Modul: NURSING GENERAL II – CURS 5-2

CURS 5 - 2
PUNCŢII – REGULI GENERALE
→ Definiţie:
Puncţia este operaţia prin care se pătrunde într-un vas, într-o cavitate naturală sau
neoformată, într-un organ sau orice ţesut al organismului, cu ajutorul unui ac trocar.

→ Puncţii executate în practică:

~ Puncţia venoasă.
~ Puncţia arterială.
~ Puncţia pleurală – toracocenteza → puncţia pleurală.
~ Puncţia abdominală – paracenteza → puncţia peritoneală.
~ Puncţia pericardică.
~ Puncţia articulară.
~ Puncţia rahidiană.
~ Puncţia osoasă.
~ Puncţia vezicii urinare.
~ Puncţia fundului de sac Douglas.
~ Puncţia biopsică → hepatică, renală, splenică.
~ Puncţia unor colecţii purulente.

→ Scop:
~ Explorator:
o Se stabileşte prezenţa sau absenţa lichidului în cavitate.
o Recoltarea lichidului pentru determinări de laborator.
o Stabilirea diagnosticului.
~ Terapeutic:
o Evacuarea lichidului abundent din cavitate.
o Administrarea de medicamente.
o Administrare de lichide, aer sau soluţii în scop terapeutic.

→ Materiale necesare:
~ Mănuşi de cauciuc.
~ Alcool, tinctură de iod. Tampoane.
~ Material pentru igiena tegumentară a locului puncţiei.
~ Soluţii anestezice – Xilină 1%.
~ Trocar adaptat locului puncţiei. Ace şi seringi sterile.
~ Vase colectoare. Cilindru gradat.
~ Materiale necesare pentru recoltări.
~ Muşama şi aleză.

→ Pregătirea bolnavului:
~ Se anunţă bolnavul, se explică tehnica şi se încurajează. Se asigură confort psihic şi
fizic.
~ Se asigură poziţia corespunzătoare. Se pregăteşte fizic bolnavul pentru puncţie.
~ Se pregăteşte locul puncţiei.

→ Execuţia puncţiei:
~ Puncţia venoasă → se execută de către asistentă.
~ Toate celelalte puncţii sunt executate de medic cu ajutorul a 1-2 asistente.

1 Profesor: STĂNCULESCU DANIELA

Modul: NURSING GENERAL II – CURS 5-2

~ Rolul asistentei în efectuarea puncţiei:

o Protejează lenjeria de pat şi de corp.
o Asigură poziţia bolnavului. Pregăteşte locul puncţiei.
o Pregăteşte materialele şi instrumentele necesare şi serveşte medicul.
o Face dezinfecţia locului puncţiei în doi timpi:
~ 1. Timpul I 30 secunde – badijonare cu alcool pentru puncţia venoasă.
~ 2. Timpul II – constă în dezinfecţia repetată cu alcool sau alcool iodat.
o Supraveghează pacientul în timpul tehnicii.
o Completează buletinele de analiză şi preia pentru laborator produsele recoltate.
o Măsoară cantitatea de lichid evacuată.
o Îngrijeşte locul puncţiei. Reorganizează locul şi îndepărtează materialele folosite.
o Notează în foaia de temperatură – foaia de observaţie puncţia executată, cantitatea de
lichid extrasă, aspectul, eventualele incidente şi accidente.

→ Observaţii:
~ Se verifică integritatea ambalajelor instrumentelor folosite. Se verifică valabilitatea
sterilităţii.
~ Compresele, tampoanele şi câmpurile chirurgicale necesare sunt pregătite în casolete.
~ Se evită atingerea produsului evacuat pentru a preveni infecţiile profesionale.

CLISMA
→ Definiţie:
~ Introducerea unei cantităţi de lichid prin intermediul unei canule, prin anus în rect, cu
scopul evacuării materiilor fecale sau efectuarea unor tratamente.
→ Scop
~ Evacuarea → clisma evacuatoare
~ Explorator → clisma baritată (irigoscopia).
~ Terapeutic → clisma medicamentoasă.
~ Alimentar, hidratare → clisma picătură cu picătură, microclisma.
→ Pregătirea materialelor
~ Materiale de protecţie – paravan, muşama, aleză, învelitoare.
~ Materiale sterile – canulă rectală, casoletă cu comprese, pară de cauciuc pentru copii.
~ Materiale nesterile – stativ pentru irigator, irigatorul şi tubul de cauciuc.
~ Tăviţa renală, bazinet.
~ Apă caldă la 35-370C (500-1000 ml pentru adult, 250 l pentru adolescenţi, 150 ml pentru
copii, 50-60 l pentru sugari.
~ Sare 1 linguriţă la un litru de apă.
~ Ulei 4 linguri la 1 litru de apă. Glicerină 40 g la 500 l apă.
~ Săpun 1 linguriţă rasă la 1 litru de apă.
→ Pregătirea pacientului
~ Pregătirea psihică
~ Se anunţă şi se explică tehnica.
~ Se respectă pudoarea pacientului.
~ Se izolează patul cu paravan şi se protejează cu uşa şi aleză.
~ Se aşează pacientul în funcţie de starea generală în poziţie:
~ Decubit dorsal cu membrele inferioare uşor flectate.
~ Decubit lateral cu membrul inferior stâng uşor flectat.

2 Profesor: STĂNCULESCU DANIELA

Modul: NURSING GENERAL II – CURS 5-2

~ Genupectoral.
~ Se aşează bazinetul sub bolnav şi se înveleşte cu învelitoarea.
→ Execuţie
~ Asistenta se spală şi se dezinfectează pe mâini.
~ Se fixează canula la tubul irigatorului şi se închide robinetul.
~ Se verifică temperatura lichidului.
~ Se umple irigatorul.

~ CLISMA SIMPLĂ → se efectuează cu apă călduţă, la temperatura de 22-300C,

utilizând 0,75 – 1,5 l lichid pentru o clismă.
~ Pentru întărirea efectului clismelor se pot adăuga în apă 1-2 linguriţe de săpun
fărâmiţat, 2-3 linguri de glicerină, o linguriţă de sare de bucătărie, o linguriţă de ulei
de ricin etc. care se amestecă bine cu apa până la dizolvarea substanţelor solubile.
~ Se evacuează aerul şi prima coloană de apă.
~ Se lubrefiază canula cu o compresă de tifon cu vaselină.
~ Se fixează irigatorul pe stativ.
~ Se îmbracă mănuşi de protecţie.
~ Asistenta îndepărtează fesele bolnavului cu mâna stângă, iar cu cea dreaptă introduce
canula lubrefiată prin anus în rect10-12 cm, insistând pătrunderea prin mişcări de
rotaţie împrejurul axului longitudinal al canulei, până ce se învinge rezistenţa
sfincterului anal. În momentul pătrunderii prin sfincter, canula trebuie să fie
perpendiculară pe suprafaţa subiacentă, ceea ce necesită ca vârful să fie îndreptat puţin
înainte, în direcţia vezicii urinare.
~ Imediat ce vârful canulei a trecut prin sfincter se loveşte de peretele anterior al rectului,
din care motiv extremitatea externă a canulei trebuie ridicată, îndreptând astfel vârful
canulei în axa ampulei rectale. Dacă pe acest parcurs canula întâmpină rezistenţă (plici
ale mucoasei), atunci, fie se va retrage câţiva cm. fie că se va da drumul la apă pentru
ca aceasta să facă drum pentru înaintarea canulei în continuare prin întinderea şi
lărgirea rectului, precum şi prin dizolvarea şi dislocarea maselor de fecale.
~ Se deschide robinetul sau pensa şi se reglează viteza de curgere.
~ Se captează scaunul la pat sau la toaletă.
~ CLISMA ÎNALTĂ → se procedează ca mai sus, doar că se foloseşte o canulă flexibilă
de 30-40 cm introdusă în colon, iar irigatorul se ridică la 1,5 m faţă de anus.
~ CLISMA MEDICAMENTOASĂ → se procedează ca la clisma simplă. Se introduc
soluţii medicamentoase introduse în vase izoterme (digitală, clorură de calciu, clorhidrat,
tinctură de opiu, chinină etc.) şi care se absorb la nivelul mucoasei rectale. Se fac
microclisme sau clisme picătură cu picătură cu ritm de 60 picături pe minut, (precedate
de clismă evacuatoare cu 1 ½ ore înainte).
~ MICROCLISMA → 10-15 ml soluţie medicamentoasă se introduce cu seringa adaptată
la canulă.
~ CLISMA ULEIOASĂ → se face cu 200 ml ulei vegetal încălzit la 370C în baie de apă.
Se injectează profund. Se indică în constipaţii cronice, fecalom.
→ Îngrijirea bolnavului după tehnică:
~ Se închide robinetul şi se îndepărtează canula şi se aşează în tăviţa renală.
~ Pacientul este rugat să reţină apa 10-15 minute.
~ Pacientul este adus în poziţie de decubit lateral drept, apoi decubit dorsal.
~ Se face toaleta locală după eliminarea scaunului sau după terminarea clismei cu alt scop.
~ Se aeriseşte salonul.
~ Se îndepărtează materialul folosit, se spală şi se sterilizează.
~ Se notează tehnica în foaia bolnavului.

3 Profesor: STĂNCULESCU DANIELA

Modul: NURSING GENERAL II – CURS 5-2

→ Accidente:
~ Dureri.
~ Crampe intestinale → se opreşte pe moment curentul lichidului, se reia după câteva
minute.
→ Observaţii:
~ Irigatorul va fi fixat la o înălţime de 0,5 – 1,5 m. De la înălţimea de 1 m, 1 litru de lichid
apos pătrunde în rect în decurs de 5 minute.
~ Pentru reducerea vitezei de scurgere a lichidului, irigatorul va fi ţinut la un nivel
inferior.
~ Pentru a uşura reglarea vitezei de scurgere a apei din irigator în colon, este bine că după
pornirea curentului de apă, rezervorul să fie detaşat de pe stativ şi să fie ţinut în mâna
stângă liberă; dacă în cursul intrării apei, bolnava semnalează dureri, crampe intestinale,
se opreşte curentul de apă pentru câteva minute, până ce musculatura colonului se
linişteşte, după care se poate continua clisma.
~ Se va avea grijă să nu pătrundă aer în rect, din acest motiv lichidul din irigator nu se va
goli niciodată, ci, când nivelul apei se apropie de nivelul tubului de scurgere se închide
robinetul din faţa canulei rectale.
~ Nu se foloseşte vată → irită mucoasa rectală.

SONDAJ VEZICAL – LA BĂRBAT ŞI LA FEMEIE

SONDAJUL VEZICAL LA FEMEIE

Definiţie:
~ Prin sondaj vezical se înţelege introducerea unui instrument tubular – sondă sau cateter
– prin uretră în vezica urinară, realizând astfel o comunicare instrumentală între
interiorul vezical şi mediul extern.
Scop explorator:
~ Recoltarea unei cantităţi de urină pentru examen de laborator.
~ Depistarea unor modificări patologice ale uretrei şi vezicii urinare.
Scop terapeutic:
~ Evacuarea conţinutului – când aceasta nu se face spontan.
~ Executarea unor procedee terapeutice prin sondă.
Pregătirea puncţiei:
~ Materiale de protecţie – muşama şi traversă, mănuşi sterile de cauciuc.
~ Materiale sterile – 2 sonde lungi de aproximativ 15 cm, cu vârful uşor îndoit, complet
rotunjit având una – două orificii laterale aproape de vârf. 1-2 eprubete pentru
urocultură. Medii de cultură în funcţie de germenii căutaţi. Ser fiziologic. Casoletă cu
tampoane de vată, 2 pense hemostatice.
~ Materiale nesterile – materiale pentru toaleta organelor genitale, tăviţa renală, bazinet,
paravan, recipient pentru colectare.
~ Medicamente – ulei de parafină steril, Oxicianură de Hg 1/5000.

Pacienta – pregătirea fizică şi psihică:

~ Se informează privind necesitatea tehnicii.
~ Pregătirea fizică – se protejează cu muşama şi aleză.
~ Se aşează pacienta în decubit dorsal cu genunchii ridicaţi şi coapsele îndepărtate (poziţie
ginecologică).
 Se acoperă pacienta lăsând liberă regiunea genitală.

4 Profesor: STĂNCULESCU DANIELA

Modul: NURSING GENERAL II – CURS 5-2

 Se aşează bazinetul şi se efectuează toaleta organelor genitale externe.

Tehnica:
~ Sondajul se efectuează în condiţii de perfectă asepsie atât a pacientei şi a
instrumentarului, cât şi a mâinilor celui care o execută.
~ Se dezinfectează cu Oxicianură de mercur orificiul ureterului de sus în jos, în direcţia
anusului.
~ Se lubrefiază sonda cu ulei steril.
~ Se orientează sonda cu vârful în sus, sonda se introduce în uretră 4-5 cm.
~ Paralel cu înaintarea sondei, extremitatea acesteia va fi coborâtă printr-o mişcare în
formă de arc pentru a-i uşura trecerea în vezică.
~ Primele picături se lasă să se scurgă în tăviţa renală, apoi în recipientele pregătite în
funcţie de scop.
~ Extragerea sondei se face după pensarea orificiului extern prin aceleaşi mişcări în sens
invers.

Îngrijirea ulterioară a pacientei:

~ Se îmbracă şi se aşează comod în pat.
~ Se va supraveghea în continuare.

SONDAJUL VEZICAL LA BĂRBAT

Tehnica:
~ Se dezinfectează meatul urinar cu ser fiziologic şi cu Oxicianură de mercur orificiul
ureterului de sus în jos, în direcţia anusului.
~ Se lubrefiază sonda cu ulei steril.
~ Între degetele inelar şi degetul mic ale mâinii drepte se prinde extremitatea liberă a
sondei şi cu ajutorul unei pense sterile, ţinută în aceiaşi mână, se apucă sonda în imediata
vecinătate a vârfului.
~ Se introduce vârful sondei în meat şi se împinge uşor cu pensa, în timp ce cu mâna stângă
se întinde penisul cât mai bine pentru ca să dispară cutele transversale ale mucoasei
ureterale care ar putea împiedica pătrunderea sondei în vezică.
~ Dacă pe parcursul înaintării sondei apar obstacole anatomice sau funcţionale, spasme,
asistenta retrage sonda şi pregăteşte alta de calibru mai mic (Mercier sau Thieman).
~ Pătrunderea sondei în vezică se semnalează prin scurgerea urinei prin sondă.
~ Se fixează sonda până se evacuează urina.
~ Se recoltează urina în eprubetele sau recipientele pregătite.
~ Îndepărtarea sondei se face cu ajutorul pensei după ce extremitatea liberă a fost închisă
prin comprimare.

Îngrijirea ulterioară a pacientului:

~ Se efectuează toaleta şi se îmbracă pacientul.
~ Se schimbă lenjeria care s-a pătat cu urină.

Notarea în foaia de observaţie:

~ Se notează cantitatea de urină evacuată.
~ Numele persoanei care a efectuat sondajul.
~ Eventualele accidente sau incidente.

5 Profesor: STĂNCULESCU DANIELA

Modul: NURSING GENERAL II – CURS 5-2

Complicaţii:
~ Imediate – lezarea traumatică a mucoasei ureterale (se trădează prin hemoragie de
diferite grade) ce impune întreruperea imediată a tehnicii. Crearea unei căi false prin
forţarea sondei; se previne prin efectuarea sondajului cu blândeţe şi răbdare fără să se
forţeze înaintarea sondei.
~ Astuparea sondei în cursul evacuării vezicii – oprirea curentului de urină – se destupă
prin insuflare cu aer sau injectare a câţiva ml de soluţie dezinfectantă.
~ Tardive – complicaţii infecţioase prin introducerea germenilor patogeni prin manevre şi
instrumente nesterile.

De ştiut:
~ Nu se vor exercita presiuni externe asupra hipogastrului pentru a accelera evacuarea
urinei; conţinutul vezical trebuie să se evacueze singur datorită elasticităţii şi
contracţiilor vezicii urinare.

De evitat:
~ Golirea bruscă sau rapidă a vezicii destinse, în special la persoanele în vârstă, poate
provoca hemoragii; de aceea evacuarea se va face parţial, urmând ca restul să se elimine
printr-un nou sondaj, după câteva ore.

SPĂLĂTURA VEZICALĂ

Definiţie:
~ Prin spălătura vezicii urinare se înţelege introducerea unei soluţii medicamentoase prin
sondă sau cateter prin uretră în vezica urinară.

Scop terapeutic:
~ Îndepărtarea exsudatelor patologice rezultate din inflamaţia pereţilor vezicii.
~ Pregătirea în vederea unor explorări (cistoscopie, pielografie).
~ Executarea unor procedee terapeutice prin sondă.

Pregătirea puncţiei:
~ Materiale de protecţie – muşama şi traversă, , prosoape.
~ Materiale sterile – 2 sonde Thieman, Nelaton sau sonde cu o singură cale
unidirecţionale. Casoletă cu tampoane de vată, mănuşi de cauciuc 2 pense hemostatice.
Seringă Guyon, medii de cultură.
~ Materiale nesterile – tăviţa renală, bazinet.
~ Medicamente – ser fiziologic, ulei de parafină steril, Oxicianură de Hg 1/5000, soluţie
de spălătură 1 litru, soluţie Rivanol 01.2%, Nitrat de Ag 1-4‰.

Pacienta – pregătirea fizică şi psihică:

~ Se anunţă şi se explică necesitatea tehnicii.
~ Se protejează cu muşama şi aleză.
~ Se aşează pacientul în poziţie ca pentru sondaj vezical.
~ Se acoperă lăsând liberă regiunea genitală.
~ Se aşează bazinetul şi se efectuează toaleta organelor genitale externe.

6 Profesor: STĂNCULESCU DANIELA

Modul: NURSING GENERAL II – CURS 5-2

Tehnica:
~ Se începe cu sondajul vezical
~ După evacuarea vezicii se adaptează la sondă seringa Guyon sau un irigator şi se
introduc 80-100 ml soluţie, fără să se destindă vezica.
~ Se retrage seringa şi se lasă să se scurgă lichidul introdus, capătul sondei, aşezându-se
pe o compresă.
~ Se repetă operaţia până ce lichidul evacuat este limpede.
~ Se notează în foaia de observaţie.
~ Extragerea sondei se face după pensarea orificiului extern prin aceleaşi mişcări în sens
invers.

Îngrijirea ulterioară a pacientei:

~ Se îmbracă şi se aşează comod în pat.
~ Se va supraveghea în continuare.

Observaţii:
~ Tehnica se execută în condiţii de perfectă asepsie a materialelor şi a manevrelor.
~ Sonda se poate astupa prin cheaguri de sânge; se destupă prin insuflare cu aer sau ser
fiziologic.
~ Tehnica se execută cu prudenţă pentru a preveni complicaţiile: hemoragii, traumatisme,
infecţii.

SPĂLĂTURA OCULARĂ
Definiţie:
Spălătura sacului conjunctival prin introducerea unei cantităţi de soluţie antiseptică.
Indicaţii
~ Îndepărtarea secreţiilor conjunctivale.
~ Îndepărtarea corpilor străini.
Material necesar
~ Undină sau pipetă sterilă.
~ Casoletă cu comprese de tifon, tampoane de vată sterile.
~ Tăviţă renală.
~ Soluţii antiseptice la 370C : acid boric 3%, oxicianură de mercur 1/6000, ser fiziologic,
apă bicarbonatată 22‰.
Pregătirea bolnavului
~ Se anunţă bolnavul şi i se explică tehnica.
~ Se aşează bolnavul în poziţia şezând, cu capul aplecat pe spate, cu privirea în sus sau în
decubit lateral.
~ Ochiul sănătos va fi protejat cu o compresă sterilă.
~ Se aşează sub ochi, lipită de obraz, o tăviţă renală ce va fi susţinută de bolnav sau de
către un ajutor.
Efectuarea spălăturii
~ Se spală şi se dezinfectează mâinile asistentei.
~ Se verifică temperatura soluţiei antiseptice de spălare.
~ Se aşează pe cele două pleoape câte o compresă îmbibată în soluţia antiseptică de spălare
~ Cu degetele mâinii stângi se deschide fanta palpebrală.
~ Se toarnă încet lichidul de spălătură în sacul conjunctival, evitând corneea.
~ Se cere bolnavului să-şi mişte ochiul în toate direcţiile.
~ Se repetă tehnica de mai multe ori.
~ Se îndepărtează tăviţa renală

7 Profesor: STĂNCULESCU DANIELA

Modul: NURSING GENERAL II – CURS 5-2

~ Se verifică prezenţa corpului străin în lichidul de spălătură.

~ Se spală şi se dezinfectează mâinile.
Îngrijirea bolnavului după tehnică.
~ Se aspiră lichidul rămas în unghiul nazal al ochiului cu ajutorul unui tampon.
~ Se îndepărtează compresa sterilă de protecţie de pe celălalt ochi.
~ Se şterge faţa bolnavului cu un prosop curat.
Reorganizarea locului de muncă.
~ Se spală instrumentarul folosit, se dezinfectează materialele şi se pregătesc pentru
sterilizare.
~ Se îndepărtează deşeurile.
Observaţii
~ Ciocul undinei va fi ţinut la minim 6-7 cm de ochiul bolnavului pentru a nu se produce
accidente.
~ Spălarea se poate face şi prin stoarcerea unor tampoane sterile îmbibate cu soluţie
antiseptică.
~ Lichidul de spălătură de la un ochi nu trebuie să infecteze celălalt ochi.

Incidente şi accidente
~ Traumatisme oculare cu ciocul undinei sau cu vârful pipetei, prin mişcări reflexe ale
bolnavului sau ale asistentei.
~ Infecţii sau diseminarea infecţiei la celălalt ochi.
~ Lezarea ochiului prin manevre incorecte.

SPĂLĂTURA AURICULARĂ

Definiţie:
~ Spălătura conductului auditiv extern → îndepărtarea secreţiilor (puroi , cerumen) sau
corpi străini sau în tratamentul otitelor cronice.
Scop:
~ Terapeutic.
Material necesar
~ Seringă Guyon.
~ Casoletă cu comprese de tifon, tampoane de vată sterile.
~ Tăviţă renală.
~ Soluţii antiseptice la 370C sau soluţie medicamentoasă.
~ Şorţ, muşama, prosop.
Pregătirea bolnavului
~ Se anunţă bolnavul şi i se explică tehnica.
~ În cazul dopului de cerumen, cu 24 de ore înainte de a efectua spălătura auriculară se va
instila în conductul auditiv extern – de 3 ori – soluţie de bicarbonat de sodiu în glicerină
1/20.
~ În cazul dopului epidermic se va instila soluţie de acid salicilic 1% în ulei de vaselină.
~ În cazul corpurilor străine hidrofile (boabe de legume şi cereale) se va instila alcool.
~ În cazul insectelor vii se fac instilaţii cu ulei de vaselină, glicerină sau se aplică tampon
cu alcool, eter – cu efect narcotizant.
~ Se aşează bolnavul în poziţia şezând, protejat cu prosop, muşama şi şorţ.
Efectuarea spălăturii
~ Se spală şi se dezinfectează mâinile asistentei.
~ Se îmbracă şorţul de protecţie.
~ Se aşează tăviţa renală sub urechea bolnavului care înclină capul spre tăviţă şi o susţine.

8 Profesor: STĂNCULESCU DANIELA

Modul: NURSING GENERAL II – CURS 5-2

~ Se verifică temperatura soluţiei de spălare.

~ Se cere bolnavului să-şi deschidă gura - prin aceasta conductul se lărgeşte şi conţinutul
patologic se îndepărtează mai uşor.
~ Cu mâna stângă se trage pavilionul urechii în sus şi înapoi, iar cu mâna opusă se
injectează lichidul de spălătură în conduct – spre peretele postero-superior şi se aşteaptă
evacuarea.
~ Se repetă operaţia de câteva ori – până se obţine lichid curat.
~ Se usucă conductul cu câteva tampoane de vată.
~ Se îndepărtează tăviţa renală
~ Se controlează lichidul de spălătură.
~ Se verifică prezenţa corpului străin în lichidul de spălătură.
~ Se spală şi se dezinfectează mâinile.
~ Reorganizarea locului de muncă.
~ Se spală instrumentarul folosit, se dezinfectează materialele şi se pregătesc pentru
sterilizare.
~ Se îndepărtează deşeurile.
~ Se notează tehnica în foaia de temperatură.
Observaţii
~ Presiunea mare a jetului, temperatura mai scăzută sau mai crescută a lichidului de
spălătură determină apariţia accidentelor → vărsătură, lipotimie, traumatizarea
timpanului.
Incidente şi accidente
~ Traumatisme timpanice.
~ Vărsături, Lipotimie, ameţeli, Nistagmus, Dureri.

SPĂLĂTURA VAGINALĂ

Definiţie:
~ Spălătura vaginală → introducerea în vagin a unui curent de lichid – apă sau soluţie
medicamentoasă – care, după ce spală pereţii vaginali, se evacuează pe lângă canulă.
Scop → terapeutic:
~ Îndepărtarea conţinutului vaginal (normal sau patologic).
~ Dezlipirea exsudatelor patologice de pe mucoasă.
~ Dezinfecţia locală înaintea intervenţiilor chirurgicale, ginecologice şi obstetricale.
~ Reducerea proceselor inflamatorii.
~ Calmarea durerilor.
Material necesar
~ Materiale de protecţie - paravane, prosoape, traversă, muşama.
~ Materiale sterile - canulă, vaginală, irigator, vată.
~ Materiale nesterile - stativ pentru irigator, bazinet.
~ Medicamente - 2 l soluţie medicamentoasă(apă oxigenată, soluţie cloramină,
permanganat de potasiu 1/20.000, oxicianură de Hg 1/4.000, sublimat 1%).
Pregătirea bolnavei
~ Se pregăteşte pacienta psihic, se anunţă şi se explică tehnica, necesitatea efectuării
spălăturii.
~ Se izolează patul cu paravan şi se protejează cu muşama şi aleză.
~ Bolnava aşezată în poziţie ginecologică i se introduce bazinetul sub bazin, se spală
organele genitale cu apă şi săpun, se acoperă regiunea vulvei cu un strat subţire de
vaselină (pentru spălăturile calde).

9 Profesor: STĂNCULESCU DANIELA

Modul: NURSING GENERAL II – CURS 5-2

Efectuarea spălăturii
~ Se spală şi se dezinfectează mâinile asistentei.
~ Se aşează irigatorul la 50-75 cm înălţime faţă de simfiza pubiană.
~ Se verifică temperatura soluţiei.
~ Se reperează orificiul de intrare în vagin şi se deschide robinetul;
~ Se introduce canula odată cu curentul de lichid până în fundul de sac posterior al
vaginului.
~ Se spală bine fundul de sac posterior şi apoi se plimbă canula pe toată suprafaţa
vaginului.
~ Se retrage canula înainte ca irigatorul să se golească, se pensează tubul şi se depune în
tăviţa renală.
Îngrijirea bolnavului după tehnică.
~ Se usucă regiunea genitală cu vată şi prosop.
~ Se îndepărtează materiale folosite.
~ Se ajută pacienta să se îmbrace.
~ Se aşează comod în pat.
~ Se aeriseşte salonul.
~ Se examinează lichidul de spălătură, care poate conţine: flocoane de mucus, puroi,
cheaguri de sânge.
~ Se trimite la laborator la solicitarea medicului.
Reorganizarea locului de muncă.
~ Se spală instrumentarul folosit, se dezinfectează materialele şi se pregătesc pentru
sterilizare.
~ Se îndepărtează deşeurile.

SPĂLĂTURA GASTRICĂ

Definiţie:
~ Spălătura gastrică → evacuarea conţinutului stomacal şi curăţirea mucoasei exsudate de
substanţe străine depuse.
~ Spălarea gastrică este o măsură terapeutică care trebuie aplicată înainte, mai ales în
primele 4 ore de la ingestia alimentului.
Scop:
~ Terapeutic.
~ Evacuator.
~ Contraindicaţii:
~ Perioada dureroasă a ulcerului gastric.
~ Cancer gastric.
~ Intoxicaţii cu substanţe caustice.
~ Hepatite cronice.
Materiale necesare:
~ 2 şorţuri de cauciuc sau material plastic.
~ Sondă gastrică Faucher.
~ Sticlă cu diametru de 20-25 cm.
~ Cană metal sau sticlă de 5L, cu apă la temperatura 25-26°C.
~ Recipient pentru captarea lichidului evacuat.
~ Pâlnie.
~ Prosoape.

10 Profesor: STĂNCULESCU DANIELA

Modul: NURSING GENERAL II – CURS 5-2

Pregătirea fizică şi psihică a bolnavului

~ Se anunţă bolnavul şi se explică necesitatea efectuării tehnicii.
~ Bolnavul este rugat să coopereze, să urmeze întocmai instrucţiunile primite.
~ Se aşează bolnavul pe un scaun cu spetează, cu spatele cât mai drept.
~ Se îmbracă bolnavul cu unul din şorţuri pentru protejarea hainelor.
~ Dacă bolnavul prezintă proteză dentară mobilă, aceasta se îndepărtează.
~ Se aşează tăviţa renală sub bărbia bolnavului pentru a capta saliva, solicitându-l s-o
menţină în această poziţie.
Tehnica spălăturii gastrice:
~ Spălarea pe mâini cu apă şi săpun.
~ Asistenta va îmbrăca celălalt şorţ şi îşi va pune mănuşile.
~ Sonda se umezeşte pentru favorizarea alunecării prin faringe şi esofag.
~ Asistenta se aşează în dreapta bolnavului fixându-i capul cu mâna stângă, ţinându-l între
mână şi torace.
~ Cu mâna dreaptă, se apucă extremitatea rotunjită a sondei întocmai ca pe un creion.
~ Se cere bolnavului să deschidă gura larg, să respire adânc şi se introduce capătul sondei
cât mai aproape de rădăcina limbii, invitând bolnavul să înghită.
~ Pentru a ne asigura că sonda a ajuns în stomac (şi nu în trahee), introducem capătul liber
al acesteia într-un pahar cu apă: apariţia bulelor de aer confirmă pătrunderea în căile
respiratorii şi se îndepărtează sonda.
~ Odată ajunsă în stomac , se adaptează la capătul sondei o seringă Guyon, plină cu apă
potabilă. Apa se introduce în stomac şi apoi se va aspira conţinutul gastric (pentru
determinări toxicologice de laborator).
~ Se coate seringa şi se adaptează o pâlnie prin care se toarnă apă călduţă (la care se poate
adăuga o lingură de sare şi o suspensie de cărbune medicinal 4-6 linguri la un litru de
apă).
~ Se introduce odată 300-500ml şi se provoacă vărsătura prin mişcarea tubului în sus şi în
jos. Se repetă administrarea unei noi cantităţi de lichid, urmată de extragerea acestuia,
până se ajunge la o cantitate de 3-5 litri.
~ Se extrage sonda printr-o mişcare hotărâtă, dar cu precauţie.
~ Îngrijirea bolnavului după tehnică:
~ Clătirea gurii cu un pahar apă călduţă.
~ Se şterg mucozităţile de pe faţă şi de pe bărbie.
~ Se îndepărtează tăviţa renală şi şorţul de cauciuc.
~ Se aşează bolnavul comod în pat.
Reorganizarea locului de muncă:
~ Se spală instrumentele folosite, se dezinfectează şi se dau la sterilizare.
~ Accidente şi incidente:
~ Când apare senzaţia de vomă şi greaţă se înlătură sonda indicând respiraţie profundă.
~ Sonda poate pătrunde în laringe – apare tusea, faciesul bolnavului se cianozează – se
îndepărtează imediat sonda.
~ Sonda se înfundă cu resturi alimentare – desfundarea se face prin insuflare de aer.
~ Se pot produce bronhopneumonii de aspiraţii.

11 Profesor: STĂNCULESCU DANIELA