Test 14/2020 – subiectul al II-lea

În fragmentul citat din „Ioana” de Anton Holban, este caracterizat atât direct, cât și
indirect, personajul Hacik.
În mod direct este realizat portretul fizic al lui Hacik, de către narator. Acesta afirmă că
este un om „ridicol” din cauza felului cum arăta: „mic, subțire, păros, cu sprâncenile
împreunate”. Totodată, naratorul afirmă că era amuzat de felul în care vorbea și de tonul vocii
lui. Din punct de vedere moral, autorul îl caracterizează ca fiind respectuos deoarece „te salută
ori de câte ori te-ar întâlni”. Este un om țanțoș chiar și când merge pe bicicletă și îi place să sară
în ajutorul oamenilor făcându-l pe narator să afirme despre el că „are un suflet admirabil”.
Această trăsătură a lui este evidențiată și prin caracterizarea indirectă, fapt ce reiese din povestea
lui de viață că era îndrăgostit de o fată tuberculoasă cu care s-ar fi căsătorit în orice moment.
O altă modalitate de caracterizare este cea indirectă. fiind subliniate trăsături de caracter.
Astfel, este înfățișat ca un om bun la suflet deoarece era gata să facă servicii oricui i-ar fi cerut.
Avea un talent aparte de a cânta la vioară ceea ce arată că era un om sensibil. În acest sens, Ioana
afirmă că s-a simțit bine în prejma lui datorită sufletului său simplu. Naratorul personaj își pune
o serie de întrebări despre Hacik încercând să înțeleagă afinitatea dintre el și Ioana. Acesta îl
consideră „o ființă tragică și ireală” sugerând că este o persoană cu un destin tragic, dar care
reușește să își ducă viața într-un mod simplu. El își găsește refugiul sufletesc în vioara care îl
însoțește pretutindeni „e suficient să-l surprinzi noaptea în vreun colț de lângă mare, cântându-și
deznădejdile”.