ANATOMIA PATOLOGICĂ A APARATULUI GENITAL

GENERALITĂŢI
Aparatul genital mascul este format din gonade - testicule şi căi genitale.
Majoritatea mamiferelor sunt exorhide (au testiculele în afara cavităţii abdominale),
iar păsările sunt enorhide. La mamifere testiculele sunt situate în interiorul burselor
testiculare. Căile genitale sunt reprezentate de epididim, canal deferent şi organ copulator –
penis, a cărui extremitate liberă - gland este situată în prepuţ. Glandele anexe ale aparatului
genital mascul sunt prostata, glandele bulbo-uretrale şi veziculele seminale.
Bursele testiculare sunt alcătuite din trei tunici suprapuse: scrotum, dartos şi tunica
vaginală. Tunica vaginală reprezintă o prelungire a peritoneului şi prezintă o foiţă parietală şi
una viscerală între care este delimitată cavitatea vaginală.
Parenchimul testicular are culoare roz-cenuşie, consistenţă relativ moale şi caracter
lactescent pe secţiune. El este alcătuit din tubi seminiferi, glandă interstiţială Leydig şi ţesut
conjunctivo-vascular interstiţial. Structura tubului seminifer cuprinde membrana bazală şi un
epiteliu pluristratificat polimorf, numit epiteliul seminifer sau spermatogenetic. Acest epiteliu
conţine celulele liniei seminale (spermatogonii, spermatocite, spermatide, spermatozoizi) şi
celule de susţinere Sertoli.
Aparatul genital femel este format din gonade - ovare şi căi genitale, în componenţa
cărora intră oviductele, uterul vaginul, vestibulul vaginal şi vulva.
Din punct de vedere histologic ovarul este alcătuit dintr-un epiteliu de acoperire sau
epiteliu germinativ - monostratificet cubic, albuginee şi parenchim ovarian. Parenchimul
cuprinde o zonă corticală în care se găsesc foliculii ovarieni în diferite stadii de dezvoltare,
corpii galbeni şi corpii albicans şi o zonă medulară, conjunctivo-vasculară.
Uterul este alcătuit din coarne uterine, corp uterin şi cervix, iar din punct de vedere
histologic prezintă mucoasă (endometru), musculoasă (miometru) şi seroasă (perimetru).
Endometrul este o structură endocrinodependentă, alcătuită dintr-un epiteliu de acoperire şi
corion. Epiteliul de acoperire este monostratificat columnar, dar suferă modificări
morfologice în funcţie de fazele ciclului estral. În corion sunt prezente glandele endometriale,
numeroase celule cu rol în apărarea locală şi o bogată reţea vasculară. Miometrul este format
din fibre musculare netede dispuse pe trei straturi: circular intern, plexiform-vascular
intermediar şi longitudinal extern.
Peretele vaginal este alcătuit din: mucoasă, submucoasă, musculoasă şi seroasă.
Mucoasa este formată dintr-un epiteliu pluristratificat pavimentos şi un corion care se
continuă fără delimitare cu submucoasa. Musculoasa este formată din două sau trei straturi de
fibre musculare netede.

TULBURĂRI DE DEZVOLTARE COMUNE AMBELOR SEXE

Hermafroditismul (intersexualitatea) se caracterizează prin prezenţa
structurilor morfologice aparţinând ambelor sexe pe acelaşi individ şi poate fi
adevărat sau fals (pseudohermafroditism).
Hermafroditismul adevărat se traduce prin prezenţa ambelor tipuri de
gonade, independente sau intricate, pe acelaşi individ. Poate fi bilateral, când
ovarul şi testiculul, separate sau unite (ovotestis) sunt prezente pe fiecare parte,
unilateral, când pe o parte sunt prezente ambele gonade, separate sau unite, iar
pe cealaltă parte ovarul sau testiculul şi alternant, când pe o parte se găseşte
ovar, iar pe cealaltă parte testicul.
 În cazul pseudohermafroditismului, gonadele aparţin unui sex, iar căile
genitale sunt de regulă mixte. Cele mai afectate specii sunt suinele şi caprinele,
cazurile de pseudohermafroditism masculin fiind mult mai frecvente decât cel
femel.

ANATOMIA PATOLOGICĂ A APARATULUI GENITAL FEMEL

Tulburări de dezvoltare
Principalele tulburări de dezvoltare sunt:
 ovare supranumerare,
 absenţa (agenezia) uni- sau bilaterală a ovarelor, oviductelor sau a
coarnelor uterine,
 hipoplazia ovariană,
 infantilismul genital (hipoplazia genitală) – congenital sau
dobândit.
Procese distrofice
Distrofii ovariene
Degenerescenţa chistică reprezintă transformarea foliculului ovarian
matur într-o formaţiune patologică, nefuncţională, plină cu lichid, care exercită
compresiuni asupra ţesutului înconjurător şi care conduce la infertilitate sau
sterilitate. Principalul factor declanşator al degenerescenţei chistice ovariene îl
reprezintă tulburarea secreţiei de LH hipofizar.
Tipuri de chisturi ovariene:
 chist folicular - absenţa de LH (nu are loc dehiscenţa),
 chist luteal sau de luteinizare - insuficienţa de LH (nu are loc
dehiscenţa, luteinizare parţială),
 chist de corp galben – se produce dehiscenţa, dar transformarea
luteală a granuloasei şi tecii foliculare interne se realizează
incomplet.
Corpul galben persistent este rezultatul lipsei de regresie a corpului
galben de călduri sau de gestaţie, pe fondul unei insuficienţe de FSH.
Distrofii uterine
Hiperplazia glandulo-chistică endometrială este o leziune întâlnită la toate
speciile de animale, dar cu frecvenţă mai mare la căţea, în fazele incipiente ale
piometrului.
Decelabile histologic mai sunt de menţionat: elastoza şi elastoliza mediei
arterelor uterine, scleroza de gestaţie a mediei sau hemosideroza consecutivă
metroragiilor etc.
Tulburări circulatorii
Hemoragiile ovariene apar atât postovulator cât şi posttraumatic şi doar
rareori sunt determinate de substanţe toxice (produşii cumarinici) şi de
micotoxine.
Staza şi infarctizarea uterină sau vaginală apar consecutiv modificărilor
topografice: torsiunea uterului gestant, prolaps uterin, prolaps vaginal.
 Hemoragia uterină (metroragia) apare în caz de rupturi uterine.
Cazurile de vaginoragie sunt rare, fiind favorizate de particularităţile
actului coital la câine.
Procese inflamatorii
Inflamaţiile ovarelor poartă denumirea de ovarite sau ooforite, iar
inflamaţia seroasei de periovarită.
Forme morfologice de ovarită: seroasă, hemoragică, purulentă, limfo-
histio-plasmocitară, fibroasă şi granulomatoasă.
Ca etiologie pot fi secundare peritonitelor, posttraumatice şi infecţioase,
iar ca evoluţie pot fi acute, subacute şi cel mai adesea cronice.
Inflamaţiile oviductului se numesc salpingite. După calea de acces a
agentului patogen acestea pot fi ascendente (procesul patologic se propagă de la
uter) sau descendente (care se propagă de la ovar şi peritoneu). După localizare
pot fi unilaterale şi bilaterale, după evoluţie pot fi acute, subacute sau cronice
iar după morfologie pot fi catarale, purulente, fibroase, granulomatoase.
Salpingita catarală se poate complica cu hidrosalpinx sau mucosalpinx.
Salpingita purulentă apare cel mai adesea sub forma unei colecţii
purulente în lumenul salpingian (piosalpinx).
Inflamaţia ovarului şi a oviductului poartă denumirea de anexită.
Inflamaţiile uterului poartă denumirea generică de metrite, dar în funcţie
de structura predominant afectată putem întâlni endometrite (inflamaţii ale
mucoasei uterine), miometrite (inflamaţii ale musculoasei), perimetrite
(inflamaţii ale seroasei), parametrite (inflamaţii ale ligamentelor de susţinere şi
structurilor înconjurătoare).
Din punct de vedere evolutiv metritele pot fi acute, subacute şi cronice,
după calea de acces a agentului patogen pot fi ascendente şi descendente, iar
după morfologie pot fi catarale, necrozante, gangrenoase, hemoragice,
purulente, limfohistiocitare, granulomatoase, fibroase.
Endometritele se pot complica cu leziuni de tipul hidrometrului şi a
mucometrului.
Endometrita purulentă se poate manifesta atât sub forma unor abcese, cât
şi sub forma unei colecţii purulente în lumen (piometru sau empiem uterin).
Inflamaţiile cervixului poartă denumirea de cervicite şi de cele mai multe
ori sunt asociate cu metritele sau cu vaginitele.
Inflamaţiile vaginului se numesc vaginite, ale vestibulului vaginal
vestibulite iar ale vulvei vulvite. În majoritatea cazurilor procesul patologic este
extins, sub forma vulvovaginitelor, iar uneori poate interesa şi glandele
Bartholini – bartholinite – sau glandele Gartner – gartnerite.
Din punct de vedere evolutiv pot fi acute, subacute şi cronice, iar
anatomo-clinic pot fi catarale, veziculopustuloase, ulcerative, necrozante,
gangrenoase, purulente, fibrinonecrotice, foliculare, granulomatoase.
Procese tumorale
Tumorile ovariene
 Sunt relativ rare la animale. Tumorile epiteliului superficial pot îmbrăca
următoarele aspecte: adenom papilifer, chistadenom, adenocarcinom papilifer,
chistadenocarcinom. În categoria tumorilor gonadostromale se încadrează
tumorile de granuloasă, tecoamele şi luteoamele, iar tumorile cu celule
germinative se regăsesc ca: disgerminoame şi teratoame. Rareori procesul
tumoral se dezvoltă pe baza structurilor mezenchimale, ca fibroame,
leiomioame sau sarcoame.
Tumorile tractusului genital
Au cel mai adesea localizare vaginală şi doar rareori uterină, majoritatea
fiind fibroame şi leiomioame. Mai sunt întâlnite carcinoame şi adenocarcinoame
de mucoasă uterină, limfoame şi tumoră veneriană transmisibilă (sarcom
Stiker).

ANATOMIA PATOLOGICĂ A APRATULUI GENITAL MASCUL

Tulburări de dezvoltare
Sunt descrise:
 anorhia (anorhidia) – lipsa testiculelor,
 monorhidia – prezenţa unui singur testicul,
 triorhidia – prezenţa a trei testicule.
Hipoplazia epididimară, aplazia segmentară şi obstrucţia congenitală a
epididimului evoluează simultan cu anomaliile testiculare.
Cea mai importantă anomalie este criptorhidia, tradusă prin lipsa de
migrare, migrarea incompletă sau eratică a testiculelor. Criptorhidia poate fi
unilaterală sau bilaterală.
Hipoplazia testiculară reprezintă o subdezvoltare şi lipsă de maturare a
testiculelor, respectiv a liniei spermatice.
Procese distrofice
Mai frecvent apar distrofii hidroprotidice şi lipidice, ce se pot solda cu
minerealizare sau cu necroză.
Alte leziuni testiculare sunt reprezentate de: atrofia testiculară, metaplazia
cornoasă a epiteliului epididimar şi deferent, care poate fi urmată de stază
seminală cu formarea de spermatocel. În urma ruperii pereţilor căilor
spermatice sperma extravazată determină o reacţie inflamatorie de corp străin,
denumită granulom spermatic.
Tulburări circulatorii
Hiperemiile sunt relativ frecvente.
Staza şi infarctizarea apar consecutiv torsiunii cordonului testicular.
Hemoragiile au etiologie traumatică.
Edemul testicular poate fi posttraumatic sau însoţeşte procesele
inflamatorii.
Procese inflamatorii
Inflamaţiile testiculelor se numesc orhite, iar ale învelitorilor testiculare
periorhite.
 Pot evolua ca atare sau asociate cu epididimitele (orhiepididimite), iar
etiologia poate fi traumatică sau infecţioasă.
Din punct de vedere morfologic, orhitele pot fi intratubulare sau necrotice
şi intertubulare sau interstiţiale. Infecţia se produce cel mai adesea pe cale
hematogenă. Adesea, orhitele sunt precedate sau însoţite de inflamaţia tunicii
vaginale (vaginalită).
Procese tumorale
Tumorile testiculare primare sunt de trei tipuri: seminoame, tumora cu
celule Sertoli, tumora cu celule Leydig. Tumorile pot fi mixte, rezultând din
combinarea celor trei tipuri menţionate.

LEZIUNILE TUNICII VAGINALE

Acumularea de transsudat poartă denumirea de hidrocel, cea de sânge
hematocel, iar cea de limfă chilocel.
Inflamaţiile tunicii vaginale poartă denumirea de vaginalite. De multe ori
preced sau apar consecutiv inflamaţiilor testiculare, epididimare sau peritoneale,
iar din punct de vedere anatomo-clinic pot fi seroase, hemoragice, fibrinoase,
purulente (piocel) sau fibroase – adezive.

LEZIUNILE CORDONULUI SPERMATIC

Varicocelul reprezintă o dilatare a venelor spermatice. Apare mai
frecvent la armăsari şi berbeci şi afectează în special plexul pampiniform.
Torsiunea cordonului spermatic poate conduce la congestie, edem şi
hemoragii testiculare sau, în cazurile grave la infarctizare.
Inflamaţia cordonului testicular poartă denumirea de funiculită. Apare
postcastrare, poate evolua acut şi cronic şi afectează în special cabalinele,
suinele şi taurinele. În evoluţia acută leziunea are caracter necrotico-purulent,
iar în cea cronică are loc o dezvoltare exagerată a ţesutului de granulaţie,
cunoscută ca ciupercă de castraţie sau botriomicoză.

LEZIUNILE PENISULUI ŞI PREPUŢULUI

Procese inflamatorii
Inflamaţia glandului se numeşte balanită, iar a mucoasei prepuţiale
postită, iar forma combinată de balanopostită. Din punct de vedere
anatomoclinic pot fi catarale, purulente, veziculopustuloase, erozive, ulcerative,
limfohistiocitare, granulomatoase.
Balanopostitele se pot complica cu fimoză – îngustarea orificiului
prepuţial cu reţinerea penisului în cavitatea prepuţială – sau cu parafimoză
(prolaps penian) – imposibilitatea retractării penisului în teaca furoului.
Procese tumorale
Tumorile peniene sunt rar întâlnite, putându-se manifesta ca papiloame,
fibropapiloame, sarcoame sau carcinoame. La câine apare cu frecvenţă ridicată
tumora veneriană transmisibilă (sarcomul Sticker).
 LEZIUNILE GLANDELOR ANEXE ALE APARATULUI
GENITAL MASCUL
Leziunile veziculelor seminale
Dintre leziunile neinflamatorii sunt de reţinut:
 atrofia senilă şi atrofia de inactivitate apărută postcastrare,
 metaplazia cornoasă a epiteliului glandular indusă de carenţa în
vitamina A,
 chistizarea ca urmare a unor obstacole interpuse pe căile de
eliminare a produsului de secreţie,
 hipertrofia benignă, cu substrat hormonal.
Inflamaţiile veziculelor seminale se numesc spermoadenite sau
spermatocistite. Din punct de vedere evolutiv sunt acute şi cronice, iar
morfologic pot fi purulente, limfohistiocitare, fibroase, granulomatoase.
Leziunile prostatei
Leziunile prostatei stau la baza a ceea ce în clinică este cunoscut ca
sindrom prostatic, entitate morbidă diagnosticată frecvent la câine. Dintre
leziunile neinflamatorii sunt de menţionat:
 hiperplazia benignă,
 metaplazia scvamoasă a epiteliului glandular,
 chisturile prostatice,
 calculii prostatici,
 adenomul de prostată,
 adenocarcinomul.
Procesele inflamatorii se numesc prostatite şi pot fi acute şi cronice.
Prostatitele acute se manifestă ca inflamaţie purulentă, adesea cu caracter
aposteomatos, iar prostatitele cronice îmbracă aspect fibros.
 ORHITĂ NECROTICĂ (SALMONELOZA RĂȚOI) /
NECROTIC ORCHITIS (DUCK SALMONELLOSIS) /
ORCHITE NÉCROTIQUE (SALMONELLOSE DE
CANARD) (HEA)
Epiteliul tubilor seminiferi prezintă fenomene de
necroză de coagulare (mase amorfe, oxifile). Tubii
pot fi afectați focal. Lumenul lor conţine celule ale
liniei seminale în diferite stadii de necroză celulară,
spermatozoizi și rare leucocite. Ţesutul conjunctiv
interstiţial este dilacerat datorită edemului, iar
vasele de sânge sunt puternic hiperemiate.
Testicular architecture is mild modified exhibiting
Ob. x2
different stages of seminiferous tubular epithelium
necrosis. The tubular lumina is filled with oxyphilic
necrotic material composed by sloughing epithelial
cells, degenerated and intact neutrophilies,
macrophages and occasionally spermatozoa. The
interstitium is expanded showing marked oedema
with blood vessels hyperemia.
L'épithélium des tubules séminifères présents des
phénomènes de nécrose de coagulation (masses
amorphes, oxyphiles). Les tubes peuvent être
affectés de manière focale. Leur lumière contient
des cellules de la ligne séminale en divers stades
de la nécrose cellulaire, des spermatozoïdes et des
leucocytes rares. Le tissu conjonctif interstitiel est
déchiré en raison d'un œdème et les vaisseaux
Ob. x4 sanguins sont fortement hyperémiques.
 Ob. x20

ORHITĂ NECROTICĂ (SALMONELOZA RĂȚOI) / NECROTIC ORCHITIS (DUCK SALMONELLOSIS) / ORCHITE NÉCROTIQUE (SALMONELLOSE DE CANARD) (HEA)
Ob. x2 Ob. x4

OVARIOPATIE CHISTICĂ (CHIST FOLICULAR) / OVARIAN CYST (FOLICULAR

CYSTS) / MALADIE OVARIENNE KYSTIQUE (KYSTE FOLLICULAIRE) (HEA)
Structura ovariană modificată de prezența a numeroase chisturi cu origine în
foliculii ovarieni. Interiorul structurilor chistice este ocupat de un fluid fin
granular ce compresează granuloasa. Celulele sunt aplatizate; numărul de
straturi celulare se reduce datorită degenerării şi necrozei. Ovocitul şi zona
pellucida lipsesc sau manifestă aspecte degenerative. Teaca internă și externă
sunt fibrozate (fibre de colagen și rare fibroblaste).
Ovarian structures is severely modified exhibiting multifocal ovarian follicles
cystic formations. The cysts are filled with fine granular oxyphilic fluid
surrounded by flattened granulosa epithelium. Internal theca shows fibrotic
aspect with fine collagen fibres and active fibroblasts (compression atrophy).

La structure ovarienne est altérée par la présence de nombreux kystes

originaires des follicules ovariens. L'intérieur des structures kystiques est
occupé par un fluide granulaire fin qui comprime la granulosa. Les cellules
sont aplaties; le nombre de couches cellulaires est réduit en raison de la
dégénérescence et de la nécrose. L'ovocyte et la zone pellucide manquent ou
présentent des aspects dégénératifs. Les thèques interne et externe sont
Ob. x4 fibreuses (on peut observer fibres de collagène et rarement des fibroblastes).
 Ob. x2 Ob. x4

HIPERPLAZIE GLANDULO-CHISTICĂ ENDOMETRIALĂ / ENDOMETRIAL GLANDS

HYPERPLASIA AND CYSTIZATION / HYPERPLASIE GLANDULO KYSTIQUE DE
L'ENDOMÈTRE (HE)

Structura mucoasei uterine modificată, cu aspect polichistic. Epiteliu endometrial este

intact, prezintă creștere papiliferă, în corionul mucoasei glandele endometriale au
grade variabile de chistizare; chisturile de dimensiuni mari au perete subțire, căptușit
de celule epiteliale aplatizate (atrofie de compresiune), chisturile de dimensiuni mici
au peretele alcătuit din celule epiteliale înalte cu citoplasma clara, vacuolizată. În
stromă, hiperemia și infiltratul limfoplasmocitar au o distribuție aleatorie.

Uterine architecture is severe modified with cystic pattern. Endometrial epithelium is

intact and marked folded. Endometrial glands shows variable size cyst formations. The
largest are surrounded by flattened epithelial cells (compression atrophy) the smallest
cysts exhibits columnar epithelium composed of vesicular cells with vacuolar large
cytoplasm. Additional, clusters of lymphocytes and plasma cells accompanied by
hyperemic vessels are observed within the endometrial stroma.

La structure de la muqueuse utérine est modifiée, avec un aspect polykystique.

L'épithélium de l'endomètre est intact, présente une croissance papillaire, dans le
chorion de la muqueuse, les glandes endométriales ont différents degrés de
cystisation; les gros kystes ont une paroi mince, tapissée de cellules épithéliales
aplaties (atrophie par compression), les petits kystes ont une paroi composée de
cellules épithéliales hautes avec un cytoplasme clair et vacuolé. Au niveau du stroma,
Ob. x10 on peut observer d'hyperhémie et des cellules lympho-plasmocytaire avec une
distribution aléatoire.
 Ob. x20

HIPERPLAZIE GLANDULO-CHISTICĂ ENDOMETRIALĂ / ENDOMETRIAL GLANDS HYPERPLASIA AND CYSTIZATION / HYPERPLASIE GLANDULO KYSTIQUE DE L'ENDOMÈTRE (HE)
 Ob. x2 Ob. x4

PIOMETRU / PYOMETRA / PYOMÈTRE (HEA)

Structura uterină modificată sever, cu epiteliul endometrial ulcerat. În lumenul uterin

se observă exsudat purulent ( celule epiteliale necrozate în amestec cu neutrofile
degenerate și intacte, ocazional hematii). Stroma hiperemiată prezintă rare structuri
chistice ale glandelor endometriale, infiltrat leucocitar format din numeroase
neutrofile, macrofage, rare limfocite si plasmocite într-o masă de țesut de granulație.
Suplimentar glandele endometriale chistizate pot prezenta neutrofile intraluminal.

Uterine architecture is severe modified with ulcerated superficial epithelium. The

uterin lumen is occupied by purulent content (degenerated and intact neutrophils,
intermixed with desquamated epithelial cells and occasionally erythrocytes).
Endometrial stroma exhibits moderate endometrial glandular cystic transformation
accompanied by abundant neutrophilic infiltrate, a few macrophages and granulation
tissue (capillaries , fine collagen fibres, fibroblasts and clusters of lymphocytes and
plasma cells) involving both endometrial glands and uterine stroma.

La structure utérine sévère altérée avec un épithélium endométrial ulcéré. Dans la

lumière utérine on peut observer un exsudat purulent (cellules épithéliales
nécrotiques mélangées avec des neutrophiles dégénérés et intacts, parfois des
globules rouges). Le stroma est hyperémique avec de rares structures kystiques au
niveau des glandes endométriales, un infiltrat leucocytaire composé par de
nombreux neutrophiles, macrophages, rarement de lymphocytes et plasmocytes
piégés dans une masse de tissu de granulation. En plus, les glandes endométriales
Ob. x10 kystiques peuvent avoir des neutrophiles intraluminaux.