Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Bodu
Dreptul
afacerilor
curs sintetic universitar
ed. 2
Page 2
Consideratii introductive privind dreptul, in general si dreptul comercial, in
particular..........................................................................................................................11
Raportul juridic...............................................................................................................18
Izvoarele dreptului...........................................................................................................21
10. Raportul dintre izvoarele dreptului civil si cele ale dreptului afacerilor...........22
Page 3
11. Izvoarele interpretative......................................................................................23
Actele juridice..................................................................................................................25
Profesionistii.....................................................................................................................32
Patrimoniul.......................................................................................................................39
Fondul de comert.............................................................................................................41
Page 4
19. Compunerea fondului de comert.......................................................................41
Societatile comerciale......................................................................................................43
23. Aporturile...........................................................................................................54
Page 5
27. Fuziunea si divizarea societatilor comerciale....................................................69
34.1. Cenzorii..........................................................................................................80
34.2. Auditorii.........................................................................................................81
Obligatiile contractuale...................................................................................................91
Page 6
39. Despre contracte, ca izvor al obligatiilor...........................................................91
Contractele.......................................................................................................................99
Page 7
49. Clauze asiguratorii in contractele comerciale si de comert international........124
Page 8
Abrevieri si definitii
Codul Fiscal – Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicata in M.Of. nr.
927/23.12.2003, cu modificarile si completarile ulterioare
HG – Hotarare de Guvern
Legea concurentei - Legea nr. 21/1996 privind concurenta, republicata in M.Of. nr. 742
din 16/08/2005, cu modificarile si completarile ulterioare
Legea contabilitatii – Legea nr. 82/1991 privind contabilitatea, republicata in M.Of. nr.
454/18.06.2008, cu modificarile si completarile ulterioare
Legea institutiilor de credit – O.G. nr. 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea
capitalului, publicata in M.Of. nr. 1027/27.12.2006, aprobata cu modificari si completari
prin Legea nr. 227/2007, publicata in M. Of. nr. 480/18.07.2007, cu modificarile si
sompletarile ulterioare
Legea pietei de capital – Legea nr. 297/2004 privind piata de capital, publicata in M.Of.
nr. 571/29.07.2004, cu modificarile si completarile ulterioare
Page 9
OG – Ordonanta de Guvern
Page 10
Consideratii introductive privind dreptul, in general si dreptul
comercial, in particular
In afara regulilor (normelor) de drept, exista si ale norme, cum ar fi normele morale sau
normele religioase. Diferenta dintre cele doua categorii este in planul sanctiunii: numai
cele dintai au avantajul ca, in cazul incalcarii lor, celui vinovat i se aplica o sanctiune prin
forta coercitiva a statului. In cazul incalcarii unei norme de activitate, alta decat juridica,
sanctiunea nu are repercursiuni asupra libertatii ori patrimoniului persoanei vinovate de
incalcarea normei. Exista desigur cazul in care prin aceeasi fapta se incalca atat o norma
juridica cat si o norma morala, cum ar fi cazul savarsirii unei infractiuni asupra vietii,
integrității fizice sau patrimoniului unei persoane, in acest caz vinovatul fiind sanctionat
atat in plan juridic (inchisoare) cat si moral si religios. Am facut aceasta paralela dintre
regulile de drept si cele morale tocmai pentru ca cele mai importante reguli de drept au la
baza principii morale sau religioase: sa restitui ceea ce ai imprumutat, sa nu furi, sa nu
ucizi etc. In concluzie, toate normele care se refera numai la activitatea sufleteasca a
omului, la activitatea constiintei sale, la intentiile sale sunt norme morale, pe cand acelea
care se refera la activitatea materiala realizata in afara propriei persoane, in contact cu
celelalte persoane, sunt norme de drept2, daca sunt consacrate prin legiferare (acte
normative scrise si publicate). Acestea din urma norme formeaza dreptul pozitiv, adica
dreptul care se aplica, care cuprinde un numar restrans de norme din multitudinea de
posibilitati care exista la un moment dat. Asadar, in functie de necestitatile pe care le
considera prioritare la un anumit moment, un stat transpune aceste necesitati in texte de
lege3.
1
Ioan Ceterchi, Ion Craiovan - Introducere in teroria generala a dreptului. Editura All, Bucuresti, 1996, p. 5
2
Mircea Djuvara – Teoria generala a dreptului. Editura All, Bucuresti, 1995, p. 42
3
Ibidem
4
Ioan Muraru – Drept constitutional si institutii politice. Editura Actami, Bucuresti, 1997, p. 12
Page 11
Aplicarea dreptului in fiecare caz in parte este atributul puterii judecatoresti, formată din
totalitatea instantelor de judecată și care infaptuiesc justitia. Art. 123 din Constitutie
prevede ca justitia se infaptuieste in numele legii si este unica, impartiala si egala pentru
toti iar judecatorii sunt independenti si se supun numai legii. Nu exista nimic care sa nu
fie supus judecatii pentru ca nici o pretentie nu se poate transforma in drept inainte de a fi
justificata si, pentru a fi justificata, trebuie judecata5.
Prima si cea mai mare diviziune a dreptului este aceea in drept public si drept privat,
fiecare din aceste doua ramuri continand sub-ramuri iar fiecare din aceste sub-ramuri
fiind o disciplina de studiu, astfel incat stabilirea apartenentei unei anumite discipline –
printre care si dreptul comercial – la o anumita ramura este importanta.
Vom enumera in continuare criteriile principale dupa care se face distinctia intre dreptul
public si dreptul privat:
- (i) in dreptul public, in mod obligatoriu una dintre parti este statul; (ii) in dreptul
public normele sunt edictate in vederea satisfacerii interesului public, general si (ii)
majoritatea normelor de drept public sunt imperative6;
- (i) in dreptul privat, partile sunt persoane fizice sau juridice; (ii) partile unui raport
juridic de drept privat se aflla pe pozitii de egalitate juridica iar normele protejeaza
interesul individual al acestora (chiar daca statul participa la un raport juridic de drept
privat, el are aceleasai drepturi ca si oricare alt participant) si (iii) majoritatea
normelor de drept privat sunt dispozitive7.
5
Istrate Micescu – Curs de drept civil. Editura All Beck, Bucuresti, 2000, p. 337 (extras din pledoaria in
procesul Burileanu, 25.06.1931)
6
Normele imperative sunt acele norme de la care nu se poate deroga, prin vointa partilor, deci conduita lor
este obligatorie conform normei, in caz contrar fiind incidente sanctiuni
7
Normele dispozitive sunt acele norme care se aplica pentru ca partile au decis ca ele sa le fie aplicabile
Page 12
2.2. Dreptul intern si dreptul international
Asa cum aratam mai sus, aparitia si evolutia dreptului sunt strans legate de stat, ca forma
de organizare sociala a puterii natiunii (puterii politice). Functia fundamentala a unui stat
este aceea de a exprima si realiza vointa general obligatorie a natiunii (vointa de stat).
Statul creaza dreptul, pe de-o parte, iar dreptul delimiteaza configuratia si actiunile
statului, pe de alta parte. Cum unul din elementele statului este suveranitatea 8, fiecare stat
isi exercita aceasta suveranitate, constand in puterea de actiune a legilor emise, pe intreg
teritoriul si numai pe acest teritoriu. Asadar, fiecare stat legifereaza pe teritoriul sau,
totalitatea acestor legi formand, pentru acel stat, dreptul intern. Din necesitatea
reglementarii raporturilor dintre state, pe de-o parte, precum si a raporturilor economice
transnationale, pe de alta parte, au aparut disciplinele dreptului international, in speta
dreptul international public, respectiv dreptul international privat. Ambele discipline au
ca obiect de studiu conventiile internationale. Aceste conventii internationale, inclusiv
Directivele Uniunii Europene isi produc efectele pe teritoriul unui stat datorita faptului ca
acel stat a aderat la acea conventie sau s-a asociat la o organizatie supra-statala din
proprie vointa. Odata adoptate de un stat, conventiile internationale devin parte a
dreptului intern, ca si cum ar fi produsul legislativ al statului respectiv si au aceeasi forta
juridica precum celelalte reglementari interne. Mai mult, in caz de neconcordante intre
conventiile internationale si reglementarile interne, cele din urma primeaza (art. 20 si
1451 din Constitutie, art. 1 alin. 4 C. Fisc. etc).
Asadar, putem defini dreptul afacerilor ca fiind o materie de studiu interdisciplinara care
se ocupa de studiul unor institutii juridice din domeniul dreptului privat precum teoria
generală a dreptului civil, societatile comerciale, obligatiile civile, contractele civil-
comerciale si bancare, piata de capital, clauzele de comert international, obligatiile fiscale
societare sau raporturile de munca, aplicabile operatiunilor executate de un profesionist in
derularea activitatii sale. Componentele acestei definitii urmeaza a fi prezentate in
continuare sub forma de institutii, prin institutii (juridice) intelegandu-se un ansambu de
norme de drept avand acelasi obiect de reglementare 12. Vom studia asadar: institutia
actelor juridice, cateva notiuni elementare despre profesionisti, in general, institutia
societati comerciale, institutia obligatiilor si institutia contractelor (cuprinzand si unele
clauze ce se ragasesc de obicei in contractele de comert international).
Asa cum aratam anterior, dreptul afacerilor este un mix de discipline si institutii juridice
apartinand in principal ramurii dreptului privat, alaturi de alte sub-ramuri pe care le vom
analiza generic, pe rand.
In cadrul dreptului privat, dreptul civil este cea mai importanta sub-ramura, prin volumul
de reglementari ce ii sunt dedicate. Dreptul civil reglementeaza raporturile juridice dintre
persoane fizice si juridice aflate pe pozitii de egalitate juridica (particulari). Dreptul
afacerilor contine o parte insemnata de prevederi ale dreptului civil, la care se adauga si
alte prevederi la fel de importante, anterior enumerate. Obligatiile si mare parte a
contractelor dreptului afacerilor (adica civile, civil-comerciale si bancare) sunt
reglementate in mod unitar de Codul Civil, acesta din urma absorbind ceea ce, pana la
intrarea lui in vigoare (2011), s-a numit dreptul comercial, in acest fel adoptandu-se
caracterul monist al majoritatii dreptului privat.
Dreptul procesual civil cuprinde totalitatea normelor care reglementeaza modul in care se
desfasoara activitatea organelor judiciare si a celorlalti participanti la procesul civil
judecata, precum si raporturile juridice ce se nasc in intampinarea si pe parcursul
acestuia, pentru infaptuirea justitiei in cauze civile 14. Altfel spus, dreptul procesual civil
reglementeaza modul de desfasurare a procesului civil, atat in faza de judecata, cat si in
faza de executare silita.
Asadar toate procesele de drept privat, inclusiv acelea in care una dintre parti sau ambele
sunt profesionisti, se judeca toate dupa regulile Codului de Procedura Civila. Atunci cand
exista insa dispozitii de drept procesual in legile speciale, acestea se aplica in mod
derogatoriu, completandu-se cu Codul de Procedura Civila. Aceasta inseamna ca intre
legile speciale si Codul de Procedura Civila este aceeasi relatie de subsidiaritate drept
special – drept general (comun).
Dreptul comertului international este o disciplina de sine statatoare dar parte din regulile
acestei discipline pot fi incluse in dreptul afacerilor, in virtutea utilizarii acestor reguli nu
doar in raporturile cu element de extraneitate dar si in raporturile de drept intern.
Dreptul fiscal este sub-ramura de drept care reglementeaza raporturile juridice nascute in
procesul de stabilire si plata a impozitelor, taxelor si a contributiilor sociale. Principalul
obiect de reglementare al dreptului fiscal il constituie raporturile in legatura cu finantele
publice. Finantele publice sunt formate din totalitatea relatiilor sociale de natura
economica ce apar in procesul realizarii si repartizarii, in forma baneasca, a resurselor
necesare statului pentru indeplinirea functiilor si sarcinilor sale16.
Avand in vedere obligatiile fiscale ale profesionistilor stabilite prin Codul Fiscal si
normele sale, incidenta asupra acestora din urma este importanta. Din pacate, spre
deosebire de dreptul privat, unde reglementarile cunosc o oarecare stabilitate, in materie
fiscala instabilitatea legislativa este mult mai mare17.
Dreptul fiscal face parte din ramura dreptului public, cu caracteristicile sale diferite fata
de dreptul privat insa, avand in vedere interferenta sa cu mediul de afaceri, anumite
elemente de drept fiscal sunt incluse in dreptul afacerilor.
Conform unei definitii, dreptul penal reprezinta totalitatea normelor juridice care
reglementeaza relatiile sociale de aparare a valorilor sociale impotriva infractiunilor, pe
de-o parte, prin incriminarea si sanctionarea faptelor care prezinta un pericol social grav
infractional si, pe de alta parte, prin tragerea la raspundere penala a persoanelor care
savarsesc asemenea fapte18. Legatura dintre dreptul civil si dreptul penal exista prin
prisma faptului ca multe infractiuni (furt, distrugere, abuz de incredere) sunt indreptate
impotriva dreptului de proprietate, publica sau privata. Dreptul penal, prin sanctiunile
sale, apara relatiile sociale reglementate de dreptul civil, ale carui sanctiuni singure nu ar
fi suficiente pentru a oferi o protectie completa.
16
Dan Drosu Saguna – Drept financiar si fiscal. Editura Oscar Print, Bucuresti, 1997, p. 5
17
Codul Fiscal incearca o stabilizare principiala (art. 4 C. Fisc.: “prezentul cod se modifica si se
completeaza numai prin lege, promovata, de regula, cu 6 luni inainte de data intrarii in vigoare a acesteia)
18
Ion Oancea – Tratat de drept penal, partea generala. Editura All, Bucuresti, 1994, p. 6
Page 16
Desi dreptul afacerilor contine mai mult discipline ale caror norme au, in marea lor
majoritate, caracter supletiv, exista si unele dispozitii cu caracter imperativ, atat de natura
penala dar si civila (in special in Legea insolventei). Astfel, pentru a impiedica savarsirea
unor infractiuni economice, insasi legislatia societara, concurentiala sau de piata de
capital incrimineaza anumite fapte antisociale. In afara dispozitiilor speciale cu caracter
penal aflate in cuprinsul unor acte normative de drept privat exista si infractiunile cu
caracter economic din Codul Penal. Pentru aceste considerente dreptul penal economic
poate fi inclus in materia dreptului afacerilor.
Page 17
Raportul juridic
Raportul juridic este o relatie sociala reglementata de norma de drept 19. Aceasta inseamna
ca, din infinitatea de relatii sociale, doar o parte sunt in acelasi timp si raporturi juridice,
in speta doar acelea care sunt reglementate de norma de drept. Altfel spus, o relatie
sociala poate deveni raport juridic daca “imbraca haina juridica” data de norma de drept 20
(civila, comerciala etc). “Poate deveni” si nu “devine” deoarece, pe langa conditia
existentei unei norme de drept care sa reglementeze relatia sociala, este necesara si
manifestarea de vointa a partii sau partilor participante la relatia sociala in speta.
Din punct de vedere structural, raportul juridic contine trei elemente: (i) partile
(subiectele), (ii) continutul si (iii) obiectul.
Partile raportului juridic sunt persoane fizice sau juridice care devin titulari de drepturi si
obligatii civile sau comerciale.
In functie de intinderea capacitatii de a incheia acte juridice, deosebim intre (i) persoane
fizice fara capacitate de exercitiu (minorii sub 14 ani si interzisii), (ii) persoane fizice cu
capacitate de exercitiu restransa (minorii intre 14 si 18 ani) si (iii) persoanele fizice cu
deplina capacitate de exercitiu (majorii). De asemenea, partile pot fi de cetateni ori
rezidenti romani sau cetateni ori rezidenti straini, precum si cu dubla cetatenie ori fara
cetatenie (apatrizi).
In ceea ce priveste persoanele juridice, ca subiect colectiv de drept, acestea pot fi de stat
sau private, de nationalitate romana sau straina21.
19
Traian Ionascu si colab. – Tratat de drept civil. Editura Academiei Romane, Bucuresti 1967, vol. I, p. 155
20
Gheorghe Beleiu – Drept civil. Editura Sansa, Bucuresti, 1991 p. 61
21
Companiile multinationale sau transnationale au un sediu central si in fiecare tara au infiintata o entitate
care, in functie de forma de organizare, poate fi inclusiv persoana juridica a statului unde functioneaza
(filiala)
Page 18
7. Continutul raportului juridic
Dreptul subiectiv este posibilitatea recunoscuta de lege subiectului activ (persoana fizica
sau juridica) in virtutea careia careia acesta poate, in limitele dreptului, sa aiba o anumita
conduita, sa pretinda o conduita corespunzatoare – sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva –
subiectului pasiv, si sa ceara concursul fortei coercitive a statului, in caz de nevoie23.
Drepturile reale principale sunt: (i) dreptul de proprietate, (ii) dezmembramintele sale,
adica uzul, uzufructul, abitatia, servitutea si superficia, precum si dreptul de administrare,
de concesiune, de folosinta Drepturile reale accesorii drepturilor reale principale sunt: (i)
drepturile reale de garantie (ipoteca si gajul), precum si (ii) privilegiile si (iii) dreptul de
retentie. Este principal acel drept subiectiv care are o existenta de sine statatoare, soarta
sa nedepinzand de un alt drept. Invers, dreptul accesoriu este acel drept subiectiv a carui
soarta depinde de soarta unui drept principal, de care este legat.
Corelativ unui dreptului subiectiv de creanta exista obligatia. Aceasta din urma este
indatorirea subiectului pasiv al raportului juridic de a avea o anumita conduita fata de
subiectul activ, care conduita poate fi impusa la nevoie de forta coercitiva a statului.
Obigatia poate consta in (i) a constitui sau a transmite un drept real (“a da”), (ii) a executa
o lucrare, a presta un serviciu ori a preda un lucru (“a face”) si (iii) a nu face ceva ce ar fi
facut daca nu s-ar fi obligat la abtinere (“a nu face”).
22
Traian Ionascu si colab. – op. cit., p. 181
23
Gheorghe Beleiu – op. cit., p. 72
Page 19
cazul dreptului de proprietate, obligatia tuturor celorlalti in afara proprietarului este
de a nu il tulbura pe proprietar in posesia sa); in cazul drepturilor de creanta, subiectul
pasiv (debitorul) este tinut sa execute o obligatie specifica fata de subiectul activ
(creditorul), executare in lipsa careia dreptul acestuia din urma nu se poate realiza (de
exemplu, imprumutatul dintr-un contract de imprumut trebuie sa ramburseze
imprumutul imprumutatorului).
- drepturile reale sunt limitate, drepturile de creanta sunt nelimitate24.
In acceptiunea larga (lato sensu), obiect al raportului juridic reprezinta conduita partilor,
adica actiunea la care este indrituit subiectul activ si cea de careceste tinut subiectul
pasiv25. In acceptiunea restransa (stricto sensu), obiect al unui raport juridic este un bun26.
Acesta din urma mai este denumit, spre a-l deosebi de obiectul lato sensu, obiect derivat
al raportului juridic. In general, prin obiect al raportului juridic se intelege un bun. Bunul
este definit ca o valoare economice ce este utila pentru satisfacerea nevoii materiale si
spirituale a omului si este susceptibila de apropriere27 sub forma dreptului patrimonial.
Clasificarea bunurilor:
- in functie de natura lor: (i) mobile si (ii) imobile (cladiri si terenuri);
- in functie de modul in care sunt determinate: (i) individual determinate (se
individualizeaza prin calitatilor lor intrinseci) si (ii) generic determinate (se
individualizeaza dupa calitatile lor generice); individualizarea bunurilor de gen se
face prin cantarire (cereale, fructe etc.), masurare (lichide, stofa etc.), numarare (bani,
valori mobiliare) etc;
- dupa cum pot fi inlocuite sau nu in executarea unei obligatii: (i) fungibile si (ii)
nefungibile; in general, bunurile generic determinate sunt fungibile, adica se pot
inlocui cu altele din acelasi gen sau specie (un numar de unitati monetare se poate
inlocui cu acelasi numar din aceleasi unitati monetare);
- dupa cum folosirea lor implica sau nu consumarea ori instrainarea substantei lor: (i)
consumptibile si (ii) neconsumptibile; in general, bunurile generic determinate sunt
consumptibile, adica se consuma prin intrebuintare, iar inapoi se da o cantitate, un
numar sau o masura (catime) egala din acelasi bunuri, din acelasi gen sau specie (un
numar de unitati monetare luate cu imprumut se cheltuie, restituindu-se acelasi numar
din aceleasi unitati monetare);
24
Traian Ionascu si colab. – op. cit., p. 197
25
Gheorghe Beleiu – op. cit., p. 86
26
Vezi infra nr. 12.4
27
De a fi obiect al dreptului de proprietate
Page 20
Page 21
Profesionistii
Conform art. 3 alin. 2 si 3 C. Civ., sunt considerati profesionisti toti cei care exploateaza
o intreprindere, indiferent de forma de exploatare si de calitatea celui care face
exploatarea.
Conform art. 3 din OUG nr. 44/2008 privind desfasurarea activitatilor economice de catre
persoane fizice autorizate, intreprinderile individuale si familiale 30, in temeiul dreptului la
libera initiativa, al dreptului la libera asociere si al dreptului de stabilire, orice persoana
fizica, cetatean roman sau cetatean al unui alt stat membru al Uniunii Europene, poate
desfasura activitati economice in toate domeniile, meseriile, ocupatiile sau profesiile pe
care legea nu le interzice in mod expres pentru libera initiativa. Pentru a putea incepe
activitatea, persoana respectiva trebuie sa se inscrie in Registrul Comertului, la rubrica
destinata persoanelor fizice ori intreprinderi familiale, dupa caz 31. Asadar, singura
conditie pentru a deveni profesionist persoana fizica sau asociatie familiala este
inregistrarea in Registrul Comertului.
In ceea ce priveste profesiile liberale (avocati, notari, executori judecatoresti etc.), acestea
reprezinta exploatare a unei intreprinderi deci titularii lor sunt profesionisti, insa nu
reglementati de OG nr. 44/2008 precum celelalte persoane fizice in general, ci de legi
speciale. Orice fel de astfel de activitate este supusa autorizarii unui organism
profesional. Liber-profesionistii se inregistreaza intr-un registru public tinut de
organismul profesional de auto-reglementare ai carui membri sunt.
28
Precum in vehea reglementare privind persoanele fizice independente, continuta de Legea nr. 507/2002
(abrogate prin Legea nr. 300/2004, la randul ei abrogata si inlocuita de OG nr. 44/2008.
29
Ghe. Piperea – Drept comercial. Intreprinderea. Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2012, p. 36
30
publicata in Monitorul Oficial nr. 328 din 25 aprilie 2008
31
Art. 12. alin. 1: "Registrul comertului este alcatuit dintr-un registru pentru inregistrarea profesionistilor
persoane fizice si asociatii familiale, un registru pentru inregistrarea societatilor cooperative si un altul
pentru inregistrarea celorlalti 6 profesionisti persoane juridice. Pentru fiecare an se deschide un registru"
Page 22
Pierderea calitatii de profesionist a persoanei fizice se face diferit, in functie de natura
intreprinderii. Pentru liber-profesionisti se face prin renuntare sau excludere din profesie,
insotita de radierea din registrul de evidenta. Pentru profesionistii-persoane fizice supuse
inregistrarii in Registrul Comertului se face prin renuntarea persoanei fizice la activitatea
economica, insotita de cererea de radiere din Registrul Comertului, din acel moment
pierderea calitatii devenind opozabila tertilor. In cazul intreprinderii familiale incetarea
are loc in cazul decesului sau retragerii a mai mult de jumatate din membri ei. Aceasta
inseamna ca, chiar daca o persoana fizica inceteaza in fapt sa exercite acte de exploatare
a unei intreprinderi, calitatea sa de profesionist nu inceteaza sau, cel putin, incetarea nu
produce efecte fata de terti.
32
Vezi nota de subsol anterioara
33
Denumite si “organizatii non-profit” sau “ONG-uri”
34
Conform art. 46 alin. 1 lit. d) din O.G. nr. 26/2000 privind asociatiile si fundatiile, publicata in M.Of. nr.
39/31.01.2000
Page 23
Pentru a putea incheia acte juridice de dispozitie, inclusiv de exploatare a unei
intreprinderi, o persoana fizica trebuie sa aiba deplina capacitate de exercitiu, respectiv sa
fi implinit varsta de 18 ani35.
In lumina dispozitiilor art. 206 alin. 1 C. Civ., care imbratiseaza abordarea pozitiva 43,
specialitatea capacitatii de folosinta devine o problema pur conventionala in cazul tuturor
persoanelor juridice cu scop lucrativ, lasata la aprecierea detinatorilor capitalului, fara ca
o precizare a obiectului de activitate in actul constitutiv sa reprezinte o restrangere a
capacitatii. Depasirea obiectului de catre reprezentantul legal este sanctionata, in
principiu, cu inopozabilitatea actului astfel incheiat si nu cu nulitatea lui, daca nu cumva
adunarea generala a ascociatilor hotaraste ratificarea acestuia.
Prin legi speciale se pot stabili anumite limitari ale exercitarii anumitor activitati
economice de catre o persoana juridica, chiar societate comerciala. Exemple de astfel de
limitari sunt prevazute pentru societatile comerciale care desfasoara activitate bancara, de
asigurari, de intermediere de valori mobiliare, de administrare de active etc. care
trebuiesc sa fie indeplineasca o serie de conditii continute in legi speciale pentru a putea
desfasura in mod legal o astfel de activitate.
Asa cum aratam mai devreme, calitatea de profesionist impune indeplinirea anumitor
obligatii stabilite prin lege in considerarea acestei calitati. Acestea sunt: (i) publicitatea
prin registrele publice, (ii) inregistrarea fiscala si (iii) derularea activitatii in limitele legii
si ale concurentei licite44.
42
Constatin Statescu – op. cit., p. 422
43
Ce nu este interzis in mod expres este permis
44
Ghe. Piperea – op. cit., p. 43
Page 26
15.1. Publicitatea prin Registrul Comertului
Cel mai cunoscut dintre aceste registre este cel al comertului. Conform art. 1 alin. 1 din
Legea registrului comertului, o serie de categorii de profesionisti, prevazute de lege, au
obligatia ca, inainte de inceperea activitatii, sa ceara inmatricularea in Registrul
Comertului iar in cursul exercitarii si la incetarea ei, sa ceara inscrierea in acelasi registru
a mentiunilor privind actele si faptele a caror inregistrare este prevazuta de lege.
Catregoriile care trebuie sa se inregistreze in Registrul Comertului sunt intreprinzatorii –
persoane fizice, intreprinderile familiale, societatile comerciale, regiile autonome,
societatile si companiile nationale.
50
Conform OUG nr. 216/2009, aprobata cu modificari prin Legea nr. 84/2010. Situatia va fi reglementata
definitive odata cu introducerea registratorilor autorizati
51
Acesta este prevazut in Legea nr. 252/2003
Page 28
Patrimoniul
Patrimoniul reprezinta gajul general al creditorilor, grefat pe art. 2324 C. Civ. In temeiul
acestuia, orice persoana, fizica sau jurídica raspunde cu toate bunurile sale, presente si
viitoare, pentru obligatiile sale. Astfel, orive creditor poate urmari silit orice bun sau drept
din patrimoniul debitorului sau, indiferent dupa cum acesta exista sau un in patromoniu la
data nasterii creantei.
Page 30
Fondul de comert
Fondul de comert este definit, dupa unii autori, ca un ansamblu de bunuri, mobile si
imobile, corporale si incorporale pe care un profesionist le afecteaza desfasurarii unei
activitati lucrative56. Aceasta definitie a fost preluata si de Legea nr. 11/1991 privind
combaterea concurentei neloiale57, in speta in completarea adusa prin Legea nr. 298/2001
(termenul folosit de lege este acela de „comerciant”). Fondul de comert se creaza asadar
prin afectarea, de catre profesionist, a unor bunuri ale sale, activitatii lucrative pe care
aceasta o face58.
In opinia noastra, fondul de comert este strans legat de persoana titularului. In functie de
cum profesionistul este persoana fizica sau societate comerciala, lucrurile credem ca ar
trebui privite diferit. In primul caz este evident ca fondul de comert se constituie prin
afectarea unor bunuri, de catre intreprinzator, derularii activitatii antreprenoriale, ceea ce
inseamna ca exista bunuri pe care profesionistul ramane sa le foloseasca pentru nevoile
sale personale. Se poate spune ca, in acest caz, suntem in prezenta patrimoniului de
afectatiune62, reglementat distinct de lege63. Aici putem asadar vorbi usor de instrainarea,
de catre profesionist, a fondului sau de comert. In al doilea caz, al unei societati
comerciale, toate bunurile acesteia sunt considerate active si, impreuna, au rolul de a
produce venituri pentru societate, conform activitatii lucrative pe care aceasta il exercita.
Asadar nu exista, din punct de vedere juridic si contabil, bunuri care sa fie ale societatii
dar care sa fie destinate nevoilor personale ale celui care exploateaza intreprinderea -
persoana juridica64. In aceste conditii, daca o societate comerciala isi instraineaza printr-
un act ut singuli fondul de comert (adica toate activele), continuand insa sa functioneze -
actele de dispozitie asupra fondului de comert fiind permise 65 - ramane la latitudinea
asociatilor sa hotarasca soarta societatii ramase fara fond de comert, tinand cont si de
dreptul creditorilor sociali de a exercita actiunea pauliana (revocatorie) impotriva actului
de instrainare a fondului de comert sau de a cere insolventa pentru datoriile eventual
neplatite inainte de instrainarea fondului. In toate cazurile, daca societatea continuta sa
functioneze, ulterior instrainarii fondului, va fi obligata sa isi schimbe domeniul
activitatii cu 180 de grade66.
In concluzie, credem ca exista o confuzie intre profesionistul persoana fizica, unde fondul
de comert se creaza prin afectarea pentru activitate a unor bunuri care raman ale sale, dar
intr-un patrimoniu distinct de cel personal si societatea comerciala unde fondul de comert
se constituie initial prin aporturile asociatilor, acestea din urma devenind proprietatea
persoanei juridice. De lege ferenda, fondul de comert al unei societati comerciale ar
trebui sa cuprinda numai bunurile mobile incorporale ce nu se ragasesc printre active si
care, neputand fi cuantificate valoric, se pot valorifica numai impreuna cu vanzarea a
100% din titlurile de participare in societate, 100% din active sau prin fuziune.
62
Vezi supra nr. 16
63
Bazil Oglinda – op. cit., p. 134
64
Faptul ca o persoana care detine o anumita calitate in societate (asociat, administrator sau director)
foloseste un bun al societatii (si) pentru nevoi personale nu poate genera iesirea acestuia din patrimoniul
social ci doar eventuale sanctiuni fiscale (nedeductibilitatea cheltuielilor)
65
Art. 21 Legea registrului comertului accepta implicit instrainarea sau gajarea fondului de comert iar art.
2350 alin. 2 C. Civ. permite ipotecarea unei universalitati de bunuri
66
Continuarea unui comert identic sau asemanator fiind fapta de concurenta neloiala (vezi si I.N. Fintescu –
op. cit., vol. I, p. 68 si urm. si Stanciu D. Carpenaru – op. cit., p. 118)
Page 32
Societatile comerciale
Din punct de vedere contractual, societatea este un contract in temeiul caruia doua sau
mai multe persoane - denumite asociati - se inteleg sa puna in comun anumite valori
pentru a desfasura impreuna o activitate profitabila si sa imparta intre ei eventualul profit.
Societatile pot fi cu sau fara personalitate juridica. Societatile comerciale sunt persoane
juridice. Din punct de vedere organizational, societatea comerciala este deci o entitate cu
personalitate juridica, subiect de drept, constituita in vederea exercitarii de fapte de
comert.
Conform Legii societatilor comerciale, societatile comericiale sunt de cinci feluri: (i)
societati in nume colectiv, (ii) societati in comandita simpla, (iii) societati pe actiuni, (iv)
societati in comandita pe actiuni si (v) societati cu raspundere limitata.
67
In considerarea calitatilor personale ale celorlalti asociati si nu a capitalului acestora adus ca aport. La
baza acestor societati sta oricare sau toate dintre urmatoarele calitati: cunoasterea reciproca, onestitatea,
priceperea profesionala, spiritul de initiativa, constiiciozitatea, puterea de munca, solvabilitatea sau
devotamentul fiecaruia (vezi Camelia Stoica, Silvia Cristea – op. cit., p. 89)
Page 33
- societati cu capital integral romanesc;
- societati cu capital integral strain;
- societati cu capital mixt.
NOTA:
Dintre cele cinci forme de societati comerciale existente, vor face analiza acestui curs doar societatile pe
actiuni si societatile cu raspundere limitata. In ceea ce priveste celelalte forme societare, acestea fiind rare
sau inexistente in practica, singurele referiri la ele vor fi incidentale si exprese.
Deoarece Legea societatilor comerciale este zgarcita in ceea ce preveste reglementarea societatilor cu
raspundere limitata, pentru identitate de ratiuni vom analiza imreuna atat societatile pe actiuni, cat si
societatile cu raspundere limitata 68. Atunci cand prevederile aplicabile celor doua forme societare nu
coincid69, vom analiza separat cele doua forma societare (de exemplu, folosind doar termenul “actiuni”,
respectiv “parti sociale” ori “adunarea generala a actionarilor” pentru societatea de actiuni). Asadar, in lipsa
de stipulatie contrara, prin “adunare generala a asociatilor” se va intelege inclusiv “adunarea generala a
actionarilor” iar prin titluri de participare se va intelege atat “actiuni”, cat si “parti sociale”.
Asa cum rezulta din definitia societatii comerciale, din punct de vedere contractual,
societatea se constituie prin incheierea, de catre doua sau mai multe persoane 70, a unui
contract de societate care trebuie sa indeplineasca toate conditiile de fond ceruta pentru
valabilitatea unui act juridic: consimtamant, capacitate, obiect determinat si cauza.
In ceea ce priveste forma actului constitutiv, acesta face parte din categoria actelor
consenuale (care se incheie valabil prin simplu consimtamant al partilor). Cu toate
acestea, actul trebuie sa poarte data certa 71. In anumite cazuri, forma autentica a actului
constitutiv este obligatorie, anume atunci cand: (i) printre bunurile aduse ca aport la
capitalul social se afla un imobil; (ii) forma juridica a societatii implica raspunderea
nelimitata a unora sau tuturor asociatilor si (iii) societatea se constituie prin subscriptie
publica (art. 5 alin. 6 din Legea societatilor comerciale).
Denumirea societatii este numele comercial al societatii comerciale, sub care aceasta isi
desfasoara afacerile. Denumirea impreuna cu forma juridica formeaza firma. Denumirea
este un atribut de identificare al societatii in raport cu alte societati, drept pentru care
trebuie sa aiba elemente distinctive. Emblema este semnul sau numele unei societati, sub
care aceasta isi desfasoara afacerile. Emblema se deosebeste de firma prin aceea ca face
distinctie intre societati concurente. Registrul Comertului cerceteaza disponibilitatea
denumirii si emblemei si, in cazul in care nu exista suficiente elemente distinctive, refuza
inregistrarea.
71
Data actului se certifica de catre un notar, avocat, consilier juridic sau de catre functionarul Registrului
Comertului insarcinat cu primirea dosarului societatii
72
Aceasta trebuie sa contina elemente de diferentiere fata de alte denumiri existente
73
Odata cu eliminarea specialitatii capacitatii de folosinta, precizarea obiectului de activitate ar trebui sa
devina optionala (vezi supra nr. 14.2)
74
Acesta trebuie defalcat pe: (i) subscris si varsat, (ii) in numarar, in natura sau in creante, (iii) in lei sau in
valuta si (iv) cum este repartizat intre asociati (sub forma de procent si de numar de parti sociale/actiuni)
75
Persoanele juridice straine trec un element similar (numarul de inregistrare intr-un registru public), daca
exista
Page 35
Forma juridica (sau forma societara) desemneaza apartenenta unei societati comerciale la
una dintre cele cinci forme prevazute de lege: societate in nume colectiv, societate in
comandita simpla, societate in comandita pe actiuni, societate pe actiuni si societate cu
raspundere limitata.
Sediul social este locul in care o societate comerciala isi desfasoara activitatea. Sediul
este si el un atribut de identificare al societatii, mentionat in actul constitutiv. Acesta
poate fi schimbat prin hotararea adunarii generale (extraordinare, in cazul societatii pe
actiuni). In afara de sediul social (denumit si sediu principal), societatea mai poate avea si
unul sau mai multe sedii secundare. Sediul secundar este locul - altul decat cel al sediului
principal - la care functioneaza o filiala, sucursala sau alt dezmembramant al societatii.
Durata societatii este perioada de timp pentru care se constituie societatea. Asociatii pot
hotari ca perioada sa fie limitata sau nelimitata. Limitarea este mentionata in actul
constitutiv si, la expirarea duratei limitate, societatea se considera dizolvata de drept si
intra in lichidare. Totusi, durata societatii se considera prorogata atunci cand aceasta
continua sa execute operatiunile sale iar asociatii continua sa initieze operatiuni ce intra
in obiectul sau si sa se comporte ca asociati 77. Durata limitata apare atunci cand asociatii
si-au propus ca societatea sa atinga un anumit obiect in intervalul de timp respectiv, dupa
care motivele pentru functionarea societatii inceteaza. Asociatii pot bineinteles decide
dizolvarea anticipata a societatii.
In afara de actul constitutiv si celelalte acte prevazute la art. 73 din Normele registrului
comertului, dosarul de inmatriculare la Registrul Comertului al unei societati comerciale
mai cuprinde78:
- dovada rezervarii firmei si, dupa caz, a emblemei si, daca este cazul, acordul pentru
utilizarea denumirii;
- documentul care atesta drepturile de folosinta asupra spatiilor cu destinatie de sediu
social si/sau de sedii secundare;
- declaratiile pe propria raspundere date de catre fondatori si de catre
administratori/membri ai directoratului, precum si cenzori/auditori financiari din care sa
rezulte ca indeplinesc conditiile legale pentru aceste calitati;
- cazierul fiscal al asociatilor, actionarilor, administratorilor/membrilor directoratului,
reprezentantilor legali;
76
Acesta trebuie sa fie precis determinat, conform Codului Activitatilor din Economia Nationala (CAEN)
77
Conform art. 1931 C. Civ. (aplicabil societatii comerciale prin analogie cu societatea simpla), prorogarea
opereaza pe o durata de un an, continuand din an in an, de la data expirarii duratei, daca sunt indeplinite
aceleasi conditii
78
Art. 69 din Normele registrului comertului
Page 36
- declaratia-tip pe propria raspundere privind autorizarea functionarii;
- pentru fondatorul persoana juridica - actul de inmatriculare, hotararea organului statutar
privind participarea la constituirea persoanei juridice si mandatul reprezentantului;
- copii dupa actele de identitate ale fondatorilor, administratorilor, directorilor, membrilor
consiliului de supraveghere, membrilor directoratului, cenzorilor, auditorilor persoane
fizice;
- declaratia in vederea inregistrarii fiscale;
- specimenul de semnatura al reprezentantilor legai.
Avand in vedere ca prin inmatriculare a dobandit personalitate juridica 80, societatea este
libera sa-si desfasoare activitatea in limitele legii si ale obiectului sau de activitate. Ca si
in cazul persoanelor fizice, capacitatea de folosinta reprezinta aptitudinea generala de a
dobandi drepturi si de a-si asuma obligatii. In ceea ce priveste capacitatea de exercitiu,
aceasta este aptitudinea acesteia de a dobandi drepturi si de a-si asuma obligatii in mod
concret, prin incheierea de acte juridice. Daca in cazul persoanei fizice, distinctia dintre
capacitatea de folosinta si cea de exercitiu este clara: pragul varstei de 18 ani, in cazul
persoanei juridice distinctia nu este la fel de clara, in lipsa unui criteriu de departajare asa
de evident precum varsta. Pentru a mentine totusi distinctia, se considera ca persoana
juridica dobandeste capacitate de exercitiu de la data desemnarii organelor sale
reprezentative. Argumentul este acela ca, de la aceasta data, persoana juridica poate in
mod concret sa aprobe incheierea de acte juridice in organele sale colective de
conducere81 si apoi sa incheie efectiv respectivele acte juridice prin reprezentantii sai
legali. Astfel, conform art. 209 C. Civ. alin. 1, persoana juridica isi exercita drepturile si
isi indeplineste obligatiile prin organele sale iar, conform art. 218 C. Civ., actele juridice
facute de organele persoanei juridice sunt actele persoanei juridice insasi. Critica
distinctiei ambigue intre capacitatea de folosinta si cea de exercitiu se bazeaza pe faptul
ca, potrivit Legii registrului comertului, nu se poate inmatricula o societate comerciala
fara desemnarea administratorului/administratorilor, conform compozitiei decise prin
actul constitutiv. Asadar, cel putin in cazul unei societati comerciale, distinctia dispare: o
societate comerciala dobandeste deplina capacitate juridica de la data inmatricularii,
neputandu-si desemna administratorii ulterior acestui moment.
79
Art. 207 C. Civ.
80
Art. 200 C. Civ.
81
De exemplu, in adunarea generala a membrilor (asociati, in cazul unei societati comerciale) sau consiliul
de administratie
Page 37
In ceea ce priveste actele incheiate de fondatori inainte de inmatriculare 82, acestea sunt
valabile daca au fost facute in vederea inmatricularii societatii 83, iar ele vor fi preluate de
societate dupa inmatriculare, ca un mandat retroactiv 84. Asadar, inca inainte de
constituire, societatea dobandeste o capacitate juridica restransa.
Pentru a se constitui in mod valabil, societatea pe actiuni trebuie sa aiba un capital social
minim de 25.000 euro (echivalentul in lei)85 si un numar minim de doi actionari,
legiuitorul nostru preluand aceasta dispizitie din legislatiile care i-au servit drept model.
Societatea cu raspundere limitata are un capital social minim de 200 lei si un numar
maxim de de 50 de asociati 86. Cerintele privind cuantumul minim de capital social si
numar minim de asociati este obligatoriu a fi indeplinite pe tot parcursul existentei
societatii, cu exceptia unor perioade temporare care nu pot depasi durata prevazuta de
lege (art. 10 si 11 din Legea societatilor comerciale).
Legea societatilor comerciale (ca si Codul Comercial inaintea ei) nu defineste notiunea de
capital social, desi acesta apare pe parcursul intregului act normativ. Spre deosebire de
82
Contractarea unui spatiu pentru sediu, varsarea capitalului social, angajarea unui avocat care sa se ocupe
de inmatriculare
83
Conform art. 205 alin. 3 C. Civ., si inainte de inmatricularea persoanei juridice (societatii), aceasta are
capacitate chiar de la data actului de infiintare (actului constitutiv) sa dobandeasca drepturi si sa isi asume
obligatii, insa numai in masura necesara pentru ca persoana juridica sa ia fiinta in mod valabil
84
In completare, art. 53 din Legea societatilor comerciale spune ca societatea poate prelua de la fondatori
actele facute de acestia din urma; actele preluate sunt considerate a fi fost ale societatii insasi inca de la data
incheierii lor
85
Care se actualizeaza prin hotarare a Guvernului
86
O forma specifica acestei din urma societati este societatea cu asociat unic
87
Valorile aduse ca aport la capitalul social ies din patrimoniul asociatului si intra in patrimoniul societatii
88
Acesta poate totusi sa coincida cu domiciliul unuia din asociati – presoana fizica
Page 38
actiuni, unde nu exista o definitie legala, in ceea ce priveste capitalul social exista
definitia data de Regulamentul legii contabilitatii, care la punctul 36, precizeaza:
“Capitalul social este egal cu valoarea nominala a actiunilor […], respectiv cu valoarea
aportului in natura sau in numerar, a rezervelor incorporate si a profitului repartizat
pentru majorarea capitalului sau a altor operatiuni care conduc la majorarea acestuia”.
In baza caracteristcilor legale ale capitalului social, putem spune, la modul general, ca
acesta reprezinta valoarea nominala totala a actiunilor/partilor sociale emise de o
societate comerciala si care se poate modifica pe parcursul existentei societatii, in
conditiile legii.
Titlurile de participare se numesc parti sociale, atunci cand sunt emise de o societate cu
raspundere limitata, respectiv actiuni, atunci cand sunt emise de o societate pe actiuni.
Ambele pot fi emise atat in forma materiala, cat si dematerializate, in acest din urma caz
dovada detinerii facandu-se cu un certificat constatator. Actiunile pot fi nominative sau la
purtator, spre deosebire de partile sociale care sunt doar nominative. Titlurile nominative
sunt cele care individualizeaza in cuprinsul lor titularul dreptului de proprietate, iar acesta
este inscris in registrul asociatilor, respectiv al actionarilor societatii. Titlurile la purtator
sunt cele care nu individualizeaza in cuprinsul lor titularul dreptului de proprietate,
simpla detinere facand dovadan aproprierii.
89
Aceasta caracteristica fiind cea care face distinctia esentiala intre actiuni si partile sociale emise de
societatile de persoane
Page 39
asociatii sai, datorii izvorate din detinerea de catre acestia a titlurilor de participare emise
de societate.
Pe langa distinctia de mai sus, Legea societatilor comerciale mai distinge, in cazul
societatii pe actiuni, intre capitalul social subscris, capitalul social varsat si capitalul
autorizat. Diferenta dintre primele doua rezulta in cazul in care actionariii care su subscris
capitalul social (acesta fiind deci capitalul subscris) beneficiaza de un termen suspensiv
acordat in limitele legii pentru plata integrala a actiunilor subscrise. Asadar, capitalul
subscris consta in totalitatea aporturilor cu care actionarii se obliga sa contribuie la
formarea capitalului social. Capitalul varsat consta in totalitatea platilor realizate efectiv
de actionari in urma asumarii obligatiei prin actul subscriptiei; dupa efectuarea integrala a
acestor plati, capitalul subscris devine egal cu cel varsat.
Capitalul autorizat este capitalul social pe care societatea anticipeaza ca il va atinge intr-o
anumita perioada de timp. Avantajul existentei unui capital autorizat este ca operatiunea
de majorare nu mai revine adunarii generale (extraordinare) a actionarilor ci este pusa in
practica de catre un organ inferior al societatii, in baza delegarii de competente din actul
constitutiv, delegare permisa de art. 114 din Legea societatilor comerciale.
Capitalul social are atat o semnificatie contabila, cat si una si juridica. Din punct de
vedere contabil, capitalul social reprezinta datorii ale societatii catre asociati si este deci
indicat in pasivul bilantului contabil. Din punct de vedere juridic, rolul capitalului social
este dublu, la randul lui, si anume (i) acela de a reflecta structura actionariatului, adica
participarea asociatilor la capitalul social sau cota-parte (procentul) detinuta de fiecare
din acest capital si (ii) acela de gaj general societar.
Page 40
Acest principiu presupune ca valoarea (bunurilor si sumelor) inregistrata in capitalul
social – adica valoarea totala a capitalului social subscris – nu poate profita asociatilor in
detrimentul creditorilor sociali deoarece, in conceptia Legii societatilor comerciale, ca
regula, ordinea de indestulare este inversa, adica intai vin creditorii sociali si apoi
asociatii. Aceasta regula se traduce prin faptul ca societatea trebuie sa mentina in
permanenta o valoare capitalului social, evidentiat in actul constitutiv (si de aici mai
departe in bilant), cel putin egala cu valoarea a capitalurilor proprii (activele nete). Altfel
spus activele nete si capitalul social trebuie sa fie relativ egale iar minimul capitalului
social este prevazut in mod imperativ in lege.
In cazul in care pierderile erodeaza capitalurile proprii (activele nete) pana cand acestea
ajung sa reprezinte mai putin de jumatate din valoarea capitalului social subscris (sau alta
valoare mai mica, daca asa este prevazut in actul constitutiv), art. 153² 4 din Legea
societatilor comerciale obliga administratorii, respectiv directoratul sa convoace adunarea
generala extraordinara pentru a hotari, intai de toate, reducerea capitalului social pe
masura reducerii capitalurilor proprii (activele nete) ca urmare a pierderilor.
Concluzionand, putem spune ca, in temeiul gajului general societar, societatea trebuie sa
mentina un nivel al capitalurilor sale proprii (activele nete) la un nivel relativ egal cu cel
minim stabilit de lege pentru capitalul social. Daca societatea nu poate mentine acest
nivel prin profitabilitate, asociatii trebuie sa o finanteze prin noi aporturi, aporturi care
majoreaza activele nete. In acest fel creditorii beneficiaza de o protectie (garantie92)
indirecta constand in eventuala existenta a unor active ce pot fi urmarite in conditiile
dreptului comun93.
90
Practic, cel cerut in cazul societatii pe actiuni, 25.000 euro, societatea cu raspundere limitata avand un
capital social minim doar de 200 lei
91
Practic, acest lucru nu se va intampla niciodata, persoanele interesate nefiind altele decat creditorii
societatii iar acestia vor prefera intotdeauna fie executarea silita, fie insolventa
92
Ion Bacanu – Capitalul social al societatilor comerciale. Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1999, p. 40
93
Practic, acestea pot avea o valoare de piata redusa sau pot face obiectul unor garantii reale, mobiliare sau
imobiliare, deci gajul general al creditorilor sociali ofera, asadar, doar o protectie contabila, eficienta doar
teoretic, care ramane doar pe hartie atunci cand incepe protectia juridica
Page 41
Cele mai importante aplicatii ale gajul general societar, in Legea societatilor comerciale,
sunt interzicerea distribuirii de dividende (art. 69) si plata cu prioritate a creditorilor
sociali din sumele obtinute din vanzarea activelor societatii in caz de lichidare a acesteia
(art. 256). In acest fel se asigura afectarea permanenta a capitalul social si a rezervelor
legale94 obiectului de activitate al societatii, ca o garantie indirecta (“gaj”) a creditorilor.
Din punct de vedere contabil, odata aportul efectuat, valorile reprezentate de aceste
aporturi se inregistreaza in pasivul bilantului, in contul de capital social 95 si reprezinta
datorii ale societatii catre asociati iar bunurile, in materialitatea lor, se inregistreaza in
activul bilantului (in conturile aferente, conform naturii bunului), alaturi de celelalte
active ale societatii intrate in patrimoniul societatii pe diferite alte cai 96. Din punct de
vedere juridic, dupa aportare bunul devine proprietatea societatii si aceasta poate dispune
de el dupa cum considera de cuviinta, prin vanzare, gajare/ipotecare etc. sau, dupa ce
bunul este amortizat complet, poate fi casat97. Asadar, asa cum societatea cheltuie sumele
de bani aduse cu titlu de aport in numerar si nu le tine blocate intr-un cont bancar doar
pentru ca sumele au intrat in societate pe calea contributiei, tot asa si bunurile aportate
sunt libere a fi instrainate, neexistand o interdictie de a dispune de ele in vreun mod. De
altfel, o astfel de interdictie ar echivala cu o scoatere din circuitul civil a aporturilor in
natura, ceea ce Legea societatilor comerciale nu face si ar fi fost aberant sa faca. Odata
intrate in patrimoniul societatii, pe calea aportului sau pe alte cai legale, calea pe care
bunurile, sumele si creantele au intrat in acest patrimoniu isi pierde importanta, toate
urmand a servi indeplinirii obiectului de activitate al societatii. In consecinta, rolul
aportului se reduce la acela ca, in schimbul sau, subscriitorul a obtinut titluri de
participare nou emise de societate, devenind asociat al societatii (participand la capitalul
social). In acest fel, in loc ca societatea sa dobandeasca un bun, de exemplu, prin
cumparare, platind pe el un pret, il dobandeste pe calea aportarii lui la capitalul social,
“platindu-l” in titluri de participare. Concluzia celor prezentate in cadrul acestei sectiuni
este aceea ca bunurile (activele) din patrimoniul societatii au acelasi regim juridic,
indiferent de calea pe care au intrat in patrimoniu.
94
Acestea fiind considerate o prelungire a capitalului social
95
Contul contabil 101
96
Cumparare, schimb, donatie etc.
97
Adica valoarea lui contabila este 0, ca urmare a trecerii treptate pe cheltuieli a valorii de intrare
Page 42
22.3. Capitalul social si valoarea societatii
Valoarea societatii (sau valoarea unui titlu de participare, calculata ca raport intre
valoarea societatii si numarul de titluri aflate in circulatie) reprezinta suma de bani pe
care cineva este dispus sa o plateasca la un moment dat pentru un pachet de titluri, nou
emise sau emise in prealabil, ce sunt de vanzare, prin comparatie cu alte titluri similare.
Definitia de mai sus este evident valabila pentru valoarea sau pretul de piata. Atunci cand
nu exista cel putin o cerere si o oferta de buna-credinta care sa interactioneze, inseamna
ca nu exista piata iar orice estimare asupra valorii este subiectiva. In afara de valoarea de
piata exista si valoarea contabila a societatii, adica valoarea activelor sale nete (valoarea
capitalurilor proprii). Insa aceasta din urma valoare nu influenteaza decat eventual
valoarea de piata. In ceea ce priveste insa valoarea capitalului social, aceasta nu are
absolut nici o legatura cu valorea de piata a societatii sau, altfel spus, valoarea nominala a
unui titlu de participare nu are nici o legatura cu valoarea lui de piata.
In cazul valorilor mobiliare, valoarea (pretul) de piata a unei actiuni este afisata
permanent de catre piata respectiva. Cat priveste titlurile de participare care nu se califica
ca si valori mobiliare (adica actiunile societatilor de tip inchis si partile sociale), valoarea
de piata se stabilste pe baza unei negocieri in care fiecare parte isi argumenteaza
evaluarea pe diferite procedee de calcul. Cele mai intalnite doua procedee sunt (i) metoda
fluxului de numerar actualizat in prezent (Discounted Cash-Flow), ceea ce reprezinta
aptitudinea societatii de a produce numerar98, (ii) metoda activului net ajustat (Adjusted
Net Asset Value), adica valoarea activelor nete ajustate in functie de situatia reala (active
fixe mai putin folositoare, potentiale datorii viitoare etc) sau (iii) o combinatie intre cele
doua.
98
O decizie investitionala bazata pe evaluarea societatii dupa aceasta metoda reflecta riscul fluxului de
numerar viitor. In esenta, un tert va investi (indiferent de forma pe care o imbraca investitia) intr-o societate
atunci cand suma intrarilor de numerar viitoare aferente investitiei este mai mare decat valoarea respectivei
investitii. Evaluarea se face luand in calcul previziunile fluxului net de numerar viitor discontat pana in
prezent
99
Subsidiaritatea corespunde beneficiului de discutiune din dreptul civil (Camelia Stoica, Silvia Cristea –
op. cit., p. 91)
100
In cazul necompletarii aporturilor la care s-au obligat prin subscrierea actiunilor, raspunderea este fata de
societate
Page 43
asociatilor cu raspundere limitata sunt limtate la valorile investite in titlurile de
participare (actiuni/parti sociale), respectiv aporturile initiale si/sau sumele platite pentru
dobandirea respectivelor titluri. Avand in vedere ca dobandirea de titluri de participare
intr-o societate comerciala este o investitie in sine, ceea asociatii cu raspundere limitata
pot pierde la modul concret este, cel mult, aceasta investitie, pierdere ce se reflecta in
final asupra valoarii titlurilor de participare pe care le detin in respectiva societate
comerciala, reprezentand materializarea investitiei.
Pentru a intelege mai bine functia capitalului social, vom analiza in continuare, mai in
detaliu, aporturile.
23. Aporturile
O prima acceptiune a notiunii de aport este aceea de obligatie nascuta din subscrierea de
titluri de participare (actiuni/parti sociale), constand in aducerea unei valori in societate,
in schimbul titlurilor subscrise, adica obiectul raportului juridic al subscriptiei. O a doua
acceptiune este aceea de valoare patrimoniala in materialitatea sa (bunul, suma etc.),
adica obiectul derivat al aceluiasi raport juridic.
Conform Legii societatilor comerciale, subscriptia este de doua feluri: (i) simultanta sau
concomitenta si (ii) continuata, succesiva sau publica 106, aceste doua modalitati de
formare (subscriere) a capitalului social fiind considerate in acelasi timp modalitati de
constituire a societatii pe actiuni. In cazul societatii cu raspundere limitata, constituirea
nu poate fi decat simultana.
Constituirea simultanta este acea forma de constituire in care fondatorii societatii dispun
de sumele necesare constituirii capitalului social, integral sau in procentul minim stabilit
de lege, precum si de numarul minim legal de cinci asociati. Constituirea se numeste
simultana sau concomitenta deoarece formarea capitalului social are loc in acelasi timp
cu incheierea actului constitutiv al societatii. In cazul in care prima din cele doua conditii
pentru constituirea simultana nu este indeplinita, respectiv cand capitalul social initial
propus depaseste posibilitatile fondatorilor, acestia din urma apeleaza la varianta
subscriptiei publice.
Neplata actiunilor subscrise in termenul legal, statutar sau cel prevazut in hotararea
adunarii generale a actionarilor duce la aplicarea unor sanctiuni subscriitorului-actionar,
conform Legii societatilor comerciale. Prima sanctiune este cea aratata la art. 100,
constand in aceea a suspendarii dreptului de vot pentru actiunile respective. Inainte de a
trece la alte sanctiuni legale, societatea trebuie sa solicite actionarilor care nu au efectuat
la termen varsamintele datorate sa-si indeplineasca aceasta obligatie, printr-o somatie
colectiva, publicata de doua ori intr-un interval de 15 zile in monitorul oficial si intr-un
ziar de larga raspandire. Daca nici in urma acestei somatii actionarii nu isi executa
obligatia, societatea poate opta intre urmatoarele: (i) urmarirea acestora pentru
varsamintele restante, ceea ce echivaleaza cu executarea silita din dreptul comun, inclusiv
cu posibilitatea acordarii de daune si (ii) anularea actiunilor.
Prin chiar actul constitutiv al societatii, asociatii evidentiaza aporturile lor initiale, intre
care aporturile in numerar trebuie sa se regaseasca in mod obligatoriu (art. 16 alin. 1 din
Legea societatilor comerciale). Aportul in numerar reprezinta suma de bani pe care
subscriitorul se obliga sa o plateasca societatii in schimbul titlurilor de participare
subscrise.
Aporturile in numerar pot fi in lei sau in valuta 109. Conform art. 3 alin. 1 din
Regulamentul valutar, platile intre rezidenti pe teritoriul Romaniei, in comertul cu bunuri
si servicii, se fac in lei. Cum subscriptia este o operatiune cu titluri financiare si nu cu
bunuri si servicii, partile pot deroga (alin. 2) de la regula platii in lei. In concluzie,
rezidentii pot plati in valuta. De asemenea, conform art. 4 alin. 1, nerezidentii pot plati
fie in valuta fie in lei.
108
Vezi infra nr. 25.4
109
Art. 34 alin. 3 din Normele registrului comertului
110
In speta, exemplarul de culoare verde, eliberat de banca ordonatorului dupa efectuarea operatiunii de
transfer bancar. Exemplarul de culoare verde nu se elibereaza ordonatorului decat daca ordinul de plata a
fost acceptat de banca iar revocarea ordinului inainte de plecarea banilor nu se admite decat cu restituirea
catre banca a exemplarului de culoare verde
111
Pentru mai multa siguranta, in practica se solicita uneor o confirmare a primirii banilor in contul bancar
al sociatatii (extras de cont), cu specificarea operatiunii in baza careia s-a facut plata (care este preluata tot
din ordinul de plata sau din alte documente justificative prezentate de subscriitor bancii ordonatorului
Page 46
23.3. Aporturile in natura
Aporturile in natura constau in dreptul de proprietate 112 asupra unui bun transmis in
schimbul titlurilor de participare emise de societate. Pentru acest lucru, cel care aporteaza
trebuie sa fie titularul exclusiv al dreptului113.
Aporturile in natura sunt susceptibile de contributie partiala. Minimul cerut de lege este
acelasi, indiferent de felul aporturilor, respectiv 30% la data subscrierii iar restul intr-un
termen de doi ani.
Conform art. 38 alin. 1 din Legea societatilor comerciale si art. 73 alin. 1 lit. c din
Normele registrului comertului, anterior aportarii, contributiile in natura trebuiesc
evaluate fie de catre asociati, fie de catre un expert autorizat 114. Dovada evaluarii,
respectiv raportul de expertiza se depun la registrul comertului, impreuna cu celelalte acte
prevazute in norme. Rolul evaluarii este acela de a preveni auto-supraevaluari ale
bunurilor aduse ca aport in vederea subscrierii unui numar mai mare de titluri, fapt ce i-ar
prejudicia atat pe ceilalti actionari, cat si pe tertii care se vor increde in valoarea aportului
inscrisa in actul aditional sau in bilantul contabil 115, inclusiv prin prisma gajului general
societar116.
Aportul poate consta atat in bunuri corporale, cat si in bunuri incorporale precum fondul
de comert sau drepturi de proprietate intelectuala (brevete, licente, know-how, marci,
drepturi de autor etc.).
112
Art. 36 alin. 2 din Legea societatilor comerciale, trebuie facuta dovada proprietatii. E drept ca art. 1937
alin. 2 C. Civ. permite si aportarea unui drept de folosinta, insa legea speciala deroga de la cea generala
113
De exemplu, nu este valabil aportul unor bunuri aflate in patrimoniul unei alte societati adus de catre
asociatii respectivei societati la capitalul social al unei noi societati
114
Pentru societatile pe actiuni si societatile cu raspundere limitata cu asociat unic
115
Pentru un tert diligent care intentioneaza sa finanteze societatea, sub orice forma (participare la capitalul
social, imprumut, leasing etc.), valoarea capitalului social nu are nici o relevanta, valoarea societatii fiind
stabilita dupa cu totul alte metode, bilantul contabil fiind doar o eventuala etapa a procesului de investigare
(due diligence)
116
Camelia Stoica, Silvia Cristea – op. cit., p. 106
Page 47
23.4. Aporturile in creante
Legea societatilor comerciale asimileaza aporturile in creante celor in natura, desi acestea
se aseamana mai degraba cu aporturile in numerar. In cazul in care aportul este partial,
creanta trebuie acoperita in procentul cerut de lege la momentul subscriptiei iar restul in
termenul stabilit pentru aporturile in natura (2 ani).
Aporturile in creante sunt permise doar la societatile pe actiuni constituite prin subscriptie
simultana si numai la infiintarea societatii.
117
Altul decat societatea. In cazul in care chiar societatea este debitor, atunci ne aflam in prezenta unei
conversii a creantei
118
Unii autori califica know-how-ul ca si aport in industrie (Octavian Capatina – Societatile comerciale, ed.
2. Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1996, p. 193, Marius Scheaua – Legea societatilor comerciale nr.
31/1990 comentata si adnotata, ed. 2. Editura Rosetti, Bucursti, 2002, p. 39); altii ca aport in natura
(Mircea-Stefan Minea – Constituirea societatilor comerciale. Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1996, p. 77).
Avand in vedere ca know-how-ul poate fi inregistrat, in scop de protective a dreptului de proprietate
industrial sic a nu prespupune neaparat fapta personala a titularului, credem ca natura juridical este, totusi,
aceea de aport in natura
119
I.L. Georgescu – Drept comercial roman. Editura All Beck, Bucuresti, 2002, vol. II, p. 30. Pentru o
opinie pe care nu o impartasim, conform careia admisibilitatea industriei la societatile de persoane este
motivata de raspunderea nelimitata a acestora, vezi Ioan Adam, Codrut Nicolae Savu – op. cit., p. 75
Page 48
24. Constituirea prin subscriptie publica
Subscriptia publica este acea modalitate de constituire a unei societati pe actiuni, pe piata
primara, prin care initiatorii societatii (fondatorii) apeleaza pe cale de publicitate la
capitalul investitorilor in vederea completarii capitalului social al societatii pana la
valoarea avuta in vedere de fondatori.
Conform art. 20 din Legea societatilor comerciale, in termen de cel mult 15 zile de la data
inchiderii subscriptiei, fondatorii trebuie sa convoace adunarea constitutiva, printr-o
instiintare publicata in monitorul oficial si in doua ziare de larga raspandire, cu 15 zile
inainte de data fixata pentru adunare. Instiintarea trebuie sa cuprinda locul si data
adunari, precum si problemele ce vor face obiectul discutiilor. Data tinerii adunarii nu
poate depasi doua luni de la data inchiderii subscrierii.
120
Spre deosebire de constituirea simultana, unde nivelul capitalului varsat, per ansamblu, trebuie sa fie de
30% din cel subscris
121
Din 31.01.2000 (data autorizarii de catre BNR), C.E.C.-ul a devenit de asemenea banca comerciala cu
capital de stat (Ministerul Finantelor Publice fiind actionar unic), ale carei depozite atrase sunt insa
garantate de stat
Page 49
cazul societatii pe actiuni). In mod exceptional, majorarea poate fi dispusa si de
administratia societatii, daca acest lucru a fost prevazut in actul constitutiv122.
Conform Legii societatilor comerciale, majorarea capitalului social se poate face din doua
surse, si anume: (i) din surse externe si (ii) din surse interne. Clasificarea este insa
perfectibila, avand in vedere ca unele surse clasificate ca interne ar putea fi incadrate,
datorita caracteristicilor proprii, si ca surse externe. Inainte de a trece la analiza detaliata
a celor doua tipuri de surse, trebuie facuta precizarea ca, indiferent de sursa aleasa,
majorarea se poate face in doua variante: (i) prin emisiunea de noi titluri de participare si
(ii) prin marirea valorii nominale a titlurilor de participare existente (art. 210 alin. 1 din
Legea societatilor comerciale); in cazul sociatatii pe actiuni, prima si cea mai uzitata
varianta este emisiunea de noi actiuni. Aceasta reprezinta in acelasi timp si modalitatea
cea mai potrivita si avantajoasa.
In plus fata de cele aratat in cadrul sectiunii nr. 21.1, adaugam ca, in urma hotararii
adunarii generale a actionarilor de majorare a capitalului social, daca aceasta nu
presupune marirea valorii nominale a actiunilor, societatea va emite noi actiuni cu
aceleasi caracteristici cu cele deja existente (cu exceptia cazului cand se emit actiuni de
alta categorie125) si care vor fi oferite spre subscriptie conform legii, actului constitutiv si
hotararii adunarii generale a actionarilor privind majorarea. Cei care au calitatea de
actionar la data de referinta, adica data la care cei care sunt inregistrati in evidentele
registrului asociatilor/actionarilor la o anumita data, sunt cei indreptatiti sa subscrie. In
acest fel, asociatii isi exercita unul din drepturile derivand din actiuni (art. 123 alin. 3 din
Legea societatilor comerciale), respectiv dreptul de a subscrie noile titluri in cadrul
termenului de exercitiu al dreptului de preferinta. Dupa data de referinta, orice transfer de
122
Pragul pana la care se poate majora capitalul social se numeste capital social autorizat. Operatiunea nu
poate sa intervina mai tarziu de 5 ani de la data inmatricularii societatii
123
In speta, data sa certa
124
Din oficiu sau in baza unei cereri de radiere formulate in temeiul art. 25 din Legea registrului comertului
125
In speta, preferentiale
Page 50
actiuni/parti sociale nu mai este opozabil societatii, cel indreptatit sa subscrie fiind
cedentul. Data de referinta se stabileste de catre consiliul de administratie, insa ea nu se
poate duce mai mult de 60 de zile inainte de data inceperii perioadei de subscriptie126.
In cazul in care majorarea se face prin marirea valorii nominale in schimbul a noi
aporturi, aceste aporturi trebuie sa fie proportionale cu participarea la capitalul social al
asociatilor. Acesta este motivul pentru care hotatarea de majorare trebuie luata de
adunarea generala a asociatilor cu unanimitatea capitalului social (art. 210 alin. 4 din
Legea societatilor comerciale).
126
Lipsa datei de referinta face ca hotararea adunarii generale sa fie anulabila (C. Ap. Tim s. com. dec. civ.
nr. 230A/17.11.2008)
127
In cazul societatii cu raspundere limitata, hotararea de a oferi partile sociale unor terti trebuie luata
obligatoriu cu votul a trei patrimi din capitalul social
Page 51
motivele trebuiesc prezentate adunarii printr-un raport al
administratorilor/directoratului128).
Daca titlurile de participare ar fi subscrise (in cazul in care la majorare participa doar o
parte din asociati si/sau un tert) la valoarea lor nominala, asociatii neparticipanti ar pierde
deoarece ceilalti ar subscrie mai multe titluri de participare in schimbul aportului adus.
Adaugand insa la valoarea nominala prima de emisiune, valoarea de emisiune a titlurilor
creste si cei care subscriu primesc titluri mai putine, erodand (diluand) in acest fel mai
putin cota de participare a asociatilor neparticipanti. Altfel spus, in lipsa primei de
emisiune, subscriitorii anteriori ar fi dezavantajati fata de subscriitorii actuali, atunci cand
valoarea societatii intre cele doua subscriptii a crescut din oricare cauze130.
Pentru a calcula prima de emisiune, intai se stabileste valoarea societatii, dupa care se
calculeaza valoara unui titlu de participare, ca raport intre valoarea societatii la numarul
de titluri de participare aflate in circulatie, dupa care se calculeaza prima de emisiune, ca
diferenta intre valoarea unui titlu astfel stabilita si valoarea lui nominala. Prima de
emisiune se inscrie in contul contabil de prime de emisiune si de aport; aceasta prima
profita societatii si deci, indirect, tuturor asociatilor sai si nu doar asociatului care a platit-
o, ceea ce explica inca odata interesul asociatilor nesubscriitori de a stabili un pret de
emisiune cat mai mare pentru titlurile de participare, respectiv o prima de emisiune pe
masura. Prima de emisiune trebuie platita integral la momentul subscriptiei (art. 220 alin.
3 din Legea societatilor comerciale).
128
De exemplu, o datorie a carei stingere prin conversie in actiuni este mai profitabila decat plata ei
129
Practic, prima de emisiune apare doar la majorare, insa nimic nu impiedica partile sa stabileasca o astfel
de prima si la constituire
130
Egalizarea drepturilor asociatilor noi cu cele ale asociatilor vechi
Page 52
Prin surse externe intelegem, in prezenta sectiune, noi aporturi ale asociatilor existenti
sau ale unor terti131. Finantarea prin majorarea capitalului social este alternativa finantarii
prin credit a unei societati 132. De asemenea, exista si situatia majorarii capitalului social
ca urmare a fuziunii.
In plus fata de cele spuse de spre aporturile in numerar la constituirea societatii (supra nr.
31.2), adaugam ca hotararea adunarii generale a asociatilor de majorare va trebui sa
stabileasca in acest caz, in principal, numarul de actiuni/parti sociale emise, valoarea de
emisiune si termenul de exercitare a dreptului de preferinta. Valoarea de emisiune a
actiunilor/partilor sociale poate fi egala cu valoarea nominala sau mai mare (cu prima de
emisiune), o valoare mai mica fiind interzisa de lege in mod expres (art. 92 alin. 1 din
Legea societatilor comerciale). Stabilind o prima de emisiune, sumele pe care societatea
le are de primit ca urmare a subscrieri actiunilor/partilor sociale se vor inregistra diferit in
contabilitatea societatii si anume (i) valoarea nominala, calculata pentru toate
actiunile/partile sociale subscrise, se va inregistra in contul de capital social iar (ii) prima
de emisiune se va inregistra in contul de prime de emisiune si de aport.
In plus fata de cele spuse despre aporturile in natura la constituirea capitalului social
(supra nr. 31.3), mai precizam ca stabilirea unei prime de emisiune este perfect posibila si
la aporturile in natura. Desi Legea societatilor comerciale nu precizeaza, din punct de
vedere contabil, in cazul aportului in numerar, acestea se numesc “prime de emisiune”,
iar in cazul aportului in natura, se numesc prime de aport, intre ele neexistand nici o
diferenta133. Deoarece ceea ce se aduce aport este valoare lui si nu bunul insusi, valoare
care, spre deosebire de bunul in materialitatea sa, este divizibila, aceasta se regaseste in
doua conturi contabile diferite, cel de capital social si cel de prime de emisiune. De altfel,
Legea contabilitatii nu distinge, in ceea ce priveste primele in functie de felul aporturilor.
131
Majorarea prin noi aporturi este considerata o sursa de finantare exterioara, noi fonduri sau bunuri
intrand in patrimoniul societatii, marind activele si revigorand forta sa economica
132
S-a mai spus ca finantarea prin majorare de capital este mai ieftina fata de cea prin credit, opinie pe care
nu o impartasim. Fara a intra in detalii, mentionam doar ca, atata vreme cat riscurile asociatilor de
recuperare a investitiei realizate sub forma de participare la capitalul social sunt mai mari decat cele ale
creditorilor sociali, cei dintai fiind ultimii care realizeaza recuperarea, e normal ca si costurile finantarii
prin participare la capitalul social sa fie mai mari decat cele ale finantarii prin credit
133
Desi Legea societatilor comerciale foloseste doar termenul de “prime de emisiune” (art. 220 alin. 3),
pentru identitate de ratiuni si, prin prisma Legii contabilitatii, primele de aport au acelasi regim juridic ca si
primele de emisiune Pentru a folosi limbajul Legii societatilor comerciale, prin prime de emisiune vom
intelege si primele de aport
Page 53
Acest tip de aporturi este interzis in mod expres in cazul majorarii capitalului social,
conform art. 215 alin. 2 din Legea societatilor comerciale. Nu intelegem motivul
interdictiei, in conditiile in care acestea sunt permise la constituirea societatii (mai putin
atunci cazul cand are loc prin subscriptie publica). De altfel, ratiunile pentru a fi admis
acest tip de aport sunt cu atat mai mari la majorarea capitalului decat la constituirea lui,
atata timp cat societatea are la constituire mai mare nevoie de numerar (si/sau bunuri in
natura) decat de creante134. Consideram asadar ca majorarea de capital ar trebuie sa poata
fi efectuata si prin aporturi in creante, atata timp cat societatea poate, la fel de bine, sa
dobandeasca liber astfel de creante prin cumparare, in conditiile art. 1566 si urm. C. Civ.
Legea societatilor comerciale prevede posibilitatea majorarii capitalului social si din alte
surse decat noi aporturi, si anume: (i) beneficiile, (ii) primele de emisiune, rezervele, cu
exceptia celor legale si a celor rezultate din reevaluarea patrimoniului 135 si (iii) creantele
asupra societatii; toate acestea le-am denumit, in mod colectiv, surse interne136.
Rezervele la care ne referim in prezenta sectiune sunt cele constituite prin prelevarea unei
cote din profitul unui exercitiu financiar si cele rezultate din reevaluare activelor. Legea
societatilor comerciale prevede in mod generic la art. 210 alin. 2 posibilitatea majorarii
capitalului social cu rezervele societatii. Interzicand majorarea capitalului cu rezervele
legale si a celor rezultate din reevaluarea patrimoniului, ramane ca societatea sa poata sa
incorporeze doar rezervele constituite pe seama profitului.
Pe parcursul unui exercitiu financiar, societatea preleveaza anumite sume din profitul
anual, sume care se inregistreaza in bilantul contabil aferent respectivului exercitiu sub
forma rezervelor. Aceste rezerve sunt de doua feluri: legale (obligatorii) si statutare
(facultative). Rezervele legale sunt acele rezerve care trebuiesc prelevate in mod
obligatoriu si in cuantumul prevazut de lege (orice clauza contrara fiind nula). Conform
134
Este drept ca, in faza de constituire, aporturile in creante, acolo unde sunt admise, trebuie insotite
obligatoriu de aporturi in numerar si, facultativ, de aporturi in natura
135
Interdictia majorarii capitalului social cu rezervele rezultate din reevaluarea patrimoniului a fost
introdusa in Legea societatilor comerciale (art. 210 alin. 3) prin Legea nr. 161/2003, Titlul II.
136
Considerate si surse de autofinantare, fara a fi insa veritabile finantari, precum sursele externe. Tocmai
datorita inexistentei finantarii, credem ca sintagma “surse de autofinantare” nu este cea mai potrivita, cel
putin pentru prime societatii si creantele asupra acesteia (in ceea ce priveste beneficiile, odata ce acestea nu
au fost distribuite sub forma de dividende, deja suntem in prezenta unei autofinantari sub forma profitului
reportat, atata timp cat acesta este reinvestit). Aceasta deoarece, desi prin autofinantare se intelege
finantarea investitiilor (dobandirea de active fixe), autofinantarea se opreste in acest punct. Mai departe,
majorarea capitalului social din sursele aratate nu mai reprezinta o autofinantare, motivele pentru care este
facuta fiind o reorganizare interna a bilantului
Page 54
art. 183 din Legea societatilor comerciale, societatea preia cel putin 5% din profit pentru
formarea fondului de rezerva pana cand acesta ajunge sa reprezinte minimum a cincea
parte din capitalul social. In afara rezervelor legale, asociatii mai pot hotari prelevarea din
profit a unui procent suplimentar pentru constituirea de rezerve facultative.
Rezervele legale se evidentiaza contabil distinct de cele facultative (in conturi diferite dar
avand aceeasi natura). Scopul constituirii rezervelor legale si facultative este acela de a
mari capitalurile proprii in vederea compensarii pierderilor pe care societatea le-ar putea
suferi in anii urmatori constituirii acestor rezerve. Rezervele facultative constituie prin
prelevare din profit pot fi folosite atat la majorarea capitalului social, cat si la
reconstituirea acestuia in cazul in care capitalurile proprii (activele nete) se diminueaza
corespunzator pierderilor137.
Independent de rezervele constituite prin prelevare din profit, alte rezerve pot fi
constituite si prin inregistrarea de diferente favorabile rezultate din reevaluarea
patrimoniului social. Prin diferente favorabile se intelege, conform punctului 37 din
Regulamentul legii contabilitatii, diferenta dintre valoarea actuala (mai mare) si valoarea
inregistrata in contabilitate a elementelor de activ (mai mica) supuse reevaluarii in
conditiile legii. Aceasta inseamna ca un bun (activ) al societatii intrat in patrimoniul
acesteia, indiferent de modalitatea dobandirii, poate sa creasca in timp ca valoare, din
diferite motive139. Societatea poate sa procedeze la reevaluarea patrimoniului (activelor),
respectiv diferenta in plus dintre cele doua valori: valoarea la care a fost inregistrat la
momentul dobandirii (valoarea de intrare) si valoarea actuala. Conform punctului 21 din
Regulamentul legii contabilitatii, reevaluarea se face doar in cazul in care exista
reglementari legale speciale in acest sens140. Desi pot fi incluse in rezerve, diferentele
pozitive rezultate din reevaluarea patrimoniului nu pot fi folosite pentru majorarea
capitalului social (art. 210 alin. 3 din Legea societatilor comerciale ).
In urma reevaluarii, valoarea activului supus acestei proceduri creste. Pentru a mentine
echilibrul intre active si pasive (care trebuie sa fie egale), diferenta rezultata in plus se
137
Folosirea lor in acest scop nu este obligatorie, asociatii putand, teoretic, sa reface nivelul initial al
capitalurilor proprii prin noi aporturi
138
Din punct de vedere contabil are loc o debitare a contului de rezerve insotita de o creditare a contului de
capital social, ambele fiind conturi de pasiv
139
Inflatia fiind primul motiv (desi aceasta nu este o crestere reala, ca efect al cererii si ofertei)
140
Anterior modificarii Legii societatilor comerciale prin Legea nr. 161/2003, majorarea cu rezervele
rezultate din reevaluare era optionala pentru societate. Consideram ca ar trebui sa se revina la aceasta, atata
timp cat majorarea ramane optionala si nu obligatorie
Page 55
inscrie in pasiv, mai exact in partea de capitaluri proprii a bilantului, deoarece aceasta
crestere profita asociatilor. De exemplu, reevaluarea unei cladiri (cont de activ 212 –
constructii) ce duce la cresterea valorii acesteia de la 100.000 la 120.000 lei inseamna
debitarea contului respectiv cu 20.000 lei. In continuare, se crediteaza contul 105 (cont de
pasiv – rezerve din reevaluare) cu aceeasi diferenta de 20.000 lei.
Primele legate de capital sunt de mai multe tipuri, respectiv primele de emisiune, primele
de aport, primele de fuziune si primele de divizare 146 iar toate reprezinta diferenta (in
141
Conform art. 210 alin. 3 teza finala din Legea societatilor comerciale
142
Cel putin de catre bancile comerciale, ca principali finantatori
143
Inscris in contul analitic de profit si pierdere (121)
144
Inscris in contul analitic rezultat reportat (117)
145
Din punct de vedere contabil are loc o debitare a contului (conturilor) de plecare insotita de o creditare a
contului de capital social, ambele fiind conturi de pasiv
146
Primele de fuziune si de divizare (prevazute la art. 241 lit. f din Legea societatilor comerciale) reprezinta
echivalentul primei de emisiune in cazul majorarii, respectiv constituirii capitalului social ca urmare a
fuziunii ori divizarii
Page 56
plus) dintre valoarea nominala a actiunilor emise si pretul la care acestea au fost
subscrise147 (ori primite de asociati in urma fuziunii sau divizarii). La momentul emisiunii
(ori primirii) titlurilor de participare, valoarea lor nominala se va inregistra in contul
contabil de capital social iar primele legate de capital aferente se vor inregistra distinct de
acesta, si anume in contul contabil de prime alocat in functie de tipul (izvorul) primei.
Desi Legea societatilor comerciale nu precizeaza expres, pentru identitate de ratiuni,
dispozitiile referitoare la primele de emisiune sunt aplicabile si celorlalte tipuri de prime.
Aceasta deoarece fuziunea si divizarea au ca efect majorarea, respectiv constituirea
capitalului social, care majorare, respectiv constituire poate contine si o prima. Legea
societatilor comerciale mentioneaza majorarea prin incorporarea beneficiilor la art. 210
alin. 2.
Majorarea capitalului social cu valoarea primelor are loc prin “trecerea” acestora din
contul contabil aferent (in functie de tipul primei) in contul contabil de capital social,
printr-o operatiune scriptica149. In urma operatiunii se emit noi actiuni, acestea fiind
repartizate cu titlu gratuit tuturor asociatilor, proportional cu participarea acestora la
capitalul social al societatii de la data operatiunii de majorare.
147
Desi Legea societatilor comerciale mentioneaza primele legate de capital la art. 210 care reglementeaza
majorarea de capital si la art. 241 lit. f care reglementeaza fuziunea si divizarea, nimic nu impiedica
existenta primei de emisiune si la constituirea capitalului social (in plus, capitalul social al persoanelor
juridice noi rezultate in urma divizarii unei societati comerciale se constituie ca urmare a respectivei
divizari, iar art. 241 lit. f mentioneaza posibilitatea constituirii capitalului cu prima de divizare)
148
Depunerea situatiilor financiare este obligatorie pentru toate formele de majorare de capital prin
reorganizarea bilantului, cu exceptia conversiei creantelor
149
Din punct de vedere contabil are loc o debitare a contului (conturilor) de plecare insotita de o creditare a
contului de capital social, in acest caz ambele fiind conturi de pasiv
Page 57
25.6.4. Majorarea prin compensarea (conversia) creantelor
Compensarea de creante este o cale de majorare a capitalului social prin care societatea
hotaraste ca, in loc de a-si plati o datorie catre un creditor al sau, indiferent de izvorul
respectivei datorii (act sau fapt juridic), sa ofere acestuia in compensare actiuni/parti
sociale nou emise. Compensarea de creante apare in practica, precum si in unele acte
normative150, sub denumirea de conversie. Legea societatilor comerciale mentioneaza
majorarea prin incorporarea beneficiilor la art. 210 alin. 2.
150
OUG nr. 10/1997 privind diminuarea blocajului financiar, publicata in M.Of. nr. 71/22.04.1997, aprobata
si modificata prin legea nr. 15/1997, publicata in M.Of. nr. 172/28.06.1997 si in prezent abrogata prin
Legea nr. 469/2002 privind unele masuri pentru intarirea disciplinei financiare, publicata in M.Of. nr.
529/19.07.2002
151
Desi aceasta conditie este implicita
152
Prin ajungere la termen (art. 1012 alin. 2 C. Civ.), prin renuntarea la termen de catre cel sau cei in
favoarea caruia curge termenul sau prin decaderea din termen (art. 1418 C. Civ.)
153
Actiunile nou emise se emit asadar catre subscriitor/subscriitori (cand sunt mai multi), adica fostul/fostii
creditori
154
In functie de izvorul datoriei, conturile au denumiri si numere diferite in cadrul Planului de conturi
general (exp. “imprumuturi si datorii asimilate” – conturile din grupa 16 sau “furnizori” – cont 401)
Page 58
26. Reducerea capitalului social
Reducerea capitalului social este modalitatea in care asociatii isi reduc particparea fie
procentual, fie numeric. Procentual, reducerea de capital social desemneaza operatiunea
de reducere a capitalului social in care unui asociat i se anuleaza titlurile de participare,
astfel incat, dupa aceasta anulare, ajunge fie sa detina un procent de capital social mai
mic (raportat la capitalul social total), fie isi pierde chiar calitatea de asociat, in cazul
anularii tuturor titlurilor sale. Numeric, reducerea de capital social desemneaza
operatiunea in care tuturor asociatilor fie (i) li se anuleaza un numar de titluri de
participare la capitalul social, proportional cu aceasta participare, fie (ii) se reduce
valoarea nominala a tuturor titlurilor de participare, astfel ca, in ambele situatii, in urma
operatiunii, desi capitalul social se reduce ca valoare, participarea asociatilor la capitalul
social ramane aceeasi ca inainte de reducere. Cand reducerea se face prin anularea
titlurilor, aceasta presupune o rascumparare a propriilor titluri de catre societatea
emitenta155.
Motivele reducerii capitalului social sunt urmatoarele, conform art. 207 din Legea
societatilor comerciale: (i) scutirea de varsaminte a actionarilor (asociatii trebuind sa
plateasca integral partile sociale subscrise), (ii) restituirea catre asociati a unei cote-parti
din aporturile sociale156, (iii) pierderi, daca acestea scad sa reduca valoarea activelor nete
(cand ajung sub valoarea inregistrata a capitalului social, reducerea este obligatorie,
urmata de completare sau lichidare, in cazul cand reducerea duce capitalul social sub
minimul legal), (iv) retragerea unui asociat, in cazurile prevazute de lege si (v)
excluderea unui asociat (doar in societatea cu raspundere limitata), in cazurile prevazute
de lege157.
Deoarece, prin reducerea capitalului social este afectat gajul general societar, acestia se
pot opune operatiunii. Dreptul de a face opozitie in instanta se poate exercita in termen de
doua luni de la publicarea, in monitorul oficial, a hotatarii adunarii generale a asociatilor
privind reducerea. Pana la expirarea acestui termen, efectele reducerii capitalului sunt
suspendate.
Fuziunea si divizarea sunt cele doua forme de reorganizare voluntara a unei societati
comerciale. Acestea sunt reglementate de art. 238 si urm. din Legea societatilor
comerciale
155
Teoretic, procedura de rascumparare a propriilor titluri este regmenentata doar pentru societatea pe
actiuni (art. 103¹ si urm. din Legea societatilor comerciale)
156
Prevedere neaplicabila in societatile de capitaluri
157
Vezi infra nr. 29
Page 59
Fuziunea este operatiunea prin care doua sau mai multe societati comerciale se reunesc
intr-una singura. Reunirea se face (i) prin absorbirea unei/unor societati de catre o alta
societate sau (ii) prin contopirea a doua sau mai multe societati pentru a alcatui o
societate noua.
Divizarea se face prin impartirea intregului patrimoniu al unei societati, care isi inceteaza
existenta, intre doua sau mai multe societati existente sau care i-au astfel fiinta. Divizarea
poate avea loc (i) prin impartirea patrimoniului societatii divizate intre doua sau mai
multe societati existente sau (ii) prin impartirea patrimoniului societatii divizate intre
doua sau mai multe societati care i-au astfel fiinta.
Parti ale unei operatiuni de fuziune/divizare pot fi societati de forme diferite si de tipuri
diferite, forma societatii/societatilor rezultate in urma operatiunii fiind la latitudinea
societatilor implicate158 In toate cazurile, vointa societatilor cu privire la operatiune este
vointa asociatilor fiecareia dintre acestea, luata in cadrul formal al adunarii generale.
Dizolvarea si lichidarea sunt cele doua faze succesive ale incetarii existentei societatii.
Prima faza, dizolvarea, cuprinde operatii care declanseaza si pregatesc aceasta incetare.
Lichidarea cuprinde operatiile de vanzare a tuturor activelor societatii si sumele obtinute
se impart asociatilor, dupa ce in prealabil au fost platiti toti creditorii sociali; societatea
comerciala isi pastreaza personalitatea juridica pana la ultimul act de lichidare.
158
In cazul in care difera tipul societatii, respectiv partile sunt o societate pe actiuni listata si una de tip
inchis, societatea rezultata in urma fuziunii, respectiv societatile rezultate in urma divizarii, pot societati
listate, daca indeplinesc criteriile pentru a fi considerate astfel de societati
159
Reprezinta imposibilitatea debitorului de a-si plati datoriile scadente cu sumele de bani disponibile
Page 60
Lichidarea societatii se face, in principiu 160, de catre persoane specializate, membre ale
unui corp profesional, denumiti practicieni in lichidare (lichidatori). Acestia raspund,
pentru operatiunile de lichidare, intocmai ca si administratorii, respectiv membrii
directoratului. Dizolvarea voluntara este reglementata de art. 227 si urm. din Legea
societatilor comerciale.
In cazul societatii cu raspundere limitata, asociatul se poate retrage (art. 226 din Legea
societatilor comerciale): (i) in situatiile prevazute de actul constitutiv, (ii) cu acordul
tuturor celorlalti asociati sau (iii) pentru motive temeinice 161, in baza unei hotarari
judecatoresti. Asadar, daca primele doua cazuri de retragere se fac amiabil, cea de-a treia
presupune cenzurarea de catre instanta a motivelor de retragere.
Conform art. 134 din Legea societatilor comerciale, in cazul societatii pe actiuni,
actionarul se poate retrage doar in cazul in care acesta nu este de acord cu hotararea
adunarii generale de: (i) schimbare a obiectului principal de activitate, (ii) mutarea
sediului societatii in strainatate, (iii) schimbare a formei societatii sau (iv) fuziunea ori
divizarea societatii164. In toate situatiile, actiunile actionarului retras sunt dobandite chiar
de catre societate, acestea avand regimul prevazut de art. 103¹ si urm. din Legea
societatilor comerciale). Retragerea actionarului dintr-o societate pe actiuni este o
exceptie de la regula ca acesta poate sa renunte la calitatea de actionar prin cesiunea
actiunilor.
160
In societatile de persoane si mixte, lichidarea unei societati dizolvate voluntar se poate face de catre
asociati, prin intelegere cu creditorii
161
Precum neintelegeri grave intre asociati, care fac imposibila sau ingreuneaza semnificativ functionarea
societatii
162
Acest articol contine si alte cazuri de excludere, aplicabile insa societatilor cu raspundere nelimitata
163
Avand in vedere ca plata partilor sociale trebuie facuta integral la momentul subscriptiei, situatia in speta
se refera la aporturile in natura nepredate societatii
164
Acest din urma motiv este circumstantiat in Legea pietei de capital (art. 242), in sensul ca actionarii se
pot retrage daca nu sunt de acord cu hotararile adunarii generale cu privire la fuziuni si divizari, daca
acestea implica alocarea de actiuni ce nu sunt admise la tranzactionare pe o piata reglementata
Page 61
actionarului majoritar, la un pret echitabil 165. Desi art. 206 defineste acest caz de
"retragere", suntem de fapt in fata unei situatii de cumparare sau vanzare fortata.
In societatea pe actiuni, actionarul nu poate fi exclus pentru nici un motiv, insa efectele
anularii actiunilor pentru neplata produce aceleasi efecte ca si in cazul excluderii
asociatului din societatea cu raspundere limitata.
In toate cazurile, societatea isi reduce capitalul social proportional cu partile sociale,
respectiv actiunile anulate ce au apartinut asociatului retras sau exclus, respectiv
actionarului retras ori caruia i s-a aplicat sanctiunea anularii. Acesta din urma are dreptul
la o suma de bani reprezentand contravaloarea partilor sociale, respectiv actiunilor
anulate166, calculata fie prin acordul partilor, in societatea de persoane, fie prin expertixa,
in cea de capitaluri.
165
Desi aceasta procedura de retragere duce la pierderea calitatii de actionar in cele doua situatii, actiunile
actionarului respectiv nu sunt dobandite chiar de catre societate, precum in situatiile reglementate de Legea
societatilor comerciale
166
Proportional cu partea de varsamant efectuata, in cazul anularii actiunilor pentru neplata
Page 62
Functionarea societatilor comerciale
Partea ramasa in urma lichidarii reprezinta creanta asociatului asupra societatii dizolvate
in temeiul caruia acesta poate participa la distribuirea sumelor obtinute in urma lichidarii
167
In ceea ce priveste modificarile capitalului social intervenite pe parcursul existentei societatii, acestea au
fost tratate anterior (vezi supra nr. 25, respectiv 26)
168
Precum cele aplicabile societatilor pe actiuni public detinute
169
Cum ar fi dreptul de preferinta la cesiunea de actiuni sau dreptul de a participa la o vanzare de actiuni
170
Dreptul de a fi ales in organele de conducere ale societatii nu il consideram a fi un drept derivand din
titluri, atata vreme cat orice persoana, fizica sau chiar juridica, poate fi aleasa intr-un astfel de organ (in
cazul societatilor listate, existenta si a unor membri independenti este chiar obligatorie)
171
De la partea leului, din fabula cu impartirea prazii intre animale
Page 63
activul social, dupa plata creditorilor sociali. Partea ramasa in urma lichidarii se distribuie
asociatilor proportional cu participarea acestora la capitalul social, daca actul constitutiv
nu prevede alte cote. Este nula stipulatia ca un asociat va beneficia de intregul activ
ramas, respectiv ca altul nu va beneficia de nimic, aceasta fiind considerata tot o clauza
leonina.
Dreptul de vot este dreptul nepatrimonial in temeiul caruia un asociat isi exprima pozitia
“pentru” sau “impotriva” unei probleme supuse dezbaterii, in cadrul unei sedinte a
adunarii generale a asociatilor172. Rezultatul votului este majoritar “pentru” sau majoritar
“impotriva” problemei supuse votului si poate fi exprimat personal sau prin reprezentare
(mandat).
Dreptul la informare si dreptul de control sunt drepturi ale asociatului (in principiu,
actionarului minoritar, acolo unde exista un actionar majoritar 173) de a fi informat asupra
activitatii societatii, inclusiv asupra hotararilor ce o privesc, asupra administrarii acesteia
si a rezultatelor economice obtinute. Dreptul la informare si control poate fi exercitat in
cadrul adunarii generale, dar si individual.
Fiind persoana juridica, unul din elementele definitorii ale personalitatii juridice a unei
societati este existenta organelor sale decizionale. Aceasta deoarece, spre deosebire de
persoana fizica, persoana juridica este o fictiune a legii si, neavand o existenta materiala,
rolul vointei societare este inlocuita de vointa persoanelor fizice ce alcatuiesc organele
sale.
172
Cu exceptia cazurilor de conflict de interese, abtinerile echivaleaza cu votul “impotriva”
173
Prin consacrarea legislativa a acestui drept s-a urmarit restrangerea posibilitatii actionarului majoritar sa
abuzeze de pozitia sa in societate, in detrimentul actionarilor minoritari
Page 64
32.1. Adunarea generala
Adunarea generala este organul format din totalitatea persoanelor – fizice sau juridice –
care au calitatea de asociat intr-o societate comerciala. In functie de forma juridica a
societatii, adunarea generala poarta denumiri specifice; in speta, in cazul societatii pe
actiuni, aceasta se numeste adunare generala a actionarilor (actionarii fiind asociatii
societatii pe actiuni). In cazul societatii cu raspundere limitata cu asociat unic, asociatul
respectiv indeplineste rolul adunarii generale a asociatilor174.
NOTA:
In acest curs, prin “adunare generala a asociatilor” vom intelege atat adunarea generala a asociatilor unei
societati cu raspundere limitata, dar si adunarea generala a actionarilor unei societati pe actiuni, daca in
context nu se prevede altfel in mod expres.
NOTA:
Aceasta deosebire este specifica numai societatii pe actiuni; de aceea, cand vom folosi termenii “adunare
generala ordinara” sau “adunare generala extraordinara”, ne vom referi exclusiv la adunarea generala a
actionarilor.
Intre cele doua feluri de adunari nu exista subordonare sau, altfel spus, nu se poate spune
ca hotararile ce cad in competenta uneia sunt mai importante decat cele care cad in
competenta celeilalte. Diferenta dintre ele este data de faptul ca, asa cum sugereaza si
denumirile diferite ce le poarta, adunarea generala ordinara delibereaza asupra
problemelor repetitive si care apar in viata societatii cel putin o data pe an, spre deosebire
de adunarea generala extraordinara care delibereaza asupra unor probleme care apar in
mod deosebit, daca apar. Adunarea generala extraordinara nu poate lua hotarari ce tin de
adunarea ordinara sau invers, orice derogare statutara de la aceasta regula constand in
transferul de atributii de la o adunare la cealalta (pentru a beneficia de conditiile diferite
de cvorum si majoritate cu care se adopta hotararile in cadrul celor doua feluri de
adunari) fiind nula175.
174
Societatea unipersonala poate fi vazuta si ca o forma de evolutie a activitatii profesionistului-persoana
fizica catre o activitate protejata de raspunderea limitata (Camelia Stoica, Silvia Cristea – op. cit., p. 98)
175
notiunile de cvorum si majoritate sunt definite in cadrul sectiunii nr. 31.3
Page 65
32.1.2. Competenta adunarii generale
Sunt de competenta adunarii generale ordinare a actionarilor, conform art. 111 alin. 2 din
Legea societatilor comerciale, urmatoarele hotarari:
- discutarea, aprobarea, modificarea situatiilor financiare sau oricarui raport financiar-
contabil pregatit la cererea adunarii generale sau a oricarui creditor, dupa luarea în
considerare a rapoartele administratorilor si cenzorilor/auditorilor financiari ;
- autorizarea distribuirii de dividende catre actionari ;
- evaluarea activitatii membrilor organului administrativ176;
- aleagerea membrilor organului de supraveghere si a celui de control, precum si
revocarea acestora, oricând considera oportun;
- aprobarea remuneratiei si garantiei membrilor organului administrativ si a cenzorilor;
- stabilirea bugetului de venituri si cheltuieli si a programului de activitate (planului de
afaceri) pentru exercitiul financiar urmator;
- gajarea, inchiderea sau desfiintarea uneia sau mai multora dintre unitatile societatii177.
Sunt de competenta adunarii generale extraordinare a actionarilor, conform art. 113 din
Legea societatilor comerciale, urmatoarele hotarari:
- majorarea sau reducerea capitalului social;
- modificarea obiectului de activitate al societatii;
- modificarea formei juridice a societatii;
- mutarea sediului social al societatii;
- fuziunea sau divizarea societatii;
- infiitarea sau desfiintarea de sedii secundare fara personalitate juridica (sucursale,
puncte de lucru, agentii etc.);
- dizolvarea si lichidarea societatii ;
- emiterea de obligatiuni;
- conversia actiunilor dintr-o categorie in alta178;
- conversia unei categorii de obligatiuni in alte categorie sau in actiuni;
- orice modificare a actului constitutiv;
- orice alta hotarare pentru care este ceruta aprobarea adunarii generale extraordinare179.
In cazul societatii cu raspundere limitata, legea nu face diferenta intre adunare ordinara
sau extraordinara, art. 194 din Legea societatilor comerciale enumerand atributiuni care,
in cazul societatii pe actiuni, se regasesc fie in competenta adunarii ordinare, fie in
competenta adunarii extraordinare. Astfel, sunt de competenta adunarii generale a
asociatilor urmatoarele hotarari:
- aprobarea situatiilor financiare anuale si stabilirea repartizarii profitului net;
176
Consiliul de administratie sau consiliul de supraveghere, in functie de organizarea societatii in sistem
unitar sau dualist
177
Prin unitate consideram ca se intelege un sediu secundar cu personalitate juridica (filiala)
178
Cele doua categorii de actiuni prevazute de Legea societatilor comerciale sunt actiunile ordinare si
preferentiale. Acestea din urma dau dreptul titularului la un drept preferat la distribuirea de dividende
(inaintea oricarei alte repartizari a profitului), in schimb nu dau drept de vot
179
Prevazuta de lege (precum reintregirea capitalului social sau incheierea de acte de dispozitie avand ca
obiect active ale societatii care depasesc jumatate din valoarea contabila a activelor acesteia) sau in actul
constitutiv (de exemplu, introducerea cererii de aplicare a procedurii insolventei)
Page 66
- desemnarea administratorilor si cenzorilor/auditorilor financiari, revocarea lor si
descarcarea acestora de gestiune;
- urmarirea administratorilor si/sau cenzorilor/auditorilor financiari pentru daunele
pricinuite societatii;
- modificarea actului constitutiv;
- orice alta hotarare pentru care Legea societatilor comerciale cere aprobarea hotararii
adunarii generale, ordinare sau extraordinare, a actionarilor, cu exceptia celor care
sunt proprii doar societatilor pe actiuni (in principiu, cele care sunt incompatibile cu
caracterul intuitu personae al societatii cu raspundere limitata180).
Sedintele adunarii generale ale asociatilor se convoaca ori de cate ori este nevoie, cu
exceptia adunarii generale ordinare anuale (atat a actionarilor cat si si a asociatilor) care,
in mod obligatoriu, trebuie sa aiba loc in cel mult cinci luni de la incheierea exercitiu
financiar. Motivele obligatorii ale convocarii adunarii ordinare sunt: (i) discutarea
situatiilor financiare pentru a fi depuse apoi la unitatile ANAF 181; (ii) aleagerea membrilor
organului de supraveghere si a celui de control, neputand functiona fara acestia; (iii)
repartizarea eventualului profit rezultat la sfarsitul unui exercitiului financiar 182 s.a.
Asadar, dupa cum se observa, interesul adoptarii hotararilor ce tin de competenta adunarii
generale ordinare depaseste nivelul de interes al societatii si asociatilor, implicand
organul fiscal sau toti tertii care, de exemplu, vor sa stie situatia patrimoniala a societatii.
In cazul adunarii generale extraordinare, chiar daca hotararea este importanta, poate chiar
vitala pentru societate, aceasta nu depaseste nivelul de interes al societatii si al asociatilor
acesteia.
Convocarea sedintei adunarii generale se face pentru ambele forme societare de catre
administratori sau directorat, cu respectarea termenelor si formalitatilor de
publicare/instiintare prevazute de lege. Ea poate fi ceruta si de asociatii care detin, separat
sau impreuna, cel putin 5% din capitalul social (art. 119 din Legea societatilor
comerciale). De asemenea, asociatii care detin acelasi procent minim pot solicita
introducerea unor puncte suplimentare pe ordinea de zi a unei adunari deja convocate
(art. 117¹ din Legea societatilor comerciale).
Sedinta adunarii generale se tine in locul prevazut in convocator 183, la sedinta putand
participa asociatii care detin aceasta calitate la data de referinta. Aceasta din urma este o
data calendaristica stabilita de catre administratori/directorat si mentionata in convocator.
180
Precum cele legate de obligatiuni si de categoriile (clasele) de titluri de participare
181
Care, la randul lor, le trimit mai departe, in forma electronica, Registrului Comertului
182
Repartizarea sub forma distrubuirii de dividende trebuie sa fie expresa, altfel profitul reportandu-se
183
Cand actul constitutiv permite, altfel acestea se tin la sediul societatii (art. 110 alin. 2 din Legea
societatilor comerciale)
Page 67
Pentru a se putea lua in mod valabil, hotararile adunarii generale trebuie sa indeplineasca
cerintele de cvorum si majoritate cerute de lege.
Prin cvorum se intelege prezenta unor asociati reprezentand un anumit procent de capital
social184, raportat la intreg capitalul social, prezenta fara de care adunarea nu se poate
intruni si nu poate delibera in mod valabil. Prin majoritate se intelege jumatate plus unu
din voturile exprimate in adunarea generala a asociatilor, voturi raportate fie la covrum,
adica la partea de capital reprezentat de asociatii prezenti (majoritate relativa sau simpla),
fie la intreg capitalul social (majoritate absoluta). In cazul in care anumite hotarari trebuie
luate cu majoritate absoluta, mentionarea unui cvorum este inutila.
184
Sau de drepturi de vot
Page 68
Daca adunarea generala decide in problemele importante ale societatii, conform legii si
actului constitutiv, in privinta celorlalte probleme importante, dar care nu sunt de
competenta adunarii generale, decide consiliul de administratie, respectiv consiliul de
supraveghere sau directoratul, in functie de sistemul de organizare adoptat. Membrii
organului de supraveghere sau de administrare si conducere sunt desemnati de catre
adunarea generala pentru o perioada determinata. Poate avea aceasta calitate orice
persoana, daca nu este decazuta din dreptul de a detine o astfel de functie 185. Ele sunt, in
general, impuse de detinatorii majoritatii capitalului social si reprezinta interesele
acestora din urma in societate, cu conditia ca acestea sa nu fie contrare chiar interesului
societatii insasi. Regulile care le guverneaza activitatea sunt cele de la mandat, putand fi
deci revocati oricand186. Durata mandatului nu poate fi mai mare de 4 ani insa sunt
reeligibili. In plus, ei nu pot detine concomitent mai mult de 5 mandate187.
Operatiunile determinate denumite generic conducere a societatii sunt cele care se produc
zi cu zi, in cazul societatilor care depasesc stadiul de antreprenoriat, acestea fiind in
sarcina directorilor. Cand sunt mai multi, acestia formeaza impreuna managementul sau
conducerea (executiva) a societatii. Conducerea societatii este exercitata prin delegare de
competenta din partea administratorilor catre directori, in sistemul unitar188 iar de catre
directorat ope legis, in cel dualist189.
Managerii sunt profesionisti in domeniul lor si dau socoteala in mod direct membrilor
organului de supraveghere. In sistemul unitar, managerii poarta denumirea legala de
directori si pot fi numiti si din randul administratorilor; in acest caz administratorul in
cauza poarta denumirea legala de administrator executiv 190. Managerii mai sunt denumiti
si directori, directori executivi sau conducatori (in functie de marimea societatii sau
domeniul de activitate); in sistemul dualist managerii sunt denumiti membri ai
directoratului. Regulile care guverneaza atat activitatea directorilor, la societatile pe
actiuni organizate in sistemul unitar, cat si a membrilor directoratului, in sistemul dualist,
sunt cele ale contractului de mandat191. De aceea ei pot fi revocati oricand192 de catre
consiliul de administratie, respectiv cel de supraveghere193.
Atributiile managerilor, intre ei, precum si intre ei, pe de-o parte, si fata de administratori,
respectiv membrii consiliului de supraveghere, pe de cealalta parte, difera atat la nivel
legal cat si practic de la o forma societara la cealalta. Astfel, in cazul societatii de
dimensiuni mici194 (in general cu raspundere limitata), managerii sunt, de cele mai multe
185
In speta, persoanele care au fost condamnate pentru infractiuni economice sau care, din motivele
prevazute de lege, au cazier fiscal
186
In cazul revocarii intempestive ei sunt indreptatiti la daune-interese
187
Exceptie facand cel care detine cel putin un sfert din actiunile societatii unde isi exercita mandatul
188
Art. 143 alin. 1 din Legea societatilor comerciale
189
Art. 153¹ alin. 1 din Legea societatilor comerciale
190
Art. 138¹ alin. 1 din Legea societatilor comerciale
191
Remuneratia obtinuta in temeiul contractului de mandat este asimilata, din punct de vedere fiscal,
veniturilor din salarii
192
In cazul revocarii intempestive ei sunt indreptatiti la daune-interese
193
Daca au fost insa numiti direct de catre adunarea generala a actionarilor, numai acest organ societar ii
poate revoca
194
Intreprindere mica sau mijlocie, micro-intreprindere
Page 69
ori, chiar administratorii societatii si, in acelasi timp, si fondatori ori asociati – deci fac
atat acte de conducere (management), cat si acte de administrare a societatii, fara ca legea
sa prevada o incompatibilitate intre calitatea de director (executiv) si cea de
administrator. De altfel, la nivelul unei societati mici, actele de administrare si actele de
conducere (management) se intrepatrund pana la confuziune. Dimpotriva, in cazul
societatii de mari dimensiuni, calitatea de manager este, in principiu, diferita de cea de
administrator. In cadrul formei societare a societatii pe actiuni, principala diferenta dintre
membrii consiliului de administratie, respectiv cei ai consiliului de supraveghere, pe de-o
parte si manageri, pe de cealalta parte este aceea ca cei dintai stabilesc directiile
principale de activitate si de dezvoltare a societatii, delegand atributiile executive catre
cei din urma si supraveghindu-i pe acestia 195, cei dintai reprezentand astfel doar veriga de
legatura intre actionari si management.
Controlul activitatii societatii este exercitat de cenzori sau auditori, al caror rol este de a
informa adunarea generala, statul si creditorii asupra acestei activitati. Pe cand auditorii
sunt, in mod obligatoriu, profesionisti, membri ai unui corp profesional, cenzorii pot fi si
persoane desemnate din randul asociatilor.
34.1. Cenzorii
In societatea pe actiuni, existenta comisiei de cenzori formata din cel putin trei persoane
avand calitatea de membru (si inca unul avand calitatea de supleant197) este obligatiorie.
In toate cazurile, numarul cenzorilor trebuie sa fie impar. In societatile cu raspundere
limitata, numirea cenzorilor este obligatorie atunci cand numarul asociatilor trece de 15198.
195
Conform art. 142 din Legea societatilor comerciale, acestia stabilesc si sistemul contabil si de control
financiar si aproba planificarea financiara
196
Ibidem
197
Rolul supleantului este acela de a inlocui un membru plin daca acesta nu isi poate exercita mandatul, din
diverse motive
Page 70
Cenzorii sunt alesi de adunarea generala pentru un mandat de 3 ani ce poate fi reinnoit
(art. 159 din Legea societatilor comerciale).
Cenzorii pot fi persoane fizice sau juridice, asociati sau nu; cenzorul expert contabil nu
poate fi asociat. Legea prevede anumite incompatibilitati pentru cenzori. Nu pot fi asadar
cenzori persoanele care au o anumita relatie cu administratorii, si anume: (i) cele aflate
in relatii de casatorie, rudenie sau afinitate pana la gradul IV inclusiv, (ii) cele care
primesc orice fel de remuneratie de la societate (alta decat pentru activitatea de cenzorat),
de la administratori sau de la terti aflati in relatii contractuale sau de concurenta cu
societatea, (iii) persoanele carora le este interzisa functia de administrator, membru al
consiliului de supraveghere ori al directoratului si (iv) persoanele cu atributii de inspectie
fiscala sau control operativ din Ministerul Finantelor Publice. Temeiul incompatibilitatii
este fie cel al conflictului de interese, fie cel al moralitatii.
Conform art. 163 din Legea societatilor comerciale, controlul cenzorilor consta in
supravegherea gestiuni societatii, verificarea legalitatii si acuratetii situatiilor financiare,
verificarea tinerii regulate a registrelor si a corectitudinii evaluarii elementelor
patrimoniale, evaluare prezentata in situatiile financiare.
34.2. Auditorii
Conform art. 160 alin. 1 din Legea societatilor comerciale, situatiile financiare ale
societatilor comerciale supuse obligatiei legale de auditare, precum si cele care adopta
sistemul dualist trebuie auditate de catre auditori financiari. Art. 258 din Legea pieţei de
capital prevede ca situatiile financiar-contabile ale oricarei entitati supuse autorizarii,
supravegherii si controlului ASF trebuie sa fie verificate si certificate de auditorii
financiari. In plus, toate aceste societati sunt obligate sa isi organizeze si audit intern
(auditorii financiari fiind denumiti in acest caz, prin contrast cu cei interni, auditori
externi).
Auditorul este persoana fizica sau juridica ce dobandeste aceasta calitate in conditiile
legii si reglementarilor emise de organizatia profesionala colectiva care coordoneaza,
autorizeaza si supravegheaza in numele statului200 activitatea de audit. Aceasta organizatie
198
Cand societatea nu face obiectul (voluntar sau obligatoriu) al controlului profesionist, acesta poate fi
exercitat de oricare din asociatii neadministratori (Camelia Stoica, Silvia Cristea – op. cit., p. 96)
199
Nu si actionarilor, individual
200
Orgaizatia ne(mai)fiind subordonata Ministerului Finantelor Publice
Page 71
este Camera Auditorilor Financiari din Romania, persoana juridica de utilitate publica
fara scop lucrativ.
Activitatea de audit, in special cel financiar (extern), este diferita atat de cea de cenzor,
cat si de cea de contabil. Fata de cenzori, care pot sau nu sa fie persoane specializate,
auditorii sunt in mod obligatoriu specialisti, membri ai respectivei organizatii
profesionale. Fata de contabili, auditorii au un mandat in a carui exercitare se bucura de
independenta fata de societate. De asemenea, ei sunt independenti si fata de orice
autoritate a statului, fiind supusi numai principiului obiectivitatii si integritatii
profesionale. Independenta auditorilor presupune interdictia acestora de a se afla in
raporturi de munca sau civile cu societatile auditate sau de a avea alte interese materiale
directe sau indirecte cu acestea din urma, cu exceptia onorariilor cuvenite pentru
activitatea prestata in calitate de auditor.
Activitatea de audit este reglementata de OUG nr. 90/2008, aprobata prin Legea nr.
278/2008201, cu modificarile si completarile ulterioare. Auditul financiar reprezintă
activitatea de examinare, în vederea exprimării de către auditorii financiari, a unei opinii
asupra situaţiilor financiare anuale sau anuale consolidate, în conformitate cu standardele
internationale de audit (ISA)202.
201
Prin care s-a transpus Directiva 2006/43/CE, ce reprezinta legislatia comunitara in materie
202
Sunt elaborate (si reevaluate periodic) de Consiliul pentru Standarde Internationale de Audit si Asigurare
(IAASB) din cadrul Federatiei Internationale a Contabililor (IFAC)
203
Cunoscute si sub numele de Standarde Internationale de Contabilitate (IAS), sunt dezvoltate de catre
board-ul Comitetului International pentru Standarde de Contabilitate. Roulul acestora este acela de a
uniformiza modul de intocmire si verificare a situatiilor financiare, in contextul globalizarii. IFRF au fost
adoptate pana in prezent de Australia, Canada, Uniunea Europeana, India, Japonia, Muntenegru, Pakistan,
Rusia, Singapore, Africa de Sud, Taiwan si Turcia
204
In speta, institutiile de credit si institutiile financiare nebancare, societatile de asigurare-reasigurare,
societatile de pensii, societatile de investitii financiare, societatile de administrare de active si organismele
de plasament colectiv
Page 72
participand o intreaga echipa care sa culeaga date, sa analizeze si sa interpreteze aceste
date.
Spre deosebire de auditul financiar (extern), auditul intern in domeniul financiar este o
activitate de examinare obiectiva a ansamblului activitatii societatii in scopul furnizarii,
catre management sau supreveghetori, a unei evaluari asupra unor riscuri. Ca si cenzorii,
ei au pot cere informatii cu privire la operatiunile societatii si pot intocmi rapoarte.
Acestea sunt utile nu numai managementului, supraveghetorilor sau adunarii generale, ci
si auditorilor externi. Auditul intern este realizat de persoane care detin calitatea de
auditor financiar insa acestea lucreaza pentru societate.
In cazul actiunilor dematerializate, cerinta mentiunii facute pe spatele actiunii este fara
obiect, ramanand insa valabile toate celelalte conditii expuse mai sus. Cat priveste
certificatul de actionar (pentru societatile de tip inchis), respectiv extrasul de cont (pentru
cele listate) al cedentului, transmiterea lui nu produce nici un fel de efect, acesta
pierzandu-si valabilitatea dupa instrainare, cesionarului urmand sa ii fie emis (din oficiu
sau la cererea acestuia, conform actului constitutiv 209) un nou document continand
mentiunile prevazute de lege, inclusiv datele de identificare ale acestuia din urma.
In cazul societatilor cu raspundere limitata, art. 202 din Legea societatilor comerciale
prevede cesiunea partilor sociale fara restrictii doar intre asociati. Transmiterea catre terti
este permisa numai daca a fost aprobata de asociatii reprezentand cel putin trei patrimi
din capitalul social. Aceasta aprobare rezida din caracterul intuitu persoanae al societatii
cu raspundere limitata. In cazul societatii pe actiuni de tip inchis, nu exista restrictii
legale privind libera circulatie a actiunilor insa ele pot fi stabilite pe cale conventionala
(de exemplu, prin actul constitutiv). Astfel de clauze sunt incompatibile cu statutul unei
societati listate ale carei actiuni, fiind calificate ca si valori mobiliare, sunt liber
transferabile (art. 215 din Legea pietei de capital).
Page 75
Societatea comerciala, ca angajator
Una dintre functiile societatii comerciale, ca persoana juridica, este aceea de a incheia
contracte de munca, in calitate de angajator, cu una sau mai multe persoane, in calitate de
angajati. Contractul de munca este reglementat de legislatia muncii sub aspect imperativ
si dispozitiv, in functie de natura clauzelor. Contractul de munca este individual, atunci
cand are ca si parti societatea si angajatorul si colectiv, cand are ca parti o organizatie
patronala si una sindicala, la nivel de unitate, grup de unitati si sector de activitate. In
corelatia dintre ele, contractele colective de munca de la nivel superior constituie, potrivit
legii, izvor de drept pentru cele de la nivelurile inferioare iar contractul de munca la
nivelul unitatii constituie izvor de drept pentru contractele individuale de munca211.
Contractul colectiv de munca este reglementat de Codul Muncii si Legea nr. 62/2011
privind dialogul social. Caracterele juridice ale contractului colectiv de munca sunt
urmatoarele: este un act juridic bilateral, contract sinalagmatic, comutativ, cu titlu oneros,
formal, numit si cu prestatiii succesive. Contractul este unic, neexistand doua contracte
intre aceleasi parti. Un contract colectiv de munca poate fi incheiat la nivelul oricarei
unitati insa, atunci cand numarul salariatilor este de cel putin 21, incheierea lui este
obligatorie, sub sanctiunile prevazute in sarcina unitatii. Durata contractului de munca
este intre 12 si 24 de luni. Obiectul negocierii colective il constituie conditiile de munca,
salariile, durata timpului de lucru, programul de lucru si alte drepturi si obligatii ce
decurg din raporturile de munca (precum sanatatea in munca) 212. Contractul colectiv de
munca nu poate contine dispozitii sub nivelul celor prevazute de lege.
Contractul individual de munca este reglementat de Codul Muncii. Acesta este definit ca
acel contract in temeiul caruia o persoana fizica, denumita salariat, se obliga sa presteze
munca pentru si sub autoritatea unui angajator, persoana fizica sau juridica, in schimbul
unei remuneratii denumite salariu (art. 10). Caracterele sale juridice sunt urmatoarele:
este un act juridic bilateral, contract sinalagmatic, comutativ, cu titlu oneros, formal 213,
numit, cu prestatii succesive si incheiat intuitu personae.
211
Ion Traian Stefanescu – Tratat teoretic si practic de drept al muncii. Editura Universul Juridic, Bucuresti,
2012, p. 149
212
Idem, p. 159
213
Forma scrisa este stabilita sub sanctiunea nulitatii
Page 76
Spre deosebire de contractele civile, unde o persoana fizica dobandeste capacitate deplina
de exercitiu la implinirea varstei de 18 ani, capacitatea de a incheia un contract de munca
se dobandeste la 16 ani si, cu acordul parintilor sau al reprezentantilor legali, de la 15 ani.
Continutul contractului de munca este stabilit prin lege (art. 17 C. Mun.) si trebuie
comunicat viitorului angajat anterior incheierii acestuia. Contractul cuprinde in mod
obligatoriu: (i) identitatea partilor; (ii) locul de munca sau, în lipsa unui loc de munca fix,
posibilitatea ca salariatul sa munceasca în diverse locuri; (iii) sediul sau, dupa caz,
domiciliul angajatorului; (iv) functia/ocupatia conform specificatiei Clasificarii
ocupatiilor din România sau altor acte normative si atributiile postului; (v)
functia/ocupatia conform specificatiei Clasificarii ocupatiilor din România sau altor acte
normative, precum si fisa postului, cu specificarea atributiilor postului; (vi) criteriile de
evaluare a activitatii profesionale a salariatului aplicabile la nivelul angajatorului; (vii)
riscurile specifice postului; (viii) data de la care contractul urmeaza sa îsi produca
efectele; (ix) în cazul unui contract de munca pe durata determinata sau al unui contract
de munca temporara, durata acestora; (x) durata concediului de odihna la care salariatul
are dreptul; (xi) conditiile de acordare a preavizului de catre partile contractante si durata
acestuia; (xii) salariul pe baza, alte elemente constitutive ale veniturilor salariale, precum
si periodicitatea platii salariului la care salariatul are dreptul; (xiii) durata normala a
muncii, exprimata în ore/zi si ore/saptamâna; (xiv) indicarea contractului colectiv de
munca ce reglementeaza conditiile de munca ale salariatului; (xv) durata perioadei de
proba.
În afara clauzelor esentiale de mai sus, între parti pot fi negociate si cuprinse în contractul
individual de munca si alte clauze specifice precum: (i) clauza cu privire la formarea
profesionala; (ii) clauza de neconcurenta; (iii) clauza de mobilitate; (iv) clauza de
confidentialitate.
Page 77
Obligatiile fiscale in dreptul societar
In afara societatii, obligatii de natura fiscala mai incumba celor care isi vand actiunile si
partile sociale, pentru castigul obtinut din vanzare.
Conform art. 67 alin. 2 lit. b C. Fisc., obligatia revine cesionarului (desi cedentul este cel
care realizeaza venitul). Astfel, articolul in speta instituie regula retinerii la sursa si in
cazul platii pretului partilor sociale sau actiunilor emise de societatile de tip inchis,
cesionarul avand obligatia de a calcula, retine si vira la trezorerie cota de impozit legala,
momentul fiind cel al incheierii contractului. Impozitul platit este final, ceea ce inseamna
ca cedentul – adica cel care suporta impozitul – nu mai trebuie sa includa castigul din
vanzarea partilor sociale cedate in venitul pe baza caruia se stabileste profitul impozabil
sau venitul impozabil222. Desi nu este implicata in calcularea, retinerea si virarea
impozitului, societatii ii este interzis sa inregistreze transferul titlurilor in registru, in lipsa
dovezii platii impozitului, fapt care duce, asa cum spuneam, la inopozabilitatea fata de
societate a transmiterii dreptului de proprietate asupra titlururilor de participare si, deci, la
imposibilitatea exercitarii de catre cesionar a drepturilor societare 223. Aceeasi dovada
221
Inclusiv datorita dobandirii lor in baza unui plan de participare la profit al angajatilor (stock option plan),
cand pretul la care au fost dobandite este mai mic decat pretul de piata din acel moment
222
Impozitul pe veniturile microintreprinderilor. Conform Titlului IV C. Fisc., societatile incadrate in
aceasta categorie pot opta pentru plata unui impozit calculat asupra venitului
223
Pentru o opinie conform careia lipsa prezentarii dovezii platii impiedica insusi transferul dreptului de
proprietate vezi Cristian Dutescu – op. cit. (3), p. 67. Nu achiesam la aceasta opinie aducand ca argument
chiar textul din Codul Fiscal: „transmiterea dreptului de proprietate asupra valorilor mobiliare sau a părţilor
sociale trebuie înscrisă în registrul comerţului şi/sau în registrul asociaţilor/acţionarilor, după caz,
operaţiune care nu se poate efectua fără justificarea virării impozitului la bugetul de stat”. Deci obiectul
interdictiei nu este „transmiterea” ci „inscrierea transmiterii”, obiectivul legiuitorului fiind acela de a bloca
opozabilitatea, nu transmiterea efectiva a dreptului de proprietate
Page 79
trebuie prezentata in mod obligatoriu si cu ocazia inscrierii cesiunii in registrul
comertului. Reglementarea platii impozitului pe castigul de capital prin retinerea la sursa
si imposibilitatea inscrierii in registre, desi pare intruziva, este singura cheie de control
(dubla, ce e drept) pentru ca fiscul sa evite situatia neplatii impozitului de catre cedent, ca
realizator al castigului.
Page 80
Obligatiile contractuale
Acordul de vointa este usor de constatat cand partile sunt prezente la incheierea
operatiunii si semneaza ambele pe inscrisul constatator al operatiunii respective, incheiat
in urma negocierilor dintre parti. Conform art. 1182 C. Civ., este suficient ca partile sa se
puna de acord asupra elementelor esentiale ale contractului, chiar daca lasa unele
elemente secundare spre a fi convenite ulterior ori incredinteaza determinarea acestora
unor alte persoane231.
224
Printr-o simpla “strangere de mana”
225
In unele cazuri, pentru a putea face dovada actului, ca operatiune juridice (negotium juris), acesta trebuie
sa imbrace forma scrisa (deci manifestarea de vointa sa fie constatata printr-un inscris); altfel spus, forma
scrisa este ceruta ad probationem
226
Autentificarea unui act se face de catre un notar public
227
O alta forma de act autentic fiind hotararea judecatoreasca
228
Formalismul nu este echivalent cu forma autentica, ci forma autentica este o specie a actului solemn
229
Dupa cum se observa, termenul “real” are un alt inteles decat in limbajul comun
230
Darul manual nu este un act solemn, desi este o forma de donatie, fiind deci o exceptie de la conditia
solemnitatii actului, consacrata din motive practice
231
In cazul in care nu se inteleg sau tertul nu ia o decizie, va hotari instanta de judecata, dupa imprejurari
(alin. 3 al respectivului articol)
Page 81
39.2. Incheierea contractelor intre absenti
Atat in raporturile civile, cat si in cele comerciale, sediul materiei se afla in cuprinsul
articolelor 1182 si urm. C.Civ., dispozitii aplicabile tuturor contractelor, atat comerciale
cat si civle.
Pentru nasterea unui contract intre absenti, sunt necesare doua manifestari de vointa care
intervin succesiv: (i) oferta si (ii) acceptarea ofertei. Considerate separat, aceste declaratii
de vointa au o valoare juridica autonoma si, in acelasi timp, tranzitorie, caci viata lor ia
sfarsit in momentul in care, prin reunirea lor, se realizeaza acordul de vointa ce da nastere
contractului care le absoarbe232. Avand in vedere exzistenta lor separata, chiar si
temporara, acestea trebuiesc analizate separat.
Oferta de a contracta este o propunere a unei persoane adresata altei persoane (sau
publicului233) de a incheia un contract. Pentru a fi valabila – adica pentru a produce efecte
juridice – oferta trebuie sa indeplineasca in mod cumulativ urmatoarele conditii: (i) sa fie
o manifestare de vointa reala, serioasa, constienta, neviciata si cu intentia de a se angaja
juridic (oferta data in gluma, din simpla curtoazie nu este o oferta serioasa sau cu rea-
credinta); (ii) sa fie ferma (neindoielnica); (iii) sa fie neechivoca; (iv) sa contina
suficiente elemente pentru formarea contractului (simpla ei acceptare sa dea nastere
contractului).
232
Tudor R. Popescu, Petre Anca – op. cit., p. 73
233
Precum in cazul subscriptiei publice
234
Trebuind sa indeplineasca toate conditiile unei oferte; in acest caz, rolurile dintre ofertant si acceptant se
inverseaza
Page 82
Oferta devine caduca atunci cand expira termenul pentru care ea a fost adresata sau daca
destinatarul o refuza. Daca un astfel de termen nu exista, atunci acesta se apreciaza dupa
imprejurari; in toate cazurile, oferta nu poate fi perpetua. Acceptarea intervenita dupa ce
oferta a devenit caduca nu duce la incheierea contractului decat daca ofertantul consimte
expres acest lucru.
Oferta poate fi revocata inainte ca destinatarul sa trimita catre ofertant acceptarea. La fel
si in cazul acceptarii ofertei (art. 1199 C. Civ.). Dupa aceasta data, revocarea da dreptul
destinatarului sa ceara despagubiri pentru repararea eventualului prejudiciu cauzat prin
revocarea intempestiva.
Natura juridica a ofertei si a acceptarii este aceea de acte unilaterale, adica vointe
independente. Dupa intalnirea ofertei cu acceptarea se realizeaza acordul de vointa care
duce la formarea contractului, contract care este un act bilateral, adica rodul a doua
vointe235.
235
Tudor R. Popescu, Petre Anca – op. cit., p. 72
Page 83
40. Efectele obligatiilor
Efectele obligatiilor se clasifica in (i) efectele obligatiilor rezultand din actele juridice, in
general (unilaterale, bilaterale ori multilaterale) si (ii) efectele contractelor sinalagmatice
(bilaterale)236.
Principiile efectelor obligatiilor sunt regulile de drept care arata cum si fata de cine se
produc aceste efecte. Cele trei principii aplicabile obligatiilor rezultate din actele juridice,
in general, sunt: (i) principiul fortei obligatorii, (ii) principiul irevocabilitatii si (iii)
principiul relativitatii.
Principiul irevocabilitatii actului juridic se bazeaza pe dispozitia art. 1270 alin. 2 C. Civ.,
potrivit careia conventiile nu pot fi revocate prin vointa uneia din parti, ci doar prin
acordul comun al partilor sau cand legea prevede. Asadar, principiul irevocabilitatii este
acea regula potrivit careia actul bilateral (contractul) nu poate fi desfiintat prin vointa
unei singure parti, ci doar prin vointa comuna a ambelor parti care l-au incheiat. Dupa
cum se observa, principiul irevocabilitatii este o consecinta si, in acelasi timp, o garantie
a aplicarii principiului fortei obligatorii.
Principiul relativitatii actului juridic se bazeaza pe dispozitia art. 1280 C. Civ., potrivit
careia contractul produce efecte numai intre parti, daca prin lege nu se dispune altfel.
Asadar, principiul relativitatii este acea regula potrivit careia un act juridic produce efecte
numai fata de autorii (partile) sau autorul lui, el neputand nici sa profite si nici sa dauneze
altor persoane (terti), straini de act.
236
Contractele sinalagmatice sunt acele contracte in care obligatiiile incumba ambelor parti, fiind
interdependente
237
Impreviziunea prevazuta la art. 1271 alin. 2 C. Civ. Ar fi o situatie cand legea prevede posibilitatea
adaptarii contractului sau incetarea acestuia pentru cauze aparute ulterior incheierii acestuia, care cauze fac
ca una dintre obligatii sa devina mult mai oneroasa
Page 84
40.2. Efectele obligatiilor rezultand din contractele bilaterale (sinalagmatice)
Efectele specifice obligatiilor rezultand din contractele sinalagmatice sunt: (i) exceptia de
neexecutare a contractului, (ii) desfiintarea contractului si (iii) suportarea riscului
contractului. Primele doua reprezinta actiunile pe care le are la indemana o parte
impotriva celeilalte parti, respectiv sanctiunile pe care cealalta parte le suporta in cazul
neindeplinirii culpabile a obligatiilor din contract 239. Cel de-al treilea stabileste ce se
intampla in cazul in care o parte nu poate, in lipsa oricarui fel de culpa, sa-si
indeplineasca obligatia. Asadar, primele doua cazuri presupun culpa debitorului, iar cel
de-al treilea presupune aparitia unei imposibilitati fortuite de executare din partea
debitorului.
Exceptia de neexecutare este acel mijloc de aparare pe care o parte il poate folosi
impotriva celeilalte atunci cand aceasta din urma ii cere sa isi execute obligatia, desi ea la
randul ei nu si-a executat-o. Exceptia de neexecutare este deci o consecinta a
simultaneitatii executarii obligatiilor.
Desfiintarea este de doua feluri: (i) rezolutiune, in cazul contractelor cu executare dintr-o
data (uno ictu) si (ii) reziliere, in cazul contractelor cu executare succesiva. Desfiintarea
contractului consta in incetarea efectelor acestuia si repunerea partilor in situatia existenta
anterior incheierii lui. In cazul rezolutiunii, efectele desfiintarii coboara in trecut, pana la
momentul incheierii contractului. In cazul rezilierii, efectele desfiintarii se produc doar
pentru viitor, incepand cu momentul desfiintarii contractului. Rezolutiunea/rezilierea se
pronunta de instanta, la cererea partii care si-a executat obligatia impotriva celei care nu
si-a executat-o, dupa punerea acesteia in intarziere (art. 1550 si urm. C. Civ). Odata cu
pronuntarea rezolutiunii, partile trebuie sa-si restituie contra-prestatiile (de exp.,
238
Tudor R. Popescu, Petre Anca – op. cit., p. 130
239
In cazul in care obligatia incalcata este esentiala (Bazil Oglinda – op. cit., p. 434)
240
50.000 euro
241
I.L. Georgescu – op. cit., vol. I, p. 59
242
Aceasta clauza considerandu-se ca si nescrisa
Page 85
vanzatorul restituie pretul primit iar cumparatorul restituie bunul cumparat). In cazul
rezilierii, partile nu isi pot in mod natural restitui prestatile, insa acestea vor inceta pe
viitor (de exp., in cazul inchirierii, nu se poate restitui nici folosinta bunului inchiriat si
nici chiria platita pentru aceasta folosinta, insa dupa desfiintare folosinta inceteaza si
chiria nu se mai plateste). In plus, partea care cere desfiintarea poate solicita si
despagubiri celeilalte partii din culpa careia se produce desfiintarea. In afara de
rezolutiunea/rezilierea pronuntata de instanta (legala), exista si rezolutiunea
conventionala. Aceasta consta intr-o clauza denumita “pact comisoriu” prin care partile
stabilesc conditiile in care una dintr ele poate considera contractul desfiintat (rezolvit) in
cazul in care cealalta nu isi executa in mod culpabil obligatia sau obligatiile fata de cea
dintai, cu sau fara punerea in intarziere a debitorului aflat in culpa. In primul caz, partea
in culpa este de drept in intarziere. Mai departe, creditorul notifica debitorului aflat in
culpa rezolutiunea ori rezilierea contractului243, dupa punerea lui in intarziere sau fara,
daca intarzierea opereaza de drept, conform pactului comisoriu al partilor. In acest caz
instanta investita de partea care nu considera ca sunt intrunite motive pentru desfiintare
poate sa constate inexistenta acestor motive si sa considere contractul ca fiind in vigoare
in continuare.
Invocarea pactului comisoriu este optionala pentru creditorul care beneficiaza de el,
acesta putand cere executarea contractului 244 in mod silit. Alternativa recurgerii la
rezolutiune/reziliere a partii care si-a executat obligatia este asadar aceea de a cere
instantei executarea silita a celeilalte parti, culpabile. Instanta investita cu o cerere de
executare silita pronunta o hotarare245 pe care apoi reclamantul (creditorul) o pune in
executare, daca paratul (debitorul) persista in neexecutarea obligatiei.
Clauza penala, reglementata la art. 1538 si urm. C. Civ., este o modalitate prin care
partile unui contract pre-determina cuantumul despagubirilor pe care o parte le datoreaza
celeilalte in caz de neindeplinire culpabila sau indeplinire defectuoasa culpabila a
obligatiilor contractuale, astfel incat partea care cere despagubiri nu va mai fi nevoita sa
dovedeasca existenta si intinderea prejudiciului suportat, ci doar faptul neexecutarii sau
executarii defectuase a obligatiei248.
246
Termenul general stabilit de lege este de 3 ani; in afara de termenul general exista si termene speciale
247
Anterior noului Cod Civil, sediul materiei era Decretul nr. 167/1958, republicat in B.Of. nr.
11/15.06.1961
248
In ceea ce priveste culpa, aceasta se prezuma in cazul raspunderii contractuale, fiind sarcina debitorului
sa rastoarne aceasta prezumtie prin invocarea si dovedirea unui fapt exonerator (caz fortuit, forta majora
etc.)
Page 87
Aplicarea clauzei penale este optionala pentru creditor, acesta putand cere executarea in
natura a obligatiei, debitorul neputandu-se libera oferind suma stabilita ca si despagubire
prin clauza penala. In orice caz, clauza penala nu poate fi cumulata cu executarea in
natura decat in cazul in care cea dintai acopera prejudiciul incercat prin executarea cu
intarziere a obligatiei.
Odata stabilita de parti, clauza penala nu mai poate fi modificata de instanta decat daca:
(i) obligatia principala a fost executata in parte fata de creditor iar (ii) cuantumul ei este
vadit excesiv fata de prejudiciul ce putea fi prevazut de parti la incheierea contractului
(insa trebuie sa ramana superioara obligatiei principale).
Page 88
Contractele
Conform art. 1650 C. Civ., vanzarea este un contract prin care o parte – denumita
vanzator – transmite sau se obliga sa transmita celeilalate parti – denumita cumparator –
proprietatea unui bun, in schimbul unui pret pe care cel din urma se obliga sa il plateasca.
In ceea ce priveste obiectul obligatiei contractului de vanzare, in general, desi textul art.
1650 C. Civ. vorbeste de transferul proprietatii asupra unui bun, poate fi obiect al unei
vanzari-cumparari si un dezmembramant al dreptului de proprietate, precum uzul sau
uzufructul. In ceea ce priveste bunul vandut, acesta poate fi mobil sau imobil, corporal
249
De exemplu, forma autentica a vanzarii de imobile, conform Legii 7/1996 privind cadastrul si
publicitatea imobiliara
Page 89
sau incorporal250, precum si o universalitate de bunuri (universalitate de fapt 251, precum
fondul de comert252).
Conform art. 1662, pretul poate fi stabilit si de catre un tert desemnat prin acordul
partilor. Daca acest lucru nu se intampla in 6 luni, se va face pe cale de expertiza
judiciara. In continuare, art. 1664 C. Civ. prevede ca pretul este suficient determinat daca
poate fi stabilit potrivit imprejurarilor. Cand contractul are ca obiect bunuri al caror pret
este stabilit pe piete organizate255 este presupusa a se fi incheiat la pretul mediu aplicat in
ziua incheierii contractului pe piata cea mai apropiata de locul incheierii contractului256.
Odata incheiat contractul de vanzare, daca prin lege sau conventia partilor nu se
stabileste altfel, proprietatea se transmite de drept de la vanzator. Cateva exemple de
contracte in care transferul nu are loc automat la data incheierii contractului:
- contractul este afectat de un termen suspensiv sau o conditie suspensiva, ulterioare
incheierii contractului (de exemplu, plata pretului);
- vanzarea are ca obiect bunuri de gen (determinate generic257); in acest caz,
proprietatea se transfera la momentul determinarii258;
- vanzarea are ca obiect bunuri viitoare.
250
De exemplu, o creanta
251
Nu si de drept, patrimoniul unei persoane (in intregul lui) neputand fi obiect al unor acte de dispozitie
252
Vezi supra nr. 18
253
Bunurile viitoare pot face obiectul actului, daca partile cunosc faptul ca bunul nu exista in prezent, dar
va exista in viitor. Codul civil considera ca bunul este considerat ca exista (realizat) la data la care devine
apt de a fi folosit potrivit destinatiei in vederea careia a fost incheiat contractul (art. 1658 alin. 5)
254
Sunt valabile, de exemplu, contractele in care vanzatorul vinde ceva ce nu este al lui, atunci cand
cumparatorul cunoaste acest lucru iar vanzatorul se obliga sa dobandeasca la randul sau proprietatea asupra
lucrului vandut spre a-l preda cumparatorului
255
Bursa de marfuri sau bursa de valori
256
In cazul pietei de capital, tranzactiile de valori mobiliare (transferurile facute sub pragul peste care
trebuie promovata o oferta publica) se fac numai la pretul pietei, in principiu, partile neputand stabili de
comun acord pretul tranzactiei
257
De exemplu, fructe, cereale, combustibil etc.
258
Prin cantarire, masurare, numarare
Page 90
Page 91
43.2. Obligatiile partilor
259
In cazul in care pretul se plateste prin ordin de plata, pretul se considera primit la momentul la care suma
de bani a creditat contul bancar al vanzatorului
Page 92
mijloacele aflate la indemana partilor sunt (i) ridicarea exceptiei de neexecutare si (ii)
desfiintarea contractului. In plus, partea care si-a executat obligatiile poate cere
executarea silita a contractului260.
In cazul in care obiect al vanzarii il formeaza bunuri de gen (bani, marfuri etc.), avand in
vedere ca transmiterea dreptului de proprietate asupra acestora se face la momentul
individualizarii lor (prin cantarire, masurare, numarare etc.) si deoarece acestea nu pier ca
gen ori specie (genera non pereunt), in cazul pieirii fortuite a bunurilor ce faceau obiectul
unei vanzari, vanzatorul va fi tinut in continuare sa predea alte bunuri de acelasi gen sau
specie, in aceeasi cantitate, volum, numar etc. Asadar, regula res perit debitori se aplica
doar contractelor de vanzare ce au ca obiect bunuri individual determinate.
Fiind act de dispozitie, partile – persoane fizice trebuie sa aiba deplina capacitate de
exercitiu. In ceea ce priveste persoanele juridice, oricine poate atat lua cu imprumut, cat
si da cu imprumut. Cu referire la sumele de bani, posibilitatea acordarii de imprumuturi
fara a fi necesara vreo autorizatie din partea vreunui organ administrativ 265 a fost
consacrata normativ intai in mod expres, prin ultimul articol al titlului VI din Legea nr.
161/2003, privind garantiile reale mobiliar, titlu abrogat in prezent de noul Cod Civil (si
inlocuit de acesta din urma)266. In prezent, prin consacrarea principiului “ce nu este
interzis este permis”267, interdictiile ramana a fi prevazute doar in mod expres. In speta,
interdictia expresa se afla in Legea institutiilor de credit 268, interdictia referindu-se doar la
acordarea de imprumuturi din depozite atrase.
Dupa cum aratam mai sus, imprumutul de cosumatie (propriu-zis) are ca obiect orice fel
de lucruri de gen, fungibile si consumptibile iar banii sunt cel mai clar exemplu de astfel
de bunuri, acestia facand cel mai des obiect al unui imprumut. Imprumutul, inclusiv
bancar, este o varietate a creditului, alaturi de creditul comercial.
Dobanda poate fi legala sau contractuala. Dobanda legala, atat civila cat si comerciala,
este reglementata de OG nr. 13/2011278. Dobanda contractuala trebuie sa fie expres
prevazuta in contract, inclusiv in ceea ce priveste cuantumul ei, neputandu-se prezuma, in
274
In acest fel, conform reguli “accesoriul urmeaza principalul” (accesorium sequitur principale), orice
exceptie care poate fi ridicata de debitor in legatura cu capitalul (precum prescriptia extinctiva) afecteaza si
dobanda
275
Capitalizarea sau unirea dobanzilor cu capitalul astfel incat sa rezulte un nou capital, mai mare, purtator
de dobanzi, se numeste anatocism
276
Vezi supra nr. 42
277
In practica, capitalul este denumit uneori “principal” (engl. principal)
278
Aplicabila la fel ca in cazul imprumutului, dobanda legala fiind aplicabila tuturor obligatiilor banesti,
indiferent de izvorul lor
Page 96
caz contrar aplicandu-se automat dobanda legala. Dobanda poate fi exprimata atat
cantitativ, cat si procentual (in acest din urma caz fiind in prezenta unei rate la care
dobanda se acumuleaza). Rata dobanzii poate fi fixa sau variabila (legata sau nu de un
element exterior279). Dobanda se poate plati fie odata cu capitalul fie separat, pe parcursul
contractului.
Alternativa imprumutului comercial in cadrul creditarii este creditul comercial 281. Acesta
reprezinta amanarea conventionala a executarii obligatiei de plata a pretului unui contract
de contract de vanzare pe credit sau de prestari de servicii. O forma de credit comercial
este creditul de consum (consumer finance, engl.)282, adica finantarea persoanelor fizice
(in general) de a-si cumpara in rate bunuri de larg consum cu plata acestora in rate, cu
dobanda.
Principalul instrument de finantare prin imprumut este creditul bancar 283. Acesta
constituie o varietate a imprumutului comercial avand ca obiect sume de bani si are ca si
caractaristica faptul ca imprumutatorul este o banca comerciala. O banca comerciala este
o societate comerciala care are ca principala activitate atragerea de depozite si acordarea
de credite, principala sursa de venit fiind diferenta de dobanda dintre depozitele atrase si
creditele acordate. Activitatea de creditare in sistem bancar face obiectul Legii
institutiilor de credit, fiind interzisa orice forma de creditare din depozite atrase de catre o
entitate non-bancara. Conform art. 120 din aceasta lege, contractele de credit incheiate de
o institutie de credit (precum o banca) sunt titluri executorii.
279
De exemplu, dobanda LIBOR, EURIBOR, FIBOR etc.
280
In cazul imprumuturilor (creditelor) facute de un profesionist catre un consumator, regulile sunt altele
(vezi infra nr. 44.2)
281
Asadar, creditul reprezinta genul proxim iar creditul comercial, respectiv imprumutul reprezinta
diferenta specifica
282
Leasing-ul fiind o forma de consumer finance (engl.)
283
Aceasta este traditia in Europa. In SUA, cu exceptia companiilor mici, finantarea corporatista se face
prin emisiuni de valori mobiliare
Page 97
Daca dobanda, in contractele nebancare, este uneori omisa a se specifica in cuprinsul
contractului (aplicandu-se astfel dobanda legala), in contractele de imprumut bancar
dobanda este intotdeauna aratata in contract.
Dobanda se plateste esalonat separat de capital sau impreuna cu parti din acesta. In
primul caz, perioada pe care se plateste numai dobanda se numeste perioada de gratie. In
cel de-al doilea caz, ratele de plata contin atat o componenta de capital cat si una de
dobanda, partile anexand la contractul de imprumut un scadentar reprezentand graficul
rambursarilor. In general, dobanda se acumuleaza la capitalul ramas de restituit284.
Forme ale creditului bancar sunt imprumutul revolving (engl.)286, corporate (engl.)287,
retail (engl.)288, mortgage (engl.)289 etc.
Depozitul este un contract prin care o persoana – denumita deponent – remite un bun
mobil spre pastrare unei alte persoane – denumite depozitar – cu obligatia pentru acesta
din urma de a-l pastra pentru o perioada de timp si de a-l restitui in natura (art. 2103 C.
Civ.).
284
Dar exista si posibilitatea ca partilor de a stabili ca dobanda se acumuleaza la capitalul initial, care este
fix
285
Publicat in M.Of. 389/11.06.2010
286
O facilitare de creditare care este reinnoita si, prin urmare, poate fi folosita in mod repetat. Mai este
denumita si open-end credit. Un exemplu de astfel de imprumut este cartea de credit
287
Acordat societatilor comerciale
288
Acordat persoanelor fizice
289
Creditul ipotecar, adica imprumutul garantat chiar cu bunul imobil cumparat din imprumut
Page 98
- poate avea ca obiect atat bunuri individual determinate, cat si generic determinate,
respectiv fungiblie si consumptibile (bani, valori mobiliare, marfuri standardizate
etc.).
Fiind act de dispozitie, partile - persoane fizice trebuie sa aiba deplina capacitate de
exercitiu a acestora.
Obligatiile depozitarului sunt:
- sa pastreze bunul primit in depozit;
- sa restituie bunul primit in depozit;
- sa restituie fructele bunului primit in depozit (in cazul banilor, fructele sunt civile, in
speta dobanzi).
Obligatia depozitarului de a pastra bunurile date in depozit incumba acestuia atunci cand
obiectul depozitului il formeaza bunuri individual determinate. Atunci cand depozitul are
ca obiect bunuri determinate generic, de gen si consumptibile (precum sume de bani),
depozitarul dobandeste chiar dreptul de proprietate asupra acestor bunuri, urmand sa
restituie deponentului o catime egala de bunuri de acelasi gen si calitate (in cazul banilor,
aceeasi suma de bani). In acest caz se aplica in completare regulile de la imprumutul de
consumatie (art. 2105 C. Civ.). Contractul de depozit remunerat sau profesionist ori care
permite depozitarului folosinta bunului il obliga pe acesta sa pastreze bunurile primite in
depozit cu diligenta si prudenta, raspunderea acestuia fiind angajata pentru culpa levis in
abstracto (cea mai usoara culpa, independent de cum depozitarul are grija de propriile
bunuri).
290
Punerea in intarziere este necesara aici, nefiind in nici unul din cazurile enumerate la art. 1523 alin. 2 C.
Civ., cand debitorul este de drept in intarziere
Page 99
Obligatia de restituire este de esenta contractului de depozit, fiind intotdeauna
subinteleasa chiar daca nu este prevazuta expres. Restituirea se face, in principiu, la
simpla cerere a deponentului291. Cu toate acestea, in cazul in care contractul are caracter
oneros (remunerat), termenul depozitului este stabilit in favoarea ambelor parti iar daca
restituirea anticipata il prejudiciaza pe depozitar, acesta are dreptul la despagubiri din
partea deponentului. Situatia este aceeasi si in cazul in care depozitarul se poate folosi de
bunurile depozitate (in cazul bunurilor de gen precum banii, dobandind chiar dreptul de
proprietate asupra lor, folosinta lor este implicita).
Dreptul de a cere restituirea depozitul se prescrie in termenul general de trei ani de la data
scadentei. In cazul in care depozitul nu are fixata o scadenta, termenul de prescriptie
incepe sa curga de la data la care instanta fixeaza intai scadenta (transforma un termen
incert intr-unul cert) si nu de la data la care bunirile au fost date in depozit 292. In cazul
unor depozite succesive intre aceleasi parti, pentru fiecare depozit va incepe sa curga un
termen distinct.
Dupa cum aratam mai sus, depozitul poate avea ca obiect, pe langa bunuri individual
determinate, si bunuri determinate prin gen, fungibile si consumptibile iar banii sunt cel
mai intalnit exemplu de astfel de bunuri. Depozitele in bani sunt interzise a fi atrase de la
public, daca depozitarul nu este o institutie de credit autorizata de BNR294.
291
Contractele de depozit bancar au o rubrica speciala pentru desemnarea, de catre deponent, a eventualilor
mandatari (imputerniciti) sa ceara restituirea
292
Consideram ca situatia este similara imprumutului fara termen de rambursare
293
Astfel, daca banca are o creanta fata de deponent (din acordarea unui credit) si aceasta este certa, lichida
si exigibila, intervine compensatia legala intre depozit si credit. In practica, creditele acordate de banci sunt
conditionate de constituirea de depozite (conturi curente) de catre debitori la banca creditoare, deponentii
constituind in favoarea bancilor inclusiv un gaj pentru a evita concursul cu alti creditori chirografari ai
debitorului-deponent asupra sumelor reprezentand depozite, lucru insa inutil pentru ca banca are oricum un
drept de retentie iar compensatia opereaza oricum de drept, banca nefiind deci supusa sa suporte concursul
altor creditori
294
Art. 5 alin. 1 din Legea institutiilor de credit
Page 100
Conform regulii nominalismului monetar consacrate de art. 2164 C. Civ.295, restituirea
sumelor depuse intr-o anumita moneda trebuie facuta in aceeasi moneda in care au fost
depuse, indiferent de cresterea sau descresterea valorii monedei respective fata de alte
monede.
Banii fiind bunuri de gen, fungibile si consumptibile, dobandind proprietatea asupra lor,
se subintelege ca depozitarul foloseste de ei atunci cand el este cel care plateste o
remuneratie deponentului in schimbul constituirii depozitului. In acest caz, deponentul nu
are nici o obligatie fata de depozitar, contractul avand caracter unilateral perfect (adica
exista doar obligatia depozitarului de a plati dobanda). Contractele de depozit prevad in
general, in acest caz, cuantumul despagubiriilor pe care depozitarul le retine din suma ce
trebuie restituita deponentului, in caz ca acesta din urma cere restituirea anticipata296.
Dobanda poate fi legala sau contractuala. Dobanda legala este reglementata de OG nr.
13/2011297. Valoarea dobanzii contractuale trebuie sa fie expres prevazuta in contract, in
caz contrar aplicandu-se dobanda legala. Dobanda poate fi exprimata atat cantitativ, cat si
procentual (in acest din urma caz fiind denumita rata a dobanzii). Rata dobanzii poate fi
fixa sau variabila. Dobanda se poate plati fie odata cu capitalul depozitului, fie separat, pe
durata contractului.
O varietate a depozitului bancar este contul curent bancar 302. Contul curent bancar este un
depozit care, in plus fata de depozitul bancar obisnuit, permite deponentului sa ordone
bancii plati (viramente) pe care aceasta sa le efectueze, in schimbul unui comision, in
limita depozitului (disponibilului), catre terti, in contul curent al acestora din urma
deschis la aceeasi banca sau la o terta banca. De asemenea, titularul contului (deponentul)
poate sa traga o cambie ori un bilet la ordin asupra bancii, precum si sa emita un cec in
limita acesluiasi disponibil, pentru a efectua o plata catre un tert. Invers, contul curent al
titularului este alimentat fie prin noi depuneri, fie prin plati (viramente) facute de terti
prin ordin de plata. O alta caracteristica a contului curent bancar este aceea ca acesta este
un depozit la vedere, adica nu are scadenta, ceea ce face ca depozitul sa poata fi restituit
deponentului la cererea acestuia, fara vreo retinere din suma cu titlu de despagubiri. Din
aceste considerente, dobanda la contul curent este mai mica decat cea acordata de banca
pentru depozitele la termen.
Leasing-ul reprezinta o metoda de finantare pe termen mediu si lung si, prin aceasta, un
factor de promovare a vanzarilor (in special a exporturilor). Este o tehnica de finantare
(creditare) pentru ca permite folosirea unor bunuri de catre o persoana care nu dispune de
banii necesari pentru cumpararea lor cu plata integrala si atunci plateste mai multe rate de
leasing (redevente) catre o institutie finantatoare care, la randul ei, plateste vanzatorului
pretul integral al bunurilor respective. Spre deosebire de creditul bancar, care finanteaza
doar un un procent din investitia clientului, leasing-ul finanteaza integral aceasta
investitie. Reprezinta o modalitate de promovare a vanzarilor deoarece, la numarul celor
care isi achizitionarea unor bunuri cu plata integrala se adauga cei care le achizitioneaza
prin finantarea in sistem leasing. Este modalitate de promovare a exporturilor deoarece
multe din bunurile ce fac obiect al contractelor de leasing sunt echipamente, utilaje,
masini pentru care exista producatori consacrati la nivel mondial. In plus, legea romana
302
A nu se confunda cu contractul de contractul de cont curent dintre un creditor si un debitor care isi sting
in acest mod mai multe obligatii simultan, reglementat la 2171 si urm. C. Civ., acesta din urma fiind o
aplicatie a compensatiei
Page 102
(ca si alte legislatii) stabieste o serie de facilitati fiscale pentru bunurile importate si
platite in sistem leasing303.
Leasing-ul este de doua feluri: (i) financiar si (ii) operational (functional). Leasing-ul
financiar presupune acoperirea tuturor costurilor finantatorului privind cumpararea
bunului (valoarea de intrare/de piata) plus o marja de castig pe o perioada care, de regula,
este mai mica decat perioada reala de folosinta a bunului (durata normala), astfel incat, la
sfarsitul perioadei de leasing, utilizatorul sa fie interesat sa isi exercite optiunea de
cumparare a bunului. Valoarea bunului dupa achitarea integrala a ratelor de leasing de-a
lungul perioadei de leasing, reprezinta valoarea reziduala a acestuia, pe care utilizatorul
trebuie sa o plateasca in schimbul dobandirii dreptului de proprietate. Aceasta din urma
valoare este stabilita de parti prin contract, in functie de valoarea amortizata a bunului la
sfarsitul perioadei de leasing. Spre deosebire de leasing-ul financiar, leasing-ul
operational presupune ca finantatorul recupereaza doar o parte din costurile de achizitie
ale bunului, utilizatorul nefiind interesat sa isi exercite optiunea de cumparare.
308
Home appliances (engl.), in acest caz operatiunea fiind denumita consumer finance (engl.)
309
Gradul de indatorare ajungand la 8 sau chiar 9
Page 104
In cazul leasing-ului financiar, rata de leasing are aceeasi natura ca si rata de rambursare a
unui imprumut, adica are o componenta de capital si una de dobanda. Componenta de
capital reprezinta cota-parte din valoarea la care a fost achizitionat bunul dat in leasing
(valoarea de intrare) iar dobanda este cea stabilita de parti. In cazul leasing-ului
operational, rata de leasing este de fapt chiria platita de locatarul/utilizator pe perioada
utilizarii bunului, asa cum a fost aceasta convenita de parti.
In afara obligatiilor mai sus mentionate in sarcina locatarului/utilizator, acesta mai are
fata de finantator urmatoarele obligatii contractuale (art. 10):
- sa efectueze receptia si sa primeasca bunul la termenul si in conditiile de livrare
agreate cu furnizorul;
- sa exploateze bunul conform instructiunilor elaborate de catre furnizor si sa
asigure instruirea personalului desemnat sa il exploateze;
- sa nu greveze de sarcini bunul care face obiectul contractului de leasing decat cu
acordul finantatorului312;
310
Iarasi, in considerarea probabilitatii ridicate ca utilizatorul sa devina proprietar asupra bunului,
legiuitorul anticipand astfel calitatea utilizatorului de viitor proprietar al bunului. De aceea, ar fi fost
nedrept ca amortizarea sa o faca finantatorul, in calitate de proprietar actual al bunului, avand in vedere ca
cheltuielile cu amortizarea sunt deductibile fiscal. In concluzie, reglementarea actuala cu privire la
amortizarea bunului ce face obiectul unui contract de leasing financiar este corecta
311
De asemenea, nu suntem de acord cu propunerea unor autori ca libertatea de amortizare a bunurilor sa fie
ingradita printr-un act normativ deoarece amortizarea contabila este diferita de amortizarea fiscala, aceasta
din urma fiind singura care intereseaza statul, ca si colector de taxe si impozite (reglementarea amortizarii
fiscale face obiectul Codului Fiscal). In rest, proprietarul (sau, in cazul leasing-ului financiar, utilizatorul)
este liber sa isi amortizeze contabil bunul dupa cum crede de cuviinta
312
Acest lucru nu este oricum posibil pentru ca grevarea de sarcini este un drept de dispozitie pe care
locatarul/utilizator nu il dobandeste
Page 105
- sa achite toate sumele datorate conform contractului de leasing - rate de leasing,
asigurari, impozite, taxe -, in cuantumul si la termenele mentionate in contract;
- sa suporte cheltuielile de intretinere, precum si orice alte cheltuieli aferente
bunului sau din contractul de leasing;
- sa permita locatorului/finantatorului verificarea periodica a starii si a modului de
exploatare a bunului care face obiectul contractului de leasing;
- sa il informeze pe locator/finantator, in timp util, despre orice tulburare a
dreptului de proprietate venita din partea unui tert;
- sa nu aduca modificari bunului si sa nu schimbe locul declarat in contract fara
acordul locatorului/finantatorului;
- sa restituie bunul in conformitate cu prevederile contractului de leasing (daca nu
isi exercita optiunea de cumparare).
Finantatorul nu raspunde daca bunul care face obiectul contractului de leasing nu este
livrat de catre furnizor utilizatorului (art. 14 alin. 2), insa utilizatorul are o actiune
directa313 impotriva furnizorului in cazul reclamatiilor privind livrarea, calitatea, asistenta
tehnica, service-ul necesar in perioada de garantie si postgarantie, locatorul/finantatorul
fiind exonerat de orice raspundere.
In cazul in care utilizatorul nu plateste rata de leasing timp de doua luni consecutive,
finantatorul poate rezilia contractul, utilizatorul urmand sa restituie bunul si sa plateasca,
cu titlu de despagubiri, restul ratelor de leasing pana la sfarsitul contractului (art. 15).
Partile pot stabili, prin contract, clauze de reziliere diferite. Finantatorul nu restituie
utilizatorului ratele de leasing incasate deoarece leasing-ul, in faza lui de locatiune, este
un contract cu prestatii succesive314.
313
Desi nu este parte a contractului incheiat intre locatorul/finantator si furnizor
314
Tocmai de aceea legea vorbeste de reziliere si nu de rezolutiune
Page 106
O varietate a leasing-ului este contractul de lease-back. Acesta reprezinta operatiunea prin
care proprietarul, aflat in nevoie urgenta de bani, isi vinde un bun unei societati de leasing
care apoi ii ofera folosinta aceluiasi bun sub forma de leasing. Scopul acestui contract
este transformarea activelor fixe in lichiditati. Pentru a fi oportun insa, lichiditatile
obtinute trebuiesc sa fie investite la o rata interna de rentabilitate mai buna decat costurile
financiare ale leasingului.
Conform art. 2009 C.Civ., contractul de mandat este contractul in temeiul caruia o parte
(mandatar), se obliga sa incheie unul sau mai multe acte juridice pe seama celeilalte parti
(mandant).
Contractul de comision este un contract de mandat, in general fara reprezentare, prin care
mandatarul este platit cu un comision din valoarea actului incheiat cu tertul co-
contractant, act constand intr-o vanzare-cumparare sau o prestare de servicii Partile
contractului de comision poarta denumiri specifice: mandantul se numeste comitent iar
mandatarul, comisionar, acesta din urma fiind un profesionist (art. 2043 C. Civ.).
Consignatia este o specie a contractului de comision care are ca obiect vanzarea de catre
comisionar (consignatar) a unor bunuri mobile in nume propriu dar pe seama
comitentului (consignant), intr-un spatiu adecvat. La fel ca si in cazul comisionarului,
consignatarul actioneaza cu titlu profesional. Dispozitiile din Codul Civil cu privire la
mandat se completeaza cu cele de la comision si mandat, daca nu se contrazic cu regulile
proprii.
Garantiile sunt acele masuri de care se bucura creditorul impotriva riscului neexecutarii,
de catre debitor, a unei obligatii contractuale.
Cu toate acestea, dreptul de gaj general nu este o garantie propriu-zisa deoarece creditorul
chirografar vine in concurs cu toti ceilalti creditori chirografari ai debitorului sau, astfel
incat este foarte posibil ca bunurile din patrimoniul debitorului sa nu ajunga pentru plata
tuturor creditorilor. De aceea, pentru a evita concursul celorlalti creditori chirografari,
creditorul poate constitui alte garantii care sa-i confere o pozitie privilegiata fata de alti
creditori.
Garantiile care confera calitatea de creditor privilegiat sunt deci acele instrumente
juridice care, independent de dreptul de gaj general si suplimentar fata de acest drept,
confera creditorului garantat si alte prerogative, constand in general, fie intr-o intaietate
fata de ceilalti creditori (reprezentand atribute ale acestuia, denumite “drept de urmarire”
si “drept de preferinta”), fie in posibilitatea ca, in caz de neexecutare din partea
debitorului, sa urmareasca pe o alta persoana, care s-a angajat sa execute ea obligatia
debitorului.
Page 108
Fidejusiunea este acel contract de garantie, accesoriu contractului principal, prin care o
persoana denumita fidejusor sau garant316 se angajeaza sa execute obligatia debitorului din
contractul principal, la cererea creditorului. Fidejusiunea este reglementata de art. 2280 si
urm. C. Civ.
In cazul in care fidejusorul plateste creditorului, el are o actiune imoptriva debitorului sau
in masura platii facute, subrogandu-se in acest fel in drepturile creditorului (subrogatie
personala legala). De asemena, fidejusorul care a platit mai mult decat partea lui se poate
indrepta impotriva celorlalti fidejusori pentru partea acestora, insa actiunea este
divizibila.
Garantiile reale sunt garantiile constituite asupra unor bunuri apartinand debitorului.
Acestea sunt de doua feluri: (i) mobiliare (gajul si ipoteca mobiliara) si (ii) imobiliare
(ipoteca imobiliara).
In cazul in care debitorul nu isi executa obligatia, creditorul poate sa il execute silit pe
acesta, urmarind orice bun aflat in patrimoniul acestuia (in temeiul dreptului de gaj
general). Avand insa un drept real asupra unuia sau mai multe bunuri determinate sau
determinabile, creditorul garantat se va indrepta cu executarea evident intai impotriva
acestui/acestor bunuri. Din pretul obtinut in urma vanzarii, in urma executarii silite, a
bunului ce face obiectul garantiei mobiliare sau imobiliare, creditorul gajist/ipotecar este
platit cu prioritate, inaintea creditorilor chirografari. Acesta drept se numeste de
preferinta pentru ca creditorul este preferat, privilegiat in raport cu ceilalti creditori. In
cazul in care, dupa vanzarea bunului gajat/ipotecat, creditorul nu se indestuleaza decat
partial, pentru restul neacoperit de creanta acesta este chirografar si vine in concurs cu
toti ceilalti creditori chirografari care au un drept de gaj general asupra restului de bunuri
ale debitorului, daca acestea nu sunt afectate de alte garantii reale constituite in favoarea
altor creditori privilegiati.
Garantiile reale mobiliare sunt ipoteca mobiliara si gajul. Principala deosebire dintre cele
doua forme consta in aceea ca ipoteca mobiliara poarta asupra unor bunuri incorporale
precum creante, titluri nominative, valori mobiliare sau drepturi de proprietate
intelectuala, precum si asupra unor bunuri ca resursele minerale, efectivele de animale,
padurile ce urmeaza a fi taiate, echipamentele si utilajele, in timp ce gajul poarta numai
asupra unor bunuri corporale sau titluri de valoare materializate. Nimic nu impiedica
partile ca acestea sa foloseasca ipoteca mobiliara inclusiv pentru bunurile corporale.
Ipoteca mobiliara este un contract prin care debitorul garanteaza executarea obligatiei
asumate fata de creditor prin instituirea unei garantii asupra unuia sau mai multe bunuri
mobile incorporale in principiu, aflate in patrimoniul sau la data constituirii ipotecii.
Ipoteca mobiliara este reglementata de art. 2387 C. Civ. si urm., completandu-se cu
dispozitiile generale in materie de ipoteca de la art. 2343 si urm. C. Civ.
Page 110
- este un contract formal (forma scrisa sau autentica fiind ceruta ad validitatem, prin
art. 2388);
- este un contract unilateral, adica da nastere la o singura obligatie – a debitorului de a
conserva bunul ipotecat. Conform art. 2396, creditorul ipoetcar are dreptul de a
inspecta bunul ipotecat sau chiar poate cere exigibilitatea creantei, in cazul in care
constata intretinerea necorespunzatoare a bunului sau existenta altui pericol care ar
duce la diminuarea valorii garantiei sale;
- are ca obiect unul, mai multe bunuri mobile, inclusiv o universalitate de bunuri
mobile (de exemplu, creante)318;
- este o sarcina ce greveaza bunul afectat.
Ipoteca mobiliara este supusa principiului dublei specializari. Asadar, conform art. 2372
C. Civ., ipoteca nu este valabila decat daca suma pentru care este constituita se poate
determina in mod rezonabil prin contractul de ipoteca iar contractul sa faca o desciere
suficient de precisa a bunului ipotecat, nu doar sa arate in favoarea cui se constituie si
care este cauza obligatiei garantate.
Ipoteca mobiliara se poate constitui pe ranguri. Aceasta inseamna ca, daca mai multi
creditori ipotecari au un drept inscris asupra aceluiasi bun, distribuirea pretului obtinut
din vanzarea silita a bunului mobil ipotecat se face in ordinea rangului fiecaruia. Garantia
primeste rang in momentul inscrierii sale in AEGRM319 (sau alte forme de publicitate).
Alte forme de publicitate ale ipotecii mobiliare sunt registrul actionarilor, pentru actiunile
societatilor comerciale pe actiuni (in ceea ce priveste societatile listate, ipoteca se inscrie
potrivit regulilor pietei pe care se tranzactioneaza valorile mobiliare respective (in speta,
la depozitarul actiunilor). Pentru bunurile corporale (inclusiv actiunile la purtator),
deposedarea este si ea o forma de publicitate (art. 2482 C. Civ.).
48.2.1.2. Gajul
Gajul este un contract prin care debitorul garanteaza executarea obligatiei asumate fata de
creditor prin instituirea unei garantii asupra unuia sau mai multe bunuri mobile corporale
318
Aceasta din urma situatie este permisa numai in cazul unei intreprinderi (art. 2368 C. Civ.)
319
Inscrierea arata ziua, ora, minutul si secunda inregistrarii
320
Deoarece greveaza bunul mobil, ingreunand circulatia juridica a acestuia
Page 111
sau titluri negociabile emise in forma materializata, aflate in patrimoniul sau la data
constituirii gajului321.
Gajul este de doua forme: cu sau fara deposedare. Gajul cu deposedare (amanetul)
implica remiterea materiala catre creditor a bunului afectat gajului, pe cand in cazul celui
fara deposedare bunul ramane in posesia debitorului. In materie economica, regula este
cea a nedeposedarii, bunurile reprezentand active ale debitorului, necesare indeplinirii
obiectului de activitate al debitorului profesionist. In cazul titlurilor, deposedarea se face
prin remiterea acestora creditorului spre pastrare.
Pentru a fi opozabil tertilor, gajul trebuie facut public. Publicitatea se efectueaza prin
inscrierea gajului in AEGRM. Daca insa acesta este cu deposedare, publicitatea nu este
neaparat necesara decat prin prisma unui concurs al altor creditori (art. 2423 C. Civ.). In
cazul titlurilor, publicitatea se face prin remiterea sau andosarea acestora.
Gajul se poate constitui pe ranguri. Aceasta inseamna ca, daca mai multi creditori gajisti
au un drept de gaj asupra aceluiasi bun, distribuirea pretului obtinut din vanzarea silita a
bunului mobil gajat se face in ordinea rangului fiecaruia. Gajul primeste rang in
momentul inscrierii sale in AEGRM322.
Ipoteca imobiliara este un contract prin care debitorul garanteaza executarea obligatiei
asumate fata de creditor prin instituirea unei garantii asupra unuia sau mai multe bunuri
imobile aflate in patrimoniul sau la adata constituirii garantiei 323. Spre diferenta de
garantia mobiliara, ipoteca imobiliara nu poate fi, in mod natural, decat fara deposedare.
321
Cel care constituie gajul trebuie sa fie proprietarul bunului gajat
322
Inscrierea arata ziua, ora, minutul si secunda inregistrarii
323
Deci cel care constituie ipoteca trebuie sa fie proprietarul bunului ipotecat
Page 112
- este un contract accesoriu fata de contractul principal (aceasta inseamna ca urmeaza
soarta acestuia, in ceea ce priveste cauzele de valabilitate si stingere);
- este un contract solemn (trebuie sa indeplineasca ad validitatem conditia formei
autentice);
- este un contract unilateral, adica da nastere la o singura obligatie – cea a
proprietarului de a conserva bunul ipotecat;
- are ca obiect unul sau mai multe bunuri imobile (terenuri si cladiri) sau o
universalitate de bunuri324;
- este divizibila (adica se poate ipoteca doar o cota-parte din imobil);
- este supusa principiului dublei specializari: (i) suma pentru care este constituita sa se
poate determina in mod rezonabil prin contractul de ipoteca iar (ii) contractul trebuie
contina o descriere suficient de precisa a bunului ipotecat.
- trebuie sa arate in favoarea cui se constituie, precum si cauza obligatiei garantate;
- este o sarcina ce greveaza bunul afectat.
Ipoteca se poate constitui pe ranguri de preferinta. Aceasta inseamna ca, daca mai multi
creditori ipotecari au un drept de ipoteca asupra aceluiasi bun, distribuirea pretului
obtinut din vanzarea silita a bunului imobil ipotecat de face in ordinea rangului acestora.
Ipoteca primeste rang din ziua inscrierii sale in cartea funciara.
324
Aceasta din urma situatie este permisa numai in cazul unei intreprinderi (art. 2368 C. Civ.)
325
In cazul constructiilor viitoare publicitatea se face prin notare
326
Cartile funciare intocmite si numerotate pe teritoriul administrativ al fiecarei localitati se tin impreuna cu
situatiile cadastrale si, impreuna, alcatuiesc registrele de cadastru si publicitate imobiliara ale respectivului
teritoriu. Tinerea acestor registre revine Oficiilor teritoriale de cadastru si publicitate imobiliara din
subordinea Agentiei Nationale de Cadastru si Publicitate Imobiliara
327
Deoarece greveaza imobilul, ingreunand circulatia juridica a acestuia
Page 113
Page 114