Dr. IOSIF R. URS Drd.

CARMEN TODICĂ
Profesor universitar asistent universitar

ObligaŃii civile

Curs universitar pentru ID

1
 Titlul I:
CONSIDERAłII GENERALE PRIVIND
OBLIGAłIILE CIVILE

Capitolul I
RAPORTUL JURIDIC DE OBLIGAłII CIVILE

§ 1. NoŃiunea de raport juridic obligaŃional

● NoŃiune. Raportul juridic obligaŃional este raportul patrimonial
de drept civil în conŃinutul căruia intră dreptul subiectului activ numit
creditor, de a cere subiectului pasiv denumit debitor, să execute una sau
mai multe prestaŃii constând în a da, a face sau a nu face ceva, sub
sancŃiunea constrângerii exercitată de stat în caz de neexecutare
voluntară.
● Caractere. Din analiza definiŃiei rezultă următoarele:
- raportul juridic obligaŃional implică o legătură
1
juridică (vinculum juris) între debitor şi creditor, în sensul că
debitorul este Ńinut la executarea prestaŃiei, în caz de
neexecutare putând fi constrâns cu ajutorul forŃei coercitive a
statului;
- raportul de obligaŃie, ca variantă a raporturilor juridice civile,
este un raport patrimonial, evaluabil în bani. Astfel, dreptul de
creanŃă ce se naşte dintr-un raport obligaŃional face parte din
activul patrimonial al creditorului, iar datoria corelativă este un
element al pasivului patrimonial al debitorului;
- din punct de vedere al creditorului, raportul obligaŃional apare
ca un drept de creanŃă, iar din punct de vedere al debitorului, ca
o datorie, el fiind Ńinut să dea, să facă sau să nu facă ceva în
favoarea creditorului2.

1
În dreptul roman, legătura dintre creditor şi debitor se traducea într-o legătură
materială, în caz de neexecutare a prestaŃiei, creditorul având chiar un drept
asupra persoanei debitorului, putându-l omorî sau transforma în sclav. În dreptul
modern, raportul de obligaŃie conferă creditorului posibilitatea constrângerii
debitorului, constrângere ce se exercită nu asupra persoanei, ci asupra bunurilor
debitorului, prin intermediul executării silite, respectiv prin vânzarea bunurilor în
vederea satisfacerii creanŃei (R. Sanilevici – Drept civil. Teoria generală a
obligaŃiilor, Iaşi, 1976, p. 4-5).
2
Acesta este şi sensul larg al noŃiunii de „obligaŃie”, în care obligaŃia ca element al
conŃinutului raportului juridic obligaŃional se confundă cu însuşi raportul juridic de
obligaŃie.

2
 § 2. Elementele raportului juridic obligaŃional
Ca orice raport juridic civil, raportul juridic obligaŃional are în
structura sa următoarele elemente esenŃiale: subiecte, conŃinut, obiect şi
sancŃiune.

● Subiecte. Pot fi subiecte ale raportului juridic obligaŃional toate

persoanele fizice şi juridice; în cazuri excepŃionale, şi statul poate apărea
ca subiect al raportului de obligaŃie3.
Raportul juridic obligaŃional presupune două subiecte: subiectul
activ şi subiectul pasiv. Generic, subiectul activ este denumit creditor
(reus credendi), adică persoana care are încredere în cel care se obligă,
iar subiectul pasiv se numeşte debitor (reus debendi), respectiv persoana
care datorează creditorului o prestaŃie determinată. Aceste denumiri
generice se particularizează în funcŃie de denumirile raportului juridic
obligaŃional la care participă. Astfel, într-un contract de vânzare-
cumpărare, părŃile se numesc vânzător şi cumpărător; într-un contract de
donaŃie, donator şi donatar; în contractul de depozit, deponent şi
depozitar.
De regulă, părŃile unui raport juridic de obligaŃie apar în dublă
calitate, fiecare fiind în acelaşi timp creditor al unei prestaŃii şi debitor al
alteia. Astfel, în contractul de vânzare-cumpărare: vânzătorul este
creditor al preŃului şi debitor al prestaŃiilor de a transmite proprietatea, a
preda şi garanta lucrul vândut; cumpărătorul este creditorul prestaŃiei de
transmitere a dreptului de proprietate, predare şi garantare a lucrului şi
totodată este şi debitor pentru plata preŃului.
Există şi raporturi de obligaŃii în care numai o parte este numită
creditor, iar cealaltă numai debitor. Spre exemplu, în raportul obligaŃional
izvorât dintr-un contract de donaŃie, donatarul este în exclusivitate
creditor, neavând nici o obligaŃie, ci numai o îndatorire denumită
tradiŃional de recunoştinŃă, iar donatorul este numai debitor pentru
predarea bunului dăruit, fără a primi în schimb, o altă prestaŃie.

● ConŃinut. Raportul juridic de obligaŃie cuprinde dreptul de

creanŃă aparŃinând creditorului şi obligaŃia corelativă, care incumbă
debitorului. Cu alte cuvinte, conŃinutul raportului juridic obligaŃional
este alcătuit din dreptul creditorului de a pretinde şi datoria
debitorului de a executa prestaŃia.
De esenŃa conŃinutului raportului obligaŃional este natura sa

3
În raporturile obligaŃionale, statul apare ca debitor şi răspunde patrimonial pentru
erorile juridice constând în condamnarea şi luarea unei măsuri preventive pe nedrept
(art. 504 şi urm. C.proc.pen.).

3
patrimonială – dreptul de creanŃă4 se înscrie în activul patrimonial, iar
obligaŃia corelativă în pasivul patrimonial.
De regulă, conŃinutul se stabileşte prin voinŃa părŃilor, dar există şi
situaŃii când poate fi determinat de lege, de exemplu, în cazul raporturilor
obligaŃionale născute din fapte ilicite cauzatoare de prejudicii.

● Obiect. Obiectul raportului juridic obligaŃional constă în

conduita concretă a subiectului – acŃiunea sau inacŃiunea la care este
îndreptăŃit subiectul activ şi este obligat subiectul pasiv.
Obiectul se concretizează în însăşi acŃiunile pe care subiectul activ
le poate pretinde debitorului, acesta din urmă fiind Ńinut fie a le săvârşi,
fie a se abŃine de la săvârşirea lor.
Obiectul raportului juridic obligaŃional poate consta în fi o prestaŃie
pozitivă – a da sau a face ceva – sau într-o prestaŃie negativă,inacŃiune –
a nu face ceva din tot ceea ce debitorul ar fi fost îndreptăŃit să facă în
lipsa obligaŃiei asumate.

● SancŃiune. Ca orice raport juridic, şi raportul obligaŃional trebuie

să aibă o sancŃiune. Astfel, în caz de neexecutare a obligaŃiei de către
debitor, legea a pus la dispoziŃia creditorului o serie de mijloace juridice, în
vederea realizării dreptului său de creanŃă, cele mai importante fiind
acŃiunea în justiŃie şi executarea silită. Cu alte cuvinte, legea permite
creditorului să recurgă la forŃa coercitivă a statului pentru realizarea
dreptului său dacă debitorul nu-şi execută voluntar prestaŃia la care s-a
obligat.
SancŃiunea raportului obligaŃional constă atât în mijloacele
juridice ofensive pe care creditorul le poate exercita, prin
intermediul forŃei de constrângere a statului, pentru a obŃine

4
Drepturile de creanŃă împreună cu drepturile reale alcătuiesc clasificarea principală a
drepturilor civile patrimoniale. Spre deosebire de drepturile reale (jus in re) – drepturi
subiective în virtutea cărora titularul poate să-şi exercite singur atributele, asupra unui
lucru determinat, în mod direct şi nemijlocit, fără concursul altei persoane, – drepturile de
creanŃă (jus ad personam) sunt drepturi subiective civile în virtutea cărora subiectul
activ (creditorul) poate pretinde subiectului pasiv (debitorul) să dea, să facă sau să nu
facă ceva, dreptul creditorului putând fi realizat cu concursul debitorului. ObligaŃia
corelativă drepturilor reale este întotdeauna negativă de a nu face nimic de natură a aduce
atingere exerciŃiului dreptului real. Drepturilor de creanŃă le corespunde fie o obligaŃie
pozitivă al cărei obiect este de a da sau a face, fie o obligaŃie negativă. Titularii
drepturilor reale beneficiază de prerogativele urmăririi bunului în mâna oricui s-ar afla şi
a preferinŃei. Titularul unui drept de creanŃă nu se bucură de prerogativele menŃionate mai
sus, şi, fiind un simplu creditor chirografar, are doar un drept de urmărire asupra
întregului patrimoniu al debitorului (drept de gaj general). Pentru amănunte a se vedea
Gh. Beleiu – op. cit., p. 75-77; Iosif R. Urs – op. cit., p. 142-144.

4
executarea prestaŃiei ce i se datorează, cât şi în mijlocul juridic
defensiv, respectiv în posibilitatea legală a creditorului de a refuza
restituirea prestaŃiei executată voluntar de către debitor.
Din definiŃie rezultă că mijloacele juridice prin care se asigură
realizarea dreptului de creanŃă într-un raport de obligaŃie sunt de două feluri:
a) ofensive sau directe, incluzând:
- acŃiunea în justiŃie – posibilitatea creditorului de a solicita
şi obŃine o hotărâre judecătorească prin care debitorul să
fie obligat la executarea prestaŃiei datorate;
- daune interese moratorii – despăgubiri băneşti pe care
debitorul este obligat să le plătească creditorului pentru
repararea prejudiciului cauzat prin întârzierea executării
prestaŃiei. Daunele se stabilesc fie prin acordul de voinŃă al
părŃilor, incluzând în contract o clauză penală, fie printr-o
hotărâre judecătorească;
- executarea silită. Procedura executării silite se declanşează
dacă, după obŃinerea hotărârii judecătoreşti, debitorul
continuă să nu-şi execute prestaŃia. Executarea silită poate
fi directă, în natură, prin predarea bunurilor de la debitor la
creditor cu ajutorul executorului judecătoresc, şi indirectă,
prin echivalent bănesc, recurgându-se la vânzarea
bunurilor debitorului sau la poprirea sumelor pe care
acesta urma să le primească de la terŃi.
b) defensive sau indirecte, cuprinzând:
- ExcepŃia pe care o poate invoca creditorul în faŃa instanŃei în
cazul în care debitorul ar pretinde restituirea prestaŃiei
executate de către el voluntar. În cazul obligaŃiilor
imperfecte, creditorul nu poate recurge nici la acŃiunea în
justiŃie şi nici la procedura executării silite, dar dacă
debitorul îşi execută voluntar obligaŃia, el nu poate solicita
creditorului restituirea prestaŃiei pe motiv că nu a cunoscut
că acesta din urmă este lipsit de dreptul la acŃiune şi la
executare silită5.

5
InterdicŃia este reglementată expres de art. 1092 alin. 2 C.civ., potrivit căruia:
„RepetiŃiunea nu este admisă în privinŃa obligaŃiilor naturale, care au fost achitate de
bună-voie”. şi de art. 20 alin. 1 din Decretul nr.167/1958 privind prescripŃia extinctivă
potrivit căruia „debitorul care a executat obligaŃia după ce dreptul la acŃiune al
creditorului s-a prescris, nu are dreptul să ceară înapoierea prestaŃiei, chiar dacă la data
executării nu ştia că termenul prescripŃiei era împlinit”.

5
 Capitolul II
OBLIGAłIA CIVILĂ – LATURĂ PASIVĂ A
RAPORTULUI JURIDIC OBLIGAłIONAL.

A. Prezentare teoretică.
SecŃiunea I: NoŃiunea de obligaŃie civilă

§ 1. Sensurile noŃiunii de obligaŃie

În vorbirea curentă, termenul „obligaŃie” desemnează orice
îndatorire de care este Ńinută o persoană în virtutea unor reguli sociale,
cum ar fi: obligaŃia morală, obligaŃia financiară, obligaŃia profesională,
obligaŃia religioasă etc.
Din punct de vedere juridic, termenul „obligaŃie” desemnează acea
îndatorire care este reglementată de o normă de drept şi care implică
intervenŃia forŃei publice, prin aplicarea sancŃiunilor prevăzute de
normele legale, în cazul nerespectării ei.
În terminologia juridică, noŃiunea de obligaŃie are trei accepŃiuni:

în sens larg (lato-sensu), prin obligaŃie se înŃelege acel raport
juridic în care o persoană, numită creditor, pretinde alteia,
numită debitor, să dea, să facă sau să nu facă ceva, în caz de
neîndeplinire, putând apela la forŃa de constrângere a statului6;

în sens restrâns (stricto sensu), obligaŃia civilă reprezintă
îndatorirea subiectului pasiv al raportului juridic obligaŃional de
a avea o conduită corespunzătoare dreptului subiectiv corelativ,
care poate consta în a da, a face sau a nu face ceva, şi care, la
nevoie, poate fi impusă prin forŃa coercitivă a statului.

în sens de titlu, termenul „obligaŃie” este folosit pentru a
desemna înscrisul, documentul care încorporează dreptul de
creanŃă al creditorului şi, evident, obligaŃia corelativă a
debitorului. În acest sens, noŃiunea de „obligaŃie” desemnează
chiar înscrisul constatator al unei creanŃe, de exemplu,
obligaŃiunile CEC, titlurile de credit.

6
În această accepŃie se pune semnul egal între o categorie de raporturi, respectiv
raportul juridic obligaŃional, şi un element al conŃinutului acestei categorii, respectiv
dreptul de creanŃă. El este uzitat mai ales pentru uşurinŃa în exprimare şi nu pentru
rigoarea ştiinŃifică. Vezi şi M. Costin, Mari instituŃii ale dreptului civil român, vol.
III, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1993, p. 14-15; D. Gherasim - Cu privire la
conŃinutul noŃiunii de obligaŃie civilă, în Dreptul nr. 5/1998, p. 40-43.

6
 § 2. DefiniŃia obligaŃiei civile
Codul civil român nu defineşte obligaŃia civilă, şi, în lipsa unui text
legal, această misiune şi-a asumat-o doctrina juridică7.
În ce ne priveşte, definim obligaŃia civilă ca latură pasivă a
raportului obligaŃional, respectiv ca îndatorirea subiectului pasiv al
raportului juridic civil de a avea o conduită corespunzătoare dreptului
subiectiv corelativ, care poate consta în a da, a face sau a nu face ceva şi
care, la nevoie, poate fi impusă prin forŃa coercitivă a statului.

SecŃiunea a II-a: Clasificarea obligaŃiilor civile

§ 1. Clasificarea obligaŃiilor în funcŃie de obiect

Din punct de vedere al obiectului, obligaŃiile civile se subdivid în:
obligaŃii de a da, a face şi a nu face; obligaŃii pozitive şi negative; obligaŃii
de rezultat şi de mijloace; obligaŃii pecuniare şi de altă natură
a) ObligaŃii de a da, a face, şi a nu face
● ObligaŃia de a da (aut dare) constă în îndatorirea debitorului de a
constitui8 sau de a transmite creditorului un drept real asupra unui lucru.
Spre exemplu: obligaŃia vânzătorului de a transmite dreptul de
proprietate asupra lucrului vândut, obligaŃia debitorului gajist sau ipotecar
de a constitui dreptul de gaj, respectiv de ipotecă în favoarea creditorului.
De regulă, în cazul obligaŃiilor privind un bun cert, transmiterea
dreptului real se realizează în momentul acordului de voinŃă al părŃilor,
respectiv la încheierea contractului. În acest sens, art. 971 C.civ. dispune:
„...în contractele ce au ca obiect transmiterea proprietăŃii sau a unui alt
drept real, proprietatea sau dreptul se transmite prin efectul
consimŃământului părŃilor” .
Prin excepŃie, există situaŃii în care obligaŃia de a da se execută
7
ObligaŃia civilă este „raportul juridic stabilit între două sau mai multe persoane pe baza
căruia o parte – numită debitor – se obligă să execute o prestaŃie pozitivă sau negativă –
să dea, să facă, sau să nu facă ceva – în folosul celeilalte părŃi – numită creditor – care are
posibilitatea să-i pretindă debitorului executarea prestaŃiei la care s-a obligat, putând să
recurgă la constrângerea de stat, în caz de neexecutare voluntară”(M. GaiŃă, op. cit., p. 5-
6); „raportul de drept civil în care o parte, numită creditor, are posibilitatea de a pretinde
celeilalte părŃi, numită debitor, să execute o prestaŃie sau mai multe prestaŃii ce pot fi de a
da, de a face sau a nu face, de regulă, sub sancŃiunea constrângerii de stat” (L. Pop, op.
cit., p. 10); „raport juridic în temeiul căruia o persoană - numită creditor – poate să
pretindă unei alte persoane – numită debitor – să-i facă o prestaŃie pozitivă sau negativă,
iar în caz de neîndeplinire, s-o poată obŃine în mod forŃat” (I. Dogaru, P. Drăghici, op.
cit., p. 14).
8
Se constituie un drept real asupra unui bun în situaŃia în care împrumutatul îşi anunŃă
îndatorirea de a constitui un drept de ipotecă sau de gaj în favoarea împrumutătorului,
pentru a garanta dreptul de creanŃă al acestuia.

7
într-un alt moment, ulterior încheierii contractului, fie prin voinŃa
părŃilor, fie datorită unor condiŃii concrete ce Ńin de natura lucrului.
Astfel, obligaŃia de a da se transmite ulterior în următoarele ipoteze:
- convenŃia priveşte lucruri certe, dar părŃile au convenit ca
dreptul de proprietate să se transmită la o dată ulterioară;
- convenŃia priveşte un bun cert, dar viitor, astfel încât dreptul nu
poate fi transmis cât timp lucrul nu există;
- convenŃia are ca obiect lucruri de gen ipoteza în care
transmiterea proprietăŃii are loc în momentul individualizării
bunului;
- convenŃia priveşte un lucru care nu aparŃine încă
înstrăinătorului, dreptul nu poate fi transmis decât în momentul
în care acesta devine titularul dreptului transmis.
● ObligaŃia de a face constă în îndatorirea debitorului de a efectua
o prestaŃie pozitivă în favoarea creditorului, alta decât constituirea sau
strămutarea drepturilor reale, având ca obiect executarea de lucrări,
prestarea de servicii sau predarea unui lucru9.
Sunt obligaŃii de a face: obligaŃia vânzătorului de a preda lucrul
vândut; obligaŃia antreprenorului de a construi un imobil; a presta
întreŃinerea unei persoane în baza contractului de întreŃinere; a repara un
autoturism; a executa o tehnoredactare etc.
● ObligaŃia de a nu face constă în îndatorirea debitorului de a nu
face ceva din ceea ce ar fi putut face, dacă nu s-ar fi obligat la inacŃiune.
Spre exemplu, obligaŃia pe care şi-o asumă cel împrumutat de a nu
înstrăina un anumit bun până când nu va efectua plata către împrumutător;
obligaŃia depozitarului de a nu se folosi de lucrul depozitat, obligaŃia de a nu
vinde un lucru până la un anumit termen etc.

b) ObligaŃii pozitive şi obligaŃii negative

ObligaŃiile pozitive sunt acelea care presupun o acŃiune, respectiv
obligaŃiile de a da şi a face.
ObligaŃiile negative sunt acelea care presupun o abstenŃiune, o
inacŃiune, adică obligaŃiile de a nu face.

c) ObligaŃii de rezultat (determinate) şi obligaŃii de mijloace (de

diligenŃă)
● ObligaŃia de rezultat (determinată) constă în îndatorirea
debitorului de a obŃine un rezultat anume, determinat.
ObligaŃia se consideră executată în momentul în care s-a obŃinut

9
Există situaŃii în care, din acelaşi raport obligaŃional se nasc ambele obligaŃii de a da şi a
face. Este cazul contractelor de vânzare-cumpărare, schimb şi donaŃie care obligă atât la
transferul proprietăŃii cât şi la predarea bunului.

8
rezultatul urmărit. Astfel, debitorul se obligă şi garantează că, prin
acŃiunea sau inacŃiunea sa, va obŃine un rezultat în favoarea debitorului.
Sunt obligaŃii de rezultat toate obligaŃiile de a da şi a nu face.
Spre exemplu: obligaŃia vânzătorului de a transmite dreptul de
proprietate, obligaŃia autorului unei lucrări ce a încheiat un contract de
publicitate cu o editură, de a nu încheia, într-un termen stabilit, un
asemenea contract cu o altă editură.
Intră în această categorie şi marea majoritate a obligaŃiilor de a
face: obligaŃia vânzătorului de a preda bunul cumpărătorului; obligaŃia
cărăuşului de a transporta lucrul la destinaŃie; obligaŃia antreprenorului de
a preda clientului lucrarea efectuată; obligaŃia depozitarului de a restitui
lucrul depozitat.
● ObligaŃia de mijloace (de diligenŃă) constă în îndatorirea
debitorului de a depune toată stăruinŃa pentru a obŃine un anumit rezultat,
fără însă ca realizarea lui să constituie obiectul obligaŃiei.
ObligaŃia se consideră executată chiar dacă nu s-a obŃinut rezultatul
urmărit, dacă debitorul a depus toată stăruinŃa, toate eforturile în acest
sens. Debitorul nu se obligă şi nici nu garantează obŃinerea rezultatului
urmărit, prestaŃia sa se consideră a fi executată în măsura în care a
întreprins tot ceea ce era necesar pentru atingerea scopului propus.
Intră în această categorie obligaŃii de a face, precum: obligaŃia
medicului de a trata un bolnav; obligaŃia profesorului de a pregăti un elev
în vederea promovării examenului etc.
● ImportanŃa clasificării. DistincŃia între obligaŃii de rezultat şi
obligaŃii de mijloace prezintă interes din punct de vedere al răspunderii
debitorului. Şi anume:
- În cazul obligaŃiilor de rezultat, simpla nerealizare a rezultatului
urmărit angajează automat răspunderea debitorului. Cu alte
cuvinte, dacă debitorul nu atinge rezultatul la care s-a obligat,
ipso facto, el este prezumat a fi în culpă.
- În ceea ce priveşte obligaŃiile de mijloace, nerealizarea scopului
nu constituie o prezumŃie de culpă a debitorului. Astfel,
creditorul va trebui să probeze culpa debitorului, respectiv că nu
a depus toată prudenŃa, diligenŃa pentru obŃinerea rezultatului
scontat.

§ 2. Clasificarea obligaŃiilor după sancŃiunea lor

În caz de neexecutare a obligaŃiei de către debitor, creditorul este
îndreptăŃit să obŃină executarea silită, pe calea constrângerii de stat10. În

10
Posibilitatea de a apela la forŃa coercitivă a statului deosebeşte obligaŃia juridică de
cea morală. ObligaŃia morală se execută în virtutea convingerii intime influenŃată
de oprobiul public, fără a se recurge la forŃa coercitivă statală.

9
funcŃie de cum pot fi sau nu pot fi executate silit, obligaŃiile se împart în
civile sau perfecte şi naturale sau imperfecte.
a) ObligaŃiile civile sau perfecte sunt acele obligaŃii a căror
executare este asigurată în caz de neexecutare voluntară a debitorului,
printr-o acŃiune în justiŃie şi obŃinerea unui titlu executoriu ce poate fi pus
în executare silită.
Pentru executarea lor, creditorul are, ca principal mijloc ofensiv,
dreptul la acŃiune în justiŃie, motiv pentru care ele se mai numesc şi
obligaŃii înzestrate cu acŃiune în justiŃie. Marea majoritate a obligaŃiilor
se includ în această categorie.
b) ObligaŃiile naturale sau imperfecte sunt acele obligaŃii a căror
executare nu se poate obŃine pe cale silită dar, în măsura în care sunt
executate de bună voie de către debitor, acesta nu are dreptul să pretindă
restituirea prestaŃiei.
Creditorul nu are la dispoziŃie mijloace juridice ofensive pentru a
obŃine executarea acestor obligaŃii, fiind lipsit de dreptul la acŃiune în
sens material, de aceea ele sunt numite şi obligaŃii neînzestrate cu acŃiune
în justiŃie.
La rândul lor, obligaŃiile naturale se împart în:
- obligaŃii degenerate, obligaŃii iniŃial perfecte, care şi-au pierdut
dreptul la acŃiune în sens material, ca efect al neexercitării lui în termenul
de prescripŃie extinctivă.
Un exemplu îl oferă art. 20 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958
privitor la prescripŃia extinctivă, conform căruia „debitorul care a
executat obligaŃia după ce dreptul la acŃiune al creditorului s-a prescris
nu are dreptul să ceară înapoierea prestaŃiei, chiar dacă la data
executării nu ştia că termenul de prescripŃie era împlinit”.
- obligaŃii avortate, obligaŃii care, ab initio, s-au născut fără a fi
însoŃite de dreptul la acŃiune în justiŃie.
Spre exemplu: obligaŃiile născute dintr-un testament nevalabil
(verbal, nedatat, nesemnat de testator); obligaŃia de întreŃinere între rude
care nu au o asemenea îndatorire legală; în cazul obligaŃiilor rezultate din
contractul de joc sau prinsoare, conform art. 1636 C.civ., creditorul
(câştigătorul) nu are acŃiune în justiŃie pentru a-şi reclama câştigul.

§ 3. Clasificarea obligaŃiilor în funcŃie de opozabilitatea lor

Acest criteriu de clasificare are în vedere sfera persoanelor obligate
faŃă de dreptul subiectiv al creditorului. Din acest punct de vedere,
obligaŃiile se pot clasifica în două categorii11:
11
Marea majoritate a literaturii juridice este adepta unei clasificări tripartite în obligaŃii
obişnuite, obligaŃii reale (propter rem) şi obligaŃii opozabile şi terŃilor (scriptae in rem)
(C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit., p. 8-9; E. Safta-Romano, op. cit., p. 13; P.M. Cosmovici,
op. cit., p. 121; M. GaiŃă, op. cit., p. 16-17; D.C. Florescu, op. cit., p. 24-26). În opinia

10
 a) ObligaŃii obişnuite (simple) – obligaŃii ce revin debitorului faŃă
de care s-au născut. Acestea sunt cele mai numeroase, iar sub aspectul
opozabilităŃii li se aplică regulile ce guvernează drepturile de creanŃă.
b) ObligaŃii reale – sunt îndatoriri legale sau contractuale a căror
existenŃă este strâns legată de anumite drepturi reale sau de posesia unor
imobile.
Se disting două categorii de obligaŃii reale:
- obligaŃii reale de a face (propter rem) sunt îndatoriri ce revin
deŃinătorului unui bun imobil ce decurg din importanŃa deosebită a
acestui bun pentru societate.
ObligaŃiile reale de a face sunt în strânsă legătură cu un anumit
lucru (propter rem) şi apar ca un accesoriu al dreptului real, urmând
regimul juridic al acestuia din urmă. Astfel, în caz de înstrăinare a
bunului, obligaŃia reală se transmite odată cu acesta fără a fi necesară o
convenŃie a părŃilor în acest sens.
ObligaŃiile propter rem sunt legale (îşi au izvorul în lege)12 şi
convenŃionale (îşi au izvorul în acordul de voinŃă al părŃilor)13.
- obligaŃii opozabile şi terŃilor (scriptae in rem) sunt îndatoriri
strâns legate de posesia unui imobil astfel încât creditorul îşi poate realiza
dreptul său numai dacă titularul actual al dreptului real asupra lucrului va
fi obligat să respecte acest drept (dreptul creditorului), deşi nu a participat
direct şi personal la formarea raportului obligaŃional.
Este cazul locatarului unui bun pe care locatorul l-a înstrăinat după
încheierea contractului de locaŃiune. Noul dobânditor al bunului, deşi nu se
află în nici un raport juridic cu locatarul, este obligat conform art. 1441

noastră, obligaŃiile reale sunt o categorie intermediară între drepturile reale şi drepturile
de creanŃă, având o opozabilitate mai restrânsă decât drepturile reale şi mai largă decât
drepturile de creanŃă. Ele constau în anumite îndatoriri determinate de faptul stăpânirii
unui bun, şi, în opoziŃie cu obligaŃiile obişnuite, nu sunt strict legate de persoana
debitorului iniŃial determinat.
12
Sunt obligaŃii propter rem legale: obligaŃiile deŃinătorilor de bunuri agricole de a
cultiva, de a conserva calităŃile solului, de combatere a dăunătorilor şi de a pune la
dispoziŃie terenurile aflate în perimetrele de ameliorare în scopul exercitării lucrărilor
necesare pentru ridicarea capacităŃii de producŃie (art. 64 şi art. 80-83 din Legea fondului
funciar nr. 18/1991, cu modificările ulterioare); obligaŃiile deŃinătorilor de pădure de a
efectua lucrări de întreŃinere şi reîmpădurire precum şi lucrări prevăzute de angajamentele
silvice elaborate de organele de specialitate; obligaŃiile deŃinătorilor de fonduri de
vânătoare de a permite exercitarea vânătorii şi aplicarea măsurilor de protecŃie a
vânatului, de a permite deplasarea instalaŃiilor şi amenajărilor vânătoreşti provizorii, de a
lua măsuri pentru protecŃia vânatului şi a mediului său.
13
Intră în această categorie servituŃiile convenŃionale, spre exemplu servituŃiile de
trecere. Conform art. 631 C.civ., proprietarul unui fond aservit îşi poate asuma, prin
contract, obligaŃia de a efectua lucrările necesare exerciŃiului servituŃii, obligaŃie ce se va
transmite, ca un accesoriu al fondului aservit, la toŃi dobânditorii ulteriori, fără a fi
necesară o nouă convenŃie.

11
C.civ. să recunoască locaŃiunea făcută înainte de vânzarea bunului, dacă
aceasta s-a făcut prin act autentic sau prin act sub semnătură privată cu dată
certă, cu excepŃia situaŃiei în care încetarea locaŃiunii din cauza vânzării s-ar
fi prevăzut în chiar contractul de locaŃiune.

§ 4. Clasificarea obligaŃiilor în funcŃie de structură

łinând cont de acest criteriu, obligaŃiile se împart în:
a) ObligaŃii pure şi simple, obligaŃii care au cea mai simplă
formă structurală: un creditor, un debitor, un obiect constând într-o
singură prestaŃie şi nu sunt afectate de modalităŃi;
b) ObligaŃii complexe, obligaŃii care au în structura lor fie mai
multe subiecte (obligaŃii cu pluralitate de subiecte), fie mai multe obiecte
(obligaŃii cu pluralitate de obiecte), fie elemente suplimentare privind
existenŃa şi executarea lor – termenul şi condiŃia (cunoscute ca obligaŃii
afectate de modalităŃi).

SecŃiunea III-a Izvoarele obligaŃiilor civile

1. NoŃiunea de izvor al obligaŃiei civile

● RelaŃiile sociale se convertesc în raporturi juridice prin
intermediul normei de drept care le reglementează. Astfel, raportul social,
ca urmare a reglementării juridice, devine un raport juridic abstract.
Pentru ca raportul juridic abstract să se convertească într-un raport
juridic concret este necesară intervenŃia unei împrejurări (act sau fapt
juridic) de care legea leagă naşterea, modificarea, stingerea unui astfel de
raport.
● Prin izvor de obligaŃie14 înŃelegem acea împrejurare (fapt juridic
în sens larg) care dă naştere unui raport juridic obligaŃional, generând
implicit drepturi de creanŃă şi obligaŃii corelative, în favoarea şi respectiv
în sarcina părŃilor.
Faptul juridic – lato sensu – cuprinde actul juridic şi faptul
juridic în sens restrâns15:

14
NoŃiunea de izvor de obligaŃie nu se confundă cu noŃiunea de izvor de drept. Prin izvor
de drept se înŃelege forma în care se exprimă dreptul obiectiv, adică normele juridice,
respectiv Codul civil, legile şi actele normative subordonate acestora (pentru amănunte a
se vedea Iosif R. Urs, op. cit., p. 64-75). Izvorul de obligaŃie dă naştere unui raport
obligaŃional, generând implicit drepturi de creanŃă şi îndatoriri corespunzătoare în
favoarea, respectiv în sarcina părŃilor.
15
Sintagma fapt juridic în sens restrâns este folosită pentru a evidenŃia calitatea lui de
izvor de obligaŃii în opoziŃie cu actul juridic. Atunci când se are în vedere efectul lor
comun – acela de a da naştere unui raport obligaŃional – se utilizează expresia de fapt
juridic în sens larg.

12
 - Actul juridic constă într-o acŃiune omenească săvârşită cu
intenŃia de a produce efecte juridice.
- Faptul juridic stricto-sensu este o acŃiune omenească săvârşită
fără intenŃia de a produce efecte juridice, efecte ce se produc,
totuşi, în virtutea legii.

2. Clasificarea izvoarelor obligaŃiilor

● În sistemul Codului civil, sunt izvoare ale obligaŃiilor: contractul,
cvasicontractul, delictul şi cvasidelictul.
Contractul este, potrivit art. 942 C.civ., un acord de voinŃă între
două sau mai multe părŃi, prin care se constituie, se modifică ori se stinge
un raport juridic de obligaŃii;
Cvasicontractul este definit în art. 986 C.civ., ca fiind „un fapt licit
şi voluntar, din care se naşte o obligaŃie către o altă persoană sau
obligaŃii reciproce între părŃi”. Codul civil reŃine drept cvasicontracte:
gestiunea de afaceri şi plata lucrului nedatorat;
Delictul şi cvasidelictul sunt, conform art. 998 şi 999 C.civ., fapte
ilicite care cauzează altuia un prejudiciu şi care obligă pe acela care l-a
cauzat a-l repara. Ceea ce distinge delictul de cvasidelict este faptul că
delictul este o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii săvârşită cu intenŃie,
iar cvasidelictul o faptă ilicită săvârşită din neglijenŃă sau imprudenŃă
(fără intenŃie).
● În literatura de specialitate, clasificarea izvoarelor obligaŃiilor
propusă de Codul civil a fost criticată sub următoarele aspecte:
- clasificarea este incompletă, deoarece sunt omise actul juridic
unilateral şi îmbogăŃirea fără justă cauză ca izvoare de obligaŃii;
- clasificarea este inexactă, fiindcă gestiunea de afaceri şi plata
nedatorată, deşi reglementate drept cvasicontracte, sunt lipsite de
acordul de voinŃe. Ambele presupun fapte ce exced domeniul
contractual, şi prin urmare sunt considerate fapte licite;
- clasificarea este inutilă, deoarece distinge între delicte şi cvasi-
delicte, deşi în dreptul civil efectele produse sunt identice,
respectiv repararea integrală a prejudiciului.

3. Clasificarea doctrinară a izvoarelor obligaŃiilor civile

Marea majoritate a doctrinei consideră că izvoarele obligaŃiilor se
împart în două categorii:
a) acte juridice – manifestări de voinŃă făcute cu intenŃia de a
produce efecte juridice, respectiv de a naşte, modifica sau
stinge raporturi juridice obligaŃionale. Ele se împart în
contracte şi acte juridice unilaterale;
b) fapte juridice stricto-sensu – acŃiuni omeneşti, licite sau

13
 ilicite, săvârşite fără intenŃia de a produce efecte juridice,
efecte ce se produc totuşi în virtutea legii.
Faptele juridice sunt de două feluri:
- fapte juridice licite cuprinzând: gestiunea de afaceri, plata
nedatorată, îmbogăŃirea fără justă cauză. Codul civil
reglementează numai pe primele două sub denumirea de
cvasicontracte (art. 986 - 997);
- fapte juridice ilicite cuprizând:

delictele – fapte ilicite cauzatoare de prejudicii săvârşite
cu intenŃie (art. 998 C. civ.);

cvasidelictele – fapte ilicite din neglijenŃă sau imprudenŃă
(art. 999 C. civ.).

14
 Reprezentări grafice

a. Clasificarea obligaŃiilor

După obiect

1 2 3

ObligaŃia ObligaŃia
de „a da” pozitivă ObligaŃia
ObligaŃia de rezultat
de „a face” ObligaŃia
negativă ObligaŃia
ObligaŃia de de mijloace
„a nu face”

După gradul de opozabilitate

ObligaŃie ObligaŃie
obişnuită reală

propter rem scriptae in

rem

După sancŃiune

ObligaŃie ObligaŃie
perfectă imperfectă

Degenerată Avortată

După structură
ObligaŃie pură şi
ObligaŃie complexă
simplă

15
 b. Izvoarele obligaŃiilor

Faptul juridic
Lato-sensu

Actul juridic Faptul juridic

stricto-sensu

Contractul Actul juridic Faptul juridic Faptul juridic

unilateral licit ilicit

Cvasidelictul
ÎmbogăŃirea fără cauză justă

Delictul
Plata nedatorată

Gestiunea de afaceri

16
 c. Raportul juridic civil

Raport
Raport
personal
patrimonial
nepatri-
monial

♦ privind existenŃa şi integritatea Raport real

fizică sau morală a persoanei;
♦ privind elementele de identificare
a persoanei; Raport obligaŃional
♦ izvorând din creaŃia intelectuală

17
 Titlul II:
ACTUL JURIDIC CA IZVOR DE OBLIGAłII
CIVILE

A. Prezentare teoretică.

Capitolul I
ACTUL JURIDIC UNILATERAL CA IZVOR DE OBLIGAłII

§ 1. NoŃiunea de act juridic unilateral

Actul juridic unilateral reprezintă manifestarea de voinŃă a unei
singure persoane fizice sau juridice, făcută cu intenŃia de a produce efecte
juridice, adică de a naşte, modifica sau stinge un raport juridic civil.
Aceasta este şi principala deosebire dintre actul juridic unilateral şi contract,
ca izvoare de obligaŃii.
Manifestarea de voinŃă a unei singure persoane juridice este
suficientă pentru a da naştere unei obligaŃii acesteia, fără a-i fi necesară o
acceptare din partea creditorului. Odată ce a fost manifestată, voinŃa
unilaterală generatoare de obligaŃii devine irevocabilă, astfel încât nu mai
poate fi retractată de autorul ei.

§ 2. Categorii de acte juridice unilaterale

În lipsa unei reglementări de principiu în Codul civil a actului
juridic unilateral, ca izvor de obligaŃii, literatura de specialitate apreciază
că actul unilateral este izvor de obligaŃii în următoarele cazuri:
a) promisiunea publică de recompensare 16 constă în obligaŃia pe
care şi-o asumă promitentul faŃă de o persoană nedeterminată, de
a-i plăti o recompensă dacă aceasta va îndeplini o anumită
prestaŃie sau activitate (de exemplu, recompensa acordată de
promitent aceluia care-i va găsi obiectul pierdut).ObligaŃia
promitentului de a plăti recompensa se naşte imediat ce a făcut
promisiunea, chiar dacă cel ce săvârşeşte prestaŃia sau
16
Într-o altă opinie, promisiunea publică de recompensă nu este un act juridic
unilateral ci o ofertă de a contracta făcută publicului. Dacă o persoană săvârşeşte actul
sau faptul pentru care a fost recompensat şi se prezintă să o primească, înseamnă că a
acceptat tacit oferta făcută şi, prin urmare, între promitent şi beneficiar s-a încheiat un
contract (L. Pop – op.cit., p. 137). În opinia noastră, nici oferta de recompensă şi nici
acceptarea ei nu reprezintă manifestări de voinŃă cu intenŃia de a produce efecte
juridice, şi, în eventualitatea unui contract, ne întrebăm care este natura juridică a
acestuia.

18
 activitatea nu a cunoscut-o.
b) promisiunea publică de premiere 17 a unei lucrări, activităŃi, în
cazul câştigării unui concurs. Această promisiune constă în
obligaŃia pe care şi-o asumă promitentul de a premia pe acela
care va câştiga un concurs organizat pentru anumite lucrări sau
activităŃi (concurs de picturi, compoziŃii muzicale, turneu de
tenis, întrecere de atletism).
c) oferta de a contracta este manifestarea de voinŃă a unei persoane
care doreşte să încheie un contract. Oferta de a contracta este
izvor de obligaŃii numai dacă s-a stabilit expres sau tacit un
termen de valabilitate a propunerii. În acest termen, oferta nu
poate fi revocată, născându-se obligaŃia ofertantului de a o
menŃine până la expirarea termenului.
d) oferta de purgă a imobilului ipotecat. Dobânditorul unui imobil
ipotecat poate notifica debitorului ipotecar că se oferă să achite
datoriile şi sarcinile ipotecare, în limita preŃului de cumpărare a
imobilului sau a preŃului evaluat al imobilului – dacă a fost
primit prin donaŃie (art. 1804-1806 C.civ.). Ofertantul are
sarcina de a menŃine oferta timp de 40 de zile.

Capitolul II
CONTRACTUL CA IZVOR DE OBLIGAłII

SecŃiunea I – NoŃiunea şi clasificarea contractelor

§ 1. NoŃiunea de contract.
● DefiniŃia propusă de Codul civil. Potrivit art. 942 C.civ.,
contractul este „actul între două sau mai multe persoane, pentru a
constitui sau a stinge între dânşii un raport juridic”. DefiniŃia din Codul
civil este incompletă deoarece nu enumeră ca efect al contractului, alături
de constituire şi stingere, şi modificarea unui raport juridic civil.
În legislaŃia noastră, termenul de contract este sinonim cu acela de
convenŃie18.

17
În sensul că obligaŃia promitentului se naşte dintr-un contract încheiat cu fiecare
participant, afectat de condiŃia suspensivă a câştigării concursului (a se vedea L.Pop –
op.cit., p. 138
18
Codul civil utilizează ambele noŃiuni, Titlul II fiind intitulat „despre contracte sau
convenŃii”. În literatura juridică mai veche se făcea diferenŃiere între convenŃie şi
contract, plecându-se de la art. 1101 C.civ. francez (text ce nu a fost reprodus în
legislaŃia noastră) care defineşte contractul ca fiind „o convenŃie prin care una sau
mai multe persoane se obligă să facă sau să nu facă ceva”. Astfel, se consideră că

19
 ● DefiniŃia propusă de doctrină. Literatura juridică a consacrat
definiŃia potrivit căreia contractul este acordul de voinŃă a două sau mai
multe persoane, realizat cu intenŃia de a produce efecte juridice,
respectiv a crea, a modifica sau a stinge un raport juridic civil.
Este de observat că elementul specific şi esenŃial al contractului ca
act juridic este acordul de voinŃe al părŃilor, adică exteriorizarea
simultană sau consecutivă a consimŃământului fiecărei părŃi de a se
obliga juridic. Persoanele fizice şi juridice se obligă numai prin voinŃa
lor şi numai în măsura în care îşi manifestă voinŃa în acest scop.

§ 2. Clasificarea contractelor
În virtutea principiului libertăŃii contractuale, persoanele fizice şi
juridice pot încheia, în limitele impuse de lege, o varietate de contracte.
1. După conŃinut:
a) Contracte sinalagmatice (bilaterale) care dau naştere la
obligaŃii în sarcina ambelor părŃi, astfel încât fiecare dintre acestea au
concomitent atât calitatea de creditor, cât şi de debitor.
Potrivit art. 943 C.civ., „contractul este bilateral sau sinalagmatic
când părŃile se obligă reciproc una către alta”. Spre exemplu: în
contractul de vânzare-cumpărare, vânzătorul se obligă să transfere
dreptul de proprietate şi să predea bunul, iar cumpărătorul se obligă să
plătească
b) Contracte unilaterale care dau naştere la obligaŃii în sarcina
unei singure părŃi, astfel încât o parte este numai creditor, iar cealaltă
numai debitor.
Potrivit art. 944 C.civ. „contractul este unilateral când una sau
mai multe persoane se obligă către una sau mai multe persoane, fără ca
acestea din urmă să se oblige”.Spre exemplu: contractul de donaŃie, de
mandat neremunerat, depozitul neremunerat, comodatul,

● Precizări:

nu trebuie confundat contractul unilateral cu actul juridic unilateral.
Actul juridic unilateral nu este un contract deoarece el este rezultatul
manifestării unilaterale de voinŃă, iar contractul, deci şi contractul
unilateral, face parte din categoria actelor juridice de formaŃie bi şi
multilaterală.

În literatura de specialitate a apărut şi categoria de contracte
sinalagmatice imperfecte, o categorie intermediară între contracte
sinalagmatice şi contracte unilaterale. Acestea sunt contracte
concepute iniŃial drept contracte unilaterale, care pe parcursul

sfera de efecte a convenŃiei este mai largă decât cea a contractului, convenŃia putând
crea, modifica sau stinge, un raport juridic civil, iar contractul limitându-se la a crea
un astfel de raport.

20
 existenŃei lor dau naştere la obligaŃii şi în sarcina creditorului faŃă de
debitorul contractual (de exemplu, în contractul de depozit gratuit,
dacă depozitarul face anumite cheltuieli de conservare a bunului,
deponentul va fi obligat să restituie aceste cheltuieli).

● ImportanŃa clasificării:

din punct de vedere al efectelor, numai în cazul contractelor sinalag-
matice se pune problema, după cum vom vedea, a excepŃiei de neex-
ecutare a contractului, a riscului contractual şi a rezoluŃiunii/rezilierii;

sub aspect probatoriu, în privinŃa contractului sinalagmatic se aplică
formalitatea multiplului exemplar (art. 1179 C.civ.), iar în privinŃa
contractului unilateral care conŃine obligaŃia de plată a unei sume de
bani sau de a da o cantitate de bunuri de gen, se utilizează
formalitatea „bun şi aprobat” (art. 1180 C.civ.).

2. După scopul urmărit de părŃi:

a) Contracte cu titlu oneros, în care fiecare parte urmăreşte o
contraprestaŃie în schimbul folosului patrimoniului procurat celeilalte
părŃi.
Potrivit art. 945 C.civ. „contractul oneros este acela în care
fiecare parte voieşte a-şi procura un avantaj”. Spre exemplu, contractul
de vânzare-cumpărare; de locaŃiune, de rentă viageră.
Contractele cu titlu oneros se subclasifică în comutative şi aleatorii.
- Contractele comutative sunt acelea în care existenŃa şi întinderea
prestaŃiilor părŃilor sunt certe şi cunoscute din chiar momentul încheierii
lor (art. 947 alin. 1 C.civ.). Sunt comutative contractul de vânzare-
cumpărare, de schimb, locaŃiune, antrepriză şi în general marea
majoritate a contractelor.
- Contractele aleatorii sunt acelea în care existenŃa sau întinderea
prestaŃiilor părŃilor sau numai ale uneia dintre ele depinde de un eveniment
incert, de hazard (alea). La încheierea contractului nu se cunoaşte întinderea
prestaŃiilor, nu se poate şti cuantumul câştigului sau al pierderii şi uneori nu
se poate şti nici măcar dacă va exista sau nu câştig ori pierdere (art. 947 alin.
2 C.civ.). Sunt aleatorii, contractul de asigurare , de rentă viageră, de
întreŃinere pe viaŃă.
b) Contracte cu titlu gratuit, în care una din părŃi se obligă să
procure celeilalte un folos patrimonial fără a primi ceva în schimb. Art.
946 C.civ. prevede: „contractul gratuit sau de binefacere este acela în
care una dintre părŃi voieşte a procura, fără echivalent, un avantaj
celeilalte” Aşa sunt, spre exemplu, contractul de donaŃie, mandatul şi
depozitul neremunerat, comodatul.
Aceste contracte se subdivid în: liberalităŃi şi contracte dezinteresate.
- LiberalităŃile sunt contracte cu titlu gratuit prin care una dintre

21
părŃi procură celeilalte un avantaj patrimonial, fără a primi un echivalent,
micşorându-şi astfel patrimoniul (contractul de donaŃie).
- Contractele dezinteresate sunt contracte cu titlu gratuit prin care
o parte procură celeilalte un avantaj patrimonial, fără să-şi micşoreze
patrimoniul (mandatul gratuit, depozitul neremunerat, comodatul.

● Precizare
Anumite contracte prin esenŃa lor sunt cu titlu oneros (contractul de
vânzare-cumpărare, contractul de schimb, de închiriere). Acestea nu pot fi
contracte cu titlu gratuit; gratuitatea ar schimba însăşi calificarea
contractelor. În acelaşi timp, există şi contracte prin esenŃa lor gratuite,
spre exemplu: contractul de comodat (împrumutul de folosinŃă gratuit).
Astfel, dacă pentru folosinŃa lucrului se va cere un echivalent, contractul
încetează să mai fie de comodat, dobândind o altă calificare, respectiv de
contract de închiriere.

3. După modul de formare:

a) Contracte consensuale sunt acelea care se încheie care se
încheie prin simplul acord de voinŃă al părŃilor (solo consens), fără nici o
formalitate.
Simpla manifestare de voinŃă, neînsoŃită de nici o formă este
suficientă pentru formarea valabilă a contractului. Dacă părŃile
consemnează manifestarea de voinŃă într-un înscris, o fac nu pentru a da
valabilitate contractului (ad validitatem), ci pentru a-şi asigura un mijloc
de probă privind încheierea şi conŃinutul acestuia (ad probationem).
b)Contracte solemne sunt acelea pentru a căror încheiere valabilă
este necesar ca acordul de voinŃă al părŃilor să îmbrace o anumită formă,
de regulă forma autentică, sau să fie însoŃit de anumite solemnităŃi
prevăzute de lege.
Simplul acord de voinŃă este insuficient pentru a lua naştere în mod
valabil un contract, iar nerespectarea formei sau formalităŃilor prevăzute
de lege se sancŃionează cu nulitatea absolută a contractului. De exemplu:
contractul de donaŃie (art. 813 C.civ.), contractul de ipotecă (art. 1772
C.civ.), contractul de vânzare-cumpărare de terenuri (art. 46 din Legea
nr. 18/1991 privind fondul funciar);
c) Contracte reale sunt contracte pentru a căror formare, pe lângă
acordul de voinŃă al părŃilor este necesară şi remiterea materială a
lucrului.
Sunt contracte reale contractul de împrumut de consumaŃie –
mutuum; contractul de împrumut de folosinŃă – comodat; contractul de
depozit; depozitul, contractul de transport.
Aceste contracte nu se consideră încheiate decât în momentul
predării lucrului. Acordul de voinŃă al părŃilor, prealabil predării, are

22
valoarea unui simplu antecontract, în temeiul căruia părŃile se obligă să
încheie ulterior contractul, prin remiterea efectivă a bunului.

4. După efectele pe care le produc:

a) Contracte constitutive de drepturi sunt acelea care dau naştere
la un drept subiectiv civil care nu a existat anterior (contractul de ipotecă,
de gaj, de instituire a unui dezmembrământ).
b) Contracte translative de drepturi sunt acelea care strămută un
drept dintr-un patrimoniu în altul (contractul de vânzare-cumpărare, de
donaŃie etc.).
c) Contracte declarative de drepturi au ca efect consolidarea sau
definitivarea unui drept subiectiv preexistent (contractul de tranzacŃie
prin care se pune capăt sau se preîntâmpină un litigiu între părŃi prin
recunoaşterea unor drepturi preexistente; contractul de împărŃeală prin
care se pune capăt coproprietăŃii sau indiviziunii, şi care produce efecte,
nu din momentul încheierii sale, ci anterior, din momentul în care a luat
naştere coproprietatea sau indiviziunea.

5. După modul de executare:

a) Contracte cu executare imediată (uno ictu) sunt contracte a
căror executare (o singură prestaŃie) se produce într-un singur moment.
b) Contracte cu executare succesivă sunt contracte ce presupun
mai multe prestaŃii ale debitorului care se execută succesiv, eşalonat în
timp (contractul de locaŃiune, contractul de arendare, contractul de
asigurare).

● Precizare:
Este posibil ca, prin voinŃa lor, părŃile să convină ca un contract care
în mod obişnuit se execută instantaneu, dintr-o dată să se execute în mod
succesiv. Spre exemplu, în cazul contractului de vânzare-cumpărare se
poate conveni ca plata să se facă eşalonat, la diferite intervale de timp.

● ImportanŃa clasificării

în cazul contractelor cu executare instantanee, neexecutarea sau
executarea necorespunzătoare a obligaŃiei este sancŃionată cu
rezoluŃiunea care desfiinŃează contratul şi pentru trecut, în timp ce în
cazul contractelor cu executare succesivă operează rezilierea, sancŃiune
ce operează numai pentru viitor;

în ipoteza contractelor cu executare succesivă când executarea este
ireversibilă, nulitatea operează numai pentru viitor nu şi cu efect
retroactiv;

în cazul contractelor cu executare succesivă se poate pune problema
suspendării executării din motive de forŃă majoră.

23
 6. După cum sunt sau nu nominalizate în legislaŃia civilă:
a) Contracte numite care sunt nominalizate în legislaŃia civilă, fie
în Codul civil, fie în alte legi civile (contractul de vânzare-cumpărare,
locaŃiunea, mandatul, depozitul etc.).
b) Contracte nenumite care nu sunt reglementate expres de lege
(de exemplu contractul de întreŃinere pe viaŃă).

● ImportanŃa clasificării :

pentru contractele numite nu este necesar ca părŃile să prevadă în
amănunt întregul conŃinut, pentru că, în măsura în care nu au
derogat de la dispoziŃiile legale, acestea le vor fi aplicabile în mod
automat şi complet;

în cazul contractelor nenumite se aplică regulile stabilite de părŃi, iar
pentru aspectele la care părŃile nu s-au referit în mod expres, se vor
aplica regulile generale care cârmuiesc materia obligaŃiilor, iar nu
cele care guvernează contractul numit cu care se aseamănă cel mai
mult. De exemplu, contractului de întreŃinere nu îi sunt aplicabile
dispoziŃiile legale din materia contractului de rentă viageră, ci
regulile generale în materie de contracte şi obligaŃii, exceptând cazul
în care părŃile au stabilit altfel.

7. După corelaŃia dintre ele:

a) Contracte principale, care au o existenŃă de sine stătătoare şi a
căror soartă nu depinde de un alt contract (marea majoritate a actelor);
b) Contracte accesorii, care nu au o existenŃă de sine stătătoare şi a
căror soartă depinde de un contract principal (arvuna, cauza penală,
contractul de gaj, contractul de ipotecă).

● ImportanŃa clasificării

valabilitatea contractului accesoriu se apreciază nu numai în raport de
propriile elemente, ci şi în funcŃie de validitatea contractului principal;

încetarea sau desfiinŃarea contractului principal atrage automat şi
încetarea sau desfiinŃarea contractului accesoriu potrivit regulii
accesorium sequitur principale.

8. După modul în care se exprimă voinŃa părŃilor în contract:

a) Contracte negociate sunt contracte în care toate condiŃiile şi
clauzele sunt rezultatul negocierilor libere purtate de părŃi;
b) Contracte de adeziune sunt contracte redactate în întregime de o
parte, cealaltă parte neavând posibilitatea de a le modifica, putând să le
accepte aderând la ele sau nu. Dacă le acceptă, ea aderă la un contract care a

24
fost preredactat (contractul de asigurare, contractul de furnizare a apei,
energiei electrice, a gazului, contractul de abonament radio şi TV, şi
abonament telefonic);
c) Contracte obligatorii sau „forŃate” sunt contracte a căror
încheiere este impusă de lege (asigurarea de răspundere civilă pentru
proprietarii de autovehicule).
Contractele obligatorii se aseamănă cu cele de adeziune cu
diferenŃierea că la contractele de adeziune condiŃiile contractuale sunt
impuse de o parte fie mai puternică din punct de vedere economic, fie
deŃinătoare a unui monopol, iar la contractele forŃate, condiŃiile încheierii
sunt impuse de lege.

SecŃiunea a II-a – Încheierea contractelor

§ 1. NoŃiunea de încheiere a contractului. CondiŃiile
contractului
● NoŃiune. Prin încheierea contractului se înŃelege realizarea
acordului de voinŃă al părŃilor asupra clauzelor contractuale. Acordul de
voinŃă presupune existenŃa consimŃământului valabil exprimat a cel puŃin
două părŃi cu privire la clauzele contractului.
Acordul de voinŃă, analizat prin prisma condiŃiilor de mai sus, se
realizează prin întâlnirea concordantă a ofertei de a contracta a unei
persoane, cu acceptarea acestei oferte de către o altă persoană.
● CondiŃii. Pentru a fi valabil, orice contract trebuie încheiat cu
respectarea condiŃiilor de fond şi de formă cerute imperativ de legea
civilă.
În privinŃa condiŃiilor de fond art. 948 din C. civ. prevede expres
condiŃiile esenŃiale pentru validitatea unei convenŃii, respectiv:
capacitatea de a contracta, consimŃământul valabil al părŃilor, obiectul
şi cauza civilă19.
Cu privire la forma contractului, acordul de voinŃă al părŃilor, nu
trebuie să îmbrace forme speciale pentru a produce efecte juridice,
consimŃământul putând fi exprimat în exterior expres, ori implicit sub
diferite forme, de la un simplu gest până la înscrisul autentic. Aşadar,
forma contractului este guvernată de principiul consensualismului. În

19
Astfel, potrivit art. 949 C. civ. poate încheia contracte orice persoană care nu este
declarată de lege ca incapabilă, care exprimă un consimŃământ valabil, neviciat prin
eroare, violenŃă, dol sau leziune (art. 953 C. civ.) cu privire la un obiect determinat
sau determinabil (art. 962 C. civ.) şi având o cauză licită, în lipsa căreia contractul nu
produce nici un efect (art. 966 C. civ.).

25
consecinŃă, ca regulă, contractele sunt consemnele producând efecte fără
a fi necesară observarea unor forme speciale în care să fie exprimat
consimŃământul.
Principiul cunoaşte şi excepŃii, în sensul că pentru anumite
contracte – fie pentru validitate, fie pentru probaŃiune, fie pentru
opozabilitate – se cer îndeplinite anumite formalităŃi a căror nerespectare
atrage aplicare unor sancŃiuni. Astfel:
- nerespectarea formei solemne cerută ad validitatem atrage
nulitatea absolută a contractului (în cazul contractului de
donaŃie – art. 813 C. Civ, a contractului de ipotecă – art. 1772
C. civ.);
- nerespectarea formei cerută ad probationem fără a duce la
nulitatea contractului, face imposibilă dovedirea lui cu un alt
mijloc de probă (la contractul de locaŃiune – art. C. civ.;
depozitul voluntar – art. 1597 C. civ.; tranzacŃia – art. 1705
C.civ. etc.);
- nerespectarea formei cerută pentru opozabilitate faŃă de terŃi,
fără a atrage nevaliditatea contractului, îl face inopozabil faŃă de
terŃi. AplicaŃiile acestei condiŃii le întâlnim, mai ales, în
domeniul publicităŃii imobiliare.

§ 2. Elementele încheierii contractului

OperaŃiunea prin care se realizează unirea ofertei cu acceptarea

reprezintă mecanismul de încheiere a contractului. Astfel, elementele
încheierii contractului sunt oferta de a contracta şi acceptarea ei de către
destinatar.

1. Oferta de a contracta
● NoŃiune. Propunerea de a contracta, făcută de către o persoană
poartă denumirea de ofertă sau policitaŃiune.
Oferta poate fi făcută verbal, în scris sau chiar în mod tacit. Simpla
tăcere nu are valoare juridică20. Totuşi, dacă din tăcere se poate desprinde o
anumită atitudine producătoare de efecte juridice, ea trebuie avută în vedere
(de exemplu, staŃionarea unui taximetru la locul de parcare rezervat,
reprezintă o ofertă de a încheia un contract de transport).
Oferta poate fi adresată unei persoane determinate cât şi unei
persoane nedeterminate (ofertă adresată publicului). De exemplu,
expunerea mărfii în vitrine, standuri cu indicarea preŃului de vânzare.
Oferta poate fi cu termen (se precizează termenul în care
destinatarul trebuie să o accepte) sau fără termen (situaŃie în care

20
Potrivit adagiul „qui tacet consentire videture” (cine tace pare să consimtă).

26
ofertantul trebuie să o menŃină un anumit interval de timp, considerat
rezonabil).
● CondiŃii. Pentru a conduce la formarea unui contract, oferta
trebuie să îndeplinească anumite condiŃii:
- trebuie să fie o manifestare de voinŃă reală, serioasă, conştientă,
neviciată şi cu intenŃia de a angaja din punct de vedere juridic.
O ofertă făcută jocandi causa, în glumă, din prietenie sau
curtoazie, nu are ca efect formarea contractului;
- trebuie să fie fermă, exprimând o propunere neîndoielnică de a
încheia un contract, fără posibilitatea modificării sau retractării
ei. Nu este fermă oferta de vânzare în care ofertantul şi-a
rezervat dreptul de a modifica preŃul propus);
- trebuie să fie neechivocă, adică să exprime intenŃia ofertantului
de a contracta. De exemplu o marfă expusă în vitrină fără preŃ
poate conduce la concluzia că este un model şi nu o ofertă de
vânzare);
- trebuie să fie precisă şi completă, respectiv să cuprindă toate
elementele esenŃiale pentru încheierea contractului.
● Precizare. Oferta de a contracta nu trebuie să fie confundată cu
antecontractul.
Antecontractul reprezintă o convenŃie prin care una dintre părŃi sau
ambele părŃi se obligă să încheie în viitor un anumit contract, al cărui
conŃinut este determinat în prezent.
Principala obligaŃie născută din antecontract este de a încheia în
viitor un contract civil, ale cărui clauze principale sunt stabilite prin
voinŃa actuală a părŃilor.
Oferta se distinge de antecontract prin următoarele:
- oferta este un act juridic de formaŃie unilaterală, iar
antecontractul este un act juridic bilateral (un contract). De
exemplu, proprietarul convine cu o altă persoană să vândă un
lucru la un anumit preŃ, respectiv să încheie în viitor un contract
de vânzare-cumpărare;
- decesul ofertantului face ca oferta să devină caducă, în schimb,
decesul promitentului sau incapacitatea survenită după
încheierea antecontractului nu stinge obligaŃia de a contracta;
- retragerea intempestivă a ofertei atrage răspunderea delictuală a
ofertantului, în timp ce nerespectarea antecontractului antrenează
răspunderea contractuală a promitentului

2. Acceptarea ofertei de a contracta

● NoŃiune. Acceptarea constă în manifestarea voinŃei juridice a unei
persoane de a încheia un contract în condiŃiile stabilite în oferta ce i-a fost
adresată în acest sens. Acceptarea este un răspuns în acord cu oferta primită.

27
 Acceptarea poate fi făcută în scris sau verbal şi poate fi expresă,
dar şi tacită, când rezultă din împrejurări, gesturi sau atitudini ale
acceptantului (spre exemplu, executarea de către acceptant a obiectului
ofertei).
Prin ea însăşi, tăcerea nu valorează acceptare. În mod excepŃional,
tăcerea înseamnă acceptare în următoarele situaŃii:

când părŃile au stabilit anterior că simpla tăcere a destinatarului după
primirea ofertei valorează acceptare;

în practică se consideră că oferta făcută exclusiv în interesul celeilalte
părŃi se consideră acceptată chiar dacă destinatarul tace.
● CondiŃii. Acceptarea trebuie să îndeplinească următoarele
condiŃii:
- să fie în concordanŃă cu oferta. Destinatarul trebuie să accepte
integral şi întocmai oferta, fără a formula modificări ale
clauzelor viitorului contract. Dacă acceptarea depăşeşte sau
condiŃionează cuprinsul ofertei, se consideră că oferta a fost
refuzată şi că s-a formulat o contraofertă;
- să fie neîndoielnică, dacă se manifestă tacit sau prin simpla
tăcere;
- să nu fie tardivă, ea trebuie să intervină înainte ca oferta să fi
fost revocată sau să fi devenit caducă;
- oferta adresată unei persoane determinate trebuie să fie
acceptată numai de persoana anume desemnată, oferta adresată
unor persoane nedeterminate (oferta publică) poate fi acceptată
de oricine.

§ 3. Momentul şi locul încheierii contractului

1. Momentul încheierii contractului

● Momentului încheierii contractului între prezenŃi. Momentul
încheierii contractului este acela în care acceptarea întâlneşte oferta şi,
prin urmare, se formează acordul de voinŃă.
Pentru încheierea contractului este necesar ca acceptarea să ajungă
la ofertant înainte de expirarea termenului prevăzut în ofertă. Cu toate
acestea, ofertantul poate primi ca valabilă şi o acceptare recepŃionată peste
termen, cu condiŃia de a aduce la cunoştinŃa acceptantului această situaŃie.
În unele cazuri, contractul se consideră încheiat fără a fi necesar
ca acceptarea să fie comunicată ofertantului. Astfel, potrivit art. 36
C.com., atunci când ofertantul cere executarea imediată a contractului şi
un răspuns prealabil de acceptare nu este cerut, atunci contractul este
perfect, de îndată ce partea cealaltă a întreprins executarea lui.
Determinarea momentului încheierii contractului se face în funcŃie

28
de trei ipoteze:
a) dacă ofertantul şi acceptantul se află unul în prezenŃa celuilalt,
contractul se consideră încheiat în momentul realizării acordului de
voinŃă;
b) dacă contractul se încheie prin telefon, realizarea acordului de
voinŃă al părŃilor coincide cu momentul perfectării lui;
c) dacă ofertantul şi acceptantul nu se află în acelaşi loc, iar
contractul se încheie prin corespondenŃă, problema momentului încheierii
contractului este controversată.
● Momentului încheierii contractului între absenŃi. În doctrină au
fost propuse mai multe sisteme pentru determinarea momentului
încheierii contractului între absenŃi:
Sistemul emisiunii (declaraŃiunii), conform căruia acordul de
voinŃă al părŃilor se formează în momentul în care destinatarul ofertei şi-a
manifestat acordul cu privire la oferta primită, chiar dacă nu a expediat
acceptarea sa ofertantului. Teoria emisiunii este criticabilă deoarece cât
timp acceptarea nu a fost expediată ofertantului, ea poate fi oricând
revocată de acceptant.
Sistemul expedierii acceptării, potrivit căruia contractul se
consideră încheiat în momentul în care destinatarul a expediat răspunsul
său afirmativ, prin scrisoare, telegramă, fax, e-mail etc., chiar dacă
acceptarea nu a ajuns la cunoştinŃa ofertantului. Teoria nu oferă
suficiente garanŃii pentru determinarea momentului încheierii
contractului, deoarece până în momentul ajungerii la ofertant, acceptarea
poate fi retrasă, iar ofertantul ia cunoştinŃă de încheierea contractului
mult mai târziu, când primeşte corespondenŃa, fax-ul, e-mail-ul.
Sistemul recepŃiuii (al primirii acceptării). Potrivit acestei teorii,
contractul se consideră încheiat în momentul în care acceptarea a ajuns la
ofertant, chiar dacă acesta nu a luat cunoştinŃă de conŃinutul ei. Acest
sistem prezintă dezavantajul că se consideră încheiat contractul, deşi
ofertantul nu a luat cunoştinŃă de acceptare.
Sistemul informării potrivit căruia se consideră că momentul
încheierii contractului este acela în care ofertantul a luat efectiv
cunoştinŃă de acceptare21. Teoria informării este criticabilă deoarece este
posibil ca ofertantul, spre a evita încheierea contractului, să refuze să
deschidă corespondenŃa primită de la acceptant.
În practică se aplică de regulă sistemul recepŃiunii dacă părŃile nu
au prevăzut altfel. Astfel, se consideră că primirea de către ofertant a
corespondenŃei expediate de acceptant constituie o prezumŃie relativă că
21
Teoria informării se întemeiază pe dispoziŃiile art. 35 C.com., potrivit căruia contractul
se consideră încheiat „dacă acceptarea a ajuns la cunoştinŃa propuitorului (ofertantului)
în termenul hotărât de dânsul sau în termenul necesar schimbului propunerii sau al
acceptării după natura contractului”.

29
ofertantul a luat cunoştinŃă de acceptare.

2. Locul încheierii contractului

Locul încheierii contractului diferă în raport de ipotezele:
• dacă contractul se încheie între părŃi prezente, locul coincide cu acela
al realizării acordului de voinŃă (locul unde se găsesc părŃile);
• în cazul contractului încheiat prin telefon, locul încheierii coincide
cu domiciliul sau sediul ofertantului;
• dacă contractul se încheie prin corespondenŃă, fax, e-mail, locul
încheierii este localitatea unde se află ofertantul şi unde i-a fost
adresată corespondenŃa;
• dacă contractul se încheie fără a fi necesar să se comunice acceptarea,
locul încheierii este localitatea unde se află destinatarul ofertei.
Locul încheierii contractului prezintă importanŃă din punct de
vedere al dreptului internaŃional privat, deoarece în funcŃie de acesta se
determină legea aplicabilă şi instanŃa competentă teritorial să soluŃioneze
eventualele litigii născute din contract.

30
 Reprezentări grafice

a) Clasificarea contractelor

Acte LiberalităŃi
dezinteresate
2b
1.
Contracte unilaterale Contracte consensuale,
şi sinalagmatice Comutative Aleatorii solemne, reale

2a 3.

2. cu titlu cu titlu
oneros gratuit

Clasificarea 8.
Contracte
principale şi
accesorii
contractelor
4.
Contracte consti-
tutive, translative,
declarative 7.
Contracte negociate,
de adeziune, forŃate
5.
Cu executare
instantanee şi 6.
executare succesivă Contracte numite şi
nenumite

31
1. după conŃinutul lor

Contracte unilaterale – contracte ce dau naştere la obligaŃii

în sarcina unei singure părŃi
Contracte sinalagmatice – contracte ce dau naştere la
obligaŃii în sarcina ambelor părŃi

2. după scopul urmărit

Contracte cu titlu oneros – contracte în care fiecare parte

urmăreşte să obŃină o contraprestaŃie
în schimbul obligaŃiei pe care şi-o
asumă
comutative – părŃile cunosc din momentul încheierii
lor atât existenŃa cât şi întinderea
2a drepturilor şi obligaŃiilor, ele
nedepinzând de hazard

aleatorii – părŃile nu cunosc fie întinderea, fie

existenŃa prestaŃiilor, acestea
depinzând de hazard

Contracte cu titlu gratuit – contracte în care o parte procură

un avantaj celeilalte fără a primi în
schimb un echivalent

liberalităŃi – o parte procură celeilalte un folos,

concomitent cu micşorarea
2b
patrimoniului său
acte dezinteresate – o parte se obligă să procure
celeilalte un folos patrimonial fără a-
şi micşora patrimoniul

3. după modul de formare

contracte consensuale – se încheie prin simplul acord de

voinŃă al părŃilor, fără să fie nevoie de
o altă formă pentru perfectarea lor
contracte solemne – contracte pentru a căror încheiere
valabilă se cere respectarea unei
anumite forme
contracte reale – contracte pentru a căror formare, pe lângă

32
 acordul de voinŃă al părŃilor este
necesară şi remiterea materială a
bunului

4. după efectele produse

contracte constitutive sau translative de drepturi – creează

între părŃi o situaŃie juridică nouă,
necunoscută anterior, producând efecte
din momentul încheierii
contracte declarative – recunosc între părŃi situaŃii juridice
preexistente, producând efecte atât
pentru viitor cât şi pentru trecut

5. după modul de executare

contracte cu executare instantanee – au ca obiect direct una

sau mai multe prestaŃii ce se execută
imediat, dintr-o dată (uno ictu)
contracte cu executare succesivă – obligaŃiile părŃilor sau
doar a uneia dintre ele să se execute în
timp, prin prestaŃii repetate la anumite
intervale de timp

6. după reglementarea în lege

contracte numite – sunt contracte reglementate prin

dispoziŃiile Codului civil şi ale altor
legi speciale
contracte nenumite – contracte nereglementate expres de
lege şi lipsite de o denumire legală

7. după stabilirea conŃinutului prin negocieri

contracte negociate – sunt cele în care clauzele, întinderea

şi calităŃile prestaŃiilor sunt rezultatul
negocierilor
contracte de adeziune – contracte ale căror clauze sunt
stabilite în întregime de către o parte
contracte forŃate – contracte a căror conŃinut şi condiŃii de
încheiere sunt determinate de către
lege

33
 8. după corelaŃie

contracte principale – au o existenŃă de sine stătătoare şi nu

depind de nici un alt contract
contracte accesorii – nu au o existenŃă de sine stătătoare, ci
depind de existenŃa unui contract
principal

b) NoŃiunea şi elementele contractului

ANTECONTRACTUL
ConvenŃie prin care una dintre părŃi sau ambele
părŃi se obligă să încheie în viitor un anumit
contract al cărui conŃinut este determinat în
prezent

CONTRACTUL
Acordul de voinŃă a două sau mai multe părŃi
făcut cu intenŃia de a produce efecte, a naşte,
modifica, stinge un raport juridic civil

OFERTA ACCEPTAREA
Manifestarea de voinŃă a unei
Propunerea pe care o persoană o face
persoane de a încheia un contract în
altei persoane sau publicului, de a
condiŃiile stabilite în oferta adresată în
încheia, în condiŃiile legii, un contract acest scop

• să fie reală, serioasă, • să concorde cu oferta,

conştientă, neviciată adică să fie pură şi
şi cu intenŃia de a se simplă;
angaja juridic; • să fie neîndoielnică;
• să fie fermă; • dacă oferta este
• să fie neechivocă; adresată unei anumite
• precisă şi completă. persoane, numai
aceasta poate să o
accepte;
• să nu fie tardivă. 34
c) CondiŃii generale de validitate a contractului

35
d) Mecanismul şi momentul încheierii contractului

36
37
38
 Capitolul II

EFECTELE CONTRACTULUI

A. Prezentare teoretică.

SecŃiunea I: ConsideraŃii generale

Contractele civile sunt încheiate în scopul de a produce efecte

juridice, adică de a naşte, modifica şi stinge raporturi juridice
obligaŃionale. Astfel, efectul general al contractului este de a naşte,
modifica şi stinge o obligaŃie22.
Codul civil consacră două principii specifice contractului:
• principiul forŃei obligatorii a contractului ce guvernează
efectele acestuia între părŃile contractante;
• principiul relativităŃii efectelor contractului, ce se referă la
efectele contractului faŃă de terŃe persoane ce nu au
participat la încheierea lui.

SecŃiunea II: Principiul forŃei obligatorii a contractului

(pacta sunt servanda)

1. NoŃiune. ConŃinut
● NoŃiune. Potrivit art. 969 C. civ., „convenŃiile legal făcute au
putere de lege între părŃile contractante”. Principiul astfel exprimat în
textul legal este cunoscut şi sub expresia „contractul este legea părŃilor”.
În esenŃă, principiul constă în faptul că un contract este
obligatoriu pentru părŃi şi nu facultativ, astfel încât părŃile trebuie
să-l respecte întocmai precum o lege. Totuşi, trebuie reŃinut că:
- legea nu se confundă cu un contract. Legea este un act
normativ impersonal, cu aplicaŃie generală, iar contractul
este şi rămâne opera părŃilor în considerarea şi respectarea
legii.
- totodată, numai contractele încheiate în conformitate cu
regulile de drept au putere de lege, nu şi cele care conŃin
clauze contrare prevederilor legale.
- în acelaşi timp, contractul trebuie să se subordoneze legii.
22
Codul civil reglementează distinct efectele contractului (art. 969-985) de efectele
obligaŃiilor (art. 1073-1090). Reglementarea separată se justifică, deoarece nu se
confundă efectele contractului, ca unul dintre izvoarele raportului juridic obligaŃional,
cu efectele obligaŃiilor în general.

39
 ● ConŃinut. ForŃa obligatorie a contractului între părŃile
contractante presupune o serie de consecinŃe, ce decurg din poziŃia de
egalitate juridică a acestora. Şi anume:
a) Executarea întocmai a contractului de către părŃile
contractante. Executarea prestaŃiilor se face în natură, la termenele şi în
condiŃiile prevăzute în contract. Când executarea în natură nu se mai
poate realiza, obligaŃia debitorului se transformă în daune-interese,
angajându-se răspunderea contractuală a acestuia.
b) Executarea cu bună-credinŃă a contractului. Potrivit art. 970
alin. 1 C. civ.: „convenŃiile trebuie executate cu bună-credinŃă”. În
virtutea executării cu bună-credinŃă a contractului, părŃilor le revine
obligaŃia de loialitate şi obligaŃia de cooperare.
ObligaŃia de loialitateconstă în îndatorirea părŃilor de a se informa
reciproc, pe toată durata executării contractului. De exemplu, obligaŃia
locatarului de a-l informa pe locator de toate degradările şi defecŃiunile
lucrului închiriat; obligaŃia fabricantului de a-l informa pe cumpărător
despre modul de funcŃionare a bunului vândut.
ObligaŃia de cooperare constă în îndatorirea părŃilor de a facilita
executarea contractului, fără a impune efectuarea unor cheltuieli inutile.
Spre exemplu, transportatorul a alege itinerariul cel mai puŃin oneros
pentru clientul său; instalatorul a face branşamentul cel mai scurt.

2. ExcepŃii de la principiul forŃei obligatorii a contractului

● NoŃiune. ExcepŃiile de la principiul pacta sunt servanda sunt
acele situaŃii în care efectele contractului nu se produc astfel cum au
stabilit părŃile la încheierea lui, ci sunt mai restrânse sau mai extinse,
independent de voinŃa părŃilor sau cel puŃin a uneia dintre părŃile
contractante.

● Categorii de excepŃii de la principiul forŃei obligatorii :

a) ExcepŃii de restrângere
Acestea sunt situaŃii în care contractul încetează să-şi producă
efectele înainte de termen, datorită dispariŃiei unui element al său23.
Spre exemplu :

23
Nu constituie excepŃii de restrângere de la principiu cazurile în care părŃile au
stipulat în contract posibilitatea denunŃării (revocării) unilaterale a acestuia, deoarece
denunŃarea contractului intervine în baza acordului părŃilor, şi nu independent de
voinŃa lor. Astfel, denunŃarea unilaterală a contractului (clauză de dezicere) reprezintă
un aspect al principiului libertăŃii de voinŃă a părŃilor şi nu o excepŃie de la
obligativitatea efectelor contractului; dacă părŃile sunt libere să încheie contractul prin
mutuus consensus, tot astfel sunt libere să-i pună capăt prin mutuus disensus.

40
 • contractul de mandat poate înceta prin moartea, interdicŃia,
insolvabilitatea şi falimentul ori al mandantului, ori al
mandatarului (art. 1553 pct. 3 C. civ.);
• contractul de locaŃiune se desfiinŃează din cauza pieirii totale ori
considerabile a lucrului (art. 1439 alin. 1 C. civ.);
• contractul de societate civilă poate înceta datorită pierderii
obiectului societăŃii, morŃii, punerii sub interdicŃie sau
insolvabilităŃii unuia dintre asociaŃi, exceptând situaŃia în care s-a
stipulat că societatea poate continua cu moştenitorul asociatului
decedat sau cu asociaŃii rămaşi în viaŃă (art. 1523 şi urm. C. civ.);
• contractul de împrumut de folosinŃă (comodat) „încetează la data
morŃii comodatarului (art. 1563 alin. 2 C. civ.), precum şi în
ipoteza obligării comodatarului de către instanŃă la restituirea
lucrului înainte de termen atunci când comodantul ar cădea într-o
trebuinŃă mare şi neprevăzută de acel lucru” (art. 1573 C. civ.);
• contractul de concesiune încetează ca urmare a dispariŃiei, dintr-o
cauză de forŃă majoră, a bunului concesionat sau prin renunŃarea
concesionarului datorită imposibilităŃii obiective de a exploata
bunul concesionat (art. 35 din O.U.G. nr. 54/20006 privind regimul
contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică).

b) ExcepŃii de extindere.
Modificarea forŃei obligatorii a contractului independent de voinŃa
părŃilor are loc în următoarele ipoteze :
• prorogarea (prelungirea) legală a unor contracte (prin efectul
legii) peste termenul convenit de părŃi24. Astfel este cazul
prorogării contractului de închiriere prin efectul Legii nr. 17/1994
şi Legii nr.112/1995 privind reglementarea situaŃiei unor imobile
cu destinaŃia de locuinŃe trecute în proprietatea statului, ambele
legi stabilind un termen de 5 ani. Ulterior, O.U.G. nr.40/1999 a
prelungit pe un termen de 5 ani contractele de închiriere având ca
obiect suprafeŃe deŃinute de stat sau unităŃi administrativ-
teritoriale, suprafeŃe cu destinaŃia de locuinŃe sau folosite de unităŃi
de învăŃământ, de aşezăminte socio-culturale ori ca sedii de partide
politice, de sindicate sau de către organizaŃii neguvernamentale;
24
Nu se consideră excepŃie de extindere de la principiul pacta sunt servanda : a)
tacita relocaŃiune (situaŃia în care locatarul rămâne în folosinŃa lucrului după
expirarea termenului stipulat în contract şi fără ca locatarul să-l împiedice) deoarece
este vorba de un nou contract de locaŃiune încheiat în condiŃiile din primul contract,
dar fără termen şi fără garanŃiile stipulate; b) cazul în care părŃile au prevăzut, la
încheierea contractului, posibilitatea prelungirii efectului acestuia sau a reînnoirii
contractului.

41
 • prelungirea efectelor contractului cu executare succesivă datorită
suspendării temporare a executării lui pe timpul cât durează cauza
de suspendare. Spre exemplu, pe parcursul existenŃei unui contract
cu executare succesivă, intervine un caz de forŃă majoră, care
împiedică, o perioadă, executarea contractului, determinând o
suspendare temporară a efectelor obligatorii ale acestuia. Efectele
contractului redevin active imediat ce forŃa majoră a încetat;
• revizuirea efectelor contractului din cauza ruperii echilibrului
valoric al prestaŃiilor ca urmare a schimbării împrejurărilor avute
în vedere de părŃi la data încheierii actului juridic. Se ajunge
astfel ca efectele contractului să fie altele decât cele pe care părŃile
au convenit să se producă.
Este vorba de aşa-numita Teorie a impreviziunii exprimată în adagiul
„rebus sic non stantibus” (împrejurări care nu mai stau aşa) şi care
implică revizuirea (modificarea) clauzelor iniŃiale ale contractului în
scopul restabilirii echilibrului valoric al prestaŃiilor, atunci când
executarea acestora devine prea oneroasă pentru una dintre părŃi. SoluŃia
se argumentează prin faptul că părŃile s-au obligat în condiŃiile
economice existente la data încheierii contractului, astfel încât, dacă între
timp aceste condiŃii s-au schimbat, este necesar ca şi contractul să fie
adaptat la noile împrejurări economice25.
În această situaŃie, pentru menŃinerea în timp a valorii reale a
obligaŃiilor, părŃile pot stipula clauze de impreviziune care să le permită
readaptarea prestaŃiilor în raport de o serie de indici economici26.

SecŃiunea a II-a: Principiul relativităŃii efectelor contractului

25
Impreviziunea priveşte contractele cu executare succesivă şi constă în prejudiciul
suferit de una dintre părŃile contractante, în cursul executării contractului, ca urmare a
dezechilibrului valoric între prestaŃii, determinat de creşterea rapidă şi neîncetată a
preŃurilor şi deprecierea banilor. Nu se pune problema Teoriei impreviziunii şi a
excepŃiei de la principiul forŃei obligatorii dacă părŃile au stipulat în contract o clauză
ce prevede revizuirea efectelor în cazul modificării împrejurărilor avute în vedere la
încheierea actului. O asemenea clauză (clausa rebus sic non stantibus) constituie
expresia principiului libertăŃii actului juridic civil, dar trebuie să fie conformă cu
ordinea publică monetară şi economică, fiind lovite de nulitate clauzele de indexare
abuzivă (I. Albu – Probleme actuale privind reevaluarea judiciară a creanŃelor.
Indexarea convenŃională a obligaŃiilor pecuniare şi indexarea dobânzilor în Dreptul
nr. 1/1994, p. 50).
26
Astfel îşi produce efecte actul adiŃional prin care părŃile într-un contract de
închiriere au convenit ca periodic să indexeze chiria, în funcŃie de rata inflaŃiei,
debitoarea fiind obligată la plata chiriei calculate potrivit actului adiŃional (Dec. nr.
87/16ianuarie 1997 a C.S.J., secŃ. com., în Dreptul nr. 9/1997, p.117).

42
 § 1. ConsideraŃii generale

1. NoŃiune. Reglementare
● Reglementare. Principiul este consacrat de art. 973 C. civ.:
„convenŃiile n-au efect decât între părŃile contractante” şi corespunde
unui vechi adagiu: „res inter alias acta, aliis neque nocere, neque
prodese potest” (actul juridic încheiat între anumite persoane nu poate
nici să dăuneze, nici să profite altor persoane).
● NoŃiune. Potrivit principiului relativităŃii efectelor contractului,
un contract produce efecte numai între părŃile contractante el nu poate
da naştere la obligaŃii şi, în principiu, la drepturi în sarcina, respectiv
în beneficiul, altor persoane. În consecinŃă, terŃii nu pot dobândi nici
obligaŃi şi, în principiu, nici drepturi decurgând din contracte la
încheierea cărora nu au participat.
Sub aspectul primei laturi, a obligaŃiilor, principiul funcŃionează în
mod riguros, în sensul că obligaŃiile asumate privesc numai partea
contractantă şi eventual avânzii-causa.
Aplicabilitatea sa este mult atenuată în privinŃa celei de a doua
laturi, a drepturilor. Astfel, prin acordul de voinŃă al părŃilor se pot naşte
drepturi în favoarea unor terŃe persoane străine de contract

2. Domeniul de aplicare.
Domeniul de aplicare al principiului relativităŃii efectelor
contractului are în vedere faptul că un contract produce efecte juridice
între părŃi şi faŃă de succesorii părŃilor, cu excluderea altor persoane
(terŃi). În consecinŃă, pentru a determina domeniul de aplicare al
principiului relativităŃii efectelor contractului, este necesar să distingem
între noŃiunile de părŃi, terŃi şi succesori ai părŃilor (avânzii – causa).
● PărŃile sunt persoane fizice şi juridice care au participat direct
sau prin reprezentant la încheierea unui contract. FaŃă de părŃi,
contractul îşi produce direct efectele, conform clauzelor stipulate.
● TerŃii sunt persoane străine de contract care nu au participat la
încheierea lui nici direct, nici prin reprezentant. FaŃă de terŃi, contractul
nu produce nici un efect.
● Succesorii părŃilor (avânzii-causa) reprezintă o categorie
intermediară de persoane, între părŃi şi terŃi, care nu au participat nici
personal şi nici prin reprezentanŃi, la încheierea contractului, dar totuşi
efectele acestuia se produc şi faŃă de ele, datorită raporturilor în care se
află cu părŃile.

43
 Avânzii-causă sunt o categorie intermediară, deoarece se aseamănă
atât cu părŃile în privinŃa efectelor contractului ce se produc faŃă de
aceştia, cât şi cu terŃii, deoarece nu participă la încheierea contractului27.
Categoria succesorilor (avânzilor-cauză) cuprinde :
- succesorii universali şi cu titlu universal;
- succesorii cu titlu particular;
- creditorii chirografari.

a) Succesorii universali şi cu titlu universal

Succesorii universali sunt persoane care dobândesc un întreg
patrimoniu, adică o totalitate de drepturi şi obligaŃii patrimoniale (spre
ex.: moştenitorul legal unic; legatarul universal; persoana juridică
dobânditoare a întregului patrimoniu al altei persoane juridice în urma
reorganizării prin comasare).
Succesorii cu titlu universal sunt persoane care dobândesc o
fracŃiune din patrimoniu (moştenitorii legali; legatarii cu titlu universal;
persoana juridică dobânditoare a unei părŃi din patrimoniul altei persoane
juridice în urma reorganizării prin divizare).
Succesorii universali şi cu titlu universal formează aceeaşi
categorie de avânzii-cauza, deosebirea dintre ei fiind exclusiv de ordin
cantitativ, adică de întindere a vocaŃiei la o parte sau la întreg
patrimoniul. Ei sunt continuatori ai personalităŃii autorului lor şi iau locul
acestuia în contractele pe care le-a încheiat28. Prin urmare, drepturile şi
obligaŃiile născute din contractele încheiate de autor se transmit
succesorilor universali şi cu titlu universal.
De regulă, contractul îşi produce efectele nu numai faŃă de părŃi, ci
şi faŃă de succesorii lor universali şi cu titlu universal. Prin excepŃie,
efectele unor contracte nu se transmit succesorilor, şi anume:
- efectele contractelor intuitu personae, strâns legate de persoana
autorului şi care se sting la moartea acestuia, fiind
29
intransmisibile ;
- efectelor declarate de părŃile contractante ca fiind
intransmisibile către succesori. Astfel, părŃile pot stipula că
27
Denumirea de „avânzi-cauză” (habentem causam) justifică însăşi relativitatea
efectelor contractului faŃă de aceste persoane care, deşi nu au participat în nici un fel
la încheierea contractului, au „o cauză” juridică, adică un temei juridic care le
asimilează cu una dintre părŃile raportului contractual.
28
Orice convenŃie încheiată de autorul lor produce efecte faŃă de succesorii
universali, ca şi cum ar fi încheiat-o ei înşişi (Dec. nr. 1932/1999 a C. A. Iaşi, în
JurisprudenŃa/1999, p. 36).
29
ObligaŃia arhitectului de a executa un proiect nu se transmite la succesorii acestuia.
De asemenea, sunt incesibile contractele prin care s-a stabilit un uzufruct sau o rentă
viageră, sau cele care încetează la moartea unuia dintre părŃi (contratul de mandat).

44
 drepturilor şi obligaŃiilor nu se transmit către succesorii
universali şi cu titlu universal.

b) Succesorii cu titlu particular

Aceştia sunt persoane care dobândesc un drept subiectiv privit în
mod individual (ut singuli). Se includ în această categorie: donatorul,
legatarul cu titlu particular, cesionarul unei creanŃe.
Succesorul cu titlu particular se deosebeşte de succesorii universali
şi cu titlu universal, deoarece el nu continuă personalitatea autorului în
actele încheiate de acesta şi, prin urmare, nu-l succede în drepturi şi
obligaŃii.
SituaŃia succesorului cu titlu particular trebuie analizată distinct.
● În raport de contractele încheiate de autorul său cu alte
persoane şi fără nici o legătură cu bunul (dreptul) transmis, succesorul
cu titlu particular nu va fi Ńinut de obligaŃiile şi nu va profita de drepturile
născute din acestea. FaŃă de aceste contracte, succesorul are calitatea de
terŃ.
● În schimb, raportat la efectele contractelor încheiate de autor cu
alte persoane, contracte care au legătură cu bunul (dreptul) transmis
succesorului cu titlu particular acesta are calitatea de având-cauză. În
acest caz, se pune problema dacă succesorul cu titlu particular va profita
de drepturile sau va fi Ńinut de obligaŃiile născute din aceste contracte, se
distinge după cum este vorba de drepturi sau de obligaŃii. Astfel:
- Drepturile dobândite de autor prin contracte încheiate cu alte
persoane şi care se află în strânsă conexiune cu bunul dobândit
de succesorul cu titlu particular, profită acestuia din urmă, deşi
nu a fost parte în contractele respective.
- ObligaŃiile asumate de autor prin contracte cu alte persoane nu
se transmit succesorului cu titlu particular, chiar dacă au
legătură cu dreptul transmis.
De regulă, succesorul cu titlu particular este un terŃ desăvârşit faŃă
de aceste obligaŃii, cu următoarele precizări:
• modificările cu privire la dreptul transmis succesorului, prin
contracte încheiate de autor anterior transmiterii, vor produce
efecte juridice şi faŃă de succesorul cu titlu particular. Spre
exemplu, dacă anterior cesiunii unei creanŃe cedentul a
consimŃit o micşorare a creanŃei sale, dobânditorul creanŃei
(cesionarul), în calitate de succesor cu titlu particular, va primi
creanŃa micşorată, în starea în care se afla la momentul cesiunii;
• drepturile reale (dezmembrămintele), pe care, anterior
transmiterii, autorul le-a consimŃit cu privire la lucrul transmis,
vor fi opozabile succesorului cu titlu particular dacă s-au
respectat regulile publicităŃii. De exemplu, dobânditorul unui

45
 imobil, în calitate de succesor cu titlu particular, va trebui să
suporte consecinŃele unei servituŃi, create de autorul său
anterior transmiterii bunului;
• obligaŃiile propter rem consimŃite de autor, anterior transmiterii
bunului, îşi produc efectele şi în privinŃa succesorului cu titlu
particular, deoarece obligaŃia apare ca o adevărată sarcină a
bunului. Aceeaşi este situaŃia obligaŃiilor scriptae in rem.
Potrivit art. 1441 C. civ., dacă locatorul vinde bunul închiriat,
cumpărătorul-succesor cu titlu particular este dator să respecte
locaŃiunea făcută înainte de vânzare, cu respectarea condiŃiilor
legale.
În concluzie, contractele încheiate de autor cu alte persoane
produc efectele şi faŃă de succesorul cu titlu particular, cu respectarea
anumitor condiŃii:
- contractele să aibă legătură cu dreptul transmis;
- contractele să fi fost încheiate anterior transmiterii dreptului.
Anterioritatea contractelor trebuie să fie constatată prin data
certă a înscrisului;
- să fi fost îndeplinite formalităŃile de publicitate prevăzute de
lege (de ex., publicitatea imobiliară).
Neîndeplinirea acestor condiŃii îl transformă pe succesorul cu titlu
particular dintr-un având-cauză într-un terŃ desăvârşit (penitus extraneu).

c) Creditorii chirografari
Reprezintă acea categorie de creditori care nu au o garanŃie reală
(gaj, ipotecă, privilegii) care să le asigure la scadenŃă executarea
obligaŃiei de către debitor, dar care beneficiază de un drept de gaj
general asupra patrimoniului debitorului.
În virtutea dreptului de gaj general al creditorului chirografar,
debitorul este Ńinut să-şi îndeplinească obligaŃiile „cu toate bunurile sale,
mobile sau imobile, prezente şi viitoare” (art. 1718 C. civ.). Astfel, toate
mişcările ce se produc în patrimoniul debitorului, prin mărirea sau
micşorarea activului ori pasivului, sunt opozabile creditorului
chirografar. Acesta va putea să urmărească numai acele bunuri ce se află
în patrimoniul debitorului la data când creanŃa a devenit exigibilă.
Practic, asupra creditorilor chirografari se răsfrâng efectele contractelor
încheiate de debitor cu alte persoane, fie prin creşterea pasivului
patrimonial, fie prin scăderea activului patrimonial, determinând automat
creşterea sau diminuarea gajului general al acestor creditori.
Creditorii chirografari reprezintă o categorie specială de avânzi-
30
cauza , deoarece contractele încheiate de către debitor nu produc

30
Creditorii chirografari sunt incluşi în categoria avânzilor-cauză doar pentru că,

46
drepturi şi obligaŃii concrete pentru aceştia. Sub acest aspect, creditorii
chirografari se deosebesc de succesorii universali şi cu titlu universal,
care dobândesc în contracte poziŃia autorului lor. Totuşi, aceste contracte
sunt opozabile creditorilor chirografari, care, în calitate de terŃi, sunt
ŃinuŃi să le respecte.
În concluzie, contractele încheiate de debitor nu produc efecte
juridice asupra creditorilor chirografari; în schimb, acestea le sunt
opozabile31.

§ 2. ExcepŃii de la principiul relativităŃii efectelor contractului

1. NoŃiune.
ExcepŃiile de la principiul relativităŃii efectelor contractului sunt
situaŃii în care drepturile sau obligaŃiile pot să revină, respectiv să
incumbe, unor persoane care nu au participat nici direct şi nici prin
reprezentant la încheierea contractului.
Prima latură a principiului relativităŃii, care se referă la faptul că
obligaŃiile născute din contract privesc numai partea contractantă, este
foarte strictă, neadmiŃând excepŃii. În consecinŃă, nimeni nu poate fi
obligat prin-un contract la care nu a fost parte.
Cea de a doua latură a principiului, care are în vedere că dreptul
asumat prin contract aparŃine părŃii contractante, nu este la fel de strictă,
fiind permise excepŃii. Astfel, este posibil ca o persoană total străină de
contract să dobândească drepturi dintr-un contract la care nu a fost parte.

2. Categorii de excepŃii
Există două categorii de excepŃii de la principiul relativităŃii
efectelor contractului:
- excepŃii aparente ( promisiunea faptei altuia şi acŃiunea
directă32 a unei persoane izvorâte dintr-un contract la care nu a

prin actele încheiate de debitor, se produc fluctuaŃii în activul şi pasivul patrimoniului

acestuia, fiind astfel influenŃat dreptul de gaj general.
31
Cu toate acestea, legea a instituit mijloace juridice prin care creditorul chirografar poate să
înlăture opozabilitatea faŃă de el a contractului încheiat de către debitor. Astfel, el poate ataca
contractul prin acŃiunea revocatorie, potrivit art. 975 C. civ. dacă actul juridic este fraudulos, sau prin
acŃiunea în declararea simulaŃiei – conform art. 1175 C. civ. Cu alte cuvinte, faŃă de actele încheiate de
debitor în frauda lor sau simulate, creditorii chirografari sunt terŃi. Aceste acte nu le sunt opozabile şi
creditorii chirografari le pot ataca, exercitând un drept personal propriu şi nu un drept al debitorului.

32
AcŃiunile directe reprezintă dreptul acordat de lege unor anumite persoane de a invoca, direct în
favoarea lor şi împotriva unei părŃi contractante, un contract la încheierea căruia nu au participat.
Codul civil prevede două cazuri de acŃiuni directe : art. 1488 C. civ. recunoaşte, în cazul contractului
de antrepriză, dreptul lucrătorilor folosiŃi de antreprenorul unei clădiri de a acŃiona direct pe
beneficiarul construcŃiei pentru plata sumelor ce li se cuvin pentru munca prestată, dacă aceste sume nu
au fost plătite antreprenorului; art. 1542 alin.final C. civ., în materia contractului de mandat, prevede

47
 luat parte)
- excepŃii reale (stipulaŃia pentru altul).

a) Promisiunea faptei altuia (convenŃia de porte-fort)

● NoŃiune. Promisiunea faptei altuia este un contract prin care o

parte, numită promitent, se obligă faŃă de cealaltă parte, numită
creditorul promisiunii, să determine pe o terŃă persoană să-şi asume
un anume angajament juridic faŃă de creditor . Acest angajament
poate privi încheierea de către terŃ a unui contract cu creditorul,
ratificarea sau aderarea la un contract la a cărui încheiere nu a participat,
efectuarea unei anumite prestaŃii către creditor.
În Codul civil nu există o reglementare generală a promisiunii
faptei altuia, aceasta fiind opera literaturii şi practicii.
● Natura juridică. Promisiunea faptei altuia este o excepŃie
aparentă de la principiul relativităŃii efectelor contractului, pentru
următoarele considerente :
- contractul având ca obiect promisiunea faptei altuia se încheie
între debitor şi creditor. TerŃa persoană este şi rămâne străină de contract
şi, în consecinŃă, efectele contractului se produc numai între promitent şi
creditorul promisiunii;
- promiŃând fapta altuia, promitentul îşi asumă personal o obligaŃie,
aceea de a determina pe terŃ să-şi ia un angajament juridic faŃă de
creditor. În realitate, promisiunea faptei altuia are ca obiect propria faptă
a debitorului;
- dacă terŃul acceptă fapta promisă de promitent, el nu devine
obligat prin contractul încheiat de către debitor cu creditorul. Prin
urmare, el încheie personal un contract cu creditorul promisiunii ori aderă
sau ratifică, prin voinŃa sa, contractul încheiat de promitent cu creditorul.
Astfel, obligaŃia terŃului faŃă de creditorul promisiunii izvorăşte din
propria manifestare de voinŃă, care îl face să devină parte contractantă.
● AplicaŃii. Promisiunea faptei altuia are aplicaŃii practice în cazul
coproprietăŃii, contractului de mandat şi în ipoteza încheierii actelor
juridice pe seama persoanelor absente şi a incapabililor.

În cazul proprietăŃii comune, un coproprietar, vânzând cota sa
parte din dreptul de proprietate comună asupra unui bun, se
angajează să determine pe ceilalŃi coproprietari să-şi
înstrăineze, către acelaşi cumpărător, propriile cote-părŃi din
drept. Coproprietarul vânzător şi-a asumat propria obligaŃie de

că mandantul are o acŃiune directă împotriva submandatarului (persoană pe care mandatarul şi-a
substituit-o în executarea mandatului) pentru plata despăgubirilor care să acopere eventualele pagube
ce i-au fost cauzate.

48
 a determina pe ceilalŃi coproprietari să contracteze. Aceştia vor
deveni obligaŃi faŃă de cumpărător doar dacă încheie contracte
de vânzare a cotelor părŃi direct cu acesta. Astfel, contractul
încheiat de primul coproprietar nu le creează în sarcină nici o
obligaŃie.

În materia contractului de mandat, potrivit art. 1546 alin. 2 C.
civ., „mandantele nu este Ńinut de ceea ce mandatarul a făcut
peste limita mandatului, cu excepŃia cazului când a ratificat
expres sau tacit actele făcute cu depăşirea împuternicirii
acordate”. Încheind un act juridic cu depăşirea limitelor
conferite, mandatarul se obligă să obŃină ratificarea contractului
de către mandant. Contractul astfel încheiat este valabil, dar
imperfect până la ratificare. Odată ratificat, contractul se
perfectează retroactiv, de la data încheierii.

Promisiunea faptei altuia este cel mai frecvent utilizată pentru a
încheia acte juridice în numele şi pe seama unei persoane
absente sau incapabile. De exemplu, un tutore încheie un act
de dispoziŃie, în numele şi pe seama minorului ocrotit,
depăşindu-şi astfel puterile de reprezentare, dar cu obligaŃia de
a-l determina pe cel aflat sub tutelă să ratifice actul când va
deveni major. La fel, moştenitorii majori care vin la succesiune
împreună cu un minor, pot vinde bunurile succesorale în
vederea evitării partajului succesoral, asumându-şi totodată
obligaŃia faŃă de cumpărător că minorul nu va ataca înstrăinarea
la data majoratului, ci, dimpotrivă, o va confirma.
● Caractere juridice. Promisiunea faptei altuia se caracterizează
prin trei trăsături distincte, şi anume:
- promisiunea faptei altuia nu constituie o excepŃie de la
principiul relativităŃii efectelor contractului. TerŃa persoană nu
va fi obligată prin voinŃa promitentului, ci numai prin propria
manifestare de voinŃă, încheind direct un contract cu creditorul
promisiunii sau aderând ori ratificând pe cel încheiat de
promitent cu creditorul;
- obligaŃia asumată de promitent este una de rezultat, respectiv de
a determina terŃa persoană să-şi asume un angajament faŃă de
creditor. ObligaŃia se consideră executată doar dacă terŃa
persoană şi-a asumat angajamentul. În caz contrar, promitentul
îşi va angaja propria răspundere contractuală, fiind pasibil de
plata unor despăgubiri faŃă de creditor;
- în măsura în care terŃa persoană şi-a asumat angajamentul
promis, orice obligaŃie a promitentului încetează prin executare.
În schimb, promitentul nu se obligă să garanteze faŃă de creditor
că terŃul îşi va executa angajamentul.

49
 ● Efecte juridice. Promisiunea faptei altuia produce efecte numai
între persoanele care au încheiat contractul. În realitate, debitorul care
promite fapta altei persoane, îşi asumă personal obligaŃia de a depune
toate diligenŃele pentru a-l determina pe terŃ să-şi asume angajamentul
faŃă de creditor. Dacă debitorul ar promite fapta terŃului, promisiunea lui
ar fi lipsită de valoare juridică deoarece nimeni nu se poate obliga decât
prin fapta proprie.
Prin urmare, din contractul încheiat între debitorul promitent şi
creditor nu se nasc obligaŃii pentru terŃ, acesta fiind liber să accepte sau
nu executarea obligaŃiei promise de către debitor.

b) StipulaŃia pentru altul (contractul în folosul unei alte

persoane)

● NoŃiune. StipulaŃia pentru altul reprezintă un contract prin care

o parte, numită stipulant, dispune ca cealaltă parte, denumită
promitent, să dea, să facă sau să nu facă ceva în folosul unei alte
persoane, străine de contract, denumită terŃ beneficiar.
Deşi doctrina o defineşte drept un contract, în realitate stipulaŃia
pentru altul este o clauză într-un contract care, prevăzând naşterea unui
drept direct în patrimoniul unui terŃ, are ca efect adăugarea la raportul de
obligaŃii născut între stipulant şi promitent, un al doilea raport de
obligaŃii, între promitent şi terŃul beneficiar.
Cu alte cuvinte, contractul în favoarea unei terŃe persoane este o
clauză a unui contract, şi de aceea preferăm denumirea de „stipulaŃie
pentru altul”33.
● AplicaŃii. În Codul civil nu există o prevedere care să
reglementeze stipulaŃia pentru altul, însă în legislaŃie există aplicaŃii ale
acestei operaŃiuni juridice. De exemplu :

în contractul de donaŃie cu sarcini, potrivit art. 832 şi 829 C.
civ., donatorul (stipulant) poate prevedea obligaŃia pentru
donator (promitent) de a presta ceva către o terŃă persoană
străină de contract (terŃ beneficiar);

în contractul de transport de bunuri, conform art. 432-434 C.
com. expeditorul (stipulant) convine cu transportatorul
(promitent) să predea marfa către o terŃă persoană, destinatar
(terŃ beneficiar), care nu este parte în contractul de transport;

în contractul de asigurare, în care asiguratul (stipulant),
33
Denumirea de contract în folosul altei persoane poate sugera calificarea acestei
instituŃii drept un contract de sine stătător, care generează un singur raport juridic
între promitent şi terŃ beneficiar.

50
 plătitor al primelor de asigurare, poate dispune ca societatea de
asigurare (promitent) să plătească indemnizaŃia de asigurare
unei terŃe persoane străină de contractul de asigurare;

în contractul de rentă viageră, în temeiul art. 1642 C. civ.
credirentierul (stipulant) poate prevedea ca debirentierul
(promitent) să plătească renta unei terŃe persoane ce nu a
participat la încheierea contractului (terŃ beneficiar).
● Natură juridică. În cazul stipulaŃiei pentru altul, promitentul se
obligă faŃă de stipulant, dar efectele se produc în favoarea terŃului
beneficiar al cărui consimŃământ nu se cere la perfectarea contractului. În
consecinŃă, terŃul beneficiar are dreptul să pretindă de la promitent
executarea obligaŃiei pe care şi-a asumat-o faŃă de stipulant.
StipulaŃia pentru altul este o excepŃie reală de la principiul
relativităŃii efectelor contractului deoarece dreptul se naşte direct, în
favoarea terŃului beneficiar, dintr-un contract la a cărui încheiere nu a
participat.
● CondiŃii de valabilitate. StipulaŃia pentru altul, fiind un
contract, va trebui să îndeplinească atât condiŃiile generale de validitate
ale unui contract (capacitate, consimŃământ, obiect, cauză), dar şi
condiŃii specifice :
- să existe voinŃa de a stipula în folosul unei terŃe persoane
(animus stipulandi). VoinŃa de a stipula trebuie să fie
neîndoielnică şi să rezulte în mod cert din contract;
- beneficiarul să fie determinat, sau cel puŃin determinabil.
StipulaŃia în folosul unei terŃe persoane este valabilă, chiar dacă
aceasta nu a fost determinată la început, însă există suficiente
elemente pentru identificarea ei la momentul executării
stipulaŃiei (spre ex.: stipulaŃia în favoarea unui moştenitor, a
unui copil ce se va naşte în viitor sau a unei persoane juridice în
curs de constituire).
Acceptarea terŃului beneficiar nu este o condiŃie de existenŃă a
stipulaŃiei pentru altul. TerŃul beneficiar poate accepta sau poate renunŃa
la dreptul stipulat în folosul său.
Acceptarea din partea terŃului beneficiar nu are efect constitutiv,
deoarece dreptul se dobândeşte nu în virtutea acceptării, ci a contractului
încheiat între stipulant şi promitent. În schimb, acceptarea consolidează
dreptul dobândit prin contract şi îşi produce efectele de la data încheierii
stipulaŃiei. În consecinŃă, acceptarea constituie mai mult o condiŃie de
eficacitate a stipulaŃiei, în sensul că aceasta devine irevocabilă. Cât timp
beneficiarul nu şi-a manifestat acceptarea, stipulantul poate revoca
dreptul dobândit de către acesta dacă s-a prevăzut această posibilitate în
contract.
Dacă terŃul beneficiar renunŃă la dreptul stipulat în favoarea sa, se

51
va proceda conform prevederilor din contract, iar în lipsa lor, potrivit
împrejurărilor (dreptul va profita stipulantului, promitentului sa unui alt
terŃ beneficiar indicat de stipulant).
● Efectele juridice. Trebuie să Ńinem cont că efectele contractului
încheiat între stipulant şi promitent privesc şi pe terŃul beneficiar în
favoarea căruia se naşte dreptul. Prin urmare, analiza efectelor stipulaŃiei
trebuie făcută în raport cu calitatea persoanelor între care s-au născut
legături juridice, respectiv:
- în raporturile dintre stipulant şi promitent,
- în raporturile dintre promitent şi terŃ beneficiar,
- în raporturile dintre stipulant şi terŃ beneficiar.

a) Efectele stipulaŃiei în raporturile dintre stipulant şi promitent

StipulaŃia pentru altul poate da naştere mai multor categorii de
raporturi juridice între stipulant şi promitent:
- raporturi prin care s-au prevăzut drepturi în favoarea
stipulantului, guvernate de regulile comune ale efectelor
contractului între părŃi.
- raportul prin care s-a stipulat un drept în sarcina promitentului
şi în beneficiul terŃei persoane, specifice contractului în folosul
unei alte persoane.
Aceste din urmă raporturi prezintă interes, astfel încât se pune
problema care sunt drepturile şi acŃiunile stipulantului faŃă de promitent
dacă acesta nu-şi execută prestaŃia asumată în favoarea terŃului
beneficiar.
În esenŃă, stipulantul are la dispoziŃie toate mijloacele juridice
conferite de către lege oricărui creditor. Şi anume:
• stipulantul îl poate acŃiona în justiŃie pe promitent pentru a-l
determina să-şi execute obligaŃiile asumate faŃă de terŃa
persoană.
• totodată, el va putea pretinde daune-interese dacă a suferit un
prejudiciu cauzat de neexecutarea de către promitent a
obligaŃiei faŃă de terŃ. Spre exemplu, stipulantul urmărea ca prin
prestaŃia promitentului să achite o datorie personală faŃă de terŃ.
• dacă stipulaŃia pentru altul îmbracă forma unui contract
sinalagmatic, stipulantul este îndreptăŃit să solicite rezilierea
sau rezoluŃiunea contractului, sau să invoce excepŃia de
neexecutare a contractului.

b) Efectele stipulaŃiei în raporturile dintre promitent şi terŃul

beneficiar
În analiza acestora trebuie să Ńinem cont de faptul că dreptul se
naşte direct şi nemijlocit în patrimoniul terŃului beneficiar, deşi acesta nu

52
este parte în contract. Momentul dobândirii coincide cu momentul
încheierii contractului între stipulant şi promitent, şi independent de orice
acceptare din partea terŃului beneficiar.
Astfel, dreptul se naşte direct în patrimoniu, în sensul că nu este
necesar acordul terŃului beneficiar, dar şi nemijlocit în folosul terŃului
beneficiar, respectiv nu trece prin patrimoniul stipulantului. Prin urmare,
terŃul este un creditor al promitentului care este Ńinut să-şi execute
obligaŃia faŃă de acesta. Acest fapt determină o serie de consecinŃe:
• terŃul beneficiar nu vine în concurs cu moştenitorii sau
creditorii stipulantului, deoarece dreptul nu face parte din
patrimoniul stipulantului, ci se naşte direct în patrimoniul
terŃului. De asemenea, pretenŃiile moştenitorilor nu se răsfrâng
asupra prestaŃiei promise, deoarece dreptul nu a aparŃinut
patrimoniului stipulantului.
• terŃul beneficiar are o acŃiune directă împotriva promitentului
pentru satisfacerea dreptului său, deşi nu este parte
contractantă.
• dacă terŃul beneficiar a decedat înainte de a fi acceptat dreptul
generat de contractul încheiat de stipulant şi promitent, atât
dreptul cât şi acŃiunile însoŃitoare se transmit propriilor
succesori.
• în caz de neexecutare a obligaŃiei de către promitent, terŃul
beneficiar poate pretinde daune-interese pentru eventualul
prejudiciu suferit. El nu va putea însă solicita
rezoluŃiunea/rezilierea contractului dintre stipulant şi promitent,
deoarece este terŃ faŃă de acesta.
În schimb, promitentul poate invoca faŃă de terŃul beneficiar toate
excepŃiile pe care le-ar fi putut opune stipulantului în virtutea contractului
încheiat cu acesta, pentru a-şi motiva refuzul de executare (spre ex.,
faptul că stipulantul nu şi-a îndeplinit faŃă de promitent obligaŃia ce-i
revenea; nulitatea contractului, neîndeplinirea termenului suspensiv de
executare; vicii de consimŃământ).

c) Efectele stipulaŃiei în raporturile dintre stipulant şi terŃul

beneficiar
De regulă, stipulaŃia pentru altul nu creează raporturi între stipulant
şi terŃ beneficiar. Cu toate acestea, este posibil ca prin mecanismul
stipulaŃiei, stipulantul să facă o liberalitate terŃului beneficiar, să-şi achite
o datorie anterioară faŃă de acesta, sau să-i acorde un împrumut.
Prin excepŃie, în raport de scopul urmărit prin stipulaŃie, pot lua
naştere unele legături juridice, şi anume:

53
 • dacă stipulantul avea faŃă de beneficiar o obligaŃie pe care doreşte
să o stingă, operaŃiunea stipulaŃiei are, în acest caz, natura juridică
a unei plăŃi prin delegaŃie.
• dacă prin mecanismul stipulaŃiei s-a dorit a se aduce terŃului un
beneficiu gratuit, operaŃiunea este echivalentul unei donaŃii
indirecte. În această situaŃie, donaŃia nu este supusă regulilor
privind forma autentică, dar trebuie să îndeplinească condiŃiile de
fond cerute pentru valabilitatea ei.
• prin stipulaŃie beneficiarul poate primi o sumă de bani cu titlu de
împrumut, caz în care ea are valoare unui contract de împrumut.

SecŃiunea a III-a : Opozabilitatea contractului

faŃă de terŃi

§ 1. NoŃiunea de opozabilitate a contractului

1. CorelaŃia dintre relativitatea efectelor şi opozabilitate

Potrivit principiului relativităŃii efectelor contractului, un contract
nu poate da naştere la drepturi şi obligaŃii decât în favoarea, respectiv în
sarcina, părŃilor, nu şi a terŃilor. Cu toate acestea, un contract nu este
lipsit de valoare în raportul cu terŃele persoane. Astfel, contractul, privit
ca realitate socială, trebuie respectat de către orice persoană, fiind în acest
fel opozabil şi faŃă de cei care nu au participat la încheierea lui. Nu
înseamnă că terŃele persoane devin obligate prin contract, ci doar că
efectele juridice generate de el trebuie respectate şi de alte persoane decât
părŃile.
Pentru a se stabili relaŃia dintre opozabilitate şi relativitate, trebuie
să distingem între contract şi situaŃia juridică născută din contract.
Astfel:
• în raporturile dintre părŃi, dintre o parte şi avânzi-cauză, precum şi
dintre avânzii-cauză, contractul are valoarea unui act juridic ce
creează raporturi juridice având în conŃinut drepturi şi obligaŃii.
• în raporturile dintre părŃi, avânzii-cauză, pe de o parte şi terŃi, pe de
altă parte, precum şi în raporturile dintre terŃi, contractul are
valoarea unui fapt juridic stricto-sensu, fiind opozabil oricărei
persoane, inclusiv terŃilor.
În concluzie, contractul, fie ca act juridic, fie ca fapt juridic,
trebuie respectat. Aceasta este opozabilitatea contractului în sens larg. Ea
nu se află în contradicŃie cu relativitatea efectelor contractului, ci,
dimpotrivă, relativitatea poate fi înglobată în conŃinutul noŃiunii de
opozabilitate lato-sensu.

54
 2. NoŃiunea de opozabilitate
● NoŃiunea de opozabilitate a contractului lato sensu. Prin
opozabilitatea contractului în sens larg se înŃelege că un contract produce
efecte între părŃile contractante şi avânzi-cauză, precum şi faptul că
situaŃia juridică născută din contract trebuie respectată de orice persoană,
inclusiv de terŃii propriu-zişi.
NoŃiunea de „opozabilitate a contractului lato-sensu” este alcătuită
din opozabilitatea contractului faŃă de părŃi şi avânzii-cauza (ceea ce
coincide cu relativitatea efectelor contractului) şi opozabilitatea acestuia
faŃă de terŃi (opozabilitate stricto-sensu). Astfel, a spune că un contract
este opozabil părŃilor şi avânzilor-cauză echivalează cu a afirma că acesta
produce efecte juridice în favoarea, respectiv în sarcina părŃilor. În
această ipoteză, expresiile „a produce efecte juridice” şi „a fi opozabil”
au acelaşi înŃeles.
● NoŃiunea de opozabilitate a contractului faŃă de terŃi.
Opozabilitatea contractului faŃă de terŃi este cea de a doua componentă a
opozabilităŃii lato-sensu şi constă în obligaŃia tuturor persoanelor de a
respecta situaŃia juridică creată prin contract, deşi nu au luat parte la
încheierea lui. De această dată opozabilitatea nu se confundă cu
relativitatea efectelor.
Astfel, sunt cazuri de opozabilitate a contractului faŃă de terŃi :
- invocarea contractului faŃă de un terŃ ca dovadă (titlu de
dobândire) a unui drept real sau de creanŃă. Spre exemplu, într-
un proces în revendicare pârâtul poate invoca împotriva
reclamantului un contract cu o altă persoană prin care a
dobândit dreptul de proprietate;
- invocarea contractului ca just titlu pentru a dovedi dobândirea
dreptului de proprietate prin uzucapiunea scurtă de 10-20 de
ani;
- invocarea contractului ca just temei al măririi patrimoniului
unei persoane, în detrimentul unui terŃ ce a introdus o acŃiune
întemeiată pe îmbogăŃirea fără justă cauză.

3. ImportanŃa distincŃiei între relativitatea efectelor contractu-

lui şi opozabilitatea acestuia.
După cum am arătat, în raporturile dintre părŃi, contractul este
privit ca act juridic, reprezentând acordul de voinŃă al părŃilor
contractante, fiind guvernat de principiul relativităŃii efectelor. Din punct
de vedere al terŃilor, contractul apare ca un fapt juridic stricto-sensu,
fiindu-le opozabil ca realitate juridică.
Această deosebire este producătoare de consecinŃe juridice sub
două aspecte :

55
 - în materia răspunderii civile, dacă o parte contractantă cauzează
celeilalte un prejudiciu prin neexecutarea obligaŃiei, se va
angaja răspunderea contractuală a acesteia; în schimb, dacă un
terŃ aduce atingere unui drept aparŃinând unei părŃi din contract,
îşi va angaja răspunderea delictuală;
- sub aspect probator, între părŃi proba contractului se face
conform regulilor privind dovada actelor juridice (peste
valoarea de 250 lei, actul va fi dovedit cu înscrisuri, nefiind
admisibilă proba cu martori conform art. 1191 C. civ.). FaŃă de
terŃi contractul fiind un fapt juridic, el poate fi dovedit cu orice
mijloc de probă, inclusiv cu martori.

§ 2. ExcepŃia de la opozabilitatea faŃă de terŃi a contractului

1. NoŃiune
Deşi terŃii nu pot fi obligaŃi şi, în principiu, nu pot dobândi drepturi
din contractele încheiate între alte persoane, în virtutea opozabilităŃii ei
trebuie să respecte situaŃiile juridice create prin contract, adică nu pot
face abstracŃie de existenŃa, ca realitate socială, a contractului.
ExcepŃia de la opozabilitatea faŃă de terŃi a contractului
reprezintă împrejurarea în care o terŃă persoană este îndreptăŃită să
ignore, să nu Ńină seama de situaŃiile juridice create prin anumite
contracte.
O asemenea împrejurare de natură a face actul inopozabil faŃă de
terŃi este simulaŃia34.

2. SimulaŃia
● NoŃiune. SimulaŃia este operaŃiunea juridică ce constă în
încheierea între aceleaşi părŃi a două contracte – un contract public,
aparent, care nu reflectă voinŃa reală a părŃilor, şi un contract secret, dar
adevărat (contraînscris), corespunzător voinŃei reale a acestora.
Contractul public aparent este nereal şi creează o aparenŃă juridică
ce nu corespunde realităŃii, iar contractul secret (contraînscrisul) este
adevărat, real şi anihilează, în tot sau în parte, aparenŃa juridică creată
prin contractul simulat. Astfel, simulaŃia se aplică numai raporturilor
juridice contractuale35.

34
Cu toate acestea, simulaŃia a fost calificată drept o excepŃie de la principiul
relativităŃii efectelor contratului (E. S. Romano – op. cit., p. 79). Marea majoritate a
doctrinei o consideră o excepŃie de la principiul opozabilităŃii contractului (M. GaiŃă
– op. cit., p. 89; L. Pop – op.cit., p. 120; C. Bîrsan, C. Stătescu – op. cit., p. 76; D.
C. Florescu – op. cit., p. 180).
35
În practică, s-a decis că o hotărâre judecătorească nu poate fi considerat un act
simulat (Dec. nr. 2735/12 decembrie 1988 a T. S., în R.R.D. nr. 9-12/1989, p. 142).

56
 ● CondiŃii. SimulaŃia fiind o operaŃiune complexă, presupune
îndeplinirea unor condiŃii specifice :
a) contraînscrisul (actul real) trebuie să fie un contract secret,
adică existenŃa şi conŃinutul să nu fie cunoscute de către terŃi.
Contraînscrisul îşi pierde caracterul secret în cazurile în care a fost
supus publicităŃii (transcrierea actului, întabularea, primirea de dată
certă) sau când se face menŃiune despre existenŃa sa în actul public;
b) contraînscrisul să fie încheiat concomitent sau, eventual,
înainte de încheierea contractului apare36.
Dacă părŃile încheie mai întâi un contract aparent, iar ulterior unul
secret, nu suntem în prezenŃa simulaŃiei. Ambele contracte corespund
voinŃei reale a părŃilor, astfel cum aceasta exista la momentul încheierii
fiecărui act juridic. Astfel, contractul secret, ulterior, urmăreşte să revoce
sau să modifice contractul aparent, dar care a corespuns unei voinŃe a
părŃilor în momentul încheierii sale.
ExigenŃa anteriorităŃii sau concomitenŃei actului secret se referă la
negotium iuri, şi nu la instrumentum probationis. Faptul că înscrisul
constatator (instrumentum probationis) al actului secret se redactează
ulterior perfectării actului public nu înlătură caracterul concomitent.
Pentru existenŃa simulaŃiei este necesar ca între părŃi să se fi realizat
anterior acordul de voinŃă cu privire la operaŃiunea juridică în ansamblu,
urmând ca redactarea înscrisului să se facă ulterior. Cu alte cuvinte,
condiŃia este îndeplinită dacă părŃile convin asupra operaŃiunii juridice
(negotium juris), chiar dacă înscrisul constatator este încheiat după
perfectarea actului public37.
Analizând relaŃia temporară dintre cele două acte, se poate
concluziona că:
36
În literatura juridică mai veche se consideră că de esenŃa simulaŃiei era ca actul
public şi actul aparent să fie încheiate simultan, adică în acelaşi moment (Gh.
Brenciu, V. PanŃirescu – Aspecte referitoare la relaŃia dintre contraînscris şi actul
public în cadrul simulaŃiei, în R.R.D. nr. 8/1981, p. 21-22. Literatura şi practica
judiciară actuală susŃin că pentru a fi în prezenŃa simulaŃiei este suficient ca cele două
acte să fie contemporane, prin caracterul contemporan înŃelegându-se coexistenŃa în
timp a actului secret cu cel public. Cele două acte sunt contemporane, nu numai
atunci când au fost încheiate simultan, ci şi în cazul în care a avut loc încheierea mai
întâi a actului secret şi apoi a actului aparent (L. Pop – op. cit., p. 122; C. Stătescu, C.
Bîrsan – op. cit., p. 77; Dec. nr. 301/1978 a T. S., secŃ.civ., în C.D. 1978, p. 50-55;
Dec. nr. 1325/1979, în C.D. 1979, p. 269-271; Sent.civ. nr.639/1982 a Judec. Sibiu, în
R.R.D. nr. 5/1983, p. 61-62).
37
Dec. civ. nr. 431/2000 şi Dec. civ. nr. 949/2000 a C. A. Iaşi, în
JurisprudenŃa…/2000, p. 55-57 („EsenŃial este ca înŃelegerea părŃilor în sens de
negotium să fi fost anterioară sau concomitentă actului aparent…”); Dec. nr.
1067/2001 a C. A. Iaşi, în JurisprudenŃa/2001, p. 64-65 („Anterioritatea sau
simultaneitatea actului secret priveşte operaŃiunea juridică şi nu întocmirea înscrisului
probator”).

57
 - există simulaŃie când cele două acte juridice sunt încheiate
simultan;
- nu există simulaŃie când, indiferent care dintre acte, cel public
sau cel aparent, este încheiat mai întâi, părŃile nu au intenŃionat
să simuleze;
- există simulaŃie când actul secret, anterior, este încă în vigoare
la momentul încheierii actului public şi rămâne în vigoare după
această dată;
c) intenŃia comună a părŃilor de a simula. IntenŃia de a simula
constă în acordul părŃilor ca operaŃiunea juridică să producă toate efectele
specifice simulaŃiei. În lipsa acordului nu există simulaŃie, astfel încât
dacă părŃile încheie un act secret iar ulterior îl modifică printr-o nouă
înŃelegere, suntem în prezenŃa a două manifestări succesive de voinŃă, ce
nu produc efectele unei simulaŃii. Cu alte cuvinte, intenŃia comună de a
simula sau acordul simulatoriu, cum a fost denumit în doctrină38, este un
element intern al simulaŃiei, care Ńine de esenŃa sa.
● Formele simulaŃiei. În funcŃie de scopul urmărit prin contractul
aparent, simulaŃia poate îmbrăca trei forme: fictivitatea, deghizarea,
interpunerea de persoană.
a) Fictivitatea. În acest caz, contractul aparent este încheiat formal,
existenŃa sa fiind contrazisă în contractul secret – contraînscris. Spre
exemplu, un debitor, pentru a sustrage un bun de la urmărirea creditorului
său, încheie aparent un contract de vânzare-cumpărare, prin care bunul e
vândut altei persoane. Cu acesta din urmă se încheie concomitent un
contract secret în care se stipulează că în realitate proprietatea bunului nu
se transmite cumpărătorului. Întrucât părŃile disimulează total realitatea,
creând aparenŃa unui contract care în realitate nu există, actul public
fiind fictiv sau inexistent, această formă a fost denumită şi simulaŃie
totală.
Scopurile fictivităŃii sunt diverse: eludarea unor prevederi legale,
aparenŃa, micşorarea gajului general al creditorilor prin vânzarea fictivă a
unor bunuri, dovedirea provenienŃei licite a bunurilor prin acte fictive de
donaŃie sau împrumut; în caz de expropriere, se prevede o valoare mai
mare a imobilului decât valoarea reală, pentru a se obŃine o despăgubire

38
F. Baias – SimulaŃia. Studiu de doctrină şi jurisprudenŃă, Ed. Rosetti, Bucureşti,
2003, p. 71-72. Într-adevăr, esenŃa întregii operaŃiuni juridice o constituie acordul
simulatoriu, şi aceasta din cel puŃin două considerente. În primul rând, este posibil ca
actul secret să lipsească şi anume atunci când actul public este fictiv. În acest caz,
suntem în prezenŃa simulaŃiei (fictivităŃii) tocmai datorită acordului simulatoriu care
declară fictivitatea actului public. În al doilea rând, dacă acordul simulatoriu, ca act
juridic, este lovit de o cauză de nulitate, întreaga operaŃiune a simulaŃiei este nulă.

58
cât mai mare.
b) Deghizarea. PărŃile încheie un contract, însă urmăresc să-l Ńină
secret, în tot sau în parte, faŃă de terŃi, ascunzându-l printr-un alt contract.
Deghizarea poate fi :
• totală, când prin actul public se ascunde natura actului secret. De
exemplu, părŃile încheie un contract de donaŃie pe care îl
deghizează într-un contract de vânzare; contractul de întreŃinere se
deghizează într-un contract de vânzare-cumpărare;
• parŃială, când prin actul public se ascund unele clauze sau efecte
ale actului secret. Astfel, poate fi deghizat obiectul actului (în locul
preŃului real convenit de părŃi în contractul secret de vânzare-
cumpărare, în actul public se stipulează un preŃ mai mare sau mai
mic), data încheierii actului (un soŃ postdatează un act de
cumpărare a unui bun pentru ca data dobândirii să se situeze după
divorŃ, astfel încât bunul să nu intre în comunitatea de bunuri şi să
nu fie supus partajului). De asemenea, se deghizează modul de
executare al obligaŃiei (în actul public se prevede că preŃul se
plăteşte în lei, iar în contraînscris este fixat în valută, pentru a se
evita riscurile deprecierii monedei naŃionale), sau modalităŃile
actului juridic (actul public este neafectat de modalităŃi, în timp ce
actul secret prevede existenŃa acestora).
c) Interpunerea de persoane. Contractul aparent se încheie între
anumite persoane, iar în contractul secret (contraînscris) se precizează că
adevăratul beneficiar este o altă persoană decât cea stipulată în contractul
public.
De exemplu, pentru a se gratifica o persoană incapabilă de a primi o
liberalitate, în contractul aparent donaŃia se face către o persoană
capabilă (donatar fictiv), iar în contractul secret se prevede că acesta va
transmite bunul donat adevăratului gratificat, expres indicat. De această
dată, acordul simulatoriu se referă la identitatea persoanelor din actul
public. Astfel, dobânditorul aparent al dreptului este persoana interpusă,
„omul de paie”, care îl acoperă pe adevăratul dobânditor.
Marea majoritate a doctrinei consideră că pentru a fi în prezenŃa
interpunerii de persoane este necesar ca toate cele trei părŃi implicate să
aibă cunoştinŃă atât de existenŃa actului public cât şi de cel secret,
respectiv să ştie în patrimoniul cui îşi produce efectele actul juridic.
Dacă partea care contractează cu persoana interpusă nu cunoaşte
adevăratul beneficiar, simulaŃia nu se realizează. În acest caz există doar
un mandat fără reprezentare.
● Efectele juridice. Potrivit art. 1175 C. civ., „Actul secret, care
modifică un act public, nu poate avea putere decât între părŃile
contractante şi succesorii lor universali; un asemenea act nu poate avea
nici un efect în contra altor persoane”. Din analiza textului rezultă că

59
sancŃiunea specifică simulaŃiei este inopozabilitatea faŃă de terŃi a actului
secret. TerŃii pot înlătura simulaŃia prin acŃiunea în simulaŃie. Astfel
simulaŃia, în sine, nu este sancŃionată cu nulitatea. Textul legal nu
distinge în raport de scopurile urmărite prin simulaŃie. Credem că
distincŃia este necesară, sancŃiunea fiind diferită la simulaŃia licită faŃă de
simulaŃia ilicită.
De cele mai multe ori simulaŃia are drept scop fraudarea legii,
urmărindu-se evitarea plăŃii taxelor legale sau efectuarea de liberalităŃi în
favoarea persoanelor incapabile de a primi, caz în care simulaŃia este
ilicită.
SimulaŃia poate avea şi un scop licit, cum ar fi simpla intenŃie de a
nu fi dezvăluită identitatea părŃilor sau adevărata natură a contractului,
caz în care este licită.
● Efectele simulaŃiei licite. Actul secret produce efecte între părŃi,
el fiind rezultatul voinŃei lor reale, nu şi actul aparent care nu exprimă
voinŃa acestora.
a) Efectele simulaŃiei în raporturile dintre părŃile contractante.
Potrivit art. 1175 C. civ. teza I, „Actul secret nu poate avea putere decât
între părŃile contractante şi succesorii lor universali…”.
Astfel, între părŃi numai contractul secret (contraînscrisul) produce
efecte juridice, şi aceasta dacă îndeplineşte condiŃiile de validitate
precizate de lege (condiŃii de fond şi formă).
Totodată, actul secret produce efectele şi faŃă de succesorii
universali şi cu titlu universal, deoarece ei sunt continuatori ai
personalităŃii autorului lor. În acest sens art. 1175 restrânge sfera
avânzilor-cauză la succesorii universali şi cu titlu universal. Mai mult,
aceştia pot deveni terŃi când prin simulaŃie se urmăreşte fraudarea
intereselor lor.
b) Efectele simulaŃiei faŃă de terŃi. Conform art. 1175 C. civ. teza
II, „actul secret… nu poate avea nici un efect în contra altor persoane”.
Deşi singurul contract adevărat este actul secret (contraînscrisul), totuşi
nu situaŃia juridică creată de acesta, ci situaŃia aparentă rezultată din
contractul public poate fi opusă terŃilor, chiar dacă nu corespunde
realităŃii. Aceasta deoarece terŃii au cunoştinŃă doar de existenŃa şi
conŃinutul acestui contract.
De regulă, actul secret şi situaŃia juridică reală creată de acesta nu
sunt opozabile terŃilor. Prin excepŃie, actul secret (contraînscrisul) devine
opozabil terŃilor în situaŃiile următoare:
- dacă terŃii cunoşteau existenŃa contractului secret. Astfel, pentru
a beneficia de inopozabilitatea acestuia, este necesar ca terŃii să
fie de bună-credinŃă, adică să se fi încrezut în aparenŃa rezultată
din contractul public. Buna-credinŃă trebuie să existe în
momentul încheierii simulaŃiei. Dimpotrivă, dacă au avut

60
 cunoştinŃă de încheierea şi cuprinsul actului secret, terŃii sunt de
rea-credinŃă şi le va fi opozabil în mod obligatoriu actul secret.
Astfel, reaua-credinŃă a terŃilor face să dispară raŃiunea pentru
care legea îi ocroteşte împotriva efectelor actului secret, care
devine astfel opozabil.
- dacă terŃii renunŃă la inopozabilitatea contractului secret,
invocând în beneficiul lor şi împotriva părŃilor efectele
contraînscrisului. În situaŃia în care actul secret produce efecte
favorabile terŃilor, aceştia au dreptul să-l invoce în beneficiul
lor. Spre exemplu, creditorul chirografar al debitorului
insolvabil are interesul să invoce în favoarea sa contraînscrisul
încheiat de debitor din care rezultă că un contract de vânzare e
fictiv şi în realitate bunurile nu au ieşit din patrimoniu.
În concluzie, art. 1175 C. civ. s-a limitat în a prevedea că actul
secret nu poate avea nici un efect în contra altor persoane. Per a
contrario rezultă că actul secret ar putea fi invocat de terŃi în favoarea lor,
atunci când ar avea un interes să o facă.
Astfel, terŃilor li se recunoaşte un drept de opŃiune: pot să respingă
efectele actului ascuns, dacă acesta le afectează interesele, sau pot invoca
în beneficiul lor acelaşi act, dacă le este favorabil.
Atunci când se prevalează de acest drept de opŃiune, terŃii trebuie
să justifice un interes suficient de puternic, întemeindu-şi susŃinerile pe
actul ascuns.
c) Efectele simulaŃiei în raporturile dintre terŃi. Problema apare
atunci când între terŃi există un conflict, în sensul că unii au interesul să
invoce actul aparent, iar alŃii actul secret. De exemplu, în cazul unui
contract fictiv de vânzare-cumpărare, creditorii chirografari ai
vânzătorului au interesul să invoce contractul secret pentru a demonstra
că bunurile nu au ieşit din patrimoniul debitorului pentru a le urmări silit.
În schimb, creditorii chirografari ai cumpărătorului sunt interesaŃi să
invoce contractul aparent pentru a demonstra că din patrimoniul
debitorului lor fac parte şi bunurile obiect al vânzării, pe care le vor putea
urmări.
În acest conflict vor avea câştig de cauză terŃii care se întemeiază,
cu bună-credinŃă, pe actul aparent. De regulă, neavând cunoştinŃă de actul
secret, ei îşi fundamentează relaŃiile cu părŃile pe aparenŃe ce rezultă din
contractul public.
În materia simulaŃiei, sunt consideraŃi terŃi:
• succesorii cu titlu particular şi creditorii chirografari ai
părŃilor dacă sunt de bună-credinŃă,
• succesorii universali şi cu titlu universal, dar numai în
situaŃia în care prin simulaŃie s-a urmărit fraudarea
intereselor lor. Dacă prin acte simulate li se încalcă drepturi

61
 proprii, ei devin terŃi, putând să le atace printr-o acŃiune în
declararea simulaŃiei.
Între cele două categorii există un element comun, respectiv aceste
subiecte de drept invocă în raport cu părŃile simulaŃiei un drept propriu,
care este afectat de operaŃiunea juridică a simulaŃiei. Particularitatea care
îi diferenŃiază este condiŃia bunei-credinŃe a succesorilor cu titlu
particular şi a creditorilor chirografari. Astfel, numai în situaŃia în care nu
cunosc operaŃiunea simulaŃiei aceştia au calitatea de terŃ şi se pot prevala
de inopozabilitatea actului secret39.
● Efectele simulaŃiei ilicite. SimulaŃia care are drept scop
încălcarea legii, a ordinii publice ori a regulilor morale este ilicită. În
această situaŃie, simulaŃia va fi sancŃionată cu nulitatea.În privinŃa
efectelor nulităŃii, distingem după cum nulitatea afectează numai actul
secret sau întreaga operaŃiune a simulaŃiei.
a) Nulitatea sancŃionează numai actul secret. Între părŃi actul
secret nu-şi mai produce efectele, deoarece este nul, şi nici actul public,
deoarece în realitate nu a fost dorit de aceştia.
FaŃă de terŃi, problema nulităŃii actului secret nu se pune, deoarece
aceasta nu produce efecte şi faŃă de ei. Potrivit art. 1175 C. civ., actul
public va fi singurul care le este opozabil. Totuşi, în mod indirect, şi terŃii
vor fi afectaŃi de nulitatea actului secret, deoarece ei nu-şi vor putea
exercita dreptul de opŃiune pentru a- l invoca în beneficiul lor.
b) Nulitatea sancŃionează întreaga operaŃiune juridică a
simulaŃiei. Atât părŃile cât şi terŃi vor suporta efectele acestei sancŃiuni,
respectiv ambele acte, şi cel public şi cel secret, vor fi desfiinŃate.
● AcŃiunea în simulaŃie. AcŃiunea în declararea simulaŃiei sau
acŃiunea în simulaŃie este acea acŃiune civilă prin care se urmăreşte
constatarea caracterului simulat, nereal al unui act juridic public,
cunoscut, precum şi constatarea existenŃei unui act juridic secret care
modifică, în tot sau în parte, dispoziŃiile actului public. Scopul ei este de

39
ExplicaŃia acestei diferenŃieri se regăseşte în fundamentarea diferită a dreptului
fiecăruia dintre ei de a invoca inopozabilitatea actului secret sau de a se prevala, după
cum o cer interesele, fie de actul public, fie de cel ocult. Astfel, dreptul succesorilor
cu titlu particular şi al creditorilor chirografari se întemeiază pe art. 1175 C. civ. şi pe
ideea de aparenŃă a actului mincinos ce stă la baza acestui text, ceea ce face
indispensabilă buna lor credinŃă pentru dobândirea calităŃii de terŃ. Altfel spus,
calitatea lor de terŃ se justifică pe încrederea deplină în aparenŃa creată prin simulaŃie.
În schimb, dreptul succesorilor universali sau cu titlu universal îşi are sorgintea în alte
norme decât art. 1175 C. civ. şi este independent de ideea de aparenŃă, astfel încât
condiŃionarea de buna-credinŃă nu se justifică.

62
a demonstra caracterul simulat al operaŃiunii juridice, pentru a se aplica
contractul secret ce corespunde voinŃei reale a părŃilor40.
AcŃiunea în simulaŃie poate fi exercitată de orice persoană
interesată să invoce în favoarea ei actul secret: o parte contractantă,
succesorii în drepturi ai părŃilor, terŃii propriu-zişi, creditorul unei părŃi
prejudiciat prin contractul public.
Efectul acŃiunii în simulaŃie este acela de a înlătura efectele
contractului aparent, rămânând eficient doar contractul secret. Totuşi,
pentru ca acest contract să-şi producă efectele este necesar să fie valabil
încheiat. Dacă însă simulaŃia s-a produs cu încălcarea dispoziŃiilor
imperative ale legii sau este contrară ordinii publice şi bunelor moravuri,
odată cu acŃiunea în simulaŃie se poate formula şi acŃiunea în nulitate.
AcŃiunea în simulaŃie a fost calificată în literatura şi practica
judiciară drept o acŃiune în constatare, şi în consecinŃă este
imprescriptibilă41.

40
Dec. nr. 1067/13 iunie 2001 a C. A. Iaşi, în JurisprudenŃa…/2001, p. 64-65. Astfel,
instanŃa, sesizată cu o astfel de acŃiune, se va rezuma la constatarea existenŃei actului
secret şi la înlăturarea actului public, aparent.
41
Dec. nr. 886/1997 a C.A. Ploieşti, în Buletinul JurisprudenŃei. Culegere de
practică judiciară/1993-1997, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1999, p. 377-379; Dec.
nr. 3426/1998 a Trib. Bucureşti, s. a IV-a civ., în Culegere de practică judiciară
civilă/1998, p. 83-87.
Dec. nr. 3009/1973 a Trib.Suprem, secŃ.civ., în Îndreptar interdisciplinar…, p. 132
(„Întrucât acŃiunea în declararea simulaŃiei unui act are drept consecinŃă stabilirea
conŃinutului actului secret, real şi inexistenŃa actului public, aparent, ea este o acŃiune
în constatare ce nu este supusă prescripŃiei şi, ca atare, poate fi exercitată oricând, pe
cale principală ori pe cale de excepŃie. Această soluŃie e în concordanŃă cu principiul
potrivit căruia aparenŃa de drept poate fi înlăturată oricând, actul juridic simulat
nefiind susceptibil de consolidare prin trecerea timpului”).

63
Reprezentări grafice

2.1. Efectele contractului. Prezentare comparativă

Principiul forŃei Principiul Opozabilitatea
obligatorii – pacta relativităŃii faŃă de terŃi a
sunt servanda efectelor contractului
S. M. art. 969 alin. 1 C. art. 973 C. civ. Contractul,
civ. ca realitate so-
NoŃiune ConvenŃiile legal Contractul cială, şi situa-
făcute au putere de produce efecte numai Ńiile juridice
lege între părŃile între părŃile create de el
contractante. contractante, nu şi trebuie res-
faŃă de terŃi. pectate şi de
cei ce nu au
participat la
încheierea lui.

ExcepŃii Efectele Contractul produce Împrejurări

contractului nu se efecte faŃă de în care un terŃ
produc aşa cum au persoane ce nu au este îndreptăŃit
stabilit părŃile participat la să ignore
contractante; încheierea lui; situaŃiile juri-
dice create prin
excepŃii de excepŃie reală contract:
restrângere – stipulaŃia
– contractul pentru altul;
produce simulaŃia
efecte înainte excepŃii aparente
de termen; – promisiunea
faptei altuia
excepŃii de – acŃiunile
extindere : directe în
●prorogarea justiŃie.
legală,
●suspendarea
temporară a
contractului cu execu
tare succesivă,
●revizuirea
efectelor
contractului.

64
2.2. ExcepŃii de la principiul
relativităŃii efectelor

excepŃie reală excepŃii aparente

stipulaŃia pentru altul promisiunea faptei altuia

contract prin care

NoŃiune Contractul prin care stipulantul promitentul se obligă
dispune ca promitentul să dea, să faŃă de creditor să
facă, să nu facă ceva în favoarea determine un terŃ
terŃului beneficiar să-şi asume un anga-
jament în folosul
creditorului
AplicaŃii
- donaŃia cu sarcini
acŃiunile directe
- contractul de transport de bunuri
în justiŃie
- contractul de asigurare

dreptul acordat de
să existe intenŃia de a stipula lege unor persoane de
CondiŃii a invoca în favoarea
beneficiarul să fie determinat lor un contract la care
sau determinabil nu au participat

● între stipulant şi promitent

Efecte - stipulantul poate solicita
executarea obligaŃiei faŃă de terŃ;
- stipulantul pretinde daune-
interese;
- stipulantul solicită;
rezoluŃiunea/rezolvarea
contractului

● între promitent şi terŃ :

- dreptul se naşte direct şi mijlocit în
patrimoniul terŃului;
- terŃul poate pretinde promitentului
executarea obligaŃiei;
- terŃul pretinde daune-interese;
- terŃul nu poate pretinde
rezoluŃiunea contractului

65
2.3. SimulaŃia – excepŃie de la opozabilitatea faŃă
de terŃi a contratului

OperaŃiune juridică ce constă în încheierea între aceleaşi părŃi a două

contracte: unul public, aparent – contract simulat şi unul secret ce
corespunde voinŃei reale – contraînscris.

contraînscrisul să fie secret

CondiŃii contraînscrisul să fie încheiat concomitent sau înainte de
încheierea contractului aparent

intenŃia comună a părŃilor de a simula

Fictivitatea
totală
Deghizarea
parŃială
Forme
Interpunerea de persoane

art. 1175 C. civ.: actul secret care modifică un act

public nu poate avea putere decât între părŃile
Reglementare
contractante, nu şi faŃă de terŃi

● contraînscrisul produce efecte faŃă de

Efecte părŃi;
● inopozabilitatea faŃă de terŃi a
contractului secret;
● înlăturarea simulaŃiei prin acŃiunea în
simulaŃie

66
 Capitolul III
EFECTELE SPECIALE ALE
CONTRACTULUI SINALAGMATIC

A. Prezentare teoretică.

SecŃiunea I : ConsideraŃii generale

Trăsătura specifică a contractelor sinalagmatice constă în

reciprocitatea şi interdependenŃa obligaŃiilor asumate de părŃile
contractante. În consecinŃă, fiecare dintre părŃi are faŃă de cealaltă dubla
calitate de creditor şi debitor, iar obligaŃia ce revine uneia dintre părŃi îşi
are cauza juridică în obligaŃia corelativă a celeilalte părŃi.
Această reciprocitate şi interdependenŃă a obligaŃiilor în
contractele sinalagmatice generează o serie de efecte specifice :
a) dacă una dintre părŃi nu şi-a executat obligaŃia, dar pretinde
celeilalte părŃi să şi-o execute pe a sa, aceasta din urmă poate
refuza executarea propriei obligaŃii invocând excepŃia de
neexecutare a contractului;
b) dacă una dintre părŃi nu şi-a executat în mod culpabil obligaŃiile,
cealaltă parte care şi-a executat sau este gata să-şi execute
propria obligaŃie poate solicita încetarea contractului prin
rezoluŃiune/reziliere;
c) dacă una dintre părŃi se află în imposibilitate fortuită de a-şi
executa prestaŃia ce-i revine, contractul încetează, cealaltă parte
fiind liberată de obligaŃia sa. Se pune problema riscului
contractual, adică de a şti care dintre părŃi va suporta
consecinŃele imposibilităŃii fortuite de executare a obligaŃiei.

SecŃiunea II: ExcepŃia de neexecutare a contractului

(exceptio non adimpleti contractus)

§ 1. NoŃiune. Efecte. Temei juridic

● NoŃiune. Într-un contract sinalagmatic, părŃile trebuie să-şi
execute simultan obligaŃiile. Spre exemplu, cumpărătorul va plăti preŃul
atunci când vânzătorul îi va preda bunul. Prin urmare, o parte are dreptul
să refuze executarea obligaŃiilor ce-i revin, invocând excepŃia de

67
neexecutare a contractului, până în momentul în care cealaltă parte îşi va
executa propriile obligaŃii.
ExcepŃia de neexecutare a contractului este un mijloc de apărare
aflat la dispoziŃia uneia dintre părŃile contractului sinalagmatic, în
cazul în care i se pretinde executarea obligaŃiei, fără ca partea ce
pretinde această executare să-şi fi executat propria obligaŃie.
● Efecte. Partea care invocă excepŃia de neexecutare a contractului
obŃine, fără intervenŃia instanŃei judecătoreşti, suspendarea executării
obligaŃiei ce-i incumbă, până la momentul în care cealaltă parte îşi va
îndeplini propria obligaŃie.
În contractele sinalagmatice, cauza obligaŃiei fiecărei părŃi fiind
obligaŃia celeilalte, numai partea care şi-a executat obligaŃia sau este gata
să şi-o execute poate cere celeilalte părŃi îndeplinirea obligaŃiei.
● Temei juridic. ExcepŃia de neexecutare se fundamentează pe
reciprocitatea şi interdependenŃa obligaŃiilor, ceea ce implică
simultaneitatea de executare a acestora. În măsura în care simultaneitatea
nu este respectată, se invocă excepŃia de neexecutare a contractului, ca
sancŃiune specifică a faptului că partea care pretinde executarea
contractului nu înŃelege să-şi îndeplinească propria obligaŃie.
Codul civil nu cuprinde o reglementare de principiu a excepŃiei de
neexecutare a contractului, ci doar aplicaŃii ale acesteia în materie de
vânzare, schimb şi depozit oneros (remunerat)42.

§ 2. CondiŃii de admisibilitate
Pentru a se invoca excepŃia de neexecutare a contractului, trebuie
îndeplinite cumulativ următoarele condiŃii :
1) obligaŃiile reciproce ale părŃilor trebuie să-şi aibă temeiul în
acelaşi contract.
O parte nu poate invoca excepŃia pe motiv că cealaltă nu şi-a
îndeplinit obligaŃia asumată printr-un alt contract decât cel în discuŃie. De
exemplu, cumpărătorul nu poate refuza plata preŃului pe motiv că
vânzătorul nu i-a restituit suma de bani pe care i-a împrumutat-o;
locatarul nu ar putea refuza plata chiriei pe motiv că locatorul nu i-a

42
Spre exemplu, art. 1322 C. civ. dispune: „vânzătorul nu este dator să predea lucrul,
dacă cumpărătorul nu plăteşte preŃul şi nu are dat de vânzător un termen de plată”;
potrivit art. 1407 C. civ., „dacă o parte a contractului de schimb a primit lucrul ce face
obiectul schimbului, însă constată că partea care l-a predat nu avea calitatea de
proprietar, partea primitoare nu este obligată să predea lucrul promis, ci numai de a
restitui lucrul primit”; în materia contractului de depozit, conform art. 1619 C. civ.,
„depozitarul poate să oprească depozitul până la plata integrală cuvenită lui din cauza
depozitului”.

68
prestat un serviciu la care se obligase printr-un contract de prestări
servicii.
Cu toate acestea, invocarea excepŃiei de neexecutare poate avea loc
în cazul contractelor sinalagmatice imperfecte. Aceste contracte sunt
concepute iniŃial drept contracte unilaterale, care ulterior, pe parcursul
existenŃei lor, dau naştere la obligaŃii şi în sarcina creditorului, obligaŃii
având ca temei un fapt extracontractual Spre exemplu, dacă depozitarul
unui lucru face cheltuieli de conservare cu acesta, iar deponentul nu le
restituie, depozitarul este îndreptăŃit să reŃină lucrul. Astfel, dreptul de
retenŃie este o formă de aplicare a excepŃiei de neexecutare;
2) să existe o neexecutare a obligaŃiilor din partea celuilalt
contractant, chiar parŃială, dar suficient de importantă.
Nu interesează cauza neexecutării. Ea poate fi culpa debitorului
sau forŃa majoră care îl împiedică temporar să-şi execute obligaŃia;
3) neexecutarea să nu se datoreze faptei celui ce invocă excepŃia,
faptă ce l-a împiedicat pe celălalt să-şi execute obligaŃia;
4) părŃile să nu fi convenit un termen de executare pentru una
din obligaŃiile reciproce.
În cazul în care părŃile au stipulat un termen de executare, ele au
renunŃat la simultaneitatea de executare a obligaŃiilor şi, în consecinŃă,
lipseşte temeiul juridic pentru invocarea excepŃiei.
5) nu se cere condiŃia ca debitorul să fie pus în întârziere;
6) invocarea excepŃiei are loc între părŃi, fără a fi necesară
sesizarea instanŃei.
InstanŃa poate fi sesizată pentru a se pronunŃa în ce măsură
invocarea ei a fost abuzivă, respectiv dacă neexecutarea obligaŃiei a fost
parŃială şi nesemnificativă, ori s-a datorat faptei celui ce invocă excepŃia.

SecŃiunea a III-a: RezoluŃiunea şi rezilierea contractelor

§ 1. RezoluŃiunea contractelor

1. NoŃiune. Temei juridic.

● NoŃiune. În ipoteza în care o parte a contractului sinalagmatic
nu-şi execută obligaŃia, cealaltă parte poate opta între a invoca excepŃia
de neexecutare a contractului, a cere executarea silită a contractului cu
despăgubiri şi a solicita rezoluŃiunea contractului cu plata unor
despăgubiri.
RezoluŃiunea constă în desfiinŃarea retroactivă a unui contract
sinalagmatic cu executare dintr-o dată (uno ictu), ca urmare a
neexecutării culpabile de către o parte contractantă a obligaŃiilor

69
asumate. DesfiinŃarea contractului are loc atât pentru viitor (ex nunc),
cât şi pentru trecut (ex tunc).
● Temei juridic. Plecând de la dispoziŃiile art. 1020 C. civ.,
„condiŃia rezolutorie este subînŃeleasă totdeauna în contractele
sinalagmatice, în caz când una dintre părŃi nu îndeplineşte angajamentul
său”, ar rezulta că temeiul juridic constă într-o condiŃie rezolutorie tacită
existentă în fiecare contract sinalagmatic. Prin urmare, neîndeplinirea
obligaŃiei contractuale ar însemna îndeplinirea condiŃiei rezolutorii tacite
având drept efect desfiinŃarea retroactivă a contractului. O astfel de
soluŃie este criticabilă:

pe de o parte, executarea obligaŃiei este un efect al contractului şi
nu o modalitate a acestuia, precum condiŃia,

dacă rezoluŃiunea se întemeiază pe o condiŃie rezolutorie, chiar
tacită, ar trebui să opereze de drept, fără intervenŃia instanŃei. În
schimb, potrivit art. 1021 C. civ., pentru rezoluŃiunea contractului
este necesară obŃinerea unei hotărâri judecătoreşti în acest sens.
Credem că înŃelesul art. 1020 C. civ. este că prestaŃiile părŃilor
fiind reciproce, nu se poate concepe ca una dintre părŃi să îşi execute
obligaŃia, fără a primi în schimb contraprestaŃia celeilalte părŃi. Astfel,
textul de lege condiŃionează executarea obligaŃiei unei părŃi de executarea
prestaŃiei celeilalte părŃi. Din moment ce ne aflăm în prezenŃa
neîndeplinirii culpabile a obligaŃiei, desfiinŃarea contractului trebuie
pronunŃată de instanŃă.
În realitate, temeiul juridic al rezoluŃiunii îl constituie
reciprocitatea şi interdependenŃa obligaŃiilor în contractul sinalagmatic,
împrejurarea că fiecare dintre obligaŃiile reciproce este cauza juridică a
celeilalte. Neîndeplinirea culpabilă a obligaŃiei lipseşte de cauză obligaŃia
reciprocă, cu consecinŃa desfiinŃării întregului contract.

2. Felurile rezoluŃiunii contractului

Potrivit art. 1020-1021 C. civ., rezoluŃiunea contractului este
judiciară, adică trebuie pronunŃată de instanŃă. Dar, din moment ce
normele care reglementează rezoluŃiunea au un caracter supletiv, aceasta
poate fi şi convenŃională, atunci când părŃile stipulează în contract clauze
exprese de rezoluŃiune, numite pacte comisorii.
Regula o constituie rezoluŃiunea judiciară, iar excepŃia
rezoluŃiunea convenŃională, astfel încât, ori de câte ori nu este stipulat
un pact comisoriu, rezoluŃiunea este judiciară.

a) RezoluŃiunea judiciară

● NoŃiune. Potrivit art. 1021 C. civ., rezoluŃiunea nu operează de

drept, fiind necesar ca partea îndreptăŃită să se adreseze instanŃei de

70
judecată cu o acŃiune în rezoluŃiune. RezoluŃiunea contractului pentru
neexecutarea în întregime sau în parte a obligaŃiei asumate de către una
dintre părŃi întemeindu-se pe ideea de culpă, urmează să nu opereze de
plin drept, ci se va pronunŃa la cererea părŃii, de către instanŃă, care va
aprecia condiŃiile şi importanŃa neexecutării.
RezoluŃiunea judiciară nu poate fi solicitată în cazul convenŃiilor
ce cuprind o clauză de dezicere. Aceasta are valoarea unei clauze
rezolutorii şi poate fi invocată de oricare dintre părŃi, pentru a obŃine
desfiinŃarea contractului. În acest caz, posibilitatea rezoluŃiunii izvorăşte
din dreptul astfel convenit de către părŃi, şi nu din neexecutarea de către
una din ele a obligaŃiei asumate prin contract.
● Titulari. AcŃiunea în rezoluŃiunea contractului poate fi intentată
numai de partea care a executat sau care se declară gata să execute
contractul. Creditorul are dreptul de opŃiune între a cere executarea
obligaŃiei sau rezoluŃiunea contractului.
De asemenea, pot cere rezoluŃiunea şi moştenitorii creditorului43.
În schimb. debitorul obligaŃiei neexecutate nu poate cere rezoluŃiunea,
deoarece şi-ar invoca propria culpă.
● CondiŃii de admisibilitate. Pentru admiterea acŃiunii în
rezoluŃiune trebuie îndeplinite condiŃiile :
1) una dintre părŃi să nu-şi fi executat obligaŃiile ce-i revin.
Neexecutarea totală, determină pronunŃarea rezoluŃiunii.
Neexecutarea parŃială va determina rezoluŃiunea doar dacă partea
din obligaŃia neexecutată este considerată esenŃială pentru încheierea
contractului. Având în vedere caracterul facultativ al rezoluŃiunii
judiciare, în cazul neexecutării parŃiale a obligaŃiei, judecătorul este liber
să aprecieze în ce măsură această neexecutare poate sau nu justifica
desfiinŃarea contractului.
2) neexecutarea să se datoreze culpei părŃii care nu şi-a
îndeplinit obligaŃia.
Dacă neexecutarea s-a datorat unui caz fortuit, independent de
voinŃa părŃii, nu se pune problema rezoluŃiunii, ci aceea a riscului
contractual.

43
În doctrină s-a exprimat opinia că moştenitorii creditorului întreŃinerii pot cere
rezoluŃiunea contractului de întreŃinere, deoarece caracterul personal al dreptului de
întreŃinere, care se stinge prin moartea beneficiarului, nu influenŃează caracterul
patrimonial al acŃiunii în rezoluŃiunea contractului de întreŃinere pentru neexecutarea
lui. Astfel, partea care nu şi-a executat obligaŃia ar deŃine fără cauză prestaŃia
efectuată de creditorul întreŃinerii. Practica judiciară, constant, a pronunŃat soluŃii în
sensul că acŃiunea în rezoluŃiune poate fi exercitată de succesori creditorului în
termenul de prescripŃie de 3 ani (Dec. nr. 825/1983 a Trib. Jud. Hunedoara, în R.R.D.
nr. 3/1984, p. 70).

71
 3) debitorul delegaŃiei neexecutate să fi fost pus în întârziere.
Punerea în întârziere este necesară pentru a se putea dovedi refuzul
de executare a obligaŃiilor de către cealaltă parte contractantă.
În contractele civile, debitorul nu este de drept pus în întârziere
prin simplul fapt al neexecutării sau prin împlinirea termenului de
scadenŃă a datoriei. SituaŃia diferă în contractele comerciale în care
debitorul este de drept pus în întârziere din ziua în care obligaŃia devine
exigibilă (art. 43 C. com.). În acest caz, pentru rezoluŃiunea contractului
nu este necesară punerea în întârziere a debitorului;
4) este necesară sesizarea instanŃei. Dacă sunt îndeplinite
condiŃiile, instanŃa de judecată poate să pronunŃe rezoluŃiunea
contractului. Astfel, potrivit art. 1021 C. civ. teza finală, „desfiinŃarea
trebuie să se ceară înaintea justiŃiei, care, după circumstanŃe, poate
acorda un termen părŃii acŃionate”.
Aşa cum rezultă din textul legal, rezoluŃiunea judiciară este
facultativă atât pentru partea care are dreptul să o ceară, cât şi pentru
instanŃa de judecată.

partea îndreptăŃită poate să renunŃe la dreptul de a cere
rezoluŃiunea şi să solicite executarea contractului. Potrivit art. 1021
teza a II-a C. civ., „partea în privinŃa căreia angajamentul nu s-a
executat are alegerea sau să silească pe cealaltă parte a executa
convenŃia, când este posibil, sau să îi ceară desfiinŃarea, cu daune-
interes”. Textul legal nu instituie o ordine în exercitarea celor două
variante şi nu trebuie interpretat în sensul că îl obligă pe creditor să
ceară mai întâi executarea silită, iar dacă aceasta nu mai este
posibilă să ceară rezoluŃiunea.

Totodată, partea în culpă, pentru a evita rezoluŃiunea, are
posibilitatea de a-şi executa obligaŃiile în cursul procesului.

De asemenea, instanŃa judecătorească are posibilitatea să
aprecieze, după circumstanŃe, dacă este necesară sau nu
rezoluŃiunea contractului44. Totodată, poate să acorde debitorului
care nu şi-a executat obligaŃiile un termen de graŃie pentru
aducerea lor la îndeplinire, iar în caz de neexecutare parŃială, poate
decide că nu e necesară rezoluŃiunea contractului, obligând pe
debitor la executare într-un anumit termen.

44
Astfel, ea va avea în vedere o serie de considerente: dacă contractul a fost neexecutat
integral sau parŃial; dacă neexecutarea priveşte o obligaŃie principală sau accesorie; dacă
neexecutarea parŃială face imposibilă realizarea scopului contractului; cauzele întârzierii
părŃii în executarea delegaŃiei, împrejurările ce se află la originea neexecutării, în ce
măsură sunt imputabile părŃii etc.

72
 b) RezoluŃiunea convenŃională

● NoŃiune. Deşi rezoluŃiunea este în principiu judiciară, părŃile pot

să prevadă în contract rezoluŃiunea sa convenŃională. În acest caz
rezoluŃiunea operează de drept, fără intervenŃia instanŃei. Astfel, se
limitează sau chiar se înlătură rolul instanŃei de judecată în promovarea
rezoluŃiunii, deoarece părŃile stipulează rezoluŃiunea contratului de plin
drept ca efect al neexecutării obligaŃiilor de către una din ele.
DispoziŃiile art. 1020-1021 C. civ., neavând caracter imperativ,
părŃile pot stipula în contract o clauză rezolutorie convenŃională, care să
le înlăture aplicarea. Se poate spune că părŃile înlocuiesc rezoluŃiunea
judiciară cu o rezoluŃiune convenŃională.
● NoŃiunea de pacte comisorii. Clauzele prin care se prevede
posibilitatea rezoluŃiunii convenŃionale a contractului poartă denumirea
de pacte comisorii. Cu toate acestea, rezoluŃiunea convenŃională este
posibilă numai atunci când clauza înscrisă în contract atestă expres
intenŃia părŃilor de a desfiinŃa contractul dacă una dintre ele nu-şi
îndeplineşte angajamentul luat.
Pactele comisorii sunt clauze exprese prin care părŃile prevăd
rezoluŃiunea de plin drept a contratului în cazul neexecutării
obligaŃiilor de către una din ele.
În legătură cu aceste pacte comisorii s-a pus problema dacă, odată
stipulate, mai permit creditorului să opteze între rezoluŃiune şi executarea
obligaŃiei. Credem că acest drept de opŃiune se menŃine, pactul fiind
stipulat în favoarea creditorului.
● Categorii de pacte comisorii. În funcŃie de intensitatea efectelor
pe care le produc, pactele comisorii sunt de patru grade.
a) Pactul comisoriu de gradul I, cuprinde clauza conform căruia
„în caz de neexecutare obligaŃiilor de către una dintre părŃi, contractul
se desfiinŃează”.
Clauza este inutilă, deoarece reproduce întocmai prevederile art.
1020 C. civ. Astfel rezoluŃiunea rămâne judiciară, cu posibilitate de
apreciere a instanŃei şi de acordare a unui termen de graŃie.
b) Pactul comisoriu de gradul II cuprinde clauza potrivit căruia
în cazul în care o parte nu-şi execută obligaŃiile, cealaltă este
îndreptăŃită să considere contractul ca desfiinŃat.
RezoluŃiunea va opera pe baza declaraŃiei unilaterale de
rezoluŃiune a părŃii îndreptăŃite, dar este necesară punerea în întârziere
a debitorului.
InstanŃa nu poate acorda un termen de graŃie, dar poate totuşi
aprecia asupra oportunităŃii rezoluŃiunii. Astfel, rezoluŃiunea nu
operează dacă obligaŃia, deşi nu a fost executată la termen, a fost totuşi
îndeplinită de către debitor înainte de declaraŃia de rezoluŃiune.

73
 c) Pactul comisoriu de gradul III cuprinde clauza, conform
căreia dacă una dintre părŃi nu-şi execută obligaŃiile, contractul se
consideră rezolvit de plin drept.
InstanŃa de judecată sesizată nu este competentă să acorde termen
de graŃie şi nici să se pronunŃe asupra oportunităŃii rezoluŃiunii. Ea
verifică doar dacă obligaŃia s-a executat anterior punerii debitorului în
întârziere şi dacă nu a fost executată, constată rezoluŃiunea de drept a
convenŃiei.
RezoluŃiunea contractului operează de plin drept, însă este necesar
ca partea care nu şi-a îndeplinit obligaŃia să fie pusă în întârziere.
Astfel, rezoluŃiunea nu operează dacă debitorul şi-a executat obligaŃia,
după împlinirea termenului, dar anterior punerii lui în întârziere.
d) Pactul comisoriu de gradul IV cuprinde clauza conform
căreia, în cazul în care una dintre părŃi nu-şi execută obligaŃia,
contractul se consideră desfiinŃat de plin drept, fără a fi necesară
punerea în întârziere sau o altă formalitate prealabilă.
Neexecutarea la termen a obligaŃiei are ca efect rezoluŃiunea de
drept a contractului, fără a fi necesară punerea în întârziere sau
sesizarea instanŃei. Dacă totuşi instanŃa este sesizată de una dintre părŃi,
aceasta nu are altă posibilitate decât să constate desfiinŃarea de drept a
contractului.
● Precizări. În legătură cu pactele comisorii se impun o serie de
precizări.

în cazul pactului comisoriu de gradul I, rezoluŃiunea contractului
este judiciară, deci trebuie pronunŃată de instanŃa de judecată în
condiŃiile art. 1020-1021 C.civ. În celelalte cazuri, rezoluŃiunea
este convenŃională.

singurul îndreptăŃit să invoce rezoluŃiunea contractului este
creditorul care şi-a executat sau este gata să-şi execute obligaŃia.
Totuşi, el poate opta între rezoluŃiunea contractului în temeiul
pactelor comisorii şi obligarea debitorului la executare. În schimb,
debitorul care nu şi-a executat obligaŃia nu are dreptul de a se
prevala de pactul comisoriu şi de a pretinde rezoluŃiunea
contractului80.

pactele comisorii de gradul II, III şi IV nu mai fac necesară
intervenŃia instanŃei. Dacă totuşi este sesizată, instanŃa se va limita
la a face verificările pe care pactele comisorii le permit.

3. Efectele rezoluŃiunii contractului

Indiferent de natura ei, judiciară sau convenŃională, rezoluŃiunea
operează retroactiv, adică contractul se desfiinŃează atât pentru viitor (ex

74
nunc), cât şi pentru trecut (ex tunc) considerându-se că părŃile nu l-au
încheiat niciodată.
Efectele rezoluŃiunii se produc atât între părŃile contractante, cât şi
faŃă de terŃi.
● Efectele faŃă de părŃi. Distingem după cum părŃile şi-au
executat total sau parŃial obligaŃiile. Astfel:

dacă părŃile nu şi-au executat obligaŃiile, ca efect al rezoluŃiunii,
contractul nu mai poate fi executat, considerându-se că nu a fost
încheiat.

în ipoteza în care o parte şi-a executat obligaŃia, ca efect al
rezoluŃiunii, contractul se desfiinŃează iar părŃile sunt repuse în
situaŃia anterioară, restituindu-şi una alteia tot ce şi-au prestat. De
la regula repunerii în situaŃia anterioară (restitutio in integrum)
există şi excepŃii, când, prestaŃiile executate în temeiul contractului
rezolvit nu sunt supuse restituirii. Astfel, fructele culese de
dobânditor nu se restituie, deoarece i s-a predat folosinŃa tocmai
pentru a culege fructele.

partea care şi-a executat sau a fost gata să-şi execute obligaŃiile
este îndreptăŃită să obŃină despăgubiri pentru acoperirea
prejudiciului generat de neexecutarea părŃii în culpă. Daunele-
interese pot fi evaluate anticipat printr-o clauză penală sau, în lipsa
acesteia, se vor stabili, la cerere, de către instanŃa de judecată.

● Efectele faŃă de terŃi. Conform principiului resoluto jure dautis

resolvitur jus accipientis, rezoluŃiunea contratului iniŃial duce la
desfiinŃarea celor ulterior încheiate. Astfel, rezoluŃiunea contractului
iniŃial atrage şi desfiinŃarea contractului subsecvent încheiat de o parte cu
o terŃă persoană.
De la regula potrivit căreia rezoluŃiunea contratului iniŃial atrage
desfiinŃarea contractelor subsecvente, există şi excepŃii.

În cazul bunurilor mobile, rezoluŃiunea nu produce efecte asupra
subdobânditorului de bună-credinŃă, care poate invoca art. 1909
alin. 1 C. civ., conform căruia „posesia de bună-credinŃă a unui
bun mobil valorează titlu de proprietate”.

Dacă bunul este un imobil, terŃul poate invoca excepŃia dobândirii
lui prin uzucapiune. De asemenea, potrivit art. 1368 C. civ.,
rezoluŃiunea nu produce efecte faŃă de terŃul dobânditor al
imobilului în cadrul procedurii executării silite, ca urmare a
adjudecării definitive.

Totodată, rezoluŃiunea nu produce efecte asupra actelor de
administrare încheiate de o parte cu terŃe persoane, acte ce vor fi
menŃinute.

75
 § 2. Rezilierea contractelor
1. NoŃiune.
Rezilierea reprezintă desfacerea pentru viitor (ex nunc) a
contractului sinalagmatic cu executare succesivă, ca urmare a
neexecutării culpabile a obligaŃiei de către una dintre părŃi.
Rezilierea intervine în cazul neexecutării unor contracte
sinalagmatice cu executare succesivă şi face să înceteze efectele
contractului numai pentru viitor, lăsând neatinse prestaŃiile succesive
efectuate anterior. Spre exemplu, în contractul de închiriere, contract cu
executare succesivă, dacă o parte nu-şi execută obligaŃiile, cealaltă parte
este îndreptăŃită să ceară rezilierea contractului. Contratul încetează
pentru viitor, fără a avea vreo influenŃă asupra prestaŃiilor executate până
în acel moment (chiria plătită).

2. Efecte juridice
Efectul principal, comun rezoluŃiunii şi rezilierii este acela al
desfiinŃării contratului ca o consecinŃă a neexecutării cu vinovăŃie a
obligaŃiilor de către una dintre părŃi. În schimb, data la care se produce
desfiinŃarea diferă:
• rezoluŃiunea desfiinŃează contractul retroactiv (ex tunc) din chiar
momentul încheierii lui,
• rezilierea lasă neatinse prestaŃiile executate anterior, desfiinŃând
contractul numai pentru viitor (ex tunc). Astfel, există situaŃii când,
pentru anumite raŃiuni, efectele produse până la desfiinŃarea
contratului sunt menŃinute, deoarece prestaŃiile executate sunt
imposibil de restituit. Spre exemplu, în contractul de locaŃiune,
chiar dacă locatorul ar putea să restituie chiria plătită până la
desfiinŃarea contractului, locatarul se află în imposibilitate
obiectivă de restituire a folosinŃei bunului închiriat.

SecŃiunea a IV-a : Riscul contractual

§ 1. NoŃiunea de risc contractual

● Riscul contractual apare ca o consecinŃă a neexecutării
contractului sinalagmatic, ca urmare a imposibilităŃii fortuite de
indeplinire a obligaŃiei.

76
 În cazul contractului sinalagmatic45, dacă una dintre părŃi este
împiedicată de un caz fortuit sau de forŃă majoră, deci independent de
orice culpă, să-şi îndeplinească obligaŃiile contractuale, se pune problema
dacă celălalt contractant rămâne Ńinut de obligaŃia sa, deşi nu poate primi
contraprestaŃia sau, dimpotrivă, este şi el liberat de executarea obligaŃiei
ce-i revine. Cu alte cuvinte , cine va suporta riscul contractual, în cazul
imposibilităŃii fortuite de executare a obligaŃiilor uneia dintre părŃi.
Astfel:
• în ipoteza în care o parte, deşi nu mai poate primi contraprestaŃia
celeilalte părŃi, deoarece a devenit imposibil de executat, este
Ńinută să-şi execute propria obligaŃie, înseamnă că ea suportă riscul
potrivit regulii res perit creditori.
• în ipoteza în care, dimpotrivă, datorită faptului că executarea
obligaŃiei uneia dintre părŃi a devenit imposibilă, cealaltă parte nu
mai este Ńinută să-şi execute propria obligaŃie, înseamnă că partea a
cărei obligaŃie a devenit imposibil de executat suportă riscul
potrivit regulii res perit debitori. În acest caz, deoarece
imposibilitatea de executare fortuită este independentă de voinŃa
părŃilor, este inadmisibilă o acŃiune în despăgubiri împotriva părŃii
care nu şi-a putut executa obligaŃia.

● În materia riscului contractual, există o regulă, precum şi o excepŃie

de la aceasta.
• principiul este că în contractele sinalagmatice „riscul
contractual e suportat de debitorul obligaŃiei imposibil de
executat (res perit debitori)”,
• excepŃia priveşte contractele translative de proprietate, în care
riscul contractual e suportat de partea ce avea calitatea de
proprietar al lucrului în momentul pieirii fortuite (res perit
domino).

§ 2. Regula „res perit debitori”

● NoŃiune. Regula res perit debitori are în vedere faptul că riscul
contractului va fi suportat de debitorul obligaŃiei imposibil de executat.
Acesta nu va putea pretinde celeilalte părŃi să-şi execute obligaŃia
corelativă, dar nici cealaltă parte nu va putea pretinde despăgubiri pentru
neexecutare de la debitorul obligaŃiei imposibil de executat. Cu alte
45
Dacă obligaŃia izvorăşte dintr-un contract unilateral, ea se stinge în momentul în
care survine un caz de forŃă majoră. Spre exemplu, depozitarul este liberat în cazul
pieirii fortuite a bunului dat în depozit.

77
cuvinte, deşi nu este vinovat pentru neexecutarea obligaŃiei, debitorul nu
va putea cere celeilalte părŃi să-şi execute obligaŃia.
● AplicaŃii. Deşi nu o reglementează expres, Codul civil prevede
câteva cazuri de aplicaŃie practică a regulii res perit debitori.

În materie de locaŃiune, art. 1423 C. civ. prevede că, dacă în
timpul locaŃiunii, lucrul închiriat piere în totalitate, din caz fortuit,
contractul se consideră desfăcut de plin drept. Locatorul, fiind
debitor al obligaŃiei imposibil de executat (obligaŃia de a procura
folosinŃa lucrului), suportă riscul contractual, adică nu are dreptul
să pretindă chiria de la locatar.

În contractul de antrepriză, potrivit art. 1481 C. civ., dacă lucrul
confecŃionat de antreprenor piere fortuit înainte de predare,
antreprenorul nu va putea pretinde de la client plata pentru munca
depusă. Antreprenorul este debitor al obligaŃiei imposibil de
executat (obligaŃia de predare) şi în consecinŃă suportă riscul
contractual.

În contratul de societate, art. 1525 C. civ. prevede că societatea
încetează pentru toŃi asociaŃii, dacă unul dintre asociaŃi a promis să
pună în comun proprietatea unui lucru care a pierit înainte de
aducerea lui în societate. Proprietarul lucrului pierit, fiind debitorul
obligaŃiei imposibil de executat, va suporta riscul neexecutării
contractului de societate.
● Efecte juridice. Principiul res perit debitori se întemeiază pe
reciprocitatea şi interdependenŃa obligaŃiilor. În consecinŃă, dacă forŃa
majoră sau cazul fortuit împiedică o parte să-şi îndeplinească obligaŃia,
cealaltă parte, la rândul ei, este liberată de obligaŃie şi nu mai datorează
nimic.
Totuşi, în ipoteza în care obligaŃia a devenit numai parŃial
imposibil de executat, creditorul are două posibilităŃi :
- fie acceptă prestaŃia, dar va reduce, în mod proporŃional,
contraprestaŃia celeilalte părŃi. Astfel, debitorul obligaŃiei
imposibil de executat va suporta parŃial riscul contractual,
respectiv numai în măsura părŃii neexecutate de el;
- fie solicită desfacerea în întregime a contractului, dacă partea ce
ar putea fi executată nu asigură scopul pentru care contractul s-a
încheiat. În acest caz, riscul contractului e suportat integral de
către debitorul obligaŃiei imposibil de executat.

§ 3. Suportarea riscurilor în contractele translative de

proprietate

● NoŃiune. Regula res perit debitori cunoaşte o excepŃie în cazul

contractelor translative de proprietate asupra unor bunuri individual-

78
determinate. În cazul acestor contracte, riscul pieirii fortuite a lucrului
este, de regulă, suportat de partea care are calitatea de proprietar la
momentul pieirii, aplicându-se principiul res perit domino.
● Reglementare. Această excepŃie este prevăzută expres în act.
971 C. civ., potrivit căruia „În contractele ce au ca obiect translaŃia
proprietăŃii sau unui alt drept real, proprietatea sau dreptul se transmite
prin efectul consimŃământului părŃilor şi lucrul rămâne în rizico-
pericolul dobânditorului, chiar când nu s-a făcut tradiŃiunea lucrului”.
● AplicaŃii. Problema riscului contractual se pune în situaŃia în
care lucrul, obiect al contractului, a pierit fortuit înainte de a fi predat. De
exemplu, într-un contract de vânzare-cumpărare, după încheierea actului,
dar înainte de predare, lucrul piere fortuit, fără nici o culpă a
vânzătorului.

Potrivit res perit domino, riscul pieirii va fi suportat de către
proprietar, adică de cumpărător, devenit proprietar prin simplul
fapt al încheierii contratului, deoarece, conform art. 971 C. civ.,
transferul proprietăŃii operează la data încheierii contractului, chiar
dacă bunul a fost predat, iar preŃul nu a fost plătit. În consecinŃă,
cumpărătorul va achita preŃul lucrului pierit, deşi vânzătorul nu va
putea să-şi execute obligaŃia de predare a lucrului vândut.

Din moment ce cumpărătorul achită preŃul, el îşi execută şi
prestaŃia la care s-a obligat în schimbul transmiterii proprietăŃii. În
consecinŃă, cumpărătorul suportă şi riscul neexecutării contractului
în calitate de creditor al obligaŃiei imposibil de executat (res perit
creditori).

În concluzie, riscul pieirii fortuite a bunului este suportat de

proprietar, potrivit res perit domino, iar riscul neexecutării contractului
de creditor conform res perit creditori. Cum în aceste contracte calitatea
de proprietar şi de creditor se întruneşte în aceeaşi persoană, sintetizând,
am putea spune că contractele translative de proprietate, regula res perit
domino înseamnă res perit creditori, astfel riscul contractual e suportat
de creditorul obligaŃiei imposibil de executat.
● ExcepŃii. Riscul contractual în contractele translative de
proprietate nu va fi suportat de către cumpărător ci de vânzător,în
următoarele situaŃii:
1) în cazul bunurilor de gen, transferul dreptului de proprietate
operează la data individualizării lor, prin predare către cumpărător.

Dacă până la predare intervine o imposibilitate fortuită de
executare, riscul neexecutării contractului va fi suportat de
vânzător, conform principiului res perit debitori. Totuşi, pieirea
lucrurilor de gen nu înlătură obligaŃia vânzătorului de a-şi executa
în natură prestaŃia. El trebuie să procure alte bunuri de gen, de

79
 aceeaşi cantitate şi calitate, pe care să le predea cumpărătorului,
deoarece genera non pereunt, în caz contrar, fiind pasibil de plata
unor despăgubiri.

Până la predare, vânzătorul rămânând proprietar al bunului, el va
suporta şi riscul pieirii fortuite a lucrului, potrivit „res perit
domino”.
Prin urmare, pieirea fortuită a bunurilor de gen, anterior predării
lor, nu duce la încetarea contractului. Riscul contractual îl suportă
vânzătorul, care rămâne proprietar al bunului şi debitor al obligaŃiei de a
transmite proprietatea.
2) În cazul bunului individual-determinat, care a pierit fortuit
înainte de a fi predat cumpărătorului, devenit proprietar, riscul
contractual va fi suportat de vânzător, dacă înainte de pieirea lucrului
fusese pus în întârziere46 pentru neexecutarea la termen a obligaŃiei de
predare (art. 1074 alin. 2 C. civ.).
Prin excepŃie, vânzătorul nu va suporta riscul contractual, dacă va
face dovada că bunul ar fi pierit şi la cumpărător, în cazul în care i-ar fi
fost predat în termen (art. 1156 alin.2 C. civ.).
3) Riscul contractual va fi suportat de vânzător chiar în cazul
bunurilor individual-determinate, dacă transferul dreptului de
proprietate nu se produce la încheierea contractului, ci la un moment
ulterior, şi bunul piere fortuit înainte să fi operat acest transfer. Spre
exemplu:
- părŃile convin ca transferul proprietăŃii să opereze la un termen
ulterior încheierii contractului,
- în cazul vânzării bunurilor viitoare, când transferul proprietăŃii
operează la momentul predării acestora,
- în cazul contractelor solemne, când transferul dreptului nu are
loc prin simplul consimŃământ al părŃilor, ci numai la momentul
încheierii actului în forma prevăzută de lege.
În ipoteza unor asemenea convenŃii, dacă bunul piere anterior datei
stabilite de părŃi pentru transmiterea proprietăŃii, riscul contractual este
suportat de vânzător, care la momentul pieirii era proprietarul bunului.
4) în cazul în care transferul proprietăŃii este afectat de o condiŃie,
iar lucrul piere fortuit pendente conditione (înainte de împlinirea
condiŃiei).
Riscul contractual va fi suportat diferit după cum contractul este
afectat de o condiŃie suspensivă sau rezolutorie. Astfel:

46
Faptul de a nu se conforma punerii în întârziere constituie o culpă din partea
debitorului şi acesta, în consecinŃă, va răspunde de cazul fortuit ocazionat de culpa sa
(D.C. Florescu – op. cit., p. 212).

80
 a) dacă contractul se încheie sub condiŃie suspensivă, transmiterea
proprietăŃii este subordonată îndeplinirii condiŃiei.
• Dacă bunul piere fortuit pendente conditione, riscul pieirii fortuite
este suportat de vânzător, ca proprietar al lucrului, potrivit regulii
res perit domino şi, prin urmare, cumpărătorul nu va fi obligat să
plătească preŃul.
• Dacă bunul piere fortuit numai parŃial, cumpărătorul este obligat
să-l primească în starea în care se găseşte, fără a putea solicita
reducerea de preŃ47. În acest caz, riscul pieirii parŃiale a bunului
este suportat de creditor-cumpărător (res perit creditori).

b) dacă contractul se încheie sub condiŃie rezolutorie, transferul

dreptului de proprietate operează la momentul încheierii acestuia.
Astfel, cumpărătorul se comportă de la început ca un proprietar pur şi
simplu. Dreptul său este însă afectat de îndeplinirea sau neîndeplinirea
condiŃiei, şi prin urmare, este desfiinŃat, în mod retroactiv, în cazul
nerealizării ei.
Dacă lucrul piere fortuit înainte de realizarea condiŃiei rezolutorii,
riscul contractual va fi suportat de cumpărător, în calitate de proprietar,
potrivit regulii res perit domino. În consecinŃă cumpărătorul va plăti
preŃul, fără a primi bunul plătit.

În concluzie, în contractele translative de proprietate afectate de o

condiŃie suspensivă sau rezolutorie, dacă bunul piere pendente
conditione, riscul contractual va fi suportat de partea care are calitatea de
proprietar sub condiŃie rezolutorie48.

47
În acest sens, art. 1018 alin 3 C. civ. dispune: „creditorul este obligat a-l lua în
starea în care se găseşte, fără scădere de preŃ”. În doctrină dispoziŃia legală este
apreciată ca fiind mult prea severă pentru creditor, obligându-l să suporte riscurile în
mod necondiŃionat. Numai în situaŃia în care pieirea lucrului este imputabilă
debitorului sau acesta a fost pus în întârziere, creditorul are drept de opŃiune între a
cere desfiinŃarea contratului sau să ia lucrul în starea în care se găseşte, dar cu plata
unor despăgubiri pentru paguba suferită;
48
Regula se verifică şi în ipoteza condiŃiei suspensive, când vânzătorul păstrează
proprietatea sub condiŃie rezolutorie, în sensul că o asemenea condiŃie ce afectează
contractul are, în ceea ce priveşte vânzătorul, rolul unei condiŃii rezolutorii ce îi
desfiinŃează dreptul în caz de îndeplinire. În schimb, cumpărătorul primeşte proprietatea
bunului sub condiŃie suspensivă, devenind proprietar pur şi simplu la data îndeplinirii ei.
În caz de pieire a bunului, riscul este suportat de vânzător, în calitate de proprietar sub
condiŃie rezolutorie.

81
Reprezentări grafice
1. Efectele specifice contractului sinalagmatic

ExcepŃia de neexecutare a contractului

(exceptio non adimpleti contractus)

● NoŃiune – mijloc de apărare a unei părŃi a contractului sinalagmatic în

cazul în care se pretinde executarea obligaŃiei de către partea ce nu şi-o
execută pe a sa.
● Efect – suspendarea executării obligaŃiei până când cealaltă parte o
execută pe a sa.
● CondiŃii: – obligaŃiile părŃilor să izvorască din acelaşi contract;
– cealaltă parte să nu-şi execute obligaŃia;
– neexecutarea să nu se datoreze celui ce invocă excepŃia;
– să nu existe un termen de executare pentru una din
obligaŃii;
– nu e necesară punerea în întârziere.

RezoluŃiunea = desfiinŃarea retroactivă a contractului sinalagmatic

cu executare dintr-o dată
Rezilierea = desfacerea pentru viitor a contractului
sinalagmatic cu executare succesivă

judiciară :
- o parte nu şi-a executat obligaŃia
- neexecutarea e imputabilă părŃii
- debitorul e pus în întârziere
- se pronunŃă instanŃa
convenŃională – în cazul pactelor comisorii de gradul :
I - „contractul se desfiinŃează”
II - cealaltă parte consideră contractul desfiinŃat
III - contratul e rezolvit de plin drept
IV - contractul e rezolvit de drept, fără punere în
întârziere
— desfiinŃarea/desfacerea contractului
Efecte
— restituirea prestaŃiilor

Riscul contractual – consecinŃa imposibilităŃii fortuite de executare a

contractului sinalagmatic

res perit debitori = riscul e suportat de debitorul

obligaŃiei imposibil de executat

82
 res perit domino = riscul e suportat în contractele
translative de proprietate de proprietarul bunului

Prezentare comparativă :

RezoluŃiune Nulitate
● desfiinŃează actul juridic pentru trecut şi pentru viitor
● sunt sancŃiuni de drept civil (cauze de ineficacitate)
- se aplică contractelor sinalagma- - se aplică tuturor actelor juridice
tice - se datorează nerespectării con-
- se datorează neexecutării diŃiilor de validitate a actului
culpabile a obligaŃiei de către o - cauzele sunt anterioare sau
parte concomitente încheierii actului
- cauzele sunt ulterioare încheierii - atrage răspunderea delictuală
valabile a contractului
- atrage răspunderea contractuală

RezoluŃiune Reziliere
- sunt sancŃiuni specifice contractelor sinalagmatice
- intervin în caz de neexecutare culpabilă a obligaŃiilor de către o
parte contractuală

● intervine în contractele cu execu- ● intervine în contractele cu

tare instantanee executare succesivă
● desface pentru viitor contractul,
● desfiinŃează retroactiv contractul nu şi pentru trecut
● are ca efect restituirea presta- ● prestaŃiile efectuate anterior nu
Ńiilor efectuate se restituie

83
 TITLUL III
FAPTUL JURIDIC
CA IZVOR DE OBLIGAłII CIVILE

Capitolul I
FAPTUL JURIDIC LICIT,
IZVOR DE OBLIGAłII

A. Prezentare teoretică

SecŃiunea I : ConsideraŃii generale

● NoŃiune. După cum am arătat, pot fi reŃinute drept izvoare ale

obligaŃiilor actul juridic şi faptul juridic.
Faptele juridice constau în acŃiuni omeneşti săvârşite fără intenŃia
de a produce efecte juridice, efecte ce se produc totuşi în virtutea legii.
Faptele juridice pot fi ilicite şi licite.
- faptele ilicite sunt acŃiuni omeneşti săvârşite pentru încălcarea
normelor de drept sau a bunelor moravuri şi atrag răspunderea
delictuală;
- faptele licite sunt acŃiuni omeneşti săvârşite fără a se încălca
normele legale în vigoare.
● Reglementare. Codul civil reglementează două fapte juridice
distincte: gestiunea de afaceri (art. 987-997 Cod civ.) şi plata lucrului
nedatorat (art. 992- 997 C. Civ.).
În concepŃia codului, acestea alcătuiesc categoria cvasicontractelor ca
izvoare de obligaŃii civile. În acest sens, art. 986 Cod civ. defineşte
cvasicontractul ca fiind „un fapt licit şi voluntar, din care se naşte o
obligaŃie către o altă persoană sau obligaŃii reciproce între părŃi.”
DefiniŃia este însă criticabilă sub următoarele aspecte:
- acordul de voinŃă al părŃilor este esenŃial pentru încheierea
contractului. În cazul cvasicontractelor un asemenea acord nu
există.
- pentru a încheia în mod valabil un contract, părŃile trebuie să aibă
capacitate de exerciŃiu, în schimb la cvasicontracte, debitorul se
angajează juridic indiferent dacă are sau nu capacitate de exerciŃiu.
Pornind de la textele Codului civil, practica şi literatura de specialitate
au creat şi faptul licit al îmbogăŃirii fără justă cauză, ca izvor distinct de
obligaŃii.

84
 SecŃiunea a II-a: Categorii de fapte juridice licite

Includem în categoria faptului licit ca izvor de obligaŃii:

- gestiunea intereselor altei persoane sau gestiunea de afaceri (art.
987-991 Cod civ.);
- plata nedatorată sau plata lucrului nedatorat (art. 992-997 Cod
civ.);
- îmbogăŃirea fără justă cauză, creaŃie a practicii şi doctrinei.

§ 1 Gestiunea intereselor altei persoane

1. NoŃiune. Reglementare.
● NoŃiune. Gestiunea de afaceri este un fapt juridic licit ce
constă în aceea că o persoană numită garant, intervine prin fapta sa
voluntară şi unilaterală şi săvârşeşte acte materiale sau juridice în
interesul altei persoane, numită gerat, fără a primi mandat din
partea acestuia din urmă.
Spre exemplu, fapta unui terŃ de a efectua reparaŃii a unui imobil,
în absenŃa proprietarului edificiului care lipseşte o perioadă îndelungată
de timp. În acest caz, terŃa persoană a girat interesele proprietarului.
● Reglementare. Gestiunea de afaceri este reglementată ca izvor
distinct de obligaŃii în art. 987-991 Cod civ. Efectul acestui fapt juridic
este naşterea unui raport de obligaŃii reciproce între gerant (negotiorum
gestor) şi gerat.

2. CondiŃiile gestiunii de afaceri

Pentru a produce efecte juridice, gestiunea de afaceri trebuie să
îndeplinească anumite condiŃii privind:
- obiectul gestiunii;
- utilitatea gestiunii;
- atitudinea părŃilor faŃă de gestiune;
- capacitatea părŃilor.
● Obiectul gestiunii. Gestiunea de afaceri poate consta atât în
săvârşirea de fapte materiale cât şi în încheierea de acte juridice în
interesul altei persoane.
Sunt fapte materiale descărcarea unor mărfuri, stingerea unui
incendiu, repararea unei conducte, efectuarea unor lucrări, asistenŃa
medicală ce se acordă victimei unui accident de circulaŃie, salvarea unui
animal.
Actele juridice de gestiune sunt diverse: plata unei datorii, actul

85
încheiat cu un terŃ pentru efectuarea unor reparaŃii, contractul de
asigurare, întreruperea unei prescripŃii, chemarea unui medic în caz de
boală a geratului; chemarea unui medic veterinar pentru tratarea unui
animal bolnav al geratului, închirierea unui bun.
În privinŃa actelor juridice permise geratului se impun următoarele
precizări:

actele juridice pot fi încheiate de gerant în nume propriu, dar cu
intenŃia ca ele să profite garantului;

actele de gestiune efectuate de gerat nu pot depăşi sfera actelor de
conservare şi de administrare. Astfel, gerantul nu poate încheia
acte de dispoziŃie pe seama geratului precum: achiziŃionarea unui
bun, acceptarea unei donaŃii, vânzarea unui bun al geratului,
constituirea unei ipoteci, gajarea unui bun.

actele de adminsitrare au în vedere atât actele de normală punere
în valoare a unui bun singular, fără a se ajunge la înstrăinarea lui,
cât şi actele de administrare a unui patrimoniu. Acestea, raportate
la patrimoniu sunt acte de normală punere în valoare, dar raportate
la bun privit individual, au ca efect înstrăinarea lui. Astfel, unele
acte de dispoziŃie au fost asimilate actelor de administrare şi
permise gerantului ( de exemplu, vânzarea unor bunuri perisabile
impuse stricăciunii).

practica judecătorească49 a extins sfera actelor pe care le poate
încheia gerantul pe contul geratului, incluzând şi executarea unor
obligaŃii patrimoniale pe care acesta era dator să le îndeplinească
în temeiul legii, precum întreŃinerea copiilor minori.
● Utilitatea gestiunii. IntervenŃia gerantului, prin încheierea de
acte juridice şi săvârşirea de fapte materiale, trebuie să fie utilă geratului,
în sensul că, prin săvârşirea ei, s-a evitat o pierdere patrimonială sau s-a
sporit valoarea unui bun al acestuia.
Utilitatea trebuie apreciată la momentul în care operaŃiunea a fost
săvârşită. Astfel, distrugerea ulterioară a bunului dintr-un caz de forŃă
majoră nu este de natură a anihila caracterul util al intervenŃiei gerantului.
● Atitudinea părŃilor faŃă de gestiune. Din acest punct de vedere
distingem între atitudinea geratului şi cea a gerantului.
a) geratul trebuie să fie complet străin de operaŃiunea pe care
gerantul o săvârşeşte în interesul său.
Potrivit art. 978 Cod civ. gerarea se face „fără ştirea proprietarului”.
Dacă geratul ar cunoaşte operaŃiunea respectivă, se poate interpreta că a

49
Dec. nr. 781/1966 a Trib. Supr., Cod civ. În Îndreptar…, op. cit. p. 134 („gerantul fiind
nevoit să întreŃină pe copii minori ai gerantului, în lipsă de alte venituri, poate înstrăina
unele bunuri ale geratului, pentru a putea face faŃă cheltuielilor necesare de creştere şi
întreŃinere a copiilor, care nu puteau fi lăsaŃi fără ocrotire”).

86
fost de acord cu încheierea actului, ceea ce ar echivala cu un contract de
mandat şi nu cu o gestiune de afaceri.
b) gerantul trebuie să acŃioneze cu intenŃia de a gera interesele altuia.
Dacă gerantul lucrează cu credinŃa greşită că săvârşeşte acte în
propriul interes, nu suntem în prezenŃa gestiunii de afaceri. De exemplu,
o persoană efectuează reparaŃii a unui bun pe care îl crede al său, ea va
putea cere restituirea cheltuielilor făcute de la adevăratul proprietar al
bunului, nu pe temeiul gerării intereselor altei persoane, ci pe temeiul
îmbogăŃirii fără justă cauză.

Precizări:

pentru existenŃa gestiunii de afaceri nu se cere ca gerantul să
acŃioneze exclusiv în interesul altei persoane. Astfel, el poate lucra,
în acelaşi timp, în interes propriu şi în interesul altei persoane. De
exemplu, un coproprietar face acte de conservare sau de
administrare asupra întregului bun; gestiunea va exista doar în
privinŃa actelor încheiate în interesul celorlalte persoane.

actele de gestiune trebuie efectuate cu intenŃia de a-l obliga pe
gerat la restituirea cheltuielilor făcute în interesul său. Dacă geratul
nu ar fi obligat la restituire, ne aflăm în prezenŃa unui act juridic cu
titlu gratuit (liberalitate sau act dezinteresat).
● Capacitatea părŃilor. Deoarece săvârşeşte fapte materiale sau
încheie acte juridice în contul altei persoane, gerantul trebuie să aibă
capacitate de exerciŃiu.

3. Efecte juridice
Deşi este un fapt juridic unilateral, gestiunea de afaceri dă naştere
la obligaŃii reciproce între gerant şi gerat.
● ObligaŃiile gerantului. Gerantul are următoarele obligaŃii:
a) obligaŃia de a continua gestiunea începută până ce geratul sau
moştenitorii săi vor fi în măsură să o preia (art. 987-988 Cod civ.).
Gerantul nu poate abandona efectuarea actelor de gestiune. În măsura
în care continuarea gestiunii ar deveni prejudiciabilă pentru el, gerantul
poate să o întrerupă fără a fi răspunzător.50
b) în efectuarea actelor de gestiune, gerantul trebuie să depună
diligenŃa unui bun proprietar (art. 989 Cod civ.).

50
SituaŃia juridică a gerantului este mai puŃin avantajată decât cea a mandatarului. Astfel,
gerantul este obligat să continue gestiunea începută, în schimb mandatarul poate renunŃa
la mandat, potrivit art. 1556 C. civ., notificând aceasta mandantului. Deoarece se
consideră că este inadmisibil ca o persoană care se ocupă de afacerile altuia din proprie
iniŃiativă, să le abandoneze, în literatura de specialitate, această obligaŃie a fost calificată
drept o obligaŃie de perseverenŃă (L. Pop – op. cit., p. 151).

87
 Cu alte cuvinte, gerantul trebuie să dea dovadă de toate calităŃile unui
om prudent şi competent. Astfel:
- dacă intervenŃia sa a fost necesară, răspunderea gerantului
pentru un eventual prejudiciu cauzat geratului va fi angajată
numai în ipoteza în care vina îmbracă forma dolului sau a
intenŃiei (art. 990 Cod civ.);
- per a contrario, dacă intervenŃia sa nu a fost necesară, el va fi
răspunzător, indiferent de gradul vinei;
c) obligaŃia de a da socoteală geratului cu privire la operaŃiunile
efectuate.
Dacă geratul ratifică gestiunea de afaceri, ea se transformă în
mandat, şi în consecinŃă gerantul trebuie să remită geratului tot ceea ce a
primit acŃionând în interesul său.
d) obligaŃia de a executa prestaŃiile asumate faŃă de terŃi.
Gerantul răspunde faŃă de terŃi pentru obligaŃiile asumate indiferent
dacă gestiunea a fost sau nu utilă pentru gerat. TerŃele persoane trebuie
protejate deoarece nu au cunoştinŃă de faptul că gerantul acŃionează în
interesul altei persoane.
● ObligaŃiile geratului. Având în vedere că actele de gestiune sunt
încheiate în interesul geratului, acesta are o serie de obligaŃii:
a) obligaŃia de a-l indemniza pe gerant pentru toate cheltuielile
necesare şi utile pe care le-a făcut (art. 991 Cod civ., teza a II-a).
Gerantul nu are însă şi obligaŃia de a restitui şi cheltuielile
voluptuarii, făcute pentru simpla plăcere. Până la plata acestor cheltuieli,
gerantul are un drept de retenŃie asupra bunului sau bunurilor la care se
referă gestiunea.
Totodată, geratul este obligat să repare toate prejudiciile pe care le-
a suferit gerantul în cursul şi din cauza gestiunii. În schimb, nu va trebui
să-l remunereze pe gerant pentru serviciile sale, deoarece au un caracter
dezinteresat.
Cu titlu de excepŃie, obligaŃia de remunerare există dacă activităŃile
au fost săvârşite de gerant în virtutea profesiei: tratamentul medical făcut
de un medic, reparaŃiile conductei de apă sau gaze făcute de un instalator.
b) faŃă de terŃi, geratul va fi Ńinut să execute toate obligaŃiile
decurgând din actele încheiate în numele său de gerant (art. 991 Cod
civ., teza I).
Dacă geratul a ratificat gestiunea, aceasta se va converti retroactiv
într-un contract de mandat. În consecinŃă, geratul devenit mandant va fi
Ńinut să execute toate actele pe care gerantul le-a încheiat în numele său,
indiferent dacă au fost sau nu utile.
● Proba gestiunii. În privinŃa probei gestiunii intereselor altei
persoane trebuie să distingem după cum obiectul ei constă în fapte
materiale, acestea vor putea fi dovedite prin orice mijloc de probă.

88

Dacă gerantul a efectuat fapte materiale, acestea vor putea fi
dovedite prin orice mijloc de probă.

Dacă obiectul gestiunii l-a constituit încheierea de acte juridice,
se vor aplica regulile cu privire la proba actelor juridice. Astfel,
dovada actelor juridice de o valoare mai mare de 250 de lei nu
se va putea face decât prin înscris (art. 1911 alin. 1 Cod civ.).
Totodată proba cu martori nu este admisă peste sau împotriva
conŃinutului unui înscris (art. 1191 alin. 2 Cod civ.).
Cu toate acestea, geratul este terŃ faŃă de aceste acte juridice deoarece
nu a participat la încheierea lor de către gerant, şi în consecinŃă, va putea
să le dovedească cu orice mijloc de probă.

§ 2 Plata lucrului nedatorat

1.NoŃiune. Reglementare.
● NoŃiune. Potrivit art. 1092 Cod civ., „orice plată presupune o
datorie”, care trebuie stinsă. Dacă o asemenea obligaŃie nu există şi s-a
făcut o plată, aceasta este nedatorată şi prin urmare trebuie restituită.
Plata nedatorată este un fapt juridic licit care constă în
executarea de către o persoană, din eroare, a unei obligaŃii la care nu
era Ńinută şi pe care a făcut-o cu intenŃia de a plăti datoria altuia.
Persoana care a făcut o asemenea plată se numeşte solvens, iar cel
care a primit-o accipiens.
● Reglementare. Plata nedatorată, ca izvor de obligaŃii civile, este
reglementată în art. 992-997 Cod civ.
Faptul plăŃii nedatorate dă naştere unui raport de obligaŃii în
temeiul căruia solvensul devine creditorul unei obligaŃii de restituire a
ceea cel el a plătit, iar accipiensul debitorul aceleiaşi obligaŃii. În acest
sens:

art. 993 Cod civ. consacră dreptul lui solvens la restituire:
„acela care, din eroare, crezându-se debitor a plătit o datorie,
are drept de repetiŃiune în contra creditorului”.

art. 992 Cod civ. instituie obligaŃia de restituiree a accipiensului
„cel care, din eroare sau cu ştiinŃă, primeşte ceea ce nu-i este
debit, este obligat a-l restitui aceluia de la care l-a primit”.

2. CondiŃiile plăŃii nedatorate

Pentru a da naştere obligaŃiei de restituire, plata nedatorată trebuie
să îndeplinească condiŃiile:
- existenŃa unei plăŃi;
- datoria pentru care s-a făcut plata să nu existe;
- plata să fi fost făcută din eroare.

89
 ● ExistenŃa unei plăŃi. Plata făcută trebuie să constea în remiterea
unei sume de bani, a unui bun individual determinat sau a unui bun
generic. Cu alte cuvinte, plata trebuie făcută în virtutea unei obligaŃii de
„a da”.
În cazul în care plata a constat în executarea unei obligaŃii de a
face (confecŃionarea sau repararea unui bun), restituirea se va efectua în
virtutea îmbogăŃirii fără justă cauză, şi nu a plăŃii nedatorate.
Totodată, dacă prestaŃia nu s-a făcut cu titlu de plată, ci cu un alt
titlu, restituirea se va efectua pe un alt temei juridic, spre exemplu în baza
unui contract.
● Datoria în virtutea căreia s-a făcut plata să nu existe. CondiŃia
este îndeplinită dacă datoria nu a existat niciodată, sau dacă deşi a existat,
a încetat la data plăŃii.
Cu toate acestea, este posibil ca plata unei datorii existente,
valabile din punct de vedere juridic, să dea naştere unei obligaŃii de
restituire. De exemplu, în ipotezele în care plata unei asemenea datorii nu
a fost făcută creditorului, ci unei alte persoane, sau plata este efectuată de
o altă persoană decât adevăratul debitor.
● Plata să fie făcută din eroare. CondiŃia este prevăzută de art.
993 Cod civ., potrivit căruia are dreptul de a cere restituirea „acela care,
din eroare, crezându-se debitor, a plătit o datorie”.
Solvensul este în eroare dacă a făcut plata cu credinŃa greşită că
este debitor al lui accipiens. Dacă solvensul plăteşte ştiind că nu este
debitor, plata astfel efectuată poate fi recuperată ca o liberalitate făcută
adevăratului debitor, sau ca o gestiune a intereselor altei persoane. În
aceste cazuri, el nu poate cere restituirea plăŃii.
Eroarea trebuie să îndeplinească anumite condiŃii pentru a conduce
la restituirea plăŃii astfel efectuate:
- numai solvens trebuie să se afle în eroare. ExistenŃa sau
absenŃa erorii lui accipiens nu prezintă nici o relevanŃă.
Astfel, dacă plata se face prin reprezentant, numai acesta
trebuie să fie în eroare;
- să fi avut un caracter determinant, în sensul că, în lipsa ei,
solvens nu ar fi făcut plata;
- să fie scuzabilă, ceea ce presupune lipsa oricărei culpe din
partea lui solvens, şi prin urmare, totala lui bună-credinŃă.
Plata făcută datorită dolului sau violenŃei este asimilată cu cea
făcută din eroare şi prin urmare dă naştere obligaŃiei de restituire din
partea celui care a primit-o.
Cu titlu de excepŃie, există situaŃii în care, pentru a se naşte
obligaŃia de restituire, nu se cere condiŃia erorii solvensului. Şi anume:

plata unei datorii făcute a doua oară de către un debitor care, după
ce a executat prestaŃia, pierde chitanŃa doveditoare. Pentru a evita

90
 urmărirea silită, debitorul plăteşte din nou, cu ştiinŃă, şi efectuează
o plată nedatorată pentru o obligaŃie deja stinsă. Dacă găseşte
chitanŃa, cea de a doua plată va fi restituită, cu toate că nu fusese
făcută din eroare.

plata efectuată în temeiul unei obligaŃii lovite de nulitate absolută.
Dacă debitorul a plătit ştiind că obligaŃia asumată este nulă, el are
dreptul să pretindă restituirea, deoarece părŃile trebuie repuse în
situaŃia anterioară încheierii actului.51

3. Efectele plăŃii nedatorate

Plata nedatorată are ca efect naşterea unui raport de obligaŃii între
accipiens şi solvens. În temeiul acestui raport juridic, accipiens este
obligat să restituie solvensului plata efectuată. În acelaşi timp este posibil
ca şi solvens să aibă anumite obligaŃii faŃă de accipiens.

a) ObligaŃiile accipiensului
ObligaŃiile accipiensului trebuie analizate în funcŃie de buna sau
reaua sa credinŃă. ObligaŃia de restituire există atât în sarcina
accipiensului de bună-credinŃă, cât şi în sarcina celui de rea-credinŃă.
Calificarea, în sensul că accipiensului este de bună sau rea-credinŃă,
interesează însă pentru determinarea întinderii ei.
● ObligaŃiile accipiensului de bună-credinŃă. Accipiensul este de
bună-credinŃă, atunci când a primit plata de la solvens cu convingerea că
i se datorează. Buna lui credinŃă este prezumată (bona fides praenumitur).
Accipientul de bună-credinŃă este obligat să restituie numai în limitele
îmbogăŃirii sale, şi anume:
- va restitui bunul, dar va păstra fructele, ca orice posesor de
bună-credinŃă (art. 994 Cod civ.);
- dacă a înstrăinat lucrul, va restitui numai preŃul primit nu şi
valoarea lui (art. 996 alin. 2 Cod civ.);
- dacă bunul a pierit fortuit, va fi eliberat de obligaŃia de
restituire (art. 995 alin. 2 Cod civ.).
● ObligaŃiile accipiensului de rea credinŃă. Accipiensul este de
rea-credinŃă atunci când a primit plata de la solvens, deşi cunoştea
caracterul ei nedatorat.
Accipiensul de rea-credinŃă este obligat:

51
Dacă obligaŃia este lovită de nulitate relativă, care poate fi confirmată, executarea ei cu
ştiinŃă are semnificaŃia unei confirmări tacite a actului juridic, astfel încât solvensul nu va
mai putea cere restituirea. SoluŃia se impune şi în cazul actului afectat de nulitate absolută
care, cu titlu excepŃional, poate fi confirmat, de exemplu, donaŃia nulă pentru viciu de
formă, confirmată prin executarea de către moştenitorii donatorului (art. 1167 Cod civ.).

91
 - să restituie atât lucrul primit, cât şi fructele percepute (art.
994 Cod civ.);
- dacă a înstrăinat bunul, să restituie valoarea lui din
momentul introducerii acŃiunii în justiŃie, indiferent de preŃul
primit (art. 996 Cod civ.);
- dacă bunul a pierit fortuit, să restituie valoarea acestuia din
momentul cererii de restituire. Prin excepŃie, va fi exonerat
de obligaŃie dacă va dovedi că bunul ar fi pierit şi la solvens
(art. 995 Cod civ.).
Precizări:
Dacă plata nedatorată a constat într-o sumă de bani sau într-o
cantitate de bunuri de gen, accipientul va trebui să restituie aceeaşi sumă,
sau bunuri de aceeaşi calitate şi cantitate cu cea primită.
Dacă plata nedatorată a constat în a da un bun individual
determinat, acŃiunea în restituirea va avea caracterul unei adevărate
acŃiuni în revendicare. Această acŃiune se va putea intenta şi împotriva
terŃului dobânditor al lucrului căruia accipiensul i l-a înstrăinat. În acest
caz, titlul dobânditor se va putea apăra invocând posesia de bună credinŃă
a bunului imobil (art. 1909 Cod civ.) sau uzucapiunea, pentru bunul
imobil (art. 1890 Cod civ.).

b) ObligaŃiile solvensului
Potrivit art. 997 Cod civ., solvensul este obligat să restituie atât
accipiensului de bună-credinŃă, cât şi celui de rea-credinŃă, cheltuielile
făcute cu conservarea lucrului şi cele care au sporit valoarea bunului. Prin
urmare, solvensul va restitui cheltuielile necesare şi utile, nu însă şi pe
cele voluptuarii.

4. AcŃiunea în restituirea plăŃii nedatorate

● Titulari. În primul rând, cel interesat în a cere restituirea este
solvensul. De asemenea, acŃiunea în restituire poate fi exercitată şi de
creditorii chirografari ai solvensului pe calea acŃiunii oblice.
Dacă plata a fost făcută altei persoane decât adevăratului creditor
(de exemplu, unui moştenitor aparent), pentru debitor ea apare ca
nedatorată, astfel încât el este îndreptăŃit să ceară restituirea. Adevăratul
creditor nu va putea cere restituirea unei asemenea plăŃi, dar va avea
împotriva accipiensului o acŃiune izvorând din îmbogăŃirea fără justă
cauză.
● Termen de prescripŃie. De regulă, fiind o acŃiune personală,
acŃiunea de restituire este supusă termenului general de prescripŃie de 3
ani. Termenul începe să curgă din momentul în care solvens a cunoscut

92
sau trebuia să cunoască faptul plăŃii nedatorate şi persoana obligată la
restituire.
Prin excepŃie, în cazul în care obiectul plăŃii nedatorate a fost un
bun individual determinat, acŃiunea în restituire are caracterul acŃiunii în
revendicare, prescriptibilă în 30 de ani (pentru bunul mobil) şi
imprescriptibilă (pentru bunul imobil).
● Inadmisibilitate. În anumite situaŃii, deşi s-a făcut o plată
nedatorată, ea nu va fi supusă restituirii. Acestea sunt următoarele:
a) în cazul obligaŃiilor civile imperfecte, achitate de bună-voie de
către debitor (art. 1092 Cod civ.);
De exemplu, obligaŃia debitorului de a achita o datorie, a cărui acŃiune
s-a prescris.
b) când plata s-a efectuat în temeiul unui contract nul pentru cauză
imorală gravă.
Chiar dacă contractul este desfiinŃat cu titlu retroactiv, iar părŃile ar
trebui repuse în situaŃia anterioară, solvensul nu va putea solicita
restituirea plăŃii, deoarece ca temei juridic şi-ar invoca propria atitudine
imorală (nemo auditur propriam turpitudinem allegans).
c) când plata s-a efectuat pe temeiul unui contract amiabil pentru
incapacitatea uneia dintre părŃi.
În acest caz, solvensul va avea numai o acŃiune izvorând din
îmbogăŃirea fără justă cauză, deoarece incapabilul restituie numai în
limita îmbogăŃirii sale.52
d) când plata a fost făcută de o altă persoană decât debitorul, iar
creditorul – accipiens a distrus cu bună-credinŃă, titlul constatator
al creanŃei sale (acesta a crezut că a primit plata de la sau pentru
adevăratul debitor) – art. 993 alin. 3 Cod civ.
Buna sa credinŃă, exteriorizată prin distrugerea titlului constatator al
creanŃei, paralizează acŃiunea în restituire a solvensului împotriva sa.
Solvensul va avea însă împotriva adevăratului debitor o acŃiune izvorând
din îmbogăŃirea fără justă cauză.

§ 3 ÎmbogăŃirea fără justă cauză

1. NoŃiune. Reglementare
● NoŃiune. De cele mai multe ori, patrimoniul unei persoane se
măreşte în detrimentul patrimoniului altei persoane, pe baza unui temei
juridic. De exemplu, donatarul îşi măreşte patrimoniul concomitent cu
micşorarea patrimoniului donatorului, în temeiul contractului de donaŃie;
52
În acest caz se aplică prin analogie art. 1198 Cod civ. potrivit căruia plata făcută unui
incapabil – minor sau interzis judecătoresc – este nulă. Debitorul poate fi constrâns să
plătească a doua oară în limita în care plata a profitat incapabilului.

93
uzucapantul dobândeşte proprietatea bunului imobil prin faptul juridic al
uzucapiunii.
Cu toate acestea, există şi situaŃii în care are loc o mărire a
patrimoniului unei persoane fără ca pentru aceasta să existe un temei
legitim. Spre exemplu, îmbunătăŃirile pe care le face locatarul imobilului
închiriat, reŃinerea alocaŃiei de către un părinte, copilul fiind încredinŃat şi
aflându-se în întreŃinerea celuilalt părinte.
În toate cazurile, între cel ce şi-a mărit patrimoniul şi cel al cărui
patrimoniu s-a micşorat se naşte un raport juridic în cadrul căruia cel
îmbogăŃit devine debitor şi are obligaŃia de a înapoia avantajul obŃinut.
ÎmbogăŃirea fără justă cauză este faptul juridic prin care
patrimoniul unei persoane este mărit pe seama patrimoniului altei
persoane, fără ca pentru aceasta să existe un temei juridic. Din acest
fapt juridic se naşte obligaŃia celui ce îşi măreşte patrimoniul de a restitui,
în limita măririi, către cel ce şi-a diminuat patrimoniul, şi dreptul acestuia
din urmă de a intenta o acŃiune în justiŃie prin care solicită restituirea
(actio de in rem verso).
● Reglementare ÎmbogăŃirea fără justă cauză este o creaŃie a
practicii judiciare şi a doctrinei care au tratat-o ca pe un izvor distinct de
obligaŃii.
În Codul civil nu găsim un text care să consacre principiul
restituirii îmbogăŃirii fără justă cauză ca izvor de obligaŃii. În
schimb, există texte care fac aplicarea acestui principiu:

art. 493 Cod. civ. instituie obligaŃia proprietarului care ridică o
construcŃie pe terenul său cu material străin, de a plăti
contravaloarea materialelor;

potrivit art. 494 Cod civ., cel care a construit pe terenul altuia
va fi indemnizat de proprietarul terenului care reŃine
construcŃia;

conform art. 484 Cod civ., proprietarul culege fructele, dar are
îndatorirea de a plăti semănăturile, arăturile şi munca depusă de
alŃii.

2. CondiŃiile îmbogăŃirii fără justă cauză

Pentru ca îmbogăŃirea fără justă cauză să dea naştere raportului
juridic de obligaŃii şi acŃiunea în restituire să fie admisă, trebuie
îndeplinite o serie de condiŃii materiale şi juridice.
● CondiŃii materiale
a) să existe o mărire a patrimoniului unei persoane.
ÎmbogăŃirea poate consta în sporirea unor elemente ale activului
patrimonial prin dobândirea unui bun, a unei creanŃe, îmbunătăŃiri aduse

94
unui lucru al proprietarului de către o altă persoană, edificarea unei
construcŃii sau executarea unei lucrări pe terenul altei persoane.
Mărirea unui patrimoniu poate consta şi în micşorarea unor
elemente ale pasivului: micşorarea datoriilor prin plată sau remiterea de
datorie; folosirea de un bun ce aparŃine altuia, evitându-se astfel o serie
de cheltuieli obligatorii.
b) să existe o micşorare a patrimoniului unei persoane, ca o
consecinŃă a măririi patrimoniului altei persoane.
Micşorarea se produce în patrimoniul titularului acŃiunii în
restituire şi poate să constea în diminuarea sau în efectuarea unor
cheltuieli ce nu au fost restituite. De exemplu, un moştenitor face
îmbunătăŃiri la un bun succesoral care, la partaj, cade în lotul altui
moştenitor.
c) să existe o legătură între sporirea unui patrimoniu şi
diminuarea celuilalt, în sensul că ambele să fie efectul unei cauze
unice.
Nu se cere o legătură de cauzalitate între mărirea unui patrimoniu
şi diminuarea celuilalt, ci existenŃa unei cauze unice, respectiv a unui fapt
juridic sau a unui echivalent.53

● CondiŃii juridice
a) absenŃa unei cauze legitime pentru mărirea unui patrimoniu
în detrimentul altui patrimoniu.
NoŃiunea de cauză legitimă are în vedere inexistenŃa unui temei
care să justifice mărirea unui patrimoniu şi micşorarea celuilalt.54 Astfel,
îmbogăŃirea fără justă cauză nu-şi găseşte aplicarea în următoarele
ipoteze:

53
Într-o soluŃie contrară s-a decis că pentru a fi în prezenŃa unei îmbogăŃiri fără justă
cauză, trebuie să existe o corelaŃie necesară între mărirea patrimoniului unei persoane şi
micşorarea patrimoniului altei persoane, în sensul că mărirea unui patrimoniu trebuie să
apară ca o consecinŃă directă a micşorării celuilalt. A se vedea Dec. nr. 102/1968 a T.S. în
Îndreptar… op. cit. p. 135 („Între dobândirea bunurilor sau evitarea unor cheltuieli de
către o persoană – care se îmbogăŃeşte astfel, şi pierderea unor bunuri sau valori de către
o altă persoană – care sărăceşte, în consecinŃă, trebuie să existe o corelaŃie necesară, în
sensul că îmbogăŃirea primei persoane trebuie să apară ca o urmare nemijlocită, ca o
consecinŃă directă a sărăcirii celei de a doua.”).
54
Dec. civ. nr. 662/1998 a C.A. Iaşi în JurisprudenŃa C.A. Iaşi în materie civilă pe anul
1998, Ed. Lumina Lex, 2000, p. 44-45. (În speŃă, reclamantul, locuind în imobilul
proprietatea pârâtului împreună cu mătuşa sa, care a intrat în folosinŃa bunului pe baza
unei convenŃii încheiată cu pârâtul, a efectuat lucrări de îmbunătăŃire la imobil, lucrări
care i-au sporit valoarea. Sporul de valoare adus imobilului ca urmare a cheltuielilor
făcute de reclamant a dus la mărirea patrimoniului pârâtului şi pentru că nu există o cauză
legitimă în sensul inexistenŃei unui temei care să justifice această mărire, sunt îndeplinite
condiŃiile acŃiunii „in rem verso”.

95

mărirea patrimoniului şi diminuarea celuilalt au ca temei un
contract. De exemplu, chiriaşul convine cu proprietarul ca
îmbunătăŃirile aduse imobilului închiriat să-i rămână acestuia.
Prin urmare, nu există îmbogăŃire fără justă cauză atunci când
foloasele realizate de o parte sunt consecinŃa unui act juridic la
care a consimŃit cealaltă parte.55

mărirea patrimoniului şi diminuarea celuilalt au ca temei o
dispoziŃie legală. De exemplu, dobândirea proprietăŃii unui bun
prin uzucapiune sau prin posesia de bună-credinŃă sau debitorul
eliberat de a-şi executa obligaŃia ca urmare a împlinirii
termenului de prescripŃie extinctivă.

hotărârea judecătorească poate constitui un temei pentru
mărirea patrimoniului.
În concluzie, dacă nu există nici unul dintre aceste temeiuri (act
juridic, text legal, hotărâre judecătorească) şi s-a creat un dezechilibru
patrimonial, se recunoaşte celui care şi-a micşorat patrimoniul un drept la
acŃiune împotriva celui care şi l-a mărit.
b) absenŃa oricărui mijloc juridic pentru recuperarea pierderii
suferite.56
AcŃiunea de restituire întemeiată pe îmbogăŃirea fără justă cauză
are un caracter subsidiar în sensul că poate fi exercitată numai în măsura
în care nu există nici o altă acŃiune în justiŃie pentru valorificarea
dreptului la acŃiune.
Astfel, acŃiunea în restituire nu poate fi admisă dacă:
• titularul putea intenta o acŃiune în revendicare. De exemplu,
proprietarul unui bun individual determinat poate cere restituirea
lui de la cel care se găseşte pe calea acŃiunii în revendicare şi nu pe
cea a acŃiunii de in rem verso.
• există posibilitatea invocării unei acŃiuni personale, izvorâte din
contract. Spre exemplu, actio de in rem verso nu poate fi intentată
pentru determinarea părŃii să-şi execute anumite obligaŃii
contractuale sau pentru angajarea răspunderii contractuale în caz
de neexecutare a obligaŃiei.

55
Cu titlu exemplificativ a se vedea Dec. nr. 1712/1974 a T.S. în Îndreptar – op. cit. 134
(„Astfel, nu poate fi vorba de o acŃiune în restituire atunci când între părŃi a intervenit o
înŃelegere pe baza căreia una dintre ele s-a stabilit în gospodăria celeilalte pentru a munci
împreună, iar în caz de îmbolnăvire a uneia, cealaltă să o îngrijească.”).
56
Dacă reclamantul are la dispoziŃie o acŃiune bazată pe un contract sau cvasicontract,
delict sau cvasidelict, ori pe alt izvor de obligaŃii, nu se justifică folosirea acŃiunii în
restituire fundamentată pe îmbogăŃirea fără just temei (Dec. nr. 1601/1979 a T.S., secŃ.
civ., în „Îndreptar…” – op. cit. p. 135.

96
 3. Efectele îmbogăŃirii fără justă cauză
● ObligaŃia de restituire
ÎmbogăŃirea fără justă cauză are ca principal efect naşterea unui
raport obligaŃional în virtutea căruia cel care şi-a mărit patrimoniul este
debitorul unei obligaŃii de restituire către cel care şi-a diminuat în mod
corespunzător patrimoniul.
Precizări:

de regulă, restituirea se face în natură, iar atunci când restituirea în
natură nu este posibilă, se procedează la restituirea prin echivalent.

în cadrul acŃiunii întemeiate pe îmbogăŃirea fără justă cauză, nu se
pot cere despăgubiri, deoarece acŃiunea în despăgubiri presupune
culpa pârâtului, în timp ce actio de in rem verso, având caracter
subsidiar, exclude culpa părŃii obligate la plată.57
ObligaŃia de restituire are o dublă limită:
- cel care şi-a mărit patrimoniul nu poate fi obligat să restituie
decât în măsura creşterii patrimoniului. De exemplu, persoana care
deŃine fără titlu un imobil, dacă face cheltuieli care sporesc valoarea
bunului, proprietarul are obligaŃia de restituire în limita îmbogăŃirii.
Mărirea patrimoniului trebuie apreciată la momentul intentării
acŃiunii. În consecinŃă:
• dacă bunul a pierit fortuit până în momentul intentării
acŃiunii, obligaŃia de restituire încetează;
• dacă bunul a făcut obiectul unui contract de vânzare-
cumpărare, va trebui restituită valoarea lui din momentul
introducerii acŃiunii.
- cel care şi-a micşorat patrimoniul nu poate pretinde mai mult decât
valoarea cu care şi-a diminuat patrimoniul său. În caz contrar, el însuşi
s-ar îmbogăŃi fără temei legal.
● Termen de prescripŃie. AcŃiunea în restituire este supusă
termenului general de prescripŃie de 3 ani. Termenul începe să curgă din
momentul în care cel care şi-a micşorat patrimoniul a cunoscut sau
trebuia să cunoască atât faptul măririi altui patrimoniu, cât şi persoana
care a beneficiat de această mărire.58

57
Dec. civ. nr. 1452/2000 a C.A. Iaşi, în JurisprudenŃa C.A. Iaşi în materie civilă pe anul
2000, Ed. Lumina Lex, Bucureşti 2001, p. 63-64.
58
Potrivit art. 8 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripŃia extinctivă „prescripŃia
dreptului la acŃiune în repararea pagubei pricinuită prin faptă ilicită începe să curgă de la
data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât şi pe cel care
răspunde de ea. DispoziŃiile se aplică prin asemănare şi în cazul îmbogăŃirii fără just
temei.”

97
98
2. Tabel comparativ
Gestiunea intereselor altei
persoane
NoŃiune - fapt juridic licit ce constă în aceea
că o persoană (gerant) intervine prin
fapta sa voluntară şi unilaterală, şi
săvârşeşte acte materiale sau juridice
în interesul altei persoane (gerat)
CondiŃii • obiectul gestiunii: acte materiale
şi juridice de administrare sau
conservare;
• gestiunea să fie utilă geratului;
• geratul să fie complet străin de
operaŃiune;
• gerantul să acŃioneze cu intenŃia
de a gera interesele altuia.
Efecte • ObligaŃiile gerantului
- de a continua gestiunea începută;
- de a depune diligenŃa unui bun
proprietar;
- de a da socoteală geratului.
• ObligaŃiile geratului:
- de a indemniza pe gerant pentru
cheltuielile necesare şi utile;
- de a executa toate obligaŃiile
asumate de gerant faŃă de terŃi.
Plata nedatorată
- executarea de către o persoană (accpipens) a
unei obligaŃii la care nu era Ńinută către o altă
persoană (solvens).
• prestaŃia să fi fost făcută cu titlu de plată;
• datoria să nu existe din punct de vedere
juridic;
• plata să fie făcută din eroare.
• ObligaŃiile accipiensului de bună-
credinŃă:
- restituie lucrul, păstrează însă efectele;
- restituie preŃul;
- dacă bunul piere fortuit e liberat de
obligaŃie.
• Accipiensul de rea-credinŃă:
- restituie lucrul şi fructele;
- restituie valoarea lucrului dacă a pierit;
• ObligaŃia solvensului:
- restituie cheltuielile necesare şi utile, nu şi
cele voluptorii.
ÎmbogăŃirea fără justă cauză
- fapt juridic prin care patrimoniul
unei persoane este mărit pe seama
patrimoniului altuia, fără un temei
juridic.
• mărirea unui patrimoniu;
• micşorarea altui patrimoniu;
• existenŃa unei legături;
• inexistenŃa unui temei legal;
• inexistenŃa unui alt mijloc pentru
recuperare.
- cel ce şi-a mărit patrimoniul va
restitui în limita măririi;
- cel ce şi-a micşorat patrimoniul nu
poate pretinde mai mult decât
diminuarea patrimoniului său.
99
 Capitolul II
FAPTUL JURIDIC ILICIT CA IZVOR DE OBLIGAłII.
RĂSPUNDEREA JURIDICĂ DELICTUALĂ.

A. Prezentare teoretică

SecŃiunea I: ConsideraŃii generale privind răspunderea civilă

§ 1. NoŃiunea de răspundere juridică civilă

● NoŃiunea de răspundere civilă. Ca formă a răspunderii juridice,

răspunderea civilă constă într-un raport de obligaŃii în temeiul căruia o
persoană este îndatorată să repare prejudiciul cauzat altuia prin fapta sa
ori în cazurile prevăzute de lege, prejudiciul pentru care este
răspunzătoare.
Răspunderea civilă, se concretizează într-o obligaŃie de
despăgubire, de reparare a unui prejudiciu cauzat fie printr-o faptă ilicită,
fie prin nerespectarea unei clauze contractuale.

§ 2. Formele răspunderii juridice civile

În funcŃie de izvorul din care se naşte obligaŃia de reparare a
prejudiciului, răspunderea civilă poate fi delictuală sau contractuală.
• Atunci când obligaŃia de reparare este urmarea cauzării unui
prejudiciu fără ca între autorul faptei şi persoana păgubită să
preexiste un contract, răspunderea este delictuală
(extracontractuală)59.

59
„Răspunderea civilă delictuală este obligaŃia celui care a cauzat altuia un
prejudiciu printr-o faptă ilicită extracontractuală care îi este imputabilă, de a repara
paguba astfel pricinuită, pe când răspunderea contractuală este obligaŃia debitorului
unei obligaŃii contractuale de a repara prejudiciul cauzat creditorului prin
neexecutarea lato sensu a acestei obligaŃii, adică a executării ei cu întârziere, ori în
mod necorespunzător, sau prin neexecutarea ei în înŃeles restrâns, întrucât această
violare a contractului îi este imputabilă” (M. Eliescu – Răspunderea civilă delictuală,
Ed. Academiei, Buc., 1972, p. 7). În ceea ce ne priveşte, răspunderea civilă, fie
contractuală, fie delictuală, se concretizează într-un raport de obligaŃii, şi nu într-o
obligaŃie ca latură pasivă a raportului juridic civil.
 • În măsura în care obligaŃia de reparare este urmarea
nerespectării unor clauze convenŃionale, răspunderea este
contractuală.
În raport de răspunderea contractuală, răspunderea delictuală
alcătuieşte dreptul comun al răspunderii civile, astfel încât ori de
câte ori nu suntem în prezenŃa răspunderii contractuale, se vor
aplica regulile răspunderii delictuale.
În schimb, ambele forme de răspundere se angajează în prezenŃa
aceloraşi condiŃii: prejudiciu cauzat altuia, faptă ilicită contractuală sau
extracontractuală, culpa sau vinovăŃia autorului faptei, existenŃa unui
raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu.

SecŃiunea a II a : Răspunderea civilă delictuală

§1. NoŃiunea de răspundere civilă delictuală

1. NoŃiune. Natura juridică. Domeniu de aplicare

● NoŃiune. După cum am arătat, fapta ilicită cauzatoare de
prejudicii declanşează o răspundere juridică al cărei conŃinut îl constituie
obligaŃia civilă de reparare a prejudiciului astfel cauzat. Fapta ilicită
generatoare de răspundere poartă denumirea de „delict” sau „cvasidelict”,
motiv pentru care şi răspunderea pentru prejudiciile cauzate prin fapte
ilicite se numeşte delictuală.
Răspunderea civilă delictuală presupune un raport juridic în
temeiul căruia se naşte obligaŃia unei persoane de a repara prejudiciul
cauzat alteia printr-o faptă ilicită sau, după caz, prejudiciul pentru care
este chemat prin lege să răspundă.
● Natura juridică. Răspunderea delictuală este o sancŃiune civilă
cu caracter reparator, ce se aplică nu atât în privinŃa persoanei care a
săvârşit fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu, cât în considerarea
patrimoniului său. Astfel, dacă autorul prejudiciului a decedat înainte de
a i se stabili întinderea răspunderii, obligaŃia despăgubirii victimei,
respectiv răspunderea civilă delictuală se va transmite moştenitorilor.
● Domeniu de aplicare. Aşa cum am văzut, răspunderea civilă
delictuală se angajează în situaŃia în care unei persoane i s-a cauzat un
prejudiciu printr-o faptă ilicită extracontractuală. În acest context s-a pus
întrebarea: ce se înŃelege prin faptă ilicită extracontractuală ?
- În primul rând se are în vedere fapta prin care se aduce atingere
drepturilor şi intereselor legitime ale unei persoane.
- În al doilea rând, fapta ilicită extracontractuală presupune
neexecutarea obligaŃiilor izvorâte dintr-o faptă licită

101
 (îmbogăŃirea fără justă cauză, plata nedatorată şi gestiunea de
afaceri), dar şi dintr-un act juridic unilateral.
- În al treilea rând, răspunderea delictuală angajează şi atunci
când prejudiciul se cauzează de un lucru sau animal aflat sub
paza noastră, precum şi în caz de ruină a edificiului. În plus, ea
poate interveni şi în situaŃia prejudicierii unei persoane prin
neexecutarea unei obligaŃii asumate prin contract, dacă
neexecutarea constituie o faptă sancŃionată de legea penală.
În consecinŃă, ori de câte ori nu suntem în prezenŃa unui contract,
se vor aplica regulile răspunderii delictuale.

2. Formele răspunderii civile delictuale

În sistemul Codului Civil sunt reglementate trei categorii de
răspundere civilă delictuală: răspunderea pentru fapta proprie,
răspunderea pentru fapta altuia, răspunderea pentru prejudiciul cauzat
de lucruri, animale şi prin ruina edificului.
a) Răspunderea directă pentru fapta proprie este instituită de
art. 998-999 C. civ., care consacră principiul de drept comun potrivit
căruia o persoană este chemată să răspundă pentru prejudiciul cauzat prin
fapta proprie.
b) Răspunderea pentru fapta altuia este o răspundere
complementară, indirectă, care se adaugă răspunderii pentru fapta proprie
şi priveşte categorii de persoane aflate în relaŃii speciale cu autorul faptei
ilicite.
În acest sens, art. 1000 C. civ. prevede trei cazuri de răspundere
pentru fapta altuia :
• răspunderea părinŃilor pentru prejudiciile cauzate de copiii
lor minori (art. 1000 alin. 2 C. civ.);
• răspunderea comitenŃilor pentru prejudiciile cauzate de
prepuşii lor (art. 1000 alin. 3 C. cv.);
• răspunderea institutorilor şi artizanilor pentru prejudiciile
produse de elevi şi ucenici (art. 1000 alin. 4 C. civ.).
c) Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri, animale
şi ruina edificiului constituie o categorie a răspunderii pentru
prejudiciile produse altfel decât printr-o faptă a omului :
• răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri (art.
1000 alin. 1 C. civ.);
• răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale (art.
1001 C. civ.);
• răspunderea proprietarului pentru prejudiciul cauzat prin
ruina edificiului (art. 1002 C. civ.).
În aceste situaŃii, neputându-se dovedi că la originea pagubei e
fapta unei anumite persoane, victima s-ar găsi în ipostaza de a nu putea

102
deŃine repararea pagubei, astfel încât legea civilă a instituit răspunderea
pentru lucruri, animale şi ruina edificiului.
Cu toate acestea, nu ne găsim în prezenŃa unei răspunderi indirecte,
ci dimpotrivă este vorba de o răspundere directă a celui care are paza
juridică a lucrului, animalului sau este proprietarul edificiului cea cauzat
paguba.

§2. Delimitarea răspunderii civile delictuale de răspunderea

contractuală

Pornind de la elementele comune ale celor două forme de

răspundere civilă, literatura de specialitate a ridicat problema dacă
răspunderea delictuală şi cea contractuală pot fi considerate ca formând o
singură instituŃie juridică sau pot fi privite ca două forme ale răspunderii
juridice, esenŃial deosebite una faŃă de cealaltă.
Controversele doctrinare au generat două curente, fiecare
propunând câte o teorie, şi anume teoria dualităŃii şi teoria unităŃii
răspunderii civile.
● Teoria dualităŃii răspunderii civile. Conturată în vechiul drept
francez, teoria consideră că între răspunderea delictuală şi cea
contractuală există deosebiri fundamentale, şi anume: originea
răspunderii delictuale este legea, iar cea a răspunderii contractuale este
acordul de voinŃă al părŃilor; în cazul răspunderii delictuale, reparaŃia este
integrală, în ceea ce priveşte răspunderea contractuală, întinderea
daunelor-interese diferă în raport de clauzele stipulate; sfera capacităŃii
delictuale este mai largă decât a capacităŃii contractuale; clauzele de
nerăspundere sau de atenuare a răspunderii sunt valabile numai în
materie contractuală.
De asemenea, în privinŃa culpei, regulile sunt diferite. În materie
delictuală, răspunderea se angajează indiferent de forma culpei autorului,
culpă care trebuie dovedită. În opoziŃie, răspunderea contractuală are în
vedere culpa de o anumită gravitate, culpă care se prezumă, nefiind
necesară nici o dovadă.
● Teoria unităŃii răspunderii civile. Potrivit acestei teorii, între
cele două forme de răspundere nu există deosebiri esenŃiale, ambele
generând aceeaşi obligaŃie de reparare a prejudiciului cauzat.
Atât răspunderea delictuală cât şi cea contractuală au ca premisă
existenŃa unei obligaŃii încălcate printr-o conduită săvârşită cu vinovăŃie
şi cauzatoare a unui prejudiciu. Este lipsită de relevanŃă natura diferită a
acestei obligaŃii, respectiv legală în primul caz şi contractuală în cel de-al
doilea.

103
 Marea majoritate a doctrinei române susŃine teoria unităŃii
răspunderii civile, cu argumentul că instituŃia răspunderii, fiind
întemeiată pe elemente esenŃiale comune, este în mod cert unitară, iar
culpa contractuală are aceeaşi natură cu cea delictuală, constând,
întotdeauna, în atitudinea psihică a autorului faŃă de faptă şi consecinŃele
ei.
Credem, totuşi, că deosebirile dintre cele două forme sunt
esenŃiale,. cu consecinŃe practice importante, astfel încât răspunderea
civilă şi cea contractuală apar ca două instituŃii distincte.
Răspunderea delictuală constituie dreptul comun în materie,
iar răspunderea contractuală are un caracter derogator, cu
consecinŃa că ori de câte ori nu suntem în prezenŃa răspunderii
contractuale, se vor aplica normele ce guvernează răspunderea delictuală.

104
Reprezentări grafice

Răspundere socială

răspundere răspundere
morală răspundere juridică politică

răspundere răspundere
penală constituŃională
răspundere civilă

delictuală contractuală

raport de obligaŃie în temeiul raport de obligaŃie în temeiul

căruia o persoană repară preju-
diciul cauzat altuia printr-o
faptă ilicită extracontractuală
sau prejudiciul pentru care e
chemat prin lege să răspundă
căruia debitorul va repara
prejudiciul cauzat creditorului
său prin neexecutarea lato
sensu a îndatoririi izvorâte
dintr-un contract

105
 pentru faptă proprie (art. 998-999)

pentru prejudiciile cauzate prin fapta altuia

Răspundere
delictuală

răspunderea părinŃilor pentru prejudiciul

copiilor minori (art. 1000 alin. 2)

răspunderea comitenŃilor pentru prejudiciul

prepuşilor în funcŃiile încredinŃate (art. 1000
alin. 3)

răspunderea institutorilor şi meşteşugarilor

pentru prejudiciile elevilor şi ucenicilor aflaŃi
sub supraveghere (art. 1000 alin. 4-5)

pentru prejudiciile cauzate de lucruri, animale

şi ruina edificiului (art. 1000 alin. 1, 1001,
1002)

106
 Capitolul II
RĂSPUNDEREA JURIDICĂ DELICTUALĂ
PENTRU FAPTA PROPRIE

A. Prezentare teoretică

SecŃiunea I: ConsideraŃii generale

1. Reglementare
Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie este
reglementată de art. 998 şi art. 999 C. civ.
• Potrivit art. 998 C. civ.: „orice faptă a omului care cauzează
altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a
ocazionat a-l repara”.
• De asemenea, art. 999 C. civ. precizează: „Omul este responsabil
nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar şi de acela
ce a cauzat prin neglijenŃa sau imprudenŃa sa”.
În acelaşi timp, textele instituie principiul general al răspunderii
pentru prejudiciul cauzat prin faptă ilicită. Astfel, fiind echitabil ca
fiecare persoană să răspundă pentru propriile sale fapte, răspunderea
delictuală pentru fapta proprie a fost calificată drept principiu general,
dreptul comun în materia răspunderii delictuale.
În opoziŃie, răspunderea pentru fapta altuia are un caracter de
excepŃie, limitându-se la cazurile expres prevăzute de lege şi numai în
măsura în care în persoana celui pentru care se răspunde sunt întrunite
condiŃiile pentru fapta proprie.

2. CondiŃiile răspunderii
Răspunderea pentru fapta proprie şi, în general, răspunderea
delictuală, presupune întrunirea cumulativă a următoarelor condiŃii:
prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi
prejudiciu, culpa (vinovăŃia) autorului faptei ilicite60.
Precizăm că, din moment ce răspunderea delictuală pentru fapta

60
Într-o opinie izolată d-a susŃinut ca element al răspunderii şi capacitatea delictuală
a autorului faptei ilicite. Opinia majoritară nu reŃine capacitatea delictuală drept o
condiŃie distinctă, considerându-se că reprezintă numai un element al culpei
(vinovăŃiei) autorului, aceasta la rândul fiind o condiŃie necesară a răspunderii (I.
Albu, V. Ursu – op. cit., p. 26).

107
proprie constituie dreptul comun în materie, aceste condiŃii trebuie
întrunite, total sau parŃial, şi în celelalte forme de răspundere, respectiv
răspunderea pentru fapta altei persoane sau pentru prejudicii cauzate de
lucruri şi animale.

SecŃiunea a II a : CondiŃiile răspunderii civile delictuale

pentru fapta proprie

§ 1. Prejudiciul
1. ConsideraŃii generale
● NoŃiune. În lipsa prejudiciului nu poate fi angajată răspunderea
delictuală61. Cât timp o persoană nu a fost păgubită, nu are dreptul de a
pretinde nici o reparaŃie, fiind lipsită de interes („pas d'intérêt, pas
d'action”). Calificat drept „constantă a „răspunderii civile”, el poate fi
cauzat nu numai prin încălcarea obligaŃiei generale de a nu vătăma pe
nimeni, ci şi prin nerespectarea culpabilă a unui angajament luat în carul
unui contract62.
În materie delictuală, putem defini prejudiciul ca fiind consecinŃa
dăunătoare, de natură patrimonială sau nepatrimonială, a
nerespectării drepturilor subiective şi a intereselor legitime ale unei
persoane, care, în conformitate cu legea civilă, determină obligaŃia de
reparare din partea persoanei responsabile.
Spre exemplu, constituie prejudiciu: vătămarea sănătăŃii unei
persoane având drept consecinŃă pierderea capacităŃii de muncă;
sustragerea, distrugerea sau deteriorarea unor bunuri; decesul
prestatorului legal al întreŃinerii, în urma unui accident, cu toate
consecinŃele patrimoniale ce decurg pentru urmaşii săi.
● Terminologie. NoŃiunea de „prejudiciu” este desemnată prin
termenii de „daună” sau „pagubă”, termeni consideraŃi ca fiind sinonimi.
61
Dec. civ. nr. 1516/2000 a C. A. Iaşi, în JurisprudenŃa pe 2000 – op. cit., p. 1156-
117 („Atingerea adusă dreptului ori interesului unei persoane, prin ea însăşi, nu
îndreptăŃeşte naşterea dreptului la reparaŃie, dacă printr-o asemenea atingere nici un
prejudiciu nu a fost pricinuit (…) Simpla prezentare a faptului ilicit săvârşit de pârât
– ocuparea suprafeŃei de 100 m.p. teren, pe care şi-a construit un butic şi a urmărilor
acestuia, neputinŃa reclamantului de a se folosi de teren nu sunt suficiente pentru a
dispune obligarea pârâtului la plata despăgubirilor, din moment ce reclamantul a
dovedit în ce constă lipsa de folosinŃă concretă a suprafeŃei de 100 m.p. teren.
62
Într-adevăr, prejudiciul este o condiŃie atât pentru angajarea răspunderii delictuale
cât şi contractuale. La răspunderea delictuală, el este consecinŃa faptei ilicite şi
culpabile a unei persoane, iar la răspunderea contractuală el rezultă din neexecutarea
totală sau parŃială, ori din executarea defectuoasă a unui contract.

108
 Într-adevăr, Codul civil foloseşte pentru a desemna noŃiunea de
prejudiciu şi termenul de pagubă în art. 1088 alin. 2 C. civ., potrivit
căruia „Aceste daune-interese se cuvin şi fără ca creditorul să fie Ńinut a
justifica vreo pagubă”.
În privinŃa termenului de „daună”63, acesta are două înlesniri: unul
tradiŃional, în sens larg, desemnând atât prejudiciul sau paguba, şi altul
mai nou, similar cu despăgubirea.

2. Prejudiciul material
● NoŃiune. Prejudiciul material rezultă din atingerea unui interes
patrimonial, putând fi evaluat în bani. Din acest motiv, în literatura
juridică poate fi întâlnit şi sub denumirea de „prejudiciu pecuniar”.
Prin urmare, prejudiciul material nu implică în mod necesar un
contact material, fiind calificat drept material şi prejudiciul constând în
pierderea în totalitate sau parŃial a unui drept patrimonial, de pildă dreptul
la întreŃinere.
● Structură. Prejudiciul material cuprinde două elemente:
pierderea suferită şi beneficiul nerealizat. În acest sens dispune art. 1084
C. civ., dispunând că: „Daunele-interese ce sunt debite creditorului
cuprind în genere pierderea ce a suferit şi beneficiul de care a fost
lipsit”.
Pierderea suferită sau prejudiciul efectiv (damnum emergens)
constă într-o diminuare a valorilor active ale patrimoniului. Paguba
trebuie să fie fizică, constând în pierderea efectivă, distrugerea sau
stricarea unui bun asupra căruia se exercită un drept subiectiv, ori care se
afla numai în detenŃia celui păgubit.
Beneficiul nerealizat (lucrum cessans) constă în lipsirea activului
patrimonial de o sporire, creştere eventuală ce ar fi intervenit dacă nu se
săvârşea fapta ilicită. Prejudiciul patrimonial se poate înfăŃişa sub forma
câştigului nerealizat în caz de lipsire a victimei de folosinŃa unui lucru, în
situaŃia pierderii totale sau parŃiale a veniturilor din muncă.

63
Într-o opinie izolată, noŃiunea de „daună” se limitează la suma acordată pentru
repararea unui prejudiciu (P. Cosmovici – ContribuŃii la studiul culpei civile cu
privire specială asupra culpei în contractele economice, Ed. ŞtiinŃifică, Bucureşti,
1960, p. 16).Codul civil utilizează termenul de „desdăunare”, în sens de pagubă în art.
1073, 1075, 1673, iar expresia „daune-interese” cu sens de despăgubire în art. 1021,
1082, 1084, 1085.

109
 3. Prejudiciul moral

● NoŃiune. În opoziŃie cu prejudiciul material sau patrimonial,

dauna poate fi şi morală. Astfel, atingerea adusă intereselor personal-
nepatrimoniale poate da naştere unui prejudiciu susceptibil de a face
obiectul despăgubirii.
Cu privire la conŃinutul noŃiunii de daune morale, reŃinem
următoarele elemente :
- prejudiciul moral, denumit şi prejudiciu nepatrimonial sau
daună morală, constă în atingerea adusă valorilor individului ce
îi definesc personalitatea şi anume: existenŃa fizică, integritatea
corporală şi sănătatea, sensibilitatea fizică şi psihică,
sentimentele de afecŃiune, cinstea, demnitatea şi onoarea,
prestigiul profesional, latura personal-nepatrimonială a
dreptului de autor şi inventator, numele şi domiciliul, şi alte
drepturi personal-nepatrimoniale similare;
- prejudiciul moral nu poate fi evaluat în bani, fiind lipsit de
conŃinut economic.
Valorificând aceste trăsături, concluzionăm că prejudiciul moral
reprezintă consecinŃa dăunătoare, de natură nepatrimonială, a unei
fapte ilicite şi culpabile, prin care se aduce o vătămare drepturilor
personale, fără conŃinut economic, legate de personalitatea umană.

● Repararea prejudiciului moral.

Problema reparării băneşti a prejudiciului moral se soluŃionează
diferit, în funcŃie de schimbările istorice care au survenit. Distingem
astfel următoarele etape :
a) perioada cuprinsă între 1 decembrie 1865 (data intrării în
vigoare a Codului civil) şi sfârşitul lunii decembrie 1952.
Sistemul de reparare a prejudiciului moral era unul mixt, atât prin
mijloace nepatrimoniale – spre exemplu, publicarea hotărârii
judecătoreşti de condamnare a autorului daunei –, cât şi prin mijloace
patrimoniale, respectiv despăgubiri băneşti, aplicabile după împrejurări,
fie singure, fie împreună cu unele măsuri nepatrimoniale.
dolosiv, seducŃia dolosivă sau actele de profanare.

b) perioada decembrie 1952 – 1970. În această etapă, practica

judecătorească nu a admis repararea pe cale bănească a prejudiciului
moral. Prin Decizia de îndrumare a Tribunalului Suprem nr. VII din
1952, s-a decis că nu se pot acorda despăgubiri, reparaŃii materiale,
pentru prejudicii de ordin moral, singurul izvor de venit fiind munca.

c) după anul 1970, deşi practica a fost consecventă în aplicarea

Deciziei de îndrumare, s-au făcut propuneri cu privire la acordarea

110
despăgubirilor băneşti pentru unele prejudicii fără caracter patrimonial,
consecinŃe ale unor vătămări aduse sănătăŃii sau integrităŃii corporale a
persoanei.
Acest prejudiciu, aflat la limita dintre prejudiciul patrimonial şi cel
moral, a fost denumit „prejudiciu de agrement”, constând în pierderea
posibilităŃilor de îmbogăŃire spirituală, divertisment şi destindere.
Despăgubirea acordată în acest caz nu ar fi un preŃ al durerii – pretium
doloris –, ci ar avea ca scop alinarea prin reparaŃii băneşti a condiŃiilor
de viaŃă alterate ale victimei.
d) perioada după decembrie 1989. Etapa revenirii la practica
reparării prejudiciului moral.
În prezent, atât doctrina cât şi practica judiciară64 admit fără
rezerve posibilitatea reparării băneşti a daunelor morale. Orientarea îşi
găseşte fundament în dispoziŃiile art. 998-999 C. civ., care utilizează
termenul de prejudiciu fără a distinge între prejudiciul patrimonial şi cel
moral.
JurisprudenŃa C.E.D.O. în materia reparării prejudiciului moral, a
influenŃat şi ea evoluŃia practicii judecătoreşti române după anul 1990.
JurisprudenŃa CurŃii a stabilit că o „satisfacŃie echitabilă” ar putea
cuprinde trei componente, şi anume: reparaŃia prejudiciului material, o
compensaŃie acordată pentru prejudiciul moral şi acoperirea tuturor
cheltuielilor de judecată, plus taxe aferente procedurilor65. Totuşi, în
cazuri relativ minore, Curtea a statuat că hotărârea de constatare
judiciară a violării unui drept al omului constituie, în sine, o compensaŃie
suficientă pentru prejudiciul moral al celui vătămat, respectiva constatare
având caracter reparatoriu66.

64
Practica judiciară acordă despăgubiri băneşti pentru prejudicii morale: în caz de
accidentare gravă în muncă a victimei care a rămas infirmă fizic; în cazul violării şi
supunerii forŃate a victimei minore la perversiuni sexuale, în urma cărora urmează
tratament neuropsihiatric; soŃul victimei unei infracŃiuni în urma căreia acesta şi-a pierdut
viaŃa; pentru defăimarea prin presă; în caz de invaliditate permanentă şi de prejudiciu
estetic ale victimei unui accident de circulaŃie; pentru victima unei agresiuni în care a
fost înjunghiată, ceea ce a necesitat intervenŃia chirurgicală, cu suferinŃe fizice şi psihice
şi totodată traume psihice. De asemenea, s-au acordat despăgubiri pentru arestarea şi
molestarea victimei sub învinuirea că a comis infracŃiuni, ca ulterior să fie scoasă de sub
urmărire penală, precum şi în caz de condamnare pe nedrept.
65
În cazul Lukanov contra Bulgariei, instanŃa europeană, constatând că privarea de
libertate a fostului om politic bulgar nu a fost necesară, a acordat daune morale în
sumă de 40.000 F.F. către văduva şi fiii lui Lukanov, obligând statul bulgar să le
plătească (citat de G. Vintilă, C. Furtună – op. cit., p. 48).
66
Hotărârea din 16 septembrie 1992 în cazul Niemietz contra Germaniei, citată de
idem, p. 58.

111
 4. CondiŃiile necesare reparării prejudiciului
Prejudiciul este susceptibil de reparare dacă îndeplineşte condiŃiile:
să fie cert şi să nu fi fost reparat încă, la care literatura de specialitate a
mai adăugat cerinŃa de a rezulta din atingerea unui drept sau cel sau cel
puŃin a unui interes legitim.
● Prejudiciul să fie cert. Prejudiciul este cert atunci când este
sigur atât în privinŃa existenŃei, cât şi în privinŃa posibilităŃilor de
evaluare.
Sunt certe prejudiciile actuale şi prejudiciile viitoare.
- Prejudiciul actual este deja produs la data la care se pretinde
repararea lui.
- Prejudiciul viitor, deşi nu s-a produs, este sigur că se va
produce în viitor, fiind susceptibil de evaluare.
Spre exemplu: atunci când victima unei fapte ilicite a rămas cu o
incapacitate de muncă permanentă, se vor acorda despăgubiri nu numai
pentru prejudiciul actual (efectuarea cheltuielilor pentru îngrijirea
sănătăŃii), dar şi pentru prejudiciul viitor, constând în diminuarea
veniturilor (diminuarea salariului, pensionarea pentru invaliditate).
Prejudiciul eventual, a cărui producere în viitor este nesigură, nu
este cert şi nu poate justifica acordarea despăgubirilor.
Este eventual prejudiciul invocat de părintele victimei care la data
decesului nu întrunea condiŃiile pentru primirea pensiei de întreŃinere.
Împrejurarea invocată de părinte că în viitor ar putea fi incapabil de a
munci din cauza vârstei, cu dreptul de a pretinde pensie de întreŃinere,
reprezintă o simplă eventualitate, ce nu justifică acordarea despăgubirilor,
prejudiciul constând în faptul că minorul va pierde un an de şcoală, fiind
astfel întârziată cu un an încadrarea în muncă, sau prejudiciul ce s-ar
produce copilului victimei, după împlinirea vârstei de 18 ani, dacă s-ar
afla în continuarea studiilor.
● Prejudiciul să nu fie reparat. În măsura în care prejudiciul a
fost reparat, răspunderea civilă încetează, iar victima nu mai poate
pretinde obligarea la plata de despăgubiri a făptuitorului, deoarece s-ar
îmbogăŃi fără justă cauză. Astfel, răspunderea nu poate fi angajată dacă
autorul faptei a restituit bunul sustras, a înlocuit sau reparat bunul avariat,
sau a pus la dispoziŃia persoanei vătămate mijloacele băneşti necesare
restabilirii situaŃiei anterioare.
De regulă, obligaŃia de a repara prejudiciul cauzat revine autorului
faptei ilicite.
Există însă şi situaŃii în care o altă persoană decât autorul remite
victimei sume de bani. În aceste cazuri, se aplică principiul potrivit căruia
victima poate obŃine numai o singură reparaŃie integrală a prejudiciului
suferit, astfel încât nu poate cumula două sau mai multe despăgubiri
pentru aceeaşi pagubă.

112
 a) Ipoteza în care victima beneficiază de o pensie de la
Asigurările sociale de stat (pensie de invaliditate, pensie de urmaş). În
acest caz, victima nu poate cumula pensia cu despăgubirile plătite de
autorul prejudiciului. Ea poate pretinde doar diferenŃa de prejudiciu, dacă
pensia nu acoperă integral dauna suferită, respectiv diferenŃa dintre
retribuŃia avută anterior şi pensia stabilită. Astfel, paguba constă în
diminuarea sau pierderea câştigului realizat sau a întreŃinerii ce i se
presta.
b) Ipoteza în care victima primeşte despăgubiri de la o
societate de asigurare. Se face distincŃie după cum persoana asigurată
este victima sau autorul prejudiciului.
În cazul în care victima are calitatea de persoană asigurată,
distingem două situaŃii, după cum este vorba de o asigurare de persoane
ori de o asigurare de bunuri.
- asigurarea de persoane este o măsură de prevedere şi de
economisire, şi nu are drept scop despăgubirea persoanei
asigurate. La asigurarea de persoane, asigurătorul se obligă să
plătească, la realizarea riscului, suma asigurată, independent de
producerea unui prejudiciu în patrimoniul asiguratului sau de
întinderea lui. Prin urmare, victima primeşte de la societatea de
asigurare suma asigurată, care se cumulează cu despăgubirile
datorate pentru repararea pagubei de către cei răspunzători de
producerea ei.
- asigurarea de bunuri are un caracter indemnizator, de
despăgubire. În consecinŃă, victima nu are dreptul să cumuleze
suma cu reparaŃia efectuată de autorul prejudiciului. Numai în
situaŃia în care cuantumul prejudiciului este mai mare decât
indemnizaŃia de asigurare, persoana păgubită poate solicita
diferenŃa de la autorul pagubei. Societatea de asigurări, prin
acŃiunea de regres, va recupera de la persoana vinovată suma
plătită asiguratului.
În situaŃia în care autorul prejudiciului este cel asigurat, victima
va primi despăgubiri direct de la societatea de asigurare. Dacă
despăgubirea nu acoperă integral prejudiciul, victima se poate îndrepta
împotriva autorului faptei pentru diferenŃă. După ce a plătit despăgubirea,
societatea de asigurări nu se poate subroga în drepturile victimei pentru a
se regresa împotriva autorului, deoarece acesta este plătitorul primelor de
asigurare.
c) Ipoteza în care victima primeşte despăgubiri de la un terŃ,
ce nu avea obligaŃia legală de plată.
Şi în acest caz se face distincŃie în raport de intenŃia persoanei care
a făcut plata:

113
 - dacă plata sumei de bani s-a făcut cu intenŃia de reparare a
prejudiciului, ea are caracterul unei despăgubiri. Astfel,
victima nu va mai putea solicita reparaŃia de la autorul
faptei, decât pentru o eventuală diferenŃă de prejudiciu care
a rămas neacoperită;
- dacă plata s-a făcut cu intenŃia gratificării, victima îşi
păstrează integral dreptul de a obŃine despăgubiri de la
autorul faptei ilicite.
● Prejudiciul trebuie să fie urmarea încălcării unui drept
subiectiv sau al unui interes legitim.
Este neîndoielnic că autorul va fi obligat la plata despăgubirilor,
dacă prejudiciul este cauzat prin încălcarea unor drepturi subiective; spre
exemplu, dreptul de proprietate sau alte drepturi reale; dreptul la
întreŃinere prevăzut de Codul familiei; dreptul la integritate fizică, la
onoare, la demnitate; dreptul de autor şi inventator.
În schimb, împrejurarea dacă răspunderea civilă poate sau nu să fie
angajată în caz de încălcare a unor simple interese ce nu corespund unui
drept subiectiv, a constituit obiect de controversă atât în practică, cât şi în
doctrină67.
În concluzie68, lezarea unui simplu interes rezultat dintr-o situaŃie

67
Punctul de plecare l-a constituit ipoteza în care o anumită persoană presta
întreŃinere unei alte persoane fără a avea vreo obligaŃie legală. În realitate, el era un
susŃinător de fapt, ce nu ar fi putut fi obligat legal să acorde întreŃinere. Persoanele
astfel întreŃinute nu aveau un drept la întreŃinere legalmente recunoscut, ci doar
interese rezultate dintr-o situaŃie de fapt. S-a pus problema dacă acestea vor avea
dreptul de a pretinde despăgubiri de la autorul accidentului care a provocat decesul
susŃinătorului de fapt. Practica judiciară a statuat că autorul prejudiciului va putea fi
obligat la plata despăgubirilor ori de câte ori prejudiciul constituie rezultatul încălcării
unui interes ce nu alcătuieşte un drept subiectiv, dar este foarte apropiat în
conŃinutul său de acesta. Marea majoritate a doctrinei a adoptat soluŃia practicii
judiciare. S-a argumentat că art. 998-999 C. civ. condiŃionează dreptul la reparaŃiune
de existenŃa unui prejudiciu, fără a deosebi după cum acesta ar rezulta din atingerea
adusă unui drept sau a unui simplu interes. S-a adăugat apoi că numai într-o
concepŃie largă, cuprinzând şi lezarea unui simplu interes, poate fi deplin satisfăcut
principiul reparării integrale a prejudiciului.
68
Astfel, în practică s-au acordat despăgubiri pentru pierderea întreŃinerii pe care
victima accidentului o presta în fapt, fără a avea o obligaŃie legală, copiilor soŃului său
proveniŃi dintr-o căsătorie anterioară (Dec. nr. 39/1963 a Trib. Suprem, col. pen., în J.
N. nr.4/1964, p. 178). Acelaşi drept s-a recunoscut unui copil minor aflat în
întreŃinerea unei rude, fără a fi fost adoptat de aceasta şi fără să fi existat obligaŃia
legală de întreŃinere, în cazul în care ruda a fost victima unui accident (Dec. nr.
593/1974 a T.M.B., în R.R.D. nr. 10/1974, p. 74). De asemenea, au fost acordate
despăgubiri concubinei şi copilului acesteia, dacă în fapt au fost întreŃinuŃi de către
victimă (Dec. nr. 495/1966 a Trib. Suprem, în C.D./1966, p. 432 şi Dec. nr.
2722/1970,în R.R.D. nr.3/1971, p. 130). Cu atât mai mult s-au acordat despăgubiri în
favoarea unor minori, copii ai victimei întreŃinuŃi de acesta, deşi în actele de stare

114
de fapt, dă dreptul la repararea prejudiciului astfel cauzat dacă sunt
îndeplinite două condiŃii :
- situaŃia de fapt a avut un caracter de stabilitate, o permanenŃă
îndestulătoare pentru a justifica presupunerea că ar fi continuat
şi în viitor. Dacă persoana în cauză primea doar ajutoare
sporadice, cererea de despăgubire ca urmare a morŃii
prestatorului nu poate fi admisă, deoarece este o situaŃie lipsită
de stabilitate şi permanenŃă;
- să fie vătămat un interes licit şi moral. Încălcarea unui intere
ilicit şi imoral nu dă dreptul la reparaŃie. Astfel, concubinul nu
poate obŃine despăgubiri dacă concubinajul a apărut ca o
legătură imorală, cum ar fi adulterul sau incestul, sau dacă
reclamantul este cunoscut a duce o viaŃă depravată.

§ 2. Fapta ilicită
1. ConsideraŃii generale
● NoŃiune. Fapta ilicită reprezintă acŃiunea sau inacŃiunea care
are drept rezultat încălcarea drepturilor subiective sau intereselor
legitime ale persoanei.
Faptele ilicite pot fi comisive sau omisive.
Faptele comisive presupun săvârşirea unor fapte interzise de lege
(spre exemplu: sustragerea unor bunuri aparŃinând altei persoane,
comiterea unui accident care a avut drept urmare deteriorarea unor bunuri
sau vătămarea sănătăŃii sau integrităŃii corporale a unei persoane).
Faptele omisive presupun neîndeplinirea unei activităŃi sau
neluarea unei măsuri impuse de lege (neacordarea de către personalul
medical a asistenŃei medicale unui bolnav, neluarea măsurilor de
protecŃie a muncii, nerespectarea de către un conducător autor a obligaŃiei
de a semnaliza staŃionarea în timpul nopŃii a autovehiculului pe partea
carosabilă a drumului).
● Reglementare. Art. 998 C. civ., deşi nu stipulează expres
termenul de faptă ilicită, se referă în general la „orice faptă a omului”,
formulare ce nu poate fi interpretată în sensul că instituie răspunderea şi
pentru fapte licite. Prin urmare, textul are în vedere doar faptele ilicite.
Unele legi speciale fac referire expresă la fapta ilicită. Astfel,
referitor la răspunderea delictuală a persoanei juridice, art. 35 din
Decretul nr. 31/1954 menŃionează expres angajarea ei pentru „fapta
ilicită”. De asemenea, art. 25 alin. final din Decretul nr. 32/1954 pentru

civilă figura ca tată o altă persoană, soŃul mamei, care nu a promovat acŃiunea în
tăgada paternităŃii (Dec. nr. 39/1988 a Trib.Suprem, în R.R.D. nr.8/1989, p. 75).

115
punerea în aplicare a Codului familiei şi a decretului, precizează că
„minorii ce au împlinit 14 ani nu răspund pentru fapta lor ilicită decât
dacă se dovedeşte că au lucrat cu discernământ”.

2. Cauzele care înlătură caracterul ilicit al faptei

În anumite situaŃii, deşi fapta produce un prejudiciu, răspunderea
autorului nu poate fi angajată ca efect al intervenŃiei unor cauze ce
înlătură caracterul ilicit al faptei: legitima apărare, starea de necesitate,
consimŃământul victimei, executarea unei obligaŃii de serviciu,
exercitarea unui drept.

a) Legitima apărare
● NoŃiune. Reglementare. Potrivit art. 44 alin. 2 C. pen, „este în
stare de legitimă apărare acela care săvârşeşte fapta pentru a înlătura
un atac material direct, imediat şi injust, îndreptat împotriva sa, a altuia
sau împotriva unui interes obştesc şi care pune în pericol grav persoana
sau drepturile celui atacat ori interesul obştesc”.
● CondiŃii. Pentru ca fapta să fie considerată că a fost săvârşită în
legitimă apărare, trebuie îndeplinite următoarele condiŃii :
a) atacul la care se reacŃionează trebuie să fie:
- material, adică fizic, real (nu poate fi considerat material atacul
verbal, scris sau închipuit ori teama de un eventual atac);
- direct, să ameninŃe nemijlocit obiectul asupra căruia este
îndreptat (nu este un atac direct dacă între agresor şi victimă se
află interpus un obstacol material);
- imediat, respectiv pericolul pe care îl produce să se fi ivit deja
(pericol actual) ori să fie pe punctul de a se produce (pericol
iminent);
- să fie injust, atacatorul să nu aibă un temei legal care să-i
justifice atacul (apărarea împotriva unei fapte legale nu este
legitimă);
b) fapta să se producă între momentul în care atacul a devenit
iminent şi până la momentul epuizării. După acest moment fapta nu mai
e săvârşită în legitimă apărare;
c) atacul să fie îndreptat împotriva unei persoane, a drepturilor
acesteia ori împotriva unui interes obştesc (public);
d) atacul să pună în pericol grav persoana sau drepturile celui
atacat ori interesul obştesc;
e) apărarea să fie proporŃională cu gravitatea pericolului şi cu
împrejurările în care s-a produs atacul.
● Efecte. Legitima apărare produce aceleaşi efecte atât în materie
penală cât şi în materie civilă, respectiv înlătură caracterul penal al faptei
şi exclude răspunderea civilă.

116
 b) Starea de necesitate
● NoŃiune. Reglementare. Potrivit art. 45 (2) C. pen., există stare
de necesitate când fapta a fost săvârşită „pentru a salva de la un pericol
iminent, şi care nu putea fi înlăturat altfel, viaŃa, integritatea corporală
sau sănătatea sa, a altuia, sau un bun important al său ori al altuia sau
un interes obştesc”.
● CondiŃii. Fapta va fi săvârşită în stare de necesitate dacă :
- s-a urmărit salvarea unor valori sociale de la un pericol: viaŃa,
integritatea corporală, sănătatea sau un bun important al
făptaşului ori al altuia, sau un interes obştesc;
- pericolul să fie generat de o întâmplare, un eveniment
accidental (cutremur, inundaŃie), să fie iminent (gata să se
producă ori în curs de a se produce) şi grav;
- pericolul să nu poată fi înlăturat altfel decât prin săvârşirea
faptei.
● Efecte. Fapta săvârşită în stare de necesitate înlătură atât
răspunderea penală, cât şi civilă. Cu toate acestea, nu va fi stare de
necesitate şi se va angaja răspunderea dacă persoana care a săvârşit fapta
şi-a dat seama că pricinuieşte urmări vădit mai grave decât acelea care s-
ar fi produs dacă pericolul nu era înlăturat (art. 45 alin. 3 C. pen.).

c) Îndeplinirea unei activităŃi impuse de lege ori a ordinului

superiorului
● NoŃiune. Fapta săvârşită în condiŃiile permise de lege sau în
îndeplinirea unui ordin de serviciu nu are caracter ilegal şi nu va angaja
răspunderea autorului. Aceasta se justifică prin aceea că vătămarea
bunurilor sau atingerea adusă unor drepturi personal nepatrimoniale sunt
săvârşite cu scopul fie de a preîntâmpina pericole mai grave ce ar
ameninŃa aceste bunuri sau persoane, fie pentru a duce la îndeplinire
sarcini revenind unei persoane. În acelaşi timp, permisiunea unei
activităŃi acordată de lege şi ordinul superiorului nu pot fi înŃelese ca
fiind în contradicŃie cu normele răspunderii civile.
De exemplu, este licită fapta pompierilor care, pentru stingerea
incendiului, poate distruge şi alte bunuri; sacrificarea animalelor bolnave
în caz de epizotii
● Efecte. Fapta săvârşită în aceste circumstanŃe, deşi producătoare
de prejudicii, nu va avea un caracter ilicit şi nu va angaja răspunderea
civilă.

d) Exercitarea unui drept

De regulă, paguba produsă în exerciŃiul normal al dreptului nu
atrage răspunderea titularului, deoarece fapta nu poate fi considerată

117
drept ilicită. Astfel, cel ce se foloseşte de un drept al său, nu poate fi
socotit că prejudiciază pe cineva – qui suo iure utitur neminem laedit.
Prin natura sa, dreptul subiectiv asigură titularului său o sferă de
acŃiune, în limitele căreia nu poate fi considerat răspunzător. Astfel, nu se
va angaja răspunderea, dacă dreptul este exercitat potrivit scopului
economic şi social recunoscut de lege, deci în limitele exerciŃiului
normal al dreptului.
În măsura în care dreptul este deturnat de la scopul pentru care a
fost recunoscut, fiind exercitat cu rea-credinŃă sau prin depăşirea limitelor
juridice, exerciŃiul devine abuziv. Prin abuzul de drept se intră în sfera
ilicitului.
Dacă prin această conduită abuzivă se cauzează altuia un
prejudiciu, autorul ei este obligat să o repare, potrivit regulilor ce
guvernează răspunderea civilă delictuală.

e) ConsimŃământul victimei. Clauza de nerăspundere

● NoŃiune. În măsura în care, anterior producerii faptei, victima
prejudiciului şi-a dat acordul ca autorul să acŃioneze într-un anumit mod,
deşi exista posibilitatea cauzării unei pagube, caracterul ilicit al faptei, şi
în consecinŃă răspunderea este înlăturată. Un asemenea acord, în realitate,
constituie o clauză de nerăspundere juridică.
Clauza de nerăspundere juridică este o veritabilă convenŃie,
încheiată anterior între autorul faptei şi cel prejudiciat, prin care
autorul este scutit de obligaŃia reparării unui eventual prejudiciu ce s-
ar produce în urma săvârşirii faptei69.
● CondiŃii. ConsimŃământul victimei, pentru a fi exonerator de
răspundere trebuie să îndeplinească condiŃiile :
- să fie dat anterior săvârşirii faptei. Nu are caracterul unei clauze
de nerăspundere acordul dat de victimă, după producerea
pagubei, prin care renunŃă la despăgubirea datorată autorului
faptei;
- victima îşi dă consimŃământul nu la producerea prejudiciului, ci
la săvârşirea unei fapte, care are potenŃialul producerii unei
pagube, asumându-şi riscul prejudiciului.
69
S-a admis clauza de nerăspundere numai în legătură cu drepturile patrimoniale, nu
şi cu atingerile aduse persoanei. În mod cu totul excepŃional s-a recunoscut
valabilitatea acestei clauze în situaŃia în care s-ar aduce vătămări corporale temporare,
lipsite de gravitate, sau în cazul în care clauza ar fi îndreptăŃită prin scopul său (în
sporturile violente, jucătorii îşi asumă riscul unei eventual accidentări; pacientul îşi
asumă riscul unei operaŃii chirurgicale). În cazul sporturilor violente, sub condiŃia ca
regulile acelui sport să fi fost respectate, jucătorii acceptă riscurile şi înlătură astfel
răspunderea. În acelaşi sens, al asumării riscului de către judecător sub condiŃia ca
organizatorul s fi luat măsurile de protecŃie obligatorii, a se vedea Dec. nr. 121/1981 a
Trib. Suprem, secŃ. civ., în R.R.D. nr. 9/1981, p. 63.

118
 ● Efecte. Clauză de nerăspundere este valabilă dacă fapta
cauzatoare de prejudiciu a fost săvârşită numai cu o culpă uşoară a
autorului. În schimb, clauza este nulă, angajând răspunderea delictuală
dacă fapta prejudiciabilă a fost cauzată cu intenŃie sau cu o culpă gravă

§ 3. Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu

1. Precizări prealabile
Pentru angajarea răspunderii civile delictuale este necesar ca
victima să dovedească intenŃia unui raport de cauzalitate între fapta ilicită
şi prejudiciu, respectiv să probeze că prejudiciul cauzat este consecinŃa
faptei ilicite70.
Necesitatea stabilirii raportului de cauzalitate este expres prevăzut
în art. 998, dispunând că răspunderea este angajată pentru fapta omului
care cauzează altuia un prejudiciu, şi art. 999 C. civ. stipulând că
răspunderea se angajează atât pentru „prejudiciul cauzat prin fapta sa”,
dar şi pentru acela „cauzat prin neglijenŃa sau imprudenŃa sa”.
Raportul de cauzalitate prezintă importanŃă din cel puŃin 2
considerente:
- în primul rând, în lipsa lui, nu există răspundere civilă,
- în al doilea rând, el este şi criteriul în funcŃie de care se
determină întinderea reparaŃiei datorate victimei. Dreptul la
reparaŃie priveşte numai daunele – consecinŃă directă a faptei
ilicite, cu excluderea daunelor indirecte (de exemplu, datoriile
victimei care a decedat). Cu alte cuvinte, „despăgubirea nu
poate fi datorată decât pentru daunele directe, care sunt
neîndoilenic consecinŃa faptei ilicite”.

2. Stabilirea raportului de cauzalitate

● De cele mai multe ori, raportul de cauzalitate este uşor de
stabilit, legătura dintre fapta ilicită şi prejudiciu fiind evidentă. De ex.,
lovirea cu un obiect ascuŃit în zona vitală are drept consecinŃă decesul
victimei.
Stabilirea raportului de cauzalitate este mai dificil atunci când la
producerea daunei au concurat mai multe acŃiuni sau inacŃiuni, unele cu

70
Pentru a fi angajată răspunderea civilă delictuală, nu este suficient să existe o faptă
ilicită şi un prejudiciu suferit de o altă persoană, ci este necesară şi condiŃia ca între
faptă şi prejudiciu să fie un raport de cauzlitate, în sensul că acea faptă a provocat
prejudiciul, aşa cum impun dispoziŃiile art. 998 şi 999 C. civ. (Dec. nr. 57/10 ian.
2001 a C.A. Iaşi, în JurisprudenŃa… pe 2001, p. 98-99.

119
rol de cauze, altele cu rol de condiŃie (complex de împrejurări). În aceste
situaŃii este greu de selectat fapte care a produs prejudiciul.
Spre exemplu, există concurs de împrejurări când proprietarul
încredinŃează conducerea autovehiculului unei persoane, cunoscând că
aceasta nu are permis de conducere, iar aceasta produce un accident,
cauzând moartea unei persoane, sau când unei persoane i se aplică
lovituri care prin natura lor nu sunt cauzatoare de moarte, dar, suferind
de o maladie cronică a inimii, face un atac de cord şi decedează De
asemenea, constituie aplicabilitate de împrejurări şi atunci când se
ascunde un lucru furat ce a fost dat în păstrare de autorul furtului unei
alte persoane, sau fapta paznicului care a uitat deschisă uşa magaziei din
care o altă persoană a furat materiale.
● În aceste situaŃii, când producerea prejudiciului a fost precedată
de mai multe fapte, se încearcă stabilirea cât mai exactă a rolului şi
contribuŃiei fiecărei acŃiuni sau inacŃiuni la producerea efectului. Prin
urmare:

raportul de cauzalitate are un caracter obiectiv. Nu interesează dacă
autorul a acŃionat cu intenŃie sau din culpă, respectiv scopul şi
motivaŃiile de ordin psihic care au declanşat faptul ilicit.

în stabilirea raportului de cauzalitate se vor avea în vedere formele
conduitei ilicite, respectiv fapta ilicită ca acŃiune, dar şi ca
omisiune de a îndeplini anumite obligaŃii stabilite de lege, având ca
urmare producerea unui prejudiciu.

acest raport dintre faptă şi prejudiciu este unul mediat, în sensul că
prin fapta ilicită s-a creat o situaŃie care a permis unor factori
umani sau naturali să acŃioneze şi să producă ei, în mod direct,
prejudiciul.
Spre exemplu, neacordarea asistenŃei medicale unei persoane rănite
într-un accident de circulaŃie, provocând decesul pacientului,
neînchiderea de către casier a seifului, a permis infractorilor să
sustragă banii; spargerea unei conducte de apă şi înfiltrarea de apă în
subsol pot constitui cauza nemijlocită a dărâmării unui imobil deja
afectat de cutremurele anterioare.

3. Cauze care înlătură raportul de cauzalitate

Autorul unei fapte ilicite nu va fi Ńinut răspunzător dacă dovedeşte
existenŃa unei cauze străine neimputabile lui, precum forŃa majoră sau
cazul fortuit71, fapta unei terŃe persoane sau însăşi fapta victimei.
71
O problemă cu care s-a confruntat doctrina a fost definirea celor două noŃiuni,
elaborându-se în final o teorie eclectică. Potrivit acestei teorii, forŃa majoră este un
fenomen natural sau social exterior, extraordinar, de nebiruit şi exclude în întregime
angajarea răspunderii, în măsura în care a fost cauza exclusivă a prejudiciului. În
opoziŃie, cazul fortuit este un fenomen intern, care îşi are originea şi se produce în

120
 a) ForŃa majoră
● NoŃiune. ForŃa majoră este o împrejurare externă, absolut
imprevizibilă şi absolut insurmontabilă.
● CondiŃii. Pentru ca o împrejurare să fie calificată un caz de forŃă
majoră este necesar să îndeplinească trei condiŃii :
- să fie externă. ForŃa majoră este o împrejurare externă şi
invincibilă fără legătură cu lucrul care a produs paguba sau cu
însuşirile acestuia. De exemplu: spargerea unui cauciuc;
ruperea unei piese, ca urmare a unui deficit de fabricaŃie;
- să fie imprevizibilă. Imprevizibilitatea vizează atât împreju-
rarea ce constituie forŃă majoră, cât şi rezultatele sale.
Imprevizibilitatea este absolută, în sensul că se apreciază in
abstracto, în raport de prudenŃa şi diligenŃa unei persoane ce depune toată
grija de care este capabil în activitatea sa. Astfel, o împrejurare numai
relativ imprevizibilă (imprevizibilitate subiectivă), fiind determinată
exclusiv de puterea personală de cunoaşterea celui chemat să răspundă,
nu constituie forŃă majoră;
- să fie invincibilă (insurmontabilă), adică să nu existe posibili-
tatea de a preîntâmpina producerea evenimentului lui de a evita
efectele păgubitoare.
Invincibilitatea trebuie să fie absolută, adică pentru orice persoană.
Dacă invincibilitatea este doar relativă, adică numai pentru cel chemat să
răspundă, împrejurarea nu constituie forŃă majoră şi nu-l exonerează de
răspundere
Evenimentele de forŃă majoră pot fi:
- fenomene naturale extraordinare, străine de activitatea şi voinŃa
omului (cutremure, inundaŃii),
- evenimente sociale extraordinare, provocate de oameni
(războiul, revoluŃiile).
Astfel, alunecările de teren frecvente, ploile torenŃiale din timpul
verii, îngheŃul din timpul iernii nu sunt evenimente imprevizibile şi nu
constituie cazuri de forŃă majoră. De asemenea, inundaŃia sau cutremurul
încetează a fi un eveniment de forŃă majoră în zonele geografice unde
aceste calamităŃi au un caracter normal. Cu alte cuvinte, dacă un
eveniment are un caracter normal, producându-se cu o anumită
regularitate, nu constituie forŃă majoră.
● Efecte. ForŃa majoră are ca efect înlăturarea raportului de
cauzalitate, ea fiind fenomenul care a determinat producerea

sfera de activitate a persoanei chemate să răspundă. Totodată au fost calificate drept

caz fortuit şi unele fenomene externe, naturale, dar fără caracter extraordinar, absolut
imprevizibil şi invincibil (grindina, bruma, ploi torenŃiale).

121
prejudiciului. Prin urmare, consecinŃa firească este înlăturarea răspunderii
persoanei care, în caz contrar, ar fi putut fi obligată la reparare.

b) Cazul fortuit
● NoŃiune. Cazul fortuit reprezintă o împrejurare internă sau
externă, relativ imprevizibilă şi relativ insurmontabilă.
● CondiŃii. Pentru a fi calificată drept caz fortuit împrejurarea
trebuie să îndeplinească următoarele condiŃii:
- să fie internă, avându-şi originea în câmpul de activitate al celui
chemat să răspundă, sau externă, dar care nu are un caracter
extraordinar şi poate fi prevăzută şi evitată cu diligenŃa şi
prudenŃa unui om capabil;
- imprevizibilitatea să fie relativă. Cu alte cuvinte,
imposibilitatea de prevedere trebuie să fie subiectivă, fiind
determinată exclusiv de puterea personală de cunoaştere a celui
chemat să răspundă;
- inevitabilitatea să fie relativă, în sensul că evenimentul putea fi
înlăturat de către o persoană diligentă, însă cel chemat să
răspundă nu a depus străduinŃe în acest scop.
Având în vedere cele mai sus prezentate, prin caz fortuit se înŃeleg
două categorii de împrejurări :
- împrejurări interne, care au cauza în câmpul de activitate al celui
chemat să răspundă, fiind intrinseci lucrurilor şi animalelor acestuia: vicii
ascunse ale lucrurilor, defecte de fabricaŃie;
- împrejurări externe, neimputabile persoanei chemate să răspundă
şi care nu au un caracter extraordinar: explozia unui cauciuc, ruperea
unei piese, alunecări frecvente de teren, ploi torenŃiale în timpul verii,
îngheŃul în timpul iernii, cutremure produse în mod obişnuit în anumite
zone geografice.
● Efecte. Cazul fortuit exclude culpa, şi pe cale de consecinŃă şi
răspunderea civilă delictuală, în cazurile în care se întemeiază pe ideea de
culpă.
Prin excepŃie, cazul fortuit nu exclude răspunderea în următoarele
situaŃii: în prejudiciile cauzate de animale şi lucruri în general; pentru
prejudiciile cauzate de accidente nucleare, precum şi în cele cauzate de
aeronave în zbor terŃilor de la sol.

b) Fapta unei terŃe persoane

● NoŃiunea de terŃ. În materie delictuală, terŃul reprezintă orice
persoană cu excepŃia pârâtului, a victimei şi a celor pentru care pârâtul
este chemat să răspundă: copii minori, elevi, prepuşi, autori ai viciului
ascuns al lucrului, ai viciului de construcŃie, sau ai lipsei de întreŃinere a

122
edificiului ruinat72.
Precizăm că terŃul nu trebuie să fie identificat, astfel încât
răspunderea civilă este înlăturată şi atunci când terŃul, autor al faptei, este
necunoscut.
În schimb, fapta terŃului nu trebuie provocată de pârât, în caz
contrar acesta din urmă se află în culpă şi va răspunde.
● Efecte. Posibilitatea de exonerare de răspundere a faptei unui terŃ
diferă după cum culpa pârâtului este sau nu prezumată de lege :
În ipoteza în care legea nu prezumă culpa pârâtului, iar
reclamantul face dovada faptei ilicite, a prejudiciului şi a raportului de
cauzalitate, se va angaja răspunderea pârâtului. Singura posibilitate de
exonerare este ca acesta să dovedească că, alături de fapta sa, la cauzarea
prejudiciului a contribuit şi fapta unui terŃ în calitate de coautor. În acest
caz, fapta terŃului nu exclude angajarea răspunderii pârâtului. Pârâtul şi
terŃul vor răspunde solidar conform art. 1003 C. civ. Dacă pârâtul a plătit
întreaga datorie, va avea acŃiune în regres împotriva terŃului pentru partea
sa de contribuŃie la producerea prejudiciului.
În situaŃia în care legea prezumă culpa (răspunderea) pârâtului,
pentru a fi exonerat de răspundere, pârâtul trebuie să probeze că
prejudiciul se datorează, în tot sau în parte, faptei terŃului.
- Dacă fapta terŃului îndeplineşte condiŃiile forŃei majore (este
absolut imprevizibilă şi insurmontabilă), nu se va angaja
răspunderea pârâtului.
- Dacă fapta terŃului nu întruneşte condiŃiile forŃei majore, pârâtul
este în culpă, deoarece nu a prevăzut-o şi nu a evitat-o, fiind
solidar răspunzător cu terŃul.

c) Fapta victimei
Şi în acest caz distingem după cum legea prezumă sau nu culpa sau
răspunderea pârâtului. Astfel:
- în ipoteza în care legea nu prezumă culpa pârâtului, dacă
victima face dovada condiŃiilor răspunderii în persoana
pârâtului, acesta nu mai poate fi exonerat. Cu toate acestea,
răspunderea lui se va diminua dacă probează că la producerea
prejudiciului a contribuit şi fapta culpabilă a victimei, urmând
ca reparaŃia datorată să fie redusă proporŃional cu vinovăŃia

72
În materie contractuală, prin terŃ se înŃelege orice persoană care nu a participat nici
direct, nici prin reprezentant la încheierea contractului, deci o persoană străină de
contract.

123
 victimei. Astfel, suportarea pagubei se divide între pârât şi
victimă73.
- când legea prezumă culpa pârâtului, pentru a se exonera de
răspundere pârâtul trebuie să înlăture prezumŃia legală,
dovedind că prejudiciul a fost cauzat numai de fapta victimei.
Pentru ca răspunderea pârâtului să fie exclusă în întregime, fapta
victimei trebuie să îndeplinească trăsăturile forŃei majore (absolut
imprevizibilă şi invincibilă). Dacă fapta victimei nu îndeplineşte
caracterele forŃei majore, răspunderea se împarte după regulile „culpei
comune”, despăgubirea datorată de pârât fiind stabilită numai în funcŃie
de partea sa de contribuŃie la producerea prejudicului.
Astfel, distingem între două situaŃii:
- dacă fapta culpabilă a victimei este cauza exclusivă a
prejudiciului, autorul va fi exonerat de răspundere.
- când fapta victimei a concurat la producerea pagubei,
fără a fi cauza ei exclusivă, va avea loc o împărŃire a
răspunderii, respectiv o reducere proporŃională a
răspunderii autorului până la concurenŃa culpei victimei.

§ 4. VinovăŃia (culpa)
1. NoŃiune. Reglementare. Terminologie
● Reglementare. DispoziŃiile art. 991 şi 999 C. civ. prevăd
răspunderea celui a cărui „greşeală” (art. 998) ori „neglijenŃă” sau
„imprudenŃă” (art. 999) a ocazionat prejudiciul. Deşi nu conŃin o definiŃie
a culpei (vinovăŃiei), din textele menŃionate rezultă că răspunderea
delictuală, pe lângă elemente obiective (fapta ilicită, prejudiciu, raport de
cauzalitate) implică şi un element subiectiv: aprecierea comportamentului
autorului faŃă de fapta ilicită.
● NoŃiune. În literatura juridică, ca element subiectiv al
răspunderii civile delictuale, vinovăŃia reprezintă atitudinea psihică a
autorului faŃă de fapta ilicită şi rezultatele ei.

73
Dec. nr. 937/1993 a C.S.J., sect. pen., în Dreptul nr. 4/1994, p. 89. În acelaşi sens,
„în cazul în care culpa debitorului Ńinut la repararea pagubei printr-o faptă cauzatoare
de prejudicii este comună cu cea a creditorului, fiecare urmează să răspundă în raport
cu întinderea culpei (Dec. nr. 95/2000 a C. A. Craiova, sect. civ., în B. J. pe 2002, Ed.
lumina Lex, Buc., 2003, p. 136-137). PronunŃându-se astfel, instanŃa a reŃinut că
reclamantul a lăsat un viŃel nesupravegheat pe stradă, fiind lovit de autoturismul
condus de pârât. De asemenea, dacă pârâtul a recunoscut la interogatoriu că e vinovat
de producerea accidentului şi a declarat că suportă în totalitate paguba, el nu putea fi
obligat la plată decât în raport cu întinderea culpei sale (Dec. Trib. Suprem nr.
1953/1980, sect. civ., în Culegere de decizii pe 1980, op. cit., p. 86-88).

124
 ● Terminologie. În dreptul civil, textele din Codul civil, practica
judiciară şi lucrările de specialitate utilizează termenul de culpă.
Trebuie precizat că, în diferite ramuri de drept, acelaşi termen de
culpă este utilizat cu sens diferit. Astfel, în dreptul penal şi alte ramuri de
drept, prin culpă se înŃelege săvârşirea unei fapte ilicite fără intenŃie, iar
latura subiectivă a răspunderii juridice este exprimată prin termenul de
„vinovăŃie”, ce desemnează atât intenŃia cât şi culpa propriu-zisă.
În schimb în dreptul civil el exprimă atât forma intenŃionată cât şi
neintenŃionată a vinovăŃiei, sinonime noŃiunii de culpă. Având în vedere
că termenul de culpă nu poate acoperi toate formele vinovăŃiei, s-a
propus înlocuirea lui cu noŃiunea de „greşeală” sau „vinovăŃie”.

2. Elementele vinovăŃiei
VinovăŃia (culpa) implică un element intelectiv, şi apoi unul volitiv.
● Elementul intelectiv constă în reprezentarea, prefigurarea faptei,
a mijloacelor de realizare şi a urmărilor, consecinŃelor acesteia.
În primul rând, factorul intelectiv presupune un anumit nivel de
cunoaştere a semnificaŃiei sociale a faptelor şi a rezultatelor acestora.
Acest nivel de cunoaştere se apreciază în funcŃie de gradul de dezvoltare
a cunoaşterii umane, în general, respectiv gradul de dezvoltare a ştiinŃei
la un moment dat, dar şi de puterea de cunoaştere, în concret, a persoanei
care acŃionează, respectiv dacă avea posibilitatea şi trebuia şi putea să
cunoască semnificaŃia socială a faptelor sale şi urmările acestora. Astfel,
o persoană nu poate fi răspunzătoare dacă la data săvârşirii faptei ilicite
nu a prevăzut sau nu a putut şi nu a trebuit să prevadă urmările faptei şi
caracterul păgubitor.
În al doilea rând, autorul prejudiciului trebuie să fie în măsură de
a-şi da seama că faptele sale sunt contrare normelor de convieŃuire
socială. Fără conştiinŃa caracterului antisocial şi contrar moralei a faptei,
nu poate fi vorba de culpă sau greşeală.
● Factorul volitiv presupune un proces psihic de deliberare şi
luare a unei decizii cu privire la conduita pe care o va avea persoana. De
asemenea este necesară şi libertatea de deliberare şi de decizie a autorului
faptei, lipsa libertăŃii având drept consecinŃă firească lipsa vinovăŃiei.
În concluzie, pentru a ne afla în faŃa răspunderii, conştiinŃa şi
voinŃa, în înŃelesul arătat, trebuie să existe în orice greşeală, oricare ar fi
gradul sau forma în care se înfăŃişează elementul subiectiv al răspunderii
civile delictuale.

3. Formele vinovăŃiei
Codul civil nu defineşte vinovăŃia şi nici formele ei. Astfel, art.
998 se referă la răspunderea pentru „greşeală”, iar art. 999 precizează că
răspunderea este angajată nu numai pentru „faptă” (în sens de intenŃie),

125
dar şi pentru „neglijenŃă şi imprudenŃă”.
● Pentru aceste considerente, se apelează la dispoziŃiile Codului
penal care, în art. 19, prevede ca forme ale vinovăŃiei intenŃia şi culpa.
IntenŃia poate fi potrivit art. 19 alin. 1 C. pen.:
- directă, când autorul faptei prevede rezultatul faptei şi
urmăreşte producerea lui;
- indirectă, când autorul prevede rezultatul faptei, şi deşi nu-l
urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii lui.
La rândul său, culpa este, potrivit art. 19 alin. 2 C. pen. :
- cu prevedere (imprudenŃă, uşurinŃă), când autorul forŃei prevede
rezultatul faptei, nu-l acceptă şi socoteşte fără temei că nu seva
produce;
- fără prevedere (neglijenŃă), când autorul nu prevede rezultatul
faptei sale, deşi trebuia şi putea să-l prevadă.
● Având în vedere dispoziŃiile Codului civil şi prevederile art. 19
C. pen., culpa în civil îmbracă forma dolului şi a imprudenŃei sau a
neglijenŃei.
Dolul alcătuieşte culpa intenŃionată la care se referă art. 998 C. civ.
dispunând că fapta prejudiciabilă obligă pe acelaşi din a cărui greşeală s-
a „ocazionat a-l repara”.
ImprudenŃa sau neglijenŃa formează culpa neintenŃionată, fiind
expres menŃionate de art. 999 C. civ. potrivit căruia „omul este
responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, deci cu
intenŃie, dar şi de aceea ce a cauzat prin neglijenŃa sau prin imprudenŃa
sa.
● În dreptul civil, distincŃia între formele vinovăŃiei nu prezintă
interes, deoarece răspunderea delictuală operează pentru cea mai uşoară
culpă (culpa levissima), iar obligaŃia de reparare a prejudiciului este
integrală, indiferent de gravitatea vinovăŃiei. Totodată, cuantumul
despăgubirilor se stabileşte în funcŃie de întinderea prejudiciului şi nu de
gravitatea vinovăŃiei74.
Cu toate acestea, distincŃia între formele vinovăŃiei prezintă
importanŃă:
- în cazul vinovăŃiei comune a autorului şi a victimei
prejudiciului, gradul de vinovăŃie se ia drept criteriu pentru
stabilirea întinderii despăgubirilor datorate de autor75.

74
A se vedea Dec. nr. 279/14 februarie 2001 a C. A. Iaşi, în JurisprudenŃa pe 2001,
op. cit., p. 97-98 („Prin lege este stabilită răspunderea şi pentru culpa cea mai uşoară,
fără să intereseze gradaŃia culpei”).
75
Dec. nr. 95/2000 a C. A. Craiova, sect. civ., în B. J. pe 2002, p. 136-137. În
ipoteza mai multor coautori, faŃă de victimă vor răspunde solidar; în schimb, în
raporturile dintre ei, suportarea prejudiciului se stabileşte proporŃional cu gravitatea
vinovăŃiei fiecăruia

126
 - clauzele de nerăspundere sunt nule în ceea ce priveşte dolul sau
culpa gravă.

§ 5. Capacitatea delictuală

1. NoŃiune. Caractere. Reglementare

● NoŃiune. Pentru ca o persoană să răspundă în caz de prejudiciu
cauzat altuia prin fapta sa trebuie să aibă conştiinŃa faptelor sale, adică
discernământ. Cu alte cuvinte, autorul trebuie să aibă capacitate
delictuală. Lipsa discernământului atrage lipsa vinovăŃiei (culpei) şi, în
consecinŃă, exonerarea de răspundere.
● Caractere. Capacitatea delictuală (discernământul) nu se
confundă cu capacitatea de exerciŃiu, pentru următoarele considerente:
- Capacitatea delictuală are în vedere răspunderea pentru fapte
ilicite cauzatoare de prejudicii, în schimb capacitatea de
exerciŃiu priveşte posibilitatea persoanei de a încheia acte
juridice.
- Discernământul reprezintă aptitudinea persoanei de a fi
conştientă, respectiv de a avea reprezentarea faptelor şi a
urmărilor acestora, în timp ce capacitatea de exerciŃiu constă în
aptitudinea persoanei de a-şi exercita drepturile şi asuma
obligaŃiile prin încheierea de acte juridice.
- Dacă discernământul este o stare de fapt şi se apreciază în
concret, de la caz la caz, capacitatea de exerciŃiu este o stare de
drept, reglementată de lege.
● Reglementare. În legislaŃia noastră, capacitatea delictuală se
prezumă, rezultând indirect din art. 25 alin. 3 din Decretul nr. 32/1954,
potrivit căruia: „minorii care nu au împlinit vârsta de 14 ani nu răspund
pentru fapta lor ilicită, dacă se dovedeşte că au lucrat cu discernământ”.
Potrivit textului de lege, cu excepŃia minorilor care nu au împlinit vârsta
de 14 ani, toate persoanele fizice sunt prezumate a avea discernământ.
PrezumŃia are un caracter relativ, putând fi răsturnată prin proba
contrarie. Astfel, pentru a fi exonerat de răspundere, făptuitorul trebuie să
dovedească lipsa totală a discernământului. O eventuală lipsă parŃială a
discernământului nu influenŃează nici existenŃa, nici întinderea
răspunderii.

2. AplicaŃii
În analiza capacităŃii delictuale distingem între trei situaŃii: situaŃia
minorilor, a persoanelor lipsite de discernământ dar care nu sunt puse sub
interdicŃie, situaŃia persoanelor puse sub interdicŃie.
a) SituaŃia minorilor sub 14 ani.

127
 Singura categorie de persoane pentru care legea a stabilit
prezumŃia lipsei de discernământ este aceea a minorilor ce nu au împlinit
14ani. Astfel, pentru a se angaja răspunderea delictuală a minorului sub
14 ani, este necesar ca victima să probeze că în momentul săvârşirii
faptei ilicite acesta a avut discernământ.
b) SituaŃia bolnavulu psihic, nepus sub interdicŃie.
În măsura în care bolnavul psihic a împlinit vârsta de 14 ani, este
prezumat că a avut discernământ şi, prin urmare, capacitatea delictuală.
Astfel, din punct de vedere al răspunderii delictuale, acesta este asimilat
persoanelor care nu au împlinit vârsta de 14 ani, operând prezumŃia
relativă a existenŃei discernământului. Pentru a înlătura prezumŃia, cel
interesat trebuie să facă dovada că, la momentul săvârşirii faptei, nu a
acŃionat cu discernământ.
În aceeaşi situaŃie se află şi persoanele sănătoase din punct de
vedere psihic, dar care, temporar, au fost lipsite de discernământ din
cauze accidentale: lipotimie, somnambulism (incapacităŃi naturale).
Până la proba contrarie, discernământul acestora este prezumat.
Cu totul alta este situaŃia pentru persoanele care şi-au provocat prin
fapta lor pierderea discernământului (consum de alcool, substanŃe
stupefiante). Acestea vor răspunde pentru faptele lor chiar dacă le-au
săvârşit în stare de inconştientă, deoarece lipsa discernământului a fost
provocată prin culpa anterioară a autorului, fiind incidentă regula nemo
auditur propriam turpitudinem allegans.
c) SituaŃia bolnavului psihic (alienat sau debil mintal) pus sub
interdicŃie.
În lipsa unei reglementări exprese, se aplică prin analogie art. 25
alin. 3 din Decretul nr. 32/1954, fiind asimilat minorului sub 14 ani şi
prin urmare ei fiind prezumaŃi ca lipsiŃi de discernământ. Totuşi,
prezumŃia fiind relativă, răspunderea lor poate fi angajată dacă se face
dovada că au săvârşit fapta cu discernământ, într-un moment de
luciditate76.

76
Într-o opinie contrară, persoanele puse sub interdicŃie nu se pot asimila minorului
sub vârsta de 14 ani. S-a susŃinut că art. 25 din Decretul nr. 32/1954 se referă în mod
expres numai la minorii care nu au împlinit vârsta de 14 ani – şi nu poate fi extins şi
la persoanele puse sub interdicŃie doar pentru faptul că ambele categorii sunt lipsite
de capacitate de exerciŃiu, cele două forme de capacitate neputând fi confundate.
Astfel, incapacitatea delictuală a minorului sub 14 ani nu poate fi extinsă şi cu privire
la interzisul judecătoresc care a împlinit această vârstă, deoarece excepŃiile sunt de
strictă interpretare şi aplicare. Prin urmare bolnavul psihic, spre deosebire de minorul
sub 14 ani, răspunde pentru prejudiciile cauzate prin fapta ilicită, chiar dacă a fost pus
sub interdicŃie, cât timp nu se face dovada că la data săvârşirii faptei ilicite era lipsit
de discernământ (L. Pop – op. cit., p. 230-231; E. Safta-Romano – op. cit., p. 196-
197; M. Eliescu – op. cit., p. 227; T. R. Popescu, P. Anca – op. cit., p. 195-197).
Totodată s-a argumentat că incapacitatea delictuală prevăzută pentru minorul sub 14

128
 Trebuie precizat că, dacă celui lipsit de discernământ nu i se poate
imputa nici o greşeală, victima se află în situaŃia de a nu-şi putea recupera
prejudiciul. Astfel, a apărut necesitatea de a ocroti pe cei prejudiciaŃi de
către persoane lipsite de discernământ. În consecinŃă.

pentru ca lipsa de discernământ să exonereze de răspundere
din punct de vedere delictual, ea trebuie să fie totală.
Astfel, numai dacă se face dovada lipsei total a
discernământului, făptuitorul este exonerat de răspundere
pentru lipsa vinovăŃiei, ca element esenŃial al răspunderii
delictuale.
Totuşi, lipsa de discernământ, chiar totală, nu înlătură răspunderea,
dacă este cauzată de făptuitor cu intenŃie sau chiar din culpă (consum de
alcool, substanŃe stupefiante). În consecinŃă, cel care a săvârşit un
prejudiciu în aceste condiŃii, este obligat să-l repare. În acest caz,
răspunderea îşi găseşte temeiul în greşeala anterioară pe care a săvârşit-o,
bucurându-se de întregul discernământ.

în vederea protejării victimei, legea instituie o răspundere
indirectă.
Astfel, în cazul în care autorul faptei ilicite este un minor lipsit de
discernământ, cel prejudiciat are posibilitatea obŃinerii despăgubirilor de
la persoanele chemate să răspundă pentru acestea. Astfel art. 1000 alin. 2
C. civ. stabileşte răspunderea părinŃilor pentru fapta prejudiciabilă a
copiilor lor minori.

dacă făptuitorul este lipsit de discernământ şi nici o altă
persoană nu este chemată să răspundă pentru prejudiciu,
victima va suporta consecinŃele faptei ilicite.
Cu toate acestea, practica, pe considerente de echitate, s-a
pronunŃat în sensul obligării autorului lipsit de discernământ, la plata
despăgubirilor, cel puŃin parŃial, dacă situaŃia materială a acestuia o
permite.

ani nu poate fi extinsă şi cu privire la incapacitatea celui pus sub interdicŃie, şi nici
incapacitatea de exerciŃiu instituită în materie de acte juridice nu-şi poate produce
efectele, prin interpretare extensivă, cu privire la fapta ilicită cauzatoare de
prejudicii. Potrivit unui principiu fundamental al dreptului civil, capacitatea este
regula, iar incapacitatea legală este excepŃia (M. Eliescu – op. cit., p. 228).

129
 Reprezentări grafice

Răspunderea pentru faptă proprie

Sediul materiei art. 998-999 C. civ. potrivit cărora orice faptă a omului
cauzează un prejudiciu, îl obligă pe acela, din a cărui vină
s-a produs, a-l repara

CondiŃii: fapta ilicită

• reprezintă acŃiunea sau inacŃiunea ce are ca rezultat

încălcarea drepturilor subiective sau a intereselor
legitime ale unei persoane;
• poate fi omisivă şi comisivă;
• împrejurări ce înlătură ilicitul:
- legitima apărare
- starea de necesitate
- activitatea permisă de lege sau ordinul
superiorului
- exercitarea unui drept
- consimŃământul victimei

prejudiciul

• reprezintă rezultatele dăunătoare, de natură patrimonială sau

nepatrimonială, efecte ale încălcării drepturilor subiective şi
intereselor legitime;
• prejudiciul patrimonial poate fi evaluat pecuniar;
prejudiciul nepatrimonial rezultă din încălcări ale
drepturilor personale;
• condiŃii :
- prejudiciul să fie cert,
- prejudiciul să nu fie reparat;
• prejudiciul trebuie să fie urmarea încălcării unui drept
subiectiv sau a unui interes legitim;
• sunt certe prejudiciile actuale şi cel viitoare, cu excluderea
prejudiciilor eventuale

130
 raportul de cauzalitate
• reprezintă conexiunea între fapta de încălcare a dreptului
subiectiv sau a interesului şi prejudiciul produs;
• cauze care îl înlătură :
- forŃa majoră
- cazul fortuit
- fapta victimei
- fapta unui terŃ
- consimŃământul victimei;

vinovăŃie

• atitudinea subiectivă a autorului faptei ilicite faŃă de faptă şi

urmările acesteia;
• formele vinovăŃiei :
- intenŃia directă şi indirectă
- culpa cu prevedere şi fără prevedere
• în civil formele vinovăŃiei nu au importanŃă, deoarece
funcŃionează principiul reparării integrale a pagubei;
• capacitatea de a avea discernământ – în lipsa acestuia nu se
poate vorbi de vinovăŃie:
- situaŃia minorilor: peste 14 ani sunt prezumaŃi a avea
discernământ;
- situaŃia alienaŃilor şi debililor puşi sub interdicŃie: victima
trebuie să dovedească că a acŃionat cu discernământ;
- alienaŃii şi debilii neinterzişi judecătoreşte: dacă au
împlinit 14 ani se prezumă a avea discernământ.

131
 Capitolul III
RĂSPUNDEREA PENTRU FAPTA
ALTEI PERSOANE

A. Prezentare teoretică

SecŃiunea I. ConsideraŃii generale

● Dacă principiul în materia răspunderii civile delictuale îl

constituie răspunderea pentru fapta proprie, răspunderea pentru fapta altei
persoane are caracter de excepŃie şi este posibilă numai în măsura în care
este expres prevăzută de lege.
Astfel art. 1000 C. civ. instituie trei cazuri de răspundere :
- răspunderea părinŃilor pentru prejudiciul cauzat de copiii lor
minori, care locuiesc cu dânşii (art. 1000 alin. 2 C. civ.);
- răspunderea institutorilor şi artizanilor pentru prejudiciile
cauzate de elevi şi ucenici aflaŃi sub supravegherea lor (art.
1000 alin. 4 C. civ.);
- răspunderea comitenŃilor pentru prejudiciile cauzate de
prepuşii lor, în funcŃiile încredinŃate (art. 1000 alin. 3 C. civ.).
● În toate cazurile de răspundere pentru fapta altuia, operează o
prezumŃie de culpă ce scuteşte victima de obligaŃia probaŃiunii.
PrezumŃia este relativă în cazul părinŃilor, al institutorilor, şi absolută în
cazul comitenŃilor.
SoluŃia rezultă din dispoziŃiile art. 1000 alin. 5 C. civ., potrivit
căruia „tatăl şi mama, institutorii şi artizanii sunt apăraŃi de
responsabilitatea arătată […]dacă probează că nu au putut împiedica
faptul prejudiciabil”. În schimb comitenŃii nu beneficiază de dispoziŃiile
textului legal. În tăcerea legii, prezumŃia nu poate fi răsturnată, în
consecinŃă fiind o prezumŃie absolută.

SecŃiunea a II-a. Răspunderea părinŃilor pentru

fapta copiilor minori

§ 1. ConsideraŃii generale

1. Reglementare
Ca formă a răspunderii civile delictuale indirecte pentru fapta
altuia, răspunderea părinŃilor este instituită de art. 1000 alin. 2 C. civ.,

132
precizând: „Tatăl şi mama, după moartea bărbatului, sunt responsabili
de prejudiciul cauzat de copiii lor minori ce locuiesc cu dânşii”.
În completare, art. 1000 alin. 5 C. civ., ale cărui dispoziŃii au
caracter exonerator, dispune că: „tatăl şi mama […] sunt apăraŃi de
responsabilitatea arătată mai sus, dacă probează că n-au putut
împiedica faptul prejudiciabil”.
Cele două texte legale fac necesare câteva precizări.

art. 1000 alin. 2 C. civ. se întemeia pe inegalitatea dintre bărbat şi
femeie, astfel încât răspunderea revenea tatălui, în calitate de titular al
„puterii părinteşti”. Mama răspundea numai după decesul tatălui, caz
în care puterea părintească trecea asupra ei. Inegalitatea în drepturi
dintre bărbat şi femeie a fost înlăturată de ConstituŃia din 13 aprilie
1948. Consacrându-se principiul egalităŃii sexelor, textul menŃionat a
fost implicit modificat, în sensul că răspunderea pentru prejudiciile
copiilor minori revine deopotrivă ambilor părinŃi.

răspunderea părinŃilor este solidară, textul art. 1000 alin. 2 C. civ.
trebuind interpretat în contextul actual, în sensul că ambii părinŃi, atât
tatăl cât şi mama, poartă răspunderea pentru faptele ilicite ale copiilor
lor minori.

răspunderea părinŃilor este o răspundere pentru fapta altuia, respectiv
pentru fapta copiilor minori. Prin urmare, se va putea angaja
răspunderea părinŃilor numai în condiŃiile în care minorul a săvârşit o
faptă ilicită cauzatoare de prejudicii.

fiind o răspundere pentru fapta altuia, răspunderea părinŃilor pentru
fapta copiilor minori este o răspundere specială, derogatorie de la
dreptul comun.

2. Domeniul de aplicare
FaŃă de formularea art. 1000 alin. 2 C. civ., se poate constata că
răspunderea revine părinŃilor. În acest context este necesar să stabilim ce
se înŃelege prin „părinŃi”, respectiv persoanele care răspund de fapta
ilicită a copiilor minori.
Potrivit textul de lege răspund pentru fapta copiilor minori:

părinŃii fireşti, indiferent dacă filiaŃia copilului este din
căsătorie sau din afara ei.
În ceea ce priveşte părintele din afara căsătoriei, numai părintele
faŃă de care s-a stabilit filiaŃia răspunderii. Dacă filiaŃia s-a stabilit faŃă de
ambii părinŃi, răspunderea va reveni aceluia căruia i s-a încredinŃat
minorul.

părinŃii adoptivi, fără a deosebi între adopŃia cu efecte
depline77 şi adopŃia cu efecte restrânse, deoarece în ambele

77
Trebuie precizat că, deşi marea majoritate a doctrinei îşi fundamentează ideea pe

133
 ipoteze drepturile şi îndatoririle părinteşti trec asupra părinŃilor
adoptivi.
Astfel, potrivit art. 51 alin. 1 din Legea nr. 273/2004 privind
regimul juridic al adopŃiei, „adoptatorul are faŃă de copilul adoptat
drepturile şi îndatoririle părintelui firesc faŃă de copilul său”. Prevederea
legală exclude orice cumul de răspundere între adoptator şi părinŃii fireşti
ai copilului minor.
Preluând drepturile şi îndatoririle părinteşti, adoptatorului îi revine
şi răspunderea integrală pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudiciu
săvârşite de minor după încuviinŃarea adopŃiei, chiar dacă la originea
faptelor s-ar afla lipsuri în educaŃia şi creşterea acestuia, imputabile
părinŃilor fireşti.
● Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de copiii minori nu
poate fi extinsă şi la alte categorii de persoane decât părinŃii, respectiv:
instituŃii de ocrotire, tutori, curatori sau rudele minorului. Textul art.
1000 alin. 2 C. civ. fiind o normă juridică de strictă interpretare,
prevăzând expres că răspunderea revine numai părinŃilor, nu poate fi
aplicat in extenso, prin analogie, şi altor persoane, chiar dacă au fost
învestite cu drepturi şi îndatoriri părinteşti. Răspunderea acestor persoane
va putea fi angajată în condiŃiile prevăzute de art. 998-999 C. civ.
Într-o opinie contrară78, ori de câte ori manifestarea ocrotirii
părinteşti revine unei terŃe persoane căreia i s-a încredinŃat copilul, textul

dispoziŃiile art. 76 alin. 1 C. fam. stabilind că „ drepturile şi îndatoririle părinteşti

trec asupra adoptatorului”, aceste dispoziŃii sunt în prezent abrogate. În materie de
adopŃie, Codul familiei a adoptat sistemul dualist, reglementând două feluri de
adopŃie: cu efecte restrânse (art. 75-78) şi cu efecte depline (art. 79). În cazul adopŃiei
cu efecte restrânse, adoptatul şi descendenŃii lui devin rudă numai cu
adoptatorul, nu şi cu rudele acestuia. În schimb, adoptatorul păstrează legăturile
de rudenie cu părinŃii fireşti şi rudele acestora (cu familia firească). În acest caz, deşi
s-ar părea că ar acŃiona concomitent răspunderea părinŃilor fireşti şi a celor care au
adoptat, în realitate răspunderea nu aparŃine decât adoptatorilor. În cazul adopŃiei cu
efecte depline, adoptatul şi descendenŃii săi devin rude cu adoptatorul şi cu rudele
acestuia, încetând raporturile de rudenie cu părinŃii fireşti şi rudele acestora. Prin
OUG nr. 25/1997 cu privire la regimul juridic al adopŃiei s-a consacrat sistemul unitar
în materia adopŃiei, respectiv al adopŃiei cu efectele depline ale unei filiaŃii fireşti.
Deşi ulterior ordonanŃa a fost abrogată, sistemul unitar s-a păstrat, noua Lege nr.
273/2004 privind regimul juridic al adopŃiei stabilind în art. 50 alin. 2 şi 3: „prin
adopŃie se stabilesc filiaŃia între adoptat şi cel ce adoptă. În momentul stabilirii
filiaŃiei prin adopŃie, rudenia firească dintre adoptat şi descendenŃii săi pe de o parte şi
părinŃii săi fireşti şi rudele acestora pe de altă parte, încetează”.
78
D. C. Florescu – op. cit., p. 328-329. Deşi izolată, o astfel de interpretare a textului
a fost reŃinută şi în unele soluŃii de speŃă (Dec. pen. nr. 268/1975 a Trib. jud. Dolj, în
RRD nr. 3/1976, cu notă critică de V. Pătulea. Astfel, s-a considerat că art. 1000 alin.
2 C. civ. ar fi aplicabil şi persoanei căreia i s-a încredinŃat copilul spre creştere şi
educare.

134
art. 1000 alin. 2 C. civ. se va aplica împotriva acesteia.

§ 2. Temeiul juridic al răspunderii

● PrezumŃiile de culpă. Literatura de specialitate apreciază în mod

unanim că fundamentul răspunderii părinŃilor pentru prejudiciile cauzate
de copiii lor minori îl constituie o prezumŃie de culpă instituită de lege în
sarcina părinŃilor. Astfel, ori de câte ori un minor săvârşeşte o faptă
prejudiciabilă, legea prezumă relativ că aceasta se datorează culpei sau
greşelii părinŃilor, constând în neîndeplinirea sau îndeplinirea
necorespunzătoare a obligaŃiilor părinteşti. Cu alte cuvinte, în
fundamentarea răspunderii părinŃilor se porneşte de la o relaŃie cauzală
între modul de îndeplinire a îndatoririlor părinteşti şi fapta ilicită a
minorilor.
În realitate însă, după ce victima face dovada prejudiciului suferit,
a fapte ilicite a minorului şi a legăturii de cauzalitate între faptă şi
prejudiciu, se declanşează o triplă prezumŃie în privinŃa părinŃilor, şi
anume :
- prezumŃia că în exercitarea îndatoririlor ce le reveneau faŃă de
copilul minor au existat abateri;
- prezumŃia de cauzalitate între neîndeplinirea îndatoririlor ce le
reveneau şi comiterea de către minor a faptei ilicite;
- prezumŃia culpei (vinei) părinŃilor în îndeplinirea necores-
punzătoare a obligaŃiilor ce le aveau şi care a determinat
săvârşirea faptei ilicite de către minor.
● ConŃinutul prezumŃiilor. Problema care a dat naştere unor
divergenŃe doctrinare a constituit-o sfera obligaŃiilor pentru care părinŃii
sunt prezumaŃi a fi în culpă.
Într-o primă opinie79, răspunderea părinŃilor se întemeiază pe
nerespectarea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligaŃiei de
supraveghere a copiilor minori.
Într-o altă orientare, la baza răspunderii părinŃilor se regăseşte nu

79
O. Calmuschi – Aspecte ale răspunderii părinŃilor pentru fapta copilului minor
desprinse din practica judiciară, în S.C.J. nr. 4/1978, p. 348. Practica judiciară a
împărtăşit această interpretare (Dec. de îndrumare nr. 6/1943 a Plenului Trib. Suprem,
în C.D. 1973, p. 37, se reŃine că „fapta ilicită ar putea fi împiedicată dacă părinŃii
exercită cum se cuvine o supraveghere permanentă” şi „dacă totuşi s-a exercitat o
supraveghere corespunzătoare… părinŃii nu vor răspunde”; Dec. pen. nr. 413/1972 a
Trib. Bacău în R.R.D. nr. 9/1973, p. 135. Se consideră că părinŃii nu răspund civil
pentru prejudiciile cauzate de un copil minor care a comis o infracŃiune după ce a
fugit dintr-un centru de reeducare, deci într-un moment în care nu se afla sub
supravegherea lor).

135
numai nerespectarea obligaŃiei de supraveghere, ci şi carenŃe în
îndeplinirea obligaŃiei de educare a copilului minor. În prezent, aceasta
este şi soluŃia adoptată de practica judiciară. Astfel s-a statuat că
„răspundere părinŃilor trebuie să fie întemeiată nu numai pe
neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligaŃiei de
supraveghere, dar totodată şi a obligaŃiei de a asigura educarea copilului
minor”80.
Potrivit celei de a treia concepŃii81, răspunderea părinŃilor trebuie
fundamentată atât pe neîndeplinirea ori îndeplinirea necorespunzătoare a
îndatoririi de supraveghere, cât şi a obligaŃiei de creştere. Opinia este
mai exigentă decât cele precedente, deoarece obligaŃia de „a creşte
copilul” este mai largă decât cea de educare. Astfel, conform art. 101
alin. 2 C. fam. părinŃii „sunt obligaŃi să crească copilul, îngrijind de
sănătatea şi dezvoltarea lui fizică, de educarea, învăŃătura şi pregătirea
profesională a acestuia, potrivit cu însuşirile lui”.
● Caracterul prezumŃiilor. Cele trei prezumŃii legale au un
caracter relativ, putând fi înlăturate prin proba contrarie, a împrejurării că
părinŃii nu au putut împiedica faptul prejudiciabil, deşi şi-au îndeplinit
obligaŃia de supraveghere, ori dubla obligaŃie de supraveghere şi educaŃie
sau supraveghere şi creştere.
În acest context, adepŃii opiniei potrivit căreia răspunderea
părinŃilor se întemeiază pe o culpă „în supraveghere”, au criticat
concepŃiile de fundamentare pe o dublă obligaŃie, cu argumentul că prin
extinderea îndatoririlor părinŃilor la „supraveghere şi educaŃie” sau
„supraveghere şi creştere a copilului” s-a creat o dificultate reală în
posibilitatea administrării probei contrarii cerute pentru răsturnarea
prezumŃiilor legale.
În realitate, critica este un argument în sprijinul adoptării unor
concepŃii de răspundere sporită a părinŃilor, deoarece cu cât părintele îşi
va angaja o răspundere sporită, cu atât diligenŃa pe care o va depune în

80
Dec. Trib. Supr. nr. 4/1997 în Îndreptar interdisciplinar… - op. cit., p. 145. În
acelaşi sens Dec. nr. 1777/1976 a Trib. Supr., secŃ. pen., în C. Stătescu, C. Bîrsan –
op. cit., p. 211. (În contextul în care copilul minor, care, reuşind să fugă dintr-un
centru de reeducare unde era internat, a comis câteva infracŃiuni cauzatoare de
prejudicii, s-a angajat răspunderea părinŃilor în baza unei „prezumŃii de culpă
constând într-o lipsă nu numai de supraveghere, ci şi de educaŃie”.) La fel, s-a statuat
că „fapta ilicită a copilului minor „demonstrează în mod categoric ineficienŃa
educaŃiei date…, educaŃie ce a rămas deficitară şi datorită activităŃii
necorespunzătoare în acest sens a celor doi părinŃi” (Dec. nr. 4/1977 a Trib. Suprem
în C.D./1977, p. 310-313).
81
L.Pop – op. cit., p. 241; C. Stătescu, C. Bîrsan – op. cit., p. 212-213; E. S.
Romano – op. cit., p. 161. Practica a reŃinut doar în mod izolat fundamentarea
răspunderii părinŃilor pe obligaŃia de creştere a copiilor minori Dec. nr. 2154/1983 a
Trib. Suprem, secŃ. pen., în R.R.D. nr. 7/1984, p. 65.

136
îndeplinirea îndatoririlor va fi mai mare.

§ 3. CondiŃiile răspunderii
1. CondiŃii generale
● Pentru angajarea răspunderii părinŃilor şi repararea prejudiciului
cauzat de copilul lor minor, victima trebuie să dovedească:
- existenŃa prejudiciului,
- a faptei ilicite a minorului
- a raportului de cauzalitate între fapta minorului şi
prejudiciul suferit.
Nu este cerută însă condiŃia vinovăŃiei minorului, în sensul de a fi
acŃionat cu discernământ82. În schimb, dacă victima urmăreşte ca
împreună cu părinŃii să răspundă şi minorul pentru fapta proprie, condiŃia
vinovăŃiei acestuia este necesară şi trebuie dovedită.
● De îndată ce victima prejudiciului a făcut dovada condiŃiilor
menŃionate, în persoana părinŃilor operează cele trei prezumŃii legale:
- prezumŃia de existenŃă a faptei ilicite a acestora constând în
neîndeplinirea sau în îndeplinirea necorespunzătoare a
îndatoririlor ce le reveneau de supraveghere şi educare sau
de supraveghere şi creştere a copilului;
- prezumŃia de existenŃă a raportului de cauzalitate dintre
neîndeplinirea obligaŃiilor de către părinŃi şi comiterea de
către minor a faptei ilicite prejudiciabile;
- prezumŃia de vinovăŃie a părinŃilor pentru neîndeplinirea sau
îndeplinirea necorespunzătoare a îndatoririlor ce le reveneau
potrivit legii.
În concluzie, condiŃiile generale ale răspunderii menŃionate în
persoana minorului urmează a fi dovedite de victima prejudiciului, în
schimba cele privind părinŃii sunt prezumate de lege.

2. CondiŃii speciale
Alături de condiŃiile generale, pentru angajarea răspunderii
părinŃilor art. 1000 alin. 2 C. civ. instituie încă două condiŃii speciale:
copilul să fie minor şi să aibă locuinŃa la părinŃii săi.

a) Minoritatea.

82
Angajarea răspunderii minorului nu este condiŃionată şi de vinovăŃia minorului
(Dec. civ. nr. 1265/2001, JurisprudenŃa C.A. Iaşi, op. cit., p. 99-100; în acelaşi sens,
Dec. nr. 13243/2000 a C. A. Craiova, în B.J. pe 2002, op. cit., p. 143-144.

137
 Răspunderea părinŃilor poate fi angajată numai dacă în momentul
săvârşirii faptei ilicite, copilul lor era minor.
Nu interesează din punct de vedere delictual dacă minorul era lipsit
de capacitate de exerciŃiu, neîmplinind vârsta de 14 ani, sau cu capacitate
de exerciŃiu restrânsă, între 14 şi 18 ani. De asemenea, părinŃii vor
răspunde şi dacă ulterior săvârşirii faptei ilicite, copilul devine major.
Prin urmare, dispoziŃia art. 1000 alin. 2 C. civ. se aplică în raport cu
momentul comiterii faptei cauzatoare de prejudicii imputabilă minorului
şi nu-şi încetează aplicabilitatea la majoratul copilului83.
Textul de lege nu se aplică:
- dacă, potrivit legii copilul a devenit major înainte de împlinirea
vârstei de 18 ani, prin efectul căsătoriei.
- în cazul persoanelor majore lipsite de discernământ ca efect al
alienaŃiei ori debilităŃii mintale, chiar dacă se află puse sub
interdicŃie judecătorească.

b) Comunitatea de locuinŃă.
Cea de a doua condiŃie – comunitatea de locuinŃă – decurge din
prevederile art. 1000 alin. 2 C. civ. potrivit căruia „părinŃii răspund
pentru copiii minori ce locuiesc cu dânşii”.
Sintagma face necesare câteva precizări, după cum urmează:

de cele mai multe ori, locuinŃa copilului minor coincide cu
domiciliul său legal. Potrivit art. 14 alin. 1 din Decretul nr.
31/1954, domiciliul legal al minorului este la părinŃii săi, iar
dacă părinŃii nu au o locuinŃă comună, la acela dintre părinŃii la
care locuieşte statornic;

în unele situaŃii excepŃionale, locuinŃa minorului diferă de
domiciliul său legal.
Spre exemplu, în cazul reglementat de art. 14 alin. 2 din Decretul
nr. 31/1954, „domiciliul copilului încredinŃat de instanŃa judecătorească
unei a treia persoane rămâne la părinŃii săi”. Prin urmare, dacă nu
există coincidenŃă între domiciliu şi locuinŃă, pentru stabilirea răspunderii

83
Dec. civ. nr. 50/1980 a Trib. jud. Hunedoara, în RRD nr.7/1980, p. 52-53 („…
răspunderea părintelui continuă şi după majoratul copilului, găsindu-şi temeiul în
neexercitarea obligaŃiei de supraveghere în timpul minorităŃii, ea nu dispare odată cu
ajungerea la majorat a copilului care a săvârşit fapta”). În acelaşi sens, Dec. nr.
431/1985 a Trib. Suprem, secŃ. civ., în I. MihuŃă – Repertoriu de practică judiciară în
materie civilă pe anii 1980-19889. Ed. ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1986,
p. 152-153 („cum nici un text de lege nu dispensează pe părinŃi de obligaŃia de a
repara paguba produsă de copil în perioada minorităŃii pe motiv că a ajuns la majorat
şi că are venituri proprii, rezultă că părinŃii sunt ŃinuŃi să răspundă în continuare
pentru acoperirea prejudiciului cauzat de copil în timp ce era minor”).

138
părinŃilor se va lua în considerare locuinŃa şi nu domiciliul;

se are în vedere locuinŃa pe care legea o stabileşte pentru acesta,
chiar dacă, în fapt, acesta locuieşte în alt loc sau la altă
persoană.
Altfel spus, interesează locuinŃa pe care copilul minor trebuia să o
aibă, şi nu pe aceea pe care o are în fapt. În consecinŃă, ori de câte ori
minorul trebuia să locuiască la părinŃii săi dar în fapt are o altă locuinŃă,
răspunderea părinŃilor va fi angajată. Astfel, ei nu se pot exonera de
răspundere pe considerentul neîndeplinirii condiŃiei comunităŃii de
locuinŃă, aceasta deoarece culpa părinŃilor are un conŃinut larg,
cuprinzând nu numai deficienŃe în supravegherea minorului, ci şi în
obligaŃia de creştere şi educare a acestuia.

● SituaŃii în care lipseşte comunitatea de locuinŃă. În practica

judecătorească s-au întâlnit frecvent situaŃii în care locuinŃa de fapt a
minorului în momentul săvârşirii faptei ilicite prejudiciabile se afla în altă
parte decât la părinŃii săi.

a) Ipoteza în care minorul are locuinŃa la părinŃii săi, dar în fapt

locuieşte în altă parte, contrar voinŃei acestora. Spre exemplu, copilul
minor a părăsit locuinŃa părinŃilor şi, în acest interval de timp, săvârşeşte
o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii (furt, tâlhărie).
În acest caz, orientarea generală a instanŃelor este în sensul că
răspunderea părinŃilor nu poate fi înlăturată. Astfel, ei nu se pot exonera
dovedind că la data săvârşirii faptei ilicite nu aveau posibilitatea
materială de a exercita supravegherea legală, deoarece minorul părăsise
locuinŃa84.
Având în vedere că fundamentul răspunderii părinŃilor îl constituie
nu numai lipsa în supraveghere, ci şi lipsuri în educaŃia ori în creşterea
copiilor minori, credem că simpla dovadă a exercitării unei supravegheri
corespunzătoare” sau a „îndeplinirii obligaŃiei de supraveghere” nu este
suficientă pentru a înlătura răspunderea ce le revine atât în ceea ce
priveşte faptul părăsirii locuinŃei de către minor cât şi săvârşirea de către
acesta a unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii.

b) Ipoteza în care minorul are locuinŃa la părinŃii săi, dar

temporar se află în vizită la nişte rude sau prieteni.

84
În schimb, în practică s-a susŃinut că părinŃii nu răspund dacă „s-a exercitat o
supraveghere corespunzătoare, iar în caz de dispoziŃie s-au făcut toate diligenŃele
necesare pentru readucerea sa la domiciliu”, ori dacă se va dovedi că, „deşi şi-au
îndeplinit în mod corespunzător obligaŃia de supraveghere, totuşi nu au putut
împiedica săvârşirea infracŃiunii”.

139
 Dacă minorul săvârşeşte, în aceste condiŃii, o faptă ilicită
cauzatoare de prejudicii, părinŃii nu se pot exonera invocând
neîndeplinirea cerinŃei comunităŃii de locuinŃă.
Răspunderea lor va fi angajată deoarece, în primul rând, culpa lor
constă nu numai în lipsa de supraveghere, ci şi în lipsa de educaŃie a
minorului, iar în al doilea rând erau datori să se preocupe de asigurarea
condiŃiilor corespunzătoare de îndrumare şi supraveghere a copiilor lor
minori, chiar dacă aceştia se aflau temporar la altcineva.

c) Ipoteza în care minorul internat în spital, săvârşeşte o faptă

ilicită cauzatoare de prejudicii.
Cu privire la această situaŃie, doctrina şi practica judiciară s-au
situat pe poziŃii diametral opuse.
Plecând de la premisa că minorul nu locuia cu părinŃii săi, practica
a statuat că „neavând posibilitatea de a exercita supravegherea asupra
minorului, (părintele) nu este în culpă şi nici răspunzător de prejudiciul
cauzat de copilul său minor.
Opinia doctrinară, pe care o împărtăşim, este în sensul că art. 1000
alin. 2 C. civ. se aplică şi în acest caz, deoarece locuinŃa de fapt a
copilului, la spital, chiar dacă este justificată, fiind determinată de boala
de care acesta suferă, nu poate duce automat la concluzia dispariŃiei
comunităŃii de locuinŃă. În plus, răspunderea părinŃilor îşi găseşte temeiul
atât în lipsa de supraveghere, cât şi în deficienŃe în educaŃia ori creşterea
copilului.

d) Ipoteza în care minorul, internat într-o şcoală de muncă şi

reeducare, părăseşte şcoala şi săvârşeşte o faptă ilicită cauzatoare de
prejudicii.
SoluŃiile practicii judiciare au fost contradictorii. Astfel, în unele
cazuri s-a considerat că răspunderea părinŃilor nu poate fi antrenată
deoarece, minorul neavând locuinŃa la aceştia, au fost în imposibilitate de
a exercita supravegherea asupra lui85.
În alte decizii86, instanŃa s-a pronunŃat în sensul că răspunderea
părinŃilor poate fi angajată în raport cu deficienŃele manifestate în
educaŃia copilului şi în contextul în care relele comportări, determinate de
o insuficientă supraveghere şi educaŃie, au determinat ca minorul să fie
internat într-o şcoală de reeducare.
Literatura de specialitate consideră a fi întemeiată această orientare

85
Dec. pen. nr. 15/1970 a Trib. jud. NeamŃ, în R.R.D. nr. 7/1970, p. 184; Dec. pen.
nr. 413/1972 a trib. jud. Bacău, în R.R.D. nr. 9/1973, p. 135. Pentru o poziŃie
doctrinară în acest sens, a se vedea O. Calmuschi – op. cit., p. 352.
86
Dec. nr. 1828/1980 a Trib. Suprem, în R.R.D. nr. 9/1981. Dec. nr. 1703/1986 a
Trib. Suprem, seŃ. pen., în R.R.D. nr. 4/1987, p. 76.

140
a practicii în materie, cu argumentul că atât internarea în centrul de
reeducare cât şi fuga din această instituŃie şi săvârşirea unor fapte
prejudiciabile au la origine atât lipsuri în supraveghere, cât mai ales o
educaŃie necorespunzătoare din partea părinŃilor.

e) Ipoteza în care, la data săvârşirii faptei ilicite de către minor,

părinŃii se aflau în executarea unei pedepse privative de libertate ori
erau arestaŃi preventiv.
În acest caz se consideră că nu operează dispoziŃiile art. 1000 alin.
2 C. civ., pe motivul că nu există comunitate de locuinŃă şi părinŃii se află
în imposibilitate absolută de a exercita supravegherea şi fără posibilitatea
de a-l controla sau educa pe minor87.

f) Ipoteza în care minorul săvârşeşte o faptă ilicită în timp ce

deŃine o locuinŃă în scopul desăvârşirii învăŃării, pregătirii profesionale
ori ca urmare a încadrării în muncă.
Potrivit art. 102 C. fam., „autoritatea tutelară poate da încuviinŃare
copilului, la cerea acestuia, după împlinirea vârstei de 14 ani […] să aibă
locuinŃa pe care o cere desăvârşirea învăŃăturii ori pregătirii
profesionale”.
În acest caz, schimbarea locuinŃei nu are drept consecinŃă
suspendarea sau încetarea drepturilor şi îndatoririlor părinteşti, astfel
încât răspunderea părinŃilor în temeiul art. 1000 alin. 2 C. civ. nu poate fi
înlăturată.

● Răspunderea părinŃilor în cazul lipsei comunităŃii de

locuinŃă. În situaŃiile în care soŃii sunt despărŃiŃi în fapt, sunt în cursul
procesului de divorŃ ori sunt divorŃaŃi sau părinŃii nu sunt căsătoriŃi,
minorul fiind din afara căsătoriei, s-a pus problema care dintre părinŃi va
răspunde pentru fapta prejudiciabilă a copilului minor.
Distingem, astfel, între următoarele situaŃii:

în timpul procesului de divorŃ, deşi ambii părinŃi sunt despărŃiŃi,
în fapt ei păstrează exerciŃiul drepturilor părinteşti, dar va
răspunde, în temeiul art. 1000 alin. 2 C. civ., numai unul dintre

87
Astfel, starea de arest a unuia sau a ambilor părinŃi este calificată drept „o situaŃie
anormală” care „paralizează exerciŃiul drepturilor părinŃilor”, situaŃie ce nu se
datorează greşelii părinŃilor faŃă de copil. Totuşi, s-a ridicat întrebarea dacă fapta
penală săvârşită de părinŃi, faptă ce a determinat arestarea sau condamnarea lor, nu ar
putea fi reŃinută drept o faptă imputabilă care a determinat atât imposibilitatea
comunităŃii de locuinŃă, cât şi neîndeplinirea obligaŃiilor de supraveghere şi educaŃie
ori creştere a minorului ?

141
 ei, şi anume părintele la care locuieşte copilul în momentul
săvârşirii faptei ilicite.

în caz de divorŃ, numai părintele căruia i s-a încredinŃat copilul
va răspunde în condiŃiile art. 1000 alin. 2 C. civ. pentru fapta
ilicită cauzatoare de prejudiciu a minorului. Deşi celălalt părinte
divorŃat păstrează dreptul dea avea legături personale cu
minorul şi de a veghea la creşterea, educarea, învăŃătura şi
pregătirea lui profesională, totuşi acest drept nu este suficient
pentru a justifica aplicarea dispoziŃiilor art. 1000 alin. 2 C. civ.

dacă minorul a comis fapta ilicită în timp ce se afla, în fapt, la
locuinŃa părintelui căruia nu-i fusese încredinŃat potrivit legii,
va răspunde părintele la care copilul se afla în fapt, în temeiul
art. 1000 alin. 2 C. civ., ori de câte ori exercitarea în fapt a
drepturilor părinteşti de către părintele căruia nu i s-a
încredinŃat minorul şi locuinŃa copilului la acesta au un caracter
de durată şi nu se rezumă la o simplă vizită88.

în situaŃia copilului din afara căsătoriei, va răspunde potrivit art.
1000 alin. 2 C. civ. părintele faŃă de care s-a stabilit filiaŃia
copilului. Dacă filiaŃia a fost stabilită faŃă de ambii părinŃi, va
răspunde părintele căruia i s-a încredinŃat minorul.
Dacă minorul este încredinŃat spre creştere şi educare unei a treia
persoane sau unei instituŃii de ocrotire89, art. 1000 alin. 2 C. civ. îşi
încetează aplicabilitatea. Astfel, victima prejudiciului nu se va mai
prevala de prezumŃiile de răspundere instituite de art. 1000 alin.2 C. civ.,
fiind obligată să dovedească în mod direct împrejurarea că persoana
căreia i s-a încredinŃat minorul nu şi-a îndeplinit îndatoririle ce îi
reveneau potrivit legii.
Totuşi, în mod izolat, unele instanŃe au decis că textul de lege
menŃionat s-ar aplica şi altor persoane care nu au calitatea de părinte.
SoluŃia este eronată, deoarece art. 1000 alin. 2 C. civ. este de strictă
aplicabilitate şi nu poate fi extins prin analogie la alte persoane sau
instituŃii de ocrotire decât părinŃii, chiar dacă acestea preiau drepturile şi
îndatoririle părinteşti privind persoana minorului90.
88
Dec. nr. 483/1970 a trib. Suprem, în C.D./1970, p. 454: se consideră că părintele la
care copilul locuieşte în fapt şi-a asumat implicit şi răspunderea indirectă pentru
faptele ilicite ale minorului, având totodată posibilitatea efectivă de a-l supraveghea.
89
În caz de divorŃ, pentru motive temeinice, copiii pot fi încredinŃaŃi unor rude ori
unei alte persoane sau unei instituŃii de ocrotire, situaŃie în care „persoana sau
instituŃia de ocrotire căreia i-a fost încredinŃat copilul va avea faŃă de acesta numai
drepturile şi îndatoririle ce revin părinŃilor privitor la persoana copilului” (art. 42
alin. 2 şi art. 43 alin. 2 C. fam.).
90
În acest sens, a se vedea Dec. nr. 44/1983 a Trib. Suprem, în I. MihuŃă,
Repertoriu… 1980-1989, p. 152 („Privitor la tutore, nici Codul civil, nici Codul
familiei şi nici vreo altă lege specială nu instituie răspunderi pentru fapta minorului.

142
 § 4. Efectele răspunderii
1. Dreptul la acŃiune al persoanei prejudiciate
Dacă toate condiŃiile prevăzute de art. 1000 alin. 2 sunt îndeplinite,
părinŃii vor răspunde integral faŃă de victima prejudiciului cauzat de
copilul lor minor.
● Victima poate chema în judecată pe ambii părinŃi sau numai pe
unul dintre ei. Dacă reparaŃia a fost acordată în întregime de către un
singur părinte, voluntar sau în temeiul unei hotărâri judecătoreşti, acesta
are un drept de regres împotriva celuilalt părinte pentru jumătate din
întinderea reparaŃiei.
● În ipoteza în care, la data săvârşirii faptei ilicite, minorul avea 14
ani împliniŃi91 sau se dovedeşte că a avut discernământ, victima are
posibilitatea de a alege între a pretinde reparaŃia fie de la minor, fie de la
părinŃi, sau atât de la părinŃi cât şi de la minor. În această situaŃie părinŃii
vor răspunde pe temeiul art. 1000 alin. 2 C. civ., iar minorul în baza
art.998-999 C. civ., pentru fapta proprie.

2. AcŃiunea în regres
În măsura în care minorul a săvârşit fapta prejudiciabilă fără a
avea discernământ, răspunderea revine părinŃilor în temeiul art. 1000 alin.
2 C. civ., fără ca aceştia să aibă o acŃiune în regres
Dacă minorul a acŃionat cu discernământ, iar părinŃii au despăgubit
integral victima, ei beneficiază de o acŃiune în regres împotriva
minorului, conform art. 998-999 C. civ. Regresul părinŃilor împotriva
minorului îşi găseşte temeiul în faptul că răspunderea părinŃilor este o

Prin urmare, tutorele nu poate fi obligat la plata despăgubirilor”). În ceea ce ne

priveşte, considerăm concepŃia potrivit căreia, invariabil, răspunderea trebuie să
revină părintelui căruia i-a fost încredinŃat copilul, ca fiind excesivă. Aceasta
deoarece răspunderea întemeiată de pe art. 1000 alin. 2 C. civ. se fundamentează nu
numai pe obligaŃia de supraveghere, ci şi pe carenŃe în educaŃia minorului, de care se
fac vinovaŃi ambii părinŃi. În plus, art. 1000 alin. 2 C. civ. nu face nici o distincŃie,
prin expresia „locuiesc cu dânşii” avându-se în vedere atât situaŃia de fapt, cât şi cea
de drept. Prin urmare, părintele, la care minorul locuieşte în fapt, este Ńinut să
răspundă şi atunci când acesta i s-a încredinŃat celuilalt părinte. Recent, în practică, s-
a decis că răspunderea revine ambilor părinŃi. În cazul părintelui căruia nu i s-a
încredinŃat minorul, răspunderea decurge din „calitatea de părinte, în temeiul căreia,
atât înainte de divorŃ, cât şi după aceea, avea obligaŃia, pe care nu şi-a îndeplinit-o de
a asigura copilului o educaŃie corespunzătoare”.
91
Se va angaja numai răspunderea părintelui, nu şi a minorului, dacă nu a împlinit vârsta
de 14 ani, săvârşind fapta ilicită fără discernământ. La fel, dacă minorul între 14-16 ani a
săvârşit fapta fără discernământ, instanŃa va obliga exclusiv pe părintele acestuia la
dezdăunarea victimei.

143
răspundere indirectă pentru fapta altuia, având funcŃia de garanŃie faŃă de
victimă pentru acoperirea prejudiciului suferit. Acest regres este însă
foarte rar, deoarece, în mod obişnuit, copilul nu este solvabil, la care se
adaugă dificultatea morală pentru părinŃi de a introduce o astfel de
acŃiune împotriva propriului copil.
De asemenea, părintele care a achitat integral despăgubirile are o
acŃiune în regres împotriva celuilalt părinte, pentru cota sa parte de
contribuŃie. Având în vedere că ambii părinŃi au obligaŃia de
supraveghere sau de supraveghere şi creştere sau educare, cota de
contribuŃie se prezumă a fi jumătate din întinderea reparaŃiei.

3. Cauze de exonerare de răspundere

● Având în vedere că răspunderea părinŃilor are un caracter
subsidiar, cauzele care înlătură răspunderea minorului sunt aplicabile
şi în cazul părinŃilor.
● De asemenea, părinŃii se pot exonera de răspundere, înlăturând
prezumŃiile cuprinse în art. 1000 alin. 2 C. civ., prezumŃii legale cu
caracter relativ, ce pot face obiectul probei contrarii. Potrivit art. 1000
alin. 5 C. civ., „Tatăl şi mama […] sunt apăraŃi de responsabilitatea
arătată mai sus dacă probează că nu au putut împiedica faptul
prejudiciabil”.
Astfel, obiectul probei consistă în faptul că părinŃii şi-au îndeplinit
în mod ireproşabil îndatoririle ce le reveneau, dar nu au putut împiedica
producerea faptei ilicite:
- dacă se admite că fapta culpabilă a părinŃilor a constat în
exercitarea necorespunzătoare a supravegherii minorului,
dovada împrejurării că deşi au exercitat această supraveghere
nu au putut împiedica fapta prejudiciabilă, este suficientă pentru
exonerarea de răspundere.
- dacă însă se porneşte de la premisa că fapta părinŃilor a constat
nu numai în nerespectarea îndatoririlor de supraveghere, dar şi
a celor de creştere şi educare a minorului, dovada contrarie va
fi mai dificilă având un dublu obiect: îndeplinirea
corespunzătoare atât a obligaŃiei de supraveghere, cât şi a
educării şi creşterii minorului.
● În măsura în care părinŃii nu reuşesc să răstoarne prezumŃia de
cauzalitate dintre activitatea lor şi fapta copilului minor, pentru a se
exonera de răspunderi ei trebuie să facă dovada unui fapt exterior,
pentru care ei nu sunt ŃinuŃi a răspunde care a determinat săvârşirea de
către minor a faptei prejudiciabile. Un astfel de fapt exterior poate fi forŃa
majoră, cazul fortuit, fapta unui terŃ sau fapta victimei.
● De asemenea, părinŃii ar mai putea invoca lipsa lor de
discernământ de natură a înlătura vinovăŃia pentru nîndeplinirea

144
îndatoririlor părinteşti. Totodată, punerea sub interdicŃie judecătorească
a părinŃilor pentru alienaŃie şi debilitate mintală este de natură să înlăture
răspunderea delictuală pentru fapta ilicită a copilului minor92.
● Pentru susŃinătorii tezei răspunderii fără culpă a părinŃilor,
întemeiată pe ideea de garanŃie, exonerarea de răspundere intervine
numai în momentul în care sunt întrunite condiŃiile răspunderii unei
alte persoane pentru fapta prejudiciabilă a minorului, precum cadrele
didactice, meseriaşii sau comitentul. Totodată, răspunderea va fi
înlăturată şi atunci când minorul îşi are locuinŃa stabilită definitiv şi
permanent la o instituŃie de ocrotire sau la o altă persoană fizică.
Nu suntem întru totul de acord cu această concepŃie:
- În primul caz, se permite cumulul răspunderii părinŃilor cu cea a
cadrelor didactice, meseriaşului şi comitentului, deci
exonerarea de răspundere nu este totală.
- În privinŃa celei de a doua situaŃii, neîndeplinirea condiŃiei
comunităŃii de locuinŃă sau încredinŃarea minorului unei
instituŃii de ocrotire, nu înlătură răspunderea părinŃilor pentru
carenŃele în educare şi creşterea miorului.

SecŃiunea a II-a. Răspunderea institutorilor şi artizanilor pentru fapta

ilicită a elevilor şi ucenicilor aflaŃi sub a lor supraveghere.

§ 1. ConsideraŃii generale

1.Reglementare
Potrivit art. 1000 alin. 4 Cod civ.: „Institutorii şi artizanii [sunt
responsabili] de prejudiciul cauzat de elevii şi ucenicii lor, în tot timpul
ce se găsesc sub a lor priveghere.” Totodată, în conformitate cu art. 1000
alin. 5 Cod civ., „aceştia se pot exonera de răspundere dacă probează că
n-au putut împiedica faptul prejudiciabil.”

2. Domeniu de aplicare
Stabilirea domeniului de aplicare al acestui tip de răspundere
presupune explicarea termenilor de „institutor” „artizan”, „elev” şi

92
Deşi incapacitatea instituită prin hotărârea de punere sub interdicŃie prevede numai
încheierea de acte juridice, deci capacitatea de exerciŃiu, totuşi, în materie delictuală,
a fost calificată drept o prezumŃie judecătorească de lipsă a discernământului de
natură a duce la exonerarea de răspundere a părinŃilor (D.C. Florescu – op. cit., p.
355).

145
„ucenic”, precum şi identificarea persoanei prejudiciate care poate
invoca textul legal.
a) IniŃial, prin noŃiunea de „institutor” s-a avut în vedere
învăŃătorul de la clasele primare. Pe măsura dezvoltării învăŃământului,
sfera noŃiunii de „institutor” s-a extins, putând răspunde educatorul din
învăŃământul preşcolar, învăŃătorul, profesorul din învăŃământul
gimnazial, liceal ori profesional, precum şi pedagogii din internatele de
elevi şi persoanele ce supraveghează pe elevi în taberele şcolare.
În consecinŃă, includem în categoria de institutor, ce poate
răspunde pentru fapta ilicită a elevului, cadrele didactice, indiferent de
gradul pe care îl deŃin, atât din învăŃământul public cât şi din
învăŃământul privat. Se exceptează de la răspunderea prevăzută de art.
1000 alin. 4 Cod civ. personalul didactic universitar şi persoanele care
îndrumă activitatea în căminele şi cantinele studenŃeşti, ori prestează
lecŃii de meditaŃii sau de învăŃare a unei limbi străine.
Răspunderea institutorului se angajează ca persoană fizică fiind
exclusă astfel o răspundere a persoanei juridice: a unităŃii şcolare,
instituŃiei de învăŃământ unde institutorul îşi desfăşoară activitatea, a
inspectoratelor judeŃene de învăŃământul sau a Ministerului
ÎnvăŃământului.93
b) Prin artizan se înŃelege meşteşugarul care pregăteşte ucenici în
vederea însuşirii unei arte sau unei meserii. Răspunderea instituită de art.
1000 alin. 4 revine atât meşteşugarului particular, cât şi celui salariat al
unei persoane juridice, având ca sarcină de serviciu pregătirea ucenicului
într-o anumită profesie.
Prin urmare, nu va răspunde persoana juridică în cadrul căreia
artizanul îşi desfăşoară activitatea de pregătire a ucenicului.94
c) Calitatea de elev o au toŃi tinerii care studiază într-o unitate
şcolară de stat sau privată. Ucenic este persoana care învaŃă o meserie
sau o artă sub îndrumarea sau instrucŃia unui meşteşugar.

93
Dec. Nr. 183/1977 a Trib. Supr. În R.R.D. nr. 9/1977, p. 56 „Este nelegală obligarea
unei unităŃi de învăŃământ, ca parte responsabilă civilmente, la plata în solidar, cu
inculpaŃii minori, elevi, internaŃi în acea unitate, o despăgubire pentru prejudiciile cauzate
persoanei vătămate (…) deoarece, potrivit art. 1000 alin. 3 şi art. 35 din Decretul nr.
31/1954, o unitate – persoană juridică – este Ńinută să răspundă patrimonial numai pentru
pagubele pricinuite prin fapta prepuşilor săi; pentru fapta elevilor vor răspunde membrii
corpului didactic în a căror supraveghere se aflau elevii ce au comis faptele cauzatoare de
prejudicii.
94
Într-o opinie contrară, răspunderea pentru fapta ucenicului ar putea să revină, după caz,
meşteşugarului ca persoană fizică, ori unităŃii unde se desfăşoară ucenicia ca persoană
juridică (T.R. Popescu, P. Anca – op. cit., p. 210). Considerăm că persoana juridică îşi va
putea angaja răspunderea pentru fapta altei persoane, în calitate de comitent pentru fapta
prepusului, în baza art. 1000 alin. 3 Cod. civ.

146
 d) Prin „persoană prejudiciată”, art. 1999 alin. 4 Cod civ. are în
vedere o altă persoană decât elevul sau ucenicul, care este prejudiciată
prin fapta acestuia, inclusiv colegii lui.
Textul de lege nu are în vedere prejudiciile suferite de un elev sau
ucenic cât timp se află sub supravegherea profesorului sau
meşteşugarului (spre ex., prin autoaccidentare).95 În acest caz se poate
pune problema răspunderii profesorului sau meşteşugarului, însă pe un alt
temei juridic, respectiv art. 998-999 Cod civ., dacă se va dovedi fapta
comisivă sau omisivă a acestuia ce a facilitat producerea prejudiciului.
În măsura în care victima prejudiciului cauzat prin fapta elevului
sau ucenicului este însăşi profesorul sau artizanul, acesta din urmă va
suporta partea din prejudiciu, corespunzătoare neîndeplinirii obligaŃiei de
supraveghere. AcŃiunea în despăgubire pe care ar promova-o împotriva
elevului sau ucenicului, se va întemeia pe art. 998-999 Cod civ., şi va
trebui să dovedească vinovăŃia elevului sau ucenicului în calitate de autor
al faptei prejudiciabile.

§ 2. Temeiul juridic al răspunderii

● Fundamentul răspunderii juridice a profesorilor şi meşteşugarilor
rezultă din chiar titlul art. 1000 alin. 4 Cod civ. referitor la fapta ilicită a
elevilor şi ucenicilor săvârşită în timp ce se aflau „sub supravegherea
institutorului sau meşterului.” Astfel, temeiul juridic al răspunderii îl
constituie neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a îndatoririi
de supraveghere a profesorului sau meşteşugarului.
● Prin urmare, raportat la obligaŃia de supraveghere art. 1000 alin.
4 Cod civ. instituie o triplă prezumŃie:
- prezumŃia că îndatorirea de supraveghere a profesorilor şi
meşteşugarilor nu a fost îndeplinită sau nu s-a îndeplinit în mod
corespunzător;
- prezumŃia de culpă a institutorilor şi artizanilor, constând în
îndeplinirea necorespunzătoare a îndatoririi ce îi revenea
potrivit atribuŃiilor sale. Deşi alături de obligaŃia de
supraveghere, aceştia au şi obligaŃia de educare, legea a instituit
răspunderea lor numai pentru îndatorirea de supraveghere.

95
Dec.civ. nr. 1007 a Tribunalului Suprem în Îndreptar interdisciplinar – op. cit. p 146.
Din dispoziŃiile art. 1000 alin. 4 Cod civ. Rezultă că institutorii şi meşteşugarii au
răspunderea pentru prejudiciile cauzate altor persoane de elevii şi ucenicii din
supravegherea lor, iar nu şi pentru prejudiciile pe care aceştia şi le provoacă lor. Pentru
aceste din urmă prejudicii răspunderea ar putea fi angajată în temeiul art. 998-999 Cod
civ., dar numai în măsura în care institutorului (meşteşugarului) i s-ar putea imputa o
faptă culpabilă proprie, comisivă sau omisivă.

147
 - prezumŃia de cauzalitate dintre neîndeplinirea sau îndeplinirea
necorespunzătoare a obligaŃieie d supraveghere şi săvârşirea de
către elev sau ucenic a faptei ilicite prejudiciabile.
PrezumŃia de culpă instituită de art. 1000 alin. 4 Cod civ. este una
relativă, putând fi înlăturată prin proba contrarie a faptului că „nu s-a
putut împiedica faptul prejudiciabil” (art. 1000 alin. 5 Cod civ.). Astfel
pentru a se exonera de răspundere profesorii şi meşteşugarii vor trebui să
probeze că deşi, şi-au îndeplinit în mod corespunzător obligaŃia de
supraveghere, elevul sau ucenicul a săvârşit fapta ilicită prejudiciabilă.

§ 3. CondiŃiile răspunderii
Pentru a fi angajată răspunderea profesorului şi a meşteşugarului
pentru faptele elevilor sau a ucenicilor, în temeiul art. 1000 alin. 4 Cod
civ., este necesară îndeplinirea atât a condiŃiilor generale a răspunderii
civile delictuale cât şi a unor condiŃii speciale.
● CondiŃii generale. Pentru a angaja răspunderea institutorului sau
a meşteşugarului, victima prejudiciului va trebui să facă dovada:
- existenŃei prejudiciului
- faptei ilicite a elevului sau ucenicului, precum şi a raportului de
cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu.
CondiŃia culpei (vinovăŃiei) elevului sau ucenicului nu este
necesară, deoarece răspunderea cadrului didactic sau a meseriaşului se
angajează indiferent dacă elevul (ucenicul) a acŃionat cu sau fără
discernământ. Mai mult, aceste persoane vor răspunde şi în ipotezele în
care elevul sau ucenicul era total lipsit de discernământ, sau avea
discernământ diminuat, situaŃii în care se impunea exercitarea
supravegherii cu mai multă rigurozitate.
Odată ce victima prejudiciului a făcut dovada asupra acestor
condiŃii generale, rezultă implicit îndeplinirea celor trei prezumŃii: lipsa
ori insuficienta supraveghere, raportul de cauzalitate dintre această faptă
şi prejudiciu şi vinovăŃia profesorului sau meşteşugarului.
Aceste prezumŃii sunt relative, putând fi răsturnate prin proba
contrarie, respectiv că deşi s-a exercitat o atentă supraveghere, faptul
prejudiciabil nu a putut fi împiedicat (art. 1000 alin. 5 Cod civ.). În acest
caz, profesorul sau meşteşugarul va fi exonerat de răspundere,
reactivându-se în anumite condiŃii răspunderea părinŃilor pentru fapta
copilului lor minor.
● CondiŃii speciale. Din prevederile art. 1000 alin. 4 Cod civ. Se
deduc implicit două condiŃii speciale:
a) autorul prejudiciului să aibă calitatea de elev sau ucenic şi să
fie minor.

148
 CondiŃia minorităŃii elevului sau ucenicului a constituit obiect de
controversă. Astfel, într-o primă opinie, 96 s-a considerat că art. 1000 alin.
4 Cod civ. trebuie să fie aplicat indiferent de vârsta autorului, deoarece
spre deosebire de art. 1000 alin. 2 Cod civ. reglementând răspunderea
părinŃilor pentru fapta copiilor minori, menŃionând expres această
calitate, art. 1000 alin. 4 Cod civ. se referă în general la elevi şi ucenici,
fără a face vreo precizare suplimentară.
Marea majoritate a doctrinei97, susŃine că răspunderea profesorilor
şi meşteşugarilor se angajează numai pentru fapta elevului şi ucenicului
minor, cu precizarea că prezumŃia de răspundere a acestora se întemeiază
pe obligaŃia de supraveghere şi numai minorii sunt susceptibili de a fi
supravegheaŃi. Majorii, având discernământ în marea majoritate a
cazurilor, nu au nevoie de supraveghere.
b) fapta prejudiciabilă să fi fost săvârşită în timp ce elevul sau
ucenicul se afla sau trebuia să se afle sub supravegherea profesorului
sau meşteşugarului.
Răspunderea institutorului sau meşteşugarului se va angaja şi în
ipoteza în care elevul sau ucenicul nu se afla sub supravegherea sa, ca
urmare a unor fapte comisive sau omisive contrare îndatoririlor legale ce
au făcut posibilă sustragerea de sub supraveghere (cadrul didactic lipseşte
sau întârzie de la orele de curs, meseriaşul părăseşte nejustificat
atelierul).
În schimb, institutorului sau meseriaşului nu-i pot fi imputabile
faptele prejudiciabile ale elevilor şi ucenicilor care lipsesc de la şcoală
sau nu se prezintă la programul de instruire. În acest caz, ei se vor
exonera de răspundere făcând dovada că nu au putut împiedica
producerea faptei ilicite, deoarece nu şi-au putut exercita, în mod fizic,
obligaŃia de supraveghere.

§ 4. Efectele răspunderii
● Recuperarea prejudiciului. În măsura în care sunt îndeplinite
condiŃiile impuse de art. 1000 alin. 4 Cod civ., victima prejudiciului va
putea obŃine despăgubiri de la institutor sau artizan.

96
I.M.Anghel, Fr. Deak, M. Popa – op. cit., p. 161
97
C. Stătescu, C. Bîrsan – op. cit. p. 220-221; L. Pop – op. cit. p. 258; D.C. Florescu –
op. cit. p. 358. S-au adus drept argumente faptul că în majoritatea cazurilor calitatea de
ucenic sau elev corespunde minorităŃii; institutorii şi meşteşugarii nu pot fi împovăraŃi cu
o prezumŃie de răspundere mai întinsă decât cea a părinŃilor, limitată la fapta
prejudiciabilă a copiilor minori. În plus, din redactarea textului art. 1000 alin. 4 Cod civ.,
contextul istoric al adoptării sale (anul 1864), rezultă că institutorii erau învăŃătorii, care
funcŃionau la clasele primare I-IV, unde elevii erau minori, iar ucenicii erau persoane
minore, la data adoptării Codului civil, majoratul se dobândea la vârsta de 21 de ani.

149
 Dacă elevul sau ucenicul a acŃionat cu discernământ, victima are
un drept de opŃiune pentru recuperarea prejudiciului:
- fie se va îndrepta împotriva elevului sau ucenicului, potrivit art.
998-999 Cod civ.;
- fie va chema în judecată atât pe institutor sau artizan, cât şi pe
elev sau ucenic.
În toate cazurile, institutorul care a plătit victimei despăgubirea, are
o acŃiune în regres împotriva elevului sau ucenicului, fundamentată pe
art. 998-999 Cod civ.
● CorelaŃia răspunderii institutorilor şi artizanilor cu cea a
părŃilor.În ipoteza în care copilului minor, având calitatea de elev
(ucenic) cauzează prin fapta sa ilicită un prejudiciu unei terŃe persoane, în
timp ce se afla sub supravegherea cadrelor didactice (meseriaşului) se
pune problema cine va răspunde: cadrele didactice (meseriaşul) pentru
culpa în îndeplinirea obligaŃiei de supraveghere a elevului (ucenicului)
sau părinŃii pentru carenŃe în educarea copilului minor.
S-a considerat că răspunderea părinŃilor are caracter general şi
subsidiar faŃă de răspunderea specială a cadrelor didactice şi meseriaşilor.
Datorită caracterului special, răspunderea cadrului didactic sau
artizanului înlătură răspunderea generală a părinŃilor. Cât elevul sau
ucenicul se află sub supravegherea institutorului ori artizanului, obligaŃia
acestuia de supraveghere absoarbe riscul carenŃelor din educaŃia
minorului, având în vedere că o bună supraveghere poate împiedica
comiterea unor fapte ilicite.
Răspunderea părinŃilor se va angaja numai în caz de excludere a
răspunderii speciale, dacă institutorul ori artizanul face dovada că, deşi l-
a supravegheat pe elev, nu a putut împiedica faptul prejudiciabil.

SecŃiunea a II a: Răspunderea comitentului pentru fapta ilicită a

prepusului său

§1. ConsideraŃii generale

1. Reglementare
Răspunderea comitenŃilor pentru fapta ilicită şi prejudiciabilă a
prepuşilor săi este stabilită de art. 1000 alin. 3 Cod civ. potrivit căruia
„comitenŃii sunt responsabili de prejudiciul cauzat de […] prepuşii lor
părinŃi în funcŃiile ce li s-au încredinŃat.
Spre deosebire de părinŃi, institutori şi artizani, art. 1000 alin. 5
Cod civ. nu prevede şi pentru comitenŃi posibilitatea de a se exonera de

150
răspundere probând că nu au putut împiedica faptul prejudiciabil al
prepuşilor.
Astfel, pentru a se exonera de răspundere, comitentul poate invoca
numai acele împrejurări de natură să înlăture însăşi răspunderea pentru
fapta proprie a prepusului.

2. Domeniul de aplicare
Codul civil nu defineşte noŃiunile de „comitent” şi „prepus”, şi nici
nu explică în ce constă raportul de prepuşenie dintre aceştia. Astfel, a
revenit literaturii şi practicii judiciare sarcina de a stabili sensul celor doi
termeni, plecând de la elementul definitoriu prevăzut de art. 1000 alin. 3
Cod civ. şi anume „funcŃiile ce li s-au încredinŃat.”
Cu alte cuvinte, ceea ce este definitoriu pentru calităŃile de
comitent şi prepus, este raportul de subordonare, de prepuşenie, în care
aceştia se află.

a) NoŃiunea de raport de prepuşenie

Raportul de prepuşenie reprezintă un raport de subordonare ce
rezultă din faptul că, prin acordul lor, o persoană fizică sau juridică
(comitent) încredinŃează altei persoane (prepus) o anumită funcŃie,
însărcinare.
În virtutea acestui raport, comitentul are dreptul de a da
instrucŃiuni, direcŃiona, îndruma şi controla activitatea prepusului, iar
prepusul are obligaŃia de a urma îndrumările primite.
În consecinŃă, raportul de prepuşenie presupune:
- acordul de voinŃă tacit sau expres dintre comitent şi prepus;
- încredinŃarea unei funcŃii, însărcinări de către comitent
prepusului;
- poziŃia de subordonare a prepusului faŃă de comitent,
concretizată în puterea de supraveghere, direcŃie şi control a
comitentului, şi în obligaŃia prepusului de a îndeplini funcŃia
încredinŃată.

b) Izvoarele raportului de prepuşenie

● Izvorul principal al raportului de prepuşenie este contractul de

muncă. Salariatul este subordonat în îndeplinirea funcŃiei faŃă de
angajator ce deŃine puterea de supraveghere, direcŃie şi control a
angajatului.
O particularitate o reprezintă detaşarea salariatului la un alt
angajator. În acest caz, raportul de prepuşenie se stabileşte faŃă de
persoana la care s-a făcut detaşarea, aceasta din urmă având puterea de

151
direcŃie, supraveghere şi control a activităŃii salariatului detaşat. În
consecinŃă, pentru prejudiciile cauzate de prepus pe durata detaşării, va
răspunde în calitate de comitent persoana fizică sau juridică unde a fost
detaşat.
O altă particularitate o constituie natura juridică a raportului
existent între unitatea sanitară de stat şi medicul care desfăşoară
asistenŃa medicală. Cu alte cuvinte, este acesta un raport de prepuşenie în
virtutea căruia unitatea sanitară poate fi obligată să răspundă în calitate
de comitent pentru prejudiciul cauzat pacienŃilor din culpa medicului
salariat într-o astfel de unitate?98 Deşi este încadrat în funcŃie pe baza
contractului de muncă, medicul asigură asistenŃa medicală nu în virtutea
îndrumării şi direcŃiei conducerii unităŃii sanitare, ci independent, în
virtutea pregătirii profesionale. Astfel, sub aspectul asistenŃei medicale,
medicul nu este prepus al unităŃii unde este încadrat, şi pentru
prejudicierea pacienŃilor va răspunde personal şi singur potrivit art. 998-
999 Cod civ.99
Prin excepŃie, medicul acŃionează în calitate de prepus în cazul
exercitării unor atribuŃii de serviciu, independente de actul medical, spre
ex.: efectuarea vizitelor în saloane, respectarea programului de gardă.
Dacă se produce un prejudiciu ca urmare a neîndeplinirii acestor
îndatoriri, se poate angaja răspunderea unităŃii sanitare în calitate de
comitent.
În schimb, infirmierii şi asistenŃii au calitatea de prepuşi, astfel
încât prejudiciile pe care aceştia le cauzează antrenează răspunderea
unităŃii sanitare în calitate de comitent, pe temeiul art. 1000 alin. 3 Cod
civ.
● Raportul de prepuşenie poate apărea ocazional între membrii de
familie, membrii unui colectiv, între prieteni când o persoană acceptă
să facă un serviciu altei persoane şi care implică o subordonare (situaŃia
prepuşilor ocazionali).
● În principiu, contractele civile nu dau naştere unui raport de
prepuşenie. Astfel, din contractul de locaŃiune nu izvorăşte un raport de
subordonare între locator şi locatar, astfel încât locatorul nu va răspunde
98
O asemenea problemă nu se ridică în cazul medicilor cu cabinete particulare care îşi
angajează personal răspunderea conform art. 998-999 Cod civ. şi nici a medicilor care
lucrează în unităŃi medicale particulare sau de stat dar cu plată, unde răspunderea revine
unităŃii sanitare în calitate de comitent.
99
Practica judecătorească se situează pe o poziŃie diametral opusă, apreciind că în situaŃia
în care medicul a cauzat un prejudiciu pacientului printr-o asistenŃă medicală
necorespunzătoare şi gratuită, unitatea este obligată să răspundă în calitate de comitent
„Unitatea sanitară căreia i s-a adresat victima, unde i s-a acordat asistenŃă medicală de
către pârât în cadrul funcŃiei încredinŃate, consecinŃă a raportului de subordonare dintre
prepus şi comitent, este răspunzătoare pentru prejudiciul cauzat de medic” (Dec. Nr.
114/1989 a T. Supr. În Dreptul nr. 3 /1990, p 69-70).

152
pentru prejudiciile cauzate de chiriaş unei terŃe persoane, deoarece nu a
executat la timp reparaŃiile locative ce îi reveneau.
Cu toate acestea, raportul de prepuşenie poate izvorî şi dintr-un
contract de mandat sau de antrepriză, dacă printr-o clauză inserează în act
s-a stabilit un raport de subordonare al părŃilor. Astfel, deşi mandantul şi
antreprenorul se bucură de o deplină autonomie în îndeplinirea
obligaŃiilor asumate, ei pot renunŃa contractual la această independenŃă,
acceptând să-şi desfăşoare activitatea sub directa supraveghere,
îndrumare şi control a mandantului respectiv a beneficiarului lucrării.

§ 2. Temeiul juridic al răspunderii

Pentru fundamentarea răspunderii comitentului, în literatura de

specialitate s-au conturat două concepŃii: concepŃia răspunderii
comitentului bazată pe ideea de culpă şi concepŃia răspunderii obiective a
comitentului, fără culpă.
● Teoria prezumŃiei legale de culpă. Răspunderea comitentului s-
a fundamentat pe ideea unei culpe în alegerea prepusului (culpa in
vigilando). Teoria a fost criticată deoarece în condiŃiile sistemului de
recrutare a forŃei de muncă nu se poate vorbi de o „culpă în alegere” a
comitentului şi, de cele mai multe ori, el nu are nici posibilitatea practică
de a supraveghea în permanenŃă prepuşii.
● Teoria reprezentării legale. Prepusul acŃionează în cadrul
funcŃiei încredinŃate ca un reprezentant legal al comitentului, astfel încât
culpa prepusului devine însăşi culpa comitentului.
Teoria nu poate fi acceptată deoarece reprezentarea este specifică
actelor periodice, fără a avea aplicabilitate în materia faptelor juridice.
Totodată, răspunderea comitentului este o răspundere pentru fapta altuia
şi nu pentru faptă proprie, astfel încât prepusul nu poate fi calificat drept
mandatar al comitentului.
● Teoria riscului are în vedere împrejurarea că persoana care trage
foloasele activităŃii desfăşurate de prepus, trebuie să suporte şi
consecinŃele păgubitoare ale activităŃii (ubi emolumentum ibi onus).
Ulterior, concepŃia riscului profit s-a transformat în teoria riscului de
activitate potrivit căreia, unde există autoritate există şi riscul reparării
pagubelor produse prin activitatea subordonaŃilor.
Teoria este criticabilă deoarece nu justifică dreptul de regres al
comitentului faŃă de prepus.
● Teoria garanŃiei. În virtutea acestei teorii, art. 1000 alin. 3 Cod
civ. instituie o garanŃie a comitentului în solidar cu prepusul, garanŃie
care este menită să ofere victimei prejudiciului posibilitatea de a fi

153
despăgubită. Astfel comitentul se obligă faŃă de persoana prejudiciată, în
lipsa oricărei culpe, garantând despăgubirea efectivă şi rapidă.
Această calitate de garant dă dreptul comitentului ca, după
despăgubirea victimei, să se regreseze împotriva prepusului, singurul
vinovat de săvârşirea faptului prejudiciabil, şi care în definitiv trebuie să
răspundă.

§ 3. CondiŃiile răspunderii
● CondiŃii generale. Răspunderea comitentului va fi angajată în
temeiul art. 1000 alin. 3 Cod civ., numai dacă sunt îndeplinite, în
persoana prepusului, toate condiŃiile răspunderii pentru faptă proprie (art.
998-999 Cod civ.).
Victima prejudiciului trebuie să facă dovada următoarelor
elemente:
- existenŃa prejudiciului;
- existenŃa faptei ilicite a prepusului;
- raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu;
- vina prepusului în comiterea faptei ilicite.100

● CondiŃii speciale. Pentru a angaja răspunderea comitentului,

victima trebuie să dovedească încă două condiŃii speciale, prevăzute de
art. 1000 alin. 3 Cod civ., şi anume:
a) existenŃa raportului de prepuşenie la data săvârşirii faptei de
către prepus.
Răspunderea nu va fi angajată dacă la data săvârşirii faptei ilicite
nu mai exista calitatea de comitent. Comitentul rămâne însă obligat, în
condiŃiile art. 1000 alin. 3 Cod civ., dacă la momentul judecăŃii calitatea
de prepus a făptuitorului încetase.
În caz de transmitere a atributelor specifice raportului de
prepuşenie, supraveghere, îndrumare, control, asupra unei alte persoane,
chiar şi numai temporar, răspunderea va reveni persoanei care exercită
efectiv aceste atribute.
b) fapta ilicită să fie săvârşită de prepus „în funcŃiile
încredinŃate”.

100
Într-o opinie minoritară, s-a considerat că vinovăŃia prepusului nu este o condiŃie
necesară pentru angajarea răspunderii comitentului (E. Lipcan – „Cu privire la caracterul
principial şi independent de culpa prepusului sau a răspunderii comitentului, reglementată
prin art. 1000 alin. 3 din Cod civ.; în Dreptul nr. 10/1997, p. 27). Răspunderea
comitentului este o răspundere indirectă, fundamentată pe ideea de garanŃie, ceea ce
impune culpa prepusului, deoarece nu se poate garanta obligaŃia prepusului, fără ca fapta
sa să îndeplinească toate condiŃiile generale ale răspunsului.

154
 Potrivit art. 1000 alin. 3 Cod civ. comitentul răspunde pentru
prejudiciile cauzate de prepuşi „în funcŃiile ce li s-au încredinŃat”.
În ceea ce priveşte „funcŃiile încredinŃate”, literatura de
specialitate a formulat două interpretări:
- o interpretare restrictivă, în sensul că răspunderea comitentului
se angajează numai dacă fapta ilicită se înscrie în limitele
funcŃiei încredinŃate, respectiv în interesul comitentului, cu
respectarea instrucŃiunilor şi ordinelor date de comitent, şi cu
prilejul funcŃiei conferite. Prin urmare, dacă prepusul a săvârşit
prejudiciul acŃionând în propriul interes, prin depăşirea abuzivă
a atribuŃiilor, sau cu prilejul unei activităŃi ce nu se încadrează
în funcŃia primită (deci, cu depăşirea limitelor funcŃiei
încredinŃate), comitentul nu va răspunde faŃă de victimă;
- o interpretare extensivă, potrivită căreia răspunderea
comitentului se va angaja şi în ipostaza în care prepusul a
depăşit limitele funcŃiei încredinŃate, funcŃia constituind un
simplu prilej, o simplă ocazie care a făcut posibilă săvârşirea
faptei ilicite.
În acest caz trebuie să distingem între mai multe situaŃii:
• prepusul săvârşeşte fapta ilicită, abuzând de funcŃia
încredinŃată, acŃionând în interes propriu.
În acest caz, comitentul va răspunde pentru prejudiciul cauzat de
prepus, cu condiŃia să existe cel puŃin aparenŃa că este săvârşită în
interesul comitentului;
• prepusul săvârşeşte fapta ilicită, abuzând de funcŃia
încredinŃată, cu depăşirea instrucŃiunilor şi competenŃelor
date de comitent, sau prin realizarea atribuŃiilor într-un
mod necorespunzător indicaŃiilor primite.101
În acest caz, comitentul va răspunde pentru prejudiciul cauzat de
prepus cu condiŃia ca între exerciŃiu funcŃiunii şi fapta ilicită să existe o
legătură de cauzalitate sau cel puŃin o corelaŃie necesară, în sensul că
funcŃia a procurat instrumentul faptei ilicite (maşina, vagonul) sau
prilejul (o bătaie survenită la locul de muncă, dar în timpul pauzei de
masă), iar fapta ilicită să fi fost săvârşită în interesul comitentului. În
măsura în care între exerciŃiul funcŃiei şi fapta ilicită există o legătură
fragilă, de simplă conexiune ocazională (loviri între două persoane la
locul de muncă; sustragerea de către un vânzător a banilor unui client
aflat la cumpărături), comitentul nu va răspunde.

101
Fapta săvârşită de un salariat, cu ocazia unui transport în interesul unităŃii la care este angajat îndeplineşte
cerinŃa de a fi fost săvârşită în îndeplinirea funcŃiilor încredinŃate, chiar dacă acesta nu a respectat traseul
stabilit în foaia de parcurs. În consecinŃă, este antrenată răspunderea unităŃii pentru prejudiciul creat de
prepusul său în aceste condiŃii (Dec. Nr. 1673/2000 a C.A. Bucureşti, secŃ. A III-a civilă, în Culegere de
practică judiciară în materie civilă 2000, Ed. Rosetti, p. 173).

155
 • prepusul săvârşeşte fapta ilicită, în timpul exercitării
funcŃiei încredinŃate, dar fără legătură cu aceasta. În această
situaŃie, comitentul nu îşi va angaja răspunderea.
În concluzie:
- comitentul răspunde pentru fapta ilicită săvârşită de prepus în
limitele normale ale funcŃiei încredinŃate (a lucrat în interesul
comitentului şi potrivit instrucŃiunilor primite, dar din neglijenŃă
a cauzat un prejudiciu;
- comitentul răspunde pentru prejudiciul cauzat de prepus prin
depăşirea funcŃiei, deci pentru prejudiciu abuziv, cu condiŃia ca
între exerciŃiul funcŃiei şi fapta ilicită să existe o legătură de
cauzalitate sau o conexiune necesară, iar fapta a fost săvârşită în
interesul acestuia. Dacă victima a cunoscut că prepusul a
săvârşit fapta cu depăşirea limitelor funcŃiei încredinŃate, prin
exerciŃiu abuziv sau lucrând în propriul interes, comitentul nu
va răspunde.
- comitentul nu răspunde pentru pagubele cauzate de prepus prin
fapte ce nu au legătură cu funcŃia încredinŃată, chiar dacă au
fost săvârşite în timpul exercitării acesteia;
- comitentul nu va răspunde pentru fapta ilicită săvârşită de
prepusul său fără nici o legătură cu exerciŃiul funcŃiei
încredinŃate (fapta ilicită comisă de prepus în timpul
concediului de odihnă, în timp ce venea spre casă sau în drum
spre serviciu).102
- răspunderea comitentului nu va fi angajată dacă acesta a luat
toate măsurile pentru a preîntâmpina fapta ilicită, şi nici în
cazurile în care activitatea prepusului a ieşit din sfera de
supraveghere a comitentului şi intrând în sfera în care
supravegherea revenea celui care a suferit paguba.

§ 4. Efectele răspunderii
1.Recuperarea prejudiciului
Victima faptei ilicite poate pretinde repararea daunei, la alegerea
sa, fie de prepus, în condiŃiile art. 998-999 Cod civ., fie de la comitent, în
baza art. 1000 alin. 3 Cod civ., fie atât de la prepus cât şi de la comitent
potrivit art. 1003 Cod civ., conform căruia „când delictul sau

102
În mod greşit o întreprindere a fost obligată să răspundă în calitate de comitent, alături
de persoana încadrată în muncă şi care, la terminarea schimbului, aflându-se în vestiar,
voind să facă o glumă, a încercat să se urce pe unul dintre dulapurile metalice aflate în
încăpere, încercare care a provocat căderea dulapului şi rănirea unui coleg (Dec. nr.
459/1993 a C.S.J. în B.J. 1993, p. 194-196).

156
cvasidelictul este imputabil mai multor persoane, aceste persoane sunt
Ńinute solidar pentru despăgubire”.
Răspunderea acestor persoane se fundamentează pe temeiuri
diferite:
- prepusul răspunde pentru fapta proprie;
- comitentul răspunde pentru fapta altei persoane;
- dacă victima îi afectează pe amândoi prepusul şi comitentul
răspund solidar, potrivit art. 1003 Cod civ.
În legătură cu această solidaritate s-au ridicat mai multe probleme:
a) Ipoteza în care prepuşii unor comitenŃi diferiŃi au săvârşit
împreună o faptă ilicită, prin care au cauzat prejudiciul unui terŃ.
FaŃă de victimă, prepuşii vor răspunde solidar pentru întreg
prejudiciul. Această solidaritate a prepuşilor nu atrage însă şi solidaritatea
comitenŃilor faŃă de victimă, şi prin urmare aceasta nu va putea să obŃină
de la oricare dintre comitenŃi plata integrală a daunelor. În schimb,
fiecare comitent este solidar răspunzător cu propriul prepus, în limita
părŃii de prejudiciu cauzat de acesta.
În consecinŃă, victima poate, la alegere:
- fie să-i acŃioneze în solidar pe prepuşi pentru întregul
prejudiciu;
- fie să-i acŃioneze pe fiecare comitent în parte, în limitele părŃii
de prejudiciu pe care a produs-o prepusul său.
b) Ipoteza în care prepuşii unor comitenŃi diferiŃi au săvârşit o faptă
ilicită, prin care au cauzat un prejudiciu unuia dintre comitenŃi.
Prepuşii vor fi ŃinuŃi solidar faŃă de comitentul victimă pentru întregul
prejudiciu. În schimb, celălalt comitent va răspunde solidar numai cu
propriul prepus, în limita părŃii de prejudiciu aferente acestui prepus.

2. Dreptul de regres al comitentului

● Temei juridic. Reparând integral prejudiciul, comitentul, în
calitate de garant, a avansat victimei despăgubirea stabilită de instanŃă. În
consecinŃă, comitentul are dreptul să ceară prepusului restituirea integrală
a despăgubirii avansate victimei. Prin urmare, el are un drept de regres
împotriva prepusului, autor al faptei prejudiciabile.
Temeiul legal al dreptului de regres al comitentului îl constituie
subrogarea legală (art. 1108 alin. 1 pct. 3 Cod civ.). Plătind
despăgubirile, comitentul se subrogă în drepturile victimei, şi din
moment ce în patrimoniul ei există o acŃiune civilă directă împotriva
prepusului în baza art. 998-999 Cod civ., această acŃiune este preluată de
către comitent.

157
 Temeiul juridic al acŃiunii comitentului împotriva prepusului îl
constituie, astfel, art. 998-999 Cod civ., adică acelaşi temei pe care îl
avea şi acŃiunea victimei împotriva prepusului.
● ConŃinutul dreptului de regres. Comitentul are dreptul să
recupereze de la prepusul său integral despăgubirile plătite.
Împotriva regresului comitentului, prepusul nu se poate apăra
invocând prezumŃia de răspundere instituită de art. 1000 alin. 3 Cod civ.
Pentru a se exonera de răspundere, prepusul trebuie să facă dovada
directă pe temeiul art. 998-999 Cod civ. a faptei proprii a comitentului,
care a determinat total sau parŃial producerea prejudiciului (de exemplu a
dovedi că activitatea ilicită pe care a desfăşurat-o a fost determinată de
ordinele sau instrucŃiunile primite de la comitent.
În acŃiunea de regres, a comitentului s-au ridicat următoarele
aspecte:
a) ipoteza în care prepuşii aceluiaşi comitent au cauzat prejudiciu
unui terŃ.
În regresul comitentului se menŃine răspunderea solidară a
prepuşilor. După plata despăgubirilor, comitentul se subrogă integral în
drepturile victimei, prepuşii rămânând solidar obligaŃi astfel cum erau şi
faŃă de victima prejudiciului.
b) ipoteza în care prepuşii unor comitenŃi diferiŃi au cauzat
prejudicii unui terŃ.
În acest caz se disting mai multe situaŃii:

fiecare dintre comitenŃi a plătit despăgubiri victimei, în limita
părŃii de despăgubire aferentă propriilor prepuşi.
Fiecare dintre comitenŃi se va putea regresa împotriva propriului
prepus pentru recuperarea sumelor plătite. Dacă sunt mai mulŃi prepuşi ai
aceluiaşi comitent, aceştia vor fi ŃinuŃi solidar la restituirea faŃă de
comitent:

numai unul dintre comitenŃi a plătit victimei despăgubiri, în
limita părŃii aferente participării propriilor prepuşi.
Comitentul se va regresa numai împotriva prepuşilor săi ce vor fi
ŃinuŃi solidar. Victima prejudiciului va putea să urmărească restul
nerecuperat din despăgubire fie de la celălalt comitent, fie de la oricare
dintre prepuşi.

unul dintre comitenŃi a plătit mai mult decât partea din
despăgubire aferentă propriilor prepuşi.
Comitentul plătitor poate să urmărească pe celălalt comitent pentru
suma plătită peste partea aferentă prepuşilor săi. Comitentul urmărit va
restitui suma corespunzătoare participării propriilor prepuşi.
Comitentul se poate regresa şi împotriva propriilor prepuşi.
Regresul comitentului este integral pentru toate sumele plătite, şi nu
numai pentru partea aferentă prepuşilor săi. Dacă se regresează asupra

158
prepuşilor celuilalt comitent, regresul va avea ca obiect numai suma ce
corespunde părŃii din pagubă pe care aceştia au primit-o.

3. CorelaŃia răspunderii comitentului cu răspunderea

părinŃilor pentru copiii lor minori
Această problemă poate fi pusă în situaŃia în care prepusul este
minor şi săvârşeşte o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii cu prilejul
exercitării unei funcŃii încredinŃate de comitent, în cadrul raportului de
prepuşenie. Caracterul special al răspunderii comitentului determinând
excluderea răspunderii părinŃilor.
Totuşi, în cazul în care părintele are calitatea de comitent în raport
cu copilul său minor, victima poate opta între răspunderea părintelui
fapta minorului prevăzută de art. 1000 alin. 2 Cod civ. şi răspunderea
comitentului prevăzută de art. 1000 alin. 3 Cod civ.

159
160
2. Tabel comparativ. Răspunderea pentru fapta altei persoane
Răspunderea părinŃilor pentru fapta
minorului
S.M. Art. 1000 alin. 2 Cod civ.
Domeniu - părinŃii, indiferent dacă filiaŃia e din căsătorie - institutorii şi meşteşugarii
de ori din afara căsătoriei; ori minorul e adoptat
aplicare cu efecte depline/restrânse .
Fundam - neîndeplinirea sau îndeplinirea
ent corespunzătoare atât a îndatoririlor de
supraveghere cât şi a obligaŃiei de educare a
minorului.
CondiŃii - dovada prejudiciului, faptei ilicite, raport
de cauzalitate, vinovăŃie;
- la data săvârşirii faptei copilul era minor;
- copilul minor să locuiască cu părinŃii.
Efecte • PărinŃii răspund integral faŃă de victima
prejudiciului, dacă minorul e lipsit de
discernământ;
• Dacă minorul a avut discernământ răspunde
minorul (art. 998), părinŃii (art. 1000(2),
deopotrivă minorul şi părinŃii (art. 1003).
Cauze de • Părintele şi-a îndeplinire obligaŃia de
exonerar supraveghere;
e • Fapta a fost cauzată de un fapt exterior
minorului
Răspunderea institutorilor
pentru fapta elevilor
Art. 1000 alin. 4 Cod civ.
răspund pentru fapta
elevilor/ucenicilor minori aflat
sub supraveghere.
- neîndeplinirea obligaŃiei de
supraveghere
- prezumŃia de vină a
profesorului
- dovada prejudiciului, faptei,
raportului de cauzalitate, vinei
elevului/ucenicului;
- calitatea de elev/ucenic minor;
- săvârşirea faptei când autorul
se afla sub supraveghere.
• Profesorul/meşteşugarul
răspunde integral;
• Elevul/ucenicul răspunde
conform art. 998;
• Profesorul răspunde solidar cu
elevul (art. 1003).
• Nu a putut împiedica
prejudiciul, deoarece elevul nu
se afla sub supravegherea sa
Răspunderea comitenŃilor
pentru fapta prepuşilor
Art. 1000 alin. 3 Cod civ.
- raportul de prepuşenie prin care
o persoană – prepus, încredinŃează
comitentului o însărcinare.
- garanŃia comitentului, în solidar
cu prepusul oferind victimei
posibilitatea de a fi despăgubită.
- dovada prejudiciului, faptei,
raport cauzalitate, vina
prepusului;
- existenŃa raportului de
prepuşenie;
- prepuşii au săvârşit fapta în
funcŃiile încredinŃate.
• Comitentul răspunde integral
conform art. 1000 (3);
• Prepusul răspunde pentru
fapta popririi (art. 998);
• Prepusul răspunde solidar cu
comitentul (art. 1003 Cod civ.
• ForŃa majoră;
• Fapta victimei;
• Fapta unui terŃ
 Capitolul. V.
RĂSPUNDEREA PENTRU PREJUDICIILE CAUZATE DE
ANIMALE, DE EDIFICII ŞI DE LUCRURI ÎN GENERAL

A. Prezentare teoretică

SecŃiunea I: Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale

§ 1. ConsideraŃii generale
1. Reglementare
Potrivit art. 1001 Cod civ., „proprietarul unui animal, sau acela
care se serveşte cu dânsul, în cursul serviciului, este responsabil de
prejudiciul cauzat de animal, sau că animalul se află în paza sa, sau că a
scăpat”.
Proprietarul sau cel ce se foloseşte de animal nu beneficiază de o
reglementare specială privind probe contrarii pentru a înlătura temeiurile
răspunderii instituite prin art. 1001 Cod civ.

2. Domeniul de aplicare
Sfera de aplicare a art. 1001 Cod civ. presupune determinarea a trei
elemente: animalele pentru care se răspunde; persoanele răspunzătoare;
persoanele care pot invoca art. 1001 Cod civ.

a) Animalele pentru care se răspunde.

În sensul textului legal, animalele pentru care se răspunde sunt
acelea care pot fi apropiate şi care pot fi efectiv supravegheate.
● Se includ în această categorie:
- animalele sălbatice captive, din grădinile zoologice şi circuri;
- animalele domestice, chiar dacă la momentul când au provocat
prejudiciul erau libere;103

103
În situaŃia în care câinele pârâtului, scăpat de sub supraveghere a produs un prejudiciu
reclamantului, răspunderea civilă delictuală a pârâtului este antrenată în condiŃiile art.
1001 Cod civ., apărarea acestuia în sensul că talia câinelui nu permite Ńinerea lui în lesă
nefiind de natură să înlăture răspunderea (Dec. nr. 2449/2000 a C.A. Bucureşti, secŃ. a
IV-a civilă, în Culegere de practică judiciară 2000 – op.cit. 7, p. 175-176.
 - animalele sălbatice aflate în rezervaŃii şi parcuri de vânătoare.
În acest caz, se răspunde numai dacă dauna s-a produs în incinta
rezervaŃiei sau a parcurilor, deoarece cel care are paza juridică
poate interveni direct asupra animalelor şi lua măsuri de
prevenire a producerii de pagube prin atacul asupra persoanelor
şi bunurilor.
● Nu intră sub incidenŃa art. 1001 Cod civ.:
- pagubele produse de animalele sălbatice, ieşite din rezervaŃii
sau parcuri de vânătoare;
- pagubele produse de animalele sălbatice aflate în stare de
libertate şi care nu pot face obiectul unei paze.
În măsura în care aceste categorii de animale sălbatice au provocat
prejudicii bunurilor sau persoanelor, răspunderea unităŃilor care
gestionează vânatul nu se întemeiază pe dispoziŃiile art. 1001 Cod civ., ci
numai în condiŃiile răspunderii pentru fapta proprie, pe temeiul art. 998-
999 Cod civ., 104 respectiv dacă victima prejudiciului va face dovada că
paguba s-a produs din cauză că gestionarul nu şi-a îndeplinit obligaŃiile
stabilite de lege (nu şi-a luat măsurile ce au drept scop preîntâmpinarea
producerii de către animale a pagubelor).

b) Persoana răspunzătoare
● Paza juridică. Răspunderea pentru prejudiciul produs de animal
revine persoanei care are paza juridică în momentul producerii
prejudiciului, respectiv deŃine prerogativa de comandă, direcŃie şi
supraveghere a acestuia. În această situaŃie se găseşte proprietarul
animalului ori persoana căruia proprietarul i-a transmis folosinŃa. În
măsura în care nu se cunoaşte persoana care se folosea de animal,
răspunderea revine proprietarului animalului. Prin urmare, se prezumă că
paza juridică aparŃine proprietarului, care va răspunde pentru fapta
animalului.
Prin pază juridică se înŃelege dreptul pe care o persoană îl are de a
se folosi de animal, ceea ce implică prerogativa de supraveghere, direcŃie
şi control.
În consecinŃă, deŃine paza juridică şi va răspunde pentru fapta
animalului în condiŃiile art. 1002 Cod. civ., proprietarul animalului sau
persoana care se foloseşte de acesta.
Precizări
104
Dec. nr. 1510/1978 a Trib. Supr., sect. civ, în Îndreptar … op. cit., p. 151-152
(„Inspectoratele silvice răspund pentru prejudiciile cauzate de atacul animalelor sălbatice
aflate în rezervaŃii sau parcuri de vânătoare închise, pe temeiul art. 1001 Cod. civ. Pentru
prejudiciile cauzate de animalele sălbatice din fondul cinegetic şi care trăiesc în stare de
libertate sau au ieşit din rezervaŃii şi parcuri, unităŃile care gospodăresc vânatul pot fi
chemate să răspundă pe temeiul art. 998-999 Cod.civ.

163

răspunderea proprietarului faŃă de răspunderea celui care se
foloseşte de animal este o răspundere alternativă. Astfel, dacă
există o persoană care avea dreptul de a se folosi de animal,
răspunderea revine acelei persoane şi nu proprietarului.

dacă animalul aparŃine în coproprietate sau se află în folosinŃa
comună a mai multor persoane, paza juridică exercitată în comun
atrage răspunderea solidară a titularilor.

dacă prejudiciul a fost cauzat de mai multe animale aparŃinând
unor proprietari diferiŃi sau aflaŃi în folosinŃa mai multor persoane
între care nu există comunitate de pază, răspunderea este divizibilă.
● Paza materială. Paza juridică nu se confundă cu paza materială,
care nu conferă dreptul paznicului de a se folosi, în propriul interes, de
animalul încredinŃat. Au calitatea de paznici materiali: îngrijitorul
animalului, ciobanul angajat pentru asigurarea pazei, depozitarul căruia
animalul i-a fost încredinŃat spre păstrare, zootehnicianul.
În schimb, paza juridică poate coexista cu paza materială. Cel care
are paza juridică răspunde potrivit art. 1001 Cod civ., iar cel care are paza
materială răspunde în condiŃiile art. 998-999 Cod civ. pentru fapta
proprie, răspunderea fiind alternativă şi nu cumulativă. Alegerea aparŃine
victimei prejudiciului. Aceasta este îndreptăŃită să urmărească persoana
care are paza juridică a animalului, dar nimic nu o împiedică să-l
urmărească direct pe cel care are paza materială.105
Dacă despăgubirile au fost plătite de persoana care are paza
juridică, aceasta poate introduce acŃiune în regres împotriva celui căruia i
s-a încredinŃat paza materială şi din vina căruia animalul a cauzat
prejudiciul.

c) Persoanele care pot invoca art. 1001 Cod civ.

Orice persoană căreia i s-a produs un prejudiciu prin fapta
animalului, poate pretinde repararea în baza art. 1001 Cod civ.
Inclusiv paznicul material îl poate acŃiona pe proprietar în calitate
de paznic juridic, în temeiul art. 1001 Cod civ., dacă animalul aflat în
paza sa i-a produs un prejudiciu. În stabilirea întinderii răspunderii se va
Ńine seama şi de comportamentul celui ce avea paza materială.

§ 2. Fundamentul răspunderii
În fundamentarea răspunderii paznicului juridic s-au conturat două
concepŃii:
105
Decizia nr. 10516/2000 a C.A. Craiova, în B.J. /2002 – op.cit., p. 141-143
(Reclamantul poate pretinde despăgubiri de la proprietarul animalelor care are paza
juridică, dar se poate îndrepta împotriva îngrijitorului care nu a supravegheat animalele şi
care răspunde în temeiul art. 998-999 Cod civ.).

164
 - concepŃia subiectivă, bazată pe culpă în supraveghere, respectiv
în exercitarea pazei juridice;
- concepŃia obiectivă, întemeiată pe ideea de garanŃie a
paznicului periodic al animalului. Paznicul juridic răspunde ca
un garant al comportamentului general al animalului.
În doctrină a dominat răspunderea colectivă, de garanŃie a „aşa-
zisului comportament al animalului”. Această garanŃie explică situaŃia în
care paznicul juridic al animalului răspunde chiar şi în ipoteza în care
animalul a scăpat de sub supravegherea sa, ori deşi s-a exercitat
supravegherea, animalul a cauzat totuşi prejudiciul106. Potrivit art. 1001
Cod civ., răspunderea paznicului juridic este angajată „fie că animalul se
află sub paza sa, fie că a scăpat”.

§ 3. CondiŃiile răspunderii. Efectele răspunderii

● CondiŃiile răspunderii. Victima prejudiciului trebuie să facă
dovada a două elemente:
- prejudiciul a fost cauzat de animal;
- raportul de cauzalitate dintre comportamentul animalului şi
prejudiciu;
Odată ce aceste elemente au fost dovedite, se declanşează
prezumŃia de răspundere a paznicului juridic, prevăzută de art. 1001 Cod
civ. Din moment ce calitatea de păzitor juridic se prezumă că aparŃine
proprietarului, acestuia i se va angaja răspunderea. Astfel victima nu
trebuie să dovedească că animalul se afla în paza juridică a altei persoane
(a celui ce se folosea de dânsul). Dovada contrară trebuie să fie făcută de
proprietar.
Victima nu trebuie să facă nici dovada culpei paznicului juridic.
Răspunderea acestuia este una obiectivă, întemeiată pe ideea de garanŃie,

106
Întemeierea răspunderii pe culpa paznicului juridic nu asigură victimei ocrotirea
necesară, existând posibilitatea combaterii prezumŃiei de culpă prin proba lipsei
vinovăŃiei. Într-o soluŃie de speŃă, instanŃa a reŃinut că „s-a dovedit culpa părŃilor pentru
dauna produsă de calul proprietatea lor, care, rupând priponul, s-a apropiat de calul
reclamanŃilor producându-i leziuni ce au determinat moartea animalului (Dec. nr.
1075/2001 a C.A. Iaşi, în JurisprudenŃa în materie civilă 2001, op. cit., p.100-102).
InstanŃa este adepta concepŃiei subiective şi trebuie să motiveze cărui fapt i se datorează
culpa părŃilor, raportat la împrejurarea că animalul, proprietatea lor, deşi era priponit, a
săvârşit fapta rupând priponul. În speŃă vinovăŃia nu a putut fi dovedită, pârâŃii deşi au
luat toate măsurile pentru priponirea animalului, comportamentul acestuia le-a scăpat de
sub control. În acelaşi sens Dec. nr. 939/2002 a C.A. Iaşi în JurisprudenŃa în materie
civilă 2002, p. 67-69. (Adăugând şi condiŃia culpei pârâtului în nesupravegherea
animalului; InstanŃa a schimbat de fapt fundamentul răspunderii, transformând
răspunderea obiectivă pentru prejudiciile cauzate de animale într-o răspundere subiectivă
bazată pe culpă, coautor art. 1001 Cod civ.).

165
ceea ce explică răspunderea sa chiar în situaŃiile în care animalul a ieşit
de sub paza sa.
● Cauze de exonerare de răspundere. Paznicul juridic se poate
exonera de răspundere dacă face dovada că producerea de către animal a
prejudiciului s-a datorat:
- faptei victimei însăşi, care a provocat comportamentul
prejudiciabil al animalului;
- fapta unei terŃe persoane, pentru care paznicul juridic nu este
Ńinut să răspundă;
- cazul de forŃă majoră, nu însă şi cazul fortuit.
● Efectele răspunderii. Victima prejudiciului are posibilitatea de
a alege:
- fie să-l urmărească pe paznicul juridic în temeiul art. 1001 Cod
civ.
- fie să-l acŃioneze pe paznicul material al animalului; în
condiŃiile art. 998-999 Cod civ., făcând dovada culpei acestuia
în îndeplinirea obligaŃiei de supraveghere.
Dacă paznicul juridic a plătit despăgubirile, el are drept de regres,
împotriva persoanei căreia i-a încredinŃat paza materială, şi din vina
căruia animalul a cauzat prejudiciul.

SecŃiunea a II-a: Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de

ruina edificiului

§ 1. ConsideraŃii generale
1. Reglementare
Art. 1002 Cod civ. dispune: „proprietarul unui edificiu este
responsabil de prejudiciul cauzat prin ruina edificiului, când ruina este
urmarea lipsei de întreŃinere sau a unui viciu de construcŃie.”
Codul civil nu conŃine dispoziŃii speciale pentru înlăturarea
prezumŃiei de răspundere a proprietarului instituită prin articolul
menŃionat.

2. Domeniul de aplicare
Stabilirea sferei de aplicare a răspunderii instituite de art. 1002
Cod civ. presupune definirea noŃiunilor de „edificiu” şi „ruină” a
edificiului, precum şi determinarea persoanei care va răspunde pentru
prejudiciile cauzate de ruina edificiului.
a) NoŃiunile de „edificiu” şi „ruină” a edificiului.

166
 ● Prin edificiu se înŃelege o construcŃie realizată de om prin
folosirea unor materiale durabile, care prin încorporarea lor în sol sau
într-o altă construcŃie, devine un imobil prin natura sa.
NoŃiunea de edificiu presupune următoarele elemente:
- construcŃia să fie opera omului şi nu a naturii (arbori,
stânci). Intră în această categorie: o clădire, un gard
încorporat solului; un baraj, un pod, o construcŃie
subterană.
- construcŃia să fie rezultatul unei ansamblări de materiale
durabile. Art. 1002 Cod civ. nu se aplică lucrărilor
provizorii.
- construcŃia să fie fixată la sol sau încorporată într-o altă
construcŃie, constituind astfel un imobil prin natura sa.
Astfel, nu reprezintă un edificiu gardul mobil sau
imobilele prin destinaŃie.
● Prin ruina edificiului se înŃelege atât dărâmarea completă, cât şi
orice dezagregare a materialului din care este alcătuit, care prin cădere
provoacă un prejudiciu unei persoane.
Ruina edificiului se poate produce datorită propriei greutăŃi, a
greutăŃilor aflate în edificiu sau sub acŃiunea forŃelor naturale (zăpadă,
îngheŃ). Nu are relevanŃă dacă ruina este totală sau parŃială (căderea
balustradei, a unui balcon).
Dărâmarea sau dezagregarea trebuie:
- să fie involuntară. Nu intră în noŃiunea de ruină a edificiului
demolarea voluntară sau provocată de un incendiu, cutremur,
inundaŃie ori funcŃionarea deficitară a unui agregat;
- să fie urmarea lipsei de întreŃinere ori a unui viciu de
construcŃie. Cu lipsa de întreŃinere se asimilează şi vechimea
edificiului. Prevederile art. 1002 Cod civ. nu se aplică dacă
ruina edificiului provine din alte cauze decât lipsa de întreŃinere
ori viciul de construcŃie. Viciul de construcŃie are în vedere o
greşeală de proiectare sau de execuŃie tehnică a edificiului.

b)Persoana răspunzătoare
Art. 1002 Cod civ. prevede că pentru prejudiciile cauzate de ruina
edificiului răspunde numai proprietarul. El răspunde chiar şi în situaŃia în
care edificiul se află în stăpânirea altei persoane pe temeiul unui drept de
uzufruct sau abilitate ori în baza unui contract de locaŃiune, comodat.
Nu interesează cine are folosinŃa imobilului, cine este constructorul
sau arhitectul, ci interesează cine este proprietarul actual. Astfel,
răspunderea pentru ruina edificiului se întemeiază pe calitatea de
proprietar. Dacă edificiul face obiectul proprietăŃii comune sau în
devălmăşie, coproprietarii sau codevălmaşii vor răspunde solidar.

167
 § 2. Fundamentul răspunderii
Doctrina a conturat două concepŃii privind temeiul răspunderii
pentru prejudiciul cauzat de ruina edificiului:
● ConcepŃia subiectivă, bazată pe culpă. La baza răspunderii
proprietarului se află o prezumŃie de culpă:
- dacă ruina s-a datorat lipsei de întreŃinere a edificiului, culpa
constă în faptul că proprietarul nu a luat măsurile necesare de
întreŃinere a imobilului;
- când ruina s-a datorat viciilor de construcŃie, proprietarul va
răspunde pentru fapta culpabilă a altei persoane.
● ConcepŃia obiectivă întemeiază răspunderea proprietarului pe o
obligaŃie legală de garanŃie 107, independentă de orice culpă. Proprietarul
actual este obligat faŃă de orice persoană să garanteze că edificiul nu va
produce pagube prin ruina sa, provocată de lipsa de întreŃinere ori de un
viciu de construcŃie.
În prezent, se consideră că răspunderea întemeiată pe art. 1002 Cod
civ. este obiectivă, independent de orice culpă a proprietarului.

§ 3. CondiŃiile răspunderii. Efectele răspunderii

● CondiŃiile răspunderii. Pentru ca proprietarul edificiului să
răspundă în condiŃiile art. 1002 Cod civ., victima trebuie să dovedească:
- existenŃa prejudiciului;
- ruina edificiului ca urmare a lipsei de întreŃinere sau a unui
viciu de construcŃie;
- raportul de cauzalitate dintre ruina edificiului şi prejudiciu.
Dovedirea acestor condiŃii atrage răspunderea proprietarului, chiar dacă
obligaŃia de întreŃinere a edificiului revenea altei persoane, sau indiferent
dacă acesta avea cunoştinŃă de existenŃa viciului care a provocat ruina.
● Cauze de exonerare de răspundere. ObligaŃia proprietarului de
a despăgubi pe cel prejudiciat prin ruina edificiului fiind o răspundere
obiectivă, ea nu poate fi înlăturată decât prin forŃa majoră, fapta victimei
şi fapta unui terŃ pentru care proprietarul nu este Ńinut să răspundă.108

107
ObligaŃia legală de garanŃie constituie o sarcină a proprietăŃii clădirii. Astfel,
proprietarul nu răspunde pentru alŃii, ci propter rem , pentru lucru, căci el are foloasele
edificiului.
108
Dec. civ. nr. 1827/2000 a C.A. Cluj, în Buletinul JurisprudenŃei pe 2000 a C.A. Cluj,
Ed. Lumina Lex 2001, p. 226-228.

168
 Proprietarul nu poate să înlăture răspunderea prin dovedirea
faptului că a luat toate măsurile pentru asigurarea întreŃinerii edificiului,
ori pentru prevenirea oricăror vicii de construcŃie.
Dacă cele trei cauze de exonerare au avut numai o participare
parŃială, răspunderea nu va fi înlăturată total, ci numai proporŃional cu
gradul de participare.
● Efectele răspunderii. Proprietarul edificiului va fi obligat să
repare prejudiciul cauzat victimei prin ruina edificiului. Dacă ruina
edificiului se datorează, în fapt, culpei altei persoane, după plata
despăgubirilor, proprietarul are o acŃiune în regres, după caz împotriva:
- vânzătorului, de la care a cumpărat construcŃia, pe temeiul
contractului de vânzare, ca efect al obligaŃiei de garanŃie ce
revine vânzătorului pentru viciile ascunse ale lucrului vândut;
- locatarului construcŃiei, pe temeiul contractului de locaŃiune,
dacă ruina edificiului s-a datorat neefectuării reparaŃiilor
locative ce-i incumbau;
- constructorului sau proprietarului, în baza contractului de
antrepriză sau de proiectare, pentru viciile de construcŃie sau
proiectare ce au determinat ruina edificiului.

SecŃiunea a III-a: Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de

lucruri în general

§ 1. ConsideraŃii generale

1. Reglementare legală
Art. 1000 alin. 1 Cod civ. dispune că „suntem asemenea
responsabili de prejudiciul cauzat prin fapta persoanelor pentru care
suntem obligaŃi a răspunde sau de lucrurile ce sunt sub paza noastră”.
În legătură cu acest text se impun următoarele precizări:
• iniŃial, art. 1000 alin. 1 Cod civ. a fost considerat drept o
introducere la răspunderea pentru fapta altei persoane şi la
răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale sau
edificii.
• progresul tehnic al sec. al XIX-lea şi al XX-lea, a condus la
apariŃia unor accidente (de muncă, de circulaŃie), a căror
imputabilitate rămânea necunoscută. Astfel, nu se putea
dovedi direct vinovăŃia celui ce deŃinea sau exploata
agregatul şi nici nu se pot cuprinde instrumentele în sfera de
aplicare a art. 1001 şi 1002 referitoare la animale şi edificii.

169
 Pentru aceste motive art. 1000 alin. 1 Cod civ. a încetat să
mai fie considerat drept o simplă introducere la prevederile
art. 1001 şi 1002 Cod civ.
• în prezent art. 1000 alin. 1 Cod civ. consacră răspunderea
pentru prejudiciile cauzate de lucruri în general, iar art. 1001
şi 1002 Cod civ. nu ar fi altceva decât cazuri particulare de
aplicare a acestui principiu.

2. Domeniul de aplicare
Pentru stabilirea sferei de aplicare a art. 1000 alin. 1 Cod civ.109
este necesară definirea noŃiunilor de:
- lucru susceptibil de a cauza un prejudiciu;
- pază şi paznic al lucrului;
- cauzare de către lucru a prejudiciului;
- determinarea persoanei care beneficiază de art. 1000 alin. 1
Cod civ.

a) NoŃiunea de lucru.
În sensul art. 1000 alin. 1 Cod civ., prin lucru se înŃelege orice bun
mobil sau imobil, fără distincŃie dacă sunt sau nu potenŃial periculoase,
dacă au sau nu dinamism propriu, ori dacă au produs prejudiciul fiind în
mişcare sau în staŃionare.
● Nu intră în domeniul de aplicare al art. 1000 alin. 1 Cod civ.:

lucruri pentru care, prin lege, se instituie o răspundere specială.
Avem în vedere, sub acest aspect, următoarele categorii:
- animale, pentru care art. 1001 Cod civ. reglementează o
răspundere specială;
- edificiile, dar numai în cazul în care prejudiciul a fost
rezultatul lipsei de întreŃinere ori a unui viciu de
construcŃie, conform art. 1002 Cod civ.;
- aeronave, accidente nucleare, când prin legi speciale s-a
reglementat răspunderea în caz de producere a unui
prejudiciu.

bunuri nesusceptibile de apropiere (res comunes), precum: aerul,
lumina solară, radiaŃiile naturale. Prin natura lor, aceste bunuri nu se
pot afla în paza juridică a unei persoane, fiind de folosinŃă universală;

109
În practică, art. 1000 alin. 1 Cod civ. s-a aplicat în următoarele cazuri: accidente de
circulaŃie, accidente legate de folosirea energiei electrice (ruperea de cablu,
electrocutare), explozia unui cazan, explozia unei conducte de gaze naturale, spargerea
unei conducte de apă, căderea într-o groapă neacoperită, surparea unui mal, căderea unui
arbore, căderea gheŃii de pe acoperiş, căderea unui ghiveci de flori de pe un balcon (C.
Stănescu, C. Bîrsan – op. cit., p. 260).

170

corpul persoanei în viaŃă. Este imposibil de asimilat persoana umană
cu un lucru, şi în consecinŃă nu se poate afla sub paza juridică în
sensul art. 1000 alin. 1 Cod civ. Într-o asemenea situaŃie, o astfel de
răspundere se poate angaja în temeiul art. 998-999 Cod civ.
● De asemenea, textul de lege nu se va aplica nici în acele situaŃii
în care lucrul a fost doar un simplu instrument al omului în cauzarea
prejudiciului (de exemplu, omul se foloseşte de lucru pentru a săvârşi o
faptă ilicită).
Pentru ipoteza în care prejudiciul apare în legătură cu un vehicul
tras de animale, urmează a distinge după cum paguba este cauzată de
mişcările animalului (caz în care vom aplica art. 1001 Cod civ.) sau ea se
datorează lucrului transportat sau însuşi vehiculului (situaŃie ce se
încadrează în art. 1000 alin. 1 Cod civ.).

b) NoŃiunea de pază şi de paznic juridic

● NoŃiune de pază juridică. Pentru a defini noŃiunea de pază a
lucrului, art. 1000 alin. 1 trebuie completat cu art. 1001 Cod civ. referitor
la răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale, care revine
persoanei ce deŃine paza juridică. Prin urmare prin paza lucrului se
înŃelege paza juridică.
Paza juridică poate fi definită drept puterea de direcŃie, control şi
supraveghere pe care o persoană o poate exercita, în mod independent,
asupra unui lucru.
Paza juridică decurge dintr-un drept de control, direcŃie şi
supraveghere asupra bunului, dar presupune şi obligaŃia de a
preîntâmpina producerea vreunui prejudiciu prin mijlocirea lucrului.
Paza juridică se deosebeşte de paza materială prin aceea că:

Dacă paza juridică este puterea de direcŃie, control şi
supraveghere exercitată în mod independent asupra
lucrului, paza materială este tot o putere de direcŃie, control
şi supraveghere pe care o persoană o exercită asupra unui
lucru, dar sub autoritatea paznicului periodic, la ordinele şi
instrucŃiunile acestuia.

Paza materială este o pază subordonată celei juridice şi nu
conferă paznicului vreun drept de folosinŃă proprie a bunului
respectiv.
De cele mai multe ori, paza juridică şi paza materială aparŃine
aceleiaşi persoane, dar sunt situaŃii în care paza juridică aparŃine unei
persoane, iar paza materială se asigură de altă persoană. Spre exemplu,
proprietarul unui automobil (paznic juridic) poate folosi el în mod direct
automobilul, astfel încât paza juridică şi paza materială sunt întrunite în
aceeaşi persoană, dar este posibil ca proprietarul maşinii în calitate de
comitent să încredinŃeze lucrul unui prepus şofer care îl va exploata în

171
interesul comitentului, caz în care paza juridică aparŃine comitentului iar
cea materială prepusului.

Paza juridică atrage răspunderea potrivit art. 1000 Cod civ.
Cel care deŃine paza materială poate fi răspunzător pe
temeiul răspunderii pentru fapta proprie, art. 998-999 Cod
civ.
● NoŃiunea de paznic juridic. În ceea ce priveşte persoana ce
deŃine paza juridică, pentru determinarea ei, în literatura şi practica
juridică s-au conturat mai multe opinii:
- criteriul riscului profit, potrivit căruia paza juridică revine celui
care trage foloasele, potrivit principiului ubi emolumentum ibi
onus.
- criteriul direcŃiunii (autorităŃii) asupra lucrului; se consideră că
paza juridică aparŃine persoanei ce are, în mod independent,
drept de folosinŃă, direcŃie, control şi supraveghere asupra
lucrului. Cu alte cuvinte, calitatea de paznic juridic o are
persoana ce deŃine puterea de drept asupra lucrului.
- criteriul direcŃiei intelectuale. În anumite cazuri excepŃionale,
cel care are puterea de drept (dreptul de direcŃie, supraveghere,
control) poate fi lipsit împotriva voinŃei sale de acest drept.
Astfel, s-a pus problema cine deŃine paza juridică cel care are
puterea de drept sau cel ce deŃine puterea de fapt? În acest caz,
paza juridică aparŃine celui care are în fapt puterea de direcŃie,
control şi supraveghere (puterea de fapt).

În aplicarea acestui criteriu se disting mai multe situaŃii:

a) proprietarul lucrului este prezumat până la proba contrarie ca
fiind paznicul juridic al bunului.
Proprietarul poate înlătura această prezumŃie dovedind că a
transmis paza juridică unei alte persoane (prin închirierea lucrului sau
prin împrumutarea sa) sau că a pierdut paza juridică împotriva voinŃei
sale (lucrul i-a fost furat).
Cu alte cuvinte, pentru a înlătura prezumŃia, proprietarul trebuie să
facă dovada stării de fapt, că în momentul în care a fost cauzat prejudiciul
lucrul se afla în paza juridică, legitimă sau nelegitimă a altei persoane, nu
înlătură prezumŃia de răspundere a proprietarului.
PrezumŃia de paznic juridic al proprietarului se fundamentează pe
faptul că, acesta poate exercita cele trei atribute ale dreptului său
(posesia, folosinŃa şi dispoziŃia), ceea ce include şi puterea de a controla
şi supraveghea bunul, pe care se întemeiază paza juridică.
Dacă lucrul aparŃine în coproprietate sau în devălmăşie mai multor
persoane, paza juridică se prezumă că aparŃine, solidar, tuturor
proprietarilor comuni. Coproprietarul interesat, însă, v-a putea face

172
dovada că, în fapt, puterea de direcŃie, control şi supraveghere a fost
exercitată doar de unul sau unii dintre coproprietar şi prin urmare acesta
sau aceştia au calitatea de paznic juridic al bunului.

b) sunt prezumaŃi a fi paznici juridici şi titularii unor

dezmembrăminte ale dreptului de proprietate (uz, uzufruct, abitaŃie,
superficie, servitute).
De cele mai multe ori, constituirea acestor drepturi reale duce şi ea
la un transfer dinspre proprietari spre titularul dreptului real al puterii de
direcŃie, control şi supraveghere asupra bunului. PrezumŃia de pază
juridică a titularului dezmembrământului, nu vine în contradicŃie cu
prezumŃia ce îl priveşte pe proprietarul lucrului, datorită caracterului
relativ al acestora. Astfel, primul urmărit poate fi proprietarul, care va
putea dovedi pentru a se exonera de răspundere că nu are direcŃia şi
controlul lucrului. Titularul dezmembrământului, prezumat ca fiind
paznic juridic, poate şi să răstoarne prezumŃia invocând lipsa pazei
juridice în temeiul criteriului direcŃiei intelectuale.

c) posesorul bunului este prezumat drept paznic juridic deoarece

exercitarea posesiei implică totodată, existenŃa unei obligaŃii de
supraveghere şi control asupra lucrului, pentru a preveni producerea de
pagube.110
În literatura de specialitate, s-a arătat că titularul posesiei,
bucurându-se de prezumŃia de proprietar, are calitatea de paznic al
lucrului. Astfel, prezumŃia de paznic juridic ce-l priveşte pe proprietar
trebuie să se extindă şi asupra posesorului din cel puŃin două motive:
posesorul este prezumat până la proba contrarie că posedă pentru sine,
sub nume de proprietar şi se creează victimei un avantaj în plus.
Nu putem fi de acord cu această opinie, deoarece este părăsit
sistemul pazei juridice, fiind legată paza lucrului de o simplă pază
materială.

d) paznicul lucrului găsit sau abandonat

Un raŃionament întemeiat exclusiv pe paza juridică, ar duce la
concluzia că proprietarul care a pierdut sau a abandonat lucrul, nu mai
este paznic juridic, deoarece nu mai poate exercita direcŃia şi controlul
asupra lucrului. RaŃionamentul, deşi corect, ar putea leza interesele

110
În ceea ce priveşte paza juridică, ea trebuie să se determine nu întotdeauna în raport de
existenŃa calităŃii de proprietar al lucrurilor, ci şi a celui de posesor, întrucât şi în această
din urmă situaŃie trebuie avut în vedere raportul ce presupune, prin natura lui, existenŃa
unei obligaŃii de supraveghere şi control asupra lucrurilor, şi nu cărei persoane aparŃin
acele lucruri în proprietate sau în administrare directă (Dec. nr. 2199/1974 a T.S., secŃ.
Civ, în Îndreptar – op. cit, p. 152).

173
victimelor, creând o practică abuzivă (proprietarii ar putea invoca
pierderea bunului pentru a fi exoneraŃi de răspundere).
Pentru aceste considerente se consideră că proprietarul rămâne
paznic juridic şi pentru ipoteza pierderii sau abandonării lucrului.
Înlăturarea prezumŃiei de răspundere a proprietarului se poate face prin
dovada că paza juridică aparŃine altei persoane şi nu a faptului că
proprietarul nu mai era paznic juridic.

e) deŃinătorii precari sunt prezumaŃi drept paznici juridici.

Calitatea de paznic juridic o are nu numai proprietarul sau titularul
unui alt drept real, dar şi cel care dobândeşte printr-un act juridic, un
drept personal relativ la lucru. Sunt avuŃi în vedere detentorii precari,
care pot fi grupaŃi în:
- detentorii care nu au folosinŃa lucrului, ci numai obligaŃia de a-l
conserva (depozitarii, creditorii gajişti);
- cei care, în baza convenŃiei, se bucură de folosinŃa lucrului
(locatarii şi comodatarii);
- detentorii care exercită o acŃiune asupra lucrului (antreprenorii,
reparatorii).
Astfel, se consideră că, cât timp obligaŃia de pază revine şi
simplului paznic, care este posibil să nu aibă nici un drept asupra
lucrului, cu atât mai mult trebuie acceptat să este paznic juridic cel care
are în baza unui contract şi cu titlu precar, anumite drepturi ce implică
folosirea bunului şi conferă puterea de direcŃie şi control asupra
lucrului.111

f) cel care îşi însuşeşte lucrul împotriva voinŃei proprietarului

(prin furt) are paza juridică a lucrului.
Prin furt, paza juridică, respectiv puterea de direcŃie, control şi
supraveghere se transferă de la proprietar la hoŃ, şi în consecinŃă, acesta
va răspunde potrivit art. 1000 alin. 1 Cod civ., în calitate de paznic
juridic.
g) în cazul unui accident produs de cel care ia lecŃii de conducere,
prin şcolile de pregătire a conducătorilor auto, şoferul care ia lecŃii are

111
Persoanele care dobândesc paza juridică în temeiul convenŃiei, vor avea calitatea de
paznici juridici nu din momentul naşterii dreptului care justifică transmiterea direcŃiunii
intelectuale, ci din momentul în care, în fapt, vor prelua puterea de direcŃie, de
supraveghere şi de control asupra lucrului, putere exercitată şi independent. De asemenea,
încetarea pazei juridice va corespunde cu momentul în care puterea de comandă este
efectiv retransmisă şi nu cel indicat de contract ca fiind momentul stingerii dreptului în
virtutea căruia prerogativele pazei juridice au fost transmise (R. Baciu – „Răspunderea
civilă delictuală pentru prejudiciile cauzate de fapta lucrului”, Ed. Lumina Lex, 2000, p.
50-51).

174
paza materială, iar şcoala de şofer, în calitate de proprietar, are paza
juridică şi în consecinŃă va răspunde potrivit art. 1000 alin. 1 Cod civ.
Dacă accidentul se produce în timpul examenului pentru obŃinerea
carnetului de conducere, paza juridică revine celui ce susŃine examenul,
şi nu examinatorului.

c) NoŃiunea de cauzare de către lucru a prejudiciului

Deoarece în cauzarea de către lucru a prejudiciului, de cele mai
multe ori este prezentă şi fapta omului, lucrul nefiind decât un instrument
prin care omul a cauzat paguba, s-au propus mai multe criterii pentru a se
determina „fapta lucrului” şi anume:
● Criteriul faptei autonome a lucrului, independentă de
participarea omului. Autonomia se referă la absenŃa oricărei legături
între fapta lucrului şi fapta omului. Dacă apare această legătură, chiar şi
indirect, se va aplica răspunderea pentru fapta proprie a omului, în
condiŃiile culpei dovedite. De exemplu, autovehiculul parcat se pune în
mişcare şi cauzează un prejudiciu. Dacă este însă condus de om,
răspunderea îşi schimbă temeiul şi incumbă omului pentru culpa sa,
întrucât a dispărut „autonomia lucrului”;
● Criteriul viciului propriu al lucrului, care a determinat
producerea prejudiciului. Astfel, se admite funcŃionarea răspunderii
pentru lucruri chiar în lipsa autonomiei lucrului, acesta aflându-se sub
directa conducere a omului, existând însă condiŃia ca prejudiciul să se
datoreze viciului propriu al lucrului. Proba în acest caz este de cele mai
multe ori foarte dificilă.
● Criteriul ieşirii lucrului de sub direcŃia, controlul şi
supravegherea omului. Conform acestui criteriu, art. 1000 alin. 1 Cod
civ. se aplică de fiecare dată când lucrul neînsufleŃit a scăpat de sub
direcŃia şi controlul omului, fie din pricina unor puteri exterioare (vânt,
greutate), fie din cauza faptelor pe care le-a inclus în lucru, conferindu-i
un dinamism propriu. Dacă lucrul s-a supus omului, este fapta personală
a acestuia. Dacă însă lucrul nu s-a supus acŃiunii omului, scăpând de sub
autoritatea lui, ar fi o faptă a lucrului.
Aceste criterii sunt orientative în determinarea noŃiunii de „faptă a
lucrului”, care se va stabili de la caz la caz. Totuşi, în practică, se
consideră că ne aflăm în faŃa unei fapte a lucrului, în acele cazuri în care,
lucrul a ocupat un loc predominant faŃă de fapta omului în producerea
prejudiciului, nefiind o simplă prelungire a gestului omului (de ex.
cuŃitul din mâna unei persoane), ci se detaşează de acŃiunea omului în
cauzarea pagubei. De exemplu: automobilul staŃionează şi produce un
prejudiciu unei persoane, sau deşi se află sub conducerea omului,

175
provoacă un prejudiciu deoarece se rupe bara de direcŃie sau se sparge
cauciucul.112

d) Persoana beneficiară a art. 1000 alin. 1 Cod civ.

Textul de lege poate fi invocat de către victima prejudiciului şi de
succesorii ei în drepturi, împotriva paznicului juridic al lucrului.
În acŃiunea în regres a paznicului juridic faŃă de paznicul material
al lucrului a cărui vinovăŃie a fost constatată în producerea prejudiciului,
acesta din urmă nu va putea invoca, pentru a se exonera de răspundere,
răspunderea paznicului juridic pe temeiul art. 1000 alin. 1 Cod civ. În
schimb, dacă paznicul material a fost victima prejudiciului, fără a se
reŃine culpa exclusivă, poate invoca art. 1000 alin. 1 Cod civ. împotriva
paznicului juridic.
În legătură cu invocarea de către victimă a prevederilor art. 1000
alin. 1 s-au ridicat următoarele situaŃii:
● ipoteza în care între victimă şi paznicul juridic al lucrului
există un raport contractual. Răspunderea pentru prejudiciul cauzat va
fi una contractuală, neexistând posibilitatea angajării răspunderii
delictuale.
Totuşi, dacă prejudiciul a constat în cauzarea unei vătămări
corporale sau în moartea victimei, răspunderea va fi una delictuală, în
temeiul art. 1000 alin. 1 Cod civ., deoarece viaŃa şi sănătatea unei
persoane nu pot forma obiectul unor contracte.
● ipoteza în care paznicul a consimŃit benevol la folosirea
lucrului de către victimă. De exemplu, ipoteza accidentării unei
persoane care era transportată benevol într-un autovehicul.
Deoarece pare nedreaptă obligarea paznicului la o răspundere în
condiŃii severe, din moment ce a făcut un act de bunăvoinŃă, iar victima a
beneficiat de gratuitate, această situaŃie a generat două curente de opinie:

Teza răspunderii paznicului pe temeiul art. 998-999 Cod
civ., s-a argumentat că cel ce a acceptat folosinŃa gratuită a
lucrului a acceptat şi riscurile folosirii acestuia, şi în
consecinŃă răspunderea paznicului trebuie atenuată, victima
trebuind să dovedească culpa acestuia.
SoluŃia s-a fundamentat pe principiul echităŃii în sensul că nu poate
fi împovărat cu o răspundere excesivă, cel care a înŃeles să ofere cu titlu
gratuit servicii solicitate de un terŃ. În ceea ce ne priveşte, asumarea
riscului trebuie interpretată ca având în vedere riscurile generale legate de
transport şi în orice caz, aceasta nu include renunŃarea anticipată la
repararea prejudiciului. Pentru aceste motive teza nu poate fi acceptată.
112
În ceea ce priveşte bicicleta, considerându-se că este mai stabilă decât autoturismul, s-
a considerat iniŃial că este vorba de un fapt al omului, iar ulterior s-a revenit la ideea de
fapta lucrului.

176

Teza răspunderii paznicului pe temeiul art. 1000 alin. 1 Cod
civ. Se susŃine că simplul fapt că victima beneficiază de un
transport gratuit nu justifică dreptul său de a invoca
prevederile art. 1000 alin. 1 Cod civ.
Totuşi, trebuie să se facă distincŃia după cum obiectul transportului
este un bun sau o persoană:
- în cazul unui transport de bunuri, se consideră că s-a încheiat
tacit un contract de transport, şi prin urmare răspunderea va fi
contractuală şi nu delictuală;
- în cazul transportului unei persoane care suferă prejudicii
corporale sau are ca efect moartea ei, răspunderea este
delictuală şi nu contractuală, deoarece sănătatea, integritatea
corporală şi viaŃa persoanei nu pot forma obiectul unui
contract.
● ipoteza în care victima prejudiciului se foloseşte clandestin
de bun. De exemplu, cazul călătorului clandestin pe un mijloc de
transport.
Victima prejudiciului ar putea obŃine despăgubiri, dar nu pe
temeiul art. 1000 alin. 1 Cod civ., ci pe temeiul art. 998-999 Cod civ., cu
luarea în considerare a propriei vinovăŃii.

§ 2. Fundamentul răspunderii

În doctrină s-a încercat găsirea unui fundament pentru răspunderea

paznicului juridic al lucrului care a cauzat un prejudiciu altei persoane.
Astfel, s-au conturat mai mult de două opinii:
● ConcepŃia subiectivă, potrivit căreia răspunderea se
fundamentează pe o prezumŃie de culpă a paznicului juridic.
IniŃial, prezumŃia de culpă a fost considerată relativă, putându-se
înlătura prin probarea lipsei de vină a celui ce exercita paza juridică.
Ulterior, practica judecătorească a evoluat spre o prezumŃie absolută de
culpă, ce putea fi înlăturată numai prin forŃa majoră, fapta victimei sau
fapta unei terŃe persoane.
Fundamentarea răspunderii pe temeiul prezumŃiei relative sau
absolute de culpă, a fost criticată, deoarece răspunderea se poate angaja
chiar dacă nu s-ar putea reŃine nicio culpă în sarcina paznicului juridic.
Astfel, a fost formulată concepŃia „culpei în paza juridică”, potrivit
căreia răspunderea paznicului are drept fundament nu o culpă prezumată,
ci o culpă dovedită. Paznicul juridic are obligaŃia de a feri pe celelalte
persoane de orice prejudiciu, iar dacă acesta s-a produs, dovada existenŃei
culpei a fost făcută.
● ConcepŃia obiectivă are în vedere că răspunderea paznicului
juridic nu se întemeiază pe culpa acestuia, ci pe un raport de cauzalitate

177
între fapta lucrului şi prejudiciul produs. Şi în cadrul concepŃiei obiective
se disting mai multe variante:
- o primă variantă fundamentează răspunderea pe ideea de risc,
astfel încât persoana care culege foloasele lucrului trebuie să
suporte şi răspunderea pentru prejudiciul cauzat de lucru;
- într-o a doua variantă, art. 1000 alin. 1 Cod civ. instituie nu o
prezumŃie de culpă, ci o prezumŃie de răspundere. Dacă
condiŃiile răspunderii sunt dovedite de victimă, paznicul
răspunde independent de culpă, însă nu în mod absolut, ci până
la limita cauzelor de exonerare;
- o altă variantă consideră că, la legea răspunderii se află ideea
de garanŃie privind riscul de activitate. Paznicul juridic
răspunde pentru riscul de activitate pe care îl introduce în
societate, prin folosirea bunului.
● Criteriul mixt subiectiv-obiectiv consideră că răspunderea
pentru lucruri se fundamentează pe un temei mixt, în sensul că ideea de
garanŃie se grefează pe ideea de culpă prezumată. Se argumentează că
insuficienŃele concepŃiei subiective a răspunderii sunt complinite de ideea
de garanŃie pentru viciile lucrului, pentru comportamentul general al
acestuia.
În prezent, marea majoritate a doctrinei şi practicii113 consideră că
răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri are ca fundament ideea
de garanŃie privind riscul de activitate. Astfel, se oferă victimei garanŃia
reparării prejudiciului în toate situaŃiile când acesta a fost cauzat de lucru.

§ 3. CondiŃiile răspunderii. Efecte juridice

● CondiŃiile răspunderii. Victima prejudiciului trebuie să facă

dovada următoarelor condiŃii:
- existenŃa prejudiciului;
- raportul de cauzalitate dintre lucru şi prejudiciu. Dacă
prejudiciul este consecinŃa faptei omului, lucrul fiind doar
instrumentul utilizat pentru săvârşirea faptei ilicite, raportul de
cauzalitate dintre lucru şi prejudiciu nu există;

113
Dec. nr. 47/2000 a C.A. Craiova în B.J./2003 – op. cit., p. 138-140 („Prin art. 1000
alin. 1 Cod civ. a fost instituită o răspundere pentru fapta lucrului, bazată pe o prezumŃie
legală de cauzalitate, în temeiul căruia, cel păgubit prin fapta lucrului, poate obŃine
repararea prejudiciului de la cel care deŃine paza juridică a lucrului respectiv”); Dec. nr.
1045/2001 a C.A. Iaşi, în JurisprudenŃa 2001 – op. cit. p. 102 „…răspunderea păzitorului
juridic îşi are raŃiunea în faptul că dreptul şi obligaŃia de control şi directivă asupra
lucrului îl îndreptăŃesc pe acesta să ia măsurile necesare pentru ca lucrul să nu se afle în
situaŃia de a cauza prejudicii altor persoane.”

178
 - faptul că lucrul se află în paza juridică a unei persoane.
Calitatea de paznic juridic nu trebuie dovedită. Până la proba
contrară, această calitate se prezumă că aparŃine proprietarului,
titularului unui alt drept real (dezmembrământ) sau
posesorului.
● Cauze de exonerare de răspundere. Pentru a se exonera de
răspundere, paznicul juridic trebuie să facă dovada uneia dintre
următoarele situaŃii:
- fapta victimei, dacă întruneşte caracteristicile unei adevărate
forŃe majore în raport cu fapta lucrului. În caz contrar, ea poate
duce numai la o diminuare a răspunderii paznicului juridic,
corespunzătoare participării şi vinei proprii a victimei;
- fapta unei terŃe persoane, în măsura în care întruneşte
caracterele unei forŃe majore. Dacă fapta terŃului nu întruneşte
condiŃiile pentru a conduce la înlăturarea totală a răspunderii
paznicului juridic, faŃă de victimă, vor răspunde solidar, atât
paznicul cât şi terŃa persoană în temeiul art. 1003 Cod civ;
- intervenŃia unui caz de forŃă majoră. ForŃa majoră este o
împrejurare externă, fără relaŃie cu lucrul care a provocat dauna
sau cu însuşirile sale.
Pentru a exonera de răspundere pentru prejudiciul produs prin fapta
lucrului, cauza de forŃă majoră trebuie să îndeplinească atât condiŃia
imprevizibilităŃii cât şi pe cea a inevitabilităŃii, insurmontabilităŃii
evenimentului extern.114
ForŃa majoră trebuie să fie absolut imprevizibilă şi absolut
insurmontabilă, în sensul că împrejurarea externă nu poate fi prevăzută şi
înlăturată de către orice persoană şi nu numai de paznicul juridic.
ForŃa majoră exonerează de răspundere numai în măsura în care a
fost sigura cauză care a provocat prejudiciul.
Precizări:

ForŃa majoră nu se confundă cu cazul fortuit. Aceasta este o
împrejurare relativ imprevizibilă şi relativ insurmontabilă,
raportată la puterea de cunoaştere a paznicului juridic. Cazul
fortuit nu-l exonerează de răspundere pe paznicul juridic, deşi
exclude culpa acestuia.

În materia răspunderii pentru fapta lucrului, cazul fortuit are în
vedere atât împrejurări exterioare lucrului relativ imprevizibile
sau insurmontabile, dar şi împrejurări intrinseci lucrului,

114
Dec. nr. 47/2000 a C.A. Craiova, în B.J. – op. cit. p. 138-140 („evenimentul de forŃă
majoră trebuie să aibă o origine exterioară, să fie imprevizibil şi de neînlăturat, atât în
producere, cât şi în efectele sale”).

179
 neimputabile paznicului juridic (vicii ascunse, defecte de
fabricaŃie).115
● Efecte juridice. Pentru a-şi recupera prejudiciul victima are la
dispoziŃie următoarele posibilităŃi:
- poate să obŃină despăgubiri de la paznicul juridic al bunului, în
temeiul art. 1000 alin. 1; la rândul său, cel ce are paza juridică
se poate regresa împotriva paznicului material, cu condiŃia de a
face dovada vinovăŃiei acestuia;
- poate să-l acŃioneze direct pe paznicul material, pentru fapta
proprie în baza art. 998-999 Cod civ.;
- dacă la producerea prejudiciului a contribuit şi un terŃ, poate să-
i acŃioneze atât pe paznicul juridic cât şi pe terŃ, potrivit art.
1003 Cod civ. Dacă cel ce are în paza juridică a bunului a plătit
toate despăgubirile, se poate regresa împotriva terŃului, pentru
ceea ce depăşeşte întinderea participării sale.

§ 4. CorelaŃiile cu alte forme de răspundere

Scopul principal al art. 1000 alin. 1 Cod civ. şi al răspunderii
pentru lucruri în general, este de a pune la dispoziŃia victimei un mijloc
eficient şi rapid de compensare a prejudiciului suferit, prin obŃinerea
de despăgubiri de la paznicul juridic al lucrului. Această cale nu
exclude posibilitatea victimei de a îndrepta împotriva:
- paznicului juridic sau al celui material, în baza răspunderii
pentru faptă proprie, potrivit art. 998-999 Cod civ.;
- paznicului juridic în calitate de comitent pentru fapta
prepusului (paznicului material), pe baza art. 1000 alin. 3 Cod
civ.;
- părinŃilor, institutorului sau meşteşugarului, în baza art. 1000
alin. 2 sau a art. 1000 alin. 4 Cod civ., dacă paznicul material
are calitatea de copil, elev sau ucenic.
Victima are alegerea de a folosi oricare dintre aceste acŃiuni, cu
precizarea că, prejudiciul fiind unic şi despăgubirea va fi tot unică.
Astfel, nu se pot obŃine mai multe despăgubiri pentru acelaşi prejudiciu,
pe temeiuri juridice diferite.

115
„Împrejurări ca ruperea unei piese, spargerea unui cauciuc sau blocarea sistemului de
frânare ca urmare a unei defecŃiuni a autovehiculului, fiind în strânsă legătură cu lucrul,
sunt cazuri fortuite şi ca atare, nu pot constitui cauze de exonerare de răspundere”(Dec.
nr. 424/1997 a T.S., sect. civ., în Îndreptar – op. cit. p. 153-154). Fenomenul intern,
defectarea supapei sistemului de frânare, produsă în timp ce autobuzul se deplasa pe un
drum în pantă sau în curbă, defecŃiune care nu putea fi depistată de şofer, poate fi calificat
caz fortuit (Dec. nr. 1045/2001 a C.A. Iaşi, în JurisprudenŃa CurŃii de Apel Iaşi 2001, op.
cit., p. 102-103).

180
181
2. Tabel comparativ
Răspunderea pentru fapta
animalului
S.M. Art. 1001 Cod civ.
Domeniu - se au în vedere animalele ce pot
de aplicaŃie fi apropriate şi supravegheate
(animalele domestice, din grădini
zoologice, circuri, din rezervaŃii);
- răspunderea revine persoanei care
avea paza juridică a animalului.
Fundament - răspundere obiectivă
juridic - are la bază garanŃia
comportamentului general al
animalului
CondiŃii - prejudiciul să fie cauzat de
animal;
- la data cauzării prejudiciului
animalul se afla în paza juridică a
persoanei de la care se pretinde
despăgubirea
Efecte • paznicul juridic răspunde
conform art. 1001 Cod civ.
• paznicul material răspunde
conform art. 998-999;
• ambii răspund solidar potrivit art.
1003 Cod civ.
Răspunderea pentru ruina edificiului
Art. 1002 Cod civ.
- se are în vedere demolarea sau
dezagregarea involuntară;
- ruina trebuie să fie urmarea lipsei de
întreŃinere ori a unui viciu de construcŃie;
- răspunderea revine proprietarului,
- răspunderea obiectivă;
- se întemeiază pe obligaŃia de garanŃie
legală că edificiul nu va provoca pagube
prin ruina sa.
- existenŃa prejudiciului;
- raport de cauzalitate dintre ruină şi
prejudiciu;
- ruina edificiului a fost cauzată de lipsa de
întreŃinere ori de un viciu al construcŃiei.
• proprietarul va fi obligat să plătească
despăgubiri pentru acoperirea
prejudiciului;
• proprietarul va avea drept de regres
împotriva vânzătorului, locatarului
construcŃiei, constructorului sau
arhitectului;
Răspunderea pentru prejudiciile
cauzate de lucruri în general
Art. 1000 alin. 1 Cod civ.
- se au în vedere lucrurile mobile şi
imobile fără distincŃie dacă sunt
sau nu periculoase;
- răspunderea revine paznicului
juridic (proprietar, titularul unui
dezmembrământ, posesorul
detentorului, hoŃului).
- răspunderea obiectivă
fundamentală pe ideea de garanŃie
privind riscul de activitate
- existenŃa prejudiciului;
- raportul de cauzalitate dintre fapta
lucrului şi prejudiciu.
• paznicul juridic răspunde potrivit
art. 1000 alin. 1;
• paznicul material răspunde potrivit
art. 998-999 Cod civ.;
• ambii răspund în solidar potrivit
art. 991-999 Cod civ.
 TITLUL IV
EXECUTAREA OBLIGAłIILOR CIVILE

A. Prezentare teoretică

Capitolul I
CONSIDERAłII GENERALE

§ 1. ModalităŃi de executare a obligaŃiilor

Raportul juridic obligaŃional, indiferent de izvorul său, conferă

creditorului dreptul de a pretinde debitorului să dea, să facă sau să nu facă
ceva, respectiv realizarea dreptului de creanŃă, iar debitorului obligaŃia
de a executa o prestaŃie pozitivă sau negativă, în funcŃie de obiectul ei,
adică liberarea lui de datorie.
Executarea obligaŃiilor se poate realiza prin două modalităŃi, şi
anume: executarea directă sau în natură şi executarea indirectă sau prin
echivalent.
a) Executarea directă sau în natură a obligaŃiilor are loc prin
plată, făcută de bunăvoie de către debitor, sau prin executarea silită, prin
intermediul forŃei coercitive a statului, în cazul în care debitorul refuză
executarea voluntară a obligaŃiei.
b) Executarea indirectă sau prin echivalent intervine atunci când,
din diferite motive, executarea în natură nu este posibilă. în acest caz,
creditorul poate pretinde de la debitor plata unor despăgubiri (daune-
interese) pentru acoperirea prejudiciului suferit ca urmare a neexecutării
culpabile sau executării necorespunzătoare a obligaŃiei.

§ 2. Principiul executării în natură a obligaŃiilor

● Realizarea dreptului creditorului are loc numai atunci când
debitorul execută obligaŃia pe care o datorează în natura ei specifică. De
cele mai multe ori, executarea unei alte prestaŃii de către debitor prin
înlocuirea celei iniŃiale sau o despăgubire bănească acordată pentru a
substitui executarea în natură a unei obligaŃii, nu prezintă interes pentru
creditor, deoarece nu satisface interesele acestuia. Pentru aceste motive,
executarea în natură a obligaŃiilor civile a fost ridicată la rang de
principiu.
● Principiul executării în natură a obligaŃiilor presupune
executarea obligaŃiei în natura sa specifică, adică realizarea obiectului

183
avut în vedere de părŃi, fără posibilitatea debitorului de a înlocui acest
obiect cu o altă prestaŃie, fără acordul debitorului.
Executarea în natură a obligaŃiei înseamnă executarea prestaŃiei
înseşi la care s-a obligat debitorul, şi nu plata unui echivalent bănesc în
locul acesteia.

Capitolul II
EXECUTAREA DIRECTĂ (ÎN NATURĂ)
A OBLIGAłIILOR

SecŃiunea I: Executarea voluntară în natură a obligaŃiilor

(sau executarea prin plată)

§ 1. NoŃiunea de plată. Reglementare

1. NoŃiune
Plata poate fi privită atât ca mijloc de executare voluntară a unei
obligaŃii, cât şi ca act juridic.
Plata, ca mijloc de executare a unei obligaŃii, cunoaşte două
sensuri:
- plata în sens larg (lato sensu) reprezintă executarea voluntară a
obligaŃiei de către debitor, indiferent de obiectul ei (transmiterea
sau constituirea unui drept, remiterea unui bun, efectuarea unei
reparaŃii, executarea unei lucrări, efectuarea unui transport de
către cărăuş, încheierea unui act juridic de către mandatar în
numele mandantului);
- plata în sens restrâns (stricto sensu) presupune executarea unei
obligaŃii de a da o sumă de bani.
Plata reprezintă şi o convenŃie între cel care o face şi cel care o
primeşte, un act juridic civil încheiat cu intenŃia de a stinge o obligaŃie
(animo solvendi).

2. Reglementare. Natură juridică

Codul civil reglementează plata ca un mijloc juridic de stingere a
obligaŃiilor în art. 1092-112, alături de alte modalităŃi de stingere a
obligaŃiilor, considerând executarea drept un mod de stingere a
obligaŃiilor, când în realitate, executarea este un efect direct al
contractului, iar stingerea este un efect al executării.

184
 Plata asigură realizarea efectelor raportului juridic prin executarea
prestaŃiei ce formează obiectul său, având drept consecinŃă stingerea
acestui raport.

§ 2. CondiŃiile plăŃii
1. Subiectele plăŃii
a) Subiectul pasiv al plăŃii(solvens)
● Potrivit art. 1093 alin. 1 C. civ. orice persoană interesată
poate face o plată. Astfel :
- în primul rând, cel Ńinut să facă o plată este debitorul. El poate
executa prestaŃia personal sau prin reprezentant;
- plata poate fi făcută de o persoană obligată alături de debitor
(un codebitor solidar) sau de o persoană obligată pentru
debitor (de exemplu un fidejusor);
- plata poate fi efectuată şi de o persoană interesată (de exemplu
dobânditorul imobilului ipotecat care plăteşte datoria pentru a
evita urmărirea silită a bunului) sau de un terŃ neinteresat (art.
1093 alin. 2 C. Civ. ). TerŃul poate plăti în numele debitorului în
temeiul gestiunii de afacere sau a unui contract de mandat, caz
în care se subrogă în drepturile creditorului plătit. De asemenea,
terŃul poate plăti în nume propriu, caz în care face o liberalitate
debitorului, fără posibilitatea de a se subroga în drepturile
creditorului în lipsa consimŃământul acestuia.

● Principiul conform căruia plata poate fi făcută în mod valabil de

orice persoană, cunoaşte următoarele excepŃii :
- în cazul obligaŃiilor „de a face” intuituu personae, plata nu poate fi
făcută decât de către debitorul acelei obligaŃii (art. 1094 C. civ.);
- când părŃile au convenit expres ca plata să nu fie făcută de altă
persoană decât debitorul;
- minorul sub 14 ani nu poate face o plată valabilă, deoarece nu are
capacitate de exerciŃiu. Pentru minor, plata se va efectua prin
reprezentantul său legal. Cu toate acestea, minorii sub 14 ani pot
efectua plăŃi în baza unor contracte de o valoare patrimonială redusă
(de exemplu, cumpărarea de rechizite, bilete de spectacol sau de
călătorii cu mijloacele de transport în comun);
- alienatul sau debilul mintal pus sub interdicŃie, neavând capacitate de
exerciŃiu, nu poate efectua o plată valabilă. Pentru interzisul
judecătoresc plata va fi făcută de tutore;

185
- în cazul obligaŃiilor „de a da”, plata trebuie făcută de proprietarul
capabil de a înstrăina lucrul dat ca plată (art. 1095 C. civ.). Astfel, cel
ce efectuează plata trebuie să fie o persoană cu capacitate de exerciŃiu
deplină şi, în acelaşi timp, proprietarul bunului – obiect al plăŃii116.

b) Subiectul activ al plăŃii (accipiens)

● Potrivit art. 1096 alin. 2 C. civ., plata trebuie să se facă
creditorului, reprezentantului său, sau persoanei autorizate de lege ori de
instanŃa de judecată să o primească. Astfel :
- în primul rând, cel îndreptăŃit să primească plata este creditorul.
După moartea acestuia, plata urmează a se face moştenitorilor
săi, acceptanŃi ai succesiunii;
- plata se poate face şi unui reprezentant legal (de exemplu, un
tutore al minorului) sau convenŃional (un mandatar al
creditorului);
- plata poate fi făcută şi unui terŃ autorizat de instanŃă să
primească plata pentru creditor. De exemplu, printr-o hotărâre
judecătorească de validare a popririi, creditorul popritor va
primi plata creanŃei poprite, deşi aceasta trebuia plătită
debitorului său care avea calitatea de creditor faŃă de debitorul
poprit.
- debitorul căruia i s-a notificat sau a acceptat cesiunea de
creanŃă, este obligat să facă plata noului creditor, căruia i s-a
transmis creanŃa prin cesiune.

● Prin excepŃie, Codul civil reglementează şi situaŃiile în care plata

este valabil făcută şi altor persoane, decât creditorului sau
împuternicitului său:
- când creditorul ratifică plata făcută unei persoane fără drept de a
o primi (art. 1096 alin. 2 C. civ.). Prin ratificare, terŃul care a
primit plata devine retroactiv mandatar al creditorului;
- când plata făcută altei persoane a profitat creditorului (art. 1096
alin. 2 teza II C. civ.). De exemplu, plata făcută de către
debitor unui creditor al creditorului său. Plata va profita
creditorului celui care a făcut-o, deoarece are ca efect stingerea

116
Cu titlu de excepŃie, dacă obiectul plăŃii constă într-o sumă de bani sau în bunuri ce
se consumă prin întrebuinŃare, nu se poate cere restituirea acestora în ipoteza în care
creditorul le-a consumat cu bună-credinŃă, chiar dacă plata a fost efectuată de o
persoană care nu era proprietar şi nu avea capacitate de exerciŃiu deplină (art. 1095
alin. 2 C. civ.). În ipoteza în care s-a plătit cu un bun aparŃinând altei persoane,
adevăratul proprietar va avea la dispoziŃie acŃiunea în revendicare. AcŃiunea va putea
fi paralizată de către creditor prin invocarea uzucapiunii sau a dobândirii proprietăŃii
prin posesia de bună-credinŃă a bunului mobil (art. 1909 C. civ.).

186
 obligaŃiei pe care acesta o avea faŃă de o altă persoană;
- când plata a fost făcută unui creditor aparent (spre exemplu,
plata făcută unui moştenitor aparent, înlăturat ulterior de la
moştenire de un succesor mai apropiat în grad).

● Persoana care primeşte plata (accipiens) trebuie să aibă

capacitate deplină de exerciŃiu. Plata făcută unui incapabil este
sancŃionată cu nulitatea relativă, iar debitorul va trebui să plătească, încă
o dată, celui împuternicit a o primi pentru incapabil. Cu toate acestea,
plata făcută unui astfel de creditor va fi valabilă în măsura în care profită
incapabilului (art. 1098 C. civ.);

2. Obiectul plăŃii

Debitorul are obligaŃia să execute întocmai prestaŃia ce o datorează

cu titlu de plată, respectiv să execute întocmai ceea ce au convenit părŃile.
Totodată, creditorul nu poate fi obligat să primească o altă
prestaŃie, indiferent de valoarea ei117. În acest sens, dispune şi art. 1100 C.
civ. : „creditorul nu poate fi silit a primi alt lucru decât acela ce i se
datoreşte, chiar când valoarea lucrului oferit ar fi egală sau mai mare”.
În raport de obiectul obligaŃiei de executat, distingem :
- dacă obiectul obligaŃiei constă în „a da” un bun cert, debitorul
este liberat prin predarea bunului în starea în care se găseşte în
momentul predării. El nu răspunde de pieirea totală sau parŃială
a lucrului, datorată forŃei majore sau cazului fortuit. Debitorul
va răspunde de pieirea bunului sau de deteriorarea acestuia
survenită după punerea sa în întârziere (art. 1102 C. civ.),
exceptând situaŃia în care va dovedi că bunul ar fi pierit şi la
creditor (art. 1156 alin. 2 C. civ.);
- când obiectul prestaŃiei este „de a da” bunuri de gen, debitorul
trebuie să remită creditorului bunuri la calitatea stabilită în
contract, iar în lipsă de stipulaŃie, bunuri de o calitate mijlocie
(art. 1103 C. civ.). În caz de pieire sau deteriorare, debitorul nu

117
Regula instituită de art. 1100 C. civ. cunoaşte şi câteva excepŃii, respectiv situaŃii
în care creditorul primeşte ca valabilă şi o altă prestaŃie decât cea datorată: a) darea în
plată, caz în care debitorul cu acordul creditorului predă un alt bun în contul datoriei;
b) compensaŃia unor obligaŃii reciproce între creditor şi debitor asupra unor bunuri de
acelaşi fel; c) dacă lucrul piere din culpa debitorului, obligaŃia se transformă în bani;
d) în cazul obligaŃiilor facultative, deşi debitorul se obligă la o datorie unică, el se
poate libera executând o altă prestaŃie; e) în cazul restituirii fructelor, datoria se
transformă într-o datorie de bani.

187
 este liberat, deoarece genera non perent;
- în cazul obligaŃiilor „de a face”, debitorul trebuie să execute
întocmai prestaŃia la care s-a obligat. La obligaŃia de rezultat se
consideră că debitorul a făcut plata numai în situaŃia în care s-a
obŃinut rezultatul.

3. Indivizibilitatea plăŃii

Potrivit art. 1101 alin. 1 C. civ., „debitorul nu poate sili pe creditor

a primi o parte din datorie, fie datoria divizibilă chiar”. Astfel plata se
consideră indivizibilă şi, în consecinŃă, datoria trebuie plătită în întregime.
Principiul indivizibilităŃii plăŃii cunoaşte două aspecte :
- un debitor nu se poate libera decât plătind deodată toată
prestaŃia, chiar dacă obiectul plăŃii ar fi divizibil prin natura lui
(de exemplu, o sumă de bani);
- dacă obiectul plăŃii presupune prestaŃii succesive, la scadenŃă,
fiecare prestaŃie face obiectul unei plăŃi distincte (spre exemplu,
plata lunară a chiriei).

● De la principiul indivizibilităŃii plăŃii se admit excepŃiile :

- prin convenŃie, părŃile stabilesc că plata este divizibilă,
creditorul acceptând astfel plăŃi fracŃionate. O asemenea
convenŃie este permisă deoarece regula indivizibilităŃii plăŃii
este supletivă, şi nu imperativă;
- în cazul decesului debitorului, datoria se divide între
moştenitori, exceptând situaŃia în care obligaŃia este
indivizibilă118;
- când intervine compensaŃia a două datorii inegale, datoria cea
mai mare se stinge până la concurenŃa celei mai mici, astfel
încât creditorul obligaŃiei mai mari va primi o plată parŃială;
- în ipoteza în care, în locul debitorului, datoria este plătită de
fidejusori în virtutea beneficiului de diviziune, fiecare dintre
fidejusori va plăti partea ce i se cuvine;
- când instanŃa de judecată acordă debitorului un termen de graŃie,
acestUIa îi va îngădui fie să facă o plată integrală la o dată
ulterioară decât cea prevăzută în convenŃie, fie să facă o plată
eşalonată;

118
Astfel, în cazul în care obligaŃia de a suporta cheltuielile de înmormântare este
stabilită de către defunct în sarcina legatarului prin una din clauzele testamentului,
obligaŃia de a le suporta îi revine numai acestuia, nu şi celorlalŃi moştenitori” (Dec. nr.
1658/31 octombrie 1981 a Trib. Supr., în Repertoriu pe anii 1980-1985, p. 135).

188
 - posesorul unui CEC, al unui bilet la ordin sau al unei cambii nu
poate refuza o plată parŃială.

4. Data şi locul plăŃii

● Data plăŃii. Plata trebuie făcută în momentul în care creanŃa

devine exigibilă (când creditorul poate să o ceară), iar datoria debitorului
a ajuns la scadenŃă. În privinŃa momentului în care creanŃa devine
exigibilă, se distinge între obligaŃii pure şi simple, şi obligaŃii afectate de
termen :
La obligaŃiile pure şi simple (neafectate de un termen), plata
trebuie făcută imediat. În momentul naşterii raportului obligaŃional, plata
devine exigibilă;
În cazul obligaŃiei cu termen, plata este exigibilă la data convenită
de către părŃi. Termenul poate fi stipulat în favoarea debitorului sau în
favoarea creditorului ori în favoarea ambelor părŃi.
• dacă prin acordul părŃilor, termenul a fost stipulat în beneficiul
exclusiv al creditorului, debitorul poate face plata anticipat numai
cu acordul acestuia,
• dacă nu rezultă din contract că termenul a fost prevăzut în favoarea
creditorului, se prezumă întotdeauna că termenul este în favoarea
debitorului (art. 1024 C. Civ. ). În acest caz, debitorul poate face
plata anticipat, dacă acest lucru prezintă interes pentru el
(restituirea unui împrumut cu dobândă).
• dacă termenul a fost prevăzut în favoarea ambelor părŃi (de
exemplu, în contractul de împrumut cu dobândă), plata trebuie
făcută la acel termen. PărŃile pot conveni şi un alt termen pentru
plată, astfel încât ea poate fi făcută şi anticipat.

● Locul plăŃii. Potrivit art. 1104 alin. 1 C.civ. plata trebuie a se

face la locul arătat în convenŃie”.
În consecinŃă, părŃile prin acordul lor stabilesc locul plăŃii. Astfel,
creditorul nu poate pretinde un alt loc, dar nici debitorul nu-l poate obliga
pe acesta să primească plata în alt loc. Dacă părŃile decid ca plata să se
facă la domiciliul debitorului, plata este cherabilă. Dacă s-a convenit ca
plata să se facă la domiciliul creditorului plata este portabilă.
Ori de câte ori părŃile nu au stabilit un alt loc al plăŃii, face
aplicare art. 1104 alin.3 C. Civ. care dispune expres că plata se face la
domiciliul debitorului119.
119
În legătură cu domiciliul debitorului, se pune problema dacă plata se face la
domiciliul din momentul încheierii contractului, sau la domiciliul stabilit între timp ?
În sprijinul ideii plata trebuie făcută la domiciliul din momentul încheierii

189
 Art. 1104 alin.2 C. Civ. înscrie şi o excepŃie de la această regulă şi
anume ipoteza în care obligaŃia de plată are ca obiect un lucru cert şi
determinat, iar părŃile nu au convenit cu privire la locul plăŃii, în acest caz
plata se face la locul în care se găsea obiectul în momentul încheierii
contractului. Când obiectul plăŃii îl constituie bunurile de gen, locul plăŃii
va fi domiciliul debitorului.
Cheltuielile pentru efectuarea plăŃii sunt în sarcina debitorului (art.
1105 C. civ.). Textul de lege are caracter supletiv, astfel încât părŃile pot
conveni şi altfel, respectiv cheltuielile să fie suportate de creditor, sau atât
de creditor cât şi de debitor.

§ 3. ImputaŃia plăŃii

1. Premisele imputaŃiei plăŃii

În ipoteza în care un debitor are faŃă de acelaşi creditor mai multe
datorii, având ca obiect bunuri de aceeaşi natură, şi plăteşte creditorului
o sumă insuficientă pentru a stinge toate aceste debite, se ridică
problema de a afla asupra căreia dintre debite se impută prestaŃia făcută
de debitor, respectiv de a determina care dintre datorii a fost stinsă.
Astfel, debitorul are interes să stingă datoriile cele mai oneroase,
care produc dobânzi şi pe cele care sunt însoŃite de garanŃii reale
constituite asupra bunurilor sale. În schimb, creditorul este interesat să
considere stinse, prin plata făcută de către creditor, creanŃele care nu
produc încă dobânzi, precum şi creanŃele neînsoŃite de garanŃii, şi să le
păstreze pe cele cu dobânzi şi garanŃii.
Pentru a opera imputaŃia plăŃii, este necesar ca datoriile să aibă
obiect sume de bani sau bunuri fungibile de acelaşi gen. ImputaŃia nu este
posibilă în cazul obligaŃiilor care au ca obiect bunuri individual
determinate.

2. Felurile imputaŃiei
ImputaŃia plăŃii este de două feluri: imputaŃie convenŃională şi

contratului, s-ar putea aduce argumentul conform căruia dacă s-ar admite ca plata să
se facă la noul domiciliul, ar însemna ca debitorul să modifice unilateral convenŃia.
Astfel, creditorul ar fi obligat la plata unor cheltuieli suplimentare. Din moment ce
textul de lege se referă la domiciliul debitorului, fără să facă nici o distincŃie, credem
că trebuie avut în vedere domiciliul debitorului din momentul executării obligaŃiei,
deoarece ar fi ilogic ca obligaŃia să fie executată la un domiciliu pe care nu-l mai are.
Dacă schimbarea domiciliului ar presupune cheltuieli suplimentare din partea
creditorului, acestea ar trebui suportate de către debitor, deoarece el este cel care a
iniŃiat schimbarea domiciliului.

190
 imputaŃie legală.
● ImputaŃia convenŃională poate fi făcută prin acordul părŃilor
sau prin voinŃa uneia dintre ele, fie a debitorului, fie a creditorului.
Potrivit art. 1110 C. civ., în lipsa convenŃiei părŃilor, primul care
poate decide asupra cărei obligaŃii se impută plata efectuată este
debitorul. Acesta însă trebuie să Ńină cont de următoarele reguli :

plata trebuie să fie suficientă pentru a acoperi întreaga
datorie asupra căreia debitorul face imputaŃia, deoarece, în
caz contrar, ar opera o plată parŃială, încălcându-se principiul
indivizibilităŃii plăŃii, cu excepŃia obligaŃiilor convenŃionale
unde sunt admise plăŃi parŃiale120;

dacă debitorul are o obligaŃie scadentă (exigibilă) şi alta
nescadentă (neexigibilă), plata făcută se impută asupra celei
scadente, exceptând cazul în care termenul este stipulat
exclusiv în interesul debitorului;

dacă creanŃa este producătoare de dobânzi şi debitorul
datorează atât suma împrumutată cât şi dobânda, plata se
impută mai întâi asupra dobânzilor, cu excepŃia cazului în
care creditorul ar fi de acord să se impute mai întâi asupra
capitalului (art. 1111 C. civ.).
Dacă debitorul nu face imputaŃia plăŃii, acest drept revine
creditorului. Acesta va specifica în chitanŃa liberatorie de obligaŃie, pe
care o remite debitorului, care dintre datorii s-a stins prin plată. Debitorul
este Ńinut de imputaŃia făcută de creditor, în sensul că nu poate solicita ca
imputaŃia să fie făcută asupra unei alte datorii, exceptând situaŃia în care
creditorul se face vinovat de eroare sau dol (art. 1112 C. civ.).

● ImputaŃia legală. Dacă nici una dintre părŃi nu a făcut imputaŃia

părŃii, aceasta se va face după regulile înscrise în art. 1113C. civ. Astfel :

dacă o datorie este scadentă şi alta nescadentă, plata se
impută asupra celei scadente, chiar dacă debitorul avea
interes să o stingă pe cealaltă121;

dacă toate datoriile au ajuns la scadenŃă, imputaŃia se va face
asupra datoriei mai oneroase pentru debitor (de exemplu,

120
În practică s-a stabilit că, atâta timp cât există neachitate mai multe rate scadente
ale chiriei şi locatarul face o plată parŃială, el va alege, atunci când plăteşte, care este
datoria pe care o va stinge (Dec. nr. 1813/1955 a Trib. Suprem, col. civ., în Culegere
de decizii/1955, p. 131).
121
Nu operează imputarea plăŃii din moment ce datoria restantă rămâne neachitată,
iar cea nerestantă se plăteşte pentru viitor. (A se vedea Decizia civilă nr. 1422/30
iunie 2000 a C. A. Iaşi, cu notă critică de M. GaiŃă, M. M. Pivniceru, în
JurisprudenŃa pe 2000, op. cit., p.83-87).

191
 datoria producătoare de dobânzi mai mari, datoria garantată
de o ipotecă);

dacă toate datoriile sunt scadente şi oneroase în aceeaşi
măsură, imputarea se va face asupra datoriei celei mai vechi;

dacă toate datoriile sunt scadente, la fel de oneroase şi au
aceeaşi vechime, plata se va imputa proporŃional asupra
fiecăreia dintre ele.

§ 4. Oferta reală de plată urmată de consemnaŃiune

● NoŃiune. În ipoteza unui eventual refuz al creditorului de a primi

plata de la debitor, acesta din urmă se poate libera de obligaŃia ce-i
incumbă prin procedura ofertei reale de plată urmată de consemnaŃiune
(art. 1114-1121 C. civ. şi art. 586-590 C. pr. civ.). Astfel, debitorul are
nu numai obligaŃia, ci şi dreptul de a face plata, în caz contrar el ar fi
trebui să suporte consecinŃele neexecutării prestaŃiei pe care el vrea să o
execute.
● Procedura ofertei de plată urmată de consemnaŃiune.
Procedura ofertei reale de plată se realizează în următoarele etape
succesive:
a) debitorul face o ofertă reală efectivă şi materială a lucrului
datorat. Oferta se face prin executor judecătoresc, care îl somează pe
creditor să se prezinte la data, ora şi locul stabilit pentru a primi plata,
b) dacă creditorul nu se prezintă la somaŃie ori refuză primirea
plăŃii, debitorul consemnează suma de bani sau lucrul la dispoziŃia
creditorului. Refuzul creditorului de a primi suma va fi consemnat într-un
proces verbal, după care debitorul va consemna suma oferită la CEC sau
la administraŃia financiară la dispoziŃia creditorului şi va depune recipisa
la corpul executorilor judecătoreşti ai instanŃei domiciliului creditorului.
c) validarea consemnării de către instanŃa judecătorească,
debitorul fiind liberat la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii
judecătoreşti de validare a consemnării. El va putea retrage suma depusă,
dacă, după consemnare, nu a fost ridicată de creditor sau instanŃa nu a
validat plata122.
● Efecte juridice. Oferta reală urmată de consemnaŃiune este

122
Practica a stabilit că, dacă vânzătorul refuză să primească restul de preŃ,
cumpărătorul nu va putea cere rezoluŃiunea contractului, deoarece are posibilitatea de
a face oferta de plată şi a consemna suma respectivă (Dec. nr. 875/3 septembrie 1965
a Trib. Supr., col. civ., în JustiŃia nouă nr. 12/1965, p. 173). Cel mai frecvent,
procedura ofertei de plată este întâlnită la contractele de închiriere, când proprietarul
refuză să primească chiria de la locatar (Dec. nr. 227/7 aprilie 1972 a Trib. Suprem,
sect. civ., în Culegere dedecizii/1972, p. 131);

192
liberatorie pentru debitor întocmai ca o plată făcută creditorului. De la
data consemnării, debitorul nu va mai fi Ńinut să plătească daune moratorii
pentru executarea cu întârziere a obligaŃiei şi nu mai suportă nici riscul
pieirii fortuite a lucrului care, deşi prin natura sa e un bun de gen, prin
consemnare se individualizează.
În sistemul Codului civil nu este reglementată posibilitatea punerii
în întârziere a creditorului în caz de refuz nejustificat al acestuia de a
primi plata şi nici răspunderea creditorului pentru pagubele pricinuite
debitorului ca urmare a refuzului nejustificat.
Singura cale de liberare a debitorului în ipoteza în care doreşte să
execute voluntar prestaŃia, dar creditorul refuză nejustificat primirea
plăŃii este oferta reală urmată de consemnaŃiune123.

§ 5. Proba plăŃii

După cum am văzut, plata are ca efect liberarea debitorului de

obligaŃia asumată. Cu toate acestea, există situaŃii în care un creditor
contestă executarea obligaŃiei de către debitorul său, caz în care se pune
problema probei plăŃii.
● Sarcina probei revine aceluia care face o propunere înaintea
judecăŃii, respectiv creditorului sau debitorului, după caz:
- Creditorul are pretinde că debitorul nu şi-a executat
obligaŃia, trebuie să dovedească acesta.
- Debitorul, dacă pretinde stingerea obligaŃiei prin plată, va
trebui să probeze faptul efectuării plăŃii.
● Mijloace de probă. OperaŃia plăŃii fiind un act juridic,
mijloacele de probă vor fi cele din materia actelor juridice, respectiv :
- pentru prestaŃiile mai mari de 250 lei, dovada plăŃii se va putea
face numai prin înscris (art. 1169 C. civ.). În marea majoritatea
a cazurilor, creditorul eliberează debitorului o chitanŃă, sub
semnătură privată, prin care atestă efectuarea plăŃii;
- în cazul unei imposibilităŃi materiale sau morale de a cere
creditorului un înscris (chitanŃă liberatorie), debitorul va putea
face dovada plăŃii cu orice mijloc de probă.
În unele cazuri, faptul plăŃii este prezumat de lege. Astfel, potrivit
art. 1138 C. civ., „remiterea voluntară a titlului original făcută de

123
Dec. nr. 134/5 februarie 1971 a Trib. Suprem, sect. civ., în Culegere de
decizii/1971, p. 75). Totodată, oferta reală este incidentă şi în privinŃa refuzului de a
primi o sumă de bani reprezentând cheltuieli de întreŃinere (Dec. civ. nr. 1443/18
septembrie 2002 a C. A. Iaşi, în JurisprudenŃa pe 2002, p. 58).

193
creditor debitorului dă proba liberaŃiunii. Remiterea voluntară a copiei
legalizate a titlului presupune remiterea datoriei sau plata, până la proba
contrarie”.
Prin urmare:

atunci când creditorul remite debitorului titlul constatator
al creanŃei care este un înscris sub semnătură privată, se
prezumă absolut liberalizarea sa prin plată;

dacă se restituie debitorului titlul original constatator al
creanŃei (înscris autentic) sau hotărâre judecătorească
învestită cu formulă executorie, se prezumă relativ
liberarea prin plată124;

în celelalte cazuri, creditorul va elibera debitorului o
chitanŃă prin care să se ateste plata făcută (chitanŃă
liberatorie).

SecŃiunea a II-a: Executarea silită a obligaŃiilor

§ 1. NoŃiunea de executare silită

De regulă, debitorul îşi execută voluntar obligaŃia, prin efectuarea

plăŃii. Totuşi, dacă debitorul nu execută de bunăvoie obligaŃia, deci nu
efectuează plata, creditorul poate recurge la executarea silită a obligaŃiei
debitorului.
Executarea silită presupune un ansamblu de proceduri
reglementate de lege, prin intermediul cărora se asigură, cu sprijinul
forŃei coercitive a statului, realizarea dreptului creditorului, atunci când
debitorul refuză să facă plata.
Executarea silită se face în natură, prin obligarea debitorului să
execute efectiv şi real obiectul obligaŃiei. Atunci când se cere executarea
silită în natură a obligaŃiei se face tot o plată – creditorul obŃine exact
obiectul obligaŃiei –, dar această plată nu se execută de bunăvoie, ci este
o plată silită.
În situaŃia în care executarea în natură a obligaŃiei nu mai este
posibilă, se trece la executarea ei prin echivalent, adică prin acordarea de

124
În cazul în care se remite debitorului titlul constatator al creanŃei – înscris sub
semnătură privată –, prezumŃia de liberare e relativă, iar dacă se remite titlu
constatator – înscris autentic –, prezumŃia de liberare a debitorului e absolută. SoluŃia
este logică, deoarece actul sub semnătură privată există într-un singur exemplar, în
schimb de pe un înscris autentic se pot dobândit copii legalizate.

194
despăgubiri creditorului pentru prejudiciul datorat neexecutării în natură a
obligaŃiei.

§ 2. Executarea silită în natură

În executarea silită a obligaŃiilor distingem după cum obiectul
acestora constă în „a da”, „a face” sau „a nu face” :

a) Executarea silită a obligaŃiilor „de a da”.

●Dacă obligaŃia de „a da” are ca obiect o sumă de bani,
executarea silită în natură este întotdeauna posibilă şi fără participarea
debitorului. În virtutea dreptului de gaj general pe care-l are asupra
patrimoniului debitorului;
●Dacă obiectul obligaŃiei de „a da” îl constituie un bun de gen,
dreptul de proprietate se transmite în momentul individualizării acestuia.
În acest caz, creditorul va putea opta între :
- executarea silită în natură când acest lucru este cu putinŃă;
- achiziŃionarea unei cantităŃi de bunuri echivalente obiectului
obligaŃiei, pe contul debitorului, urmând a recupera preŃul prin
executarea silită asupra bunurilor debitorului;
- executarea silită prin echivalent, adică plata de despăgubiri.
●Dacă obligaŃia de „a da” are ca obiect un bun individual
determinat, atunci ea include două obligaŃii principale :
- obligaŃia de transfera sau constitui dreptul de proprietate sau
alt drept real asupra bunului. Transferul dreptului de
proprietate sau a altui drept real asupra bunului individual
determinat se face în momentul realizării acordului de voinŃă,
fără a fi necesară vreo acŃiune din partea debitorului. Deoarece
transferul proprietăŃii sau a altui drept real se produce în baza
legii, nu se mai pune problema executării silite. În principiu,
această obligaŃie se poate executa întotdeauna în natură, chiar în
temeiul legii;
- obligaŃia de a preda un lucru. Predarea lucrului impune
participarea debitorului şi constă într-o obligaŃie „de a face”,
care include şi păstrarea bunului până în momentul predării.
Cât timp bunul se află la debitor, executarea silită în natură este
posibilă. În schimb, dacă bunul este distrus sau ascuns, executarea silită
în natură devine imposibilă, urmând a se trece la executarea prin
echivalent.
În ipoteza în care bunul este înstrăinat unui terŃ, creditorul va putea
intenta acŃiune în revendicare. TerŃul se va putea apăra invocând
uzucapiunea, dacă bunul este imobil sau dobândirea proprietăŃii prin
posesie de bună-credinŃă (art. 1909 C. civ.) dacă bunul e mobil. În această

195
situaŃie, creditorul se va mulŃumi cu executarea silită prin echivalent a
prestaŃiei.

b) Executarea obligaŃiei „de a face” şi „de a nu face”

Potrivit art. 1075 C. civ., „orice obligaŃie de a face sau de a nu face
se schimbă în dezdăunări, în caz de neexecutare din partea debitorului”.
Pornind de la textul legal, în aparenŃă, s-ar putea concluziona că
obligaŃiile „de a face” şi „de a nu face” ar putea fi executate în natură, pe
cale silită.
O asemenea concluzie ar fi greşită deoarece, în acest mod, I s-ar
permite debitorului ca, prin simpla manifestare unilaterală de voinŃă, să
schimbe obiectul obligaŃiei, din prestaŃia pe care o datora efectiv, într-o
sumă de bani.
Codul civil conŃine reglementări speciale care permit executarea
silită în natură a obligaŃiIlor „de a face” şi „de a nu face”. AstfeL:

în cazul obligaŃiilor „de a face” care nu se execută, instanŃa
va putea autoriza pe creditor să ducă la îndeplinire obligaŃia
în contul debitorului (art. 1077 C. civ.).

În privinŃa obligaŃiei „de a nu face”, art. 1076 C. civ.
permite creditorului să ceară instanŃei să-l oblige pe debitor
să distrugă ceea ce a făcut prin încălcarea obligaŃiei, sau să îl
autorizeze chiar pe creditor să distrugă bunul, pe cheltuiala
debitorului.

§ 3. Daune cominatorii

1. NoŃiune
Daunele cominatorii sunt un mijloc indirect de constrângere a
debitorului la executarea obligaŃiilor de „a face” şi „a nu face”, ce
constă într-o sumă de bani pe care debitorul trebuie să o plătească
pentru fiecare zi de întârziere sau altă unitate de tip: săptămână, lună,
până la executarea obligaŃiei.
Cuantumul sumei şi unitatea de timp pentru care se acordă, se
stabilesc prin hotărâre judecătorească. Dacă debitorul continuă să nu-şi
execute delegaŃia, instanŃa poate mări cuantumul lor.

2. Caractere juridice
a) constituie un mijloc de constrângere a debitorului la
executarea obligaŃiei. Ele sunt un mijloc indirect de asigurare a execuŃiei
în natură a obligaŃiilor, prin plata unei sume de bani pe o unitate de timp
(zi, săptămână, lună) în ipoteza în care debitorul nu-şi execută voluntar
obligaŃia;
b) nu au caracter reparator al prejudiciului suferit de creditor

196
prin neexecutarea de către debitor a obligaŃiei. Prin urmare, daunele
cominatorii nu se pot identifica cu daunele-interese (compensatorii sau
moratorii) deoarece la stabilirea daunelor cominatorii nu se Ńine seama
de prejudiciul suferit de creditor.
c) sunt un mijloc subsidiar de a deŃine executarea obligaŃiei. De
regulă, executarea silită a unei obligaŃii se face în natura ei specifică,
debitorul trebuind să execute efectiv prestaŃia la care s-a obligat. Astfel,
daunele cominatorii se vor cere cu titlu excepŃional numai dacă nu există
alte mijloace prin care se poate executa silit obligaŃia în natura ei;
d) au un caracter nelimitat în timp, deoarece nu se cunoaşte cât
timp debitorul nu-şi va executa obligaŃia. În ipoteza în care debitorul îşi
execută obligaŃia, acordarea daunelor cominatorii nu se mai justifică;
e) au un caracter provizoriu, astfel încât cuantumul lor poate fi
modificat de instanŃa de judecată. Astfel, în cazul în care debitorul
persistă în neexecutare, instanŃa le va putea mări;

3. Domeniu de aplicare.
Daunele cominatorii nu se aplică obligaŃiilor având ca obiect sume
de bani, deoarece acestea produc dobânzi în caz de întârziere în
executare, şi nici obligaŃiilor de a da care pot fi executate în natură.
Daunele cominatorii îşi găsesc incidenŃă în asigurarea executării
obligaŃiilor de „a face” şi de „a nu face”. În acest caz, creditorul recurge
la daune cominatorii atunci când urmăreşte ca debitorul să-şi execute
obligaŃia în natura sa specifică.
Prin excepŃie chiar şi în cazul obligaŃiilor de a face şi a nu face,
daunele cominatorii nu se acordă în următoarele situaŃii :
- când executarea în natură a obligaŃiei nu mai este posibilă,
deoarece scopul ei nu mai poate fi atins;
- când este posibilă executarea în natură a obligaŃiei pe cale silită
prin intermediul executorilor judecătoreşti sau de creditor, pe
cheltuiala debitorului;
- când refuzul debitorului de a executa este clar exprimat, astfel
încât instanŃa judecătorească va stabili direct despăgubirea
pentru prejudiciul suferit de către creditor. Prin urmare, dacă
debitorul nu execută, execută cu întârziere sau necorespunzător
obligaŃia asumată, instanŃa nu va acorda daune cominatorii, ci
despăgubiri pentru prejudiciul cauzat.

197
 Capitolul II
EXECUTAREA INDIRECTĂ (PRIN ECHIVALENT) A
OBLIGAłIILOR

1. NoŃiunea de executare indirectă a obligaŃiilor

● Executarea indirectă a obligaŃiilor intervine atunci când, din
anumite motive, executarea directă sau în natură nu mai este posibilă.
Astfel, executarea în natură nu mai poate fi obŃinută:
- în cazul obligaŃiilor de a face, asumate intuituu personae sau
care trebuiau executate într-un termen considerat esenŃial de
către creditor;
- în cazul obligaŃiilor de a nu face, dacă debitorul nu-şi respectă
obligaŃia asumată.
În aceste condiŃii, creditorul poate pretinde de la debitor plata unor
despăgubiri sau daune-interese, în scopul reparării prejudiciului suferit ca
urmare a neexecutării culpabile sau executării necorespunzătoare a
obligaŃiei.
Executarea indirectă a obligaŃiei reprezintă dreptul creditorului
de a pretinde şi de a obŃine de la debitor echivalentul prejudiciului pe
care l-a suferit, ca urmare a neexecutării, executării cu întârziere sau
necorespunzătoare a obligaŃiei asumate.
Pentru aceste considerente, executarea indirectă a obligaŃiilor este
considerată drept o executare prin echivalent.

2. NoŃiunea de despăgubiri (daune-interese)

● Potrivit art. 1073 C. civ., „creditorul are dreptul de a dobândi
îndeplinirea exactă a obligaŃiei şi, în caz contrar, are dreptul la
dezdăunare”. Aceste dezdăunări se numesc şi despăgubiri sau daune
interese.
Despăgubirile (daunele-interese) reprezintă echivalentul
prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării sau executării
necorespunzătoare a obligaŃiei de către debitor. Ele se pot acorda fie
sub forma unei sume globale, fie a unor sume prestate periodic.
Despăgubirile se împart în două categorii :
- despăgubiri moratorii reprezentând echivalentul prejudiciului
suferit de către debitor a obligaŃiei asumate;
- despăgubiri compensatorii reprezentând echivalentul
prejudiciului suferit de creditor pentru neexecuarea totală sau
parŃială a obligaŃiei.
Despăgubirile moratorii se pot cumula cu executarea în natură a
obligaŃiei, pe când cele compensatorii nu pot fi cumulate, având drept
scop tocmai înlocuirea executării în natură.

198
Reprezentări grafice

P l a t a = executarea voluntară a obligaŃiei de către debitor, indiferent de

obiectul ei

- o persoană interesată
Subiect activ - o persoană neinteresată
- debitor
- codebitor sau fidejusor

- creditorul / reprezentant legal

- terŃ autorizat de justiŃie
Subiect pasiv - persoană fără calitatea de a o primi dacă creditorul
ratifică plata / plata foloseşte creditorului / plata a
fost făcută unui creditor aparent

creditorul nu poate fi silit a primi alt lucru decât

acela
Obiectul care i se datorează, chiar dacă valoarea bunului ar fi
mai mare (art. 1100 C. civ.).

Principiul indivizibilităŃii plăŃii

- cel ce face plata trebuie să plătească în întregime
(art. 1101 C. civ.)
- plata este divizibilă :
● părŃile stabilesc prin convenŃie
● decesul debitorului cu mai mulŃi succesori
● stingerea obligaŃiei prin compensaŃie
● plată făcută de fidejusori
● termen de graŃie

la obligaŃiile pure şi simple, în momentul

naşterii raportului juridic
Data plăŃii
la obligaŃiile cu termen, la termenul prevăzut
stabilit de părŃi

la locul convenit de părŃi şi, în lipsă, la

domiciliul
Locul plăŃii debitorului – plată cherabilă

la domiciliul creditorului (plată portabilă)

199
Dovada plăŃii

● remiterea voluntară a titlului constatator, înscris

sub semnătură privată, prezumă absolut liberarea
● se remite titlul constatator – înscris autentic,
se prezumă relativ liberarea prin plată

sumă de bani pe care debitorul trebuie să o plătească pentru

fiecare zi de întârziere sau altă unitate de timp, până la
executarea obligaŃiei

daune
cominatorii

daune-interese
(despăgubiri)

moratorii
- echivalentul prejudiciului pe
care creditorul îl suferă ca
urmare a executării cu întâr-
ziere a obligaŃiei
compensatorii
- echivalentul prejudiciului
suferit de creditor pentru
neexecutarea totală sau par-
Ńială a obligaŃiei

200
 TITLUL V
TRANSMITEREA, TRANSFORMAREA ŞI STINGEREA
OBLIGAłIILOR CIVILE

A. Prezentare teoretică

Capitolul I
TRANSMITEREA OBLIGAłIILOR

SecŃiunea I: ConsideraŃii generale

● NoŃiune. ObligaŃiile pot forma obiectul unei transmisiuni mortis

causa, cât şi între vii (inter vivos). Astfel,
- mortis causa (pentru cauză de moarte), obligaŃiile se transmit
prin decesul unei părŃi, persoana defunctului fiind continuată de
moştenitorii săi. Prin deces se poate transmite atât creanŃele cât
şi datoriile ca elemente ale patrimoniului;
- prin acte între vii, poate avea loc atât o transmitere de creanŃă
cât şi de datorie. Codul civil reglementează numai transmisiunea
de creanŃă (cesiunea de creanŃă). Transmisiunea de datorie nu
este reglementată, dar se poate realiza prin diferite mijloace.
În primul caz, creanŃa şi datoria formează obiectul unei
transmisiuni mortis causa, universală sau cu titlu universal. În cel de-al
doilea caz, transmisiunea se face inter vivos şi cu titlu particular.
Transmisiunea obligaŃiei prin acte între vii este operaŃiunea
juridică în temeiul căreia, prin voinŃa părŃilor sau prin efectul legii,
latura activă sau latura pasivă a raportului obligaŃional trece, de la
părŃi, la o altă persoană.
●Moduri de transmitere. Transmiterea obligaŃiilor între vii poate
fi făcută cu titlu gratuit (donaŃie) sau cu titlu oneros (vânzare).
Ca moduri de transmitere a obligaŃiilor, Codul civil cunoaşte:
cesiunea de creanŃă; subrogaŃia în drepturile creditorului prin plata
creanŃei; poprirea.125

SecŃiunea a II a : Mijloace de transmitere a obligaŃiilor

§1. Cesiunea de creanŃă

125
Poprirea se studiază la materia Dreptului de procedură civilă.

201
 1. NoŃiune. Reglementare
NoŃiune: Cesiunea de creanŃă este un contract prin care creditorul
transmite dreptul său de creanŃă unei alte persoane.
Deşi contractul se încheie între creditor (titular al dreptului de
creanŃă) şi persoana căreia i se transmite creanŃa, cesiunea implică trei
persoane:
- creditorul care transmite creanŃa, denumit cedent;
- terŃul căruia i se transmite creanŃa, denumit cesionar;
- debitorul creanŃei ce se transmite, numit debitor cedat.
Prin efectul cesiunii, noul creditor al debitorului cedat va fi
cesionarul.
● Reglementare. Codul civil reglementează cesiunea de creanŃă în
materia vânzării (art. 1391-1398 şi art. 1402-1404). De regulă, cesiunea
se face cu titlu oneros prin contract de vânzare-cumpărare sau prin
contract de schimb. De asemenea, ea poate fi făcută şi prin contract cu
titlu gratuit, prin contract de donaŃie.

2. CondiŃii
● CondiŃii generale. Cesiunea de creanŃă este un contract, şi prin
urmare trebuie să îndeplinească toate condiŃiile de valabilitate ale
contractului (obiect, cauză, consimŃământ, capacitate).

În principiu, orice creanŃă poate forma obiectul cesiunii. Sunt
incesibile creanŃele cu caracter personal, precum: salariul,
pensia de întreŃinere.

Cesiunea de creanŃă este un contract consensual, deci se încheie
valabil prin acordul de voinŃă dintre cedent şi cesionar.
Încheierea actului în formă autentică este cu titlu gratuit, situaŃie
în care constituie o donaŃie.

Pentru validitatea cesiunii de creanŃă nu se cere consimŃământul
debitorului cedat. În schimb, pentru opozabilitatea faŃă de terŃi a
contractului de cesiune, legea impune îndeplinirea unor
formalităŃi.
● FormalităŃi pentru opozabilitate. Pentru ca cesiunea de creanŃă
să fie opozabilă terŃilor, din care face parte şi debitorul cedat, trebuie
îndeplinite următoarele formalităŃi de publicitate (art. 1393 Cod civ.):
• notificarea, prin care fie cedentul, fie cesionarul îi aduce la
cunoştinŃă debitorului faptul cesiunii, a schimbării creditorului şi
principalele clauze ale contractului;
• acceptarea cesiunii de către debitorul cedat, în sensul că a luat
cunoştinŃă de schimbarea creditorului iniŃial.
Acceptarea poate fi făcută:
- în formă autentică, caz în care este opozabilă terŃilor;

202
 - în forma înscrisului sub semnătură privată care emană de la
debitor. În acest caz, cesiunea este opozabilă numai debitorului
cedat, nu şi celorlalŃi terŃi.

3. Efectele juridice
Trebuie să facem distincŃia după cum efectele juridice se produc
între cedent şi cesionar, ca părŃi ale contractului, sau faŃă de terŃi.
● Efectele cesiunii între părŃi. Ca efect al încheierii contractului
de cesiune:
a) creanŃa trece din patrimoniul cedentului în patrimoniul
cesionarului cu toate drepturile pe care i le conferă cedentului. Şi anume:
- creanŃa îşi păstrează natura juridică civilă sau comercială;
- creanŃa se transmite cu eventualele garanŃii (ipotecă, privilegii,
fidejusiune);
- dacă creanŃa constă într-o sumă de bani, va continua să producă
aceeaşi dobândă.
b) cesionarul devine creditor pentru valoarea nominală a creanŃei,
indiferent de preŃul plătit şi chiar dacă cesiunea s-a făcut cu titlu gratuit.
De exemplu: cedentul transmite o creanŃă de 5000 euro
cesionarului pentru suma de 3000 euro sau o donează acestuia. Indiferent
de transmisiunea cu titlu oneros sau gratuit a creanŃei, cesionarul va
pretinde debitorului cedat să-i plătească valoarea nominală a creanŃei,
respectiv suma de 5000 euro.
c) dacă cesiunea de creanŃă se face cu titlu oneros, ea dă naştere în
sarcina cedentului a obligaŃiei de garanŃie.
ObligaŃia de garanŃie a cedentului este de două feluri:
● garanŃie de drept (legală), stabilită de art. 1392 Cod civ.
Potrivit textului de lege, cedentul are obligaŃia de a garanta că, la
momentul cesiunii, creanŃa cedată există în mod valabil şi că este titularul
ei. În schimb, cedentul nu garantează şi solvabilitatea debitorului cedat
(art. 1397 Cod civ.);
● garanŃie convenŃională. DispoziŃiile legale privind garanŃia de
drept a cedentului sunt dispozitive, astfel încât părŃile, printr-o clauză
contractuală, pot să deroge, stabilind alte reguli de garanŃie, şi anume:
- Clauze de agravare de răspundere, în sensul că cedentul
garantează solvabilitatea debitorului din momentul încheierii
contractului. Printr-o clauză expresă, cedentul se poate angaja să
garanteze şi solvabilitatea viitoare a debitorului cedat (art. 1398
Cod civ.). În toate cazurile însă, cedentul răspunde numai în
limitele preŃului cesiunii, şi nu în limitele valorii nominale a
creanŃei (art. 1399 Cod civ.).
- clauze de atenuare a răspunderii, în sensul stabilirii unei
garanŃii parŃiale sau a excluderii oricărei garanŃii a cedentului

203
 (nu se garantează nici măcar existenŃa creanŃei). Cu toate
acestea, în măsura în care existenŃa creanŃei este afectată de
faptul personal al cedentului, el va fi Ńinut răspunzător faŃă de
cesionar. Spre exemplu, creanŃa nu mai există datorită faptului
său personal de a primi plata datoriei, astfel încât va fi Ńinut să
răspundă faŃă de cesionar.
● Efectele faŃă de terŃi. Cesiunea produce efecte faŃă de terŃi
numai în momentul notificării făcute prin intermediul executorilor
judecătoreşti sau al acceptării ei de către debitorul cedat prin înscris
autentic. FaŃă de debitorul cedat, cesiunea produce efecte şi prin
acceptarea ei prin înscris sub semnătură privată.
În consecinŃă, sunt terŃi în materia cesiunii de creanŃă:
- debitorul cedat;
- cesionarii ulteriori şi succesivi ai aceleiaşi creanŃe;
- creditorii cedentului.
a) până la notificarea sau acceptarea cesiunii, debitorul cedat
poate să o ignore, în sensul că poate plăti în mod valabil cedentului (art.
1395 Cod civ.). Dacă, totuşi cedentul face cesiunea, debitorul cedat se va
putea apăra faŃă de cesionar prin invocarea chitanŃelor liberatorii
provenind de la cedent, chiar dacă au dată ulterioară cesiunii. În schimb,
aceste chitanŃe trebuie să aibă dată anterioară notificării sau acceptării.
După îndeplinirea formalităŃilor, debitorul cedat devine debitorul
cesionarului şi nu va mai putea plăti în mod valabil cedentului.
b) în cazul în care cedentul a înstrăinat creanŃa, succesiv, la mai
mulŃi cesionari, se naşte un conflict între cesionarii ulteriori. Conflictul
se soluŃionează potrivit regulii „qui prior tempore potior jure” astfel încât
cesionarul care notifică primul sau obŃine acceptarea debitorului cedat
prin înscris autentic, va deveni terŃ faŃă de celelalte acte de cesiune făcute
de cedent. În consecinŃă, lui i se va transmite creanŃa, devenind creditor
faŃă de debitorul cedat.
c) creditorii cedentului pierd prin efectul cesiunii un element al
gajului general pe care îl au asupra patrimoniului acestuia. Prin urmare,
cât timp nu au fost îndeplinite formalităŃile prevăzute de lege, ei sunt terŃi
faŃă de contractul de cesiune, şi vor putea urmări creanŃa pe care cedentul
o are împotriva debitorului cedat. După efectuarea publicităŃii, cesiunea le
devine opozabilă şi în consecinŃă nu vor mai putea face urmărirea.

§ 2. SubrogaŃia în drepturile creditorului prin plata creanŃei

1. NoŃiune. Reglementare.
● NoŃiune. În cazul în care o persoană plăteşte o datorie care nu-i
incumbă, ea va putea fie să ceară restituirea plăŃii nedatorate, fie să

204
acŃioneze pe debitorul pentru care a plătit printr-o acŃiune derivând din
mandat, îmbogăŃire fără justă cauză sau gestiune de afaceri. În aceste
cazuri însă, cel care a plătit (solvensul) nu va beneficia de garanŃiile şi
accesoriile ce asigurau creditorului realizarea creanŃei.
De aceea, legea a prevăzut şi modalitatea ca plata să se facă prin
subrogare (înlocuire), caz în care creanŃa cu toate drepturile şi accesoriile
sale se va transmite de la creditor la plătitorul creanŃei (solvens). Astfel,
deşi iniŃial era terŃ faŃă de raportul dintre creditor şi debitor, solvens, prin
plata creanŃei, ia locul creditorului; debitorul devenind obligat faŃă de
acesta.
SubrogaŃia în drepturile creditorului prin plata creanŃei este un
mijloc de transmitere legală sau convenŃională a dreptului de creanŃă
cu toate garanŃiile şi accesoriile sale, către un terŃ care a plătit pe
creditorul iniŃial în locul debitorului.
● Reglementare. Art. 1006-1109 Cod civ. reglementează două
categorii de subrogaŃii: subrogaŃia legală şi subrogaŃia convenŃională.
Aceasta la rândul ei poate fi subrogaŃie convenŃională consimŃită de
creditor şi subrogaŃie convenŃională consimŃită de debitor.

2. Categorii de subrogaŃie

a) SubrogaŃia legală
Potrivit art. 1108 Cod civ. subrogaŃia operează de drept în
următoarele cazuri:
• „în folosul aceluia care, fiind el însuşi creditor, plăteşte altui
creditor care are preferinŃă” (art. 1108 alin. 1).
De exemplu, un creditor plăteşte altui creditor cu rang preferenŃial
(un creditor chirografar plăteşte creanŃa unui creditor ipotecar, sau un
creditor ipotecar de rang inferior plăteşte unui creditor ipotecar de rang
superior). Primul creditor este interesat să plătească atunci când creditorul
cu rang preferenŃial ameninŃă să scoată bunul asupra căruia se poartă
garanŃia sa reală, într-un moment în care, prin preŃul obŃinut pe bun, nu s-
ar fi putut îndestula decât creditorul cu rang prioritar.
Primul creditor, prin plata celui cu rang preferenŃial, se subrogă în
drepturile acestuia, şi va putea aştepta până în momentul în care, prin
vânzarea bunului, va putea acoperi ambele creanŃe: propria creanŃă şi pe
cea pe care a plătit-o pentru creditorul cu rang preferenŃial.
• „în folosul aceluia care, dobândind un imobil, plăteşte creditorilor
căror acest imobil era ipotecat”. (art. 1108 alin. 2)
Spre exemplu, dobânditorul unui imobil ipotecat plăteşte pe
creditorii ipotecari pentru a împiedica urmărirea imobilului, respectiv
scoaterea lui la vânzare de către creditori. Prin achitarea creanŃelor,

205
cumpărătorul va dobândi ipoteca asupra propriului imobil, cu rangul
creditorilor plătiŃi.
• „în folosul aceluia care, fiind obligat cu alŃii sau pentru alŃii la
plata datoriei are interes de a o desface”, adică să o plătească
(art. 1108 alin. 3).
Textul îi are în vedere pe codebitorii solidari, codebitorii obligaŃiilor
indivizibile şi pe fidejusorii între ei (obligaŃi împreună cu altul) precum şi
pe fidejusori şi cauŃiunea reală (obligaŃii pentru altul).
• „în folosul terŃului beneficiar, care a plătit din starea sa datoriile
succesiunii” (art. 1107 pct. 4 Cod civ.).
De exemplu, moştenitorul care a acceptat succesiunea sub beneficiu de
inventar nu este obligat să plătească datoriile succesiunii decât în limita
activului. Totuşi, el poate fi interesat să plătească pe unii creditori ai
succesiunii pentru a evita urmărirea unor bunuri. Astfel, dacă
moştenitorul plăteşte o datorie a succesiunii din propriul patrimoniu, el se
subrogă în drepturile creditorului succesoral plătit.

b) SubrogaŃia convenŃională
● SubrogaŃia consimŃită de creditor. Potrivit art. 1107 alin. 1
Cod civ., subrogaŃia convenŃională are loc „când creditorul, primind
plata sa de la o altă persoană, dă acestei persoane drepturile, acŃiunile,
privilegiile sau ipotecile sale, în contra debitorului; această subrogaŃie
trebuie să „fie expresă şi făcută într-un timp cu plata.”
Din textul de lege rezultă următoarele:

subrogaŃia îşi are izvorul în acordul de voinŃe dintre creditor şi
terŃul care face plata, fără a fi necesar consimŃământul
debitorului. Prin urmare, numai creditorul trebuie să consimtă la
subrogarea terŃului plătitor în drepturile sale.

subrogaŃia convenŃională, trebuie să se realizeze concomitent cu
plata. Dacă înlocuirea creditorului s-ar face înainte de plată, am
fi în prezenŃa unei cesiuni de creanŃă, iar dacă s-ar face după
efectuarea plăŃii, creanŃa fiind stinsă, nu s-ar mai putea
transmite.

din punct de vedere al condiŃiilor de formă:
- subrogaŃia convenŃională trebuie să fie expresă. De regulă,
subrogaŃia se consemnează în chitanŃa care atestă plata făcută
de terŃ, pe care o eliberează creditorul;
- pentru ca subrogaŃia să fie opozabilă terŃilor şi pentru a se
dovedi că subrogaŃia s-a făcut concomitent cu plata, chitanŃa
trebuie să aibă dată certă.
● SubrogaŃia consimŃită de debitor. Conform art. 1107 alin. 2
Cod civ., această formă de subrogaŃie convenŃională se utilizează atunci
„când debitorul se împrumută cu o sumă spre a-şi plăti datoria şi

206
subrogă pe împrumutător în drepturile creditorului”.
Textul face necesare câteva precizări:

subrogarea se realizează prin acordul de voinŃe dintre debitor şi
terŃul subrogat. Astfel, cel ce face înlocuirea creditorului este
debitorul.

nu se cere, însă, consimŃământul creditorului. Astfel, dacă el
refuză achitarea datoriei şi eliberarea chitanŃei ce atestă plata,
debitorul poate face oferta reală urmată de consemnaŃiune.

din punct de vedere al formei:
- actul de împrumut şi chitanŃa de plată a datoriei încheiate în
formă autentică. Prin urmare, subrogaŃia consimŃită de
debitor este un act juridic solemn;
- actul de împrumut trebuie să cuprindă menŃiunea că
împrumutul se face în scopul achitării datoriei; iar chitanŃa
de plată a datoriei să precizeze că plata s-a făcut cu suma
împrumutată de terŃ.

3. Efecte juridice
● Efectul general. Indiferent de forma legală sau convenŃională a
subrogaŃiei, subrogatul dobândeşte toate drepturile creditorului plătit.
Astfel, subrogatul se substituie creditorului, primind creanŃa cu toate
drepturile ce o însoŃesc, şi anume:
- subrogatul are acŃiunea pe care creditorul plătit ar fi putut să
o intenteze în caz de neplată, împotriva debitorului;
- subrogatul beneficiază de toate garanŃiile creanŃei (ipotecă,
gaj, privilegii) şi accesoriile (dobânzile) acesteia.

● Efecte speciale
a) subrogaŃia operează numai în măsura plăŃii efectuate. Subrogatul
va lua locul creditorului numai pentru ceea ce el a plătit efectiv, şi va
recupera de la debitor numai suma plătită, nu şi valoarea nominală a
creanŃei.
b) dacă subrogatul este un codebitor solidar care a plătit datoria în
întregime, peste partea sa, el va beneficia de garanŃiile creanŃei, cu
excepŃia solidarităŃii. Astfel, el va putea urmări pe ceilalŃi debitori numai
pentru partea fiecăruia şi va suporta alături de aceştia riscul
insolvabilităŃii unuia dintre debitori;

207
 Capitolul II
TRANSFORMAREA OBLIGAłIILOR

SecŃiunea I: ConsideraŃii generale

● NoŃiune. După cum am văzut, obligaŃia se poate transmite, dar în

acelaşi timp ea se poate şi transforma. Astfel, un debitor poate înlocui
obiectul datoriei sale cu o altă prestaŃie pe care o are la dispoziŃie, înainte
ca obligaŃia să ajungă la scadenŃă.
Transformarea constă în operaŃiunea juridică în temeiul căreia
se schimbă, prin acordul părŃilor, unul din elementele raportului juridic
obligaŃional: subiecte, obiect, cauză.
● Moduri de transformare. Codul civil reglementează drept
mijloace de transformare a obligaŃiilor novaŃia şi delegaŃia.
Ca efect al acestor operaŃiuni, se stinge un raport juridic
obligaŃional, şi prin voinŃa părŃilor, obligaŃia stinsă este înlocuită cu un alt
raport juridic.

SecŃiunea a II a: Mijloace de transformare a obligaŃiilor

§ 1. NovaŃia

1. NoŃiune. Categorii
● NoŃiune. NovaŃia este un mijloc de stingere a unei obligaŃii, dar
şi de transformare a ei într-o altă obligaŃie. Astfel, efectele obligaŃiei
vechi se transformă în efectele obligaŃiei noi, născută prin novaŃie.
NovaŃia este contractul prin care părŃile unui raport juridic
obligaŃional sting obligaŃia existentă şi o înlocuiesc cu o altă obligaŃie,
ce conŃine un element nou.
● Categorii. În raport de elementele care se transformă ale
obligaŃiei vechi, novaŃia poate fi obiectivă şi subiectivă.
a) NovaŃia obiectivă se produce între creditorul şi debitorul iniŃial
care schimbă obiectul, cauza sau modalităŃile care o afectează.
Schimbarea obiectului are loc când părŃile convin ca în loc de o
sumă de bani, debitorul să execute o altă prestaŃie;
Schimbarea cauzei are loc când cumpărătorul unui bun convine cu
vânzătorul să păstreze suma respectivă cu titlu de împrumut. Astfel,
cumpărătorul rămâne debitorul aceleiaşi persoane (vânzător), pentru
aceeaşi sumă, dar nu cu titlu de preŃ, ci de împrumut (obligaŃia are drept
cauză un nou contract – contractul de împrumut).
Schimbarea modalităŃilor se face prin înlocuirea condiŃiei ce afecta
obligaŃia iniŃială de o nouă condiŃie cu o obligaŃie pură şi simplă.

208
 b) NovaŃia subiectivă presupune schimbarea creditorului sau a
debitorului raportului juridic obligaŃional.
NovaŃia prin schimbare de debitor se realizează când un terŃ se
angajează faŃă de creditor să plătească datoria, fără a fi necesar şi
concursul debitorului iniŃial (art. 1131 Cod civ.). În acest caz, novaŃia
operează prin expromisiune.
NovaŃia prin schimbarea de creditor constă în substituirea unui nou
creditor celui vechi. Debitorul va fi eliberat faŃă de creditorul iniŃial şi,
prin novaŃie, obligat faŃă de noul creditor.

2. CondiŃii. Efecte juridice

● CondiŃii. NovaŃia, fiind un contract, trebuie să îndeplinească
toate condiŃiile generale de validitate a oricărui contract: obiect,
consimŃământ, cauză, capacitate. Cu privire la capacitatea de a nova a
părŃilor, art. 1129 Cod civ. dispune: „novaŃia nu se operează decât între
persoane capabile de a contracta”, deci între persoane cu capacitate de
exerciŃiu.
Pe lângă condiŃiile generale, pentru a exista novaŃia, se cer
îndeplinite şi unele condiŃii speciale:
a) să existe o obligaŃie valabilă, care urmează să fie stinsă prin
novaŃie. Astfel:
- nu poate face obiect al novaŃiei o obligaŃie nulă absolut. În
schimb, în cazul unei obligaŃii nule relativ, novaŃia presupune
confirmarea ei şi în consecinŃă, transformarea ei într-o obligaŃie
valabilă;
- obligaŃia naturală (imperfectă), ca efect al novaŃiei, poate fi
transformată într-o obligaŃie propriu-zisă;
- obligaŃia afectată de condiŃie poate face obiect al novaŃiei, însă
noua obligaŃie va fi supusă condiŃiei, exceptând cazul în care
părŃile se înŃeleg cu noua obligaŃie să fie pură şi simplă.
b) să se nască o obligaŃie valabilă. Dacă noua obligaŃie este nulă
absolut, raportul juridic obligaŃional nu s-a transformat şi continuă să
subziste vechea obligaŃie. Dacă noua obligaŃie este nulă relativ, nulitatea
poate fi acoperită prin confirmare, expres sau tacit, iar novaŃia se
consolidează retroactiv.
c) noua obligaŃie trebuie să conŃinu un element nou faŃă de
vechea obligaŃie. Elementul nou poate consta în: schimbarea obiectului, a
cauzei sau a uneia dintre părŃi, ori în adăugarea sau înlăturarea unei
condiŃii.126
126
Acordarea unui nou termen de plată, remiterea unei părŃi din datorie sau luarea de noi
garanŃii pentru plata creanŃei nu constituie novaŃie, deoarece nu se naşte o obligaŃie cu un
element nou de natură a face să difere de cea dintâi. (Dec. nr. 177/11 febr. 1981 a T.S.,
secŃ. civ., în R.R.D. nr. 10/1981, p. 70).

209
 d) să existe intenŃia de a nova (animus novandi). IntenŃia de a
nova este de esenŃa novaŃiei, deoarece în lipsa ei, chiar dacă există
celelalte condiŃii, novaŃia nu operează.
VoinŃa părŃilor de a nova trebuie să fie expres prevăzută în
convenŃia părŃilor. În acest sens dispune şi art. 1130 Cod civ.:
„novaŃiunea nu se prezumă. VoinŃa de a o face trebuie să rezulte evident
din act.”
● Efecte juridice. Ca mod de transformare a obligaŃiilor, novaŃia
produce următoarele efecte:
- stingerea vechii obligaŃii şi înlocuirea ei cu o obligaŃie nouă.
Odată cu vechea obligaŃie se sting şi accesoriile şi garanŃiile
ce o însoŃeau127, exceptând cazul în care părŃile, prin acordul
lor, au convenit ca noua obligaŃie să fie garantată prin
garanŃiile ce însoŃeau vechea obligaŃie (art. 1134 Cod civ.).
- naşterea unui nou raport obligaŃional, cu caracter contractual.

§ 2. DelegaŃia

1. NoŃiune. Categorii
● NoŃiune. DelegaŃia este un contract prin care un debitor
(delegant) aduce creditorului(delegatar) său angajamentul unui al doilea
debitor (delegat,), alături de el sau în locul lui.
● Reglementare. DelegaŃia este reglementată în art. 1132-1133
Cod civ., împreună cu novaŃia. Însă potrivit art. 1132 Cod civ., ea nu
operează ca o novaŃie, decât atunci când creditorul declară expres că îl
liberează pe debitor.
● Categorii. După cum delegatul se obligă în locul său alături de
delegant, delegaŃia este perfectă sau imperfectă.
a) DelegaŃia perfectă operează atunci când delegatarul îl descarcă
prin declaraŃie expresă pe delegant şi înŃelege ca obligaŃia să fie executată
de delegat.
În acest caz, delegaŃia operează ca o novaŃie cu schimbare de
debitor (art. 1132 Cod civ.) şi presupune:
- obligaŃia dintre delegatar şi delegant să fie valabilă;
- consimŃământul celor trei participanŃi la operaŃiunea juridică;
- intenŃia de a schimba debitorul trebuie să fie expresă.
b) DelegaŃia imperfectă se caracterizează prin aceea că delegatarul
nu consimte la liberarea delegantului, astfel încât creditorul are pe lângă
debitorul iniŃial, un nou debitor – delegatul.

127
Codebitorii solidari sunt eliberaŃi prin novaŃia consimŃită cu creditorul de unul dintre
ei, iar fidejusorul este liberat prin novaŃia consimŃită de debitor (art. 1137 Cod civ.).

210
 În lipsa unei declaraŃii exprese a creditorului în sensul liberării
delegantului de obligaŃie, delegaŃia nu poate fi decât imperfectă.128 În
acest caz delegaŃia imperfectă nu produce nici un efect novator.
● Efecte juridice. DelegaŃia produce efecte diferite în raport de
felul ei. Astfel:
- delegaŃia perfectă stinge vechea obligaŃie şi o înlocuieşte cu una
nouă. În consecinŃă obligaŃia delegantului se stinge, fiind
înlocuită cu obligaŃia delegatului. Delegantul este liberat, în
locul său rămânând obligat delegatul129.
- delegaŃia imperfectă adaugă la raportul obligaŃional existent
între delegatar şi delegant un nou raport. Debitorul iniŃial nu
este descărcat de obligaŃia sa faŃă de delegatar. Creditorul are pe
lângă debitorul iniŃial, un nou debitor (delegatul) şi poate
urmări, la alegerea sa, pe oricare dintre ei.

Capitolul III
STINGEREA OBLIGAłIILOR

SecŃiunea I: ConsideraŃii generale

1. Reglementarea mijloacelor juridice de stingere a obligaŃiilor

Art. 1091 Cod civ. enumeră mijloacele de stingere a obligaŃiilor
stabilind „ObligaŃiile se sting prin plată, prin novaŃiune, prin remitere
voluntară, prin compensaŃie, prin confuziune, prin pierderea lucrului,
prin anulare sau resciziune, prin efectul condiŃiei rezolutorii şi prin
prescripŃie.”
În privinŃa enumerării prevăzute de textul legal se impun unele
precizări:

128
Acordul creditorului ca suma datorată de debitor să fie plătită până la un anumit
termen de tatăl acestuia, nu poate fi interpretat ca o declaraŃie expresă de a-l elibera pe
debitorul iniŃial de obligaŃie (Dec. civ. nr. 760/1969 a Trib. Jud. Suceava în R.R.D. nr.
4/1970, p. 183).
129
Prin excepŃie, art. 1133 Cod civ. stabileşte două situaŃii în care delegantul rămâne
obligat faŃă de delegat: când delegatarul şi-a rezervat expres dreptul de a urmări pe
delegant în caz de insolvabilitate a delegatului; când delegatul este insolvabil în
momentul delegaŃiei. În aceste cazuri, obligaŃia delegantului este subsidiară, astfel
încât delegatarul va trebui mai întâi să-l urmărească pe delegat şi, numai în măsura
nerealizării integrale a creanŃei, îl poate urmări ulterior pe delegant.

211
• plata este un mijloc de stingere a oricărei obligaŃii, dar constă în
realizarea creanŃei prin executarea prestaŃiei de către debitor. În
consecinŃă ea este un mod de executare benevolă a obligaŃiei. 130
• textul enumeră şi instituŃii care nu reprezintă moduri propriu-zise de
stingere a obligaŃiilor şi anume:
- novaŃia este în realitate un mod de transformare a obligaŃiei;
- nulitatea şi rezoluŃiunea nu sting obligaŃiile, ci desfiinŃează
însuşi raportul juridic obligaŃional cu efect retroactiv, ca şi când
nu ar fi existat;
- prescripŃia extinctivă este un mod de stingere a dreptului la
acŃiune în sens material, şi în nici un caz dreptului subiectiv şi a
obligaŃiei corelative care subzistă.

2. Clasificarea mijloacelor juridice de stingere a obligaŃiilor

În literatura de specialitate, mijloacele de stingere a obligaŃiilor se
clasifică în funcŃie de două criterii:
a) După rolul voinŃei părŃilor, distingem:
- mijloace voluntare, când stingerea s-a produs prin voinŃa
părŃilor: remiterea de datorie, compensaŃia voluntară;
- mijloace involuntare, care operează în afara voinŃei părŃilor:
confuziunea, imposibilitatea fortuită de executare.
b) După cum stingerea obligaŃiei a dus la realizarea creanŃei:
- mijloace de stingere care duc la realizarea creanŃei;
- mijloace de stingere care nu duc la realizarea creanŃei
creditorului: remiterea de datorie, imposibilitatea fortuită de
executare.

SecŃiunea a II a: Mijloace juridice de stingere a obligaŃiilor

§ 1. Mijloace juridice de stingere a obligaŃiilor care duc la

realizarea creanŃei creditorului.

1. CompensaŃia
● NoŃiune. CompensaŃia este un mod de stingere a două obligaŃii
reciproce, până la concurenŃa celei mai mici dintre ele.
CompensaŃia apare ca o dublă plată, realizată printr-o singură
operaŃiune juridică. Astfel:
- dacă obligaŃiile sunt egale ca valoare, se sting în întregime;

130
Pentru aceste considerent plata a fost analizată ca un mod de executare a obligaŃiei.

212
 - dacă obligaŃiile nu sunt egale ca valoare, datoriile se sting până la
concurenŃa celei mai mici.
● Domeniul de aplicaŃie. De regulă, compensaŃia este un mod de
stingere a oricăror obligaŃii, indiferent de izvorul lor.
Prin excepŃie, art. 1147 Cod civ. şi art.1152 Cod civ., prevăd expres
că nu va opera compensaŃia în următoarele situaŃii:
- când se pretinde restituirea unui bun ce a fost luat pe nedrept
de la proprietar. Astfel, cel căruia i s-a luat în mod ilicit un bun,
poate cere restituirea fără a i se opune compensaŃia unei datorii pe
care el o avea faŃă de persoana ce şi-a însuşit bunul.
- când se pretinde restituirea unui depozit neregulat, adică a unor
bunuri ce au fost consumate de către depozitar. Depozitarul este
obligat la restituirea unor bunuri de aceeaşi natură, fără a putea
opune deponentului compensarea, chiar dacă ar fi creditorul
acestuia.
- când creanŃa este insesizabilă, cum este cazul pensiilor de
întreŃinere.
- în cazul unei creanŃe poprite. TerŃul poprit nu poate invoca faŃă
de creditor compensaŃia, deoarece este obligat să-i plătească
acestuia.
● Clasificare. CompensaŃia poate fi legală – când operează în
temeiul şi în condiŃiile legii, convenŃională – când operează prin
convenŃia părŃilor; judecătorească – când operează prin hotărârea
instanŃei judecătoreşti.

a) CompensaŃia legală
● Reglementare. Potrivit art. 1144 Cod civ., „compensaŃia se
operează de drept, în puterea legii, şi chiar când debitorii n-ar şti nimic
despre aceasta; cele două datorii se sting reciproc în momentul când ele
se găsesc existând deodată şi până la concurenŃa cotităŃilor lor
respective”.
● CondiŃii. În cazul compensaŃiei legale se cer îndeplinite
următoarele condiŃii:
• creanŃele ce se compensează să existe între aceleaşi persoane,
adică să fie reciproce (art. 1143 Cod civ.). Astfel, părintele
debitor al obligaŃiei de întreŃinere nu poate opune în compensaŃie
minorului o creanŃă pe care o are împotriva celuilalt părinte,
căruia i-a fost încredinŃat, deoarece titularul pensiei este
copilul.131
131
În practică, s-a considerat că părŃile nu întrunesc reciproc calităŃile de debitor şi
creditor, când una dintre ele datorează pensie de întreŃinere copiilor ca titulari ai creanŃei,
şi nu părintelui care a cerut compensarea cu sumele datorate drept sultă într-un proces de
partaj (Dec. nr. 469/11 martie 1987, a T.S., sect. civ., în C.D. 1987, p. 62-63).

213
 • creanŃele să aibă ca obiect sume de bani sau bunuri fungibile de
aceeaşi specie. Aceasta deoarece, prin compensaŃie, creditorii
reciproci trebuie să se afle în aceeaşi situaŃie cu cea în care s-ar fi
efectuat plata.132
• creanŃele ce urmează a se compensa să fie certe, lichide şi
exigibile.
CreanŃa este certă atunci când existenŃa ei nu este discutabilă din
punct de vedere juridic, respectiv nu există nici un fel de incertitudine
asupra ei.
CreanŃa este lichidă atunci când este determinată cu exactitate
valoarea ei.
CreanŃa este exigibilă dacă a ajuns la scadenŃă. CompensaŃia nu
poate opera dacă una dintre obligaŃii este afectată de un termen, deoarece
debitorul nu poate fi obligat să plătească înainte de termen.133 În schimb,
termenul de graŃie nu împiedică compensaŃia deoarece reprezintă o
favoare acordată de instanŃă debitorului până la executarea silită a
obligaŃiei.
● DesfiinŃare. Deşi compensaŃia operează de drept, ea va fi
desfiinŃată (rezolvită) dacă părŃile săvârşesc acte incompatibile cu
stingerea obligaŃiilor prin compensaŃie. Şi anume:
- acceptarea de către debitor a cesiunii de creanŃă pe care o face
creditorul său unui cesionar. Debitorul nu va mai putea invoca
împotriva cesionarului compensaŃia, pe care o putea invoca
împotriva creditorului (cedentului) înaintea acceptării cesiunii de
creanŃă. Prin acceptare se consideră că debitorul a renunŃat la
compensaŃie şi va trebui să plătească creanŃa către cesionar.
- acceptarea de către unul dintre cei doi creditori reciproci între care
a operat compensaŃia legală a plăŃii făcute de celălalt. În acest caz,
renaşte şi creanŃa celui care a plătit, dar privilegiile şi ipotecile care
garantau creanŃa renăscută prin desfiinŃarea compensaŃiei, rămân
stinse.
- când unul dintre cei doi creditori reciproci între care a operat
compensaŃia legală urmăreşte pe celălalt şi acesta nu-i opune
compensaŃia.
● Efecte. CompensaŃia legală stinge creanŃele (obligaŃiile)
reciproce întocmai ca şi plata, în momentul în care cele două obligaŃii

132
Cu toate acestea, art. 1145 alin. 2 Cod civ. prevede că prestaŃiile în fructe, ale căror
preŃ este reglementat prin mercuriale, se compensează cu sumele lichide şi exigibile.
133
În practică s-a stabilit că sunt întrunite condiŃiile impuse pentru compensarea datoriilor
reciproce ale părŃilor în ipoteza în care existenŃa şi întinderea unei datorii este stabilită
printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, în timp ce, cealaltă datorie face obiectul unei
cereri în curs de judecată la instanŃa de fond (Dec. nr. 1102/15 aprilie 1997, a C.S.J. în
„Dreptul” nr. 2/1998, p. 126).

214
există deodată şi până la concurenŃa cotităŃilor lor. Odată cu creanŃele se
sting şi accesoriile şi garanŃiile lor. Dacă sunt mai multe datorii reciproce,
compensarea lor se va face conform regulilor stabilite pentru imputaŃia
plăŃii (art. 1133 Cod civ.).

b). CompensaŃia convenŃională

CompensaŃia convenŃională operează prin convenŃia părŃilor, atunci
când nu sunt îndeplinite condiŃiile prevăzute de lege pentru a opera
compensaŃia legală. Ea stinge creanŃele reciproce precum şi accesoriile şi
garanŃiile ce le însoŃesc de la data încheierii convenŃiei părŃilor cu privire
la compensaŃie.

c) CompensaŃia judecătorească
Când datoriile reciproce nu sunt lichide sau nu au ca obiect bunuri
fungibile, unul dintre creditorii reciproci poate cere instanŃei să aprecieze
şi să dispună stingerea datoriilor.
ObligaŃiile se sting până la concurenŃa celei mai mici, împreună cu
garanŃiile şi accesoriile ce le însoŃesc, de la data urmăririi definitive şi
irevocabile a lichidării judecătoreşti prin care s-a depus compensaŃia.

2. Confuziunea
● NoŃiune. Ca mod de stingere a obligaŃiilor, confuziunea constă în
întrunirea în aceeaşi persoană a calităŃilor incompatibile de creditor şi
debitor al aceleiaşi obligaŃii. În cazul confuziunii, creditorul devine
propriul său debitor, calităŃi incompatibile ce fac imposibilă executarea
prestaŃiei.
● Domeniu de aplicare. Confuziunea poate opera în cazul tuturor
obligaŃiilor, indiferent de natura lor contractuală sau extracontractuală.
De regulă, ea operează între persoane fizice, când debitorul succede
creditorul ori invers134.
Confuziunea este posibilă şi între persoane juridice, în cadrul
procesului de reorganizare prin comasare şi divizare.
● Efecte. Prin confuziune se stinge obligaŃia, şi odată cu ea, se
sting şi garanŃiile reale sau personale. În privinŃa garanŃiilor personale
sunt necesare câteva precizări:

confuziunea care intervine în persoana debitorului stinge,
liberează şi pe garantul personal, respectiv pe fidejusor.

134
Succesiunea trebuie acceptată pur şi simplu. Confuziunea nu are loc în cazul
acceptării sub beneficiu de inventar sau al separaŃiei de patrimoniu cerute de
creditorii succesorali.

215

confuziunea care operează numai în persoana fidejusorului
(acesta moşteneşte pe creditor sau invers) va stinge numai
obligaŃia de garanŃie a fidejusorului, iar nu şi obligaŃia
principală a debitorului, care continuă să existe şi să-şi
producă efectele.

3. Darea în plată
● NoŃiune. La momentul plăŃii, părŃile pot conveni ca debitorul să
execute o altă prestaŃie decât aceea la care s-a obligat faŃă de creditor.
Schimbarea obiectului plăŃii se poate face numai cu consimŃământul
creditorului, deoarece, potrivit art. 1100 Cod civ., acesta nu poate fi silit
să primească o altă prestaŃie decât aceea la care s-a obligat debitorul.
Darea în plată135 constă în operaŃiunea juridică prin care
debitorul execută, cu consimŃământul creditorului, o altă prestaŃie decât
aceea la care s-a obligat iniŃial.
● Efecte. Darea în plată stinge obligaŃia cu toate accesoriile şi
garanŃiile ce o însoŃesc întocmai ca şi plata.
În cazul obligaŃiei de a da un bun cert, pentru a se produce acest
efect extinctiv, este necesar ca cel ce face darea în plată să fie proprietarul
lucrului. În caz contrar, creditorul poate fi evins de adevăratul proprietar,
iar convenŃia de dare în plată va fi rezolvit. Ca efect, vechiul raport va
subzista cu toate accesoriile şi garanŃiile sale.

§ 2. Mijloace juridice de stingere a obligaŃiilor care nu duc la

realizarea creanŃei debitorului

1. Remiterea de datorie
●NoŃiune. Remiterea de datorie este operaŃiunea juridică prin care
creditorul renunŃă cu titlu gratuit la creanŃa care o are împotriva
debitorului.
Deşi remiterea de datorie presupune renunŃarea la un drept, ea nu
este un act juridic unilateral, ci un contract deoarece nu se poate realiza
decât cu acordul debitorului.
Remiterea de datorie se poate realiza prin act juridic între vii, sub
forma unui contract cu titlu gratuit prin care creditorul liberează pe
debitor sau prin testament, caz în care constituie un legat de liberaŃiune.
● Proba. Remiterea de datorie fiind un act juridic, un contract,
urmează a se aplica regulile de drept comun ce guvernează proba actelor
135
Ca natură juridică, darea în plată se aseamănă cu novaŃia prin schimbare de obiect. În
realitate, în timp ce natura operează prin convenŃia părŃilor încheiată înainte de plată,
darea în plată are loc în momentul efectuării plăŃii. Dacă novaŃia este un mod de
transformare a obligaŃiei, darea în plată este un mijloc de stingere a ei.

216
juridice:

creditorul poate să elibereze debitorului o chitanŃă fictivă prin care se
recunoaşte faptul plăŃii, deşi în realitate aceasta nu s-a făcut, sau
părŃile întocmesc un înscris care să conŃină convenŃia lor de remitere a
datoriei.

în lipsa unor asemenea probe, art. 1138 Cod civ. stabileşte mai multe
prezumŃii:
- dacă creditorul înmânează debitorului titlul original constatator
al creanŃei care este un înscris sub semnătură privată, operează
o prezumŃie absolută (juris et de jure) de liberare a debitorului;
- dacă creditorul remite debitorului titlul original constatator al
creanŃei care este un înscris autentic, sau copia legalizată a
unei hotărâri judecătoreşti investite cu formulă executorie,
prezumŃia de liberare a debitorului este relativă (juris
tautum).136
● Efecte. Remiterea de datorie stinge obligaŃia, debitorul fiind
liberat de executarea ei, precum şi toate garanŃiile care o însoŃiseră.

în cazul unor codebitori solidari, remiterea de datorie făcută
unuia dintre codebitori îi liberează pe toŃi ceilalŃi, cu excepŃia
cazului în care creditorul şi-a rezervat expres dreptul de a-i
urmări pe ceilalŃi. Chiar şi în această situaŃie, creditorul îi va
putea urmări pe ceilalŃi codebitori numai pentru partea din
datorie rămasă după deducerea părŃii celui iertat.

remiterea de datorie făcută unuia dintre fidejusori nu liberează
nici pe debitorul principal, nici pe ceilalŃi fidejusori.

2. Imposibilitatea fortuită de executare

● NoŃiune. ObligaŃia se poate stinge când executarea ei a devenit
imposibilă datorită unui caz fortuit sau de forŃă majoră, deci independent
de vreo culpă din partea debitorului.
● CondiŃii. Imposibilitatea de executare are în vedere obligaŃiile de
a da un bun individual determinat, de a face şi de a nu face. Această
imposibilitate nu se referă la obligaŃia de a da un bun de gen, deoarece
procurarea lui este în principiu posibilă (genera non pereunt).
● Efecte. Dacă sunt îndeplinite condiŃiile mai sus arătate, obligaŃia
se stinge, cu toate accesoriile şi garanŃiile sale. Potrivit art. 1156 Cod civ.,
pentru ca debitorul să fie liberat, se cere ca pieirea obiectului obligaŃiei să

136
Remiterea titlului original constatator al creanŃei de către creditor
debitorului său constituie numai o prezumŃie de liberare a acestuia din urmă,
fără a stabili dacă liberarea s-a făcut prin plată sau prin remitere de datorie.
Partea interesată va trebui să facă dovada naturii juridice a actului care a dus
la remiterea titlului constatator al creanŃei.

217
fi avut loc fără culpa debitorului şi înainte de a fi fost pus în întârziere.
Imposibilitatea fortuită de executare a obligaŃiei nu duce la
liberarea debitorului în următoarele situaŃii:
- obligaŃia are ca obiect bunuri de gen. Potrivit principiului genera
non pereunt, debitorul are obligaŃia să procure bunuri de aceeaşi
natură pentru a-şi executa prestaŃia;
- în momentul pieirii fortuite a lucrului, debitorul era pus în
întârziere. Debitorul care fusese pus în întârziere se poate libera de
obligaŃie numai dacă dovedeşte că bunul ar fi pierit şi la creditor;
- când debitorul a luat asupra lui riscul imposibilităŃii de executare,
asumându-şi răspunderea şi pentru cazul de forŃă majoră.

218
 Reprezentări grafice

Transmiterea • NoŃiune: convenŃie prin care un creditor cedent

obligaŃiilor transmite o creanŃă a sa altei persoane – cesionar.
• CondiŃii:
- să îndeplinească condiŃiile de valabilitate a
cesiunea de creanŃă contractului;
- pentru a fi opozabilă terŃilor trebuie
notificată/acceptată de debitorul cedat;
- nu e necesar consimŃământul debitorului cedat.

• Efecte:
- între părŃi creanŃa se transferă către cesionar ce
devine creditor;
- faŃă de terŃi, produce efecte în momentul notificării
sau acceptării prin act autentic de debitor.

subrogaŃia prin

• NoŃiune: mijloc de transmitere legală sau

convenŃională a dreptului de creanŃă cu toate.
plata creanŃei garanŃiile şi accesoriile către un terŃ ce a plătit pe
creditorul iniŃial

• Categorii:
- subrogaŃie legală, intervine în cazurile prevăzute de
lege;
- subrogaŃie convenŃională, consimŃită de debitor sau
de creditor.

• Efecte:
- subrogatul dobândeşte creanŃa, cu toate acŃiunile şi
garanŃiile;
- subrogaŃia operează numai în măsura plăŃii
efectuate.

219
Transformarea
obligaŃiilor
• NoŃiune convenŃie prin care părŃile unui raport juridic
obligaŃional sting o obligaŃie existentă: înlocuind-o cu
novaŃia alta.

Categorii:
• novaŃie obiectivă, prin schimbare de obiect sau cauză;
• novaŃie subiectivă, prin schimbarea creditorului sau
debitorului

• CondiŃii:
- să existe o obligaŃie valabilă ce se stinge;
- naşterea unei obligaŃii noi valabile;
- noua obligaŃie să conŃină un element nou;
- intenŃia părŃilor de a nova.

• Efecte:
-stingerea vechii obligaŃii şi înlocuirea ei cu una nouă.

• NoŃiune: convenŃie prin care un debitor (delegant)

delegaŃia aduce creditorului (delegatar) angajamentul unui al
doilea debitor (delegat) alături de el sau în locul
lui.

• Categorii:
- delegaŃie perfectă – delegatarul consimte la
eliberarea delegantului prin declaraŃie expresă;
- delegaŃia imperfectă – delegatarul nu consimte la
eliberarea delegantului.

• Efecte:
- la delegaŃia perfectă, obligaŃia delegantului se
stinge, fiind înlocuită cu cea a delegatului;
- la delegaŃia imperfectă, un nou debitor se angajează
alături de debitorul iniŃial.

220

prin realizarea creanŃei
creditorului
• NoŃiune: stingerea a
două obligaŃii reciproce,
până la concurenŃa celei
mai mici.
• Categorii:
- legală, dacă are ca
obiect bunuri fungibile şi
creanŃele sunt certe,
lichide şi exigibile;
- convenŃională,
operează prin convenŃia
părŃilor;
- judecătorească, în
temeiul hotărârii
instanŃei.
• Efecte: creanŃele se sting
împreună cu garanŃiile şi
accesoriile.
Stingerea obligaŃiilor
• NoŃiune: întrunirea în
aceeaşi persoană a calităŃii
de debitor şi creditor.
• Efecte: stinge raportul
obligaŃional cu accesoriile
şi garanŃiile.
• NoŃiune: operaŃiunea prin
care debitorul execută
către creditor o altă
prestaŃie decât aceea la
care s-a obligat.
• Efecte: stinge datoria
întocmai
fără realizarea creanŃei
creditorului
• NoŃiune: renunŃarea cu
titlu gratuit a • NoŃiune:
creditorului de a-şi - executarea
valorifica creanŃa pe obligaŃiei a devenit
care o are împotriva imposibilă datorită
debitorului său. unui caz fortuit sau
de forŃă majoră.
• CondiŃii:
- dacă se face prin acte • Efecte:
între vii, se supune - stinge obligaŃia
regulilor donaŃiei imposibil de
indirecte; executat.
- dacă se face prin
testament, trebuie să
îndeplinească condiŃiile de
formă.
• Efecte: obligaŃia
debitorului se stinge,
precum şi garanŃiile şi
accesoriile ei.
221
 Titlul VI .
GARANTAREA EXECUTĂRII OBLIGAłIILOR CIVILE
.
A. Prezentare teoretică
Capitolul I.
CONSIDERAłII GENERALE

1. NoŃiunea de garantare a executării obligaŃiilor

Garantarea executării obligaŃiilor constituie o măsură de asigurare a executării
acestora. Ea cuprinde totalitatea mijloacelor juridice, respectiv drepturi şi acŃiuni
recunoscute direct de lege sau născute din acordul de voinŃă al părŃilor raportului
juridic obligaŃional, prin a căror exercitare se asigură realizarea drepturilor de
creanŃă.137

2. Mijloace juridice de garantare

Garantarea executării obligaŃiilor se realizează prin două categorii de mijloace
juridice.138
- mijloacele juridice generale, recunoscute tuturor creditorilor, în temeiul
dreptului de gaj pe care îl au asupra patrimoniului debitorului. Pentru acest
motiv, ele se numesc garanŃii generale ale obligaŃiilor. Titularii garanŃiilor
generale se numesc creditori obişnuiŃi sau chirografari;
- mijloace juridice speciale recunoscute numai anumitor creditori, al căror drept
de gaj general este complinit cu alte drepturi speciale, ce le asigură realizarea
creanŃei. Ele alcătuiesc categoria garanŃiilor speciale ale obligaŃiilor. Creditorii
cu garanŃii speciale peste limitele dreptului de gaj general, se numesc creditori
cu garanŃii.
● GaranŃii generale. Acestea se întemeiază pe dreptul de gaj general asupra
patrimoniului debitorului. Astfel, patrimoniul debitorului constituie o garanŃie
generală comună pentru creditorii săi.
Dreptultul de gaj general conferă creditorilor două categorii de mijloace
privitoare la patrimoniul debitorului şi la actele încheiate de el cu terŃii. Şi anume:
- mijloace preventive şi de conservare a patrimoniului debitorului;
- mijloace de reparare a patrimoniului, intentând acŃiuni pentru a se apăra de
actele încheiate de debitor.
● GaranŃii speciale. Acestea conferă titularului drepturi şi prerogative
suplimentare, faŃă de cele recunoscute creditorilor obişnuiŃi, respectiv dreptul de a
urmări o altă persoană în caz de neexecutare voluntară a prestaŃiei de către debitor,
precum şi dreptul de preferinŃă şi urmărire a unui bun.
GaranŃiile speciale se clasifică în:

137
L. Pop – op. cit., p. 406
138
Marea majoritate a autorilor au recurs la o analiză distinctă a celor două categorii de mijloace juridice,
considerându-le instituŃii diferite. Astfel, mijloacele generale sunt tratate ca drepturi ale creditorilor asupra
patrimoniului debitorului, considerându-se că nu fac parte din categoria garanŃiilor obligaŃiilor, iar în
privinŃa garanŃiilor sunt analizate exclusiv mijloacele juridice speciale. A se vedea C. Stătescu, C. Bârsan –
op. cit. 380-413. Credem că tratarea împreună a garanŃiilor speciale şi a celor generale se justifică deoarece
ambele asigură executarea obligaŃiilor, şi în plus se poate sesiza mai uşor specificul garanŃiilor speciale faŃă
de cele generate.
 - garanŃii personale ce constau în angajamentul pe care o altă persoană decât
debitorul principal şi-l asumă faŃă de creditor, de a executa obligaŃia în cazul
în care debitorul principal nu o va face. Este cazul fidejusiunii denumit şi
cauŃiune.
- garanŃii reale, ce sunt drepturi reale accesorii constituite de către debitor sau o
altă persoană asupra unor bunuri individual-determinate, ce conferă
creditorului prerogativele urmăririi şi preferinŃei. Se includ în această
categorie gajul, ipoteca, privilegiile speciale reale şi dreptul de retenŃie – ca
formă de garanŃie reală imperfectă.139

Capitolul II
GARANłIILE GENERALE ALE EXECUTĂRII OBLIGAłIILOR

§ 1. Gajul general al creditorilor chirografari

● NoŃiune. În absenŃa unor garanŃii speciale, patrimoniul debitorului

constituie gajul general al creditorilor140 acestuia, denumiŃi şi creditori chirografari. În
virtutea dreptului de gaj general al creditorilor chirografari:

debitorul este Ńinut să-şi îndeplinească obligaŃiile cu toate bunurile prezente şi
viitoare. În acest sens dispune şi art. 1718 Cod civ.: „oricine este obligat
personal este Ńinut de a îndeplini datoriile sale cu toate bunurile sale, mobile şi
imobile, prezente şi viitoare.”

toŃi creditorii vin în concurs la urmărire, fiecare fiind plătit în proporŃie cu
valoarea creanŃelor, fără ca vreunul dintre ei să beneficieze de un drept de
preferinŃă. Astfel, potrivit art. 1719 Cod civ., bunurile unui debitor servesc
pentru asigurarea comună a creditorilor săi şi preŃul lor se împarte între ei
proporŃional cu valoarea creanŃelor respective, afară de cazul când există între
creditori clauze legitime de preferinŃă.”
În concluzie, patrimoniul debitorului constituie o garanŃie generală comună şi
proporŃională pentru creditorii săi.
● Caractere juridice. Dreptul de gaj general al creditorilor chirografari se
caracterizează prin următoarele:
- nu are ca obiect bunuri individual determinate, ci se poartă asupra întregului
patrimoniu al debitorului. Prin urmare schimbările ce intervin în patrimoniu
nu afectează existenŃa gajului general, chiar dacă valoric îl micşorează (de ex.,
debitorul înstrăinează bunuri din patrimoniu sau contractează noi datorii);
- nu duce la deposedarea debitorului de bunurile sale. Astfel, debitorul îşi
păstrează dreptul de a le înstrăina sau de a dobândi altele prin acte cu titlu
oneros ori cu titlu gratuit;
- nu conferă creditorilor atributul preferinŃei. Astfel, ei vin toŃi în concurs la
urmărirea bunurilor debitorului, existente în patrimoniu, sau pe care le va
dobândi în cursul urmăririi.
● Efecte juridice. După cum am arătat, dreptul de gaj al creditorilor
chirografari nu conferă acestora prerogativele de urmărire şi de preferinŃă şi nu au ca
efect indisponibilizarea bunurilor debitorului. Datorită acestor inconveniente, legea a

139
Aceasta deoarece nu conferă titularului prerogativa urmăririi ce intră în conŃinutul garanŃiilor reale.
140
Denumirea de gaj arată funcŃia sa de garanŃie pentru executarea obligaŃiei, iar calificarea de gaj general îl
distinge de gajul propriu-zis.

223
pus la dispoziŃia creditorilor fără garanŃii reale, mai multe mijloace juridice prin
intermediul cărora îşi pot proteja dreptul de gaj general:
- mijloace preventive şi de conservare a patrimoniului debitorului, prin care se
apără de insolvabilitatea debitorului şi îşi asigură realizarea drepturilor
exigibile;
- mijloace reparatorii prin care se apără faŃă de actele frauduloase sau simulate
încheiate de debitor cu terŃe persoane.

§ 2 . Mijloace de prevenire şi conservare a patrimoniului debitorului

● NoŃiune. Dreptul de gaj general al creditorilor chirografari poate să nu
prezinte utilitate practică în cazurile în care debitorul ajunge insolvabil. Aceste cazuri
de insolvabilitate pot fi generate de contractarea de noi datorii, urmărirea începută de
alŃi creditori cu garanŃii reale, încercarea de a ascunde o parte din bunuri, neglijenŃa
debitorului în exercitarea unor drepturi şi acŃiuni.
Pentru a evita starea de insolvabilitate la scadenŃă, a debitorului, legea acordă
creditorilor mijloace juridice de natură a conserva patrimoniul acestuia. Aceste
mijloace au scopul de a împiedica scoaterea de bunuri din patrimoniul debitorului.

● Categorii de mijloace de conservare. Mijloacele de conservare au în

vedere:
a) punerea de sechestru asigurător pentru a împiedica sustragerea, ascunderea,
distrugerea bunurilor mobile;
b) posibilitatea de a interveni în procesele debitorului cu privire la bunuri,
pentru a nu fi fraudaŃi. De exemplu, în procesele de partajare a coproprietăŃii
sau de ieşire din indiviziune a debitorului pentru a evita ca „împărŃeala să se
facă cu viclenie în vătămarea drepturilor lor”. (art. 782 Cod civ.).
c) posibilitatea de a formula cereri pentru înscrierea unei ipoteci sau
transcrierea unui act;
d) dreptul de a cere după moartea debitorului suprafaŃa de patrimoniu, în
scopul de a evita confuziunea dintre patrimoniile moştenitorilor şi patrimoniul
succesora.
e) punerea de sigilii şi întocmirea unui inventar la decesul debitorului pentru
ca moştenitorii să nu sustragă sau ascundă bunurile acestuia.

§ 3 . Mijloace reparatorii a patrimoniului debitorului

1. NoŃiune
Prin mijloace reparatorii se înŃeleg acele acŃiuni pe care creditorul le poate
exercita pentru a se apăra de actele frauduloase sau simulate încheiate de debitor în
fraudarea interesului său.
Aceste mijloace sunt:

acŃiunea pauliană sau revocatorie

acŃiunea oblică sau subrogatorie;

acŃiunea în simulaŃie, prin care creditorul solicită înlăturarea unui act
aparent, încheiat de debitor, ce-i este defavorabil, act a cărui existenŃă
este contrazisă în contraînscris.141

141
AcŃiunea în declararea simulaŃiei a fost analizată la instituŃia simulaŃiei; şi pentru aceste considerente nu
vom reveni asupra ei.

224
 2. Categorii de mijloace reparatorii

a) AcŃiunea oblică (subrogatorie sau indirectă)

● NoŃiune. În cazul în care un debitor riscă să devină insolvabil, deoarece din
nepăsare sau rea-credinŃă, nu-şi exercită anumite drepturi pe care le are împotriva
terŃilor, legea îi conferă creditorului chirografar, dreptul de a le exercita personal, în
numele debitorului.
În acest sens, dispune art. 974 Cod civ., potrivit căruia „creditorii pot exercita toate
drepturile şi acŃiunile debitorului lor, afară de acelea care îi sunt exclusiv
personale”.
AcŃiunea oblică este mijlocul juridic prin care creditorul exercită
drepturile şi acŃiunile ce aparŃin debitorului în cazul în care acesta refuză sau
din neglijenŃă nu le exercită.
De exemplu, un debitor nu exercită o acŃiune în revendicare împotriva unui
terŃ care urmează să uzucapeze bunul; chiriaşul nu plăteşte chiria, iar debitorul din
neglijenŃă nu o pretinde. În aceste situaŃii în care debitorul nu acŃionează direct, o va
face creditorul în numele debitorului, deci indirect prin acŃiunea oblică.
● Domeniu de aplicare. De regulă, creditorul poate exercita pe calea acŃiunii
oblice toate drepturile şi acŃiunile ce fac parte din patrimoniul debitorului. Prin
excepŃie, creditorul nu poate prin acŃiunea obligă:
- să încheie acte de administrare şi de dispoziŃie în numele debitorului. Spre
exemplu, nu poate prin acŃiunea oblică să-l oblige pe debitor să închirieze un
spaŃiu liber. În schimb, dacă debitorul îl închiriază şi neglijează să perceapă
chiria, creditorul poate să o pretindă în numele lui;
- să intenteze acŃiuni cu un caracter exclusiv personal. Se includ în această
categorie:

acŃiuni personale prin care se apără drepturi personal nepatrimoniale,
precum şi acŃiunile de stare civilă, stabilire a filiaŃiei.

acŃiuni patrimoniale, dar care impun o apreciere subiectivă din partea
debitorului: acŃiunea în revocarea donaŃiei pentru ingratitudine;
renunŃarea la succesiune;

acŃiuni patrimoniale având ca obiect bunuri neurmăribile, precum o
pensie de întreŃinere, dreptul de a primi o bursă, dreptul de uz sau de
abitaŃie. 142
● CondiŃiile intentării acŃiunii. Pentru exercitarea acŃiunii oblice este
necesară îndeplinirea următoarelor condiŃii:
- creditorul să aibă o creanŃă certă, lichidă şi exigibilă. În schimb, nu
este necesar ca creditorul să deŃină şi un titlu executoriu, deoarece
acŃiunea oblică nu este un mijloc de executare, ci un act preliminar
executării silite;
- debitorul să fie inactiv, respectiv, din neglijenŃă sau cu rea-credinŃă să
nu introducă acŃiunea. După ce creditorul a pornit acŃiunea, debitorul o
poate prelua, devenind el însuşi titular. În acest caz, creditorul poate
rămâne în proces, alături de debitor, pentru ocrotirea propriilor
interese;

142
Între drepturile şi acŃiunile pe care creditorii le pot exercita pe calea acŃiunii oblice, includem: acŃiunea
confesorie, de recunoaştere a unui drept de uzufruct, de servitute sau superficie; acŃiunea în realizarea
creanŃei; acŃiunea în partaj; acŃiunea în anularea uni’

225
 -creditorul să aibă un interes serios şi legitim pentru a intenta acŃiunea.
Acest interes există atunci când debitorul este insolvabil. Dacă
debitorul este solvabil, acŃiunea urmează a fi respinsă ca lipsită de
interes.
Nu se cere ca debitorul să fie introdus în proces şi nici să fie pus în întârziere.
Cu toate acestea, introducerea lui în proces este utilă, deoarece, pe de o parte, poate
formula unele apărări şi excepŃii şi, pe de altă parte, hotărârea judecătorească îi va fi
opozabilă.
● Efecte juridice. AcŃiunea oblică este exercitată de creditor în numele
debitorului.143 Din caracterul ei de acŃiune subrogatorie rezultă o serie de consecinŃe .
- pârâtul acŃionat de creditor, îi poate opune acestuia toate apărările
(excepŃiile) pe care i le-ar fi putut opune şi debitorului,
- dacă acŃiunea este admisă, dreptul ce era ameninŃat cu pierderea este
readus în patrimoniul debitorului. Cu toate acestea, el va servi la
asigurarea gajului general al tuturor creditorilor chirografari, fără ca acel
creditor care a intentat acŃiunea să aibă vreun drept de preferinŃă,
- hotărârea obŃinută de creditor este opozabilă debitorului numai dacă acesta
a fost introdus în proces.

b) AcŃiunea revocatorie (pauliană)

● NoŃiune. după cum am arătat, în virtutea dreptului de gaj general, bunurile
debitorului nu sunt indisponibilizate în patrimoniul acestuia. Astfel, debitorul poate
încheia cu privire la aceasta acte juridice prin care să-şi creeze sau să îşi mărească o
stare de insolvabilitate. De exemplu, creditorii sunt gata să urmărească o creanŃă
neplătită de către debitor, iar acesta donează bunuri, astfel încât îşi creează o stare de
insolvabilitate.
Pentru aceste situaŃii, legea pune la dispoziŃia creditorilor chirografari
posibilitatea de a ataca actele juridice încheiate de debitor în frauda?? dreptului de gaj
general. Potrivit art. 975 Cod civ., creditorii „pot asemenea, în numele lor personal,
să atace actele viclene făcute de debitor în prejudiciul drepturilor lor.”
AcŃiunea revocatorie reprezintă mijlocul juridic prin care creditorul poate
cere revocarea (desfiinŃarea) pe cale judecătorească a actelor încheiate de
debitor în vederea prejudicierii sale.
● Domeniul de aplicare.144 În principiu, prin acŃiunea pauliană poate fi
cerută desfiinŃarea oricărui act juridic, cu titlu oneros sau gratuit, prin care debitorul a
micşorat gajul general al creditorilor chirografari. De exemplu, înstrăinările de
bunuri, constituirea unei ipoteci, remiterea de datorie, renunŃarea la moştenire, actul
de acceptare a unei succesiuni insolvabile, făcute în frauda drepturilor creditorilor
moştenitorului pot fi atacate prin acŃiunea revocatorie.
Prin excepŃie, nu pot fi atacate prin acŃiunea revocatorie următoarele acte:

143
În practică, acŃiunea oblică este rar întâlnită, creditorii fiind interesaŃi să exercite acŃiuni directe. acestea
se exercită în nume propriu, dar numai în cazurile reglementate de lege. De exemplu, în cazul contractului
de antrepriză, când lucrătorii pot acŃiona direct pe beneficiarul construcŃiei pentru plata sumelor ce li se
cuvin, în măsura în care nu au fost plătite antreprenorului (art. 1488 Cod civ.) şi în contractul de mandat,
dacă mandatarul îşi substituie o altă persoană, mandantului i se recunoaşte o acŃiune directă faŃă de
submandatar, deşi este terŃ faŃă de contractul prin care s-a produs substituirea (art. 1542 Cod civ.).
144
Prin acŃiunea pauliană pot fi atacate chiar şi hotărâri judecătoreşti, rămase definitive, prin care debitorul
s-a obligat în urma unei înŃelegeri frauduloase încheiate cu adversarul său, inclusiv tranzacŃii judiciare prin
care se micşorează patrimoniul debitorului.

226
 - actele ce privesc drepturi personal nepatrimoniale;
- actele referitoare la drepturi patrimoniale care implică o apreciere
personală din partea debitorului. De exemplu, actul de renunŃare a debitorului
la revocarea unei donaŃii pentru intratitudine;
- actele referitoare la drepturi patrimoniale neurmăribile. Cu toate acestea,
acŃiunea revocatorie este admisibilă şi în privinŃa acestor acte, dacă au fost
încheiate de debitor cu intenŃia de a frauda interesele creditorilor. Spre
exemplu, în cazul unei obligaŃii de întreŃinere, în care debitorul plăteşte o
sumă excesivă, pentru a frauda pe creditorii săi chirografari;
- actele prin care debitorul contractează noi datorii;
- actele prin care debitorul refuză să se îmbogăŃească. Spre exemplu,
neacceptarea sumei donaŃii;
- actele de împărŃire a succesiunii. Astfel, potrivit art. 785 Cod civ., creditorii
„ Prin urmare, creditorii pot să-şi apere interesele participând la împărŃeală sau
cerând ca aceasta să se facă în prezenŃa lor. Dacă nu au utilizat această
posibilitate, ei nu pot cere revocarea împărŃelii prin acŃiunea pauliană.
● CondiŃiile intentării acŃiunii pauliene. Pentru ca acŃiunea revocatorie să
fie admisă se cer întrunite următoarele condiŃii:
a) creditorul să aibă o creanŃă certă, lichidă şi exigibilă şi în principiu,
anterioară actului atacat. În legătură cu această condiŃie se impun următoarele
precizări:

în principiu, un act juridic nu poate interesa decât pe creditorii prezenŃi, nu şi
pe cei viitori. Cu toate acestea când debitorul încheie actul fraudulos cu scopul
de a prejudicia un creditor în viitor, acesta poate ataca actul, chiar dacă a fost
încheiat anterior naşterii dreptului său de creanŃă.

anterioritatea creanŃei creditorului faŃă de actul atacat poate fi dovedită prin
orice mijloc de probă, astfel încât nu este necesară o dată certă. Data nu
trebuie să fie certă, deoarece actul atacat creând un prejudiciu creditorului
chirografar, acesta devine terŃ şi poate dovedi anterioritatea creanŃei cu orice
mijloc de probă.

cerinŃa anteriorităŃii creanŃei faŃă de actul atacat nu este obligatorie atunci
când se dovedeşte că debitorul a încheiat actul fraudulos cu scopul de a
prejudicia un creditor viitor.145
Pentru exercitarea acŃiunii revocatorii nu este necesar ca creditorul să aibă un
titlu executoriu prin care să fie constatată creanŃa, deoarece acŃiunea pauliană nu este
un act de executare, ci o revocare a unui act prin care se fraudează dreptul de gaj
general al creditorilor chirografari şi se intentează împotriva celui care a profitat de
acel act.146

b) actul atacat să fi creat creditorului un prejudiciu, constând în aceea că

debitorul şi-a cauzat sau şi-a mărit o stare de insolvabilitate. Cu alte cuvinte, prin
actul atacat debitorul să-şi fi micşorat activul patrimonial.
Astfel, nu pot fi atacate prin acŃiunea pauliană:
- actele prin care debitorul plăteşte pe un alt creditor al său, deoarece
prin acest act s-a stins o şi o obligaŃie, deci s-a micşorat şi pasivul
patrimonial.

145
Dec. nr. 3538/16 noiembrie 2005 în B.J. Culegere de practică judiciară a C.A. Timişoara pe 2005, Ed.
Lumina Lex, 2006, p. 102.
146
Dec, civ. nr. 1530/17.09.2002 a C.A. Piteşti în Culegere de practică judiciară pe 2002, Ed. All Beck,
2003, p. 41-42.

227
 - actele care reprezintă un refuz de îmbugăŃire de exemplu refuzul de a
primi o donaŃie. Prin acŃiunea pauliană se urmăreşte să se readucă în
gajul general valori ce au ieşit fraudulos din patrimoniul debitorului, şi
nu să se aducă valori noi.
- actele prin care debitorul contractează noi datorii deoarece prin aceste
acte el nu-şi micşorează activul patrimonial cu efect imediat, ci creează
riscul unei viitoare insolvabilităŃi.
c) frauda debitorului, constând în aceea că a avut cunoştinŃă de rezultatul
păgubitor al actului faŃă de creditor. Nu este necesar ca debitorul să fi intenŃionat să-l
păgubească pe creditor. CondiŃia este îndeplinită dacă debitorul este conştient că prin
actul respectiv îşi creează sau măreşte starea de insolvabilitate.
d) complicitatea la fraudă a terŃului cu care debitorul a încheiat actul atacat,
în sensul că terŃul cunoştea că prin încheierea actului atacat debitorul a devenit
insolvabil.
• condiŃia dovedirii fraudei terŃului dobânditor este necesară dacă actul atacat
este cu titlu oneros.
• dacă actul atacat este cu titlu gratuit, este suficientă dovada fraudei
debitorului, deoarece terŃul are de apărat un avantaj gratuit, pe când creditorul
tinde să evite un prejudiciu.
• dacă bunul a fost înstrăinat de terŃul dobânditor către o altă persoană, acŃiunea
revocatorie va putea fi introdusă împotriva acestuia, cu condiŃia dovedirii
fraudei atât a dobânditorului cât şi a celui ce a dobândit de la el.
● Efecte juridice. Dacă acŃiunea revocatorie este admisă de instanŃa de judecată,
actul juridic astfel atacat va fi revocat.

faŃă de terŃul dobânditor, actul juridic este revocat numai în limitele
necesare realizării dreptului de creanŃă al creditorului. De aceea, dacă
valoarea creanŃei este inferioară valorii bunului urmărit, terŃul poate
păstra bunul, plătind creditorului urmăritor creanŃa.

faŃă de debitor, actul revocat rămâne valabil. Astfel, terŃul îl poate
acŃiona în temeiul obligaŃiei de garanŃie pentru evicŃiune, pentru
întreaga valoare de care a fost lipsit ca efect al acŃiunii pauliene.

faŃă de ceilalŃi creditori ai debitorului, acŃiunea revocatorie nu
produce efecte. Astfel, revocarea actului atacat, profită numai
creditorului care a introdus acŃiunea. Cu toate acestea, ea poate să
profite şi celorlalŃi creditori numai dacă intervin în proces.
● Natura juridică. AcŃiunea revocatorie are drept scop apărarea gajului
general al creditorilor chirografari împotriva actelor făcute de debitor prin care îşi
reduce patrimoniul, astfel încât devine imposibilă plata datoriilor. Ea are un caracter
individual şi subsidiar, justificându-se numai în ipoteza în care creditorul nu îşi poate
realiza creanŃa împotriva debitorului, deoarece acesta a devenit insolvabil.147
AcŃiunea pauliană este o acŃiune în despăgubiri, deoarece revocarea actului
fraudulos constituie cel mai bun mijloc pentru repararea prejudiciului suferit de
creditorul chirografar. Fundamentul ei constă, pe de altă parte, în ideea că debitorul a
săvârşit prin actul încheiat, o faptă ilicită împotriva creditorului, cauzându-i un
prejudiciu ce trebuie reparat.148
147
Dec. nr. 621/2000 în JurisprudenŃa C.A. Iaşi, pe anul 2000, Ed. Lumina Lex, 2003, p. 65-68, cu nota
explicativă.
148
Natura juridică a acŃiunii pauliene a constituit obiect de controversă doctrinară. Unii autori au calificat-o
drept o acŃiune personală cu configuraŃie proprie (T. Popescu, P. Anca – op. cit., p. 352); iar alŃii ca o acŃiune
în inopozabilitatea actului încheiat de debitor, prin viclenie (C. Stătescu, C. Bârsan – op. cit. p. 322). Ne

228
 Capitolul III
GARANłII SPECIALE

SecŃiunea I GaranŃii personale. Fidejusiunea (cauŃiunea)

1. ConsideraŃii generale
● NoŃiune. Fidejusiunea sau cauŃiunea este un contract prin care o persoană
numită fidejusor se obligă faŃă de creditorul altei persoane să execute obligaŃia
debitorului, dacă acesta nu ar îndeplini-o.
Pentru a exista fidejusiune este necesar ca fidejusorul să se oblige personal
faŃă de creditor să execute obligaŃia debitorului. Astfel, creditorul poate pretinde plata
creanŃei de la fidejusor, atunci când debitorul nu o face sau a devenit insolvabil. În
consecinŃă, creditorul îşi are garantată realizarea creanŃei prin două gajuri generale:
patrimoniul debitorului şi patrimoniul fidejusorului.
● Reglementare. Codul civil reglementează fidejusiunea în art. 1652-1684. În
practică fidejusiunea îşi găseşte o largă aplicabilitate, deoarece creditorii sunt
interesaŃi în a urmări bunurile din două patrimonii (a debitorului şi a fidejusorului)
pentru a-şi realiza creanŃa.
● Categorii. Deşi Codul civil se referă la fidejusiunea stabilită prin lege sau
de judecător, în realitate fidejusiunea este numai contractuală. Într-adevăr, legea sau
instanŃa de judecată impune aducerea unui fidejusor, dar fidejusiunea nu ia naştere
decât prin contractul încheiat între fidejusor şi creditor prin care primul îşi asumă
obligaŃia de garanŃie.
În literatura de specialitate se consideră că fidejusiunea este de 3 feluri:
- fidejusiune convenŃională, când părŃile raportului juridic obligaŃional convin
ca debitorul să aducă angajamentul unui fidejusor care să garanteze executarea
obligaŃiei;
- fidejusiune legală, când printr-o dispoziŃie a legii debitorul este obligat să
aducă un fidejusor pentru garantarea obligaŃiilor ce-i revin;
- fidejusiune judecătorească, când într-o cauză litigioasă, instanŃa
judecătorească dispune aducerea unui fidejusor care să garanteze obligaŃia
unei persoane.
● Caractere juridice. Fidejusiunea este un contract accesoriu, consensual,
unilateral şi cu titlu gratuit. Astfel:
- este un contract accesoriu faŃă de obligaŃia principală pe care o are debitorul
faŃă de creditor. Din caracterul accesoriu decurg o serie de consecinŃe:
• fidejusiunea urmează soarta obligaŃiei principale – accesorium sequitur
principale. Astfel, în lipsa unei obligaŃii principale fidejusiunea nu
poate exista.
• fidejusiunea nu poate întrece ca întindere datoria debitorului şi nu
poate fi făcută în condiŃii mai avantajoase. Dacă fidejusorul s-a obligat
în condiŃii mai oneroase, fidejusiunea este valabilă până la valoarea
obligaŃiei principale, iar dacă s-a obligat pentru o valoare mai mică

alăturăm opiniei conform căreia este o sancŃiune civilă reparatorie cu efecte speciale, care dă posibilitatea
creditorului să-şi repare dauna ce i s-a produs prin încheierea actului fraudulos (L. Pop – op. cit., p. 421-422;
M. GaiŃă – op. cit. p. 331; C. Oprişan – „SancŃiuni în dreptul civil – o posibilă sinteză” în RRD. nr. 11/1982,
p. 19).

229
 decât datoria debitorului, fidejusorul nu poate fi obligat la plată decât
în limita valorii garantate.
• în cazul fidejusiunii nedeterminate, garanŃia la care s-a obligat
fidejusorul se întinde la toate accesoriile acelei obligaŃii (de exemplu la
dobânzi) şi la cheltuielile de executare silită.
- este un contract consensual, în sensul că simplul acord de voinŃă al părŃilor
este suficient pentru încheierea sa valabilă. Forma scrisă este necesară doar
pentru a proba contractul. Indiferent de forma în care s-a încheiat contractul,
fidejusiunea trebuie să fie expresă.
- este un contract unilateral, în sensul că dă naştere unei singure obligaŃii, aceea
a fidejusorului faŃă de creditor;
- este un contract cu titlu gratuit, deoarece fidejusorul nu urmăreşte să obŃină o
contraprestaŃie de la creditor.
● CondiŃii privind persoana fidejusorului. Potrivit art. 1659 Cod civ.,
fidejusorul trebuie să aibă capacitate deplină de exerciŃiu, să fie solvabil149 şi să aibă
domiciliul în raza tribunalului în care se execută obligaŃia.
Dacă fidejusorul a devenit insolvabil după încheierea contractului, debitorul
este obligat să aducă un alt fidejusor. Prin excepŃie, nu există această obligaŃie dacă
alegerea fidejusorului s-a făcut de creditor (art. 1661 Cod civ.).

2. Efecte juridice. Stingerea fidejusiunii

● Efecte juridice. Fidejusiunea îşi produce efectele în situaŃia în care
debitorul nu-şi îndeplineşte, la scadenŃă, obligaŃia la care este Ńinut. Codul civil
deosebeşte efectele fidejusiunii:
- în raporturile dintre creditor şi fidejusor;
- în raporturile dintre fidejusor şi debitor;
- în raporturile dintre cofidejusori.

a) Efectele fidejusiunii între creditor şi fidejusor.

Aceste efecte îşi au izvorul în contractul de fidejusiune. Astfel:
• dacă debitorul nu-şi execută obligaŃia, creditorul poate să-l urmărească
direct pe fidejusor, fără ca această urmărire să fie condiŃionată de o
prealabilă urmărire a debitorului principal (art. 1663 Cod civ.);
• deoarece obligaŃia fidejusorului este una accesorie, subsidiară, aceasta
poate să opună creditorului toate excepŃiile generale pe care le-ar fi
putut invoca şi faŃă de debitorul principal (validitatea contractului;
clauze privind condiŃiile executării). În afară de acestea, fidejusorul
poate invoca şi excepŃii specifice: beneficiul de discuŃie şi beneficiul
de diviziune.
Beneficiul de discuŃie este o facultate acordată de lege fidejusorului, de a cere
creditorului, care s-a îndreptat cu urmărirea împotriva sa, să urmărească mai întâi
bunurile debitorului, şi numai după aceea, dacă nu va fi îndestulat, să-l urmărească pe
el.
Pentru a fi admis, beneficiul de discuŃiune trebuie să îndeplinească
următoarele condiŃii:

149
Solvabilitatea se stabileşte în raport de imobilele ce pot fi ipotecate, cu excepŃia cazului în care datoria
este mică sau afacerea este comercială (art. 1660 Cod civ.). Textul nu se aplică cu rigurozitate, astfel încât,
de regulă, poate fi garant orice persoană solvabilă, chiar dacă nu are bunuri în proprietate.

230
 -invocarea beneficiului trebuie făcută înainte de judecarea fondului procesului.
Astfel beneficiul nu poate fi invocat pentru prima dată la instanŃa de apel sau
de recurs;150
- fidejusorul trebuie să indice creditorului bunurile debitorului care ar putea fi
urmărite şi să avanseze cheltuielile necesare acestei urmăriri;
- bunurile indicate să se afle în raza teritorială a tribunalului judeŃean în care
trebuia să fie executată obligaŃia. Nu se vor lua în considerare bunurile
litigioase, bunurile ipotecate şi cele care nu mai sunt în posesia debitorului.
Prin excepŃie, nu se va putea invoca beneficiul de discuŃie în următoarele situaŃii:

dacă fidejusorul a renunŃat la acest beneficiu;

dacă fidejusorul s-a obligat solidar cu debitorul principal, caz
în care sunt aplicabile regulile solidarităŃii;

în cazul fidejusiunii judecătoreşti.
Beneficiul de diviziune reprezintă o facultate recunoscută de lege fidejusorului
împotriva căruia creditorul s-a îndreptat pentru întreaga datorie, ca în situaŃia în care
mai mulŃi fidejusori garantează pentru aceeaşi datorie, să ceară divizarea urmăririi ca
urmărirea să se dividă şi faŃă de ceilalŃi fidejusori.
Beneficiul de diviziune nu poate fi invocat dacă:
- fidejusorul a renunŃat la el;
- prin convenŃie s-a prevăzut clauza solidarităŃii între fidejusori.

b) Efectele fidejusiunii între fidejusor şi debitorul principal.

Dacă fidejusorul a plătit datoria, el poate regresa împotriva debitorului, chiar dacă
a garantat, fără cunoştinŃa acestuia. În regresul fidejusorului se va Ńine cont de
următoarele reguli:

fidejusorul poate recupera de la debitor suma plătită creditorului, dobânzile,
precum şi cheltuielile făcute în cursul urmăririi;

pentru recuperarea sumelor, fidejusorul are la alegere fie o acŃiune personală
derivând din mandat sau gestiune de afaceri, fie o acŃiune întemeiată pe
subrogaŃia legală în dreptul creditorului.151
Dacă fidejusorul a garantat pe mai mulŃi debitori solidari şi a plătit întreaga datorie,
poate urmări pe oricare dintre creditorii solidari pentru toată suma plătită (art. 1671
Cod civ.). Potrivit art. 1672 Cod civ., fidejusorul pierde dreptul de regres împotriva
debitorului principal dacă:

nu a înştiinŃat pe debitor despre efectuarea plăŃii, astfel încât acesta plăteşte a
doua oară. Fidejusorul va solicita creditorului restituirea sumei plătite, în
temeiul îmbogăŃirii fără justă cauză.

a plătit datoria fără să fi fost urmărit de creditor şi fără să fi înştiinŃat pe
debitor, iar acesta face dovada că ar fi avut mijloace de stingere a datoriei. De
exemplu, debitorul putea invoca compensaŃia, prescripŃia extinctivă etc.

150
Beneficiul de discuŃie nu poate fi invocat de instanŃă din oficiu. De aceea, dacă fidejusorul nu invocă
beneficiul de discuŃie, acŃiunea creditorului nu poate fi respinsă pe motiv că acesta ar fi trebuit să-l
urmărească întâi pe debitor (Dec. civ. nr. 368/1998 a C.A. Iaşi în JurisprudenŃa 1998, p. 46).
151
Fidejusorul va opta pentru acea acŃiune care îi oferă mai multe avantaje. În cazul acŃiunii personale el are
dreptul la dobânzi calculate din ziua în care a notificat plata debitorului, chiar dacă creanŃa plătită nu era
producătoare de dobânzi şi va putea cere şi daune. AcŃiunea subrogatorie se va exercita când creanŃa plătită
era garantată prin ipotecă sau privilegiu, deoarece aceste garanŃii i se transmit prin faptul plăŃii.

231
 c) Efectele fidejusiunii între cofidejusori.
Dacă sunt mai mulŃi cofidejusori pentru unul şi acelaşi debitor, fidejusorul care a
plătit datoria se poate întoarce printr-o acŃiune în regres, divizibilă, împotriva
celorlalŃi fidejusori.152
● Stingerea fidejusiunii. Fidejusiunea se poate stinge:

în mod indirect, ca urmare a stingerii obligaŃiei principale, potrivit
principiului accesorium sequitar principale;

în mod direct, independent de soarta obligaŃiei principale, prin:
- remiterea de fidejusiune, când creditorul renunŃă la garanŃie;
- confuziune, intervenită între patrimoniul creditorului şi cel al
fidejusorului;
- confuziune, opusă de fidejusor creditorului.

printr-un mod de stingere specific, independent de soarta obligaŃiei
principale. Astfel, fidejusiunea se stinge dacă, din culpa creditorului,
fidejusorul nu ar mai avea posibilitatea să dobândească prin plata datoriei
principale, privilegiile şi ipotecile de care beneficia creditorul (art. 1682
Cod civ.).

SecŃiunea a II-a GaranŃii reale

§ 1. Dreptul de retenŃie

1. ConsideraŃii generale
● NoŃiune. Dreptul de retenŃie este acel drept real care conferă deŃinătorului
unui bun mobil sau imobil al altuia, posibilitatea de a refuza restituirea lui, până când
creditorul titular al lucrului îi va plăti sumele pe care le-a cheltuit cu conservarea,
întreŃinerea ori îmbunătăŃirea acelui bun.
Dreptul de retenŃie nu este reglementat în Codul civil. El este o creaŃie a
politicii judiciare şi a doctrinei. Astfel, în practică s-a recunoscut dreptul de retenŃie în
toate cazurile în care între lucrul deŃinut de creditor şi datoria proprietarului lucrului
există o legătură.153
● CondiŃii. Dreptul de retenŃie este recunoscut tuturor creditorilor ale căror
creanŃe certe, lichide şi exigibile s-au născut în legătură cu bunuri supuse restituirii,
indiferent de valoarea creanŃei şi a bunului.
a) persoana retentorului trebuie să aibă dubla calitate de debitor al obligaŃiei de
restituire a bunului şi de creditor pentru sumele cheltuite cu lucrul;
b) datoria pe care deŃinătorul lucrului o pretinde de la creditor trebuie să se afle
în conexiune, în legătură cu lucrul. Prin urmare, trebuie să fie un debitum cum
re inctum.
Această conexiune poate izvorî dintr-un contract sau poate fi total desprinsă de o
convenŃie preexistentă. De exemplu, posesorul de crea-credinŃă al unui bun imobil

152
AcŃiunea în regres poate fi exercitată numai în cazurile prevăzute de art. 1673 Cod civ.; când fidejusorul
este urmărit în judecată pentru a plăti, când debitorul se află falit sau în stare de insolvabilitate, când
debitorul s-a îndatorat de a-l elibera de garanŃie într-un termen determinat şi acesta a expirat, când datoria a
devenit exigibilă.
153
Astfel, practica judiciară a făcut aplicarea dreptului de retenŃie în materia gestiunii de afaceri, a
mandatului, a accesiunii, recunoscând acest drept constructorului pe terenul altuia; în cazul partajului până la
momentul plăŃii sultei de către copărtaşul căruia bunul i-a fost atribuit etc.; în materia raporturilor locative,
dacă chiriaşul a făcut investiŃii cu privire la imobil.

232
revendicat de adevăratul proprietar are dreptul de retenŃie asupra imobilului până ce i
se vor restitui cheltuielile făcute cu bunul.
Conexiunea datoriei cu lucrul există nu numai atunci când creanŃa s-a născut în
legătură cu lucrul dar şi atunci când deŃinerea bunului şi creanŃa corelativă sunt
ocazionate de acelaşi raport. De exemplu, reŃinerea de către mandatar a lucrurilor pe
care le-a primit pentru mandant, până când acesta îi va achita cheltuielile făcute cu
îndeplinirea mandatului.
c) bunul asupra căruia se invocă dreptul de retenŃie să fie proprietatea exclusivă
a celui de la care se pretind cheltuielile şi să se afle în detenŃia materială a
retentorului.154
●AplicaŃii. Codul civil reglementează doar aplicaŃii ale dreptului de retenŃie .
Astfel, dreptul de retenŃie nu beneficiază de o reglementare de principiu.
- dreptul hotelierului şi a transportatorului de a reŃine lucrurile călătorului
până la plata cazării sau transportului (art. 1730 pct. 7 Cod civ.);
- dreptul vânzătorului care nu a primit preŃul lucrului vândut, de a nu preda
lucrul până ce nu i se va achita preŃul (art. 1323 Cod civ.);
- depozitarul are un crept de retenŃie asupra lucrului depozitat în caz de
neplată a sumei convenită pentru păstrarea bunului (art. 771 Cod civ.);
- chiriaşul are un drept de retenŃie asupra imobilului pentru cheltuielile ce
le-a făcut cu lucrul (art. 1444 Cod civ.).
- posesorul unui lucru mobil pierdut sau furat, care a cumpărat lucrul de la
un târg sau de la un comerciant, are dreptul să refuze restituirea lucrului
adevăratului proprietar care îl revendică, cât timp acesta nu-i va restitui
preŃul plătit (art. 1910 Cod civ.).
● Natura juridică. În doctrină, dreptul de retenŃie este considerat un drept
real de garanŃie imperfect.
• este un drept real deoarece este opozabil faŃă de terŃi. Astfel, el poate fi opus:
- titularului iniŃial al lucrului, dar şi subdobânditorului ulterior al
bunului;
- creditorilor privilegiaŃi şi ipotecari ai bunului, ale căror privilegii şi
ipoteci s-au născut ulterior intrării lucrului în detenŃia retentorului.
În schimb, el nu poate fi opus creditorilor privilegiaŃi şi ipotecari
anteriori intrării bunului în detenŃie;
- creditorilor chirografari ai titularului lucrului.
• este un drept real imperfect, deoarece nu conferă prerogativele urmării
bunului în mâna altei persoane. Acest drept funcŃionează numai cât timp bunul
se află în detentor. Odatăcu restituirea de bună voie a lucrului, dreptul de
retenŃie încetează.

2. Efecte juridice
●Efectul general. Dreptul de retenŃie are ca principal efect facultatea
creditorului de a refuza restituirea bunului până la plata integrală a creanŃei sale
(cheltuieli cu conservarea, întreŃinerea sau îmbunătăŃirea bunului sau o altă datorie a
proprietarului aflată în legătură cu bunul). ExistenŃa altor datorii fără legătură cu
bunul, nu-i dă dreptul retentorului să refuze predarea lui.

154
Dec. nr. 1580/8 sept. 2000 a C.A. Iaşi, în JurisprudenŃa 2000, op. cit. p. 74-76. În speŃă, pârâtului nu îi
putea fi recunoscut dreptul de retenŃie asupra apartamentului, pentru faptul că acesta nu va avea stăpânirea
materială a imobilului, care era folosit exclusiv de reclamantă, căreia bunul i-a fost atribuit în cererea de
partaj).

233
 Odată cu achitarea integrală a datoriei, retentorul este obligat să predea bunul.
●Efecte speciale
- dreptul de retenŃie este indivizibil în sensul că, nu este afectat de eventualele
modificări ce ar putea interveni cu privire la creanŃă. De exemplu, achitarea
parŃială a creanŃei nu influenŃează dreptul de retenŃie.
- dreptul de retenŃie conferă titularului o simplă definiŃie precară. Creditorul nu
are facultatea de a se folosi de bun sau de a-i percepe fructele şi nici nu poate
dobândi proprietatea lucrului prin uzucapiune.
Dacă rentorul foloseşte bunul în interes propriu, locuind în imobil, este obligat
să plătească proprietarului echivalentul folosinŃei, calculat corespunzător chiriei, cu
titlu de despăgubiri.
- cât timp deŃine lucrul, rentorul are obligaŃia conservării lui. Astfel, el răspunde
pentru pierderea sau distrugerea lucrului, produse din culpa sa. În schimb,
riscul pieirii fortuite este suportat de creditorul restituirii, în calitate de
proprietar.
- titularul dreptului de retenŃie, chiar dacă are deŃinerea materială a bunului
proprietatea debitorului, are dreptul să-şi valorifice creanŃa numai în termenul
general de prescripŃie de 3 ani.155

§ 2 Gajul

1. ConsideraŃii generale
● NoŃiune. Gajul sau amanetul este un contract accesoriu, prin care debitorul
remite creditorului său un bun mobil pentru garantarea datoriei (art. 1685 Cod civ.).
Termenul de „gaj” este utilizat pentru a desemna în acelaşi timp contractul de
gaj, dreptul real de gaj născut din acest contract, precum şi bunul care constituie
obiectul gajului.
● Natura juridică. Gajul poate garanta orice obligaŃie valabilă. Pot fi date în
gaj bunuri mobile corporale, bunuri imobile incorporare, de exemplu: creanŃe, acŃiuni
ale debitorului.
În consecinŃă, gajul este o garanŃie reală. Dacă debitorul nu-şi îndeplineşte
obligaŃia, garanŃia reală îi dă creditorului garantat dreptul de a reŃine bunul afectat
garanŃiei şi de a-l vinde pentru a-şi obŃine plata obligaŃiei garantate.
● Reglementare. Contractul de gaj şi efectele sale sunt reglementate de art.
1685-1695 Cod civ. Aceste dispoziŃii se completează cu reglementările speciale
instituite în această materie:
- Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei
economice156;
- Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor.157
● Categorii. În legislaŃie sunt reglementate două tipuri de gaj: cu deposedare
şi fără deposedare. În acest sens dispune art. 9 alin. 3 din Legea nr. 99/1999 „garanŃia
reală se poate constitui cu sau fără deposedarea celui ce constituie garanŃia de bunul
afectat garanŃiei”
155
Dec. nr. 468/3 martie 2000 a C.A. Iaşi, în M. GaiŃă, M. Pivniceru – JurisprudenŃa C.A. Iaşi pe 2000, op
cit. p. 71-72.
156
publicată în M.O. nr. 236/27 mai 1999, modificată şi completată prin O.G. nr. 89/2000 privind unele
măsuri pentru autorizarea operatorilor şi efectuarea înscrierilor în Arhiva Electronică de GaranŃii Reale
Mobiliare şi Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenŃei în exercitarea
demnităŃilor publice, a funcŃiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancŃionarea corupŃiei.
157
publicată în B. Of. nr. 132/18 noiembrie 1969, modificată prin Legea nr. 54/25 iunie 1994.

234
 După modul în care se stabileşte obligaŃia de a constitui gajul, acesta poate fi:
• convenŃional, când părŃile decid asupra necesităŃii constituirii gajului;
• legal, când legea obligă anumite persoane să constituie gajul;158
• judecătoresc, când instanŃa dispune constituirea gajului.
Chiar şi în cazul gajului legal sau judecătoresc, constituirea efectivă a gajului
se face prin contract. Astfel, în realitate gajul este convenŃional, numai obligaŃia
constituirii lui este instituită de lege sau de instanŃă.

2. Contractul de gaj
● NoŃiune. GaranŃia reală mobiliară se constituie numai pe baza unui contract
de garanŃie.
Contractul de garanŃie reală este contractul în baza căruia se constituie o
garanŃie reală în bunuri sau în drepturi în beneficiul unui anumit creditor (art. 14
alin. 1 din Legea nr. 99/1999).
●Caractere juridice. Contractul de gaj se caracterizează prin următoarele:
- este un contract accesoriu, deoarece presupune existenŃa unei obligaŃii
principale valabile. Totuşi gajul poate să garanteze şi o obligaŃie eventuală,
ce s-ar naşte în viitor. De exemplu, gajul destinat a garanta acoperirrea
prejudiciului pe care gestionarul l-ar putea produce, prin activitatea sa,
unităŃii bugetare unde este încadrat;
- gajul cu deposedare este un contract real, deoarece ia naştere numai prin
remiterea efectivăa bunului gajat. Remiterea se face creditorului sau unui
terŃ însărcinat cu păstrarea lucrului până la plata datoriei (art. 1688 C. civ.)
În cazul gajului fără deposedare, contractul trebuie constatat printr-u înscris,
încheiat în formă autentică sau sub semnătură privată159, şi trebuie semnat de către
debitor (art. 14 alin. 2 din Legea nr. 99/1999).
- este un contract unilateral, deoarece dă naştere la obligaŃii numai în
sarcina creditorului. Astfel, acesta are obligaŃia de a păstra bunul, de a-l
conserva şi de a-l restitui debitorului când acesta îşi va executa obligaŃia.
Deoarece înscrisul este cerut ad probationem, gajul fără deposedare este un
contract consensual,
- contractul de garanŃie reală este titlu executoriu, şi prin urmare poate fi pus
în executare silită fără a fi necesară investirea cu formulă executorie (art.
17 din Legea nr. 99/19999).
● Încheierea contractului. În vederea încheierii contractului de gaj trebuie
respectate condiŃiile:
a) persoana constituitorului trebuie să fie proprietarul bunului gajat şi să aibă
capacitate de exerciŃiu deplină. Dacă debitorul este minor, este posibilă
gajarea bunurilor sale în vederea garantării propriilor datorii, numai cu
încuviinŃarea autorităŃii tutelare. În schimb este interzis ocrotitorului legal
(părinte, tutore) să garanteze, în numele minorului, obligaŃia altuia (art. 129 C.
fam),

158
De exemplu Legea nr. 22/1969 reglementează două feluri de garanŃii: în numerar şi suplimentară,
constând în afectarea unor bunuri de folosinŃă îndelungată. GaranŃia în numerar este obligatorie pentru toŃi
gestionarii şi are ca obiect o sumă de bani egală cu minim un salariu şi maxim trei salarii sau câştigul mediu
pe trei luni. Suma se depune la C.E.C. şi dacă gestionarul cauzează o pagubă în gestiune şi nu o acoperă în
termen de o lună, unitatea se va despăgubi din garanŃia în numerar astfel constituită.
159
În sensul legii, prin înscris sub semnătură privată se înŃelege orice mod de comunicare care păstrează
înregistrată informaŃia pe care o conŃine şi care poate fi reprodusă într-o formă tangibilă şi care nu poate fi
schimbată în mod unilateral

235
 b) obiectul gajului îl constituie numai bunuri mobile, corporale sau incorporale,
aflate în circuitul civil. Contractul trebuie să conŃină o descriere a bunului
afectat garanŃiei, respectiv specia şi natura bunului gajat, iar în cazul bunurilor
generice trebuie să arate calitatea, greutatea şi măsura.160 Dacă bunul afectat
garanŃiei constă într-o sumă de bani depusă într-un cont bancar, contul trebuie
individualizat în mod distinct.
c) în privinŃa formei, contractul de gaj trebuie să îndeplinească două formalităŃi:
• trebuie să fie constatat prin înscris autentic sau sub semnătură privată,
şi să fie semnat de debitor;
• trebuie să îndeplinească formalitatea de opozabilitate faŃă de terŃi, prin
înscrierea avizului de garanŃie reală la Arhiva Electronică de GaranŃii
Reale Mobiliare161. Prin înscriere, creditorii pentru care se înscrie
ulterior o garanŃie reală asupra aceluiaşi bun sunt prezumaŃi că au
cunoştinŃă de existenŃa garanŃiei, proba contrară fiind admisibilă(art.
29 alin. 3 din legea nr. 99/1999).
Înscrisul şi înregistrarea nu constituie condiŃii de validitate a gajului ci
urmăresc să asigure opozabilitatea faŃă de terŃi a acestuia. Astfel, se permite terŃilor să
cunoască întinderea creanŃei garantate şi a bunului gajat, evitându-se constituirea unor
gajuri frauduloase sau fictive.

3. Efectele gajului.
● Drepturile creditorului. În legătură cu bunul obiect al gajului, creditorul
are următoarele drepturi:
a) dreptul de retenŃie a bunului. În cazul gajului cu deposedare, creditorul
poate refuza restituirea bunului gajat, până când debitorul va plăti
datoria(art. 1694 Cod civil);
b) dreptul de urmărire. În temeiul dreptului de gaj, creditorul poate solicita
bunul din mâna oricui s-ar afla.
c) dreptul de preferinŃă. În virtutea dreptului de gaj, creditorul are
posibilitatea de a fi plătit cu prioritate din preŃul bunului faŃă de alŃi
creditori.
● ObligaŃiile creditorului. Creditorul are faŃă de constituentul gajului
calitatea de detentor precar, debitorul păstrând calitatea de proprietar(art. 1691
C.civ.). De aici decurg şi o serie de consecinŃe:
a) obligaŃia de a conserva bunul gajat până în momentul restituirii. Creditorul
trebuie să îndeplinească obligaŃia cu diligenŃa unui bun proprietar.
b) obligaŃia de a nu folosi unul gajat şi de a nu îşi însuşi fructele.
Neîndeplinirea acestei obligaŃii îndreptăŃeşte pe debitor să solicite punerea
sub sechestru(art. 1693 C.civ)162.
c) obligaŃia de a restitui bunul gajat dacă debitorul a plătit datoria. Creditorul
este obligat să îl restituie proprietarului în momentul în care obligaŃia
160
Bunul afectat garanŃiei poate fi descris prin gen, obiect cu obiect sau prin formula generic „toate bunurile
mobile prezente şi viitoare” (art. 16 alin. 1 din Legea nr. 99/1999).
161
Înscrierea unui aviz de garanŃie reală este valabilă pentru o perioadă de 5 ani. Creditorul poate reînnoi
înscrierea înainte de expirarea acesteia, pentru o perioadă de încă 5 ani sau pentru o altă perioadă. Dacă
înscrierea nu este reînnoită, arhiva poate şterge orice înscriere din baza de date.
162
În opoziŃie, legea nr. 99/1999 prevede dreptul creditorului de a percepe fructele şi
dobânzile eferente garanŃiei în contul debitorului(art. 39 alin. 2) şi obligaŃia de a întreŃine
bunul şi de a îl folosi ca un bun proprietar precum şi de a Ńine o evidenŃă contabilă clară a
bunului(art. 42 lit. a) şi b).

236
 garantată a fost executată. Acesta răspunde pentru orice pagubă datorată
pierderii, deteriorării, întârzierii nejustificate în restituirea bunului sau
pentru refuzul nejustificat de acceptare a plăŃii obligaŃiei garantate(art. 40
din legea nr. 99/1999).
● ObligaŃiile debitorului. Debitorul are obligaŃia de a îl despăgubi pe
creditor pentru toate cheltuielile necesare şi utile făcute cu conservarea bunului,
precum şi pentru daunele ce i-au fost cauzate de lucrul gajat(art. 1691 C.civ). În
acelaşi sens dispune şi art. 41 din Legea nr. 99/1999: „dacă debitorul are posesia
bunului afectat garanŃiei, înstrăinarea acestuia, distrugerea sau degradarea datorate
neglijenŃei ori deprecierea bunului datorate lipsei de diligenŃă, dacă s-au cauzat
daune creditorului, vor atrage răspunderea debitorului, urmând a plăti despăgubiri
în cuantum reprezentând cel puŃin echivalentul în lei a sumei de 500 Euro”.
● Executarea gajului. În cazul în care debitorul nu şi-a achitat datoria,
creditorul poet trece la realizarea gajului. Realizarea gajului conferă creditorului:
- dreptul să ceară instanŃei să îi aprobe restituirea bunului în contul
creanŃei pe baza unei expertize judiciare de estimare a valorii. Este
nulă orice convenŃie prin care s-ar prevedea posibilitatea creditorului
de a îşi apropria bunul fără formalităŃile judiciare, denumită contract
pignorativ(art. 1689 C.civ.).
- Dreptul să ceară vânzarea la licitaŃie publică a lucrului gajat şi de a fi
plătit cu preferinŃă înaintea altor creditori(art. 1689 alin. 1 C.civ.).
ConvenŃia prin care s-ar prevedea o altfel de vânzare decât prin
licitaŃie publică este sancŃionată cu nulitatea(art. 1689 alin. 2 C.civ.).

4. Stingerea gajului
Fiind un contract accesoriu, gajul se stinge ca efect al desfiinŃării obligaŃiei
principale. De exemplu, stingerea obligaŃiei prin plată, compensaŃie, remitere de
datorie sau nulitatea acesteia are drept consecinŃă desfiinŃarea gajului.
Totodată gajul se poate stinge şi independent de obligaŃia principală, prin
renunŃarea creditorului la dreptul de gaj sau pieirea fortuită a lucrului.
În termen de 40 de zile de la stingerea garanŃiei reale mobiliare, creditorul
trebuie să înscrie o notificare despre acest fapt la Arhivă, care va introduce în rubrica
corespunzătoare o menŃiune privind stingerea obligaŃiei garantate. După stingerea
garanŃiei, creditorul va trebui, la cererea debitorului, să restituie imediat posesia
bunului. Nerespectarea acestor obligaŃii poate atrage obligarea creditorului la plata
către debitor a unei despăgubiri în cuantum reprezentând cel puŃin echivalentul în lei
a sumei de 200 Euro (art. 27 alin. 3, 4, 5 din Legea nr. 99/1999.)

§ 3. Ipoteca

1. ConsideraŃii generale
● NoŃiune. Ipoteca este un drept real accesoriu care are ca obiect un bun
imobil al debitorului sau al altei persoane, fără deposedare, care conferă creditorului
ipotecar dreptul de a urmări imobilul în stăpânirea oricui s-ar afla şi de a fi plătit cu
prioritate faŃă de ceilalŃi creditori din preŃul acelui bun.
Ca mijloc de garantare a obligaŃiilor, ipoteca prezintă următoarele avantaje:
- lucrul ipotecat rămâne în posesia debitorului sau a terŃului care a
constituit-o şi care exercită toate atributele dreptului de proprietate.

237
 - asupra aceluiaşi imobil se pot constitui mai multe ipoteci.
● Caractere juridice. Fiind un drept real, ipoteca se caracterizează prin
următoarele elemente:
- este un drept accesoriu, deoarece însoŃeşte şi garantează un drept
principal, respectiv dreptul de creanŃă al creditorului ipotecar. În
consecinŃă, dreptul cu ipotecă urmează soarta dreptului principal conform
principiului accesorium sequitur principale;
- este un drept real,163 conferind titularului său un drept de urmărire şi de
preferinŃă;
- este o garanŃie imobiliară, deoarece numai bunurile imobile nu şi cele
mobile pot fi ipotecate (art. 1751 Cod civ.). Imobilele trebuie să se afle în
circuitul civil;
- este indivizibilă (art. 1746 alin. 2), în sensul că există asupra întregului
imobil, chiar dacă a fost plătită doar o parte din datorie;
- este o garanŃie specializată.
Ipoteca este supusă principiului specializării sub un dublu aspect:

ipoteca poate fi constituită numai asupra unui imobil sau a unor imobile
individual determinate (art. 1774 Cod civ.);

ipoteca se instituie pentru garantarea unei datorii a cărei valoare este
determinată (art. 1776 Cod civ.).
În consecinŃă, nu se pot constitui ipoteci generale asupra tuturor imobilelor
unei persoane sau pentru garantarea tuturor datoriilor debitorului.

2. Categorii de ipoteci
După izvorul ei, ipoteca este de două feluri:
- convenŃională când ia naştere din contractul încheiat între creditor şi
proprietarul imobilului;
- legală, când ia naştere în virtutea unei dispoziŃii speciale a legii.

a) Ipoteca convenŃională
● NoŃiune: Potrivit art. 1749 alin. 2 Cod civ., ipoteca convenŃională este aceea
care ia naştere din convenŃia părŃilor, cu respectarea formelor prevăzute de lege.
● CondiŃii de fond. Codul civil prevede respectarea a două condiŃii de fond:
- cel ce instituie ipoteca trebuie să aibă capacitate deplină de exerciŃiu (art.
1769 Cod civ.). Cu toate acestea, ipotecarea unui imobil al minorului este
posibilă cu încuviinŃarea prealabilă a autorităŃii tutelare, dar numai pentru
garantarea unei obligaŃii proprii a acestuia (art. 129 alin. 2 Cod civ.). În
schimb, ocrotitorul legal al unei persoane lipsite de capacitate de exerciŃiu
deplină, nu poate garanta datoriile altuia cu un imobil al minorului (art.
1771 Cod civ.);
- cel ce constituie ipoteca trebuie să fie proprietarul actual al imobilului. În
cazul în care nu are această calitate, ipoteca este lovită de nulitate. Astfel,
potrivit art. 1775 Cod civ., bunurile viitoare ale debitorului nu pot forma
obiectul unei ipoteci.164

163
Ipoteca nu face parte din categoria dezmembrămintelor proprietăŃii, deoarece nu
presupune desprinderea unor trebuinŃe din conŃinutul dreptului de proprietate. Astfel,
creditorul nu are atributele de posesie şi folosinŃă.
164
Prevederile art. 1775 Cod civ. nu se aplică ipotecilor constituite pentru garantarea împrumuturilor
acordate investiŃiile imobiliare. Astfel, Legea nr. 190/14 decembrie 1999 privind creditul ipotecar pentru

238
 ● CondiŃii de formă. Ipoteca convenŃională este valabilă numai dcă este
constituită prin act autentic (art. 1772 Cod civ.). Prin urmare, ipoteca este un contract
solemn. În schimb obligaŃia garantată nu trebuie constatată prin înscris autentic.
Sub sancŃiunea nulităŃii, în contracte trebuie prevăzută şi obligaŃia de specializare
a ipotecii, sub dublu aspect a imobilului ipotecat şi a sumei garantate.

b) Ipoteca legală
● NoŃiune. Ipoteca legală ia naştere în virtutea unei dispoziŃii a legii, fără a fi
necesară încheierea unei convenŃii speciale (art. 1749 Cod civ.).
● Categorii. Sunt ipoteci legale propriu-zise, care se constituie ex lege, fără a
fi necesară încheierea unui contract de ipotecă:

ipoteca prevăzută de art. 12 din Decretul lege nr. 61/1990. Creditele
acordate de CEC pentru cumpărarea de locuinŃe sunt garantate prin
constituirea unei ipoteci asupra locuinŃei dobândite. Înscrierea ipotecii se
face pe baza contractului de împrumut, la cererea CEC.

ipoteca se constituie ope legis, în favoarea CEC, fără să fie necesară
convenŃia părŃilor, şi se înscrie în temeiul contractului de împrumut.

ipoteca prevăzută de art. 18 din Legea locuinŃelor nr. 114/1996. Până la
restituirea sumelor datorate de beneficiarii locuinŃelor construite cu
subvenŃii de la stat, se instituie ipoteca legală asupra locuinŃei astfel
construită, tot în favoarea CEC;

ipoteca prevăzută de Codul de procedură penală. Art. 166 C. pr. pen.
reglementează o ipotecă legală cu caracter asigurător având ca obiect
bunurile imobile sechestrate, prin pagube produse prin infracŃiune. Astfel,
organul de stat care a dispus instituirea sechestrului poate cere luarea
inscripŃiei ipotecare asupra imobilului sechestrat.
În afară de aceste cazuri de ipoteci propriu-zise, există şi ipoteci convenŃionale
a căror constituire este prevăzută de lege. Aceste ipoteci se constituie prin convenŃia
părŃilor cu precizarea că legea prevede obligativitatea constituirii lor.
LegislaŃia reglementează o singură ipotecă de acest fel.

Legea nr. 22/1969 prevede obligaŃia persoanei care se angajează în funcŃia
de gestionar să constituie o ipotecă asupra bunurilor imobile aflate în
proprietatea sa ori a unui terŃ, pentru garantarea reparării pagubei
eventuale ce s-ar cauza unităŃii.
În acest caz, ipoteca prevăzută de lege, deşi obligatorie, deoarece fără
constituirea ei, persoana nu poate fi angajată ca gestionar, rămâne o ipotecă
convenŃională, cu următoarele particularităŃi:
- contractul de ipotecă se încheie valabil în forma înscrisului sub
semnătură privată;
- garantează o obligaŃie eventuală;

investiŃiile imobiliare stabileşte că ipoteca pentru garantarea creditului destinat finanŃării construirii,
cumpărării, reabilitării , consolidării sau extinderii imobilelor cu destinaŃie locativă, industrială sau
comercială, poate avea ca obiect „terenuri şi construcŃiile ridicate pe acestea, ulterior constituirii sale, în
limita valorii stabilite prin contract şi pe măsura utilizării creditului.” (art. 3 alin. 2). Într-o asemenea situaŃie,
legea specială înlătură dispoziŃiile din Codul civil, stabilind că este posibilă ipotecarea unui imobil viitor.
Sub aspectul formalităŃilor de publicitate imobiliară deoarece construcŃia ce urmează a fi edificată se înscrie
provizoriu în cartea funciară, pe cale de consecinŃă şi dreptul va înscris tot provizoriu în cartea funciară.

239
 - se înscrie la cererea unităŃii angajatoare.165

3. Efectele ipotecii
Indiferent de izvorul ei, convenŃională sau legală, ipoteca produce aceleaşi
efecte. Efectele juridice trebuie analizate distinct: faŃă de debitor, faŃă de creditor şi
faŃă de terŃii dobânditori ai imobilului.
● Efectele faŃă de debitor. Debitorul păstrează detenŃia imobilului ipotecat,
exercitând toate atributele dreptului de proprietate. Astfel, debitorul poate înstrăina
bunul ipotecat, însă noul dobânditor îl va primi grevat de sarcinile care îl grevează.
Dreptul de înstrăinare încetează numai în momentul în care creditorul a procedat
la transcrierea comandamentului. După această operaŃiune, debitorul nu mai poate
înstrăina sau închiria imobilul. El rămâne cu posesia, folosinŃa şi administrarea
imobilului în calitate de reprezentant al creditorului. Astfel debitorul are obligaŃia de
a asigura paza imobilului, perceperea chiriilor, recoltarea şi vânzarea fructelor
naturale şi industriale (art. 516 C. pr. civ.).
● Efecte faŃă de creditor. Creditorului i se recunoaşte un drept real
accesoriu, fără deposedarea proprietarului, care îi conferă două atribute:
- dreptul de urmărire a imobilului în stăpânirea cărei persoane s-ar afla;
- dreptul de preferinŃă, respectiv de a-şi realiza creanŃa cu prioritate din
preŃul obŃinut prin vânzarea silită a imobilului. În ipoteza în care există
mai mulŃi creditori ipotecari, dreptul de preferinŃă se exercită în
ordinea rangului ipotecii.
● Efecte faŃă de terŃii dobânditori ai imobilului. Imobilul ipotecat poate fi
înstrăinat de către debitor. În măsura în care acesta nu plăteşte datoria, creditorul, în
virtutea prerogativei de urmărire, poate urmări imobilul în mâna oricărei persoane s-
ar afla, cerând realizarea ipotecii. Astfel, el are dreptul de a cere vânzarea imobilului
şi plata creanŃei sale cu preferinŃă din preŃul obŃinut.
În această situaŃie, legea pune la dispoziŃia debitorului o serie de mijloace de
apărare;
a) poate opune creditorului unele excepŃii invocând: nulitatea contractului de
ipotecă, nulitatea inscripŃiei; excepŃia de garanŃie contra evicŃiunii dacă
creditorul urmăritor este moştenitorul vânzătorului de la care terŃul a
cumpărat-o.
Potrivit art. 1794 Cod civ., terŃul poate invoca beneficiul de discuŃie, dacă în
patrimoniul debitorului au rămas alte imobile ipotecate, pentru aceeaşi datorie.
b) poate recurge la procedura purgei pentru a degreva imobilul de ipotecă
(art. 1801-1814 Cod civ.). Aceasta constă în oferta pe care terŃul
dobânditor o face creditorului de a-i plăti creanŃa garantată prin ipotecă
până la concurenŃa preŃului la care a cumpărat imobilul sau până la
concurenŃa valorii imobilului, dacă l-a dobândit cu titlu gratuit.
c) poate să plătească datoria debitorului, caz în care se subrogă în
drepturile creditorului. El va recurge la această posibilitate în cazul în care
datoria are o valoare inferioară valorii bunului ipotecat.
d) poate delăsa, sau abandona imobilul ipotecat pentru a fi scos la vânzare
de către creditor fără participarea sa (art. 1795-1797 Cod civ.).
Formalitatea constă într-o declaraŃie făcută la grefa judecătoriei, care

165
Legea nr. 22/1969 se aplică numai în cazul gestionarilor angajaŃi de către organele de stat, regiile
autonome, societăŃile comerciale cu capital exclusiv sau majoritar de stat şi de instituŃiile de stat.

240
 constată delăsarea printr-o încheiere şi numeşte un curator pentru
administrarea imobilului;
e) poate lăsa ca procedura executării silite să-şi urmeze cursul. Astfel,
imobilul ipotecat va fi scos la vânzare prin licitaŃie. Dobânditorul va avea
o acŃiune în garanŃie împotriva debitorului pentru repararea prejudiciului
suferit datorită invicŃiunii.

4. Publicitatea ipotecii
Fiind un drept real imobiliar, ipoteca este supusă cerinŃelor de publicitate
imobiliară. Publicitatea se realizează prin înscrierea ipotecii în cartea funciară a
imobilului, în condiŃiile Legii nr. Legea nr. 7/1996 privind cadastrul şi a publicitatea
imobiliară166.
Prin înscriere, ipoteca devine opozabilă faŃă de terŃi. Înscrierea se face se
efectuează în baza contractului autentic de constituire a ipotecii167. Astfel, notarul
public care a întocmit contractul de ipotecă este obligat să ceară din oficiu înscrierea
în cartea funciară la biroul teritorial în a cărei rază de activitate se află imobilul.
Despre exercitarea acestei obligaŃii se va face menŃiune expresă în cuprinsul actului
(art. 56 din Legea nr. 7/1996 privind cadastrul şi publicitatea imobiliară)168. Deşi
legea prevede obligativitatea notarului public de a solicita înscrierea în cartea
funciară, totuşi ea nu a prevăzut un termen în care aceasta poate fi exercitată.
Apreciem că se impune îndeplinirea obligaŃiei într-un termen rezonabil, cât mai scurt
cu putinŃă.
În cazul ipotecilor legale, înscrierea lor se face la cererea creditorului sau
mandatarului său, în virtutea titlului din care rezultă acea ipotecă (art. 1783 C.civ. )
Data înscrierii în cartea funciară conferă şi rangul ipotecii (art. 1779 C. civ.). Astfel,
în cazul în care asupra unui imobil s-au constituit mai multe ipoteci, prioritatea sau
rangul fiecărei ipoteci este dat de ordinea în care s-a cerut înscrierea în cartea
funciară.
Ipoteca se înscrie în cartea funciară asupra unui imobil în întregul său. În
cazul în care se doreşte înscrierea unei ipoteci doar supra unei părŃi a imobilului, este
necesar ca în prealabil să se procedeze la dezlipirea acelei părŃi pentru a se forma un
imobil distinct, care ulterior poate fi ipotecat (art. 44 alin. 2 din Lege). Dezlipirea se
realizează pe baza unei schiŃe vizate de oficiul de cadastru. Astfel, din imobilul iniŃial,
se formează mai multe imobile independente, care pot face ulterior obiectul altor
drepturi reale, inclusiv a ipotecii. Această operaŃiune se numeşte parcelarea
terenurilor.

5. Stingerea ipotecii
Ipoteca poate fi stinsă pe cale accesorie, ca urmare a stingerii raportului de
obligaŃie garantat, sau pe cale principală, când se stinge numai ipoteca, raportul de
obligaŃie rămânând în vigoare (art. 1890 Cod civ.).
Stingerea pe cale accesorie. Ipoteca se stinge pe cale accesorie atunci când se
stinge şi obligaŃia principală pe care o garantează prin: plată, remitere de datorie,
166
M. Of. Nr. 61/13 martie 1996, modificată prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile
proprietăŃii şi justiŃiei, precum şi unele măsuri adiacente (M.Of. nr. 653/22. 07. 2005).
167
Potrivit art. 22 alin. 1din Legea nr. 7/1996 „dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale asupra unui
imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-a constituit ori s-a transmis în mod
valabil”.
168
Anterior modificării legii prin Legea nr. 247/2005, obligaŃia notarului public de a solicita înscrierea nu
avea caracter imperativ, partea interesată având posibilitatea de a-şi rezerva dreptul de a efectua personal
diligenŃele necesare pentru înscriere.

241
compensaŃie, dare în plată, nulitate.
Stingerea pe cale principală. Ipoteca se poate stinge şi prin moduri proprii de
încetare:
- renunŃarea creditorului la ipotecă;
- purga deŃinută de dobânditorul imobilului ipotecat;
- prescripŃia, care stinge ipoteca odată cu prescripŃia obligaŃiei principale, dar şi
ca efect al uzucapării imobilului de către un terŃ;
- anularea actului constitutiv al ipotecii;
- rezoluŃiunea dreptului de proprietate al constituitorului;
- pieirea imobilului, caz în care ipoteca se strămută asupra indemnizaŃiei de
asigurare;
- exproprierea imobilului, caz în care ipoteca se strămută asupra justei şi
prealabilei despăgubiri.

242
 . Tabel comparativ
AcŃiunea oblică AcŃiunea revocatorie
(subrogatorie) (pauliană)
NoŃ - acŃiune în justiŃie pe care - acŃiune prin care creditorul
iune creditorul o exercită pentru cere desfiinŃarea judecătorească a
valorificarea unui drept ce actelor juridice încheiate de debitor
aparŃine debitorului. în vederea prejudicierii sale.
Do • se exercită numai acŃiuni cu • nu pot fi atacate acte ce privesc
meniu de privire la drepturi al căror drepturi personal
aplicare titular este debitorul nepatrimoniale, drepturi
• creditorul nu poate face acte patrimoniale cu apreciere
de dispoziŃie sau de subiectivă şi drepturi personal
administrare pentru debitor neurmăribile
• nu poate intenta acŃiuni cu
caracter exclusiv personal
Co - debitorul să fie inactiv - actul atacat să-i creeze
ndiŃii - creditorul să aibă un creditorului un prejudiciu
interes serios şi legitim - frauda debitorului
- creanŃa să fie certă, - creanŃa să fie certă, lichidă
lichidă şi exigibilă şi exigibilă
- complicitatea la fraudă a
terŃului
Efe • bunul ameninŃat cu pierderea • creditorul poate urmări bunul ce
cte este readus în patrimoniul forma obiectul actului ca şi cum
debitorului nu ar fi ieşit niciodată din
patrimoniul debitorului

Fidejusiunea
(cauŃiunea)

243
 NoŃiune: contract prin care o persoană (fidejusor) se
obligă
faŃă de creditorul altei persoane să execute obligaŃia celui
pentru care garantează dacă acesta nu o va executa
categorii:
- convenŃională
- legală
Caractere:
- contract accesoriu, unilateral, consensual, cu titlu gratuit

Efecte - creditorul poate urmări direct pe fidejusor în caz de

neexecutare a debitorului;
- fidejusorul poate opune beneficiul de discuŃiune şi de
diviziune;
- fidejusorul poate recupera de la debitor suma plătită
creditorului, dobânzi şi daune-interese.

Stingere • indirect, ca urmare a stingerii obligaŃiei principale;

• direct, când din culpa creditorului fidejusorul nu ar
mai avea posibilitatea să dobândească privilegiile
şi ipotecile de care beneficia creditorul

Tabel comparativ garanŃii reale

Gajul Ipoteca

244
NoŃiune - contract accesoriu prin care debitorul - drept real accesoriu ce
remite creditorului un lucru mobil pentru are ca obiect un bun
garantarea datoriei imobil al debitorului sau
altei persoane, fără
deposedare, ce conferă
dreptul de urmărire şi
dreptul de preferinŃă
Categorii - legal - legală
- convenŃional - convenŃională
- judecătoresc - judecătorească
Caractere - contract accesoriu - drept real accesoriu
juridice - contract real - garanŃie imobiliară
- contract unilateral - indivizibilă
- supusă principiului
specializării

CondiŃii • persoana constitutorului să fie • persoana

proprietar şi să aibă capacitate de constitutorului să
exerciŃiu fie proprietar şi să
• obiect: bunuri mobile şi imobile, aibă capacitate de
aflate în circuitul civil exerciŃiu
• înscrierea în Arhiva de GaranŃii • are ca obiect
reale mobiliare bunuri imobile
• contractul este
solemn
• înscrierea în Cartea
funciară
Efecte - creditorul poate reŃine lucrul până la - debitorul păstrează
achitarea datoriei bunul, putând să-l vândă;
- poate să-l revendice din mâna oricui s-ar - creditorul are drept de
afla urmărire şi de preferinŃă;
- dacă datoria a fost achitată va restitui - terŃul dobânditor poate
bunul purga ipoteca, plăti pe
creditorul urmăritor, sau
delăsa imobilul în mâna
creditorului

245