Sunteți pe pagina 1din 2

Emilia Comişel – continuatoare a Şcolii Brăiloiu

n. 1913 (Ploieşti) – m. 2010 (Bucureşti)


A absolvit Conservatorul de Muzică din Bucureşti, unde i-a avut profesori pe
Constantin Brăiloiu (Istoria muzicii şi folclor), Dimitrie Cuclin (estetică muzicală), Ioan
D. Chirescu (Teorie şi solfegiu), George Breazul (Enciclopedia muzicii), Alfonso
Castaldi şi Alfred Alessandrescu (Armonie), Ştefan Popescu (Compoziţie religioasă,
Dirijat şi cor). Cercetător ştiinţific la Institutul de Folclor şi la Institutul de studii sud-est
europene din Bucureşti. Conferenţiar şi profesor univ. la Catedra de folclor a
Conservatorului de Muzică din Bucureşti.
Culegătoare de folclor pasionată, formată la şcoala mentorului său, Constantin
Brăiloiu, pentru care a avut un adevărat cult, a cules şi notat peste 8000 de melodii
populare din toate regiunile ţării. A publicat două culegeri de folclor: prima, Antologie
folclorică din ţinutul Pădurenilor (Hunedoara), Bucureşti, Ed, Muzicală, ed. I, 1959, ed.
a II-a, 1964. În cea de-a doua, Folclor din Dobrogea, autori: Const. Brăiloiu, Em.
Comişel, Tatiana Găluşcă-Crâşmariu, Emilia Comișel şi-a publicat doar textele poetice
ale cântecelor culese între 1939-1977.
A elaborat cursul de Folclor muzical (Bucureşti, Ed. Didactică şi Pedagogică,
1967, 470 p.), „întâia încercare de a înfăţişa global muzica populară românească” (cf.
Ovidiu Bârlea).
Unul dintre cele mai importante studii publicate este, cu siguranţă, Folclorul
copiilor (Studiu şi antologie, Bucureşti, Ed. Muzicală, 1982, 312 p.), realizat după multe
decenii de cercetare a cântecelor şi jocurilor de copii, interes moştenit de către Emilia
Comişel de la mentorul său, Constantin Brăiloiu. Studiul introductiv reprezintă „o primă
încercare de pătrundere în esenţa folclorului copiilor, de clasificare a materialului şi de
descifrare a cerinţelor spirituale ale celor mici, pe baza repertoriului cunoscut de ei, cu
uşoare diferenţieri zonale şi temporale” (Emilia Comişel). Volumul cuprinde peste 500 de
texte literare şi 267 de melodii. Formulele-cântec (genurile folclorice din repertoriu
copiilor, din perspectiva Emiliei Comișel) sunt clasificate pe următoarele grupe:
terapeutice, pentru plante, pentru insecte, pentru păsări, pentru animale, pentru lucuri
neînsufleţite, pentru schimbarea vremii, pentru joc. Alte tipuri de formule:
independente de jocul organizat; formule adresate copilului până la 5 ani; numărători;
formule la jocul cu palmele şi cu coarda; jocuri propriu-zise, însoţite de formule
scandate şi cânttate, jocuri cu reguli fixe; cântece de primăvară. De asemenea, volumul
conţine tabele referitoare la: dimensiunea textelor literare, gruparea versurilor fracţionate
prin rime interioare; tipuri de perioade literare; tipuri de rime, sisteme sonore şi motive;
cordii, motive muzicale; forma arhitectonică; variante melodice, toate realizate după cele
mai riguroase şi sistematice principii de cercetare ştiinţifică deprinse la şcoala lui
Constantin Brăiloiu.
Studii publicate: Studii de etnomuzicologie (Bucureşti, Ed. Muzicală, vol. I, 1986,
278 p.; vol. II, 1992, 268 p.). Abordează probleme teoretice, de istorie şi estetică a
folclorului, de morfologie, folclor comparat, despre genurile folclorice. În volum apare şi
studiul Aportul lui Const. Brăiloiu la dezvoltarea folcloristicii româneşti.
Emilia Comişel a editat, îngrijit şi prefaţat cele șapte volume de Opere ale lui
Const. Brăiloiu (Bucureşti, Ed. Muzicală, 1967-2009) şi publicat monografia Constantin
Brăiloiu (1893-1958) (Bucureşti, Ed. Acad. Române, 1996. 128 p.) care conţine studiile
de referinţă în domeniul etnomuzicologiei, cronici muzicale, alte articole. Prin opera sa
exegetică şi de editor, Emilia Comişel reprezintă unul dintre etnomuzicologii
reprezentativi din a doua jumătate a secolului XX.