-Proiectarea unui ambalaj pentru kiwi-

Student: Marin Sabina-Mihaela

Profesor coordonator: Ormenișan Nicolae Alexe

Specializare: CEPA

Grupa: 8LF471

An universitar: 2019-2020
 1. Alegerea unui produs alimentar justificând necesitatea ambalării
în funcție de compoziție, structură și destinație
Kiwi este fructul comestibil al plantelor Actinidia chinensis și Actinidia
deliciosa din Asia. Denumirea chinezească este Yang Tao (mura sau strugurele gâștei).
Cunoscut original sub denumirea de „agrișe chinezești”.

Istoria "europeană" a fructului a început în Valea Ghang Kiang, din Sud-

Estul Chinei, de unde în anul 1847 un membru al Societății Regale de Horticultură din
Marea Britanie a trimis primele semințe în afara granițelor țării de origine. În 1906 a fost
plantată și în Noua Zeelandă unde a rodit prima dată în 1910. Aici fructul a fost "rebotezat"
cu numele de astăzi, după numele păsării naționale, probabil datorită asemănării ca formă
și culoare. Astăzi kiwi se cultivă în Noua
Zeelandă, SUA, Italia, Japonia, Franța, Grecia, Spania, Australia și Chile.

În pădurile din care este originară, planta care face kiwi (Actinidia chinesis) poate fi
descrisă ca un arbust cu vițe lungi, viguroase și lemnoase, asemănătoare lianelor, cu aspect
de arbust cățărător. Adesea un astfel de arbust acoperă o zonă de 3-4,5 m lățime, 5–7 m
lungime și 2,7-3,6 m înălțime. De aceea, atunci când este cultivată, planta are nevoie
absolută de un spalier. În câmp, planta se cultivă pe araci înalți de 1,7–2 m, legați între ei
cu sârmă.

Fructul are o formă ovaloidă, de mărimea unui măr mijlociu (7–10 cm lungime și o
greutate de circa 80-100 g), cu miezul verde, cărnos, acrișor. Coaja verde-maronie pufoasă
(acoperită cu perișori aspri), este comestibilă. Pulpa fructului este cărnoasă, de culoare
verde, cu vreo sută de semințe mici, negre, comestibile și viabile, dispuse circular către
interiorul fructului. Kiwi este sursă importantă de vitamina C, dar și de vitamina
A și vitamina E, de calciu, fier și de acid folic.

Planta de kiwi este foarte sensibilă la ger și la vânt, preferând solurile umede,
umbroase și puțin calcaroase.

După recoltare, depozitarea acestor fructe se face în încăperi curate, uscate și fără
infestie, în lăzi stivuite și așezate pe grătare, la o temperatură de 12 °C și o umiditate
relativă a aerului de 85-90%. În aceste condiții ele pot fi păstrate o perioadă de circa 2-5
săptămâni.

Printr-un Grant de Cercetare, finanțat de Academia Română, Facultatea de

Horticultură din Universitatea de Știinte Agronomice și Medicină Veterinară București,
având ca director de grant pe Stănică Florin, a întreprins o cercetare cu titlul Selecția unor
elite hibride de kiwi (Actinidia arguta) și înmulțirea rapidă a acestora în vederea
omologării și introducerii în cultură în România.
  Conținut

Kiwi este fructul cu cele mai multe substanțe nutritive din categoria fructelor
importante. Kiwi conține mai multă vitamină C decât o portocală.
Kiwi conține o gamă largă de substanțe nutritive:

 Luteină, o substanță care este apreciată din ce în ce mai mult pentru

eficacitatea ei în reducerea riscului de apariție a cancerului, a bolilor de
inimă și în prevenirea cataractei. Kiwi e considerat a fi, după porumb,
fructul cu cea mai bogată sursă de luteină.
 toate tipurile de fibră care protejează împotriva bolilor de inimă, a
diabetului, cancerului etc.
 cupru - mineral cu rol vital în procesul de creștere a copiilor pentru că ajută
la întărirea oaselor, la dezvoltarea creierului și la construirea sistemului
imunitar.
 potasiu - mai mult decât bananele. Potasiul ajută la funcționarea eficientă a
inimii și are rol semnificativ în controlul presiunii arteriale.
 magneziu, fier, calciu, acid folic, crom.
 vitamina A, vitamina B6, vitamina C, vitamina E
Semințele de Kiwi sunt cele ce încorporează toți nutrienții: proteine, vitamine,
minerale.

 Beneficii ale consumului de kiwi

Dacă suferi de constipație sau de retenție de apă, consumul regulat de kiwi are un
efect laxativ, cât și un efect diuretic și depurativ asupra colonului.

Kiwi este un fruct proaspăt și delicios, care îți dă energie. Mineralele pe care le
conține ajută organismul să depășească starea de letargie și chiar te ajută să lupți contra
depresiei.

Studiile americane au arătat că un consum de kiwi, ca parte dintr-o dietă sănătoasă,

îmbunătățește circulația sângelui, reduce nivelul colesterolului și reglează tensiunea
arterială.

Kiwi este un ingredient frecvent folosit în măștile faciale DIY și în măștile pentru
păr, iar industria cosmetică „profită“ din plin de conținutul ridicat de polifenoli și de
vitamine din kiwi pentru a produce creme și loțiuni, care oferă rezultate uimitoare. Pielea
este mai moale și elasticitatea este refăcută, iar cosmeticele care au la bază kiwi luptă
împotriva primelor semne ale îmbătrânirii. Părul este mai strălucitor, iar scalpul va avea de
câștigat, întrucât producția de sebum este reglată.

Totodată, kiwi previne apariția unor afecțiuni oftalmologice specifice îmbătrânirii.

Tot vitamina C face minuni și împotriva răcelii, gripei și altor infecții ale tractului
respirator. Kiwi are proprietăți antiinflamatorii, antibacteriene și antivirale. Când ești
răcita, poți alterna lămâile și portocalele cu kiwi, toate fiind bogate în acest nutrient. Astfel
nu te vei plictisi de niciun gust și vei putea consuma aceste fructe pe tot parcursul zilei, ca
să te asiguri că nu pierzi din cantitatea de vitamina C, care nu poate fi stocată în organism.

 Atât de bogat în antioxidanți și vitamina C, kiwi combate radicalii liberi și întărește

sistemul imunitar, atât de mult încât poate preveni formarea celulelor canceroase. Mai
multe studii au dovedit capacitatea substanțelor din kiwi de a susține un organism sănătos,
care se poate apăra împotriva celor mai grave boli, printre care și cancerul. Evident, nu
putem pune întreaga noastră sănătate pe seama unui kiwi pe zi, ci trebuie să avem grijă de
alimentație în totalitate, de mișcare și hidratare.

Fructul ajută procesul de digestie cu anumite enzime care dizolvă proteinele, te

ajută să ții sub control tensiunea arterială, pentru că are un nivel ridicat de potasiu,
protejează ADN-ul de stresul oxidativ, pentru că are o combinație unică de antioxidanți,
datorită conținutului mare de vitamina C, stimulează sistemul imunitar, pentru că are
un indice glicemic foarte scăzut și multe fibre, te ajută să slăbești, fibrele pe care le conține
ajută la eliminarea toxinelor din tractul intestinal.

 Contraindicații

Chiar dacă are numeroase beneficii, fructul kiwi are și câteva contraindicații. Unele
persoane sunt alergice sau au o intoleranță, semințele din kiwi pot cauza probleme în cazul
persoanelor care suferă de diverticulită și, dacă este consumat în exces, poate provoca
probleme la nivel intestinal, tocmai pentru că are un efect laxativ.

 Kiwi poate provoca reacții alergice

Unii oameni se pot confrunta cu reacții alergice din cauza consumului de kiwi. De
aceea, este important să fim atenți atunci când mâncăm acest fruct, pentru că multe
persoane care l-au consumat în cantități mari au raportat diferite tipuri de alergii.

Potrivit studiilor, există dovezi care arată că un consum excesiv de kiwi poate duce
la tumefactie (umflarea țesuturilor), ca rezultat al acumulării de lichide. Anafilaxia (o
reacție alergică severă, care survine brusc) poate, de asemenea, să se declanșeze la
persoanele care mănâncă prea mult kiwi. Erupțiile, roșeața pe piele și urticaria sunt, de
asemenea, frecvente în cazul consumului excesiv de kiwi, care poate provoca și iritații
locale la nivelul gurii.

 Lucruri interesante despre kiwi

Un studiu realizat în 1997 a comparat 27 dintre cele mai populare fructe, iar
rezultatele au plasat kiwi pe primul loc în topul celor mai hrănitoare fructe, depăşind
merele, bananele și portocalele.

Ştiaţi că fructul de kiwi crește similar strugurilor, în ciorchine, iar plantația de kiwi

seamănă izbitor cu o vie? Planta poate ajunge şi la 10 metri în lungime.

Mai mult de un milion de tone de kiwi sunt produse anual, la nivel mondial. Cei
mai mari producători sunt: Italia, Noua Zeelandă şi Chile.
 Kiwi conţine de două ori mai multă vitamina C decât portocala, dar este şi o bună
sursă de vitamina E şi vitamina K.

În mod ideal kiwi se consumă crud, însă poate fi folosit și în diverse preparate
gătite, deşi prin prepararea termică i se schimbă culoarea, gustul, și îşi pierde cea mai
importantă calitate nutritivă. Vitamina C este distrusă atunci când este supusă la
temperaturi mai mari de grade.

Kiwi conţine o proteină care contribuie la frăgezirea cărnii, fiind un bun ingredient
pentru marinarea fripturii. Aceeaşi proteină previne solidificarea gelatinei, aşadar dacă
pregătiți jeleuri pentru cei mici, ţineţi kiwi departe de el.

Kiwi poate produce fructe timp de 30 de ani și trăieşte mai mult de  50 de ani.

 Valoare nutritivă (la 100g)

Principiu activ Valoarea nutrient Procent DZR

Energie 61 Kcal 3%
Carbohidrați 14,66 g 11%
Proteine 1g 2%
Total grăsimi 0,52 g 2%
Colesterol 0 mg 0%
Fibre alimentare 3g 8%

Vitamine Valoarea nutrient Procent DZR

Acid folic 25 micrograme 6%
Niacină 0,341 mg 2%
Riboflavină 0,025 mg 2%
Tiamină 0,027 mg 2%
Vitamina A 87 UI 3%
 Vitamina C 92,7 mg 154%
Vitamina E 1,46 mg 10%
Vitamina K 40,3 micrograme 34%

Electroliți Valoare nutrient Procent DZR

Sodiu 3 mg 0%
Potasiu 312 mg 7%

Minerale Valoare nutrient Procent DZR

Calciu 34 mg 3,5%
Cupru 0,130 mg 14%
Fier 0,31 mg 4%
Magneziu 17 mg 4%
Mangan 0,098 mg 4%
Zinc 0,14 mg 1%

 Recoltarea

Planta de actinidia intră în producție la sfârșitul lunii octombrie, în funcție de zona

climatică și de epocă, puteți găsi fructe coapte pe tot parcursul lunii noiembrie și chiar
după decembrie, până la sosirea gerurilor.

Pentru a decide dacă se recoltează sau nu un kiwi, este necesar să se evalueze

maturitatea acestuia, ceea ce nu este foarte simplu, deoarece pielea păroasă caracteristică
este maro atât pentru fructele necoapte, cât și pentru cele coapte, nu există variații care să
ajute la înțelegerea momentului când este gata. Kiwi coapte este dulce și zahăr, dacă este
culcat necoapte, va fi acru și nu foarte gustos, precum și o pulpă tare. Cei care cresc
profesional folosesc un refractometru, un instrument care măsoară conținutul de zahăr. Cei
care cultivă pentru plăcere și au puține plante în grădină cu siguranță nu își pot permite
acest tip de echipament. Prin urmare, este necesar să urmăriți timpul cu experiența și să
încercați să lăsați fructele pe plantă cât mai mult posibil. Important este să obțineți toate
kiwii înainte de venirea înghețurilor, ceea ce ar strica recolta.

Se poate întâmpla ca niște kiwi încă necoapte să fie recoltate, în cazul în care
trebuie depozitate în lăzi împreună cu niște mere. Etilena din mere acționează ca un
hormon de maturare și accelerează procesul.

 Depozitarea

Pentru a depozita kiwi-urile recoltate, acestea trebuie depozitate în lăzile clasice de

fructe transpirante, deoarece au găuri. Mai bine să nu fie prea apropiate și stratificate. Un
loc întunecat, uscat și răcoros garantează o conservare de cel puțin o lună, cu condiția să
existe o circulație a aerului. Dacă fructul kiwi este păstrat la frigider, acesta poate fi păstrat
și de două ori mai mult.
 2. Alegerea tipului de ambalaj

Ambalajul ales pentru kiwi este un ambalaj primar de desfacere.

Ambalaj primar – ambalaj de vânzare – ambalaj conceput şi realizat pentru a

îndeplini funcţia de unitate de vânzare, pentru utilizatorul final sau consumator, în punctul
de achiziţie.

Ambalaj de desfacere - obiectele proiectate şi destinate a fi umplute la punctele de

vânzare, precum şi obiectele “de unică folosinţă”, vândute umplute sau destinate a fi
umplute în punctele de desfacere, sunt considerate ambalaje dacă îndeplinesc funcţia de
ambalare.

Ambalajele de desfacere (prezentare) - care ajung împreună cu produsul la

consumator şi care cuprind date privind conţinutul, termenul de garanţie, valorile
nutriţionale, modul de păstrare, producătorul, etc.

Acest tip de ambalaj are ca scop savurarea fructelor de kiwi în orice loc dorește
consumatorul (în parc, în mașină etc.), nu numai în casă sau în bucătărie, acolo unde ai la
îndemână un cuțit pentru curățarea cojii. Datorită faptului că în ambalaj este inclus un cuțit
de lemn, acest lucru facilitează și face mult mai ușoară consumarea acestor fructe bogate in
vitamina C. Fiind confecționat din materiale biodegradabile, ambalajul previne pe cât
posibil poluarea și susține reciclarea. Acest lucru este important, deoarece încă se
utilizează pe scară largă pentru acest tip de produs ambalaje din materiale care dăunează
mediului.

Funcțiile pe care le îndeplinește ambalajul ales

a) Funcția de păstrare și conservare

- ambalajul asigura păstrarea și conservarea proprietăților fizico-chimice ,
organoleptice , calitative ale produsului ambalat pentru o durată de timp
determinate
- ambalajul este lipsit de toxicitate atât pentru produsul ambalat cât și pentru
consumator și mediul înconjurător
 b) Raționalizarea spațiilor de depozitare , manipulare și transport
- ambalajul are o formă și dimensiuni care permit utilizarea eficientă a spațiilor
tridimensionale
- ambalajul exploatează la maximim materialul din care este confecționat
- ambalajul permite pachetizarea produsului ambalat
c) Funcția de informare și identificare
- ambalajul asigura informarea corectă a consumatorului , cu privire la
producător , zona de proveniență , conținut , cantitate și calitate
- ambalajul poate fi identificat ușor vizula sau prin mijloace optoelectrice
- nu poate fi confundat cu un produs similar
d) Funcția educațională
- ambalajul permite consumatorului ca printr-o informare corectă să opteze
pentru produsul ales în funcție de compoziție , conținut de minerale , vitamine,
valoare nutrițională , aport energetic
e) Funcția economică
- ambalajul este ieftin , reciclabil , și chiar recuperabil
- valoarea , costurile pentru realizarea ambalajului sunt mai mici decât costurile
produsului
f) Funcția estetică
- ambalajul este atrăgător , reprezentativ, plăcut la vedere, atingere și palpare
g) Protecția mediului
- ambalajul projetează mediul atât în timpul fabricării cât și în cazul recuperării,
reutilizării, reciclării

3. Alegerea materialelor din care va fi realizat ambalajul

A. Cartonul reprezintă o aglomerare de fibre celulozice rezultate din prelucrarea
materiilor prime vegetale cum ar fi: paie de cereale, coceni de porumb, stuf, lemn de brad,
pin, fag, plop etc…El este o hârtie groasa, compactă și foarte puțin flexibilă.

3.1 Proprietățile cartonului

 Greutatea specifică - este cantitatea de carton raportată la unitatea de suprafață (ex:
pentru cartonul ondulat greutatea specifică =195-386 g/m2)
 Grosimea - se exprimă în mm și se dă de obicei de un singur strat de material
 Microporozitatea – cartonul, ca și hârtia, depinde de structura fibrelor celulozice,
de gradul de polimerizare,etc. Microporozitatea se elimină prin suprapunerea unor
straturi foarte subțiri în locul unui singur strat de grosime echivalentă
 Rezistența la întindere - mai este și numită rezistența la rupere sau la tracțiune. Se
definește ca forța aplicată pe unitatea de suprafață, paralelă cu planul materialului
de ambalaj, forța ce produce ruperea în anumite condiții. Rezistența la întindere se
exprimă în N/m2
  Rezistența la plesnire - reprezintă rezistența la presiunea ce străpunge în anumite
condiții o arie de material de ambalaj
 Rezistența la sfâșiere sau la rupere - este forța medie necesară ruperii unui singur
strat de material în condiții standard
 Rigiditatea - este forța necesară pentru a produce o încovoiere dată sau o încovoiere
obținută prin aplicarea unor mici forțe cunoscute asupra unui material de ambalaj
prins într-un suport rigid la un capăt, forta de încovoiere aplicându-se la celălalt
capăt
 Rezistența la îndoiri repetate - reprezintă numărul de îndoiri pe care le poate
suporta cartonul înainte de rupere.

3.2 Sortimente de carton

 Cartonul plat - se deosebește de hârtie prin faptul că este un strat mai gros și mai
rigid
 Cartonul duplex - este format din 2 straturi diferite de material fibros unite în stare
umedă prin presare
 Cartonul triplex - este format din 3 straturi diferite de material fibros unite în stare
umedă prin presare
 Cartonul ondulat - este format din 4 staturi netede și din 3 straturi ondulate, unite
între ele printr-un adeziv
 Cartonul microondulat - este ușor, are o rezistență bună la plesnire și este un bun
înlocuitor al cartonului duplex si triplex.

3.3 Cartonul ondulat

Date istorice despre cartonul ondulat:

 1871 - A.L.Jones inițiază un brevet pentru materialul ondulat fără față, el

conținea doar o simplă foaie de hârtie
 1874 - O.Long inițiază un brevet pentru materialul ondulat cu o față simplă;
conținea o foaie ondulată lipită pe o față suport
 1882 - Robert H.Thompson fabrica o mașină pentru producerea materialului
cu o față simplă, folosind suluri fierbinți pentru vapori și o a doua mașină
numită empatadora, pentru a transforma materialul cu o față simplă într-un
material cu două fețe, adăugând o nouă foaie de hârtie. Aceștia fabricau
cartonul ondulat dupa metode cunoscute și în prezent
 1942 - se creeaza tehnologia de fabricare a cartonului ondulat și a cutiilor
din carton ondulat.

Cartonul ondulat este un carton economic, usor de fabricat, usor de decupat,

lipit,reparat, este regenerabil si biodegradabil.
 3.4 Alcătuirea cartonului ondulat

Cartonul ondulat este alcătuit din cel puțin două straturi: un strat exterior și unul
interior iar între ele se află un strat median constituit din foi ondulate.

Pentru fabricarea cartonului ondulat se folosesc 3 semifabricate: hârtia strat ondulat

(hârtia miez), hârtia strat neted (hartia capac) și un adeziv (în general se folosește cleiul de
amidon). Hârtia miez este de 3 tipuri: Fluting, Kemifluting și Schrenz, iar hârtia capac este
de 2 tipuri: Testliner și White Top Testliner.

În funcție de numărul de straturi de hârtie, se deosebesc mai multe tipuri de carton

ondulat:

 tipul II - este compus dintr-un strat ondulat și un strat neted

 tipul III - este compus dintr-un strat ondulat, prins între două straturi netede
 tipul V - este compus din doua straturi ondulate și trei straturi netede
 tipul VII - este compus din trei straturi ondulate și patru straturi netede

Tipul II se livrează în suluri și se folosește ca ambalaj, iar tipurile III, V si VII se

obțin sub formă de plăci, care pot fi utilizate ca atare sau pot fi prelucrate ulterior pentru
obținerea ambalajelor din carton ondulat.

Principalele sectoare de consum ale Procentaj

cartonului ondulat
Produse alimentare 39%
Transformarea cartonului ondulat 17,30%
Produse chimice 11,34%
Echipamente electrice, comunicații, audio, video 10%
Papetărie 5,8%
Electrocasnice 3,8%
Ceramică, cristălerie 2,7%
Transporturi 11%

Ambalajul din carton ondulat face ca produsele proaspete să reziste mai mult timp,
deoarece împiedică contaminarea. Acest lucru se datorează temperaturilor foarte ridicate
aplicate în timpul procesului de fabricație, care se situează în general între 180°C și 200°C.
Materialul propriu-zis atinge temperaturi de cel puțin 100°C de trei ori: o dată în timpul
fabricării hârtiei propriu-zise și de două ori în timpul procesului de conversie la carton
ondulat. Rezultatul este un ambalaj curat și igienic. Acest lucru, la rândul său, evită
alterarea alimentelor în timpul transportului, în depozite și în supermarketuri și acasă la
consumatori.

Nu este nicio surpriză faptul că ambalajul pe bază de hârtie, fie din carton ondulat,
fie din carton solid, constituie opțiunea preferată pentru fructe și legume. Acesta păstrează
produsele proaspete, de la fermă până în magazin. Într-adevăr, cercetările au indicat faptul
că fructele rămân proaspete cu până la trei zile mai mult în tăvi de carton ondulat decât în
lăzi de plastic refolosibile. Motivul principal este faptul că ambalajul din carton ondulat
reduce semnificativ contaminarea cu microorganisme patogene și care favorizează
alterarea. Acest lucru reduce riscul toxiinfecțiilor alimentare și crește perioada de
valabilitate pe raft a fructelor și legumelor, contribuind la păstrarea prospețimii, a
mirosului, a aspectului și a gustului. În plus, fiecare ambalaj este utilizat pentru o singură
livrare. Acest lucru este important în special pentru fructe și legume, pâine, ouă, produse
din carne și alte articole perisabile.

3.5 Avantajele și dezavantajele utilizării ambalajelor din carton

a) Avantaje
- capacitate ridicată de protecție a produselor și a mărfurilor
- preț acceptabil, mult inferior altor categorii de ambalaje
- diversitate tipo-dimensională
- reclamă prin simpla vizualizare
- personalizare, ce favorizează recunoașterea mărcii
- informare asupra produsului, producătorului, modului de utilizare/funcționare
- suport pentru prezentarea mărfurilor
- ușor de transportat și depozitat
- recuperare și reciclare
- biodegradabil și ecologic
b) Dezavantaje
- rezistență mecanică mică la sfâșiere, rupere
- permeabilitate la apă și vapori de apă
- folosire limitată doar la anumite produse

Ambalajele din carton au o gamă mare de utilizare, aproape în toate industriile și

domeniile. Recipientele din carton sunt cea mai bună alternativă în comparație cu
recipientele din lemn, metal, acesta fiind un material ușor de transportat și depozitat
datorită greutății reduse.
 Diferitele forme de prezentare împreună cu ampla gamă de sisteme de închidere
fac ca aceste ambalaje din carton să atragă atenția multor clienți deoarece este o soluție
elegantă, practică, cu rezistență îndelungată, este reciclabil și biodegradabil.

B. Plasticul biodegradabil – biopolimerii biodegradabili

Biopolimerii sunt clasificați în patru categorii:

 polizaharide (polioze): celuloza, amidonul

 proteine: gelatină, gluten
 compuși lipidici: ceruri, lipide și derivați
 poliesteri obținuți prin biosinteză vegetală sau bacteriană

Biopolimerii biodegradabili reprezintă un domeniu curent de cercetare stiințifică de

o mare importanță ecologică, științifică și economică. Crește însă continuu preocuparea
pentru consecințele asupra mediului, ale produselor din materiale plastice
nebiodegradabile, când acestea sfârșesc în gropile de gunoi, după ce și-au îndeplinit rolul.
În special ridică probleme materiale plasticele de unică folosință, cum ar fi ambalajele.

Materialele plastice sunt de două tipuri:

 materiale plastice obișnuite sau tradiționale;

 materiale plastice biodegradabile.

Diferența majoră dintre materialele plastice obișnuite și cele biodegradabile este

aceea că plasticul biodegradabil este eco-friendly în comparație cu plasticul tradițional,
ceea ce înseamnă că se va descompune în mod natural atunci când este expus mediului,
pentru că microorganismele din mediu pot descompune materialele din care este făcut
plasticul biodegradabil.

În general, materialele plastice biodegradabile sunt mase plastice bio, produse din
substanțe petrochimice, cu aditivi biodegradabili și materii prime regenerabile. Aceste
bioplastice se tranformă în compost după o anumită perioadă de timp, provocând astfel un
nivel minim de poluare.

Materialele vegetale complet naturale din prezent – printre care plante, ulei de
porumb, amidonuri și chiar coji de citrice – sunt folosite pentru producerea de mase
plastice biodegradabile. De aceea, utilizarea de materiale chimice de umplutură nu mai este
necesară, mai ales că acestea eliberează în mediu, în timpul descompunerii, materii
dăunătoare.

Cercetătorii de la Universitatea din Bath au creat un tip de plastic folosind numai

zahăr și dioxid de carbon și creând astfel policarbonați. Se pare, deci, că deja nu va mai fi
nevoie să folosim produse petrochimice, ceea ce face ca și emisiile de CO2 necesare pentru
produsele petrochimice să poată fi evitate. Aceste materiale plastice se descompun în mod
natural, eliberând în atmosferă gazul folosit pentru producerea lor.

Materiile prime din resurse regenerabile, existente din ambundenţă, care se

utilizează şi ciclurile complete ale acestor materiale, prin posibilitatea de a forma
composturi sau a fi ele insele biodegradabile in sol, au devenit argumente decisive pentru
dezvoltarea acestor cercetări.

De remarcat că, prin utilizarea metodelor moderne de cultură, pe un hectar de teren

agricol se poate realiza o recoltă din care să se obţină materia primă pentru două tone de
bioplastic.

Utilizarea resurselor regenerabile în producția de materiale polimerice realizează

acest lucru în două moduri. În primul rând, materiile prime utilizate sunt regenerabile, fie
prin ciclurile naturale, fie prin intervenția intenționată a omului. Al doilea avantaj pentru
mediu al folosirii materiilor prime regenerabile pentru dezvoltare de biopolimeri este
natura biodegradabilă a produselor finale, prevenind astfel poluarea potențială provenită de
la aruncarea unui volum echivalent de plastic convențional. La sfârșitul perioadei de
utilizare, materiale biopolimerice sunt în general trimise la depozitele de deșeuri pentru a
intra în composturi.

Există deci două avantaje majore ale bioplasticelor în comparație cu versiunile lor
convenționale: ele economisesc resursele fosile și contribuie la reducerea emisiilor de gaze
cu efect de seră (GES).

Se estimează că în prezent, aproximativ 85 la sută din plastice pot fi, din punct de
vedere tehnic, înlocuite de bioplastice. Producția de bioplastice în Europa a fost în anul
2011 de aprox. 1,2 milioane tone.

Datele de piață conduc spre o posibilitate a creșterii producției de bioplastice la 6

milioane tone până în anul 2016.

Bioplasticele, care sunt materiale biodegradabile obținute din polimeri naturali

proveniți din resurse agricole, constituie o soluție viabilă pentru rezolvarea problemelor
create de materialele plastice sintetice, datorită consumului ridicat de țiței, o resursă mereu
deficitară și mai scumpă și cu impact negativ asupra mediului, nefiind biodegradabile.
Realizarea de ambalaje de protecție biodegradabile va contribui la valorificarea superioară
a amidonului și reactivarea fabricilor autohtone de amidon și va aduce beneficii
substanțiale mediului și societății prin conservarea și protejarea ecosistemelor, în acord cu
Directiva UE 94/62 referitoare la ambalaje și deșeuri de ambalaje.

În consecință, biopolimerii ce provin din resurse regenerabile sunt biodegradabili în

proporție destul de mare, pot fi compostați cu ușurință, nu contribuie la creșterea
bioxidului de carbon atmosferic, asigurând astfel un sistem de management al reziduurilor
care să protejeze mediul.

 Avantaje
- mai puține emisii de carbon
- consum redus de energie și petrol
- timp mai scurt de descompunere
- mai puține deșeuri și gropi de gunoi
- fără toxine și substanțe chimice în atmosferă
- descompunere naturală
- ușurință în reciclare
- oportunități noi penru industrii
 Dezavantaje
- costuri ridicate de producție
- procedură specifică de aruncare
- cerințe pentru centrele de compostare
- meteo dependența (temperatura și umiditatea joacă roluri semnificative în
degradarea bioplasticelor)
- emisiile de metan în timpul descompunerii
- nu sunt întotdeauna reciclabile

4. Tehnologia de realizare a ambalajului

4.1 Tehnologia de obținere a cartonului ondulat
 Cartonul ondulat se obține printr-o tehnologie specială, care constă în mai multe
faze:

 Condiționarea hârtiilor
 Ondularea hârtiei miez
 Aplicarea adezivului
 Lipirea hârtiei capac
 Uscarea și finisarea cartonului rezultat

Toate aceste faze se realizeză cu mașina de carton ondulat. Această mașină conține
o parte umedă, o parte uscătoare și niște instalații anexă.

Partea umedă cuprinde: derulatorul, preîncălzitorul, grupul de ondulare și grupul de

lipire.

Partea uscătoare este alcătuită din: masa uscătoare și cuțitele de tăiere.

Instalațiile anexe cuprind: sistemul de alimentare cu abur și de evacuare a

condensului, de alimentare cu energie electrică, de acționare-sincronizare, instalația de
ungere, de vacuum, de ventilație etc.

 Partea umedă
- Derulatorul realizează alimentarea continuă cu hârtie a mașinii și permite
tensionarea controlată și uniformă a benzii de hârtie înainte de intrarea în grupul
de ondulare.
- Preîncălzitorul condiționează hârtiile miez și capac prin creșterea controlată a
temperaturii, pentru ca acestea să se comporte corespunzător în procesul de
ondulare și lipire. Transferul de căldură se realizează prin contactul direct al
hârtiei cu suprafața valturilor metalice, încălzite cu abur la 12-16atm.
- Grupul de ondulare reprezintă cea mai importantă parte a mașinii de carton
ondulat pentru că modul sau de acționare depind de calitatea cartonului ondulat
și productivitatea mașinii. Fiecare grup de ondulare este dotat cu un pod de
depozitare și transportare a cartonului tip II. Podul mașinii permite grupului de
lipire să funcționeze cu viteză diferită de cea a grupului de ondulare, în situația
 alimentării defectuoase a mașinii cu hârtie sau apariției unor discontinuități de
funcționare.
- Grupul de lipire are rolul de a depune adeziv pe vârful ondulelor cartonului tip
II care sosește de la grupul de ondulare.

 Partea uscătoare
- Imediat după grupul de lipire, la începutul mesei uscătoare, se realizează
contactul cu stratul de hârtie capac, rezultând cartonul tip III sau tip V, după
caz.
- Masa uscatoare are rolul de a îndepărta excesul de umiditate din carton și de a
consolida lipiturile începute în grupurile de ondulare și lipire.
- Dispozitivele de tăiere sunt reprezentate de: cuțitul de debitare a marginilor
cartonului, cutitul de tăiere în lungime și cuțitul de tăiere transversală.
- Dispozitivele de preluare a formelor sunt prevăzute cu benzi încetinitoare, care
dirijează plăcile de carton spre mesele de stivuire, după care acestea ajung pe o
masă cu role, unde alcătuiesc pachete de plăci dintr-un număr prestabilit de
formate. Pachetele de plăci rezultate sunt apoi evacuate pe mesele de așteptare
laterale, de unde, ulterior, sunt dirijate după necesități.

Extruderea foliilor:

- se obţin prin extrudere cu cap de filare cu duză lată - polimerul este extrudat la
temperaturi cât mai mari, pentru a reduce la minim viscozitatea topiturii
- răcirea se realizează cu aer, prin imersare directă în apă, pe cilindri răciţi în
interior sau combinaţii ale acestor variante. - grosimea foliei – până la 0,2 - 0,3
mm (limită inferioară)

4.2 Tehnologia obținerii de polimeri biodegradabili

Există trei procedee de fabricație:

a) Amestecarea polimerilor sintetici cu biopolimeri

b) Polimeri microbieni (poliesteri naturali)
c) Ambalaje din polimeri de origine agricolă

Ambalaje biodegradabile

 Polimeri microbieni (poliesteri)

Polimeri microbieni (poliesteri-pot fi realizați homo / copolimeri între

stereoizomerii D / L – se poate controla izomeria polimerului → influențează proprietățile.

Aceşti polimeri sunt complet biodegradabili, dar şi reciclabili.

Există microorganisme care excretă sau stochează poliesteri sub formă de

amestecuri complexe → costuri de extracţie şi de purificare foarte ridicate.
  Polimeri microbieni (poliesteri) – polihidroxialcanoați = PHA

PHA = poliesteri liniari obținuți de o largă varietate de bacterii (din categoriile

Pseudomonas, Bacillus, Ralstonia, Aeromonas, Rhodobacter) din diferite substraturi *) (de
obicei zahăr sau lipide)

Polimerul este stocat în corpul bacteriei sub formă de granule insolubile în

citoplasmă celulară, reprezentând un depozit energetic (sursa de C).

Granulele pot ajunge la 80% din masa celulară (uscată).

Proprietățile PHA diferă în funcție de structura polimerului:

- SCL-PHA sunt rigizi, casanți, grad ridicat de cristalinitate (până la 70%)

- MCL-PHA sunt flexibili, cristalinitate scăzută, rezistență la tracțiune mai
scăzută, temperatură de topire mai mică
- largă varietate de homopolimeri și copolimeri (statistici sau bloc) - mase
moleculare 2·104 ÷ 3·107 g/mol - temperaturi de topire: de la 40 la 180°C

PHA este un polimer termoplastic şi poate fi prelucrat în mod identic cu polimerii

sintetici- filme pentru ambalaje.

Pentru creşterea flexibilităţii PHB se utilizează polihidroxivaleratul (PHV) şi

policaprolactona → rol de plastifiant.

 Ambalaje din polimeri de origine agricolă

Biopolimeri termoplastici

- amestecarea amidonului din porumb cu anumite cantităţi de apă sau alţi

plastifianţi (glicerol, sorbitol) → scăderea temperaturii de tranziţie vitroasă a
amidonului → se poate prelucra sub temperatura de descompunere
- se pot obţine filme prin extrudere, sau obiecte formate prin injecţie
- se utilizează aceleaşi utilaje ca şi pentru polimerii sintetici
- costurile materialului şi transformării acestuia în produs finit → comparabile
sau mai mici decât cele corespunzătoare polimerilor sintetici

4.3 Extruderea foliilor

Rolurile extruderului:

- dozează şi transportă materialul granular (pulverulent)

- încălzeşte şi topeşte polimerul
- omogenizează topitura
- generează presiunea necesară pentru trecerea polimerului prin filieră

Utilizare: obținerea de filme, folii, plăci și tuburi.

- se obţin prin extrudere cu cap de filare cu duză lată
- polimerul este extrudat la temperaturi cât mai mari, pentru a reduce la minim
viscozitatea topiturii
- grosimea foliei – până la 0,2 - 0,3 mm (limită inferioară)
- răcirea se realizează cu aer, prin imersare directă în apă, pe cilindri răciţi în
interior sau combinaţii ale acestor variante

Etirarea:

- foliile extruse prin acest procedeu sunt supuse de regulă etirării, proces ce se
realizează la temperaturi apropiate de temperatura de tranziţie
- prin etirare foliile se subţiază → macromoleculele se orientează → creşte
rezistenţa la tracţiune şi se reduce alungirea la rupere → avantaj pentru
ambalajele alimentare
- gradul de etirare atinge 200-600 % faţă de dimensiunile iniţiale
- există şi posibilitatea etirării biaxiale, caz în care după încălzire, folia este
trecută prin două operaţii de etirare, longitudinal şi transversal
5. Materiale grafice
 6. Concluzii

Consider că acest tip de ambalaj prezintă numeroase avantaje:

- Este biodegradabil
- Se poate recicla
- Este util
- Promovează consumul de kiwi

Ambalajul proiectat îndeplinește multe funcții , este atractiv pentru consumatori,

este ușor de manipulat, nu ocupă spațiu mult și fructele se vor consuma și în alte locuri
decât clasicul „acasă”.

7. Bibliografie
 Maria Turtoi, 2000 – Materiale de ambalaj şi ambalaje pentru produse
alimentare, Editura ALMA- Galaţi.
 Maria Turtoi, 2006, Ambalaje şi tehnici de ambalare – îndrumar de lucrări
practice şi aplicative, Ed. Academica Bibliografie Facultativă:
 Mihaly Cozmuta Anca – Ambalaje alimentare – Note de curs
 Maria Turtoi, 2004, Tehnici de ambalare a produselor alimentare, Ed.
Academica
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Kiwi_(fruct)
 https://doc.ro/dieta-si-sport/kiwi-beneficii-si-contraindicatii
 https://www.helpnet.ro/kiwi-un-mic-fruct-cu-beneficii-mari
 https://www.ghidnutritie.ro/articol/fructe/kiwi
 https://www.csid.ro/alimente/kiwi-verde-crud-12640028/
 https://ro.house-tips.net/6646372-harvesting-kiwifruit-period-and-ripening
 https://diversificare.ro/stiati-ca/2015/12/despre-kiwi/