11.

SOLUŢII DE RETINERE A
PICĂTURILOR ŞI
VAPORILOR

11.1. Consideraţii generale

În general, termenul de vapori se referă la picături de lichid de mărime
microscopică ( până la 10µm). Dacă diametrul este mai mare, de obicei se
consideră că este un aerosol pulverizat sau pur şi simplu picături.
Picăturile mari formate sunt sferice, datorită tensiunilor superficiale. Ele se
formează lângă bule care explodează, lângă suprafeţele antrenate, lângă
pulverizatoare sau lângă distribuitoarele care stropesc cu lichid.
Picăturile mari conduc la o alungire relativă pe direcţia indicată, cauzată de
acţiunea forţelor de frânare din picături.
Deşi vaporii şi picăturile diferă semnificativ, pentru curentul purtător gazos,
reţinerea particulelor umede se bazează pe mecanisme asemănătoare acelora
folosite pentru reţinerea particulelor uscate. Apar şi cazuri particulare de aparate
pentru condensarea ceţei, [65].
Eliminarea ceţei este larg folosită în sistemele de control a poluării aerului,
pentru prevenirea amestecării libere la intrarea în atmosferă.
Uzual, eliminatorii de ceaţă sunt amplasaţi în avalul scruberelor umede.
Ceaţa recuperată este returnată în sistemul de lichid, rezultând o scădere a nivelului
acestuia în timp.
Colectarea ceţei este simplificată, deoarece particulele sunt sferice şi se
aglomerează după contactul cu suprafaţa aparatului colector.

11.2. Filtre pentru picături

Filtrele pentru ceaţă şi picături au o suprafaţă de deschidere mai mare decât a
acelora folosite pentru particulele uscate. Un filtru este format din fibre fine,
îndesate, umezite cu lichidul colector.
O umezire exagerată poate îngreuna filtrul şi chiar înfunda. De aceea, se
folosesc filtre formate din fibre împletite sau plasă, împachetate într-un tampon.
O pierdere a filtrării medii, rezultate într-un filtru cu presiune a vaporilor
redusă, are loc atunci când filtrele se folosesc pentru particule uscate.
Raportul presiunii vaporilor, transversal pe firul plasei eliminatoare de
vapori, este de 10÷20 Pa, la o viteză de 5 m/s.
2 SOLUŢII MODERNE DE DEPOLUARE A AERULUI
Mecanismele de colectare esenţiale, folosite pentru filtrarea vaporilor şi
picăturilor sunt, impactul inerţial şi extinderea interceptării directe.

11.3. Filtre electrostatice umede

Filtrele electrostatice umede pentru picături şi vapori sunt deosebit de
eficiente pentru procesul de eliminare a umidităţii gazelor. În figura 11.1 se
prezintă un precipitator cu curăţare umedă, cu electrozi colectori tubulari. Irigarea
suprafeţei colectoare se face pe la partea superioară a tuburilor.

Fig. 11.1. Filtru electrostatic umed.

Un tip alternativ de filtru electrostatic cu electrozi colectori, de tip plan, este
prezentat în figura 11.2.
În această formă, electrozii suplimentari sunt frecvent adăugaţi deasupra
pulverizatoarelor, pentru garantarea spălării întregii suprafeţe.
Proiectarea multor precipitatori electrostatici este similară cu sistemele
convenţionale, exceptând problemele legate de: menţinerea în stare uscată a
Soluţii de reţinere a picăturilor şi vaporilor 3
izolatorilor, minimizarea coroziunii şi depozitarea nămolului.
Utilizarea acestor filtre elctrostatice umede este avantajoasă datorită
eficienţei foarte bune (peste 99 %), concomitent cu utilizarea experienţei acumulate
de la filtrele elctrostatice uscate şi a unei pierdere de presiune reduse.

Fig. 11.2. Filtru electrostatic cu plăci plane.

11.4. Colectori inerţiali pentru vapori

Colectorii inerţiali pentru vapori şi picături sunt larg utilizaţi cu cicloni
colectori, sisteme de reţinere şi canale active de separare. Aparatele inerţiale pot fi
folosite ca sisteme colectoare primare, precurăţătoare pentru alte aparate şi
eliminatori de ceaţă. Sistemele sunt relativ ieftine şi rezistente, având o presiune a
vaporilor relativ redusă.
Eliminatorii şi colectorii inerţiali de ceaţă au, teoretic, o aceeaşi eficienţă
pentru particulele solide şi aerosolii lichizi. Evitarea reantrenării lichidului colectat
pe pereţii ciclonului este necesar a se realiza la partea superioară, unde viteza este
tangenţială, iar aceasta trebuie limitată la viteza maximă de admisie. Reducerea
vitezei formează un filtru lichid la ieşirea tubului.
Pentru pulverizare sunt larg utilizate sisteme în V, W sau alte tipuri. Acestea
au spaţii puţin solicitate şi presiuni de vaporizare mici, operând prin diverşi curenţi
gazoşi şi ejecţii de picături deasupra colectorilor. Eficienţa unui singur aparat poate
fi de 40÷60 %, dar, prin înseriere, se poate obţine o eficienţă apropiată de 100 %.
4 SOLUŢII MODERNE DE DEPOLUARE A AERULUI
11.5. Scrubere pentru vapori şi picături
Pentru reţinerea vaporilor şi picăturilor sunt larg utilizate scrubere de tip
Venturi. Acestea pot fi folosite la reţinerea vaporilor de acid sulfuric sau acid
fosforic, cu o eficienţă foarte mare. Contactul în scruber are loc în pâlnia Venturi,
unde sunt pulverizate picături foarte mici din lichidul de reţinere, de obicei apă.
Pentru creşterea eficienţei coliziunii sunt utilizate viteze foate mari, de peste
130 m/s, în pâlnie. Apa injectată pentru reţinerea picăturilor de acid absoarbe între
0,8÷2 l/m3 de gaz.
Pentru realizarea unei eficienţe a reţinerii spre 100 % este necesară o presiune
a vaporilor de 600÷900 Pa, transversal pe scruber. În mod normal, pentru vapori
submicroscopici, eficienţa este de 90÷95 %.
O problemă în folosirea scruberelor pentru reţinerea vaporilor şi picăturilor
este condensarea gazelor volatile. De exemplu, un gaz plin cu hidrocarburi gazoase
volatile, ieşite dintr-o turbină cu gaze, poate fi răcit câteva sute de grade prin
trecerea acestuia printr-un scruber. Această răcire poate cauza o condensare
avansată a hidrocarburilor şi prin aceasta, reducerea sarcinii turbinei cu gaze.
Totodată, creşte debitul de lichid condensat cu volumul corespunzător de
hidrocarburi.

11.6. Filtru cu nisip umed

Acest tip de fitru este rezultatul adaptării tehnologiilor de depoluare a apei la
depoluarea aerului. Un astfel de filtru, amplasat într-o fabrică de furnir pentru
mobilă, este redat în figura 11.3.
Pentru reţinerea picăturilor sunt utilizate linii de curăţare cu pat fin de nisip,
cu granulaţie uniformă. Spaţiile mici dintre particulele de nisip determină atât
contactul, cât şi aglomerarea picăturilor.
Reţinerea vaporilor contaminaţi are loc în apă, care îi transportă prin stratul
de nisip.
La ieşirea din patul de nisip, are loc separarea apei, prin drenarea acesteia
într-un rezervor, în timp ce gazul curat este condus spre zona de colectare a
vaporilor.
Filtrul umed cu pat de nisip are o eficienţă de colectare de circa 90 % pentru
aerosoli cu mărimea sub 1 µm, fiind folosit şi pentru reducerea opacităţii aerului
sau gazului.
Dacă opacitatea la admisie este 40 %, aceasta se poate reduce, utilizând o
presiune a vaporilor, transversal pe aparat, de 250÷500 Pa, la sub 5 %.
Soluţii de reţinere a picăturilor şi vaporilor 5

Fig. 11.3. Filtru cu nisip umed.

11.7. Alte sisteme

Pentru reţinerea picăturilor şi vaporilor au fost dezvoltate şi alte sisteme.
Dintre acestea se pot enumera:
 manşon ceramic poros, rezistent la acizi, ce realizează o eficienţă de 95 %,
dar fiind fragil, necesită echipamente de întreţinere complicate;
 cicloni electrici cu electrodul în centru, foarte eficienţi, dar nu se pot
utiliza la vapori combustibili, deoarece există riscul apariţiei exploziei;
 aglomeratoare sonice pentru eliminarea vaporilor şi picăturilor de acizi
toxici, dar au dezavantajul unor consumuri energetice considerabile, în
raport cu scuberele Venturi.