Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
I. Introducere
Noul Cod civil conţine o definiţie foarte clară și precisă a contractului de vânzare, definiţie
formulată de art. 1650 și anume „ Vânzarea este contractul prin care vânzătorul transmite sau,
după caz, se obligă să transmită cumpărătorului proprietatea unui bun în schimbul unui preţ, pe
care cumpărătorul se obligă să îl plătească.
Plecând de la cel mai caracteristic efect al contractului de vânzare, și anume cel translativ de
drept(uri), am putea spune că, contractul de vânzare este acel tip de contract prin intermediul
căruia partea care înstrăinează un drept patrimonial, real sau de creanţă, ori drepturile incluse
într-o universalitate juridică (o moștenire) sau de fapt (un fond de comerţ), numită vânzător, îi
transmite celeilalte părţi, numită cumpărător, în schimbul unei sume de bani, numită preţ, toate
sau numai o parte din atributele pe care le conferă, potrivit legii, dreptul vândut.
Așadar, prețul este obiectul obligației cumpărătorului și cauza obligației vânzătorului. În lipsa
unui preţ, vânzarea este lovită de nulitate absolută, deoarece obligaţia cumpărătorului nu are
obiect, iar obligaţia vânzătorului este lipsită de cauză.
II. Cuprins
Ca element esenţial de validitate a vânzării, preţul trebuie să întrunească următoarele
condiţii: să fie stabilit în bani, să fie determinat sau determinabil şi să fie sincer şi serios.
În cele ce urmează, voi vorbi despre cea de a treia condiție, și anume prețul să fie sincer și
serios.
A. Prețul sincer
Pentru ca prețul să fie sincer, real sau adevărat, este necesar ca părțile să îl fi stabilit în scopul
ca acesta să fie cerut și plătit în realitate. În absența intenției reale ca prețul să fie plătit, ci doar
pentru a crea o anumită aparență, acesta este caracterizat drept simulat sau fictive.
Dacă prețul nu este sincer, însă, va fi el doar lovit de o cauză de nulitate sau este posibil ca,
desi nul ca vânzare, acesta să fie valabil ca alt act juridic?
În primul rând, în cazul prețului fictiv, contractul este nul ca vânzare-cumpărare deoarece îi
lipsește prețul. Dar, se admite că dacă părțile au urmărit realmente înstrăinarea bunului,
contractul poate fi valabil ca donație deghizată dacă sunt întrunite condițiile de validitate a
donației și dacă se deovedește existența intenșiei de a gratifica din partea înstrăinătorului. Nu se
cere ca donația deghizată să întrunească cerința formei autentice impuse de legea donațiilor, fiind
considerată o excepție de la aceasta.
În excepție, potrivit art. 940 alin. 2 C. Civ, se sancționează cu nulitatea “Orice donație deghizată”
făcută între soți în timpul căsătoriei, fiind considerate a fi făcute în scopul eludării dispozițiilor
referitoare la protejarea copiilor din prima căsătorie dispunatorului față de liberalitățile făcute
soțului din căsătoria subsecventă( art. 939 C. civ).
În al doilea rând, în cazul prețului simulat numai partial, fără a deveni derizoriu, contractul
este valabil ca vânzare, dar este supus regulilor simulației și dispozițiilor fiscale. Adesea, părțile
simulează prețul real al vânzării în scopul eludării plății taxelor fiscal, de autentificare etc.,
trecând în contract un preț mai mic decât cel real.
Astfel, avem o simulație prin stipularea în actul aparent a unui preț mai mic decât prețul real care
însă, spre deosebire de vânzarea fictivă, trebuie plătit în realitate. Putem reține faptul că este nul
atât actul aparent, cât și actul secret.
B. Prețul serios
III. Concluzii
Pentru valabilitatea vânzării nu este suficient doar ca prețul să fie stabilit în bani și să fie
determinat sau determinabil, fiind necesar și ca acesta să fie sincer și serios după cum am arătat
și în cele de mai sus.
Bibliografie
Baias, F.-A. (2012). Noul Cod Civil. Comentariu pe articole. București: C.H. Beck.