Iaşi.

Tabelul 4.3.
Gruparea judeţelor în funcţie de frecvenţa riscurilor asigurate

Varianta B)
Judete de categoria
I Culturi de câmp:
Constanta, Tulcea, cu excepţia unor localităţi încadrate în zona II-a,ca:
• Poarta Albă, Castelu, Basarabi, Valu lui Traian, Peştera (din judeţul
Constanţa)
• Luncăviţa, Greci, Cerna, Dorobanţu, Niculiţel (din judeţul Tulcea)
Rodul viilor, pomilor şi hameiului:
Brăila, Călăraşi, Ialomiţa, Sectorul agricol Ilfov
II Culturi de câmp:
Localităţile prezentate ca exceptate din zona I a Judeţelor Constanţa şi
Tulcea.
Brăila, Călăraşi, Ialomiţa, Sectorul agricol Ilfov.
Varianta B)
Judete de categoria
Rodul viilor, pomilor si hameiului:
Buzău, Constanţa, Dolj, Giurgiu, Galaţi, Gorj, Mehedinţi, Tulcea, Sectorul
agricol Ilfov.
III Culturi de câmp:
Arad, Argeş, Bacău, Buzău, Dolj, Galaţi, Giurgiu, Gorj, Mehedinţi, Olt,
Prahova, Teleorman, Timiş, Vâlcea, Vrancea.
Rodul viilor, pomilor şi hameiului:
Alba, Bacău, Botoşani, Dâmboviţa, Iaşi, Mureş, Neamţ, Olt, Prahova,
Teleorman, Vaslui, Vâlcea, Vrancea
IV Culturi de câmp:
Alba, Bihor, Botoşani, Caraş-Severin, Dâmboviţa, Iaşi, Maramureş, Mureş,
Neamţ, Satu-Mare, Sălaj, Sibiu, Vaslui, Bistriţa, Braşov, Cluj, Covasna,
Harghita, Satu-Mare, Suceava, Timiş.
Rodul viilor, pomilor şi hameiului:
Argeş (viile şi livezile din zona de cîmpie se încardrează în zona III-a),
Braşov, Caraş-Severin, Cluj, Hunedoara, Maramureş, Sălaj, Sibiu, Arad,
Bihor, Bistriţa, Covasna, Harghita, Satu-Mare, Suceava, Timiş.

Cotele tarifare de primă sunt crescătoare dinspre categoria I spre IV, respectiv VI. In
funcţie de sensibilitatea faţă de acţiunea factorilor naturali de risc, culturile asigurabile se
împart în şase grupe (tabel 4.4).
 Tabelul 4.4.

Gruparea culturilor în funcţie de sensibilitatea faţă de acţiunea factorilor naturali de

risc asiguraţi:

Grupa I Sfecla de zahăr pentru rădăcini, sfecla furajeră pentru rădăcini

legume rădăcinoase (morcov, ţelină, pătrunjel, păstârnac, hrean,
sfecla roşie, ridichi) pentru rădăcini, legume bulboase (ceapă,
usturoi, praz), sorg pentru mături şi sămânţă, plante de nutreţ pentru
masă verde, siloz şi fân (leguminoase anuale şi perene, graminee
anuale şi perene, borceaguri).
Grupa II Cartofi, legume condimentate (mărar, pătrunjel pentru frunze,
leuştean, cimbru, maghiran, tarhon), mazăre de grădină, sparanghel,
legume vărzoase (conopidă, varză, gulii), legume verdeţuri (salată,
spanac, lobodă), porumb boabe, rapiţă pentru furaj.
Grupa III Orz, orzoaică, ovăz, grâu, floarea soarelui, plante de nutreţ pentru
sămânţă, cânepă pentru fuior şi sămânţă, fasole de grădină, rapiţă
pentru ulei.
Grupa IV Mazăre boabe, fasole, seminceri legumicoli (solano-fructoase,
vărzoase, bostănoase), soia, năut, linte, bob, loturi de hibridare de
porumb şi floarea soarelui.
Grupa V Tomate, ardei, castraveţi, pepeni verzi, pepeni galbeni, dovlecei,
dovleci, plante aromate şi medicinale, sfeclă de zahăr pentru
sămânţă, legume bulboase pentru sămânţă.
Grupa VI Tutun
Grupa VI Rodul viilor altoite sau indigene;
Rodul livezilor;
Rodul hameiului.

Ţinând seama de factorii menţionaţi mai sus, se calculează cotele tarifare de primă pe
categorii de culturi asigurate şi judeţe care se aplică la suma asigurată. Acestea constituie
instrumente utile pentru lucrătorii din domeniul asigurărilor agricole. Cu caracter de
exemplificare în tabelul 4.5 redăm un astfel de tarifar:
Tabelul 4.5.
Societatea de asigurare ’’ X”
Cote tarifare pentru anul N
Valori modificate
Grupa tarifară PRIMA TARIFARĂ (lei la 100 lei sumă asigurată)
a culturii
Judeţe de Judeţe de Judeţe de Judeţe de
categoria. I categoria II categoria III categoria IV
I 3 4,2 5,3 6,3
II 3,1 4,5 5,5 6,5
III 3,3 5,5 6,5 7,5
IV 3,5 5,7 6,8 7,9
V 5,5 6,7 7,2 8,5
VI 7 7,5 8,3 9,5

Prima de asigurare calculată în sarcina asiguratului se poate achita integral şi anticipat

la încheierea contractului de asigurare sau în rate. În cazul adoptării primei variante de plată,
asiguratul beneficiază de o reducere de 5-10% a primei de asigurare. În cazul în care
asiguratul optează pentru plata în rate a primelor de asigurare aferente unui contract de
asigurare a culturilor agricole, la scadenţa şi plata primelor se au în vedere următoarele
termene:
- La contractele încheiate în anul precedent celui calendaristic pentru care se face
asigurarea, dacă obiectul asigurării îl constituie culturile de câmp, prima rată este de
50% din valoarea totală a primei şi se achită la încheierea contractului; a doua rată
este de 30% din valoarea totală a primei şi se achită până la data de 15 februarie; rata a
III-a este de 20% şi se achită până la data de 15 martie. Dacă în schimb, prin
contractul de asigurare este protejat rodul viilor, pomilor şi hameiului, prima rată este
de 30% din volumul total al primelor şi se achită la încheierea contractului; a doua
rată este de 40% din volumul primelor şi se achită până la data de 15 februarie, iar rata
a IIIa de 30% din volumul primelor se achită până la data de 15 aprilie.
- La contractele încheiate în anul calendaristic pentru care se face asigurarea, în mod
similar, se poate distinge între asigurarea culturilor de câmp şi asigurarea rodului
viilor, pomilor şi hameiului. Astfel, pentru asigurarea culturilor de câmp, rata I de
primă este de 50% din volumul total al primelor şi se achită la încheierea contractului;
rata a II-a este de 30% din prima totală şi se achită în termen de o lună de la data
achitării primei rate; cea de-a treia rată de primă de 20% se achită în termen de o lună
de la data achitării ratei a II-a, cu condiţia să nu se depăşească data începerii recoltării
culturilor, respectiv cu condiţia să nu depăşească data începerii recoltării culturilor
respective.
- La contractele de asigurare a rodului viilor, pomilor şi hameiului, rata I de primă este
de 30% din prima totală şi se achită la încheierea contractului, rata a II-a este de 40%
din volumul toal al primei şi se achită în termen de o lună de la data achitării primei
rate, iar cea de-a treia rată de primă este de 30% din prima totală şi se achită în termen
de o lună de la rata a II-a, cu condiţia să nu se depăşească data începerii recoltării
culturilor asigurate.
Neplata ratelor de asigurare în termenele prevăzute prin contract are drept consecinţă
rezilierea contractului de asigurare în mod tacit şi exonerarea de răspundere a asigurătorului,
fără obligaţia de a restitui părţile de primă achitate deja. Pentru a nu se ajunge însă la astfel de
situaţii, chiar atunci când unii asiguraţi au dificultăţi temporare de plată, asigurătorii pot
acorda termene de păsuire în ce priveşte plata ratelor de primă, termene care pot fi de la 10
zile (de exemplu, în cazul societăţii AGRAS S.A.) până la 30 de zile (în cazul societăţii
ARDAF S.A. ) Pe perioada de păsuire răspunderea societăţii de asigurare faţă de asigurat se
suspendă, urmând a fi reluată la plata ratei de primă restante. Dacă însă, rata restantă de primă
nu este achitată în termenul de păsuire, contractul de asigurare se reziliază de drept, fără
obligaţia restituirii primelor achitate pînă la acea dată.
Modalitatea de plată în rate a primei de asigurare se acceptă de către asigurator doar în
situaţia în care contractul de asigurare a culturilor agricole nu este cesionat în favoarea unei
bănci sau a altor creditori. În cazul cesionării contractului, prima de asigurare se poate plăti
numai anticipat şi integral.
Ca şi în cazul altor contracte de asigurare a bunurilor şi în cazul asigurării culturilor
agricole, asigurătorii practică anumite reduceri sau dimpotrivă majorări ale primei de
asigurare, la asigurarea consecutivă pe mai mulţi ani. Clauza este cunoscută sub numele de
clauză „bonus-malus”.
Partea bonus a clauzei respective presupune acordarea unor reduceri ale primei de
bază la asigurarea consecutivă pe durata mai multor ani, cu condiţia ca asiguratul să nu fi
înregistrat pagube şi în consecinţă, să nu fi solicitat despăgubiri în perioadele anterioare de
asigurare. Astfel, dacă pe parcelele asigurate, indiferent de cultură, nu s-au înregistrat daune,
mai mulţi ani la rând, prima de asigurare de bază aferentă culturilor înfiinţate pe parcelele
respective poate avea următoarea configuraţie:
 - anul I – nivelul de bază al primei calculat pe baza cotelor tarifare ale societăţii;
- anul II consecutiv de asigurare – nivelul de bază al primei se reduce cu 10%;
- anul III consecutiv de asigurare – nivelul de bază al primei se reduce cu 20%;
- pentru anul al IV-lea consecutiv şi următorii – nivelul de bază al primei de asigurare se
reduce cu 30 %.
De clauza bonus beneficiază atât asiguraţii care încheie contracte de asigurare anuale
dar le reînnoiesc anual cât şi asiguraţii care încheie contracte multianuale cu condiţia să nu fi
avut pagube şi să fi solicitat despăgubiri în anii anteriori de asigurare.
Clauza bonus se sistează începând din anul următor celui în care se produc pagube şi
se solicită despăgubiri.
Partea malus a clauzei presupune majorarea primei de asigurare de bază în cazul
asigurării consecutive a culturilor agricole, începând cu anul următor celui în care au avut loc
evenimente asigurate care au condus la acordarea de despăgubiri. Partea malus a clauzei nu
este aplicată însă, de către toţi asigurătorii. În cazul producerii de pagube din riscuri asigurate
şi a plaţilor de despăgubiri în consecinţă, numai unii dintre asigurători aplică o majorare cu
10% a primei de bază în sarcina asiguraţilor care solicită în continuare asigrarea culturilor de
pe parcelele calamitate.
În legătură cu aplicarea acestei clauze, în prezent, practicienii în materie de asigurări
agricole apreciază că generalizarea şi aplicarea unitară a clauzei bonus-malus ar putea avea
efecte pozitive pentru soarta asigurărilor agricole, penalizând pe asiguraţii care au ataşată o
incidenţă de risc mai ridicată şi dimpotrivă, reducând tarifele acelor asiguraţi care poartă o
incidenţă redusă de risc. În ce ne priveşte, subscriem la această idee, subliniind că aplicarea ei
ar însemna o mai bună adecvare a tarifului de primă la riscurile subiective ataşate fiecărui
asigurător şi ar asigura un echilibru mai bun între valoarea primelor de asigurare încasate şi
valoarea despăgubirilor cuvenite şi plătite asiguraţilor. De altminteri, măsura se practică cu
bune rezultate în prezent în asigurarea autovehiculelor.

Derularea asigurării
La baza relaţiei dintre asigurat şi asigurător stă contractul de asigurare (poliţa de
asigurare). Acesta poate fi încheiat atât înainte de înfiinţarea unei culturi agricole cât şi după
aceea, dar înainte de recoltare.
În prima situaţie se are în vedere ca datele declarate de asigurat să fie conforme cu
planul de cultură, complete şi să fie fezabile. Apoi, după încheierea contractului, dacă apar
modificări care vizează suprafaţa, amplasarea şi alte elemente, asiguratul trebuie să înştiinţeze
în scris asigurătorul. Notificarea se depune până în data de 31 decembrie pentru culturile
înfiinţate în toamnă şi în termen de 30 de zile de la încheierea perioadei normale de semănat a
culturii în cauză, dacă se însămânţează în primăvară.
În cea de-a doua situaţie, datele înscrise iniţial în contract şi anexele la aceasta rămân
valabile, neputându-se ulterior modifica.
Pentru încheierea contractului de asigurare, asiguratul trebuie să completeze şi să
depună la asigurător următoarele documente:
1. Cererea chestionar pentru asigurarea culturilor agricole;
2. Tabelul culturilor agricole asigurate;
3. Schiţa de amplasare a culturilor agricole asigurate.
Cele trei documente se verifică formal şi pe fond de către reprezentantul societăţii de
asigurare şi apoi, pe baza lor se întocmeşte poliţa de asigurare a culturilor agricole.
După verificare şi supervizare de către conducerea societăţii de asigurare, poliţa de
asigurare a culturilor agricole împreună cu anexele care au stat la baza perfectării asigurării,
aceasta capătă putere de “lege a părţilor”.
 O etapă importantă în derularea asigurării o constituie efectuarea inspecţiei de risc,
de către specialistul societăţii de asigurare împreună cu asiguratul sau reprezentantul său
legal. Momentul efectuării inspecţiei de risc poate să preceadă încheierea poliţei de asigurare
sau se desfăşoară într-un interval de 10 zile de la data intrării în vigoare a poliţei. Cu ocazia
derulării acestei etape se întocmeşte documentul numit “fişa inspecţiei de risc” semnată de
către ambele părţi contractuale, în care se menţionează între altele, informaţii referitoare la:
 realitatea şi exactitatea datelor din teren şi conformitatea lor cu datele din
documentele asigurării;
 starea de vegetaţie a culturilor şi respectarea regulilor agro-tehnice;
 existenţa unor daune anterioare la culturile asigurate, indiferent de cauzele care le-
au produs.
Dacă prin inspecţia de risc se constată deficienţe inacceptabile pentru asigurător,
acesta poate refuza încheierea poliţei. Dacă inspecţia se efectuează după încheierea
contractului, acesta poate fi anulat cu restituirea primelor încasate, din care se deduc
cheltuielile de administrare.
De la încheierea contractului de asigurare şi până la încetarea lui dintr-un motiv sau
altul, părţilor le incumbă o serie de obligaţii care pot fi sintetizate astfel:

Asiguratul :
 să facă declaraţii de risc exacte atât în momentul solicitării încheierii asigurării cât şi
parcursul derulării contractului dacă apar evenimente care ar putea modifica
probabilitatea de risc avută în vedere la stabilirea primei de asigurare;
 să întreţină culturile asigurate în bune condiţii cu respectarea tehnologiei specifice;
 să ia măsuri pentru prevenirea distrugerii ori vătămării culturilor agricole;
 să anunţe asigurătorul în termen de 10 zile asupra unor modificări privitoare la
destinaţia şi suprafaţa culturii asigurate;
 să permită reprezentantului asigurătorului efectuarea de controale şi verificări asupra
modului de întreţinere a culturilor, ori de câte ori se impune.
Dacă în perioada de valabilitate a asigurării s-a produs evenimentul asigurat generator
de pagube, principalele obligaţii ale asiguratului sunt:
 să limiteze pagubele produse şi să ia măsuri pentru salvarea culturilor rămase;
 să anunţe imediat organele de poliţie, pompieri, staţie meteorologică şi organele
administraţiei locale pentru constatare, cercetare şi după caz, anchetă cu privire la
paguba produsă, solicitând încheirea de documente care să circumstanţieze exact
evenimentul produs (cauze, împrejurări, întinderea pagubei şi consecinţele sale);
 să anunţe reprezentantul zonal al asigurătorului în termenul stabilit prin condiţiile de
asigurare (3 zile la unii asigurători, 5 zile la alţi asigurători) oferind detalii asupra
evenimentului produs, zonei şi suprafaţei afectate, momentului producerii riscului
asigurat, gradului de distrugere estimat;
 dacă evenimentul asigurat se produce în perioada culesului, anunţul despre el trebuie
făcut în termen de 24 de ore;
 să creeze reprezentantului asigurătorului condiţiile pentru verificare în teren a
culturilor afectate şi să pună la dispoziţia acestuia toate documentele şi evidenţele
necesare pentru determinarea pagubei şi a despăgubirii cuvenite;
 să nu modifice starea culturii afectate până la constatarea efectuată de asigurători;
 să conserve documentele şi evidenţele care dau dreptul de regres al asigurătorului
împotriva celor vinovaţi de producerea pagubei.

În ceea ce-l priveşte pe asigurător obligaţiile sale se referă la:

  punerea la dispoziţia asiguratului a condiţiilor generale şi speciale de asigurare privind
bunurile şi valorile ce urmează a fi asigurate:
 informarea corectă a asiguratului asupra tuturor clauzelor contractuale:
 efectuarea inspecţiilor de risc şi a inspecţiilor de daună;
 întocmirea dosarului de dezdăunare, dacă riscul asigurat s-a produs şi asiguratul a
înregistrat pagube;
 dezdăunarea corectă în conformitate cu cuantumul pagubei înregistrate şi cu
principiile de despăgubire utilizate şi prevăzute în contractul de asigurare.

Constatarea şi evaluarea pagubelor, stabilirea şi plata despăgubirii

Operaţiile de constatare şi evaluare a pagubelor se efectuează de către asigurători prin
inspectorii de daune, împreună cu reprezentanţii asiguratului, prin constatare la faţa locului,
pe baza actelor doveditare emise de organele abilitate.
Această etapă importantă comportă câteva particularităţi la asigurările agricole în
raport cu alte tipuri de asigurări, care sunt date de ciclul de vegetaţie al plantelor şi de modul
specific de manifestare a riscurilor.
Astfel, calamitarea culturilor poate avea loc în momente diferite ale ciclului de
vegetaţie: imediat după răsărire (răsădire), mai târziu, când vegetaţia este avansată sau chiar în
preajma recoltării. Dacă aceasta se produce la începutul ciclului de vegetaţie, există
posibilitatea refacerii culturii prin replantare sau reînsămânţare. În cazul în care evenimentul
asigurat se produce mai târziu sau chiar în preajma recoltării, refacerea culturii nu mai este
posibilă.
O altă particularitate o constituie calamitarea culturilor atât ca urmare a riscurilor
asigurabile cât şi a celor neasigurabile (dăunători, nerespectarea regulilor agrotehnice de
executare a lucrărilor de întreţinere, ş.a.).
În plus, pe întreaga perioadă de vegetaţie a unei culturi pot surveni mai multe
calamităţi, iar unele se pot repeta.
În fine, la culturile agricole pagubele pot fi totale atunci când riscurile distrug plantele
şi acestea îşi încetează ciclul de vegetaţie şi respectiv, partiale atunci când plantele îşi
diminuează vegetaţia, iar recoltele obţinute sunt sub nivelul celei normale.
În funcţie de aspectele particulare menţionate, tehnica lichidării daunelor este diferită,
după cum se va vedea în cele ce urmează.

A. Dacă evenimentul asigurat se produce la începutul perioadei de vegetaţie a

culturilor agricole şi suprafeţele calamitate umrează a fi reînsămânţate sau replantate,
procedura de lichidare a daunelor comportă următoarele operaţii:
1. Se stabileşte suprafaţa calamitată, în anexa la procesul verbal de constatare a daunei
menţionându-se dimensiunea loturilor şi numerele parcelelor şi tarlalelor dăunate din
evidenţele cadastrale.
2. Se determină mărimea pagubei totale, ţinându-se seama că paguba care face obiectul
despăgubirii este cea determinată de cauze cuprinse în asigurare. La asigurarea
culturilor agricole, paguba se stabileşte sub forma unui procent, care arată cât din
recolta scontată ce se obţine la recoltare s-a pierdut. Acest procent este dat de
indicatorul gradul de distrugere al culturii (Gt) determinat atât de cauzele curpinse în
asigurare (Ga) cât şi de cauzele necuprinse în asigurare (Gn):

Gt = Ga+Gn. (4.3)
 Procedura de determinare a gradului de distrugere total pe cele două categorii de cauze
– cuprinse şi necuprinse în asigurare, se face prin metoda parcelelor sau rândurilor de probă
care constă în următorii paşi:
a. Se iau cel puţin 10 parcele de probă de câte 1 metru pătrat fiecare sau 10 rânduri de
probă de câte 5 metri liniari, în funcţie de felul culturii, în diferite părţi ale suprafeţei
calamitate şi se numără:
- plantele vii;
- plantele distruse din cauze cuprinse în asigurare;
- plantele distruse din cauze necuprinse în asigurare, din cadrul fiecărei parcele sau
rând de probă.
b. Se stabileşte apoi numărul mediu de plante distruse din cauze cuprinse, respectiv
necuprinse în asigurare şi numărul mediu total de plante de pe o parcelă sau rând de
probă. Rezultatele numărării plantelor de pe suprafeţele dăunate se adună şi se împart
la numărul probelor luate, obţinându-se numărul mediu de plante pe metrul pătrat
respectiv 5 metri liniari.
c. Numărul de plante distruse ori vătămate de riscuri asigurate se raportează la numărul
total al plantelor existente înainte de producerea evenimetului asigurat, obţinându-se
astfel, gradul de distrugere care ia în calcul la stabilirea despăgubirii:

Ga = Na / Nt x 100 (4.4)
în care:
Ga - gradul de distrugere din cauze cuprinse în asigurare;
Na - numărul mediu de plante distruse din cauze cuprinse în asigurare pe unitatea de
suprafaţă;
Nt - numărul mediu de plante pe metru pătrat (mp).
În cazul în care cultura distrusă ori vătămată nu avea o densitate normală a plantelor,
gradul de distrugere se stabileşte în funcţie de numărul mediu de plante pe metru pătrat sau pe
5 metri liniari de pe o parcelă cu acelaşi fel de cultură dar necalamitată de nici o cauză.
3. Pentru calculul despăgubirii, gradul de distrugere din riscuri asigurate se aplică asupra
sumei asigurate pentru cultura şi parcela calamitată:

D=Ga * SA. (4.5)

Rezultă astfel, despăgubirea cuvenită pentru situaţia în care cultura s-ar afla la sfârşitul
vegetaţiei şi terenul nu ar fi reînsămânţat.
Cum însă, s-a stabilit că evenimentul asigurat se produce la începutul perioadei de
vegetaţie a culturilor asigurate şi suprafeţele urmează a fi replantate şi reînsămânţate,
înseamnă că perioada de vegetaţie a fost întreruptă şi o serie de lucrări de întreţinere a culturii
nu au mai fost făcute. Prin urmare, suma asigurată la hectar de cultură calamitată trebuie
recalculată în sensul diminuării ei cu cheltuielile neefectuate, conform unui coeficient 2(cote)
de reînsămânţare (Cr). În aceste condiţii, despăgubirea cuvenită asiguratului (D) pentru
cultura calamitată se calculează potrivit formulei:
D = Ga*Sa*SA/ha*Cr (4.6)
unde:
D - despăgubirea cuvenită asiguratorului pentru suprafaţă calamitată;
Sa - suprafaţa asigurată;
2
Autorul Lazăr Cistelecan utilizează termenul de coeficient de reînsămânţare (Cf. Op. Cit. Pag 257) iar
autoarea Cristina Ciumaş pe cel de cotă de reînsămânţare (Cf. Op. Cit. Pag 143).
 Ga - gradul de distrugere din cauze cuprinse în asigurare;
SA / ha - suma asigurată pe hectar aferentă culturii calamitate;
Cr - cota (coeficientul) de reînsămânţare.
O altă motivaţie a reducerii despăgubirii ce urmează a fi plătite în cazul în cazul în
care parcelele asigurate şi calamitate se reînsămânţează, este aceea că unele cheltuieli
efectuate pentru prima cultură, ca de exemplu cele cu cu îngrăşămintele, amendamentele,
pesticidele, ierbicidele ş.a., sunt cu efect remanent favorabil şi pentru cultura reînsămânţată.
Problema care se pune în situaţia reînsămânţării culturilor asigurate este dacă noua
cultură se consideră şi ea asigurată. În sensul lămuririi acestei probleme autoarea Cristina
Ciumaş3 prezintă două modalităţi de soluţionare luate din practica unor asigurători care
încheie asigurarea culturilor agricole. Astfel, unii asigurători consideră că noua cultură
rămâne asigurată numai în cazul încheierii unui nou contract de asigurare. Potrivit condiţiilor
de asigurare ale altor asigurători, asigurarea facultativă pentru prima cultură asigurată se
transmite şi asupra noii culturi, având în vedere că asiguratul a plătit prima de asigurare
pentru întregul an agricol.
În ce ne priveşte subscriem la ultima procedură - continuitatea asigurării - cu
precizarea că dacă noua cultură implică alte valori de asigurare (altă categorie tarifară de
cultură, alte sume asigurate pe hectar, alte cote tarifare), să fie recalculată prima de asigurare
iniţială şi dacă este cazul să se plătească eventualele diferenţe în plus.

B. În cazul în care riscul asigurat se produce mai târziu în cursul perioadei de

vegetaţie sau chiar înainte de cules şi mai este posibilă reînsămânţarea parcelelor asigurate,
constatarea şi evaluarea pagubelor şi stabilirea despăgubirilor se realizează diferit, în funcţie
de felul pagubei şi anume dacă aceasta este totală sau parţială.
În cazul pagubei totale înregistrate pe parcelele asigurate care nu pot fi reînsămânţate,
întrucât perioada rămasă pentru vegetaţie este insuficientă, despăgubirile către asigurat se
stabilesc la nivelul cheltuielilor efectuate, fără a depăşi suma asigurată.
În aceeaşi situaţie, alţi asigurători consideră paguba totală echivalentă cu valoarea
producţiei probabile la hectar corespunzătoare gradului de distrugere din riscuri asigurate, iar
despăgubirea ce urmează a fi acordată asiguratului este diminuată faţă de paguba considerată
cu 20%, reprezentând cheltuielile medii de recoltare neefectuate. Valoarea producţiei
probabile la hectar se stabileşte prin înmulţirea producţiei medii realizate la hectar în ultimii
trei ani cu recolte normale, cu suma maximă ce se poate asigura pe fiecare kilogram de
cultură.
Dacă este vorba de o pagubă parţială, constatarea şi evaluarea pagubei şi stabilirea
despăgubirilor ce urmează a fi acordate asiguratului se realizează în două etape şi anume:
a) etapa constatării preliminare derulată imediat după producerea calamităţii;
b) constatarea definitivă a daunei derulată în perioada de maturitate a culturii sau la
recoltarea ei.
Etapa constatării preliminare are sarcina de a stabili dacă până la data ivirii riscului
asigurat, cultura respectivă a fost calamitată şi de alte riscuri necuprinse în asigurare pentru
ca, în faza constatării definitive să se poată delimita contribuţia riscurilor cuprinse în asigurare
distinct de contribuţia riscurilor necuprinse în asigurare, la paguba înregistrată.
Procedurile din etapa constatării preliminare sunt similare cu cele de la punctele 1 şi 2,
litera A, adică prin metoda parcelelor sau rândurilor de probă se stabileşte numărul mediu de
plante pe metrul pătrat sau pe 5 metri liniari, numărul de plante distruse din cauze cuprinse şi
necuprinse în asigurare şi numărul de plante vii, nevătămate de nici un fel de cauză. Această
etapă se opreşte aici, fără a se calcula mai departe gradul de distrugere din riscuri asigurate,
acesta urmând a se determina cu ocazia constatării definitive.
3
Cristina Ciumaş, Op. cit., pag. 143
 Constatarea definitivă efectuată asupra culturilor care ajung la maturitate şi se
recoltează o singură dată (cereale, rodul viilor, hamei) se face prin evaluarea în lan a
producţiei de pe terenurile cu culturile dăunate. Rostul ei este de a stabili producţia medie la
hectar de pe suprafaţa dăunată (Qd), comparativ cu producţia medie la hectar, obtenabilă în
condiţii normale (Qn). În urma comparării se pot întâlni următoarele situaţii:
1) Qd ≥ Qn, caz în care asigurătorul nu are nici o obligaţie faţă de
asigurat;
2) Qd<Qn, caz în care este necesară determinarea pierderii de producţie
(Dq):
Dq=Qd – Qn (4.7)
Mai departe, pe baza acestei mărimi se determină gradul de distrugere (Gt) a culturii
calamitate:
Gt= Dq/Qn x 100 (4.8)
Apoi, în funcţie de rezultatele constatării preliminare şi a celei definitive se stabileşte
în ce măsură pierderea de producţie a fost determinată de cauze cuprinse în asigurare (Ga) şi,
respectiv de cauze necuprinse în asigurare (Gn):
Ga = Gt – Gn (4.9)
În final, despăgubirea de asigurare cuvenită asiguratului se determină în raport cu
gradul de distrugere din riscuri cuprinse în asigurare potrivit formulei:
D = Ga x Sa x SA/ha (4.10)

unde notaţiile au semnificaţiile deja explicate în formulele anterioare.

O altă situaţie care poate fi întâlnită în practică este ca o cultură să fie calamitată
exclusiv din cauze cuprinse în asigurare, caz în care Gt = Ga iar despăgubirea cuvenită se
calculează potrivit formulei:

D=Gt x Sa x SA/ha (4.11)

Din cele arătate mai sus rezultă că lucrările de constatare şi evaluare a pagubelor şi de
determinare a cuantumului despăgubirilor cuvenite asiguratului pentru pierderile suferite la
culturile asigurate sunt extrem de laborioase şi îmbracă aspecte particulare în funcţie de tipul
pagubei - totală sau parţială, de perioada înregistrării calamităţii în decursul duratei de
asigurare şi altele. Cu toate acestea, în lanţul operaţiilor de dezdăunare a unei culturi
calamitate şi asigurate există câteva proceduri comune care vor fi arătate în cele ce urmează.
Astfel, în cazul înregistrării unor pagube ca urmare a producerii riscurilor asigurate
asupra culturilor agricole, se întocmeşte un dosar de daună care conţine următoarele
documente:
 cererea de acordare a despăgubirii, întocmită de către asigurat;
 înscrisuri oficiale emise de organele abilitate care atestă producerea evenimentului
asigurat şi circumstanţele sale;
 înstiinţarea asiguratului despre producerea evenimentului asigurat;
 procesele-verbale de stabilire a suprafeţelor calamitate şi a procentului de daună;
 documentele financiar-contabile ale asiguratului din care să rezulte efectuarea
cheltuielilor pe suprafeţele afectate de calamităţi;
 devizele tehnologice pentru culturile asigurate (fişa tehnică a culturii);
  orice alte documente necesare asigurătorului pentru evaluarea pagubei şi stabilirea
despăgubirii.
În cazul riscurilor de îngheţ se despăgubesc doar daunele provocate de îngheţurile
târzii de primăvară, survenite accidental după data de 25 aprilie şi respectiv de îngheţurile
timpurii de toamnă care survin până la 1 octombrie. Dezdăunările pentru aceste evenimente se
acordă dacă valoarea pagubei depăşeşte 30% din producţia asigurată iar valoarea maximă a
despăgubirii nu poate depăşi 50% din suma asigurată.
Pagubele însumate, produse de riscurile asigurate, cu excepţia îngheţurilor târzii de
primăvară sau timpurii de toamnă se despăgubesc numai dacă ele depăşesc 10% din producţia
asigurată la culturile de câmp şi 15% la rodul viilor, livezilor şi hamei.
În cazul asigurărilor cu franşiză, nivelul acesteia se scade din valoarea pagubei efectiv
înregistrate de asigurat.
La acordarea despăgubirilor are loc şi procesul de regularizare a plăţilor între cele
două părţi, ceea ce înseamnă că asigurătorul are dreptul să-şi reţină din cuantumul
despăgubirilor cuvenite asiguratului valoarea primelor de asigurare neachitate.
Pentru poliţele de asigurare a culturilor cesionate în favoarea unei bănci sau a altor
creditori, despăgubirea aferentă unei daune va fi acordată băncii sau creditorilor în cauză,
asiguratul fiind înştiinţat în scris despre această operaţie.
În nici una din situaţii cuantumul despăgubirii nu poate depăşi valoarea reală a
pagubei sau suma asigurată şi nu va putea crea beneficii.4
Dacă asiguratul este nemulţumit de modul de evaluare a pagubei şi de cuantumul
despăgubirii primite, poate solicita o nouă evaluare a pagubei făcută de experţi neutri.
Cheltuielile de expertizare ocazionate de noua evaluare a pagubei se suportă în acest caz de
către asigurător dacă i se infirmă rezultatul primei evaluări şi de către asigurat dacă pretenţiile
sale se dovedesc nejustificate.
Plata despăgubirilor cuvenite asiguraţilor în caz de daune se face într-un termen care
variază între 45 până la 60 de zile de la finalizarea dosarului de daună, respectiv de la
constatarea definitivă a pagubei şi stabilirea cuantumului despăgubirilor.
În cazul plăţii despăgubirilor de asigurare societatea de asigurare se subrogă în toate
drepturile asiguraţilor, păstrând dreptul de regres, împotriva celor răspunzători de producerea
pagubei.
În fine, dacă în legătură cu înregistrarea daunelor la culturile asigurate se declanşează
cercetări cu caracter penal, plata despăgubirilor are loc doar după pronunţarea hotărârii
definitive sau după încheierea cercetărilor.

Bibliografie suplimentară de studiu

1.Cistelecan, Lazăr; Cistelecan, Rodica „Asigurări comerciale” Ed. Dimitrie Cantemir, Tg.
Mureş 1997, pag. 230-237.
2.Ciumaş, Cristina „Economia asigurărilor”, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca,
2003, pag.128-150.
3. Dănuleţiu Dan-Constantin „Asigurări comerciale”, Editura Risoprint, Cluj-Napoca 2007,
pag. 189-217.
4.Văcărel, Iulian; Bercea, Florian „Asigurări şi reasigurări”,Ediţia a III-a, Editura Expert,
Bucureşti, 1999, pag 231-236.
5.Condiţii generale şi speciale privind asigurarea culturilor agricole ale unor societăţi de
asigurare care practică asigurarea culturilor agricole.
4
Apud Ciumaş, Cristina, Op.cit., pag. 144, care-l citează pe autorul Negoiţă I “Aplicaţii practice în asigurări şi
reasigurări”, Editura Etape, Sibiu, 2001, pag.408
 CURS 6

Asigurarea animalelor

Cuvinte cheie: asigurare facultativă; animale; daună totală

După intrarea în vigoare a Legii 136/1995 privind activitatea de asigurări şi reasigurări

în România, asigurarea animalelor se practică exclusiv pe baze contractuale sau facultative.
De altfel, unii specialişti apreciază că „interesul societăţii cu privire la stimularea creşterii
şeptelului ar trebui să prevaleze în raport cu forţarea adaptării rapide a crescătorului de
animale la mecanismele pieţei” şi de aceea, asigurarea prin efectul legii a animalelor ar fi
trebuit să rămână în vigoare, folosindu-se totodată pârghii de completare a ei cu asigurarea
facultativă.5 În ceea ce ne priveşte subscriem la această idee, însă cu prezicerea că valorile de
asigurare şi primele plătite în consecinţă trebuie actualizate dinamic, în conformitate cu
indicele preţurilor.
În prezent în ţara noastră, se practică patru produse referitoare la asigurarea animalelor
în regim facultativ6 şi anume:
1. asigurarea facultativă obişnuită a animalelor;
2. asigurarea globală sau de abonament destinată crescătoriilor de animale;
3. asigurarea globală a bovinelor aparţinând persoanelor fizice;
4. asigurarea câinilor şi pisicilor de rasă.
În continuare se va face referire la derularea asigurărilor în cazul primelor trei
produse de asigurare a animalelor.

Asigurarea facultativă obişnuită a animalelor

Obiectul asigurării

Conform „Condiţiilor generale” ale asigurătorilor, în această asigurare sunt cuprinse

următoarele categorii de animale:
 bovine;
 cabaline;
 catâri;
 porcine;
 ovine şi caprine.
Includerea în asigurare este condiţionată pentru unele specii de animale de atingerea
unei anumite vârste, astfel: 6 luni pentru bovine şi porcine, 1 an pentru cabaline, catâri, ovine
şi caprine. Pentru porcinele din îngrăşătorii condiţia includerii în asigurare este atingerea unei
greutăţi minime în viu pe cap de animal de 30 de kg la unii asigurători, respectiv 40 de kg la
alţi asigurători.
Între speciile care fac obiectul acestei asigurări, aşa cum s-a observat, potrivit
condiţiilor generale, nu intră păsările şi stupii de albine. Aceste specii se pot totuşi asigura dar
în baza „Condiţiilor speciale” practicate de unii asigurători. Detaliat, în categoria păsări sunt
incluse: găini, raţe, gâşte, curci, curci, fazani, struţi, emu şi alte categorii de păsări, specificate
în contract, cu acordul părţilor.

5
Lazar Cistelecan şi Rodica Cistelecan, Op.cit. pag. 232
6
Cristina Ciumaş, Op. cit. pag.117
 De asemenea, cu avizul conducerii centrale a asigurătorului se pot asigura şi animalele
utilizate pentru cercetări şi experimentări biologice, animalele prezentate la târguri, expoziţii
şi competiţii precum şi animalele lăsate libere la păşunat, sau în alte situaţii asemănătoare,
declarate de asigurat.
O condiţie sine qua non a includerii în asigurare a animalelor este ca acestea să fie
sănătoase şi să nu se afle în carantină.
În sensul precizărilor de mai sus, nu pot fi asigurate mai multe categorii de animale şi
anume:
 animalele bolnave, rahitice, istovite, schiloade, oarbe, cele care au suferit un
accident ce poate duce la pieirea lor;
 animalele aflate în gospodării care nu respectă regulile zoo-tehnice şi sanitar-
veterinare de îngrijire, hrănire, întreţinere şi folosire a animalelor, din care cauză
sunt supuse riscului de îmbolnăvire sau pieire;
 animale din localităţile în care s-a stabilit carantina;
 animale la care s-a făcut examinarea pentru tuberculoză, bruceloză, sau
leucoză bovină şi reacţia a fost pozitivă;
 animalele care nu au primit avizul medicului veterinar, dacă acest lucru s-a
solicitat pentru subscrierea asigurării;
 animalele aparţinând persoanelor fizice din localităţile situate în Delta
Dunării;
 cabalinele de peste 15 ani.
Riscuri acoperite prin asigurare

Potrivit condiţiilor generale de asigurare, protecţia şi respectiv despăgubirea de

asigurare se acordă pentru următoarele cazuri:
 pieirea animalelor asigurate ca urmare a bolilor, epizootiilor, accidentelor şi
sacrificărilor de necesitate;
 scoaterea animalelor din gospodărie pentru combaterea anemiei infecţioase;
 furtul prin efracţie şi/sau acte de tâlhărie, violenţă, ameninţări asupra
proprietarilor, îngrijitorilor, paznicilor;
 cheltuielile efectuate în legătură cu reabilitarea veterinară sau recuperarea
animalelor pe baza actelor doveditoare.
Fiecare risc asigurat este detaliat prin Condiţiile generale de asigurare pentru ca la
producerea riscului, organele însărcinate cu circumstanţierea evenimentului asigurat şi cu
dezdăunarea asiguratului să deceleze exact între riscurile asigurabile şi cele neasigurabile.
Astfel, se consideră accidente pentru care se acordă despăgubiri, în cazul pieirii sau
sacrificării animalelor următoarele evenimente:
 incendiul, explozia, trăsnetul, acţiunea curentului electric, cutremurul de pământ,
prăbuşirea, alunecarea de teren, inundaţia, furtuna, uraganul, viscolul, avalanşele
de zăpadă, grindina, îngheţul;
 atacul animalelor sălbatice sau al altor animale, muşcătura şerpilor, înţepătura
insectelor veninoase, intoxicaţia cu ierburi sau cu substanţe toxice ori
medicamentoase, meteorizarea acută din cauza furajelor;
 insolaţia, asfixierea, înecul, loviturile sau rănile subite, căderile, căderea pe
animale a unor corpuri, leziunile interne provocate de înghiţirea de obiecte,
distocia, castrarea făcută de organele veterinare, etc.
Se consideră că animalele au pierit din cauză de accident şi situaţia în care accidentul a
prilejuit o îmbolnăvire care a dus la pieirea animalului.
 În cazurile de pieire şi respectiv, de sacrificare a animalelor ca urmare a bătrâneţii
asociate cu diferite boli, se acordă despăgubiri numai dacă principala cauză a pieirii
animalului sau a sacrificării acestuia a fost boala respectivă.
Pagubele produse ca urmare a sacrificărilor de necesitate se acoperă de asigurător dacă
măsura sacrificării a fost dispusă de autorităţile competente cu următoarele scopuri:
- în vederea prevenirii şi combaterii epizootiilor;
- în urma unei boli care duce în mod cert la moartea animalului;
- în cazul în care animalul a suferit un accident care conduce inevitabil la moartea
acestuia.
Sacrificarea animalului ca urmare a bătrâneţii asociată cu diferite boli se despăgubeşte
numai dacă din actele încheiate de organele veterinare de circumscripţie rezultă că principala
cauză a sacrificării a fost boala şi că la data sacrificării această boală ducea în mod cert la
moartea animalului sau excludea posibilitatea utilizării pe mai departe a animalului.
Pieirea animalelor din cauza septicemiei ivite ca urmare a unei boli infecţioase cum
sunt antraxul şi pasteuretoza nu se consideră pieire din cauză de accident, ci de boală. La fel,
se consideră pieire din cauza unei boli şi acele cazuri de boli care au favorizat producerea de
accidente care au dus la moartea animalelor.
În prezent, există boli infecţioase grave, care afectează unele specii dar care, din punct
de vedere al asigurătorului nu constituie riscuri asigurabile prin asigurarea obişnuită. În
această categorie se încadrează riscul de trichineloză, care dacă se produce, determină pagube
însemnate întrucât carnea animalelor bolnave se distruge în întregime. Însă, în schimbul plăţii
unui adaos de 20% asupra primei tarifare anuale de bază, în asigurare se poate include şi
riscul de trichineloză.

Excluderi de la acordarea despăgubirii

Ca şi în cazul altor produse de asigurare şi în cazul asigurării animalelor, asigurătorii

fac o selecţie riguroasă a riscurilor, excluzând de la acordarea despăgubirii acele evenimente
care se încadrează în categoria riscului subiectiv sau în care culpa omului în producerea lor
este evidentă. În acest sens, nu se acordă despăgubiri în cazurile în care:
 animalele au pierit din cauza bătrâneţii, au fost sacrificate din motive de ordin
gospodăresc, din cauza lipsei de productivitate, a scăderii capacităţii de muncă ori
de reproducţie sau din cauza bătrâneţii;
 animalele au fost sacrificate din iniţiativa asiguratului, fără ca acestea să fi
prezentat semne de boală şi fără să fi existat o dispoziţie de sacrificare dată de
organele sanitar-veterinare în drept;
 animalele au fost sacrificate din dispoziţia organelor veterinare numai ca urmare a
faptului că au reacţionat pozitiv la tuberculinare sau că au fost depistate, prin
examen serologic, ca fiind bolnave de bruceloză ori au fost depistate prin examen
hematologic sau prin alte examene de laborator, ca fiind bolnave de leucoză
bovină, fără ca boala să fi fost constatată pe baza semnelor clinice evolutive şi ca
aceasta să fi pus în pericol iminent viaţa animalelor;
 animalele ce trebuie sacrificate sunt predate societăţilor de industrializare a cărnii
sau altor agenţi economici de valorificare a cărnii, încasându-se contravaloarea lor
în schimb;
 animalele au pierit din lipsă totală de furajare sau ca urmare a unei furajări
insuficiente cantitativ sau calitativ, indiferent de cauzele care au pricinuit lipsa de
furaje din gospodărie;
 pieirea animalelor a fost produsă de operaţii militare în timp de război;
  cadavrele animalelor sau resturile lor au fost distruse sau îngropate înainte de
examinarea lor de către organele în drept.
Asigurătorul nu acordă despăgubiri în cazurile în care paguba s-a produs sau s-a mărit
din cauza asiguratului ori a unui prepus al acestuia dacă este vorba de o persoană juridică,
respectiv de un membru al familiei asiguratului - persoană majoră care locuieşte şi
gospodăreşte împreună cu asiguratul, dacă subiectul asigurării este o persoană fizică.
În sensul prevederilor Condiţiilor generale de asigurare, se consideră culpă în
producerea pagubei următoarele fapte:
 uciderea intenţionată şi maltratarea animalelor;
 păşunatul cu bună ştiinţă în zone interzise de organele în drept; furajarea cu bună
ştiinţă a rumegătoarelor cu trifoi, lucernă, măzăriche în stare verde sau insuficient
uscate; furajarea cu bună ştiinţă a animalelor din orice specie, cu vreji de cartofi
sau cu furaje, reziduri mucegăite, alterate sau furajarea cabalinelor exclusiv cu
paie, pleavă sau coceni;
 neprezentarea animalelor la vaccinări şi tratament dispuse de organele veterinare,
în scopul prevenirii sau combaterii bolilor infecto-contagioase sau parazitare;
 nerespectarea carantinei stabilite pentru localitatea în cauză şi a celorlalte măsuri
dispuse de organele în drept pentru prevenirea sau combaterea bolilor infecto-
contagioase sau parazitare;
 neanunţarea la timp a organelor veterinare, în cazurile de accidente şi boli vădite;
 neexecutarea tratamentului recomandat de organele veterinare pentru animalele
accidentate sau bolnave;
 recurgerea la empirici pentru îngrijirea animalelor accidentate sau bolnave sau
pentru castrarea animalelor;
 adăpostirea necorespunzătoare a animalelor.
De asemenea, se consideră culpă în mărirea pagubei, pentru partea de pagubă ce s-a
mărit ca urmare a pierii animalului sau ca urmare a faptului că o parte sau întreaga cantitate
din carnea sa a devenit necomestibilă în următoarele cazuri:
1. neanunţarea la timp a organelor veterinare despre îmbolnăvirea animalelor în cazul
unor boli incurabile;
2. neexecutarea la timp a dispoziţiei de sacrificare;
3. neeviscerarea la timp a animalelor sacrificate;
4. neluarea măsurilor posibile pentru păstrarea în bune condiţii a cărnii;
5. nefolosirea posibilităţilor de valorificare a cărnii.

Suma asigurată

În stabilirea sumei asigurate care constituie valoarea preluată în răspundere de către

asigurător, asiguratul are posibilitatea să aleagă una din următoarele valori:
- valoarea declarată de asigurat şi care nu poate depăşi valoarea reală a animalului şi
nici plafoanele maxime stabilite de asigurător pe specii de animale şi categorii de vârstă;
- o sumă egală cu plafonul maxim stabilit de asigurător;
- suma asigurată redusă care reprezintă un procent diminuat faţă de valoarea reală a
animalului. În acest caz, regula proporţiei se aplică şi la prima de asigurare percepută, care se
diminuează şi ea faţă de prima de bază în aceeaşi proporţie, precum şi la despăgubirea
cuvenită în cazul producerii pagubei. Cu alte cuvinte şi la calculul despăgubirii se aplică
principiul proporţionalităţii.
În evaluare, respectiv la calculul valorii reale a animalului se ţine cont de preţul
acestuia pe piaţa locală (zonală) la data asigurării.
 Ca regulă generală, dacă în asigurare au fost cuprinse mai multe animale din aceeaşi
specie şi categorie de vârstă, atunci suma asigurată se consideră egală pe cap de animal,
evaluarea individuală nejustificându-se, practic.
Prima de asigurare
Prima de asigurare reprezintă preţul plătit de asigurat asigurătorului pentru protecţia
obţinută din partea acestuia şi se determină după modelul general:

Pa=SA*Ct/100 (5.1)
unde:
Pa - este prima de asigurare sstabilită în sarcina asiguratului;
SA este suma pentru care asigurătorul se obligă să răspundă prin contract;
Ct/100 este cota tarifară de primă care trebuie plătită pentru 100 u.m. sumă asigurată.
Cotele tarifare, după cum se observă din modelul prezentat, sunt de natură procentuală
şi sunt anuale. Ele se diferenţiază în funcţie de:
- specia asigurată;
- rasa;
- grupa de vârstă;
- eventual, teritoriul pe care operează şi este valabilă asigurarea.
Cu privire la acest ultim criteriu de diferenţiere, cei mai mulţi asigurători operează cu
tarife naţionale unice, chiar dacă evoluţia mortalităţii la animale se prezintă diferit de la un
judeţ la altul.
Prima de asigurare stabilită în sarcina asiguratului se achită de regulă anticipat şi
integral la încheierea contractului. La solicitarea asiguraţilor, prima anuală se poate fracţiona
în rate subanuale (semestriale, trimestriale, în 10 rate) plătibile anticipat la scadenţele
menţionate în contract.
Asigurarea animalelor se poate încheia şi cu franşiză 7. Cum aceasta rămâne în sarcina
asiguratului, cota tarifară de primă de asigurare se reduce. Franşiza se stabileşte la data
încheierii contractului ca procent din suma asigurată.
Un model de configurare a cotelor tarifare în cazul asigurării animalelor este prezentat în
cele ce urmează:
a. Asigurarea animalelor pentru riscuri generale
Cotele tarifare privind asigurarea animalelor pentru riscuri generale, persoane fizice şi
juridice sunt prezentate în tabelul 5.1.
Tabelul 5.1.
Cotaţii de prime pentru riscuri generale – persoane juridice şi fizice:
Situaţii/locurile de Definirea situaţiilor/locurilor în care animalele sunt Cotaţia anuală
asigurare asigurate (persoane juridice sau fizice)
Persoane Persoane
juridice fizice
Condiţii speciale (sistem Crescătorii, îngrăşătorii, herghelii, saivane, padocuri 0,42 0,48
intensiv/semiintensiv)
Condiţii uzuale şi Grajduri sau curţi, spaţii sau locuri amenajate pentru 0,60 0,65
variabile (sistem staţionare, furajare, îngri-jire, montă sau control şi
extensiv) tratament veterinar, la păşunat sau în transhumanţă, în
timpul deplasării supravegheate pe drumuri publice, în
timpul folosirii la lucrări pentru care sunt destinate.
Riscurile prevăzute în condiţiile generale se pot acoperi şi selectiv, dar nu mai puţin de
45% din cotaţiile prevăzute iniţial.
7
Franşiza este partea din valoarea pagubei, menţionată în contract pe care în cazul producerii riscului o suportă
asiguratul.
 Ponderile riscurilor pot fi următoarele:
- incendiu+trăsnet+explozie+cădere de corpuri pe adăposturi – 40%;
- cutremur de pământ – 10%;
- grindină – 5%;
- terorism şi vandalism -10%;
- greve şi tulburări civile – 2%;
- alunecare sau prăbuşire de teren - 2%;
- furt – 2%;
- spargere de conducte – 6%;
- izbirea de către vehicule – 5%;
- furtună – 5%.
Dacă pentru asigurările destinate animalelor se stabilesc franşize la cotaţiile de
prime, se aplică coeficienţi de ajustare (tabelul 5.2.).

Tabelul 5.2.

Coeficienţi de ajustare a cotaţiilor pentru riscuri generale în funcţie de franşiză

Franşiza (%din 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
suma asigurată)
Coefincent de 1,00 0,90 0,81 0,73 0,66 0,60 0,55 0,51 0,48 0,46 0,45
ajustarea cotaţiei
de primă(K)

b. Asigurarea animalelor pentru accidente şi boli

Cotaţiile de asigurare a animalelor pentru accidente şi boli, animale aparţinând
persoanelor juridice şi fizice sunt redate în tabelul 5.3.

Tabelul 5.3.
Cotaţiile de asigurare a animalelor pentru accidente şi boli –
persoane juridice şi fizice
Categorii de animale asigurate Cotaţii de prime
anuale (%)
Animale Animale
comune de rasă
1. Bovine (tauri, boi, vaci, bivoli, bivoltiţe)
a) Bovine în crescătorii
 Tineret bovin de 6 luni-1 an 5,50 6,00
 Vaci producătoare şi reproducţie de 1-6 ani 6,00 6,50
 Vaci producătoare şi reproducţie de peste 6 ani 6,40 6,70
 Tauri de reproducţie sau sacrificare de 1 – 6 ani 6,20 6,40
 Tauri de reproducţie sau sacrificare de peste 6 ani 6,50 6,80
b) Bovine în condiţii uzuale:
 Tineret bovin de 6 luni – 1 an 5,50 6,00
 Tauri, boi, vaci, bivoli, bivoltiţe de producţie, reproducţie, tracţiune,
sau sacrificare de 1-6 ani 5,70 --
 Tauri, boi, vaci, bivoli, bivoliţe de producţie, reproducţie, tracţiune,
5,90 --
sau sacrificare de peste 6 ani
-- 6,10
 Tauri şi vaci de rasă şi reproducţie de 1-6 ani
-- 6,40
Tauri şi vaci de rasă şi reproducţie de 1-6 ani
 a. Cabaline (armăsari, cai iepe) şi catâri
a) Cabaline în herghelii şi/sau crescătorii:
 Tineret cabalin de 6 luni – 1 an 9,00 9,50
 Cabaline de 1-6 ani 9,20 9,60
 Cabaline de 6-15 ani 9,50 10,00
b) Cabaline în condiţii uzuale:
 Tineret cabalin şi catâr de 6 luni-1an 9,60 --
 Cabaline şi catârii de 1-6ani 9,60 --
 Cabaline şi catâri de 6-15 ani 9,80 --
 Cabalinde de rasă şi reproducţie de 1-6 ani -- 9,60
-- 10,00
 Cabaline de rasă şi reproducţie de peste 6 ani

b. Ovine şi caprine (berbeci, batali, oi, capre, ţapi)

a) Ovine în saivane şi/sau crescătorii
 Tineret ovin de 6 luni – 1 an 5,30 --
 Ovine de 1-6 ani 5,60 --
 Ovine de peste 6 ani 5,80 --
 Ovine de rasă şi reproducţie de 1-6 ani -- 6,40
 Ovine de rasă şi reproducţie de peste 6 ani -- 6,80
b) Ovine şi caprine în condiţii uzuale:
 Ovine şi caprine de 6 luni-1 an
 Ovine şi caprine de 1-6 ani 6,10 --
6,00 --
 Ovine şi caprine de peste 6 ani
6,10 --
c. Porcine (vieri, porci, scroafe)
a) Porcine în crescătorii/îngrăşătorii (peste 40kg/cap 7,60 8,10
b) Porcine în condiţii uzuale (peste 6 luni) 7,00 7,50

Cotaţiile anuale de bază din tabelul 5.3. se ajustează printr-un coeficient k determinat
în funcţie de franşiză prin valorile de referinţă din tabelul 5.4.
Tabelul 5.4.
Coeficienţi de ajustare a cotaţiilor pentru accidente şi boli în funcţie de franşiză
Franzişă (%) 0 3 5 7 10 12 15 17 20 23 25
Coeficientul 1,15 1,09 1,05 1,03 1,00 0,96 0,90 0,86 0,80 0,77 0,75
de ajustare
(K)

Pentru orice franşiză situată între valorile de referinţă, coeficientul de ajustare

corespondent se calculează proporţional prin interpolare. În cazul exprimării franşizei ca sumă
fixă, aceasta se împarte la suma asigurată pentru a se calcula franşiza procentuală.
În cazul asigurării animalelor, atât pentru riscuri generale, cât şi pentru accidente şi
boli, cotaţiile de primă pentru cele două categorii de riscuri asigurate se cumulează şi se aplică
la aceleaşi sume asigurate pe categorii de animale.

Derularea asigurării

Asigurarea facultativă obişnuită a animalelor se încheie pe o perioadă de un an. La

solicitarea asiguraţilor se poate încheia şi pe perioade mai mici de un an de exemplu
semestrial, caz în care primele de asigurare se recalculează corespunzător.
La baza încheierii asigurării stă declaraţia de asigurare semnată de asigurat pentru
toate animalele din aceeaşi specie şi grupă de vârstă aflate în proprietatea asiguratului (în
aceeaşi comună).
 Asigurarea se încheie prin emiterea de către asigurător a contractului de asigurare şi
plata primelor stabilite (sau a primei rate de primă).
Răspunderea societăţii de asigurare începe diferenţiat, în funcţie de evenimentul
petrecut şi condiţiile practicate de diverşi asigurători, astfel:
a) în caz de accident, după 5 zile de la expirarea zilei în care s-a întocmit contractul şi
s-a achitat prima;
b) în caz de boală, dacă pieirea, sacrificarea sau scoaterea animalelor din gospodărie
(colectivitate) a avut loc pentru stoparea extinderii anumitor boli, răspunderea începe după 26
de zile la SC ASIROM SA, 21 de zile la SC ARDAF SA, 60 de zile la SC ALLIANTZ-
ŢIRIAC SA de la expirarea zilei în care s-a întocmit contractul şi s-a achitat prima.
Dacă evenimentul asigurat se produce după încheierea contractului, dar înainte de
înainte de perioada de siguranţă pentru începerea răspunderii societăţii de asigurare
menţionată mai sus, contractul se reziliază iar primele de asigurare se restituie.
Răspunderea asigurătorului încetează la ora 24 a ultimei zile din perioada pentru care
s-a încheiat asigurarea. Perioada se socoteşte de la expirarea celor 5 zile prevăzute mai sus ca
interval de siguranţă. În cazul pieirii animalului din accident, în ceea ce priveşte începutul şi
încetarea răspunderii, se ţine seama de data pieirii animalului şi nu de data accidentului.
De asemenea, răspunderea asigurătorului încetează la înstrăinarea animalului asigurat.
În legătură cu derularea în bune condiţii a asigurării, asiguraţilor le revin o serie de
obligaţii, astfel:
- să întreţină animalele în bune condiţii, cu respectarea regulilor zoo-igienice şi sanitar
veterinare de îngrijire, hrănire, întreţinere şi folosire a animalelor;
- aceştia trebuie să anunţe circumscripţia veterinară cu privire la declanşarea bolii sau
accidentarea animalului şi să respecte prescripţiile impuse de organele sanitar-veterinare;
- asiguraţii au obligaţia să înştiinţeze în scris pieirea sau accidentarea animalelor, la
primării, în mediul rural, respectiv, la societatea de asigurare, în mediul urban, în termenul
limită prevăzut prin contractul de asigurare;
- să păstreze cadavrele animalelor pierite, în vederea examinării acestora şi întocmirii,
de către organele în drept, a procesului verbal. În cazul în care cadavrele acestora nu pot fi
păstrate, fiind îngropate, incinerate sau predate unităţilor de ecarisaj, se vor produce dovezi, în
acest sens. Este posibilă, după caz, proba cu martori (la pieirea animalelor prin incendiu, înec,
răpire, cădere în prăpastie etc.).
- asiguraţii sunt obligaţi să pună la dispoziţia asigurătorului toate actele doveditoare
privind existenţa animalelor asigurate, pentru constatarea producerii evenimentului asigurat,
evaluarea pagubei şi pentru stabilirea despăgubirii.
Constatarea şi evaluarea pagubelor, stabilirea şi plata despăgubirii cuvenite asiguratului
Constatarea şi evaluarea pagubei se efectuează într-un termen 48 de ore de la
înştiinţarea asigurătorului de către asigurat asupra evenimentului produs, pe baza unei
înştiinţări scrise. Cu această ocazie, asigurătorul deschide un dosar de daună pe baza căruia
are loc circumstanţierea evenimentului asigurat. Constatarea pagubei se efectuează de către o
comisie formată din reprezentaţii celor două părţi contractante, asigurătorul şi asiguratul,
medicul veterinar de circumscripţie, reprezentantul primăriei din localitatea unde a avut loc
evenimentul şi doi martori neutri.
Cu ocazia constatării pagubei se întocmeşte procesul verbal de daună care conţine
date cu privire la: realitatea şi cauzele pagubei; în ce măsură asiguratul se face vinovat sau nu
de producerea pagubei; valoarea reală a animalelor/animalului; valoarea recuperărilor, dacă
este cazul.
În dosarul de daună se includ şi alte acte doveditoare cu privire la evenimentul
asigurat şi anume:
 - dispoziţia de sacrificare dată de organul veterinar;
- dovada de predare a cărnii, pieii, lânii etc.;
- dispoziţia de confiscare a cărnii, dacă e cazul;
- valoarea recuperărilor.
Evaluarea pagubei presupune determinarea cuantumului pierderilor suferite de
asigurat în urma producerii riscului asigurat şi pierderii animalului asigurat.
Algoritmul de calcul al pagubei (P) este relativ simplu, adică din valoarea animalului
(V) se deduce valoarea recuperărilor (R), dacă este cazul:
P=V–R (5.2)
Prin valoarea animalului ce se despăgubeşte, se înţelege:
a) valoarea pe piaţa locală la data producerii riscului asigurat a unui animal sănătos de
aceeaşi specie, rasă, sex, categorie de vârstă, stare de întreţinere şi productivitate pentru toate
animalele sacrificate;
b) valoarea stabilită în funcţie de greutatea în viu şi de preţurile de contractare
practicate, pentru animalele clasate în vederea sacrificării sau pentru animalele aflate în
îngrăşătorii.
Pentru calcularea celui de-al doilea termen al relaţiei de mai sus (R), se ţine seama de
valoarea tuturor recuperărilor (carne, piele, organe, păr, lână, coarne, copite ş.a.).
Cât priveşte valoarea recuperărilor de carne (Rc) acestea se determină în două moduri,
astfel:
1. în baza dovezilor de predare la unităţile specializate de valorificare;
2. în funcţie de greutatea brută în viu a animalului (Gb), randamentul la tăiere conform
normelor tehnice de sacrificare a animalelor (η t) şi preţul unitar de valorificare a cărnii (p u),
atunci când carnea a fost folosită pentru consum propriu sau vândută, potrivit relaţiei:

Rc= Gb * ηt * pu (5.3)
Pentru evaluarea recuperărilor de lână, piei, păr şi alte subproduse (Ra) se are în vedere
cantitatea recuperată (Q) şi preţul unitar de valorificare (pu):

Ra= Q - pu (5.4)
Pe baza celor spuse, relaţia de calcul a pagubei poate fi rescrisă astfel:

P=V – (Rc+ Ra) (5.5)

În calculul pagubei se operează cu această formulă şi în cazul în care din neglijenţa

asiguratului, recuperările s-au pierdut (animalul n-a fost tăiat şi a murit, deşi exista o
dispoziţie de sacrificare a sa, carnea a fost confiscată, fiind alterată ş.a.).
Pot exista şi situaţii în care, în urma producerii evenimentului asigurat nu există nici
un fel de recuperări (înecul, căderea în prăpastie ş.a.) caz în care:
P=V (5.6)

Despăgubirea de asigurare stabilită ca drept al asiguratului se stabileşte în funcţie de

principiul de despăgubire aplicat (principiul primului risc, principiul răspunderii limitate sau
principiul răspunderii proporţionale - la asigurarea cu sumă asigurată redusă). Dar, ca
principiu, ea nu poate depăşi: cuantumul pagubei, suma la care s-a încheiat asigurarea şi nici
valoarea animalului din momentul producerii riscului asigurat.
Dacă asiguratul, la data producerii pagubei deţine un număr mai mare de capete decât
cele asigurate iniţial, se consideră asigurate toate animalele de acelaşi fel cu animalul pierit.
De altminteri este dificil de stabilit dacă animalul pierdut a fost asigurat sau nu. De aceea,
suma asigurată totală rămâne la nivelul celei iniţial stabilite şi se aplică regula proporţiei de
număr, adică fiecare animal din efectivul existent la data ivirii cazului asigurat se consideră
asigurat la o sumă asigurată redusă (Sar):

Sar = SA * No / Nr (5.7)
unde:
SA = suma asigurată iniţial;
No = numărul de animale asigurate iniţial prin contract;
Nr = numărul real de animale existent în proprietatea (administrarea) asiguratului la
data producerii riscului.

Dacă asigurarea s-a încheiat cu plata în rate a primelor de asigurare, la data plăţii
despăgubirilor se efectuează operaţia de regularizare a plăţii primelor, din despăgubirile
cuvenite asiguratului, asigurătorul urmând a reţine primele neplătite încă.
În limita despăgubirilor făcute, asigurătorul îşi conservă dreptul de regres, putându-se
îndrepta împotriva celor răspunzători de producerea pagubelor.
 CURS 7

Asigurarea facultativă globală a animalelor

Cuvinte cheie: asigurare facultativă; animale; daună totală

Contractul de asigurare facultativă globală a animalelor urmează regulile de derulare

stabilite prin Condiţiile generale de asigurare facultativă a animalelor şi din acest motiv, vom
face referire doar la particularităţile sale în raport cu asigurarea obişnuită, tratată în extenso în
subcapitolul anterior.
Poliţa globală a animalelor a fost instituită începând din anul 1992 de către societatea
ASIROM ca o ofertă pentru societăţile comerciale care aveau ca obiect de activitate creşterea
şi îngrăşarea animalelor, industrializarea şi comercializarea produselor agrozootehnice.
Prin urmare, în calitate de asiguraţi apar cu precădere persoane juridice lucrative care
cresc animale, comercializează ori industrializează produsele agrozootehnice.
Asigurarea globală include toate animalele din aceeaşi specie aparţinând agentului
economic, care au împlinit vârsta de cuprindere în asigurare sau greutatea necesară şi se
încheie fără termen.
Riscurile pentru care se încheie asigurarea sunt în general aceleaşi ca şi la asigurarea
obişnuită, adică:
 pieirea animalelor din cauză de boală sau accident;
 sacrificarea dispusă de organele în drept;
 scoaterea din colectivitate pentru combaterea anemiei infecţioase.
Suma asigurată este stabilită de asigurător, diferenţiat pe specie, rasă, categorie de
vârstă, pe cap de animal. Chiar dacă mortalitatea variază de la un judeţ la altul, sumele
asigurate pe cap de animal sunt unice pe ţară.
Primele de asigurare nu se stabilesc pe baza cotelor tarifare ci sunt în sume fixe
(forfete), pe specii de animale şi grupă de vârstă, de asemenea, pe cap de animal. Primele se
achită trimestrial, în funcţie de numărul animalelor din specia asigurată, existente în unitate la
finele trimestrului precedent celui în care are loc plata primei de asigurare. În trimestrul
următor celui de referinţă are loc regularizarea plăţii primelor de asigurare, dacă numărul
animalelor din inventarul persoanei juridice asigurate variază.
Asigurarea se încheie în baza declaraţiei de asigurare întocmită de către societăţile
comerciale de creştere şi îngrăşare a animalelor precum şi de industrializarea şi
comercializarea produselor agrozootehnice şi depusă la asigurător. Declaraţia conţine date cu
privire la numărul, speciile şi rasele de animale, la destinaţia acestora, la evoluţia efectivului,
tipul de stabulaţie, modul de furajare şi alte detalii necesare. După analiza declaraţiei de
asigurare se perfectează contractul de asigurare iar asigurătorul stabileşte primele de plată
totale şi ratele trimestriale, precum şi modalitatea de plată şi regularizare.
În cazul în care asiguratul a înregistrat întârzieri la plata primelor de asigurare scadente
mai mari de patru luni, contractul de asigurare poate fi reziliat fără restituirea primelor
încasate. Reactivarea contractului de asigurare este posibilă numai cu acordul asigurătorului,
dacă asiguratul reia plata primelor, aducându-le la zi.
Pentru aceeaşi specie de animale nu pot fi valabile în acelaşi timp atât asigurarea
globală cât şi asigurarea obişnuită a animalelor. Înlocuirea unei forme de asigurare cu cealaltă
este posibilă doar la începutul fiecărei luni, cu regularizarea valorilor de asigurare asumate de
asigurător şi recalcularea în consecinţă a primelor de asigurare.
 Celelalte clauze şi proceduri de asigurare vizând evaluarea pagubelor la ivirea
evenimentului asigurat, stabilirea şi plata despăgubirii cuvenite asiguratului pentru
prejudiciile suferite, sunt similare cu cele pentru asigurarea facultativă obişnuită a animalelor,
având la bază aceleaşi reglementări.

Particularităţi privind asigurarea facultativă globală a bovinelor

aparţinând persoanelor fizice
În România, această poliţă de asigurare a fost operabilă începând cu anul 1992 de către
societatea ASIROM S.A.
Asigurarea este destinată persoanelor fizice care deţin în gospodărie între 2 şi 10
bovine, care au atins vârsta de cel puţin 6 luni şi pe care proprietarii doresc să le asigure
împotriva aceloraşi riscuri ca în asigurarea facultativă obişnuită. Nu pot fi încheiate asigurări
globale a bovinelor aparţinând persoanelor fizice din localităţile situate în Delta Dunării.
Contractul de asigurare se încheie pe o perioadă de un an sau de 6 luni, la solicitarea
asiguratului, cu sume asigurate stabilite global, în funcţie de efectivul asigurat, până la limita
a 10 capete. În funcţie de suma asigurată global se stabileşte şi prima de asigurare, de
asemenea în suma absolută (forfetă). Prima se poate achita anticipat şi integral la încheierea
asigurării sau în două tranşe şi anume 70 % la încheierea asigurării şi 30 % după patru luni de
la primul termen.
La producerea evenimentului asigurat, despăgubirea se stabileşte în funcţie de paguba
produsă şi în limita sumei asigurate, ţinând seama de rasa, vârsta şi sexul animalului, la data
producerii riscului.
După stabilirea şi plata unei dezdăunări, suma totală asigurată se reduce cu suma
acordată ca despăgubire, contractul rămânând în vigoare pentru suma asigurată redusă. Suma
asigurată poate fi completată printr-o asigurare obişnuită.
Dacă efectivul de bovine dintr-o gospodărie este mai mare decât numărul de capete
prevăzut şi înscris în contractul de asigurare facultativă globală, asiguratul poate încheia şi o
asigurare obişnuită pentru numărul de bovine peste cel precizat de contract. În acest caz, dacă
în cursul perioadei de asigurare se produce riscul asigurat despăgubirea se stabileşte în funcţie
de suma asigurată totală-globală şi obişnuită, dar fără a depăşi, pe cap de bovină, suma
asigurată în cadrul asigurării facultative obişnuite.
Un asigurat poate încheia în perioada de referinţă (anul de asigurare) o singură poliţă
facultativă globală a bovinelor. La reînnoirea asigurării, poliţa globală este interşanjabilă cu
una obisnuită şi invers, o asigurare obişnuită a animalelor se poate transforma într-o asigurare
globală a bovinelor.

Evoluţii recente privind oferta de asigurare a efectivelor de animale. Poliţa

privind asigurarea efectivelor de animale de la EUROINS

În ultima perioadă se remarcă o diversificare a ofertei de asigurări agricole, atât în ceea

ce priveşte asigurarea culturilor agricole cât şi asigurarea animalelor. Astfel, societatea de
asigurări EUROINS oferă începând cu anul 2008 o nouă poliţă de asigurare a efectivelor de
animale. Câteva din elementele tehnice ale acestei asigurări vor fi prezentate în cele ce
urmează.
Cuprinderea în asigurare. Poliţa de asigurare a efectivelor de animale este destinată
persoanelor fizice şi juridice care deţin în proprietate animale,aşa cum sunt:
 bovine şi bubaline cu vârsta cuprinsă între 21 zile si 8 ani;
 ovine, caprine cu vârsta cuprinsă între 1 an şi 5 ani, precum şi miei la îngrăşat;
 porcine pentru reproducţie cu vârsta cuprinsă între 6 luni şi 3 ani;
  porcine la îngrăşat cu greutatea cuprinsă între 30 kg şi 140 kg;
 scroafe cu purcei până la înţărcare;
 tineret porcin, de la înţărcare până la 30 kg;
 cabaline de tracţiune cu vârsta cuprinsă între 1 an şi 10 ani;
 cai de rasă din herghelii cu vârsta cuprinsă între 1 an şi 8 ani, precum şi cai de
curse cu vârsta cuprinsă între 1,5 ani şi 4 ani;
 câini de rasă cu vârsta cuprinsă între 6 luni şi 7 ani, ca animale de companie;
 stupi cu albine;
 păsări de toate categoriile (găini ouătoare, găini pentru reproducţie, tineret pentru
reproducţie, pui de carne etc.); struţi, fazani, raţe, gâşte, bibilici, prepeliţe, curci;
 melci în crescătorie;
 peşti în crescătorie.
După cum se poate observa, cuprinderea în asigurare este foarte largă, incluzând rase
şi specii pe care alţi asigurători nu le preiau în asigurarea obişnuită.
 CURS 8

Rolul statului în asigurările agricole

Cuvinte cheie: autoritate de reglementere; stat; asigurare-reasigurare

Consideraţii privind implicarea statului în

activitatea de asigurări
Implicarea statului în activitatea de asigurări are în vedere pe de o parte, activitatea de
supraveghere şi reglementare a activităţii de asigurare iar pe de altă parte, rolul de operator şi
de ofertant pentru o gamă variată de produse şi servicii de asigurare
Activitatea de asigurare este monitorizată la nivelul fiecărui stat, fie de către o
entitate publică distinctă, fie de către un departament cu atribuţii specifice în acest sens,
organizat în cadrul unei instituţii publice centrale.
Între obiectivele principale ale supravegherii activităţii de asigurare sunt avute în
vedere menţinerea solvabilităţii asigurătorului, protejarea intereselor asiguraţilor şi evitarea
concurenţei neloiale.
În ceea ce priveşte activitatea de reglementare a asigurării, la nivelul fiecărui stat se au
în vedere mai multe obiective, printre care:
 stabilirea unor cote de primă echitabile în raport cu nivelul protecţiei oferite;
 aplicarea corectă a reglementărilor referitoare la activitatea de asigurare;
 informarea corectă a publicului consumator de produse şi servicii de asigurare.
Domeniile reglementării în activitatea de asigurare includ de asemenea:
 constituirea şi autorizarea asigurătorilor;
 autorizarea brokerilor de asigurare;
 reglementarea solvabilităţii companiilor de asigurare;
 reglementarea cotelor de primă percepute pentru unele produse de asigurare, ca
de exemplu în asigurările de viaţă;
 reglementarea contractelor încheiate şi a politicii de piaţă.
Instituţiile guvernamentale oferă pe lângă activitatea de reglementare a asigurătorilor
privaţi şi o gamă largă de asigurări. Astfel, asigurătorii guvernamentali pot avea un rol
exclusiv pe unele domenii de asigurare, pot fi parteneri de afaceri, sau pot concura asigurătorii
privaţi. Prin activităţile de reasigurare, prin concurenţa directă cu companiile de asigurare
private sau prin înlocuirea acestora pe piaţă, statul poate acţiona în sensul diminuării preţului
şi creşterii disponibilităţii asigurărilor.
Statul poate oferi un plan de asigurare alături de asigurătorii privaţi. Un tip de
parteneriat există în cazul în care guvernul elaborează un plan de reasigurare (de exemplu
pentru asigurarea recoltei), oferind reasigurare pentru anumite situaţii riscante pentru care
asigurătorii privaţi reţin numai o parte a pierderii. In alte cazuri, asigurătorii publici suportă
acoperirea acelor riscuri grele pe care asigurătorii privaţi le exclud din ofertele lor de
asigurare.
Tipurile de asigurări pe care asigurătorii guvernamentali le oferă în prezent pot fi
clasificate în trei categorii, astfel:
 asigurări sociale;
 asigurări de bunuri şi răspundere civilă;
 asigurări privind asistenţa financiară.
 Planurile de asigurare socială sunt destinate soluţionării unor cazuri sociale ale unor
persoane fizice aflate în nevoi dar lipsite de resurse. Asigurărilor sociale le sunt caracteristice:
(1) un sistem de finanţare bazat pe contribuţii obligatorii ale membrilor grupului asigurat sau
ale unor persoane (angajatori), care în numele grupului asigurat şi pentru el, plătesc
contribuţiile şi (2) repartizarea resurselor provenite din contribuţiile mobilizate, pe principiul
redistributivităţii intra- şi inter- generaţii; cu alte cuvinte, resursele se mobilizează de la
persoanele active, care obţin venituri şi se îndreaptă către persoanele inactive şi lipsite de
resurse.
Un alt tip de programe de asigurare guvernamentală se referă la asigurările de bunuri
şi răspundere civilă. In această categorie se includ programe cum ar fi cele de indemnizare a
cazurilor grave de accidente de muncă ale lucrătorilor, programe de asigurare împotriva
inundaţiilor, mişcărilor seismice puternice, alunecărilor de teren, etc., şi alte tipuri de
asigurări. Programul naţional de asigurare contra inundaţiilor este un program important, ce
despăgubeşte proprietarii bunurilor avariate in caz de inundaţii sau aluviuni. Asigurarea
contra inundaţiilor este oferită de către stat în multe ţări, scopul urmărit fiind acela de a face
accesibilă asigurarea contra inundaţiilor, la cote de primă acceptabile. Asigurarea de inundaţii
poate fi achiziţionată desigur, şi de la asigurătorii privaţi.
In unele state, asigurătorii privaţi vând asigurări de inundaţii în nume propriu, reţin un
anumit procent din prime reprezentând comisioanele şi alte cheltuieli (aşa-numita încărcătură)
şi acordă despăgubiri. Dacă daunele cuvenite asiguraţilor nu sunt acoperite din primele de
asigurare şi din venitul din investiţiile făcute de către asigurătorii privaţi, diferenţa este
subvenţionată de stat. In SUA de exemplu, 83% din totalul poliţelor de asigurare contra
inundaţiilor sunt încheiate de asigurători privaţi, iar restul sunt încheiate pe baza programului
naţional de asigurare contra inundaţiilor, de către asigurătorii publici.
Asigurarea de către stat a recoltei oferă acoperire împotriva unor pericole cum ar fi:
seceta, insectele, bolile, ploile excesive şi grindina. Scopul acestei poliţe este de a face
accesibilă asigurarea recoltei, pentru a reduce pierderile financiare suferite de către
întreprinzători. Se pot încheia asigurări pentru recoltă şi prin intermediul asigurătorilor privaţi.
Programul naţional pentru asigurarea recoltei a ocazionat numeroase pierderi in ultimii ani în
SUA. Cotele de primă sunt relativ scăzute datorită opiniei generale că asigurarea nu este
necesară deoarece guvernul va oferi oricum asistenţă financiară in cazul producerii unui
dezastru natural sau ai unei secete.
Al treilea grup al programelor guvernamentale de asigurare implică situaţiile în care
guvernul garantează celor care împrumută faptul că sumele acordate, investiţiile sau
depozitele acestora vor fi rambursate, adică aşa-zisele asigurări de asistenţă financiară.

Reglementarea şi supravegherea activităţii de

asigurări în România
In asigurări, rolul statului se manifestă în două direcţii importante:
 pe de o parte, în calitate de autoritate de reglementare şi supraveghere a activităţii
de asigurare;
 pe de altă parte, în calitate de asigurător.
Reglementarea activităţii de asigurare şi reasigurare este asigurată în prezent de Legea
nr.32/2000 privind asigurările şi constituirea şi funcţionarea Comisiei de Supraveghere
a Asigurărilor, care a înlocuit vechea Lege nr. 47/1991, privind constituirea, organizarea şi
funcţionarea societăţilor comerciale din domeniul asigurărilor.
Odată cu încetarea monopolului statului în activitatea de asigurări şi cu formarea unei
pieţe cu mai mulţi jucători, s-a simţit nevoia unei autorităţi care să reglementeze si să
supravegheze activitatea asigurătorilor, astfel încât interesele asiguraţilor să fie garantate,
indiferent care ar fi societatea de asigurare care subscrie riscurile.
În acest sens, în anul 1991, s-a înfiinţat ca departament distinct în cadrul Ministerului
Finanţelor, Oficiul de Supraveghere al Activităţii de Asigurare şi Reasigurare. Menirea
acestuia era de a supraveghea aplicarea dispoziţiilor legale cu privire la activitatea de
asigurare pentru prevenirea stării de insolvabilitate a societăţilor comerciale în domeniul
asigurărilor şi de a apăra interesele asiguraţilor.
Între atribuţiile sale mai importante figurau:
 verificarea documentelor legale de constituire şi avizare în vederea înregistrării
societăţilor comerciale din domeniul asigurărilor;
 stabilirea perioadelor si termenelor de vărsare a capitalului social până la limita
capitalului subscris;
 elaborarea de propuneri de acte normative cu privire la asigurările obligatorii,
stabilirea tarifelor de prime şi emiterea normelor tehnice de aplicare a acestor
asigurări;
 avizarea elementelor de calcul ale primelor la asigurările de viaţă şi la cele la care se
constituie rezervă de primă;
 primirea şi analizarea bilanţurilor anuale ale societăţilor comerciale din domeniul
asigurărilor şi examinarea situaţiilor acestora;
 stabilirea marjei de solvabilitate în limitele prevăzute de lege;
 avizarea modificării statutelor, a majorării şi reducerii capitalului social, a
transferurilor de portofoliu, a dizolvărilor, fuziunilor sau ale altor forme de încetare a
activităţii societăţilor comerciale din domeniul asigurărilor;
 publicarea anuală a unui raport asupra situaţiei financiare a societăţilor comerciale din
domeniul asigurărilor;
 îndeplinirea altor atribuţii referitoare la buna desfăşurare a activităţii de asigurare.
Oficiul de Supraveghere al Activităţii de Asigurare şi Reasigurare şi-a desfăşurat
activitatea până în anul 2001, când în baza Legii 32/2000 privind societăţile de asigurare şi
supravegherea asigurărilor, s-a înfiinţat Comisia de Supraveghere a Asigurărilor care a preluat
toate atribuţiile acestuia împreună cu personalul angajat în structura respectivă.
Legea 32/2000 reglementează organizarea şi funcţionarea societăţilor comerciale de
asigurare şi reasigurare, a intermediarilor din asigurări, precum şi organizarea şi funcţionarea
Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor care reprezintă autoritatea naţională în materie de
supraveghere prudenţială a sectorului respective.
Din punct de vedere administrativ şi financiar, Autoritatea de supraveghere creată este
autonomă, fiind subordonată direct Parlamentului, iar atribuţiile conferite prin lege sunt mult
lărgite comparative cu cele ale fostului organism de supraveghere a pieţei asigurărilor -
Oficiul de Supraveghere a Activităţii de Asigurare şi Reasigurare.
Instituţia şi-a creat propria structură organizatorică, cu direcţii şi servicii specializate,
îmbunătăţite permanent, ţinând seama de complexitatea şi volumul activităţilor desfăşurate.
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor are în structura sa personal de specialitate compus
din economişti, experţi contabili, jurişti, informaticieni, ingineri, actuari, numărul acestora la
data 1 iunie 2006, fiind de peste 70 de specialişti.
Principalele atribuţii ale Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor pot fi
sistematizate astfel:
 elaborează şi avizează proiectele de acte normative din domeniul asigurărilor, inclusiv
reglementările contabile specifice, armonizate cu directivele europene şi cu
standardele internaţionale de contabilitate;
  autorizează operatorii din piaţa asigurărilor – asigurători, reasigurători şi brokeri de
asigurare să desfăşoare activităţi de asigurare, reasigurare sau intermediere, după caz
şi revizuieşte documentele şi condiţiile pe baza cărora au fost acordate autorizările;
 autorizează în mod expres activitatea de asigurări obligatorii stabilite prin lege şi
verifică îndeplinirea condiţiilor de către asigurători pentru practicarea acestor
asigurări;
 aprobă divizarea sau fuzionarea unui asigurător, reasigurător sau broker de asigurare
autorizat în România;
 aprobă transferul de portofoliu, inclusiv pentru subsidiarele societăţilor de asigurare
din România, aflate pe teritoriul altor state membre, către un alt asigurător român sau
către un alt asigurător/sucursală stabilită pe teritoriul Uniunii Europene, după
consultarea autorităţii competente a acelui stat membru;
 aprobă transferul de portofoliu pentru sucursalele din România ale asigurătorilor care
au sediul social în afara Uniunii Europene;
 aprobă suspendarea sau, după caz, încetarea activităţii asigurătorilor, reasigurătorilor
sau brokerilor de asigurare după verificarea situaţiei lor financiare sau la cererea
acestora;
 supraveghează situaţia financiară a operatorilor din piaţa asigurărilor şi a subsidiarelor
acestora aflate pe teritoriul statelor membre, după consultarea autorităţii competente a
acelui stat membru;
 asigură o supraveghere suplimentară, în conformitate cu normele emise de Comisia de
Supraveghere a Asigurărilor a următoarelor persoane juridice: orice asigurător care
deţine participaţii la alt asigurător dintr-un stat terţ, orice asigurător a cărui societate-
mamă este, după caz, un holding de asigurare sau o societate de asigurare-reasigurare
dintr-un stat terţ şi orice asigurător a cărui societate-mamă este un holding mixt;
 solicită informaţii şi documente de la operatorii autorizaţi de pe piaţa de asigurări
precum şi de la orice persoane fizice şi juridice, care au legătură directă sau indirectă
cu activitatea celor dintâi;
 aplică măsurile legale şi necesare pentru redresarea financiară, reorganizarea sau, după
caz, falimentul operatorilor;
 urmăreşte conducerea gestiunii de către asigurători cu respectarea normelor
prudenţiale specifice;
 soluţionează reclamaţiile şi sesizările privind activitatea operatorilor autorizaţi să
funcţioneze în domeniul asigurărilor;
 reglementează şi supraveghează activitatea Biroului Asigurătorilor de Autovehicule
din România;
 participă în calitate de membru la asociaţiile internaţionale ale autorităţilor de
supraveghere în domeniul asigurărilor şi reprezintă România la întrunirile
internaţionale referitoare la supravegherea în asigurări;
 păstrează legătura şi informează autorităţile similare din alte ţări în legătură cu
măsurile sancţionatorii sau cu retragerea autorizaţiei de funcţionare aplicate unor
operatori români care activează pe pieţele ţărilor respective;
 deschide şi menţine Registrul asigurătorilor, reasigurătorilor şi intermediarilor în
asigurări;
 îndeplineşte alte atribuţii prevăzute de lege.
Prin Legea nr.403/2004 care amendează Legea 32/2000 privind societăţile de
asigurare şi supravegherea asigurărilor, se asigură existenţa unei independenţe reale a
membrilor Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, conform recomandărilor
experţilor Comisiei Europene.
 Întărirea independenţei de jure şi de facto a membrilor Autorităţii române de
supraveghere a asigurărilor, coroborată cu creşterea răspunderii lor faţă de asiguraţi, îi conferă
Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor calitatea de autoritate competentă în reglementarea
şi supravegherea activităţii de asigurare, astfel încât operatorii români autorizaţi să poată
desfăşura în condiţii de eficienţă şi siguranţă activităţi în spaţiul comunitar şi extracomunitar.

Implicarea statului în asigurările agricole din România

In contextul menţionat, considerăm că este oportun ca instituţiile guvernamentale din
România să se implice mai activ în asigurările agricole în special, deoarece sectorul agricol
ocupă un rol important în economie şi în procesul de integrare în structurile Uniunii
Europene. Cu cele 14,8 milioane hectare de teren agricol (62,2% din total) România este al
doilea mare producător agricol în Europa Centrală şi de Est, după Polonia şi unul de un nivel
mediu în Europa. Atât solul cât şi clima în România ar putea determina o producţie agricolă
eficientă, însă evoluţia unor indicatori cum sunt ponderea agriculturii în PIB, ponderea
agriculturii în alocarea adăugată brută (VAB), şi ponderea agriculturii în populaţia agricolă
ocupată a România dezvăluie dezechilibre majore în agricultura românească.
In perioada de tranziţie agricultura României a reprezentat principalul sector economic
al ţării, înglobând 30-40% din populaţia activă, în timp ce sectorul industrial s-a situat pe al
doilea loc cu mai puţin de 30%. După 1989 în România a început un proces asimetric
comparativ cu statele membre ale UE şi ţările din Europa Centrală şi de Est: restructurarea
industrială a condus la o creştere a populaţiei active în sectorul agricol. Agricultura a devenit
o zonă tampon pentru personale afectate de impactul tranziţiei, fără însă ca acest lucru să se
reflecte şi în creşterea producţiei agricole.
În vara anului 2002, Guvernul României conştientizând importanţa implicării sale în
susţinerea sectorului agricol din ţara noastră, a elaborat Legea nr. 381/ 13. 06. 2002, privind
acordarea despăgubirilor în caz de calamităţi naturale în agricultură.
Conform cadrului legal amintit, producătorii agricoli, persoane fizice sau juridice care
fac asigurări agricole la societăţile de asigurare agreate de ministerul agriculturii beneficiază
de o susţinere a asigurărilor încheiate din partea statului pe două căi şi anume:
 prin despăgubirile băneşti acordate producătorilor agricoli care au suferit pagube
produse de fenomene naturale şi boli (epizootii) care generează calamităţi naturale;
 prin subvenţionarea primelor de asigurare pentru factorii de risc asiguraţi pentru
culturile agricole, pentru animale, păsări, familii de albine şi peşti, nominalizate prin
ordin al ministrului.

Riscuri asigurabile

Sunt considerate calamităţi naturale, pierderile cantitative şi calitative de recolte,

mortalitatea şi/sau sacrificarea de necesitate a animalelor, produse printr-o manifestare
distructivă a unor fenomene naturale şi a bolilor, pe areale extinse.
Fenomenele naturale şi bolile care generează calamităţi naturale sunt diverse, între
acestea figurând:
 seceta excesivă, persistentă în timp şi care afectează terenurile neirigate;
 inundaţiile din revărsări de râuri sau alte ape curgătoare şi ruperi de baraje;
 ploile abundente şi de durată;
 temperaturile excesiv de scăzute, sub limita biologică de rezistenţă a plantelor;
 stratul gros de zăpadă care produce pagube în sectorul vegetal şi animal;
 topirea bruscă a zăpezilor care provoacă inundaţii, revărsări de râuri şi băltiri;
 uraganul, precum şi alte dezastre şi catastrofe produse pe areale extinse.
 Nominalizarea şi încadrarea în categoria bolilor care generează calamităţi naturale la
plante şi animale se realizează de către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi se
aprobă prin hotărâre a Guvernului.
Plata despăgubirilor suferite de producătorii agricoli, persoane fizice sau juridice
pentru calamităţile naturale produse de fenomenele naturale şi bolile care generează calamităţi
se efectuează numai pentru culturile agricole, animalele şi păsările care au fost asigurate de
către societăţile de asigurare.
Administrarea, utilizarea şi gestionarea sumelor pentru despăgubirea producătorilor
agricoli se efectuează de către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.
Despăgubirile se acordă producătorilor agricoli în următoarele condiţii:
 pentru culturile agricole şi plantaţiile afectate de calamităţi naturale, numai pentru
daune ce depăşesc 30% din producţie, nivelul maxim al despăgubirii fiind de 70% din
cheltuielile efectuate până la data producerii fenomenului asigurat;
 pentru animale, păsări, familii de albine şi peşti, despăgubirea reprezintă maxim 80%
din valoarea de asigurare, diminuată cu valoarea subproduselor rezultate, care pot
fi valorificate potrivit prevederilor legale.

Constatarea şi evaluarea pagubelor

Constatarea şi evaluarea pagubelor produse ca urmare a ivirii evenimentului asigurat,

se fac în prezenţa producătorului agricol afectat şi a unei comisii numite de prefectul
judeţului, la propunerea directorului general al Direcţiei pentru agricultură, comisie formată
pe plan local din primar, unul sau doi specialişti de la centrul agricol sau circumscripţia
sanitar-veterinară şi un delegat din partea organelor judeţene ale Ministerului Economiei şi
Finanţelor.
Rezultatul constatării pagubelor şi documentele întocmite în acest scop în dublu
exemplar, semnate de către persoanele implicate în constatarea pagubelor, se centralizează la
Direcţia pentru agricultură şi dezvoltare rurală a judeţului şi la Prefectura judeţului.
Direcţiile pentru agricultură şi dezvoltare rurală judeţene au obligaţia ca în termen de 3
zile să trimită documentaţia respectivă detaliată la Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării
Rurale. Direcţiile pentru agricultură şi dezvoltare rurală judeţene şi Direcţiile sanitar-
veterinare judeţene au de asemenea, obligaţia preluării şi centralizării actelor de constatare în
vederea stabilirii sumelor necesare acordării despăgubirilor.
După verificarea declaraţiilor de constatare a pagubelor, Ministerul Agriculturii şi
Dezvoltării Rurale aprobă sumele necesare pentru despăgubirea producătorilor agricoli,
individualizate pe judeţe, care se transmit Direcţiilor pentru agricultură şi dezvoltare rurală
judeţene precum şi Direcţiilor sanitar-veterinare judeţene. Ministerul de resor sesizează
Guvernul României care, în funcţie de calamităţile naturale, precum şi de întinderea zonelor
afectate, declară starea de calamitate naturală prin Hotărâre de guvern.
Direcţiile pentru agricultură şi dezvoltare rurală judeţene şi Direcţiile sanitar-
veterinare judeţene sunt obligate să respecte destinaţia acestor sume şi repartizarea lor pe
producători agricoli, persoane fizice sau juridice.

Drepturile şi obligaţiile producătorilor agricoli

Producătorii agricoli, conform Legii nr. 381/13.06.2002, sunt persoane fizice sau
juridice care au în administrare sau exploatare terenuri agricole, animale, păsări, familii de
albine şi peşti.
Persoanele fizice sau juridice beneficiază de prevederile Legii nr. 381/13 06.2002
privind acordarea despăgubirilor în caz de calamităţi naturale în agricultură, dacă au fost
afectate de fenomenele naturale şi bolile prevăzute de lege şi se află în zona calamitată,
declarată prin hotărâre de guvern şi au încheiată poliţă de asigurare prin societăţi de asigurare
agreate de Ministerul Agriculturii.
Producătorii agricoli vor primi despăgubirile în anul producerii lor.
In situaţia în care daunele, ca efect al calamităţilor naturale, sunt totale şi sunt produse
în momentul în care există posibilităţi climatice şi tehnice de înfiinţare a culturilor,
despăgubirile se acordă imediat, după constatare şi evaluare, pentru asigurarea înfiinţării unui
nou ciclu de producţie.
Pentru a beneficia de despăgubiri, producătorii agricoli au următoarele obligaţii:
 să declare şi să înregistreze culturile agricole, animalele, păsările, familiile de albine şi
peşti, contractele de concesionare şi arendare în registrele agricole locale;
 să întreţină culturile agricole, animalele, păsările, familiile de albine şi peşti potrivit
tehnologiilor existente în domeniu şi să ia măsuri pentru prevenirea atacurilor de boli
şi dăunători;
 să depună o înştiinţare, în scris, la primărie cel mai târziu în 48 de ore de la data
producerii evenimentului, în cazul distrugerii ori vătămării culturilor agricole,
plantaţiilor pomicole şi cel mai târziu în 24 de ore de la data producerii evenimentului
în cazul pieirii animalelor, păsărilor, familiilor de albine şi peşti. In acest ultim caz,
înştiinţarea trebuie să fie însoţită de un act medico-legal de la circumscripţia sanitar-
veterinară de care aparţine asiguratul în care se precizează că pieirea acestora s-a
datorat efectelor produse de fenomenele naturale prevăzute de lege;prevăzute de lege;
 să prezinte, cu bună credinţă şi în conformitate cu realitatea din teren, nivelul
estimativ al pagubelor înregistrate.
Producătorii agricoli care, prin atitudinea lor contribuie la producerea sau majorarea
daunelor nu vor beneficia de despăgubiri. De asemenea, producătorii agricoli care fac, cu
bună ştiinţă, declaraţii false în vederea obţinerii de despăgubiri necuvenite răspund, după caz,
civil, material, administrativ sau penal.
Intocmirea de acte de constatare sau despăgubire cu date nereale constituie infracţiune
şi se pedepseşte conform legii penale. Sumele încasate nelegal vor fi restituite la bugetul de
stat, indexate cu indicele de inflaţie.

Experienţa unor ţări dezvoltate în practica asigurărilor agricole

În ţările dezvoltate, asigurarea culturilor agricole şi a animalelor este favorizată de

către puterea financiară, mai ridicată a agricultorilor cât şi de guvernele ţărilor respective
printr-o serie de măsuri şi programe de încurajare, prin oferirea unor facilităţi.
Avantajele unor astfel de programe sunt că oferă protecţie sporită pentru mai multe
culturi, într-o singură poliţă de asigurare şi, de asemenea protejează asiguratul împotriva
veniturilor scăzute datorate unor cauze inevitabile de pierdere.
De exemplu, în S.U.A. piaţa asigurărilor agricole este dominată de câteva mari
companii. Dintre acestea amintim :
- Great American Insurance Group;
- Hartford Internaţional Agribusiness Group.
Societatea Hartford Internaţional Agribusiness Group plecând de la importanţa pe care
o au animalele şi culturile agricole pentru existenţa naţiunii, a început să practice asigurarea
animalelor încă din 1916 şi a culturilor agricole din 1930.
Gradul de cuprindere ( acoperire) în asigurare oferit de societatea în cauză este situat
între o limită minimă de 50% şi una maximă de 85% din valoarea bunurilor/bunului cuprins în
asigurare.
 Asiguratul alege un nivel al acoperirii situat între aceste limite (el poate opta pentru
un grad de acoperire crescător, în progresie aritmetică cu câte 5%) şi un nivel de primă în
funcţie de gradul de acoperire ales . Prima se stabileşte în cotă tarifară în funcţie de nivelul de
acoperire ales şi de valoarea de asigurare.
Indemnizaţiile sunt plătite când recoltele şi producţia evaluată scad sub nivelul
producţiei garantate, respectiv sub gradul de acoperire oferit de asigurător.
Culturile agricole pot fi asigurate prin următoarele tipuri de poliţe:
1. Asigurarea împotriva grindinei şi a incendiilor;
2. Asigurarea complementară de grindină – se foloseşte împreună cu asigurarea de
grindină şi oferă protecţie pentru acea parte a culturii care nu este acoperită prin poliţa multi -
risc;
3. Poliţa multi - risc – furnizează protecţie împotriva pierderilor legate de vreme,
anumite pericole inevitabile , producţii scăzute, calitate slabă, plantare târzie şi costurile
reînsămânţării în funcţie de nivelul de acoperire pentru care optează;
4. Planul riscurilor asigurate se utilizează în cazul pierderilor mari de producţie a
unei culturi asigurate, având drept bază de comparaţie producţia unui district. Producătorul
alege un nivel de acoperire (70%, 75%, 80%, 85%, 90% sau 95%) şi o anumită sumă forfetară
în dolari, drept protecţie pe unitatea de suprafaţă (acru);
5. Protecţia venitului – furnizează protecţia în cazul în care media venitului pe
unitatea de suprafaţă asigurată, scade sub media venitului din districtul asiguratului;
6. Asigurarea venitului – protejează venitul producătorului de preţurile scăzute, de
producţiile scăzute sau din ambele cauze, furnizând o protecţie cuprinzătoare, având ca bază
preţul viitor al mărfurilor (culturilor) obţinute;
7. Ajustarea venitului brut – reprezintă o poliţă de asigurare care protejează venitul
producătorului împotriva scăderii preţului sau a producţiei pe unitatea de suprafaţă şi care au
drept consecinţă scăderea venitului asigurat sub nivelul garantat. Nivelul de acoperire pe care
producătorii pot să îl aleagă este următorul:
- 65/ 75 – 65% nivelul acoperirii, contra unei prime de 75% din prima de bază;
- 75/75 – 75% nivelul acoperirii, contra unei prime de 75% din prima de bază;
- 80/75 – 80% nivelul acoperirii, contra unei prime de 75% din prima de bază. In
acest ultim caz însă, producătorul trebuie să îndeplinească anumite condiţii dinainte stabilite.
8. Alte riscuri – oferă protecţia culturilor agricole împotriva unor pericole cum ar fi
ploaia şi îngheţul.
În ceea ce priveşte animalele acestea pot fi asigurate pentru pierderea (moartea) în
timpul transportului, ca urmare a coliziunii mijloacelor de transport.
În cazul animalelor riscurile asigurate sunt de asemenea diverse, cuprinzând o gamă
largă de pericole care ameninţă viaţa şi sănătatea animalelor.
Dintre acestea amintim: incendiu şi fulger, explozie şi fum, furtună sau grindină,
vandalism, răsturnarea sau coliziunea mijloacelor de transport, cutremure de pământ,
inundaţii, deces din accident sau cauze naturale etc.
Hartford Internaţional Agribusiness Group practică următoarele tipuri de poliţe de
asigurare a animalelor:
1. Asigurarea medicală specializată a animalelor – care acoperă onorariile
medicilor veterinari pentru cauze neprevăzute cum ar fi accidente, boli, etc.
2. Asigurarea chirurgicală – care acoperă onorariile medicilor veterinari în cazul
intervenţiilor chirurgicale pentru salvarea vieţii animalelor.
3. Asigurarea pentru riscul de pierdere a folosinţei animalului – protejează
investiţia în animale care nu mai sunt în stare să-şi îndeplinească funcţiile dar, nu sunt
sacrificate (distruse) din motive umanitare.
4. Asigurarea de deces cauzat de consumul de hrană contaminată.
 5. Asigurarea împotriva îngheţului – acoperă riscul de pierderea animalelor datorită
îngheţului.
6. Amanetarea şi răspunderea pentru furtul animalelor – protejează asiguratul
pentru cazul în care cumpără sau vinde vreodată vite amanetate sau furate.
Suplimentar, se pot asigura vitele pentru cazul de avort în timpul transportului.
Un caz particular, este cel al Indiei unde economia este bazată preponderent pe
agricultură, India, fiind al treilea mare producătoare de cereale din lume.
Pentru a veni în ajutorul producătorilor agricoli în India a fost introdus în anul 1999
Planul Naţional al Asigurărilor Agricole, plan implementat de Societatea Naţională a
Asigurărilor din subordinea Ministerului Agriculturii.
Principalul obiectiv a fost protejarea ţăranilor împotriva pierderilor suferite din cauza
calamităţilor naturale cum ar fi: secetă, inundaţie, furtună, incendiu, sau din cauza
dăunătorilor şi bolilor.
Pentru a întări încrederea cultivatorilor şi pentru a furniza securitate financiară în cazul
eşecului, Guvernul Indian a introdus un program pilot de asigurare a seminţelor pentru:
culturile de grâu, porumb, floarea soarelui, soia, bumbac şi alune de pământ.
Programul acoperă o paletă largă de riscuri, astfel:
- nerăsărirea plantelor -deloc sau în parte, datorită unor factori de risc naturali;
- pierderi în recolta brută aşteptată;
- pierderi ale plantelor semănate ;
Suma asigurată este echivalentă cu media ultimilor trei ani ai recoltei respective
care s-a înregistrat în acea zonă, înmulţită cu preţul de achiziţie al culturilor din sezonul
anterior, furnizată de Societatea Naţională de Seminţe.
În asigurare pot fi cuprinse: culturile de cereale, plantele tehnice, culturile de legume
şi cartofi, plante medicinale şi aromatice, culturile furajere, rodul viilor, pomilor fructiferi şi
hameiului.
Pe baza altor clauze speciale pot fi cuprinse în asigurare:
- serele şi culturile din sere;
- plantaţiile de viţă de vie, căpşuni, arbuşti fructiferi, plante ornamentale şi decorative.
In principiu, în categoria riscurilor asigurabile sunt incluse:
- riscuri generale: incendiu, ploi torenţiale, furtună sau uragan, grindină, alunecare,
prăbuşire sau surpare de teren, îngheţ timpuriu de toamnă, îngheţ târziu de primăvară;
- riscuri speciale: prin derogare de la condiţiile de asigurare, pe bază de clauze
speciale şi cotaţii (prime) de asigurare suplimentare, printre riscurile excluse în condiţiile
generale de asigurare pot fi acoperite la solicitarea clienţilor şi cu acceptul reasiguratorului:
- îngheţul de iarnă;
- inundaţia din ploi torenţiale;
- seceta;
- întârzierea recoltatului datorită ploilor de durată.
Pentru asigurarea culturilor agricole, rodului viilor, pomilor fructiferi şi hameiului,
despăgubirile se plătesc după evaluarea daunei care se face în funcţie de modul de încheiere a
asigurării menţionat expres în poliţa de asigurare, respectiv pentru acoperirea cheltuielilor de
producţie sau a valorii producţiei.
Proporţia daunei se stabileşte în funcţie de gradul de distrugere, respectiv totală sau
parţială.

Concepte şi noţiuni de reţinut

Rolul statului ca autoritate de reglementare şi supraveghere a activităţii de asigurare-

reasigurare;
 Rolul statului ca ofertant de servicii de asigurare;
Categorii de asigurări oferite de asigurătorii guvernamentali;
Atribuţiile Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor;
Riscuri asigurate de către stat;
Calculul despăgubirilor;
Drepturile şi obligaţiile producătorilor agricoli.
.
Întrebări de autoevaluare

1.Precizaţi rolul statului ca asigurător agricol.

2.Care sunt riscurile ataşate culturilor agricole care sunt preluate în asigurare de către
stat?
3. Precizaţi categoriile principale de servicii de asigurări oferite de asigurătorii
guvernamentali.
4. Care sunt instituţiile în sarcina cărora intră operaţiile de constatare şi evaluare a
pagubelor la culturile agricole?
5. Care sunt condiţiile de despăgubire impuse de către stat la producerea pagubelor la
culturile agricole?
6. Care sunt drepturile şi obligaţiile producătorilor agricoli?
 CURS 9

Asigurarea facultativă a clădirilor

Cuvinte cheie: evaluarea clădirilor; asigurarea standard; tarife compuse

Consideraţii privind asigurarea bunurilor

Până în anul 1995, asigurarea construcţiilor şi a conţinutului acestora s-a practicat atât
prin efectul legii cât şi pe baze contractuale. În asigurarea prin efectul legii erau cuprinse
clădirile şi alte construcţii aparţinând persoanelor fizice din mediul rural şi urban. De
asemenea, erau asigurate prin efectul legii bunurile aparţinând unităţilor cooperatiste din
agricultură precum: clădiri şi alte construcţii; motoare, maşini şi instalaţii; mijloace de
transport, inventar gospodăresc, materiile prime, materialele, combustibilul semifabricatele şi
produsele finite, produsele
După cum se poate observa din înşiruirea de mai sus, bunurile aparţinând agenţilor
economici cu capital de stat nu erau cuprinse în asigurare. Dacă un eveniment sau un complex
de evenimente genera pagube, acestea erau acoperite din fonduri departamentale sau din
bugetul de stat pe seama resurselor publice, creând astfel, tendinţe consumatoriste şi generând
impresia că protecţia ar fi un dat gratuit.
Cuprinderea, relativ largă a asigurării prin efectul legii a permis o bună atomizare a
riscurilor protejate şi practicarea unor prime de asigurare mult mai reduse faţă de cele
practicate în cazul asigurărilor facultative de bunuri.
În virtutea evenimentelor care au urmat începând cu anul 1990, care au dus la
desfiinţarea unităţilor agricole cooperatiste, asigurarea prin efectul legii a bunurilor aparţinând
acestora a ajuns practic, fără obiect.
Sfera asigurărilor de bunuri prin efectul legii s-a restrâns la bunurile aparţinând
persoanelor fizice precum clădirile şi alte construcţii şi animalele, cu anumite restricţii de
vârstă şi greutate.
Evoluţia economiei româneşti de după 1991, cu puternice puseuri inflaţioniste a creat
un caracter derizoriu al asigurărilor de bunuri prin efectul legii. Astfel, în vreme ce nivelul
preţurilor a crescut de câteva sute de ori, primele de asigurare au rămas la aceste asigurări,
nemodificate. Or, în cazul ivirii riscului asigurat despăgubirea de asigurare era calculată şi ea
în raport de nivelul primelor plătite. Au existat multe cazuri de despăgubire în care
indemnizaţia primită în contul pagubei suferite s-a situat la un nivel foarte redus raportat la
valoarea reală a bunului în momentul producerii evenimentului asigurat (până la 10% din
aceasta). Deci, despăgubirea de asigurare era totalmente insuficientă pentru repararea
prejudiciului înregistrat de către asigurat la bunul său. De aceea, apreciem că asigurarea prin
efectul legii a bunurilor, a căpătat după anul 1991 un caracter derizoriu, impunându-se, fie
renunţarea la ea, fie reaşezarea ei pe alte principii.
Din aceste motive, începând cu anul 1996, în ţara noastră asigurările de bunuri prin
efectul legii au fost desfiinţate.
În paralel cu asigurările prin efectul legii, au funcţionat asigurările contractuale, având
la bază principiul facultativităţii. Fiind mai selective în raport cu asigurările obligatorii,
asigurările facultative sunt mai scumpe dar, prin prin gama riscurilor subscrise de asigurător
cât şi prin cuantumul indemnizaţiei de asigurare primite, acestea oferă o protecţie mai bună.
 În prezent în ţara noastră se practică o mare varietate de asigurări contractuale de
bunuri, judecate după natura acestora, după riscurile la care sunt expuse bunurile şi după
natura proprietăţii bunurilor. Astfel, conform criteriilor menţionate, pot fi identificate mai
multe poliţe de asigurare a bunurilor incluse în obiectul de activitate al unor asigurători cum
sunt:
- asigurarea clădirilor, altor construcţii şi a conţinutului acestora, pentru cazurile de
pagube produse de incendiu şi alte calamităţi;
- asigurarea lucrărilor de construcţii montaj şi a răspunderii constructorului;
- asigurarea mijloacelor de transport auto;
- asigurarea maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor pentru cazurile de avarii accidentale;
- asigurarea bunurilor sau valorilor pentru cazurile de furt prin efracţie sau prin acte de
tâlhărie;
- asigurarea geamurilor şi oglinzilor;
- asigurarea complexă a gospodăriilor persoanelor fizice;
- asigurarea aeronavelor;
- asigurările maritime;
- asigurările de credite şi garanţii;
- asigurările agricole cu cele două produse de bază – asigurarea culturilor agricole şi a
rodului viilor şi asigurarea animalelor.
Crearea unor noi societăţi de asigurare şi spargerea monopolului statului în domeniul
asigurărilor au creat premisele unei reale concurenţe şi, implicit, au condus la apariţia unor
produse noi de asigurare. Tendinţa care se manifestă în ramura asigurărilor de bunuri este de a
oferi poliţe globale, care să ofere o protecţie largă împotriva unui complex de riscuri. Aşa este
de exemplu, poliţa globală oferită de mai mulţi asigurători care protejează printr-un contract
unic răspunderea transportatorului pentru bunurile transportate în trafic intern şi internaţional,
mijloacele de transport auto utilizate la transportul bunurilor precum şi răspunderea civilă
pentru accidente auto cu valabilitate în afara graniţelor ţării (asigurarea tip cartea verde) –
toate printr-un singur document de asigurare. Alte societăţi oferă asiguraţilor persoane fizice
prin poliţa de asigurare complexă a gospodăriilor, o triplă asigurare şi anume: a bunurilor din
gospodăria asiguratului, o asigurare contra accidentelor care pot fi suferite de către membrii
familiei asiguraţilor şi o asigurare de răspundere civilă a asiguraţilor faţă de terţi pentru
pagube şi accidente suferite în gospodăria/ din cauza asiguratului. Destinată locuitorilor din
mediul rural posesori de animale şi terenuri agricole, poliţa de asigurare Buchet rural oferită
de către societatea ASIROM oferă şi ea o largă acoperire în cinci secţiuni şi anume pentru:
a) locuinţe (secţiunea A), în care sunt incluse: casele, vilele, cabanele sau alte construcţii
destinate locuirii, anexele din locuinţă (pod, pivniţă, boxă, garaj interior, etc.); alte
construcţii (magazie, şopron, garaj exterior, grajd, împrejurimi, etc.).
b) bunurile din locuinţă (secţiunea B), în care sunt incluse: mobilierul, obiectele casnice,
îmbrăcămintea, lenjeria, aparatura electronică şi electrocasnică, produsele
agroalimentare aflate în gospodărie, uneltele agricole, furajele, alte bunuri din
gospodărie, mijloacele de transport;
c) răspunderea civilă faţă de terţi pentru pagubele produse la adresa menţionată în
contractul de asigurare (secţiunea C);
d) culturile agricole (secţiunea D), prin care se asigură numai culturile de pe terenurile cu
suprafaţa de până la 10 hectare. La această secţiune nu se asigură legumele, hameiul,
rodul viţei de vie şi rodul pomilor fructiferi;
e) asigurarea animalelor (secţiunea E), prin care se asigură bovinele şi porcinele.
Diversificarea ofertei sesizată în portofoliul societăţilor de asigurare care activează pe
piaţa românească urmăreşte satisfacerea pretenţiilor şi posibilităţilor unui număr cât mai mare
de cumpărători ai produselor de asigurare.
Asigurările facultative de bunuri se disting prin câteva trăsături distinctive şi anume:
 a) au la bază principiul voluntariatului, protecţia asigurătorului intervenind doar din
momentul exprimării acordului de voinţă al asiguratului, care are drept rezultat
încheierea unui contract de asigurare în baza căruia, contra primei plătite de asigurat,
societatea de asigurare acoperă riscurile subscrise.
b) Răspunderea societăţii de asigurare este limitată în timp, la durata contractului,
respectiv la termenele de răspundere înscrise în contract. Cum s-a arătat, asigurările de
bunuri se încheie în mod obişnuit pe perioade de un an, iar la cererea asiguratului, ele
se pot încheia pe perioade subanuale (semestru , trimestru, lună).
c) În asigurările facultative de bunuri operează principiul răspunderii asigurătorului după
expirarea “perioadei de aşteptare” sau a perioadei de graţie 8 care este în fapt, un
termen de siguranţă pentru asigurător în ceea ce priveşte declanşarea răspunderii
pentru riscurile asumate. Perioada de aşteptare este diferită, de exemplu la asigurarea
autocasco este de 24 de ore, de la data plăţii primei sau a celei dintâi rate de primă; la
asigurarea complexă este de 5 zile socotită de la aceeaşi dată, la asigurarea animalelor
pentru riscul de deces din cauza anemiei infecţioase este de 26 de zile, şi exemplele ar
putea continua.
d) Sumele asigurate în cadrul asigurărilor facultative se stabilesc la cererea asiguratului,
luând ca bază valoarea reală a bunului în momentul cuprinderii în asigurare.
Supraevaluarea acestei valori ar genera în cazul producerii evenimentului asigurat
îmbogăţirea fără just temei a asiguratului, iar subevaluarea nu i-ar permite acestuia
înlocuirea bunului distrus sau avariat. Există cazuri când, în mod deliberat, asiguratul
se asigură la o sumă asigurată redusă faţă de valoarea reală a bunului, caz în care,
evident la producerea riscului el va fi indemnizat cu o valoare mai mică decât nivelul
pagubei suferite, în temeiul faptului că şi prima de asigurare plătită a fost mai mică,
decât în cazul în care asigurarea s-ar fi făcut la valoarea reală a bunului.
e) Asigurările facultative de bunuri pot fi încheiate de orice persoană fizică sau juridică
deţinătoare de bunuri care pot face obiectul asigurării. Asigurătorul poate fi oricare
societate de asigurare care are în obiectul său de activitate asigurări de bunuri, de un
fel sau altul.
Asigurările facultative de bunuri sunt asigurări parţiale, contractarea lor făcându-se la
solicitarea asiguraţilor. Pentru a evita, însă, substituirea bunurilor preluate în asigurare, se
condiţionează perfectarea contractului de asigurare de către asigurător, cu aducerea în
asigurare a unor bunuri de acelaşi fel.
În cele ce urmează vom prezenta cîteva din produsele de asigurare oferite în prezent de
către asigurătorii din România care ar putea fi cumpărate cu succes şi vădită utilitate de către
locuitorii din mediul rural.

Asigurarea facultativă a clădirilor şi a conţinutului acestora

Obiectul asigurării

În general, prin această poliţă oferită de către asigurătorii care practică asigurări
generale se asigură facultativ următoarele categorii de bunuri:
 clădirile şi alte construcţii (inclusiv instalaţiile fixate aferente de încălzire, electrice,
sanitare, ascensoare etc.) servind pentru: locuinţe9, birouri, magazine, restaurante,
bufete, depozite de mărfuri, ateliere, teatre, cinematografe, cluburi, muzee, expoziţii,
dependinţe, clădiri în curs de construcţie, împrejmuirile, etc.;

8
Cistelecan Lazăr şi Cistelecan Rodica, Op. Cit. Pag. 206.
9
În categoria clădirilor de locuit sunt incluse : case, vile, apartamente la blocuri, cabane, case de vacanţă şi alte
construcţii destinate locuirii permanente sau temporare, având dotările necesare acestui scop.
  dependinţe şi anexe gospodăreşti aşa cum sunt: magazii, şoproane, grajduri, garaje,
piscine, boxe,, bucătării de vară ş.a., dacă ele reprezintă o extindere a asigurării clădirii
şi există acordul asigurătorului;
La categoria conţinut este inclusă o categorie foarte largă de bunuri, ca de exemplu:
 maşinile, utilajele, instalaţiile, motoarele, uneltele, inventarul gospodăresc,
rezervoarele şi silozurile, altele decât cele zidite şi din beton, mijloacele de cântărire,
de tracţiune, mijloacele de transport neînmatriculabile şi alte mijloace fixe;
 birotică şi mobilier, aşa cum sunt aparatura electică şi electrotehnică, dulapuri
blindate, seifuri, case de marcat, mobilier;
 mărfurile, materiile prime şi auxiliare, materialele, semifabricatele, produsele finite şi
alte mijloace circulante materiale;
 bunurile casnice precum: mobilier, aparatură electrocasnică şi alte bunuri de uz casnic
şi personal ale asiguratului şi ale persoanelor cu care acesta gospodăreşte.
Excepţie de la cuprinderea în asigurare fac în general, următoarele categorii de bunuri:
 căile ferate, drumurile, canalele, tunelurile;
 bunurile degradate, porturi, diguri, barăci, clădiri fără stăpân;
 obiectivele pentru care nu există autorizaţii legale de construcţie, procese verbale de
recepţie precum şi autorizaţii şi avize de funcţionare emise de către organele abilitate;
 banii, hârtiile de valoare, documentele, obiectele preţioase, mărcile poştale şi alte
asemenea, cu excepţia bunurilor de acest fel care constituie obiecte de muzeu sau de
expoziţie ori a celor care se asigură potrivit altor condiţii speciale de asigurare;
 bunurile din gospodăriile persoanelor fizice, autovehicule cu tracţiune mecanică,
navele şi animalele, care se asigură potrivit unor condiţii speciale de asigurare.
Alături de contravaloarea bunurilor menţionate mai sus, prin această asigurare se pot
acoperi şi unele cheltuieli ca de exemplu, cele legate de evitatarea sau micşorarea daunei, de
intervenţia pompierilor pentru stingerea incendiilor, de curăţarea locului după producerea
evenimentului asigurat, de expertizare a daunei ş.a. cheltuielile respective se acoperă în limita
sumei asigurate
Unele societăţi de asigurare asigură şi valorile precum banii numerar, timbrele, hârtiile
de valoare, metalele nobile neprelucrate, bunurile din metale nobile cu excepţia celor care
folosesc ca decor a spaţiului interior, bijuteriile, pietrele preţioase. Aceste bunuri se asigură
numai în condiţiile în care se păstrează în case de fier, aflate în spaţii închise şi asigurate din
punct de vedere al securităţii.
Bunurile cuprinse în asigurare trebuie nominalizate în poliţă, şi să se afle la locul şi
adresa menţionată în aceasta.

Suma asigurată

În general, în cazul clădirilor, suma asigurată se stabileşte pe baza declaraţiei

asiguratului şi ea nu trebuie să depăşească valoarea lor reală la data asigurării. La baza
evaluării clădirilor în vederea determinării sumei asigurate stau “Tabelele privind evaluarea
clădirilor”. Valorile tabelate pot fi reduse sau majorate, la solicitarea asiguratului, în funcţie
de preţurile de pe piaţa locală, cu condiţia încadrării în limitele stabilite de către asigurător.
Alte societăţi de asigurare oferă posiblitatea încheierii asigurării clădirilor plecând de la o
valoare minimă de asigurare pe metrul pătrat de suprafaţă asigurată 10, valoare care este şi ea
apropiată de valoarea de piaţă. Sumele minime asigurate exprimate în euro/metrul pătrat, sunt
diferenţiate în funcţie de o serie de caracteristici cum sunt destinaţia clădirii, tipul construcţiei,
vechimea exprimată în ani, materialul de construcţie utilizat, dotarea cu utilităţi ş.a. Valoarea

10
De exemplu, Societatea ASTRA-UNIQA S.A.
minimă asigurată pe unitatea de suprafaţă poate fi corectată în sensul reducerii sau majorării
ei cu anumiţi coeficienţi.
Câteva exemple de stabilire a sumelor asigurate minime sunt redate mai jos (tabel 7.1
tabel 7.2).
Tabelul 7.1

Sume asigurate minime pentru locuinţă modestă11

Caracteristici: locuinţă tip parter, racordată la electricitate, cu planşeu din lemn, acoperiş de
tablă zincată, fără alte facilităţi
(valori modificate) euro/m.p.
Mod de Paiantă Blocheţi din beton Cărămidă sau cu
construcţie Structură de rezistenţă din structură de rezistenţă din
lemn umplută cu pământ b.a. şi zidărie din BCA
Stare locuinţă12 Stare locuinţă Stare locuinţă
f.b. b. s. f.b. b. s. f.b. b. s.
Vechime
în ani
0-5 360 360 360 450 450 450 490 490 490
6-10 320 310 300 450 450 450 490 490 490
11-15 290 280 270 400 395 390 440 435 420
16-20 260 250 220 385 380 375 420 415 405
21-25 240 230 190 375 365 360 410 400 390
26-30 210 180 160 360 350 340 390 380 370
31-35 210 180 160 340 330 320 370 360 350
36-40 210 180 160 320 310 300 365 355 345
41-45 210 180 160 310 300 290 365 355 345
46-50 210 180 160 310 300 290 365 355 345
51-60 210 180 160 310 300 290 270 360 350
Notă. Construcţiile care au acoperiş din carton asfaltat sau nu au jgheaburi şi burlane, trotuare şi pardoseli din
beton vor avea valori diminuate cu 25%.
Tabelul 7.2

Sume asigurate minime pentru clădiri agrozootehnice

(valori modificate) euro/m.p.
Mod de Grajd pentru cai, zid Grajd pentru vaci, zid Adăpost pentru
construcţie portant 50 cm., din portant 50 cm., din porcine zid
cărămidă sau blocheţi cărămidă sau blocheţi portant 37,5 cm
beton, şarpantă lemn, beton, şarpantă lemn, din cărămidă,
învelitoare ţiglă, învelitoare ţiglă, şarpantă lemn,
compartimentat cu spaţiu compartimentat cu spaţiu învelitoare carton
de rez. apă şi furaje, H = de rez. apă şi furaje, pe stufit,
3,20 m H = 3,20 m H = 2,20 m
Vechime în ani 20 capete 40 capete 50 capete 100 capete universal
0-5 370 350 390 370 230
6-11 370 350 390 370 230
12-16 345 310 350 330 210
17-21 315 300 330 315 200
22-26 300 385 315 300 190
27-31 285 270 300 285 180
32-36 270 260 285 270 175
37-41 260 245 270 260 165

11
Pentru a păstra confidenţialitatea asupra sumelor asigurate minime stabilite de societate am păstrat doar
principiile de alcătuire şi am modificat nivelul acestora.
12
Starea locuinţei poate fi diferenţiată pe trei categorii: foarte bună, bună şi satisfăcătoare.
 Celelalte bunuri se asigură la valorile declarate de asigurat, valori care, în esenţă,
reprezintă:
 pentru mijloacele fixe – valoarea de înlocuire;
 pentru activele circulante – valoarea medie a stocurilor existente pe perioada asigurării
la costul ori preţul de achiziţie;
 pentru obiectele de artă – valoarea de catalog (valoarea de circulaţie);
 pentru alte bunuri – valoarea nominală sau preţul pieţei;
 pentru bunurile casnice – costul procurării din nou a acestora, din care se scade uzura
aferentă vechimii şi stării de întreţinere, cu alte cuvinte valoarea rămasă.
În contractul de asigurare, sumele la care se face asigurarea clădirilor şi a conţinutului
acestora se stabilesc şi se înscriu astfel:
 separat pentru fiecare clădire sau altă construcţie;
 global pentru bunurile care reprezintă conţinutul clădirilor, pentru toate bunurile din
aceeaşi grupă prevăzută în tariful de prime, care se află în clădire sau în alte
construcţii.
De menţionat că, la stabilirea sumei asigurate aferentă clădirilor şi altor construcţii nu
se include valoarea terenului pe care se află construcţia.
După fiecare pagubă şi respectiv plată a unei despăgubiri ca urmare a unui risc
asigurat, suma asigurată se micşorează cu începere de la data producerii evenimentului
asigurat pentru restul perioadei asigurării, cu suma cuvenită drept despăgubire. Contractul de
asigurare continuă pentru suma rămasă, fără modificarea primei. Reîntregirea sumei asigurate
se poate face numai prin plata unei prime corespunzătoare perioadei rămase până la expirarea
asigurării primă calculată potrivit formulei:
Pas = Sa x Ct /100 x t/T, (7.1)
unde :
- Ps reprezintă sporul de primă aferentă reîntregirii sumei asigurate ;
- Sa - suma asigurată pentru care se cere reîntregirea valorii reale ;
- Ct - cota tarifară de primă;
- t - numărul de luni întregi rămase în asigurare (fracţiunile de luni se rotunjesc la luni
întregi);
- T semnifică perioada de asigurare (12 luni).

Riscurile acoperite prin asigurare

Asigurătorii acordă despăgubiri pentru pagubele produse la bunurile asigurate ca

urmare a unor riscuri generale, în care se încadrează următoarele evenimente: incendiu,
trăznet, explozie, chiar dacă trăznetul sau explozia nu au fost urmate de incendiu, ploaie
torenţială inclusiv efectele indirecte ale acesteia, grindină, inundaţie, furtună, uragan,
cutremur de pământ, prăbuşire sau alunecare de teren, greutatea stratului de zăpadă sau de
gheaţă, avalanşe de zăpadă şi cădere pe clădiri sau alte construcţii a unor corpuri.
Despăgubirile se acordă indiferent dacă bunurile avariate sau distruse se află sub acoperiş sau
sub cerul liber.
În cazul clădirilor şi altor construcţii se mai acordă despăgubiri şi pentru pagubele
produse în următoarele circumstanţe:
 cazurile în care, pentru a se opri întinderea incendiului sau o altă ameninţare bruscă de
inundaţie, de prăbuşire sau alunecare de teren, a fost nevoie, după caz, să se dărâme
ori să se demonteze clădirea sau altă construcţie, ori să fie mutată în altă parte;
  cazurile în care, în urma unui cutremur de pământ, inundaţii, prăbuşiri sau alunecări
de teren, a devenit imposibilă folosirea clădirii sau a altei construcţii şi este necesară,
după caz, demontarea sau mutarea în alt loc a acestora;
 pagubele produse clădirilor sau altor construcţii prin izbirea lor de către un vehicul;
 Cheltuielile pentru lucrările de curăţire a locului unde s-a produs paguba – ridicarea
molozului, aluviunilor, pământului provenit din prăbuşiri sau alunecări de teren – în
măsura în care sunt în legătură cu riscurile asigurate şi sunt necesare pentru executarea
lucrărilor de reparaţii.
În cazul mijloacelor fixe (cu excepţia clădirilor sau altor construcţii) şi al mijloacelor
circulante se mai acordă despăgubiri şi pentru pagubele produse acestora ca urmare a
următoarelor evenimente:
 carbonizării totale sau parţiale, ori topirii, chiar şi fără flacără;
 avarierilor accidentale produse la instalaţii de gaz, apă, canal sau încălzire centrală;
 dărâmări, demontări sau mutări în alt loc a clădirilor sau altor construcţii în care se
aflau bunurile asigurate, ori a unor clădiri sau alte construcţii învecinate, dacă aceste
operaţii se fac pentru a opri întinderea incendiului sau la o ameninţare bruscă de
inundaţie, de prăbuşire sau alunecare de teren;
 acţiunii unor cauze care au produs pagube bunurilor asigurate datorită avarierii sau
distrugerii de către un risc asigurat, a clădirilor sau altor construcţii în care se aflau
bunurile respective;
 pierderii sau dispariţiei bunurilor asigurate cauzate direct de riscuri asigurate;
 prăbuşirii clădirilor sau a altor construcţii în care se aflau bunurile asigurate, precum şi
a izbirii lor de către un vehicul.
Modalitatea tehnică de cuprindere şi asigurare a riscurilor şi evenimentelor menţionate
mai sus poate diferi de la o societate de asigurare la alta. Ca alternativă la asigurarea de tipul
„toate riscurile”, care subscrie „în bloc” riscurile şi evenimentele descrise mai sus, practicată
de Societatea ASIROM S.A., unele societăţi de asigurare precum Allianz Ţiriac S.A.,
ARDAF S.A. şi altele iau în asigurare bunurile de natura construcţiilor şi a conţinutului
acestora în cadrul a trei categorii de poliţe prin care realizează o anumită selecţie a riscurilor,
tarifele crescând în funcţie de complexitatea şi creşterea incidentei de risc.
Astfel, în cazul poliţei STANDARD, cu tarife mai mici, se despăgubesc pagubele
produse bunurilor de următoarele riscuri:
 incendiu, inclusiv pagube materiale directe, produse bunurilor asigurate prin
carbonizare totală sau parţială şi topire cu şi fără flacără, avarierii accidentale produse
de incendiu instalaţiilor de gaze, apă, canal sau încălzire centrală, degajare de fum, gaz
sau vapori ca urmare a incendiului;
 trăznet;
 explozie, urmată sau nu de incendiu, chiar dacă a avut loc în afara clădirii, fără a fi
cauzată de dispozitive explozive;
 căderea pe clădiri sau alte construcţii, inclusiv pe cele în care se află bunurile asigurate
a unor corpuri cu excepţia dispozitivelor explozive;
 izbirea din exterior;
 boom-ul sonic.
Riscurile de mai sus acoperite prin poliţa STANDARD sunt cunoscute în practica
asigurării clădirilor sub numele de riscuri de tip FLEXA13 .
Poliţa STANDARD EXTINSĂ cu tarife, comparativ mai ridicate, cuprinde riscurile
prevăzute la poliţa STANDARD la care se adaugă evenimentele de cutremur şi / sau,

13
Abrevierea de la Fire (incendiu), Lightening (trăsnet), Explosion (explozie), Aircraft (căderea aparatelor de zbor sau
impactul clădirii cu acestea).
inundaţie şi/sau, furtună şi grindină şi/sau, riscuri politice (grevă tulburări civile, acţiuni ale
unor grupuri răuvoitoare), vandalism, terorism.
Poliţa TOATE RISCURILE (ALL RISKS), cu cele mai mari tarife, care cuprinde
toate riscurile cu excepţia cazurilor de risc grav cum sunt: război civil, revoluţie, conspiraţie,
explozie atomică, radiaţii, poluare din orice cauză. De asemenea, fac excepţie pagubele
produse în următoarele cazuri: uzură, fermentaţie, afumare, pătare din surse normale de
căldură, acţiunea normală a curentului electric, dacă nu s-a produs incendiu, pagube provocate
bunurilor mobile aflate sub cerul liber, pagube produse intenţionat de către asigurat sau de
către prepuşii acestuia.
De la o societate la alta de asigurări, structura riscurilor cuprinse în cele trei poliţe de
asigurare poate suferi modificări faţă de conţinutul descris.
De asemenea, contra unor tarife suplimentare de primă, la poliţa încheiată în una
dintre cele trei condiţii, se pot adăuga clauze speciale aşa cum sunt:
 furtul elementelor clădirii prin efracţie şi tâlhărie;
 distrugeri provocate de animale;
 inundaţie prin apa provenită de la vecini;
 inundaţie provocată de spargerea conductelor de apă, canalizare şi/sau încălzire;
 bunuri casabile din alcătuirea clădirii (geamuri şi oglinzi) împotriva riscurilor
specifice;
 avarii accidentale la centralele termice montate în clădire;
 răspundere civilă pentru incendiu;
 asigurarea pentru accidente a persoanelor care locuiesc în gospodăria respectivă;
 domiciliu temporar.
Trebuie precizat de asemenea că, oricare ar fi riscul acoperit prin poliţa de asigurare a
clădirilor şi a conţinutului acestora, există diferenţe în modul în care la producerea
evenimentului asigurat se soluţionează şi se indemnizează pagubele rezultate. Cu caracter de
exemplificare, într-o primă variantă de asigurare împotriva riscului de furt se indemnizează
pagubele produse de riscul de furt în următoarele circumstanţe:
 furtul prin efracţie al bunurilor asigurate, furt comis prin spargerea pereţilor,
acoperişului, tavanelor, uşilor, ferestrelor, duşumelelor sau prin forţarea dispozitivelor
de închidere;
 furtul comis de persoane rămase în mod clandestin în incinta asigurată, cu
condiţia ca transportarea bunurilor furate să se facă în timp ce încăperile asigurate sunt
închise;
 furtul bunurilor comis prin acte de tâlhărie sau prin folosirea cheilor originale
obţinute prin efracţie sau acte de tâlhărie.
Suplimentar, prin această variantă de asigurare contra riscului de furt se acordă
despăgubiri şi pentru pagubele produse încăperilor în care se află bunurile asigurate precum şi
pentru cheltuielile de curăţare şi costurile de înlocuire a încuietorilor avariate după producerea
evenimentului asigurat.
În schimb, asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru pagubele produse în
următoarele circumstanţe:
 prin furt simplu;
 prin furtul prin înşelătorie;
 prin furtul comis cu întrebuinţarea de chei potrivite;
 prin furtul bunurilor aflate în locuri deschise sau în aer liber, pe terase, balcoane ş.a.
 pagube comise intenţionat sau din neglijenţa gravă a asiguratului, a membrilor
familiei sale care trăiesc şi gospodăresc împreună cu acesta sau a prepuşilor
asiguratului;
 furtul comis în timpul producerii unor evenimente asigurate;
  pierderile şi lipsurile datorate erorilor de calcul, greşelilor de contabilitate, greşelilor
făcute cu ocazia inventarelor.
Într-o altă variantă de asigurare a clădirilor şi conţinutului acestora contra riscului de
furt, se acoperă pagubele totale şi parţiale la bunurile reprezentând conţinutul locuinţei
precum şi daunele provocate construcţiei de către hoţi în timpul furtului.
Pentru primirea indemnizaţiei în cazul producerii riscului de furt, trebuie îndeplinite
cumulativ următoarele condiţii:
a. bunurile asigurate să se afle în spaţiu închis acoperit, aşa cum este menţionat în
contractul de asigurare. Clădirea trebuie prevăzută cu uşi, ferestre, luminatoare şi alte
ieşiri potejate;
b. furtul să fie produs prin efracţie sau să se poată dovedi agresiunea sau vreun act de
violenţă împotriva asiguraţilor sau prepuşilor săi;
c. Comiterea furtului în circumstanţele arătate trebuie să fie atestată în registrul
evenimentelor autorităţii poliţieneşti iar asiguratul are obligaţia de a depune la
asigurător dovada înregistrării evenimentului.
Şi în această variantă sunt prevăzute anumite excluderi. Astfel, asigurătorul nu acordă
despăgubiri pentru pagubele produse în următoarele circumstanţe:
 furtul cu chei potrivite (prin folosirea cheii normale pierdute sau furate sau
făcute după mulaj);
 furtul comis în unul din modurile acceptate de asigurător, dar pentru care
asiguratul nu a informat în termenul prevăzut de reglementările legale, organele de poliţie
competente (în termen de 24 de ore de la constatarea furtului);
 furtul înfăptuit care are ca autor efectiv, moral sau complice un membru al
familiei asiguratului sau un prepus al acestuia;
 furtul de bijuterii sau alte obiecte excluse conform Condiţiilor generale anexa
la contractul de asigurare;
 furtul produs într-o locuinţă asigurată care a rămas nelocuită timp de 40 de
zile, cu excepţia cazurilor în care există clauza pentru asigurarea domiciliului temporar.
În concluzie, pentru toate riscurile preluate în protecţie şi pentru oricare din variantele
de asigurare convenite între cele două părţi – asigurat şi asigurător, atât prin contractul de
asigurare cât şi prin Condiţiile generale anexate poliţei, asiguratul trebuie pus în cunoştinţă de
cauză despre mărimea preotecţiei oferite în fiecare caz din partea co-contractantului său.

Perioada asigurată. Începutul şi încetarea răspunderii

Răspunderea asigurătorului începe după 24 de ore de la expirarea zilei în care s-au

plătit primele de asigurare şi încetează la ora 24 a ultimei zile, din perioada pentru care s-a
încheiat asigurarea.
Răspunderea asigurătorului încetează şi în situaţia epuizării termenelor de păsuire
acordate de asigurător asiguratului, dacă acesta din urmă nu a achitat prima de asigurare
scadentă. De asemenea, răspunderea asigurătorului încetează înainte de termenul menţionat în
contract în cazul înstrăinării bunului asigurat fără ca asigurătorul să-şi fi dat acordul expres
pentru continuarea răspunderii, în cazul daunei totale cauzate de producerea evenimentului
asigurat precum şi în situaţia rezilierii/denunţării unilaterale a contractului de asigurare.
Asigurarea clădirilor şi a conţinutului acestora se încheie în mod obişnuit pe o
perioadă de un an, iar la cerere se poate încheia şi pe o perioadă mai mică, dar cel puţin de trei
luni la unele societăţi de asigurare sau cel puţin o lună la altele.
 Prima de asigurare

La asigurarea construcţiilor şi a conţinutului acestora, primele de asigurare se

determină conform algoritmului general prezentat anterior, adică:

Pa = Sa x Ct/100 (7.2)
în care:
Sa reprezintă suma asigurată şi se determină diferenţiat pe categorii de bunuri
asigurate, aşa cum s-a descris mai sus; Ct/100. este cota tarifară de primă. În cazul asigurătorilor
care practică asigurarea de tip „toate riscurile”, ea se stabileşte în procente în mod diferenţiat
pe grupe de bunuri, destinaţia acestora, mediul în care se află – urban sau rural – şi separat
pentru construcţie şi pentru conţinutul acestora (tabel 7.3):

Tabelul 7.3.

Tarife modificate privind asigurarea construcţiilor şi a conţinutului acestora

Nr. Grupa de bunuri (felul Prima anuală la fiecare 100 lei.
crt. bunurilor din grupă) Din suma la care se face asigurarea (lei)
În municipii şi oraşe În alte localităţi
Clădirea Conţi- Clădirea Conţinutul
sau altă nutul sau altă
constr. construcţie
0 1 2 3 4 5
1. Locuinţe, dependinţe,
construcţii anexe gospodăreşti, 0,28 0,33 0,38 0,57
clădiri în curs de construcţie
2. Birouri, hoteluri ş.a. 0,38 0,48 0,53 0,74
3. Unităţi de alimentaţie publică 0,45 0,55 0,65 0,90
a) Magazine şi depozite de
mărfuri materiale obişnuite 0,58 0,72 0,85 1,11
4. b) în care se află produse
combustibile (fulgi, in, paie, 0,85 1,10 1,15 1,55
ş.a.)
5. Unităţi de producţie, prestări de
servicii, ateliere şi alte activităţi
cu scop lucrativ care
a) folosesc produse obişnuite 0,72 0,93 0,95 1,30
b) care folosesc în procesul de
producţie de bază: produse
combustibile, inflamabile ori 1,15 1,45 1,55 2,10
explozibile
6. Instituţii culturale 1,15 1,45 1,55 2,10
7. Sere având fundaţii de beton, 1,00 - 1,00 -
piatră, cărămidă
Staţii de benzină, depozite de
8. carburanţi şi altele asemănătoare 1,80 2,30 2,50 3,45

9. Unităţi de mecanizare în 1,05 1,40 1,05 1,40

agricultură
10. Unităţi de morărit şi panificaţie,
fabrici de ulei, distilerii de 1,00 1,25 1,35 1,80
alcool şi altele asemănătoare
La asigurătorii care practică cele trei tipuri de asigurări STANDARD, STANDARD
EXTINSĂ şi ALL RISKS, tarifele sunt diferenţiate în general după aceleaşi criterii, dar
pentru riscurile asigurate în plus, peste poliţa standard, se stabilesc tarife (prime) adiţionale,
pe categorii de riscuri, aşa încât tariful total stabilit pentru o asigurare este unul de tip
“compus” şi el poate diferi de la un asigurat la altul în funcţie de întinderea protecţiei oferite.
Pentru construcţiile având drept destinaţie locuinţe, tarifele în cadrul poliţelor standard
şi toate riscurile se diferenţiază şi pe medii în care ele sunt situate, urban şi rural, astfel:
Tabelul 7.4.
Tarife de primă diferenţiate în funcţie de materialul de construcţie utilizat
Nr. Clădiri construite din: Poliţa “standard” Poliţa toate riscurile”
crt. Mediul Mediul
Urban Rural Urban Rural
1 Beton 0,09 0,11 0,18 0,23
2 Cărămidă 0,14 0,17 0,23 0,88
3 Alte materiale 0,18 0,23 0,28 0,38

În cazul în care se solicită încheierea de asigurări cu franşiză, se aplică coeficienţi de

ajustare a primelor de asigurare de bază:

Tabelul 7.5.
Coeficienţi de ajustare a tarifelor de primă în funcţie de franşiză
% din suma 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
asigurată
Coeficient de
ajustare a 1,0 0,90 0,81 0,73 0,66 0,60 0,55 0,51 0,48 0,46 0,45
cotei de
primă

Raţiunea corectării tarifului de primă este că răspunderea asigurătorului nu intervine

dacă pagubele nu au atins nivelul franşizei.
Se observă că, pe măsură ce franşiza creşte, coeficientul de ajustare a primelor de
asigurare amputează o parte tot mai mare din prima de bază. Explicaţia este legată de faptul că
în practică cele mai multe evenimente asigurate determină pagube uşoare, situate sub limita
franşizei, care rămân în sarcina asiguratului.
Unii asigurători, pentru a-şi menţine în portofoliul de poliţe clienţii fideli, acordă
bonusuri importante de primă dacă poliţele se reînnoiesc, de la un an la altul, fără ca în anii
anteriori asiguratul să fi produs pagube şi să fi solicitat în consecinţă despăgubiri de asigurare.
Astfel asigurătorul poate practica următoarele reduceri de primă:
 Pentru al 2-lea an consecutiv de asigurare, o reducere cu 10% din cota de primă
stabilită pentru primul an de asigurare, dacă în anul precedent nu s-au plătit ori nu se
datorează despăgubiri de asigurare;
 Pentru al 3-lea an consecutiv de asigurare, o reducere de 25% din cota de primă
stabilită pentru primul an de asigurare, dacă în anii precedenţi nu s-au plătit ori nu se
datorează despăgubiri de asigurare;
 Pentru al 4-lea an consecutiv de asigurare, precum şi pentru anii următori o reducere
cu 30% din cota de primă stabilită pentru primul an de asigurare, dacă în anii
precedenţi nu s-au plătit ori nu se datorează despăgubiri de asigurare.
Se aplică reduceri de prime şi în situaţiile în care în anul anterior s-au acordat sau se
cuvin despăgubiri de asigurare pentru pagube produse din vina unor terţe persoane, iar
valoarea despăgubirii plătite face obiect al recuperării prin acţiune în regres.
 Dacă însă, la reînnoirea asigurării se solicită asigurarea şi a altor bunuri decât cele
pentru care s-a contractat asigurarea anterioară, nu se acordă reducere de primă, pentru
aceasta încheindu-se asigurare separată.

Constatarea pagubelor şi plata despăgubirilor

Constatarea şi evaluarea pagubelor determinate de riscurile asigurate se face de către

asigurător împreună cu asiguratul sau/şi prin experţii săi. Aceste operaţii presupun
deschiderea dosarului de daună pentru evenimentul asigurat produs, iar rezultatele se înscriu
în procesul verbal de constatare a daunei.
În cazul construcţiilor, în funcţie de tipul daunei - totală sau parţială, paguba se
defineşte şi se determină diferit. Astfel, paguba totală este:
a. distrugerea în întregime, fără resturi valorificabile; paguba în acest caz este
diferenţa dintre costul construirii din nou (Ccn) sau valoarea de nou (Vn) şi uzura
(Uz) calculată în funcţie de vechimea în ani a clădirii, respectiv:

Pt = Ccn –Uz (7.3)

sau:
Pt = Vn-Uz (7.4)
b. distrugerea în asemenea măsură, încât deşi există resturi recuperabile
sau valorificabile, nu mai este posibilă refacerea bunurilor prin reparaţii;
paguba în acest caz este diferenţa dintre costul construirii din nou (Ccn) sau
valoarea de nou (Vn) din care se scad uzura (Uz) şi valoarea resturilor
recuperabile( Rr), respectiv:

Pt = Ccn –Uz- Rr (7.5)

sau:
Pt = Vn-Uz -Rr (7.6)
Paguba parţială reprezintă avarierea construcţiilor, atunci când acestea se pot reface
prin reparaţie; paguba în acest caz este diferenţa dintre costul reparaţiilor (Cr) din care se
scad uzura (Uz) şi valoarea resturilor recuperabile( Rr) dacă este cazul, respectiv:

P = Cr - Uz -Rr (7.7)

În limita sumelor asigurate, în cuantumul despăgubirii se includ şi alte cheltuieli aşa

cum sunt:
 Cheltuielile făcute în scopul evitării sau limitării daunelor;
 Pagubele produse prin măsurile de salvare luate în timpul producerii evenimentului
asigurat;
 Cheltuielile legate de proiectare şi/sau curăţirea locului, dar cu condiţia ca acestea să
fi fost luate în calcul separat la stabilirea sumei asigurate;
La bunurile reprezentând conţinutul clădirilor, prin pagubă totală se înţelege:
 În cazul mijloacelor fixe şi al obiectelor de inventar, sumele asigurate menţionate în
poliţa pentru bunurile avariate sau distruse;
 În cazul celorlalte bunuri, valoarea la data producerii riscurilor asigurate a cantităţii
distruse în întregime, determinată în funcţie de preţurile la care s-a încheiat asigurarea,
respectiv costul reparaţiilor, restaurărilor în cazul obiectelor de artă sau valoarea
nominală pentru bani sau timbre, ori preţul pieţei pentru hârtii de valoare, metale
nobile şi alte asemenea.
La aceleaşi categorii de bunuri prin pagubă parţială se înţelege:
  la mijloacele fixe şi obiectele de inventar asigurate la valoarea din nou: costul
refacerii, reparaţiei, restaurării, recondiţionării sau înlocuirii părţilor avariate sau
distruse, iar pentru cele asigurate la valoarea rămasă, costurile de mai sus diminuate cu
coeficientul de uzură;
 la celelalte bunuri: valoarea pierderii de calitate la data producerii riscului asigurat
determinată în funcţie de preţurile la care s-a încheiat asigurarea, respectiv costurile
reparaţiilor, restaurărilor în cazul colecţiilor de artă sau valoarea nominală pentru bani
şi timbre, ori preţul pieţei pentru hârtii de valoare, metale preţioase.
În ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor cuvenite asiguratului la producerea
evenimentului asigurat se ţine seama de paguba suferită dar şi de principiile de despăgubire
aplicate, convenite prin contractul de asigurare. Aşa cum s-a menţionat la prezentarea
elementelor tehnice ale asigurării, pot fi practicate trei sisteme de acoperire a riscurilor:
principiul primului risc, al răspunderii proporţionale şi al acoperirii limitate.
Principiul primului risc se aplică preponderent în cazul asigurării clădirilor.
Cuantumul despăgubirii va fi egal cu paguba suferită, chiar dacă valoarea de asigurare
contractată este mai mică decât valoarea reală a bunului, cu condiţia ca paguba să se încadreze
în suma asigurată.
Aplicarea principiului răspunderii proporţionale presupune ca în cazul în care suma
asigurată se află în raport subunitar faţă de valoarea reală a bunului asigurat, la stabilirea
despăgubirii cuvenite să se aplice acelaşi raport asupra pagubei înregistrate. Prin urmare, cu
cât raportul dintre suma asigurată şi valoarea reală a bunului este mai apropiat de 1, cu atât
despăgubirea va fi mai apropiată faţă de valoarea pagubei suferite.
În cazul aplicării principiului răspunderii limitate, asigurătorul nu va fi răspunzător
pentru pagubele care se situează sub limita franşizei, care va rămâne în sarcina asiguratului.
Dacă paguba se situează peste nivelul franşizei, iar franşiza este deductibilă, din cuantumul
pagubei totale se va scădea cuantumul franşizei prevăzute în contract. În schimb, în cazul
aplicării franşizei atinse, dacă paguba se situează peste nivelul franşizei, paguba se suportă în
întregime de către asigurător, cu condiţia ca aceasta să se încadreze în limita sumei asigurate.
Indiferent de principiul de despăgubire aplicat, despăgubirea acordată nu poate depăşi
suma asigurată, valoarea reală a bunurilor în momentul producerii evenimentului asigurat şi
nici cuantumul pagubei.
Din cuantumul despăgubirilor se scad orice prime datorate până la sfârşitul perioadei
de asigurare.
Termenul în care asigurătorul efectuează plata despăgubirii diferă de la un asigurător
la altul şi poate fi de:
 15 zile de la data punerii la dispoziţia asigurătorului a tuturor documentelor cerute
pentru deschiderea şi prelucrarea dosarului de daună;
 30 de zile de la data încheierii instrumentării dosarului de daună;
 90 de zile de la data producerii evenimentului asigurat care a cauzat paguba.
În cazul furtului, dacă bunurile nu au fost găsite, despăgubirile se acordă numai dacă
de la data înştiinţării făcute la asigurător au trecut 30 de zile calendaristice, iar plata
despăgubirilor se face numai cu condiţia confirmării scrise de la poliţie că bunul nu a fost
găsit. Dacă înainte de plata despăgubirii bunurile furate au fost găsite, despăgubirile se acordă
numai pentru eventualele pagube apărute ca urmare a furtului prin efracţie sau prin acte de
tâlhărie. Dacă după plata despăgubirii bunurile au fost găsite, asiguratul este obligat să
restituie suma încasată cu titlul de despăgubire, sau parte din aceasta reprezentând valoarea
bunurilor găsite.
În cazul pagubelor parţiale la construcţii, asigurătorul poate acorda la cererea expresă a
asiguratului, avansuri din despăgubire pe baza unui deviz antecalcul întocmit în conformitate
cu preţurile în vigoare şi a tarifelor de manoperă la data producerii evenimentului asigurat.
 După fiecare caz de pagubă, suma asigurată se micşorează cu începere de la data
producerii evenimentului asigurat, pentru perioada rămasă în asigurare, cu suma primită drept
despăgubire. Asigurarea rămâne valabilă pentru suma asigurată rămasă în condiţiile în care
prima de asigurare rămâne neschimbată. La cererea asiguratului, suma rămasă poate fi
completată printr-o asigurare suplimentară, contra plăţii primei de asigurare corespunzătoare
pentru perioada rămasă în asigurare.
Asigurătorul are dreptul să amâne plata despăgubirii în cazul în care, în legătură cu
paguba a fost deschisă o anchetă de către poliţie sau o procedură penală împotriva
asiguratului, până la finalizarea acţiunii respective.
În cazul contractelor de asigurare care au ca obiect bunuri ipotecate sau gajate în
favoarea unui creditor, iar poliţa este cesionată creditorului, despăgubirea se plăteşte direct
creditorului până la concurenţa valorii cesionate, iar asiguratul este înştiinţat în scris despre
aceasta. Cu acordul scris al creditorului, despăgubirea poate fi acordată şi asiguratului.
Prin plata despăgubirilor se sting orice pretenţii ale asiguratului faţă de asigurător în
legătură cu dauna respectivă.
Dreptul asiguratului de a formula pretenţii faţă de asigurător în legătură cu plata
despăgubirii se stinge în termen de 2 ani din momentul naşterii acestui drept.
Neînţelegerile dintre cele două părţi – asigurat şi asigurător, se rezolvă în ordine, pe
cale amiabilă, prin arbitraj iar în cazul în care pe cele două căi nu se ajunge la un rezultat, se
recurge la instanţele de judecată.

Obligaţiile asiguraţilor

În ceea ce priveşte obligaţiile asiguraţilor acestea pot fi împărţite în două etape: 1.la
încheierea contractului şi pe parcursul derulării acestuia; 2. în momentul producerii
evenimentului asigurat.
1.La încheierea contractului şi pe parcursul derulării acestuia, asiguraţii au
următoarele obligaţii:
 să facă declaraţii de risc exacte atât la încheierea asigurării cât şi pe parcursul derulării
contractului, astfel încât asigurătorul să poată surprinde cât mai exact cu putinţă
incidenţa de risc ataşată bunului cuprins în asigurare şi să stabilească o primă de
asigurare corectă;
 să informeze asigurătorul despre încheierea unei asigurări pentru aceleaşi bunuri şi
contra aceloraşi riscuri, pe aceeaşi perioadă cu un alt asigurător;
 să plătească primele de asigurare în cuantumul şi la termenele prevăzute în poliţa de
asigurare;
 să întreţină în mod corespunzător bunurile cuprinse în poliţă în aşa fel ca incidenţa de
risc să rămână redusă;
 să nu facă modificări asupra bunurilor asigurate care ar avea ca efect creşterea
incidenţei de risc, cu excepţia cazurilor în care are acordul scris al asigurătorului;
 să permită reprezentantului asigurătorului verifcarea existenţei şi a stării de întreţinere
a bunurilor asigurate şi să se conformeze recomandărilor făcute de acesta privitoare la
măsurile de prevenire a daunelor;
 să ţină evidenţa bunurilor asigurate în aşa fel încât să se excludă posibilitatea pierderii
sau distrugerii evidenţelor împreună cu bunurile asigurate.
2. în cazul producerii evenimentului asigurat, asiguraţii au următoarele obligaţii:
 să informeze imediat despre producerea riscului asigurat atât poliţia cât şi unităţile de
pompieri şi organele de cercetare abilitate, solicitând întocmirea de acte cu privire la
 circumstanţele producerii evenimentului asigurat, cu precizarea celor vinovaţi şi a
pagubelor provocate;
 să ia măsuri pentru limitarea pagubelor, salvarea bunurilor rămase, păstrarea şi paza
bunurilor rămase pentru prevenirea degradărilor ulterioare;
 să înştiinţeze în scris asigurătorul despre producerea evenimentului asigurat, în
termenul prevăzut în contractul de asigurare14;
 să conserve dovezile privind producerea şi circumstanţierea evenimentului asigurat şi
să pună la dispoziţia asigurătorului toate actele necesare pentru verificarea existenţei
bunurilor şi a valorii lor pentru stabilirea dreptului la o despăgubire corectă;
 să ia toate măsurile pentru conservarea dreptului de regres al asigurătorului;
 să nu întreprindă nicio acţiune, să nu facă nicio declaraţie şi să nu-şi asume nicio
obligaţie în legătură cu evenimentul asigurat şi care ar putea afecta ulterior exercitarea
dreptului de regres, fără acordul scris al asigurătorului;
 să nu efectueze nicio reparaţie ori intervenţie asupra bunurilor afectate de evenimentul
asigurat fără acordul asigurătorului.
În caz de neîndeplinire a obligaţiilor asiguraţilor, societatea de asigurare este
îndreptăţită să refuze plata despăgubirii, dacă din acest motiv nu a putut stabili cauza
producerii evenimentului asigurat şi întinderea pagubei.
Tabelul 7.6
Tarife de prime pentru asigurarea construcţiilor
Prima adiţională extindere STANDARD
Grupa Clădirea şi destinaţia Toate Stan- Cutremur Inundaţie Furtună, Riscuri Terorism,
acesteia riscurile dard grindină politice vandalism
1. Locuinţe 0,40 0,23 0,058 0,009 0,009 0,009 0,012
2. Mici magazine 0,47 0,28 0,069 0,014 0,009 0,009 0,012
Birouri
Magazine mari
3. Depozite de mărfuri şi 0,54 0,34 0,062 0,014 0,009 0,009 0,018
materiale
Unităţi prestări servicii
Electronică
Materiale de construcţie
4. Sticlă, porţelan, faianţă 0,62 0,40 0,065 0,018 0,009 0,009 0,018
Alimentară
Metalurgie
Agricultură / silvicultură
Hoteluri, moteluri,
restaurante
5. Instituţii culturale 0,68 0,45 0,065 0,018 0,009 0,009 0,018
Instituţii de învăţământ
Lăcaşe de cult
Ateliere de producţie
Energie electrică /
6. termică 0,73 0,51 0,065 0,018 0,009 0,009 0,018
Construcţii maşini
Încălţăminte
Pielărie / blănărie
Extracţie / prelucrare
7. cărbune 0,81 0,57 0,072 0,018 0,009 0,009 0,009
Garaje
Service auto
Textile
8. Confecţii 0,98 0,68 0,085 0,018 0,009 0,014 0,022
Poligrafie
Chimie (exclusiv
rafinării)
Cauciuc
9. Mase plastice 1,10 0,8 0,085 0,022 0,014 0,018 0,027
Extracţie ţiţei / gaze

14
Termenul de înştiiţare este diferit de la un asigurător la altul şi poate fi de: 24 de ore de când asiguratul a luat cunoştinţă de
producerea evenimentului asigurat; maximum 48 de ore de la producerea lui; maximum 2 zile lucrătoare de la producerea
evenimentului asigurat.
 Prelucrare lemn
Celuloză / hârtie
Benzinării
Rafinării
10. Petrochimie 1,23 0,86 0,105 0,027 0,018 0,018 0,027
Depozite carburanţi /
lubrifianţi
Muniţie / explozive

Tabelul 7.7
Tarife de prime pentru asigurarea conţinutului construcţiilor
Grupa Explicaţii Toate Stan- Prima adiţională extindere STANDARD
riscurile
dard Cutre- Inundaţie Furtună, Riscuri Terorism, Furt
mur grindină politice vandalism
I. Bunuri

Locuinţe 0,62 0,28 0,05 0,009 0,009 0,009 0,014 0,170

1.
Mici magazine 0,74 0,37 0,05 0,014 0,009 0,009 0,014 0,018
2.
Birouri
Magazine mari
Depozite de mărfuri şi materiale 0,85 0,43 0,55 0,018 0,009 0,009 0,014 0,21
3.

Unităţi prestări servicii

Electronică
Materiale de construcţie
Sticlă, porţelan, faianţă 0,89 0,48 0,071 0,024 0,009 0,009 0,018 0,017
Alimentară
4. Metalurgie

Agricultură / Silvicultură
Hoteluri / Moteluri / Restaurante
Instituţii culturale
5. Instituţii de învăţământ 1,005 0,545 0,071 0,024 0,009 0,009 0,018 0,21
Lăcaşe de cult
Ateliere de producţie
Energie electrică / termică
Construcţii maşini 0,98 0,60 0,071 0,024 0,009 0,009 0,018 0,13
6. Încălţăminte

Pielărie / Blănărie
Extracţie / prelucrare cărbune
Garaje 1,05 0,66 0,074 0,024 0,009 0,009 0,018 0,13
7. Service auto
Textile
Confecţii 1,23 0,78 0,088 0,024 0,009 0,014 0,024 0,17
8.

Poligrafie
Chimie (exclusiv rafinării)
Cauciuc
9. Mase plastice
Extracţie ţiţei / gaze 1,33 0,89 0,12 0,028 0,014 0,018 0,028 0,110
Prelucrare lemn
Celuloză, hârtie

Benzinării
Rafinării
Pertochimie 1,4 0,96 0,105 0,030 0,018 0,018 0,028 0,092
10. Depozite carburanţi / lubrifianţi
Muniţie/explozive

1,44 0,91 0,121 0,028 0,009 0,009 0,018 0,220

11. Obiecte de artă şi colecţii,
tablouri, sculpturi, ţesături,
documente

12. Bani numerar, timbre poştale,

fiscale, hârtii de valoare, metale
nobile neprelucrate şi bunuri din 1,65 0,97 0,121 1,028 0,009 0,009 0,018 0,47
materiale nobile cu excepţia celor
care servesc ca deor spaţiului
interior, bijuterii, perle şi pietre
preţioase, precum şi altele
asemănătoare
 CURS 10

Asigurarea obligatorie a clădirilor

Cuvinte cheie: evaluarea clădirilor; asigurarea standard; tarife compuse

Factori determinanţi ai asigurării obligatorii a clădirilor

Catastrofele naturale care s-au abătut asupra României în ultimii ani au generat
recorduri nedorite, materializate în pierderea de vieţi omeneşti şi în pagube cu impact
semnificativ în economie.
Referindu-ne doar la anul 2005, conform Raportului privind efectele inundaţiilor şi
fenomenelor meteorologice periculoase produse în anul 2005, comunicat în luna ianuarie
2006 de Comitetul Ministerial pentru Situaţii de Urgenţă, bilanţul negativ înregistrat poate fi
sintetizat astfel:
 76 de victime;
 93.976 case şi anexe gospodăreşti;
 1.063 obiective sociale şi economice avariate sau complet distruse;
 656.392 hectare de teren agricol afectate.
Au fost înregistrate pagube însemnate şi la infrastructura existentă, astfel:
 9.860,63 km drumuri judeţene şi comunale;
 560 Km drumuri naţionale;
 2.464,84 km străzi în localităţi;
 2644,9 km drumuri forestiere;
 9.113 poduri şi podeţe;
 23,8 km de cale ferată.
Au fost de asemenea grav avariate un numar de 630 construcţii hidrotehnice cu rol de
apărare împotrva inundaţiilor precum şi reţele de alimentare cu apă, reţele electrice şi
telefonice.
Cele mai afectate judeţe au fost, în ordine, Vrancea, Buzău, Timiş, Caraş-Severin,
Bacău, Teleorman, Mehedinţi, Olt, Galaţi, Botoşani, Dolj, Suceava, Satu-Mare. In condiţiile
înregistrării unei incidenţe de risc foarte ridicate s-a constatat că densitatea asigurărilor a fost
redusă. Efectul rezultat din această stare de lucruri este că doar într-o mică măsură pagubele
efectiv înregistrate au putut fi dezdăunate de către societăţile de asigurări, sarcina acoperirii
pagubelor rămânând în seama celor afectaţi de evenimentele catastrofale sau a statului.
Conform rezultatelor recensământului locuinţelor din 2002, în România există 8,1
milioane locuinţe având în medie 2,5 camere. Dintre acestea circa 48% se află în mediul rural.
Cu privire la calităţile de rezistenţă anti-seismică în raport cu vârsta construcţiilor se poate
aprecia că un procent de 10% au sub 20 de ani vechime, respectând normativele impuse după
seismele din 1977 şi 1986; 37% au între 20 si 40 de ani vechime, fiind construite majoritar
potrivit normativelor dintre 1963 şi 1970 sau după seismul din 1977; 28% au între 40 şi 55 de
ani şi sunt construite potrivit normativelor dintre 1947 şi 1963; 25% aveau în 2002 peste 55
ani fiind construite înainte de 1947. Rezultă că doar 10% dintre locuinţe nu ar avea teoretic
probleme de rezistenţă anti-seismică, în timp ce 65% pot prezenta insuficientă protecţie anti-
seismică, iar aproximativ 25% manifestă insuficientă protecţie anti-seismică, fiind
suprasolicitate de mai multe cutremure distructive produse pe teritoriul României.
Volumul pierderilor probabile în eventualitatea producerii unui cutremur de o
intensitate comparabilă cu cel din 1977 s-ar solda cu daune materiale de 7,5 până la 17
miliarde USD, adică de 8% până la 18% din PIB 15. Un asemenea volum de daune nu ar putea
fi suportat din bugetul statului.
Multe din clădirile situate în mediul rural sunt construite cu materiale locale puţin
rezistente la efectul apei. Viiturile repetate şi intense şi inundaţiile asociate acestora au rămas
o caracteristică esenţială a cursurilor de apă din ţara noastră. Anual pagubele medii produse de
inundaţii depăşesc 100 milioane euro. O prezentare privind pagubele generate de inundaţiile
din 2005 la casele şi anexele gospodăreşti structurată pe judeţele ţării nu face decât să
confirme afirmaţiile de mai sus (tabel 7.8) :
Tabelul 7.8
Case şi anexe gospodăreşti afectate de calamităţile produse în anul 2005

Judeţul Case şi anexe gospodăreşti afectate

Număr Valoare Pondere Dauna medie pe Număr de
pagube- % locuinţă afectată locuinţe în
mil EURO -EURO judeţ
0 1 2 3 4 5
1.Alba 1.041 1,25 0,69 1.197,39 141.617
2.Arad 39 0,01 0,01 340,38 185.728
3.Argeş 614 1,52 0,84 2.469,52 255.038
4.Bacău 10.217 22,69 12,59 2.220,61 256.800
5.Bihor 60 0,07 0,04 1.134,75 231.791
6.Bistriţa-Năsăud 69 0,13 0,07 1.885,09 105.227
7.Botoşani 819 1,09 0,60 1.329,79 164.170
8.Bacău 638 0,80 0,45 1.260,57 222.731
9.Brăila 1.352 2,58 1,43 1.908,51 133.843
10.Bucureşti 781 1,49 0,83 1.911,32 779.094
11.Buzău 326 0,51 0,28 1.551,01 188.496
12.Caraş-Severin 2.313 0,06 0,03 24,04 131.030
13.Călăraşi 939 1,90 1,05 2.021,41 115.003
14.Cluj 1.399 1,71 0,95 1.219,46 268.791
15.Constanţa 451 1,71 0,95 3.800,38 247.751
16.Covasna 752 0,94 0,52 1.250,55 85.468
17.Dâmboviţa 1.766 2,14 1,19 1.212,27 195.712
18.Dolj 4.244 8,15 4,52 1.920,59 272.423
19.Galaţi 4.739 18,51 10,28 3.906,43 214.842
20.Giurgiu 2.304 3,43 1,91 1.489,83 110.093
21.Gorj 896 1,10 0,61 1.229,21 152.085
22.Harghita 3.397 4,23 2,35 1.244,48 128.778
23.Hunedoara 830 1,02 0,57 1.226,80 193.562
24.Ialomiţa 745 2,77 1,54 3.720,52 106.316
25.Iaşi 2.952 7,80 4,33 2.640,86 270.153
26.Ilfov 931 2,00 1,11 2.143,75 98.096
27.Maramureş 340 0,40 0,22 1.164,00 182.462
28.Mehedinţi 1.805 2,47 1,37 1.367,32 130.238
29.Mureş 988 1,85 1,03 1.873,84 217.032
30.Neamţ 574 1,22 0,67 2.117,77 204.499
31.Olt 14.301 25,30 14,04 1.768,78 185.385
32.Prahova 2.968 3,59 1,99 1.209,15 307.529
33.Satu Mare 7 0,04 0,02 6.205,69 136.150
34.Sălaj 84 0,09 0,05 1.120,36 97.355
35.Sibiu 8 0,01 0,01 1.241,93 156.936
36.Suceava 942 1,34 0,75 1.425,92 237.706
37.Teleorman 11.934 22,80 12,66 1.910,58 165.754
38.Timiş 5.375 0,09 0,05 17,65 257.894
15
Conform Studiului de fundamentare realizat de Banca Mondială în 2002, pentru demararea proiectului România- Hazard
Risk Mitigasion and Emergency Preparedness Project.
 39.Tulcea 312 0,48 0,27 1.542,94 93.497
40.Vâlcea 364 0,59 0,33 1.632,47 169.542
41.Vaslui 0 - - - 164.402
42.Vrancea 9.360 30,28 16,81 3.235,43 145.395
TOTAL 93.976 180,15 100,00 1.917,00 8.107.114
Sursa datelor: Revista PRIMM, nr 2/2006, pag 6.

Cele mai multe locuinţe distruse s-au înregistrat în judeţele Olt, Teleorman, Bacău şi
Timiş, acolo unde forţa viiturilor s-a dovedit a fi mai puternică, dar şi materialele de
construcţii erau lutul, chirpiciul, paiele sau alte materiale locale de slabă calitate şi rezistenţă.
Perioada 2006-2007 a fost şi ea marcată de inundaţii care au provocat un volum de
pagube de cica 750 milioane de euro, după evaluarea acestora.
În anul 2008 inundaţiile au afectat 20 de judeţe, dar cele mai mari pagube au fost în
judeţele din nordul ţării. Pagubele rezultate se ridică, potrivit estimărilor făcute de Executiv şi
date publicităţii, la 500 milioane de euro, iar între acestea, daunele provocate agriculturii si
silviculturii înregistrează circa 180 milioane lei. Evaluările făcute indică faptul că au fost
distruse peste 1.200 kilometri de drumuri naţionale, judeţene şi comunale şi au fost afectate
6.236 de case, dintre care 1.634 necesită reconstruirea, 4.251 necesită reparaţii, iar 351,
lucrări de consolidare.
Efortul financiar necesar reconstrucţiei caselor din zonele afectate de inundaţii este de
83 milioane lei, din care 54 milioane lei pentru materialele de construcţie, iar 29 milioane lei
pentru manoperă.
Ca urmare a inundaţiilor din luna iulie 2008, companiile de asigurări din România
urmează a plăti peste 15,7 milioane lei, acestea deschizând un număr de 719 dosare de daună,
potrivit informatiilor raportate de către companii Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor16.
Ponderea mică a daunelor plătite de societăţile de profil, comparativ cu pagubele înregistrate
reflectă gradul scăzut de penetrare al asigurărilor, mai ales în zonele rurale, care, de regulă,
sunt şi cele mai afectate de calamităţi.
În condiţiile în care aceste fenomene produc aproape în fiecare an din ce în ce mai
multe pagube, cel puţin o parte din costurile aferente înlocuirii bunurilor distruse ar putea fi
salvate prin transferul riscurilor la care este expusă populaţia, către societăţile de asigurare.
Una dintre soluţiile viabile în acest sens, este asigurarea obligatorie a locuinţelor.
Pe un plan mai larg, din cele prezentate mai sus se desprinde necesitatea întreprinderii
urgente a unei strategii care să pună în mişcare un mecanism complex de protecţie împotriva
dezastrelor naturale care afectează aşa cum s-a demonstrat, într-o măsură mult mai incisivă pe
deţinătorii de locuinţe din mediul rural.
În acest context, se impune fără echivoc, adoptarea unei politici coerente cu privire la
riscurile catastrofale naturale, atât în ceea ce priveşte măsurile de reducere a riscurilor şi
limitare a daunelor cât şi în ceea ce priveşte finanţarea costurilor de reconstrucţie post-
eveniment.

Elementele tehnice ale asigurării obligatorii a clădirilor

Una dintre soluţiile identificate de către autorităţile române pentru rezolvarea cel puţin
în parte, a efectelor generate de producerea dezastrelor naturale o reprezintă o schemă de
asigurare obligatorie a locuinţelor. Ideea a fost formulată şi discutată încă din anul 2002, fără
a se ajunge însă până la această dată, la concretizarea ei în practică.
De altfel, protecţia prin asigurare este văzută şi înţeleasă tot mai mult ca o metodă
eficientă pentru acoperirea pagubelor produse de dezastre, chiar de către proprietarii şi
deţinătorii interesului asigurabil. Rezultatele anilor de subscriere 2005-2007 indică în sensul
16
Conform datelor publicate pe portalul specializat 1 asig.ro.
celor afirmate, o rată de creştere nominală în euro de circa 20% în cazul asigurărilor de tip
proprietate17.
Anul 2006 a marcat reluarea discuţiilor pe tema asigurării obligatorii a locuinţelor,
autorităţile române beneficiind de asistenţă directă din partea Băncii Mondiale şi de
participarea la dezbateri a asigurătorilor interesaţi.
A fost emis un proiect de lege privind sistemul de asigurare obligatorie al locuinţelor
la catastrofe naturale, prevăzut a intra în vigoare încă din anul 2007, intitulat Programul
Român de Asigurare la Catastrofe. Proiectul elaborat împreună cu experţii Băncii Mondiale
cuprinde mai multe componente care vor fi implementate de către Ministerul Administraţiei şi
Internelor, Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, Agenţia Naţională pentru
Resurse Minerale şi Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor.
Întrucât nici până la data de 1 septembrie 2008, proiectul de act normativ menţionat nu
a fost votat şi promulgat ca lege, ne vom limita în cele ce urmează la prezentarea principalelor
elemente tehnice ale asigurării obligatorii a locuinţelor aşa cum apar ele în proiect.
În calitate de asigurător în programul de asigurare obligatorie a locuinţelor, vor
participa societăţi de asigurări care practică asigurarea facultativă a locuinţelor şi care
urmează a fi licenţiate în acest sens de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor în baza
unor criterii referitoare la bonitatea financiară a acestora şi la acoperirea teritorială naţională.
Aceste societăţi vor pune bazele COMPANIEI DE REASIGURARE ÎMPOTRIVA
DEZASTRELOR, care reprezintă din acest punct de vedere un pool de asigurare. Una din
propunerile din proiectul de act normativ privind asigurarea obligatorie a locuinţelor este ca
iniţial, la capitalizarea Companiei de Reasigurare Împotriva Dezastrelor să participe atât
societăţile de asigurare autorizate să vândă poliţe de asigurare facultativă a clădirilor cât şi
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor prin intermediul plasamentelor disponibilităţilor
financiare ale Fondului de garantare aflat în administrarea sa. Participarea la capital a
Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor se va face pe o perioadă de 7-9 ani, după care
aceasta se rambursează Fondului de garantare, cu o dobândă bonificată, la nivelul dobânzii
acordate la certificatele de trezorerie. Propunerea a fost deja contestată în presa de specialitate
şi pe bună dreptate, obiecţia ridicată este în legătură cu conflictul de interese care se naşte prin
această participare la capital a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor. În fond, rolul
Comisiei este acela de autoritate de supraveghere a pieţei de asigurări şi nu de investitor.
În calitate de asiguraţi apar cetăţenii români, proprietari de locuinţe şi cuprinde
asigurarea pentru riscurile de cutremur, inundaţii şi alunecări de teren. Nu sunt obligaţi la
asigurarea locuinţelor acei proprietari care deţin la momentul intrării în vigoare a asigurării
obligatorii a locuinţelor o poliţă de asigurare facultativă împotriva dezastrelor.
În ceeace priveşte obiectul asigurării, sunt avute în vedere două categorii de clădiri şi
anume:
1. clădiri cu cadre din beton armat sau cu pereţi exteriori din cărămidă arsă sau orice alte
elemente rezultate în urma unui tratament şi/sau chimic;
2. clădiri cu pereţi exteriori din lemn, piatră şi alte elemente nesupuse tratamentului
termic sau chimic.
Prin această asigurare nu pot fi luate în protecţie anexele şi dependinţele care nu fac
corp comun cu clădirea.
Valoarea de asigurare (suma asigurată) maximă este de 20 000 euro (echivalentul
în lei) pentru prima categorie de locuinţe şi de 10.000 euro (echivalentul în lei) pentru a doua
categorie de locuinţe.
Sunt asigurate obligatoriu împotriva dezastrelor numai construcţiile cu destinaţia
locuinţă nu şi bunurile din interior.

17
Calculat de autori pe baza datelor publicate de CSA.
 Proprietarii pot opta pentru asigurarea suplimentară a locuinţelor la o valoare mai mare
decât valoarea maximă garantată de asigurare. În acest caz diferenţa dintre valoarea asigurată
prin poliţă şi valoarea maximă garantată de asigurare va fi supusă regimului asigurărilor
generale, facultative.
Prima de asigurare este, corespunzător celor două tipuri de locuinţe, de 20 de euro şi,
respectiv de 10 euro. Un fapt important este că Executivul va subvenţiona primele de
asigurare pentru proprietarii de locuinţe care beneficiază de ajutor social, în condiţiile legii.
Riscurile subscrise în asigurare de către noua societate, vor fi cedate în reasigurare pe
piaţa externă, în măsura în care ele nu vor putea fi acoperite de către pool-ul creat. La
începutul programului, pentru asigurarea plăţii primei de reasigurare la extern, Guvernul
României va contracta un împrumut în valoare de aproximativ 200-300 de milioane de euro.
Diferenţa dintre valoarea primei de reasigurare la extern şi suma totală împrumutată, va fi
reutilizată pentru capitalizarea societăţii create.
Valoarea primei anuale de asigurare va fi ajustată la preţul real în funcţie de rezultatele
Studiului Integrat privind Managementul Riscurilor la Dezastre, care are ca scop cuantificarea
expunerii globale la cutremur, inundaţii şi alunecări de teren.
Termenii şi condiţiile stipulate în poliţa de asigurare vor fi unice indiferent de
societatea de asigurări emitentă.
O propunere deosebit de interesantă, inserată în proiectul de act normativ menţionat,
este aceea potrivit căreia, pentru clădirile cu cel puţin 4 apartamente se emite o poliţă comună
în beneficiul asociaţiei de proprietari respective. Dacă gradul de cuprindere în asigurare este
mai mare de 80%, la producerea evenimentului asigurat, din suma asigurată contractată, se va
putea utiliza o anumită cotă pentru repararea prejudiciilor înregistrate la spaţiile comune şi
utilităţile comune.
În ceea ce priveşte stabilirea şi evaluarea pagubelor se aplică aceleaşi reguli
descrise la subiectul referitor la asigurarea facultativă a clădirilor.
Despăgubirea de asigurare la care au dreptul asiguraţii care au înregistrat prejudicii
în urma producerii unuia din riscurile asigurate se calculează conform principiului primului
risc. Aceasta înseamnă că pagubele pot fi acoperite în limita a 20.000 euro şi, respectiv, a
10.000 de euro sumă asigurată, fără a se ţine seama de valoarea reală a locuinţei asigurate.
Nu ne-am propus o critică a actului în cauză ci doar prezentarea succintă a unor opinii
şi întrebări pe care el le-a ridicat, cel puţin în forma în care a fost dat publicităţii.
O primă problemă a fost sesizată chiar de către asigurători şi se referă la percepţia
publicului asupra caracterului obligatoriu al acestei asigurări. Obligativitatea ar putea crea
aversiunea populaţiei faţă de asigurare, care ar percepe–o ca pe o nouă taxă.. Fără a intra în
niciun fel de polemici, gradul de cuprindere în asigurarea facultativă a locuinţelor de circa
8%, indică un slab interes al românilor pentru asigurarea proprietăţii, iar în atari condiţii,
instituirea caracterului obligatoriu al asigurării locuinţelor ni se pare o măsură necesară.
O problemă de natură tehnică este legată de valoarea de asigurare care este
standardizată pe cele două categorii de locuinţe, la 20.000 euro şi 10.000 euro, în funcţie de
natura materialului de construcţii utilizat. Pe lângă faptul că această valoare subscrisă de
asigurător este mult prea mică în raport cu valoarea reală a clădirilor, este cunoscut că
diferenţierea valorii reale se face în funcţie de foarte multe variabile, cum ar fi: natura
materialelor de construcţii, valoarea manoperei pe piaţa locală, suprafaţa construită, anexe şi
utilităţi, etc.
O altă problemă este legată de riscurile subscrise, care sunt diferite pe zone geografice,
pe categorii de locuinţe în funcţie de gradul de rezistenţă la seismicitate, inundaţii, alunecări
de teren, în funcţie de locul unde este situată locuinţa, în mediul urban sau rural ş.a.. Or,
prima de asigurare care ar trebui să reflecte incidenţa de risc diferită în funcţie de factorii
arătaţi, este şi ea standardizată la 20 de euro şi, respectiv, 10 euro. În plus, primele de
asigurare percepute ar trebui corelate cu costurile reasigurării pe piaţa externă, iar acestea nu
sunt cunocute.

Concluzii
Asigurarea clădirilor nu are în prezent în România nivelul de dezvoltare dorit şi
necesar în raport cu incidenţa de risc a unor evenimente şi în special a catastrofelor naturale.
Speranţele privind creşterea gradului de cuprindere în asigurare cel puţin în ceea ce priveşte
fondul locativ din mediul rural sunt legate în parte, de creşterea fondului construit. Finanţarea
noilor construcţii prin intermediul creditelor imobiliare sau ipotecare presupune şi asigurarea
acestora. Pentru a aprecia potenţialul de creştere reprezentat de piaţa creditelor imobiliare în
dezvoltarea asigurărilor de locuinţe, este necesar să arătăm că locuinţele realizate pe baza
creditelor ipotecare trebuie în mod obligatoriu asigurate.
Piaţa noilor construcţii devine mult mai interesantă şi pentru asigurători întrucât
acestea sunt realizate după standarde de construcţie moderne, amplasate în zone cu profil de
risc controlat, evitând astfel multe din riscurile asociate asigurărilor pentru locuinţele vechi, în
special pentru cele din mediul rural.
După modelul adoptat la nivel mondial, formulele agreate de asigurători la producerea
riscurilor şi plata despăgubirilor cuvenite în cazul asigurării construcţiilor ar putea fi
modificate în sensul implicării lor la finanţarea costurilor de reconstrucţie. Sarcina ar putea fi
rezolvată într-un parteneriat public- privat, cu obligaţiile statului pe de o parte, de gestionar al
programelor de reducere a riscurilor şi limitare a daunelor, şi pe de altă parte de co-finanţator
sau garant al costurilor de reconstrucţie.
În acest context, este evident că se impune adoptarea unei politici coerente cu privire
la riscurile de catastrofe naturale, atât în ceea ce priveşte măsurile de reducere a riscurilor şi
limitare a daunelor cât şi în ceea ce priveşte finanţarea costurilor de reconstrucţie post-
eveniment, domeniu în care asigurările pot deţine un rol foarte important. Nu în ultimul rând,
desigur, această viziune integratoare şi complexă este concordantă cu normele europene în
materie de asigurări agricole.