Sunteți pe pagina 1din 11

Proiect de lecţie

Unitatea de învăţământ: Scoala Generala nr.8


Data: 23. 03. 2011
Clasa: a VIII-a B
Profesor îndrumător : Popescu Diana
Student propunător: Stanciu Tabita Anina
Aria curiculară: Om şi societate
Disciplina: Cultură civică
Unitatea de învăţare: Proprietatea
Tema: Proprietatea. Formele proprietăţii
Tipul lecţiei: predare-învăţare
Locul de desfăşurare: în sala de clasă

Competenţe generale
1. Utilizarea conceptelor specifice ştiinţelor sociale pentru organizarea demersurilor de
cunoaştere şi explicare a unor fapte, evenimente, procese din viaţa reală;
2. Aplicarea cunoştinţelor specifice ştiinţelor sociale în rezolvarea unor situaţii problemă,
precum şi în analizarea posibilităţilor personale de dezvoltare;
3. Cooperarea cu ceilalţi în rezolvarea unor probleme teoretice şi practice, în cadrul
diferitelor grupuri;
4. Manifestarea unui comportament social activ şi responsabil, adecvat unei lumi în
schimbare;

Competenţe specifice
1.4. Identificarea formelor de proprietate existente în cadrul economiei de piaţă;
2.7. Compararea formelor de proprietate specifice economiei de piaţă;
4.2. Corelarea dreptului la proprietate cu responsabilităţile asociate acestui drept;
4.3. Manifestarea respectului faţă de proprietate;

Obiectiv fundamental:
1
Cunoaşterea conceptului de proprietate şi a formelor acestuia.

Obiective operaţionale:
La sfârşitul lecţiei elevii vor fi capabili:
O1: Să definească conceptul de proprietate; obiectivul este îndeplinit dacă elevii oferă definiţia
corectă;

O2: Să enunţe sursele proprietăţii; obiectivul este atins dacă enunţă cel puţin două surse;

O3: Să enumere formele proprietăţii; obiectivul este atins dacă enumeră două forme;

O4: Să explice caracteristicile fiecărei forme de proprietate; obiectivul este îndeplinit dacă
explică cel puţin două caracteristici;

Obiective afectiv-atitudinale

La sfârşitul lecţiei elevii vor fi capabili:


O5: Să manifeste o atitudine corespunzătoare faţă de problemele discutate;

O6: Să dezvolte capacitatea de relaţionare şi de întreţinere a unor relaţii pozitive cu cei din jur şi
o raportare adecvată la problema proprietăţii.

Strategii didactice:
Metode şi procedee
- Explicaţia, conversaţia euristică, exerciţiul, conversaţia bazată pe schimb de opinii,
problematizarea, expunerea;

Mijloace de învăţământ
Cultură civică, Manual pentru clasa a VIII-a
Constituţia României

2
Nr. Etapele Cpt. Activităţi de învăţare Timp Strategii Resurse Evaluare
crt lecţiei spf. (min) didactice

1. Moment Organizarea clasei 2 Conversaţia Activitate Observarea


organizatoric Captarea atenţiei frontală comportamentului

2. Activarea 1.4 - Verificarea temei de la lecţia anterioară ; 10 Conversaţia Activitate


informaţiei 2.7 - Conexarea temei din unitatea de învăţare euristică frontală
necesare noii 4.2 “Dreptatea” cu conceptul de “proprietate”; Expunerea
lecţii 4.3 Conexiunea cu următoarea lecţie se realizează Explicaţia
prin solicitarea elevilor de a răspunde la
următoarea întrebare:
“Este just ca o persoană să deţină mai multe Problematizarea
bunuri decât alta? (Explicarea termenului de
egalitate economică). Este drept ca unei
persoane să îi fie luat rezultatul muncii sale?

- Analiza rolului statului în realizarea egalităţii


(economice), prin comparaţie, în regimul
democratic şi în regimul autoritar.

3. Anunţarea Enunţarea titlului lecţiei şi scrierea lui pe tablă. 3 Expunerea, Activitate Evaluare
temei şi a Explicarea importanţei cunoaşterii conceptului Problematizarea frontală formativă
obiectivelor de proprietate şi enumerarea obiectivelor Explicaţia
3
urmărite operaţionale urmărite (ce trebuie elevii să ştie
la sfârşitul lecţiei).
O1: Să definească conceptul de proprietate;
obiectivul este îndeplinit dacă elevii oferă
definiţia corectă;

O2: Să enunţe sursele proprietăţii; obiectivul


este atins dacă enunţă cel puţin două surse;

O3: Să enumere formele proprietăţii; obiectivul


este atins dacă enumeră două forme;

O4: Să explice caracteristicile fiecărei forme de


proprietate; obiectivul este îndeplinit dacă
explică cel puţin două caracteristici;

4. Activitatea de Explicarea termenilor esenţiali: 25 Conversaţia Activitate Evaluare


învăţare Enumerarea şi explicarea elementelor prin euristică frontală formativă
propriu zisă care se defineşte proprietatea: Metoda învăţării
- Ansamblul bunurilor pe care le prin descoperire
stăpâneşte o persoană, o familie sau o Expunerea
instituţie;
- Ansamblul drepturilor pe care o
persoană, o familie sau o instituţie le

4
are asupra unor bunuri;
- Raportul social privind dreptul unei
persoane, familii sau instituţii asupra
bunurilor;
Expunerea, cu ajutorul elevilor, a surselor
proprietăţii:
- Dreptul primului venit care a luat în Problematizarea
stăpânire bunuri, iniţial libere, şi a
interzis celorlalţi să le folosească; Explicaţia
- Contractul încheiat între persoana care
munceşte şi întreprinzător, în legătură
cu bunurile rezultate din activitatea
economică;
- Dreptul de moştenire asupra bunurilor
acumulate de ascendenţi;

Explicarea formelor proprietăţii prin


apelul la exemple din realitatea proximă
elevilor. Procesul de învăţare este deductiv.
Descrierea proprietăţii private şi a
modului în care aceasta a luat formă.
- Are caracter personal; proprietarul are

5
control deplin asupra bunurilor pe care
le posedă; o persoană poate deţine atât
bunuri destinate consumului cât şi
producţiei;
- Proprietate individuală; a permis Învăţarea prin
oamenilor să creeze bogăţii descoperire
(raţionalizarea consumului, eliminarea
risipei, stimularea economiilor şi a
investiţiilor); Dezbaterea
- Enunţarea proprietăţii asociative ca
formă de proprietate privată.
Explicarea conceptului de acţiune-
hârtie de valoare ce reprezintă o
anumită parte din avuţia unei societăţi
comerciale şi care dă dreptul
posesorului să primească o parte din
câştigul (profitul) acesteia.
Explicarea formei de proprietate publică.
- Nu are caracter personal; presupune
folosirea bunurilor în comun; o
persoană care utilizează un bun aflat în
proprietate publică nu poate interzice

6
altora să îl întrebuinţeze.
Dezbaterea asupra ceea ce constituie
proprietatea publică- sub forma proprietăţii
statului (este folosită în interes public).
- De ce nu toate bunurile nu pot fi în
proprietate privată? – Bunurile publice

- Supunerea atenţiei cazurilor de abuz


asupra proprietăţii publice şi încercarea
de găsire de soluţii pentru această
nedreptate.

- De ce trebuie să existe proprietatea


statului? Bunurile şi serviciile publice
sunt oferite de către stat tuturor celor
care au nevoie de ele.
5. Evaluare Recapitularea lecţiei prin întrebări-răspunsuri 8 Conversaţia Activitate Evaluare
(asigurarea conexiunii inverse, feedback): (şi pe tot euristică frontală formativă
Lecturarea cadrului legal care asigură parcursul Problematizarea
învăţării)
garantarea dreptului la proprietate în Dezbaterea
România(Articolul 44, Articolul 136) Explicaţia
- Prin ce se defineşte conceptul de Expunerea
proprietate?
7
- Care sunt sursele proprietăţii?
- Care sunt formele proprietăţii?
- Ce înseamnă proprietate privată? Ce
forme ale proprietăţii private întâlnim?
- Care sunt caracteristicile proprietăţii
publice? Ce înseamnă bunuri publice?
- Puteţi da exemple de bunuri în
proprietate privată? Dar în proprietatea
publică?
Completarea cu informaţii acolo unde elevii nu
şi-au însuşit corect, complet cunoştinţele.
Ex. Manual pag. 81
6. Încheierea Expunerea pe scurt a principaleleor axe 2 Conversaţia Activitate Evaluare
lecţiei ale lecţiei euristică frontală sumativă
Tema: Realizarea unui eseu prin care să
argumenteze dacă “Statul este un bun
administrator al bunurilor publice?”
Aprecieri cu privire la activitatea elevilor

Schema tablei

Proprietatea. Formele proprietăţii

8
Def: Proprietatea ansamblul bunurilor
ansamblul drepturilor asupra unor bunuri
raport social

Sursele proprietăţii Dreptul primului venit


Contract
Dreptul la moştenire

Formele proprietăţii
- Proprietatea privată proprietate individuală (particulară)

Proprietate asociativă Acţiuni

- Proprietate publică Proprietatea statului Bunuri publice

9
Proprietatea. Formele Proprietăţii

Proprietatea poate fi definită astfel:


- Ansamblul bunurilor pe care le stăpâneşte o persoană, o familie sau o instituţie;
- Ansamblul drepturilor pe care o persoană, o familie sau o instituţie le are asupra unor
bunuri;
- Raportul social privind dreptul unei persoane, familii sau instituţii asupra bunurilor.

Sursele proprietăţii sunt următoarele:


- Dreptul primului venit care a luat în stăpânire bunuri, iniţial libere, şi a interzis celorlalţi
să le folosească;
- Contractul încheiat între persoana care munceşte şi întreprinzător, în legătură cu bunurile
rezultate din activitatea economică;
- Dreptul de moştenire asupra bunurilor acumulate de ascendenţi.

Bunurile se pot afla în proprietate privată sau în proprietate publică.


Proprietatea privată (particulară) are un caracter personal. Proprietarul are control deplin
asupra bunurilor pe care le posedă; o persoană poate deţine atât bunuri destinate consumului cât
şi producţiei.
Proprietatea individuală a permis oamenilor să creeze bogăţii (raţionalizarea consumului,
eliminarea risipei, stimularea economiilor şi a investiţiilor).
În secolul al XIX-lea a apărut o nouă formă de proprietate privată, şi anume proprietatea
asociativă. Posesorii unor mari întreprinderi au oferit spre vânzare titluri de proprietate, numite
acţiuni, întreprinderile trecând astfel în stăpânirea celor care au cumpărat respectivele titluri.
Acţiunea este definită ca hârtie de valoare ce reprezintă o anumită parte din avuţia unei
societăţi comerciale şi care dă dreptul posesorului să primească o parte din câştigul (profitul)
acesteia.
Proprietatea publică nu are caracter personal; ea presupune folosirea bunurilor în comun; o
persoană care utilizează un bun aflat în proprietate publică nu poate interzice altora să îl
întrebuinţeze.
10
Proprietatea publică s-a dezvoltat îndeosebi sub forma proprietăţii statului. Statul este
proprietar de terenuri, păduri, zăcăminte naturale, clădiri etc. Acestea sunt folosite în interesul
public.
Bunurile aparţinând statului sunt utilizate uneori în folosul unor persoane aflate în funcţii
publice. Uneori se face abuz de bunuri publice (acestea sunt considerate ca fiind ale nimănui).
Statul nu s-a dovedit un bun administrator al bunurilor.
Proprietatea de stat trebuie să existe însă fie şi numai pentru că anumite bunuri nu pot fi
însuşite în proprietatea privată. Acestea sunt numite bunuri publice iar accesul la ele îl are orice
persoană.

11