Z inaida GALBEN-PANCIUC IonBOTGROS Svetlana GALBEN Stela DIACONU

M I N I S T E R U L E D U C A Ţ I E I AL R E P U B L I C I I M OL D OV A

Zinaida Galben-Panciuc
Ion Botgros
Svetlana Galben
Stela Diaconu

Stiinte

PR UT
Manualul a fost aprobat pentru reeditare prin ordinul Ministrului Educaţiei al Republicii Moldova, nr. 560 din 12 iunie 2015.

Manualul este elaborat conform curriculumului disciplinar =i finanţat din sursele Fondului Special pentru Manuale.

A cest manual este proprietatea Ministerului Educaţiei al Republicii Moldova.

Şcoala/Liceul......................................................................................................................................................................................................................................
Manualul nr..........................................................................................................................................................................................................................................

Anul Numele Aspectul manualului

Anul şcolar
de folosire şi prenumele elevului la primire la returnare

• Dirigintele clasei trebuie sa controleze daca numele elevului este sc ris corect.
• Elevul nu va face niciun fel de însemnări în manual.
• Aspectul manualului (la primire =i la returnare) se va aprecia: nou, bun, satisfăcător, nesatisfăcător.

Comisia de evaluare:
Eugenia Moraru-Bohanţov, grad didactic superior, Liceul Teoretic „Stefan cel Mare", Chişinău
Angela Rusu, grad didactic I, Liceul Teoretic „Ştefan cel Mare", Chişinău
Olga Machevnina, grad didactic I, Liceul Teoretic „Academia copiilor", Chişinău
Mariana Jioară, grad didactic superior, Liceul Teoretic „Onisifor Ghibu", Orhei

Manualul a fost discutat în cadrul şedinţelor Sectorului „Calitatea Educaţiei", IŞE.

Toate drepturile asupra acestei ediţii aparţin Editurii Prut Internaţional.

Reproducerea integrală sau parţială a textului sau ilustraţiilor din acest manual este posibilă numai cu acordul scris al editurii.

Coordonator: Zinaida Galben-Panciuc

Redactare şi corectare: Nina Artin

Prezentare grafică: Serghei Samsonov
Copertă: Sergiu Stanciu
Paginare computerizată: Zoe Ciumac

© Prut Internaţional, 2015

© Zinaida Galben-Panciuc, Ion Botgros, Svetlana Galben, Stela Diaconu, 2015

Editura se obligă să achite deţinătorilor de copyright, care încă nu au fost contactaţi, costurile de reproducere
a imaginilor folosite în prezenta ediţie.

Editura Prut Internaţional, str. Alba Iulia nr. 23, bl. 1A, Chişinău, MD 2051
Tel./fax: (+373 22) 74 93 18; tel.: (+373 22) 75 18 74; www.edituraprut.md; e-mail: editura@prut.ro

Imprimat la Combinatul Poligrafic. Comanda nr. 50775.

CZU 502/504(075.3)
Ş 85

ISBN 978-9975-54-217-3
 NATURA.
ŞTIIIN TE ALE NATURII

V e i ş ti Vei şti să fa c i V e i ş t i s ă a c ţio n e z i

9 9

• Să descrii cele mai • S [ descoperi cauzele, efecte­ • S [ participi la ac\iuni de

vechi ştiinţe despre le unor fenomene ale naturii. protec\ie =i de conservare
natură. • S [ cite=ti o imagine. a mediului.
• S [ enumeri reali- • S [ compari corpuri. • S [ rezolvi probleme din
z [r i importante ale via\a co tid ia n [.
• S [ iei atitudine referitor la
=tiin\ ei.
diverse probleme de mediu.
 Aminteşte-ţi! kB Termeni-cheie:
1. Ce este natura? Ce ne oferă ea? • natura
2. Ce înţelegi prin poluarea m ediului? • modificare
3. Care sînt sursele de poluare a mediului şi efectele favorabila
poluării? • modificare
4. Care este atitudinea ta fată nefavorabila
> de natură?
5. Ce soluţii reale pentru protecţia mediului poţi propune? • conservare

Informeaza-te!
IN F O 1 Frumuseţea şi varietatea naturii te lasă vrăjit ori de
cîte ori ai posibilitatea s-o admiri. Te în cîntă răsăritul soa­
relui, cercetezi cu atenţie buburuza ce se leagănă pe o floare,
te îm bată parfumul unui trandafir, rămîi de-a dreptul uluit la
vederea brîului m ulticolor - curcubeul. Soarele, buburuza,
tra n d a firu l fac parte din totalitatea corpurilor din Univers care
alcătuiesc natura.
â Ce fenom en natural te-a im p re sio n a t de c u rîn d ?
Relateaza.
Natura se m odifică permanent datorită fenomenelor natu­
rale şi activităţii omu Iui. Aceste m odificări pot fi fa v o ra b ile
- (căderea la tim p a ploilor, a zăpezii; plantarea arborilor, în g ri­
jirea anim alelor etc.), dar şi n e fa v o ra b ile (alunecările de
teren, căderea ploilor acide, a grindinei; tăierea neraţională a
pădurilor, folosirea excesivă a substanţ elor chimice, vînarea
ilegală a animalelor etc.).
3 Ce sch im b ă ri de m ediu s-au produs în lo calita tea ta
]n u ltim a vrem e? Care au fo s t cauzele =i efectele lor?

Cum să lecturezi o imagine

1 Ce este expus (un desen, o schemă etc.)?
2 Ce reprezintă imaginea?
3 Ce legătură au vieţuitoarele din pagină cu imaginea-fundal?
4 Care este rolul omului în cercetarea naturii?
5 Ce mesai transmite imaginea?
 IN F O 2 Natura este un izvor imens de resurse
materiale şi spirituale pentru om. Fiecare corp
natural, viu sau neviu, are rolul său în natură.
D isp a riţia unor vieţuitoare, încălzirea globală,
transform area unor te rito rii în desert, afectarea
stra tu lu i de ozon creează un dezechilibru în na­
tură. De aceea conservarea (păstrarea) naturii
reprezintă astăzi una dintre problemele im por­
tante la nivel mondial.
Alături de statele lumii, Republica Moldova or­
ganizează şi desfăşoară permanent activităţi ce
ţin de protecţia mediului. De exemplu: colectarea
m o d e ra t[ a plantelor, vînarea raţională a anim a­
lelor, construirea habitatelor, plantarea arborilor,
g o sp o d [rire a m a i b u n [ a apelor etc.
C ine ar tre b u i să aibă g rijă de m ediul în
care tră im ? D ezvoltă ră sp u n su l.

Harta stă rii m ediului am biant

din Republica Moldova
Scara 1:4 000 000

convenţional
Exersează! Reflectează! favorabilă
satisfăcătoare
Acţionează! tensionată

1' Completează enunţurile: critică

a) Natura se m odific[ d a to rit[ ... .

b) ... sîntgrave probleme de mediu.
c) Pentru a tr [i într-un mediu nepoluat, trebuie ....
Corelarea te rito riilo r
1 Enumeră cîte 2-3 acţiuni ale om ului care fa-
cu d ife rite stări ale m ediului
vorizează/defavorizează natura. 13 % 25 %
a Citeşte harta şi diagrama din pagină.
b) Redactează un mesaj către toţi locuitorii
Pămîntului intitulat PRO TERRA VERDE!
 a e ru lu i apei s o lu lu i p ă d u rilo r
Iniţiaţi activităţi
— r - 1 f —
de documentare î t
şi cercetare în i
baza schemei. b io d iv e rs ită ţii
(p lantelor ş i anim alelor) CONSERVAREA energiei

5 Organizaţi o excursie în natură pentru a observa sursele de poluare, completînd fisa

de observaţie. f lepe/e,-
Estimarea temperaturii aerului.
S Observarea stării aerului (nori, fum, gaze de eşapa­
ment, umed/potrivit de umed/uscat).
S Identificarea arborilor, arbuştilor, ierburilor. Stabilirea
aspectului sezonier, specificarea fazelor la plante.
S Observarea efectelor intervenţiei omului în mediu.
S Stabilirea gradului de poluare a mediului.

6 LUCRU ÎN PERECHE
C itiţi schema alăturată.
a) La ce foloseşte fiecare obiect?
b) Ce veţi face cu ele după utilizare?

77 Realizaţi proiecte individuale sau de grup cu temele:

Natura - o lume miraculoasă, Sînt prieten bun cu natura, Efectele poluării solului, Plante şi
animale pe cale de dispariţie, Influenţa omului asupra mediului înconjurător, Apa - condiţie
indispensabilă vieţii, Planeta Pămînt- mereu verde, Armonia naturii.

Acţionează!
Ce poţi face TU?
S Să mergi mai mult pe jos, cu bicicleta, S Să donezi ceea ce nu-ţi mai fol oseşte ţie, dar
cu mijloace de transport în comun. i-ar fi util altuia.
S Să nu arunci gunoaie pe jos. S Să economiseşti hîrtia utilizînd ambele feţe ale
foii.
S Să sortezi gunoiul (hîrtie, plastic, sticlă).
S Să plantezi arbori, flori. S Să economiseşti energia electrică şi apa.
S Să repari lucrurile deteriorate. S Să transmiţi altor copii cunoştinţ e despre natură
şi felul în care o pot proteja.
La care dintre acţiunile enumerate ai participat si tu? Împărtăşeşte experienţa ta
colegilor. Ce acţiuni vei întreprinde în continuare? Argumentează răspunsul.
 2. Corpurile din jurul nostru

Termeni-cheie:
• corp
• corp vegetal
• corp animal
• Cartea Roşie

1. a) Citeşte schema.
terestre na tura le vegetale
CORPURI
cereşti a rtific ia le an im ale

b) Ce no\iuni noi ai descoperit ]n schemă? Explică-le.

2. a) Recunoaşte corpurile reprezentate. Raportează-le la
no\iunile din schemă (ex. 1).

b) Compară ]ntre ele aceste corpuri.

c) Prin ce se deosebeşte omul de celelalte vie\uitoare?
d) Ce l-a ajutat pe om să progreseze pe parcursul anilor?
e) Concluzionează.

Informeaza-te!
IN F O 1 Ştii deja că obiectele din jurul
nostru se numesc c o rp u ri. Acestea includ
a tît corpuri terestre - om, pă m înt, apă,
aer, plante, anim ale, c]t =i cere=ti - stele,
planete etc. }n baza mai multor ]nsu=iri,
corpurile au fost cla sificate ]n: te re stre /
cereşti, na tura le/a rtificiale , vii/nevii. Cele
vii se mai divizeaz[ ]n vegetale =i anim ale.
C orpuri vegetale s]nt plantele, iar animalele
s]nt co rp u ri anim ale. Omul face parte din
corpurile animale.
â E x e m p lific ă c o rp u ri v e g e ta le şi
co rp u ri anim ale.
 C orpurile vegetale reprezintă tem elia con­
strucţiei vieţii pe pămînt. Toate fiinţele (direct sau indi­
rect) îş i sprijină existenţa pe vasta lume a plantelor. De
la această regulă nu se poate abate nici omul. Pentru
om, încă de la începuturile sale, plantele au fost sursă
de oxigen, hrană, com bustibil, adăpost şi leac. O ricît de
puternic şi evoluat ar fi omul modern, el rămîne depen­
dent de vegetale.
Lumea vegetală cuprinde aproxim ativ 260 000 de
specii de plante (în Republica Moldova sînt peste 5 500
de specii). Plantele pe care le cultivă omul astăzi au
fost la început spontane. De exemplu, grîul, originar din
Orientul Mijlociu, a fost descoperit cu mai mult de 9 000
de ani în urmă, fiind selectat şi replantat an după an. în
prezent este o hrană deosebit de valoroasă. Oamenii de
ştiinţă se ocupă permanent de selecţia plantelor.
â Ce a c ţiuj n i concrete ale o a m e n ilo r ar e c h ilib ra
s itu a ţia p riv in d conservarea p la n te lo r?

IN F O 3 Animalele nu încetează să ne uimească: ne trezesc cu­

riozitatea, interesul, ne fac să ne punem întrebări. Terestre sau
acvatice, carnivore sau erbivore, animalele s-au răspîndit în lumea
întreagă. Pînă acum au fost descoperite circa 10 milioane de specii
de animale. Acest proces continuă.
Spre deosebire de plante, animalele nu-şi produc singure hrana.
Ele consumă hrană de natură vegetală sau animală. Multe specii
de animale sînt omnivore.
Fiecare animal este unic în felul său. Organele de sim ţ ale
animalelor sînt adaptate modului de viaţă. Animalele se mişcă
diferit: unele se tîrăsc, altele sar ori aleargă. Datorită acestui fapt,
ele s-au răspîndit pînă şi în zone cu condiţii dintre cele mai aspre
(deserturile reci, fierbinţi).
Schim bările clim atice şi intervenţiile nefavorabile ale omului sînt principalele cauze
■ de dispariţie a multor specii de plante şi animale. C artea R oşie a Republicii Moldova
include astăzi 126 de specii de plante şi 116 specii de
animale pe cale de dispariţie. Printre acestea se numără
laleaua p e striţă şi corm oranul mic. De aceea se impun
acţiuni urgente de conservare şi restabilire a acestora.
Omul este şi el o parte componentă a naturii şi lumii vii.
El se deosebeşte de celelalte fiinţe prin faptul că gîndeşte.
De aceea savanţii l-au numit Homo sapiens.
( 5 Ce m ăsuri de p rotecţie ar salva a n im alele şi p la n ­
te le pe cale de d is p a riţie ?
Exersează! Reflectează! Acţionează!
1 înscrie corpurile date în tabel: peste, copil, stîncă, foarfecă, dig, păpădie, argilă, nu,
peşteră, vultur.

Denumirea corpului Viu Neviu Natural A rtificial Vegetal Animal

2 a) Numeşte corpuri ce corespund în s u ş irilo r date:

S terestru, viu, natural; S terestru, neviu, natural; S viu, natural, vegetal;
S terestru, viu, animal; S terestru, neviu, artificial; S ceresc.
b) Compară două corpuri.

3 Formulează întrebări şi răspunde

la acestea. Lucru in echipa
ce? ne? DezvoItati ideile din textu dat in cadru
unei dezbateri
Privind in jur, observaţi mai multe obiecte care vi
Cum? C înd? se par fireşti. Darv-aţi de cit timp şi efort a
fost nevoie pentru a fi realizate? Ce ne-am face azi
fara telefon, televizor, bec electric, aragaz etc.?

L a ce?

4 Ce s-ar întîm pla dacă toate corpurile 5 Redactează un m inidicţionar ilustrat cu

de pe Terra ar fi numai vegetale sau plante şi animale rare de pe teritoriul
numai animale? ţ ării noastre. (Foloseşte diverse surse de
informare: Cartea Ro=ie, Internetuletc.)
6 Descrie pisica sălbatică:
a) Compară pisica sălbatică cu cea domestică.
b) Cu ce alte animale se aseamănă? Pisică sălbatică
c) Analizează părţile componente ale corpului pisicii.
d) La ce foloseşte acest animal?
e) De ce trebuie protejat?

Bucuria creaţiei
lmagineaza-ti un corp nemaivăzut. Acesta are caracte
ris tic i atit ale corpurilor vegetale, cit s a le ce or ani
male. Descrie-I.

Acţionează!
Identifică plantele şi animalele rare din localitatea ta.
Elaborează mesaje de sesizare şi îndemnare a oamenilor să le protejeze
• Stabileşte măsuri concrete de protejare şi îngrijire a acestora
 3. Fenomene ale naturii
U I 11

H Îf f ^
Termeni-cheie:
aurora boreală
ciclon
mişcare de rotaţie
mişcare de revoluţie

singur!
O b s ervă im a g in ile şi d e s c rie fe n o m e n e le rep rezen tate de ac es te a
De ce se produc aceste fen o m en e?

5
Informeaza-te!
IN F O 1 Datorită interacţiunii corpurilor, în natură au loc diverse fenomene: m işcă­
rile P ăm întului, succesiunea z ile i ş i nopţii, succesiunea an otim purilor; căderea p re c i­
p ita ţiilo r; form area vîn tulu i; producerea fulgerelor, cutrem urelor; a p a riţia curcubeului,
a aurorei boreale; erupţia vulcanilor; schim bările în lum ea vie (m igraţia păsărilor,
căderea frunzelor, înverzirea, în florirea plantelor) etc.
Uneori, după ploaie, odată cu răsărirea
soarelui apare c u rc u b e u l. A cest fenomen
are loc datorită picăturilor m ici de apă din
aer care discompun lumina solară în culori.
Cele 7 culori - roşu, portocaliu, galben, verde,
albastru, indigo şi violet - alcătuiesc lumina
albă şi formează spectrul. F ulgerul este re­
zultatul vizibil al unei descărcări de energie.
Această descărcare poate avea loc între un
nor şi pămînt, între vîrful şi baza unui nor sau
între doi nori. Energia ce se acumulează între
aceste elemente încălzeşte aerul atît de mult,
în c ît acesta devine strălucitor, dilatîndu-se cu
o viteză extrem de mare. Sunetul ce însoţeşte
fenomenul de dilatare poartă denumirea de tunet.
Ce fenom en ai observa t de c u rîn d ? în ce a rcă să-l e x p lic i.

IN F O 2 Planeta Pămînt, ca şi celelalte planete din sistemul

Ziua este cu noap­ solar, este în permanentă mişcare.
tea-echinoctiu (21 mar­ • C ite şte
> schem a.
tie si 23 septembrie). MIŞCĂRILE PĂMÎNTULUI
j
Cea mai zi. 21 iunie-
so lstitiu l de vara. m işcarea de ro ta tie m işcarea de re vo lu ţie
J 5 J 5

(m işcarea în ju ru l axei sale) (m işcarea în ju ru l Soarelui)

de iarnă. O mişcare de rotaţie a Pămîntului durează 24 de ore. în

• Viteza Pămîntului pe or­
bită în timpul mişcării de
revoluţie este de 30 km/s.
• Din cauza celor 6 ore
în mişcarea de rotaţie a
Pămîntului, din4în 4 ani,
luna februarie are 29 de
zile. Atunci anul se nu­
mişcarea de revoluţie, Pămîntul parcurge un drum în spaţiu
în decurs de 365 de zile şi aproape 6 ore.
M işcarea de ro ta ţie determ ină variaţia tem peraturii şi
a orei pe globul terestru.
Durata inegală a zilelor şi a nopţilor în cursul anului,
succesiunea anotimpurilor, încălzirea inegală a suprafeţei
| Pămîntului, în funcţie de anotimp şi zonele naturale, sînt
determinate de m işcarea de revoluţie.
> 5

meşte bisect.
Ce c u n o ş ti despre a n o tim p u rile a n u lu i?
3 Citeşte schema alăturată.
4 a) Examinează un calendar cu file. Pre­
cizează ora cînd răsare şi cînd apune
Soarele în prima zi a fiecărei luni.
b) Construieşte în baza datelor un grafic.
5 Ce fenomen îţi sugerează imaginea din
pagină? Descrie-l. vara iarna
6 LUCRU ÎN PERECHE
Explicaţi succesiunile: primavara
a) zilei şi nopţii; b) anotimpurilor.

7 Efectuează un studiu ş tiin ţific asupra unui fenomen. Pentru aceasta urmăreşte emi­
siuni TV, consultă Internetul, enciclopedii. Realizează un poster pe care să-l prezinţi
 4. Ştiinţe ale naturii.
r
Oameni de ştiinţă Termeni-cheie:
• om de ştiinţă
• laborator
• comunicare
ştiin ţifică

escoperă singur! )
2 Ce reprezintă im aginile din pa

b) Ce-ţi spune noţiunea de ştiinţăr?

La ce foloseşte stiinta?
j j j

c) Ce savanţi cu renume cunoşti?

Ce-au descoperit ei?
d) Care este sarcina oamenilor de
stiintă?
) !
e) Dacă ai deveni savant, ce ai vrea
să cercetezi, să inventezi?

Informeaza-te!
IN F O 1 Ş tiin ţa este un ansamblu de cunoştinţe despre natură, Euclid
societate şi gîndire. Persoana care posedă vaste s i tem einice
cunoştinţe s i activează în dom eniul s tiin te i se num eşte om de
3 3 3 3 3 3

ş tiin ţă . Oamenii de ştiinţă au g [s it r[spunsuri la multe dintre

marile ]n tre b [ri ale omenirii. }n felul acesta ei au reu=it s [ ne
îmbunătăţească =i s [ ne ]nfrumuse\eze via\a. Obiectele de care
a s t[z i nu ne putem lipsi (case, aparate casnice, haine, m edi­
camente) au a p [ru t =i au fost perfec\ionate ]n urma o b s e rv [rii
naturii de către oamenii de ştiinţă.
Cele mai vechi =tiin\e despre n a tu r[ s]nt b io lo g ia (s tu d ia z [ lumea vie), g e o g ra fia
(stu d ia z[ relieful, locuitorii =i fenomenele P [m ]ntului), fiz ic a (s tu d ia z [ structura =i
p ro p rie t[\ile materiei, formele de mi=care =i transformare, legile fundamentale ale
fenomenelor din natura nevie), a stro n o m ia (stu d ia z[ corpurile cere=ti), c h im ia (studi-
a z [ structura, compozi\ia, p ro p rie t[\ile =i tra n sfo rm [rile substan\elor) =i m atem atica
(stu dia z[ m [rim ile , rela\iile cantitative =i formele spa\iale). De aici =i numele savan\ilor:
fizicie n i, astronom i, chim işti, biologi, geografi, m atem aticieni etc. Bazele =tiin\elor au
fost puse ]n c [ ]n Antichitate de c [tre cunoscu\ii oameni de ştiinţă: Dem ocrit, Platon,
Euclid, Arhim ede, P itagora =.a.
C? Crezi c [ nu mai este n im ic de d e s c o p e rit? A rg u m e n te a z [.
 IN F O 2 Numele savanţilor Isaac Newton (1642-1727), fi­
zician, matematician şi ast ronom englez, C harles D arw in
(1809-1882), naturalist eng Iez, D. M endeleev (1834-1907),
chim ist rus, autorul tabelului periodic
al elementelor chimice, K. T io lk o v s k i
(1857-1935), întemeietorul astronauticii
moderne, M arie C u rie (1867-1934),
savantă poloneză care a a c tiv a t în
două domenii: fizică şi chimie, S ofia
K ovalevskaia (1850-1891), prima mare
matematiciană din Rusia, sînt cunoscu­
te în toată lumea. Prin descoperirile lor,
oamenii de ştiinţă au schimbat radical
concepţiile despre Univers şi locul omului în el.
De regulă, oamenii de ştiinţă desfăşoară
activităţi de cercetare în laboratoare. Aces­
tea sînt dotate cu instrum ente, aparate, sub­
stanţe, in stalaţii, cu ajutorul cărora se reali­
zează diverse observări şi experimente. în
prezent, oamenii de ştiin ţă folosesc pentru
experimente şi computerul.
Oamenii de ştiinţă se întrunesc la diverse
conferinţe, simpozioane, în cadrul cărora
prezintă c o m u n ic [r i = tiin \ific e despre
descoperirile lor. Rezultatele experim en­
telor se publică în reviste sau se plasează
pe Internet. Laborator de cercetare
( 3 Ce aparate de observare, de cercetare cu n o = ti?

IN F O 3 Oamenii de ştiinţă din Republica Moldova efec­

tuează cercetări în mai multe domenii ştiinţifice: m atem a­
tică, in fo rm a tică , fiz ic ă , m edicină, is to rie , econom ie,
ecologie etc. Ei se integrează cu succes în comunitatea
ş tiin ţifică mondială, colaborînd cu organizaţii internaţio­
nale de prestigiu. Printre aceştia se numără academ icienii
S veatoslav şi V se vo lo d M osca Ienco (fizicieni), Petru Vasile
S oltan (matematician), Ion B ostan (specialist în meca­ Anestiadi
nică), A natol C iobanu (lingvist), G heorghe Duca (specia­
list în ecologie), Pavel V lad (chimist), V ale riu R udic (specialist în microbiologie) etc.
O valoroasă contribuţie la dezvoltarea ştiinţei moldoveneşti au avut şi următorii
cercetători: Andrei A ndrie= (fizician), V asile A nestiadi (medic), B o ris M elnic (fiziolog),
S ilv iu Berejan (lingvist), Ion D icusa r (specialist în agrochimie), A ndrei Negru (bo­
tanist).
3 Care dom en iu al = tiin \e i te-ar interesa mai m u lt? De ce?
Exersează! Reflectează! Acţionează!
1 Stabileşte legătura dintre termenii din coloane:
lumea vie
proprietăţile substanţelor
• fizică 2 Descrie un loc în care se desfă­
corpuri cereşti
• chimie şoară a ctivită ţi de cercetare
relieful, fenomenele Pămîntului
• geografie (laborator, grădină botanică sau
mărimi, forme spaţiale
• matematică zoologică, rezervaţie, spaţ i u
forme de mişcare
• biologie natural etc.).
Universul
• astronomie
legile de dezvoltare a vieţii
structura substanţelor
3 a) Documentează-te şi prezintă produse ale oamenilor de
ştiinţă.
b) Urmăreşte programele televizate „Explorer” , „Discovery”
şi află ultimele descoperiri, experimente. Realizează un
poster şi prezintă-l colegilor.
4 Imaginaţi-vă că sînteţi mai multe grupuri de savanţi, din
diferite domenii, la o conferinţă ştiin ţifică . încercaţi:
a) să argumentaţi importanţa ştiinţei care vă preocupă;
b) să propuneţi idei prin care ştiinţa dată poate contribui
la rezolvarea unor probleme ale mediului înconjurător.
5 a) Ce ştiinţe vizează produsele reprezentate în imaginea 1?
b) Numeşte domeniile de activitate ş tiin ţific ă reprezentate
PinotNoir n imaginea 2.
6 Efectuează un experiment pe tema: Condiţii optime (tempe­
ratură, umiditate, lumină, sol) necesare Tncolţirii seminţelor la
diferite culturi (fasole, porumb, grîu, mazăre etc.).

Lucru in echipa
Dezvoltaţi afirmaţia: Viitorul om enirii este m m iinile oame­
2 nilor de stnnta.
 I 5. Realizările
oamenilor de ştii Termeni-cheie:
• invenţie
• tehnologie
inovaţie

mmteşte-ţi!
1 Numeşte si descrie obiectul
tehnologizat cumpărat recent
singur!
de fam ilia ta. 1. Observa imaginile. Ce reprezintă ele?
2. Ce alte inventii/inovatii
j i ale 2. Ce înţelegi prin invenţie, in o va ţie i
oamenilor de stiintă cunoşti? 3 De ce sint necesare inovaţiile, invenţiile?
3 1 3

4. Crezi ca toate invenţiile au fost realizate de

către savanţi? Argumentează.

Informeaza-te!
IN F O 1 Inven\iile realizate de omenire pe par­
cursul istoriei s]nt uşor de urmărit, de la des­
coperirea focului de către omul prim itiv p]nă la
cele mai recente - computerele. Astăzi nu ne
mai putem imagina via\a noastră fără e le c tric i­
tate, vehicule, televizoare, com putere, aparate
de uz casnic (aspiratoare, aragaze, cuptoare cu
microunde, ceainice electrice, aparate de fotogra­
fiat, de film at etc.). Savan\ii au reuşit să aplice
cunoştin\ele ştiin \ifice privind diverse materiale,
for\e, pentru a ne ]m bunătă\i via\a. Folosirea
cunoştin\elor ştiin \ifice ]n scopul obţinerii unui
anum it produs se numeşte te h n o lo g ie . Datorită
tehnologiei moderne se poate reduce zgomotul
maşinilor, se fabrică pantofi sportivi
cu talpă dură şi modelată, cu pungi
de aer ]ntre picior şi teren - pentru
flexibilitate şi respira\ie, se folosesc
tot mai mult bateriile solare. }n viitor,
printre obiectele contemporane va fi
dificil să găseşti unul care să nu aibă
legătură cu tehnologiile moderne.
Actualmente, oamenii de ştiin\ă şi
inginerii conlucrează, cre]nd maşini
noi, inteligente. Fiecare inven\ie ge­
nerează alte invenţii.
[ 5 Ce crezi că în c ă nu s-a inven­
ta t? A rgum entează.
IN F O 2 O dată cu dezvoltarea tehnologiei apar şi
probleme noi legate de viaţa sănătoasă a omului. Sînt
necesare utilaje şi tratamente moderne. în viitorul apro­
piat, m edicii vor folosi doar laserul în locul bisturiului.
Omul este în deo sebi de­
p e n d e n t de m ijl o a c e le de
transport. însă, prin arderea
de c o m b u s tib ili (c ă rb u n e ,
petrol, gaz), atmosfera se po- Interven\ie chirurgicală cu laser
luează, clima se schimbă, vieţuitoarele se îmbolnăvesc. în plus,
sursele de com bustibili sînt epuizabile. Oamenii de ştiinţă sînt
provocaţi să găsească noi surse energetice (puterea vîntului,
a apei, soarele), noi m ijloace de reducere a deşeurilor. Maşi-
. .. . nile „curate” şi produsele ecologice (recipientele reciclabile,
Aut°mobilu l viitorului detergenţii lichizi) reprezintă un început bun. Au apărut deja
mijloace de transport nepoluante, cu un nivel înalt de siguranţă. Oamenii se vor deplasa
cu avioane personale sau cu autoturisme electrice silenţioase (care nu produc zgomot).
C ălătoriile în afara oraşului se vor face cu metrouri rapide, trenuri pe o singură şină
suspendată. Distanţele mari vor fi parcurse cu ajutorul
avioanelor cu decolare şi aterizare pe verticală, cu piste
scurte, cu navete spaţiale.
Ce sch im b ă ri de m ediu crezi că se v o r produce
odată cu realizarea a ce sto r idei?

Exersează! Reflectează!
Acţionează!
îj Enumeră produse ale tehnologiilor moderne.
1 Determină importanţa şi necesitatea obiectelor
reprezentate în pagină.
3 Care este cel mai modern obiect pe care l-ai utilizat
de curînd? Descrie-l. Casă cu baterii solare

4 Ce crezi că le-a servit oamenilor ca

sursă de inspiraţie cînd au inventat:
aspiratorul, fie ru l de călcat, avionul,
seringa etc.?
5 Elaborează un calendar al invenţii­
lor şi d e sco p e ririlo r realizate de
oamenii de ştiinţă din ţara noastră.
6 Documentează-te şi elaborează un
proiect individual cu tema R eali­
zările stiin te i.
Acţionează!
Perfecţionează un obiect la
alegerea ta. Pentru aceasta:
a) Observa cu atentie obiec­
ta; D escrie c a r a c te r is tic ile
acestuia
Ce caracteristici ii lipsesc?
Incearca sa-ti ici ideile
in domeniile preferate.
 Autoevaluare
Completează schema cu cel puţin 3 răspunsuri:

1 . natură ~ r ~ = 7
Defineşte • corp Natura ne oferă...
termenii: • ştiinţă
• om de ştiinţă

Exemplifică cîte un corp pentru fiecare şir de caracteristici 3

Denumiri
terestru ceresc viu neviu natural a rtific ia l vegetal anim al
de corpuri
* * *
* * *
* * *
* *
* * *
* * * *

Descrie în 4-5 enunţuri

un fenomen natural. Identifică o problemă personală care, în opinia ta, trebuie
rezolvată. Propune 1-2 soluţii.

Stabileşte, prin săgeţi, legătura dintre coloane:

• succesiunea anotimpurilor;
• variaţia temperaturii pe Terra;
Mişcarea de rotaţie
• durata inegala a zilelor şi a nopţilor;
Mişcarea de revoluţie • încălzirea inegala a suprafeţei Pamîntului;
• variaţia orei pe globul terestru;
• succesiunea zilei şi nopţii.
6
Redactează un eseu despre rolul ştiinţelor în
cunoaşterea lum ii înconjurătoare.
 y y m y m EA | | i H
II i Ki H B S i | | B l i i
lA n u R iî

V e i ş ti Vei şti să fa c i V e i ş t i s ă a cţio n e z i

• Să re la te z i d e s p re • Să observi după un algoritm • Să efectuezi diverse mă­
importanţa diverselor dat un corp/un fenomen. surări în situaţii cotidiene.
măsurări. • Să efectuezi diverse măsu­ • Să în tre p rin z i acţiuni de
• Să enumeri principa­ rări asupra corpurilor. protecţie a corpului tău în
lele unităţi de măsură. • Să compari rezultatele unor perioada rece a anului şi
• Să descrii mijloacele măsurări. în cea caniculară.
prin intermediul căro­ • Să emiţi judecăţi de valoare,
ra poţi studia natura. concluzii în baza măsurărilor.
 Metode de explorare
1. Observaţia
IjŞi-ţ--1
Termeni-cheie:
• metode de
explorare
Aminteşte-ţi! • observaţie
Ce lucruri sau fenomene impresio­ • măsurare
nante ai observat in ultim ul tim p? • experiment
Relateaza
Ce înţelegi prin noţiunea observaţie?
Ce inseamna a experim enta?
Ce înţelegi prin măsurare?
Ce măsurări ai efectuat de curind?

1. Ce îi preocupă pe copiii din imagini?

2. Cum au început ei să-şi realizeze visuri le?
3. Dar tu ce vrei să devii? De ce?
2

Informeaza-te!
IN F O 1 Pentru a cunoaşte lumea în c o n ju ­
rătoare, omul foloseşte diverse metode. O b­
s e rv a ţia , m ă su ra re a şi e x p e rim e n tu l sîn t
metodele principale de explorare (cercetare).
}ntre acestea există o legătură strînsă. Cuno­
ştinţele obţinute în urma a cţiunii de explorare
sînt utilizate în diverse domenii şi în viaţa de
zi cu zi.
• Arată, p rintr-un exemplu, legătura în tre
observaţie, experim ent =i măsurare.

2
 IN F O 2 Cea mai sim plă şi mai acce­
s ib ilă metodă de cunoaştere a naturii
este o b se rva ţia - acţiunea de a p riv i cu
atenţie corpurile, fenomenele, evenim en­
tele, pe ntru a le studia, supraveghea s i
a trage co n clu zii asupra acestora. Prin
interm ediul observaţiei pot fi studiate
at]t corpurile terestre, c]t şi cele cereşti.
Selectînd, adunînd, fix în d date, fapte des­
pre corpuri, fenomene, aflăm în suşirile
lor. Pe baza însuşirilor, corpurile pot fi
clasificate.
Acţiunile de observare ştiin ţifică trebuie planificate din timp. Dacă îţi propui
să observi un corp sau un fenomen, trebuie să stabileşti:
S scopul, ob iectu l ob servă rii;
S tim pul, lo cu l unde se va efectua observarea;
S p la n u l de acţiuni.
Toate acţiunile le vei în scrie într-un registru.
O bservaţia reprezintă etapa iniţială a unei cercetări.
• C ite şte
> schem a.
OBSERVAŢIA

d ire ctă in d ire c tă

(privind, auzind, (cu ajutorul instrumentelor speciale: bi­
mirosind, noclul, telescopul, luneta, aparatul de fo­
pipăind, gustînd) tografiat, camera video, lupa, microscopul)

Cu ajutorul sim ţurilor putem înţelege, analiza şi organiza realitatea din jur.
Observaţia este cel mai important „instrum ent” al cercetătorului. El colectează
inform aţii, fapte sau situaţii, apoi le analizează, le caracterizează şi le atribuie
sens.
• O bservă un co rp sau un fenom en.

Observaţia>
Stabileşte:
!
a) ce vei observa (corp, fenomen etc.);
b) scopul;
c) cît va dura observaţia.
2 Efectuează observaţia propriu-zisă.
3 înscrie datele (în tabel, în fişa de observaţie etc.)
Prelucrează datele (prin comparări, descrieri etc.)
5 Concluzionează.
Exersează! Reflectează! Acţionează!
1 Formulează întrebări în baza textului
lecţiei, care să înceapă astfel:
s Ce este ... ?
S Ce le gătu ri... ?
S Cum e xp lici... ?
S Cum ai demonstra ... ?
S Ce diferenţă este între ... ?
s A i altă idee ... ?
s Ce ai alege ... ?
2 Enumeră corpuri, fenomene ce pot fi cer­
cetate prin observaţie directă, indirectă.
3 Ce observări pot fi efectuate cu ajutorul
unui telescop?
4 Observă fenomenele reprezentate în
imaginile din pagină.
a) Alcătuieşte un plan de observaţie.
b) Descrie fenomenul.
Redactează un text ş tiin ţific privind
observările pe care le efectuează copiii din imaginea de la pagina 21.
II 2. Măsurarea

Informeaza-te!
IN F O 1 în fiecare zi, oamenii măsoară ceva: lungim ea;
volumul, capacitatea unor vase; m asa obiectelor; tim ­
p u l; tem peratura apei, a aerului, a corpulu i um an etc.
în unele cazuri, ei apelează la sim ţuri, în altele folosesc
instrumente speciale de măsurat.
Pentru cercetarea corpurilor şi fenomenelor din na­
tură este necesar să fie efectuate numeroase măsurări.
A m ăsura înseam nă a s ta b ili valoarea unei m ărim i a
unui corp p rin raportare la o unitate de măsură. M ăsu­
rarea este un proces mai com plicat decît numărarea,
care este o parte componentă a acesteia. în funcţie de
obiectul de cercetare, savanţii măsoară lungim ea, m a­
sa, tem peratura, tim pul etc.

â Ce m ă sură ri ai efectuat u ltim a dată?

 IN F O 2 Valoarea unei mărimi se determină prin
raportarea la o unitate de măsură:
S lungim ea - m etru (m);
S volum ul - m etru cub (m3);
S capacitatea - litru ( l);
S m asa - k ilo g ra m (kg);
S tim pul - secundă (s);
S tem peratura - grad K elvin (K).

M etrul, kilogram ul, secunda şi ke lvin u l sînt u n ită ţi de

m ăsură fundam entale.
Unităţile de măsură - etaloanele - se stabilesc prin con­ • Primul sistem de unităţi de
venţii (înţelegeri) internaţionale. E talonul este o mărime măsură a lungimii şi masei
acceptată oficial în ştiinţă. El serveşte ca unitate de bază a fost sistemul metric intro­
într-un sistem de măsurare. Un astfel de sistem modernizat dus în sec. XVIII în Franţa.
de unităţi de măsură fundamentale, numit S istem ul In te r­ Biroul International
i de Mă­
naţional (SI), a fost adoptat în octom brie 1960 la Conferinţa suri si
> Greutăţi i se află în
Generală de M ăsuri s i Greutăţi. Acest sistem este aprobat oraşul Sevres, Franţa.
de toate ţările şi aplicat în toate domeniile ştiinţei şi tehnicii.
}n ce s itu a ţii a tre b u it să cuno= ti u n ită ţile de m ăsură? Ce do m en ii im pun
m ă sură ri exacte?

IN F O 3 în funcţie de ceea ce vrei să măsori, efectuezi măsurări directe sau indirecte.

M ăsurarea d ire c tă se raportează direct la unitatea de măsură etalon. M ăsurarea in ­
d ire c tă se calculează cu ajutorul unei relaţii matematice, alcătuită din mărimi care se
măsoară direct.
Sim ţurile nu-i perm it omului să efectueze măsurări exacte, ci doar să facă unele
constatări de genul: m a i/cel m a i lung sau m a i/cel m ai scu rt; m a i/cel m a i ca ld sau m a i/
ce l m ai rece; m a i/cel m a i m u lt sau m a i/cel m a i p u ţin ; m a i/cel m a i usor sau m a i/cel m ai
greu.
3 Ce fel de m ă sură ri s în t reprezentate ]n im a g in ile d in pagină?
Exersează! Reflectează! Acţionează!
Stabileşte prin estimare: 2 Răspunde la întrebările:
S în c ît timp parcurgi distanţa dintre locuinţa S Ce înseam n[ a măsura?
ta şi şcoală? S Cum se determ in[ valoarea unei
S C îţi litri de apă consumă familia ta într-o zi? mărim i?
S Cam c ît cheltuie=te fam ilia ta pentru a se S Ce este SI? La ce folose=te?
alimenta într-o zi? S Care sînt unităţile de m [s u r[ fun­
b) La ce te-ar ajuta aceste măsurări? damentale? Cum se noteaz[?
3 Efectuează diverse măsurări stabilite de tine şi de colegul tău de bancă. Foloseşte al­
goritm ul din pagina 24.
4 a) înregistrează într-un caiet performanţele obţinute de tine la unele probe sportive:
s ă ritu ri în lungim e, în în ălţim e; alergă ri; căţărări etc.
b) Compară rezultatele tale cu cele ale colegilor de clasă. Construieşte un tabel. Trage
concluzii.
5 Navighează pe Internet, consultă alte surse şi află noile recorduri mondiale.

Află mai mult!

• Ashrita Furman a înregistrat cele mai multe recorduri mondiale. Din 100 de încercări
i-au reuşit 98, printre care recitarea unui poem în 111 limbi, parcurgerea a 130 de kilo­
metri avînd pe cap o sticlă cu lapte etc.
• Tn 2005, „Colecţia de Aur” Mileştii Mici a fost înre­
gistrată în Cartea Recordurilor (Guinness World
Records) ca fiind cea mai mare colecţie de vinuri din
lume. Aici se păstrează circa 1,5 milioane de butelii
cu vin.
• Tn 2008, Cleopatra Stratan a fost inclusă în Cartea
Recordurilor cu titlul de „cea mai tînără interpretă de
succes” . Ea a fost înscrisă de 6 ori în Guinness World
Records.
• Alte recorduri:
...primul desen animat în care toate personajele vor­
beau - desen animat cu Mickey Mouse, SUA, 1928;
...cea mai mare cutie de ciocolată - 1 689 kg. Cutia a avut o înalţime de 5,04 metri şi
o lăţime de 3,5 metri.
...primul cimpanzeu care a utilizat un calculator - cimpanzeul Lana, trei ani de exer­
sare, 1972.

Acţionează!
Ai g rijă de sănătatea ta!
a) M ă soară-ţi p e rio d ic tem p e ra tu ra ,
pulsul (norma la copii este între 70 şi
100 de bătăi pe minut).
b) Ce record mondial ţi-ai dori să rea­
lizezi? De ce ai avea nevoie pentru
a-ţi atinge scopul?
 II 2.1. Măsurarea
lungimii
Termeni-cheie:
• lungime
—

• metru
\

• m ultiplu al metrului
• subm ultiplu al metrului

Informeaza-te!
IN F O 1 Lungimea este o dim ensiune lin ia ră a c o rp u rilo r din
spaţiu. Ea mai exprimă şi distanţa dintre două corpuri.
Raportarea lungim ii unui corp la lungimea etalon înseam nă
măsurarea lungim ii acestuia.
Conform SI, unitatea pentru măsurarea lungim ii este m etrul.
Instrumentul principal de măsurare a lungim ii (metrul) poate fi:
lin ia r (folosit la măsurarea stofelor, lungimii, lăţimii, grosimii obiec­
telor), de tîm plărie, de cro ito rie etc. Există şi alte instrumente de
măsurare a lungim ii: ruleta, şublerul.
3 Ce i nstru m e n te de m ăsurare a lu n g im ii ai u tiliz a t? Cu ce scop ?

IN F O 2 • C ite=te schem a:
M ultiplii m etrului:
^ decametru (dam) 1dam = 10 m
^ hectometru (hm) 1 hm = 10 dam = 100 m
^ kilometru (km) 1 km = 10 hm = 100 dam 1 000 m *10

Subm ultiplii m etrului: * 10 1dm

Exemple:
^ decimetru (dm) 1m = 10 dm * 10 1 cm -io
^ centimetru (cm) 1m = 100 cm 1 cm = 10 mm
1 mm :1o
^ m ilim etru (mm) 1m = 1 000 mm 1 dm = 10 cm = 100 mm
Observă că un multiplu (un submultiplu) al metrului este de 10 ori mai mare (mai mic)
decît cel imediat superior (inferior).
Lăţimea, în ălţim ea şi grosim ea se măsoară cu ace Ieaşi unităţi de măsură ca şi
lungimea. Unitatea de arie, conform SI, este m e trul pă trat (m 2): 1m2= 1 m x l m .
â Ce ai putea m ăsura cu fie care d in tre m u ltip lii =i s u b m u ltip lii m e tru lu i?
 m
IN F O 3 In Antichitate, oamenii foloseau ca unităţi de măsură unele părţi ale
corpului. De obicei, aceste instrumente erau stabilite de un grup sau de o
com unitate de oameni, lată doar cîteva unităţi de măsură a lungim ii utilizate
de civilizaţiile din trecut: degetul, palm a, co tu l - la egipteni; uncia, picioru l,
p a s u l- la romani; yardul, folosit mai tîrziu de negustorii englezi la măsurarea
stofelor, egal cu distanţa de la bărbie pînă la vîrful degetelor m îinii întinse în
lături. /fQ \

palmă

yard
Moldovenii au folosit ca unităţi de măsură a lungimii palm a (circa 30 cm),
cotu l (aproximativ 64 cm), stîn je n u i (circa 2,20 m), pogonul (cam jumătate de
hectar). Aceste informaţii datează din secolele XVI-XVII.
Astăzi, oamenii utilizează unitatea de măsură valabilă pentru toţi - m etrul.
• Realizează m ă sură ri fo lo s in d unele u n ită ti de m ăsură enum erate.

Exersează! Reflectează! Acţionează!

Explică:
a) destinaţia instrumentelor reprezentate în pagina 26;
b) procedeele de măsurare cu aceste instrumente.
Folosind schema din INFO 2, efectuează transformările:
S 1 dm = 10 cm = ... mm; S3000 dam = ... hm = ... km;
* 2500 mm = ... cm = ... dm; v / km = ... hm = ... dam.
Măsoară şi află:
a) cîte palme are banca ta; cîte coate are tabla; c îţi stînjeni are clasa;
b) aria manualului de Ştiinţe.
4 Răspunde la întrebările date, argumentînd răspunsul.
S Cum se calculează aria unui pătrat, a unui dreptunghi?
S Care formulă corespunde ariei pătratului şi care ariei dreptunghiului?
S=axa S=axb
 Biuretă digitală

Informeaza-te!
IN F O 1 în viaţa de zi cu zi, omul simte nevoia de a măsura spaţii ocupate de cor­
puri, diferite cantităţi de lichid (lapte, ulei, benzină etc.). Spaţiul ocupat de un corp
constituie v o lu m u l acestuia. Pentru a stabili volumul unui corp se utilizează diverse
vase gradate. ml ml
90 90
Cum poate fi s ta b ilită can titatea de co m b u s ­ 80 80
70
60 60
tib il necesar pentru alim entarea unui a u to tu rism ? 50 50
40 40
Pentru a afla v o lu ­ 30 30
20 20
m ul unui c o r p sol id 10

cu formă regulată sau

neregulată, acesta tre­
buie scufundat în tr-o m ensură cu apă. Vo l umul apei
dezlocuite echivalează cu volumul corpului scuf undat
(im aginile 1, 2).
• Efectuează cîte va m ă su ră ri pentru c o n firm a re a
v e rid ic ită ţii
> re z u lta tu lu i.
Unitatea de măsură pentru volum în SI este m e tru l
cu b (m 3).
 IN FO 2 Unele corpuri, cum ar fi urciorul, paharul,
acvariul, borcanul, butoiul, cisterna, au volume
interioare num ite ca p a cită ţi. Pentru măsurarea
capacităţii se foloseşte litru l (l).
Pentru determ inarea volum ului lic h id e lo r şi
gazelor se folosesc: m ă suri din s tic lă de forme
variate, c ilin d ri gradaţi, pipete pentru măsurarea
unei cantităţi mici de lichid, biurete - utilizate în
laborator, s e rin g i - pentru măsurarea cantităţii de
medicament, fio le gradate, m ăsuri m etalice de ca­
pa cita te - pentru măsurarea lichidelor alimentare,
alcoolului şi petrolului.
• E stim ează cap acita tea va s e lo r care se a flă
la în d e m în a ta.
• Găse=te o m o d a lita te de ve rifica re .

IN F O 3 Pentru că există capacităţi de măsurat mai mari sau mai mici decît un litru,
s-au creat m ultipli şi subm ultipli ai litrului.
• C ite=te j schem ele. Schema 1
M ultiplii litrului:
^ d e c a litru (dal): 1da l = 10 l
^ h e c to litru (hl): 1hl = 10 da l = 100 l
^ k ilo litru (kl): 1kl = 10 hl = 100 da l = 1000 l
Submultiplii litrului:
^ d e c ilitru (dl): 1l = 10 d l ( *10 1 c l
Exemple:
^ c e n tilitru (cl): 1l = 100 c l 1 m l :10J 1 cl = 10 ml
v^ m ililitru (m l): 1l = 1000 m l
1 dl = 10 cl = 100 ml
Schema 2
C orespondenţa d in tre u n ită ţile de cap acita e =i de volum
1000 l 100 l 10 l 1l 0,11 0,01 1 0,0011
U nităţi de capacitate
1 kl 1 hl 1 da l 1l 1 dl 1cl 1 ml
Unităţi de volum 1 m3 0,1 m3 0,01 m3 1 dm3 100 cm3 10 cm3 1 cm3

1 dm
U nitatea de volum egală cu 1 dm3 corespunde cu u n i­
tatea de capacitate egală cu 1l: 1- /
i k 1
1 dm3 =
1 dm 3 = 1 l 1 dm 1
J_ ■ii?
f 7 1L
 la mai mult!
• Cum p o ţi d e te rm in a • Cum p o ţi d e te rm in a v o lu m u l
v o lu m u l c u b u lu i p a ra le lip ip e d u lu i
V =a x a x a V =a x b x c
(a este latura cubului) (a - lungimea, b - lăţimea, c - înălţim ea)
a
------ >
* —

A
/
L

/
/

Î L

Exersează! Reflectează! Acţionează!

1 Defineşte noţiunile: volum, capacitate.
în ce domenii este necesară măsurarea volum ului/
capacităţii?
2 a) Măsoară lichidul dintr-un vas folosind ca instrumente
de măsură vase diferite: o ceaşcă, un pahar, un borcan.
b) Concluzionează.
3 Măsoară:
Svolumul apei dintr-o cană, dintr-un pahar, dintr-o farfurie etc.;
S capacitatea diferitor vase: a unui urcior, a unei căni, a unui
borcan etc.; • Volumul
S capacitatea diferitor eprubete. Pămîntului este de
1 080 mlrd. km3.
4 Transformă folosind schema 1 din INFO 3. f • Volumul Lunii este
a) 3 000 dal = ... hl = ... kl; b) 1 500 dl = ... l = ... dal; de 22 mlrd. km3. (Află, cu
c) 7 000 l = ... hl = ... kl. aproximaţie, de cîte ori
este mai mare volumul
5 Omul consumă zilnic aproximativ doi litri de apă.
Pămîntului decît volu­
Estimează cîţi litri de apă va consuma: mul Lunii.)
S într-o saptamînă; S într-un an;
S într-o lună (31 de zile); S într-un sfert de veac.

3!
II 2.3. M ăsurarea m asei

Informeaza-te!
IN F O 1 Masa este o m ărim e a co rp u rilo r care poate fi
m ăsurată. Aceasta se notează cu simbolul m. Pentru a
măsura masa unui corp, este necesar de a compara masa
acestuia cu o masă etal on. în S iste m u l In te rn a tio n a l,
unitatea de măsură pentru masă este k ilo g ra m u l (kg).
Masa unui corp solid se măsoară cu ajutorul balanţei,
prin cîntărire. La măsurarea masei unui corp este nece­
sară com pararea acesteia cu unitatea de masă. Com­
pararea se face cu ajutorul aparatelor de cîntărit: balanţe,
bascule, aparate m ecanice şi electronice.
Pentru a afla masa pietrelor preţioase se foloseşte uni­ Platformă de cîntărire
tatea de măsură numită carat, care este egală cu 0,2 g. pentru autovehicule
 IN FO 2 Pentru diverse necesităţi practice, se fo­
losesc şi alte unităţi.
• C ite=te schem a.
S m ilig ra m (m g): 1 mg = 0,001 g = 0,000001 kg
S gram (g): 1 g = 0,001 kg
S ch in ta l (q): 1 q = 100 kg
S to n [ (t): 1 t = 1 000 kg

1t

Exemple:
(2 1g = 1 000 mg
1 kg = 1 000 g
Deşi, conform sem nificaţiei elementului de compu­
nere kilo, un kilogram este egal cu 1000 de grame, nu
gramul este considerat unitate principală de măsură
pentru m asă, ci kilogram ul, pentru com oditatea
cîntăririlor în situaţii practice cotidiene.
Un kilogram este masa unui litru de apă distilată
Cîntar de laborator la tem peratura de 4 °C, la presiune normală.
Chintalul se foloseşte în special la cîntărirea ce­
• Ce măsurări reprezintă imaginile realelor.
1 şi 2 din pagină?

m = m2- m1

Uneori eşti nevoit să ştii masa medie a unor

corpuri. Aceasta se poate stabili pe baza unor
cîntăriri multiple. Dacă, spre exemplu, vrei să afli
masa medie a unei gutui, este necesar:
a) să cîntăreşti trei fructe de diferite mărimi;
b) să aduni rezultatele obţinute;
c) să îm parţi rezultatul la 3.

m1+ m2 + m3
mm
3

• A p lic [ a lg o ritm u l propus.

Exersează! Reflectează! Acţionează!
1 Răspunde la următoarele întrebări:
S Ce numim masa unui corp?
S Cu ce instrumente poate fi măsurată masa corpurilor?
S Cum se măsoară masa unui corp?
2 Doi elevi determină masa aceluiaşi corp. Primul elev
stabileşte valoarea de 2 250 mg, iar al doilea - 2,25 g.
Care elev a măsurat corect? Explică.
a) primul; b) al doilea; c) amîndoi.
3 Efectuează tra n sfo rm ă rile fo lo sin d schema din
INFO 2:
S500mg = ... g; S2 000g = ... kg;
S 170 q = ... kg = ... t; S g t = ... q = ... kg.

4 Află:
a) Smasa unui borcan de un litru cu miere de albine;
Smasa unui borcan de un litru cu ulei vegetal;
Smasa unui borcan de un litru cu apă.
b) costul 1 kg de pline, dacă se ştie că preţul unei
franzele cu masa de 250 g este de 2 lei 80 de bani. Cîntar pentru animale
• Scrie în caiet rezultatele obţinute la punctul a).
Compară-le. Concluzionează.
5 Ce cîntar ai folosi pentru a măsura: 100 g de unt,
o franzelă, 1 kg de cereale, 10 kg de ceapă, un sac
de cartofi? •

• Confecţionează o ba-
la n ţă -ju c ă rie . Pentru
aceasta vei avea nevoie
de carton sau de două
c u tii de c h ib ritu ri, de
scîn d u re le , cuie, aţă
(vezi m odelul).
• Estimează masa unor
obiecte folosind altele,
a căror masă o cunoşti.
II 2.4. M ăsurarea temperaturii
Informeaza-te!
IN F O 1 Tem peratura indică gradul de încălzire a unui corp.
Pentru măsurarea tem peraturii diferitor corpuri se uti­
lizează instrumente speciale numite term om etre. Se cunosc
mai multe tipuri de termometre: eco log ice (pentrum ăsurarea Termometru
te m p e ra tu rii a p e i din sol, p e n tru m ăsurarea tem p e ra tu rii timpanic
aerului atm osferic de in te rio r ş i de exterior, pentru m ăsurarea
g radu lui de poluare a m ediului), m ed i ca Ie (pentru m ăsurarea
tem peraturii corpului uman), de la bora tor (pentru m ăsurarea Reţine!
tem peraturii unor fenom ene produse în laborator).
• în cazul creşterii tem­
Se cunosc mai multe tipuri
peraturii corpului pes­
de term om etre pentru m ăsu­ te 37,5 °C, apelează ia
rarea te m p e ra tu rii c o rp u lu i un medic.
uman: cu mercur, digitale, ora­ • Termometrul m edical
le tip su ze t[, tim panice (pentru conţine mercur - o
t]m p lă =i ureche), ad ezive . substanţăi deosebit de
Lichidul din termometre poate toxică. Dacă acesta
fi mercur sau alcool. se sparge, trebuie:
a ) să culegi cu mare
Termometru adeziv Termometrele s]nt folosite ]n
diverse domenii: în m edicină, atentie, într-un vas
cu apă, toate bulele
în m eteorologie, în industrie, în laboratoare = tiin \ifice , în
de mercur, fără să le
a g ric u ltu r[ etc. atingi cu mîna (o poţi
Temperaturile foarte ridicate pot fi măsurate cu un bolo­ face cu ajutorul unei
metru, care determ ină căldura unui obiect, fără a-l atinge. foi); b ) să aeriseşti
Ai fo lo s it vreodată un te rm o m e tru ? Relatează. bine încăperea.
(Ce ai m ăsurat, ce fel de te rm o m e tru ai u tiliz a t, la ce
ţi-a fo lo s it această m ăsurare?)
â Prin ce se aseam ănă te rm o m e tre le ?
Bolometru

IN FO 2 Termometrul este etalonat ]ntr-o anumită scară.

A n d e r s C e ls iu s (1 7 0 1 -1 7 4 4 ),
fizician suedez,
autorul scării termometrice
Există diverse scări termometrice: C e lsiu s (°C), K elvin (K):
0 °C = 273,15 K. De=i unitatea de măsură a tem peraturii ]n
SI este gradul K elvin (K), cea mai utilizată răm]ne scara
Celsius. Aceasta este divizată ]n 100 de părţi egale, ]ntre
punctul de topire a gheţii (0°) =i punctul de fierbere a apei
(100°). Fiecărei diviziuni ]i corespunde un grad Celsius.
Temperatura normală a corpului unui copil poate fi ]ntre
36,1 =i 36,9 °C.
[?5 Cum se num esc te m p e ra tu rile de peste 0 °C?
Dar cele sub 0 °C?
C? Care este te m p e ra tu ra n o rm a lă a c o rp u lu i um an?
 Exersează! Reflectează! Acţionează!
Completează enunţurile:
S Temperatura este o mărime fizică care ... .
S ... sînt instrumente de măsurare a temperaturii corpurilor. 1
S Cea mai utilizată scară termometrică este ... .
S Rezervorul termometrului medical conţine ... - o substanţă foarte ... .
S Termometrele sînt utilizate în ..., ..., ... .
Răspunde la întrebările:
Cum se măsoară temperatura unui corp?
b) Cu cîte grade s-a încălzit un corp a cărui temperatură a crescut de la -7 °C pînă la 15 °C?
a) Compară între ele termometrele pentru măsurarea
temperaturii aerului şi a apei. Lucru în echipă
b) Descrie procedeul de măsurare.
1 Cu ajutorul unui termome­
Descrie imaginile din pagină. tru medical măsuraţi tem-
j

Construieşte un grafic în care să arăţi variaţia tem­ peratura corpului fiecărui

peraturii pe parcursul unei săptămîni, în baza bule­ membru al echipei.
tinelor meteo. (Pentru o măsurare cît mai precisă, îţi 2 în baza datelor înregistrate,
sugerăm să înregistrezi valorile dimineaţa, la amiază, d e te rm in a ţi tem peratura
seara, calculînd media.) medie.
Realizează un studiu individual asupra dezvoltării
unor plante raportat la condiţiile de mediu (căldură, lumină, umiditate).
b) Prezintă, în scris sau oral, rezultatele şi concluziile.
c) Discută cu colegii despre rolul căldurii în viaţa noastră.

Proiect
Alegeţi unul dintre subiecte si realizaţi un proiect de grup.
Importanţa descoperirii focului in dezvoltarea omenirii.
b) Surse alternative de dobindire a energiei.
Efectul de sera şi încălzirea globala.
Conservarea energiei.
Materiale folosite in construirea locuinţelor pentru a minimiza consumul de căldură.

Acţionează!
Enumera situatn in care cunoaşterea
temperaturii este absolut necesara.
Ce acţiuni de protejare a corpului tau
vei întreprinde: m sezonul canicular, m
perioada rece a anului?
50 °C
II 2.5. M ăsurarea timpului
Termeni-cheie:
tim p
secundă
zi
lună
an
ceasornic

escoperă singur! Ceas de masă digital

Observă imaginile. Numeşte tipul de ceasornic ce poate fi utilizat:

a) la stabilirea duratei unei lecţii; mersului trenurilor (ora plecării
şi ora sosirii); tim pului în care un atlet parcurge o anumită distanţă
(100 m, 1 km etc.);
b) la stabilirea tim pului preconizat pentru realizarea unei sarcini
un m inut, c in c i minute, zece minute.
c) ca semnal automat la momentul do rit (deşteptarea,
prepararea bucatelor etc.).
Iniţiaţi o discuţie despre timp. Cronometru
Plan. a) Necesitatea determ inării şi măsurării tim pului.
b) Instrumente de măsurare a tim pului. 6■
Deşteptător
c) Utilizarea ceasornicului.
d) Metode de stabilire a tim pului în Ceas de mină
e) Timpul: trecut, prezent, viitor. _ mecanic

Orologiu

Clepsidră
Informeaza-te!
IN FO 1 Este foarte important, în zilele
noastre, să cunoaştem cu precizie timpul.
Ce este, de fapt, tim pul?
T im pu l reprezintă o succesiune irever­
sib ilă a evenim entelor: tre cu t-p re ze n t-vii-
tor. Timpul este greu de definit. Durata de
tim p scursă între două evenimente este
numită in te rva l de timp.
Ordinea cronologică şi duratele fenome­
nelor sînt independente de observator. De
asemenea, tim pul nu este influenţat de
obiectele sau fenomenele ce au loc. Tim ­
pul „curge” într-un sens bine determinat:
dinspre trecut, prin prezent, spre viitor.
Pentru a m ăsura tim pul, tre buie să
compari durata unui fenomen cu unitatea
de tim p etalon. în SI, unitatea de măsură
pentru tim p este secunda (s) cu m u ltip lii
şi su b m u ltip lii ei.
• C ite şte
j schem a: = 60 min. =
1 ora
=3600s
â Ce a c tiv ită ţi vei
m [s u ra în ore? Dar 1 min. = 60 s
în m inute, secunde?
1 s = 1 000 ms
Ceas de perete
IN FO 2 In decurs de mii de ani, oamenii
se orientau în tim p urmărind soarele. Se
trezeau cînd soarele răsărea, prînzeau
cînd acesta era sus pe cer şi mergeau la
culcare după apus. Primele ceasuri - ca­
dranele solare, ceasurile de apă, ceasurile
de foc (lumînări gradate), clepsidrele - au
fost înlocuite cu cele mecanice odată cu
apariţia necesităţii de a măsura timpul.
Astăzi, ce a so rn ice le indică cu exacti­
tate ora, minutele, secundele. Astfel, atunci
cînd măsurăm timpul, putem folosi un ceas
de perete sau un cronom etru. Sînt utiliza­
te pe larg ceasul de m înă, deşteptătorul,
orologiul etc.
Există şi aşa-numitele c e a so rn ice ra ­
d io a ctive . Cu ajutorul acestora, oamenii
de ştiinţă măsoară intervale de tim p foarte
mari - mii, sute de mii şi chiar milioane de
ani. Spre exemplu, vîrsta unei roci.
• D escrie ce a s o rn ic u l pe care îl fo lo ­
se şti cel mai des.

O bserva im a gin ea din pagina.

Cum crezi c [ fu n cţio
j n e a ză un
ceas s o la r? Relateaza.

Ceas solar
 IN F O 3 Universul poate fi com parat cu un
veritabil ceasornic datorită m işcării de rotaţie
(zilnice şi anuale) a Pămîntului şi Lunii. Z iua
este unitatea de măsură a tim pului ce repre­
zintă o mişcare completă de rotaţie a Pămîntu-
lui în jurul axei sale. S ăptăm îna este unitatea
de măsură echivalentă cu o fază a Lunii. Luna,
ca unitate de măsură, delimitează perioada de
la apariţia pe cer a Lunii noi pînă la următoa­
rea apariţie a acesteia. Mişcarea de revoluţie
desemnează anul, o altă unitate de măsură a
tim pului.
C ite şte schem ele.

r 1 an = timpul unei rotaţii a Pămîntului în jurul

Soarelui = 12 luni = 365 (366) de zile
1 i n[ > timpul unei rotatii a Lunii în jurul
1 lună Pămîntului = 28, 29, 30, 31 de zile
= 10 secole = 100 de
1 mileniu decenii = 1000 de ani

r 1 săptămînă = o fază a Lunii = 7 zile 1 secol = 10 decenii = 100 de ani

1 zi = 24 de ore 1 deceniu = 10 ani

Sistemul de divizare a timpului în ani, luni, săp tăm îni şi zile, bazat pe fenomenele
periodice ale naturii, este reprezentat de calendar.
în ce s itu a ţii si cum fo lo s e ş ti ca le n d a ru l?

Maşina timpului este o maşină imaginară cu

care se poate călători fictivîn timp, spre viitor
sau în trecut. Pe oamenii de ştiinţă îi preocupă
în mod serios această idee preluată de la Al-
bert Einstein. Realizarea unei astfel de maşini
rămîne un vis al omenirii.
Maşina timpului•

• Cum îţi imaginezi tu maşina

tim pului? Deseneaz-o.
Exersează! Reflectează! Acţionează!
1 Defineşte noţiunile:

tim P c e * s o r t ) jc secunda
a măsura (timpul)
2 a) Calculează:
S3 secole şi 3 decenii = ? ani;
S 1 mileniu şi 8 secole = ? ani;
S8 milenii = ? secole = ? decenii = ? ani;
S20 de decenii - 1 secol = ? decenii;
S 1 mileniu - 6 secole = ? secole;
S 1 mileniu + 4 secole + 5 decenii = ? decenii.
b) Calculează cîte secole şi cîte decenii au trecut
de la data m or\ii lui +tefan cel Mare (2 iulie
1504) şi p în ă în prezent.
Realizează un poster cu tipurile de ceasuri exis­
tente.
4 Enum er[ cel pu\in 5 situa\ii care necesit[ m [-
surarea tim pului.

lDocumenteaz[-te despre
ceasul de flo ri creat de
Carolus Linnaeus.
 II 3. Experimentul

Informeaza-te!
IN F O 1 Pentru a afla de ce are loc un
anum it fenomen, oamenii de ştiinţă efec­
tuează diverse observaţii în urma cărora
obţin inform aţii, date. Pe baza acestora,
ei lansează presupuneri ştiin ţifice . Apoi
efectuează experim ente (ce rce tă ri) care
confirm ă sau infirm ă presupunerile.
în cadrul experimentului se determină
specificul proceselor ce decurg în corpurile
vii şi nevii sau cu ajutorul acestor corpuri.
Orice experiment poate fi repetat de mai
multe ori în diferite condiţii.
[ 5 De ce tre b u ie repetate unele expe­
rim ente?

IN F O 2 E xperim entele ş tiin ţific e

se rea Iizează, de obicei, în la b o ra ­
toare - încăperi prevăzute cu insta­
laţii speciale, aparate de observare
şi instrumente de măsurare. Une Ie
experimente mai simple pot fi desfă­
şurate şi în condiţiile şcolii (cabinet
de fizică, de chimie, de biologie etc.).
• V izitează un laborator. D escrie-l.

Exersează! Reflectează! Acţionează!

1 Răspunde la întrebările: a) Ce presupune un experim ent?
b) De ce se recurge la experimentări?
c) Ce ai dori să experimentezi? De ce?
Compară observarea cu experim entul.
întocmeşte o listă cu fenomene, corpuri despre care ai dori
să ştii mai multe sau poate să le experimentezi.
b) Elaborează un proiect/referat. Efectuează experimente în
baza unui plan.
c) Prezintă, după un timp, cele realizate în faţa colegilor.
Fă schimb de idei, opinii cu aceştia.
II Autoevaluare

Stabileşte corespondenţe.

Observaţia Cum ai demonstra că apa este un

corp lich id ? Relatează.

provocarea intenţionată
a unor fenomene în
scopul observării lor
4 u
Completează spaţiile libere con­
form modelului:
• lungime metru m
selectarea, • volum
adunarea, fixarea datelor • capacitate
espre corpuri, fenomene • mas[
• timp
• temperatur[

Numeşte unităţile de măsură utilizate pentru

a afla:
a) distan\a de la Chi=in[u p]n[ la Soroca;
Cu ajutorul unei mensuri, află
b) ]n[l\imea unui bloc de locuit;
c) l[\imea b[ncii;
L4 volumul unui măr, a l unui cartof.
d) grosimea manualului de +tiin\e, clasa a V-a; Scrie rezultatele ]n cm 3.
e) grosimea unui fir de p[r.

a) Rezolvă careul şi descoperă pe orizontala AB denumirea intervalului măsu­

rat în ore, minute, secunde.

( 3 4 5
(2 © © Ceasornic care sun[ automat la o o r[ fixat[.
(2 Unitate de m [s u r[ a timpului ce reprezint[ o
B mi=care de rota\ie complet[ a P[m]ntului ]n jurul
axei sale.
@ Ceas de foc.
© Unitate de m [s u r[ echivalent[ cu o faz[ a Lunii.
✓ © Unitate de m [s u r[ a timpului desem nat[ de
mi=carea de revolu\ie.
® Ceas de nisip.

^ *
b) Cum înţelegi expresia Tim pul p ie rd u t nu se m ai întoarce?
 Hi SUBSTANŢELE
IM NATUIR+

V e i ş ti Vei şti să fa c i V e i ş ti s ă acţio n e z i

• Să recunoşti • Să descrii o substan\ă în baza pro- • Să reacţionezi adecvat
materialele din prietă\ilor. în s itu a ţii p e riculoase
care sînt produse • Să efectuezi experien\e pentru ve ri­ pentru viaţa ta.
obiectele. ficarea proprietăţilor substan\elor. • Să te im plici în acţiuni
• Să distingi stările • Să stabileşti relaţii cauză-efect re­ concrete de p rotecţie,
de agregare. fe rito r la poluarea aerului, apei şi în g rijire şi conservare a
• Să relatezi despre solului. mediului din localitatea
im portan\a aeru­ • Să interpretezi impactul circuitului natală.
lui, apei şi so Iului apei în natură asupra Pămîntului şi
pentru via\ă. asupra vieţii.
• Să colaborezi la elaborarea şi realiza­
rea unui proiect de grup referitor la
protecţia, în g rijire a şi conservarea
mediului.
III
* -J

Ammteşte-
Care sint proprietăţile corpurilor solide, Termeni-cheie:
lichide si • substanţe
Din ce este compus aerul? • amestecuri
Ce ştii despre structura corpurilor? de substanţe
• substanţe organice
• substanţe anorganice
sing
1. Stabileşte corespondenţe între obiectele şi cuvintele din imagine
mase plastice 2. Experimentează:
porţelan a) Obţine amestecuri din:
lemn S apă s i sare; S apă s i cafea solubilă;
h îrtie S apă s i n isip ;
s tic lă Sp ilitu ră de fie r s i p ra f de cretă.
m etal b) în c e a rc ă să sep ari acum aceste
amestecuri. (Stabileşte metoda de
separare.)

Informeaza-te!
IN F O 1 Toate obiectele care te înconjoară (masa, cartea, foarfeca, cuţitul, televizorul,
mingea etc.) sînt produse din diverse materiale numite su b sta n ţe (oxigen, fier, alum i­
niu etc.) sau din am estecu ri de su b sta n ţe (sticlă, mase plastice, hîrtie, cauciuc etc.).
Substanţele în natură sînt foarte variate. Ele se deosebesc după anumite carac­
teristici. C him istii le-au clasificat în su b sta n ţe o rg a n ice si su b sta n ţe an organice.
Substanţele organice provin din plante si animale. Substanţele anorganice - din natura
nevie.
• C ite şte schem a.
SUBSTANŢE SI AMESTECURI DE SUBSTANŢE

o rg a n ice an org anice

n a tu ra le a rtific ia le n a tu ra le a rtific ia le
grăsimi, vitamine, petrol, margarină, apă, sare de bicarbonat de sodiu
cauciuc natural, mătase, vopsele, bucătărie, nisip, {sodă de mîncare),
lapte, gaz natural, cărbune mase plastice, argilă, cretă, aer, ghips medical,
de pămînt, propan etc. detergenţi etc. oxigen, ghips etc. ciment, sticlă etc.
• încearcă să descrii o substan ţă. (Vezi ru b ric a în v a ţă să în v e ţi.)
 IN F O 2 Am estecurile se formează prin com binarea a
două sau mai multe substanţe. Cele mai importante ame­
stecuri de substanţe fără de care nu am putea trăi s]nt
aerul =i apa. Ca să ]nţelegi mai bine structura corpurilor,
]ncearcă să separi unele amestecuri. Astfel, vei observa
că sarea, fiind solubilă, nu dispare, ci se transformă. Ea
se separă prin cristalizare. Nisipul se depune pe fundul
vasului - se sedim entează, iar pentru a-l separa - se
filtrează. Magnetul atrage pilitura de fier, separ]nd-o de
amestec. Un lichid trece ]n stare de vapori prin fierbere,
apoi, prin răcire, se condensează, proces numit distilare.
A=a se obţine alcoolul.
Substanţele s]nt compuse din elemente de acela=i fel
sau din elemente diferite. Cele care conţin elemente iden­
tice se numesc substanţe sim ple. Substanţele alcătuite
din elemente diferite se numesc substanţe compuse.
â Din ce su b sta n te i /a m e ste cu ri de su b sta n ţe s în t
j

a lcă tu ite o b ie cte le din cla sa ta?

Descrierea unei substanţe j

1 Determină:
S proprietăţile substanţei cu ajutorul orga­
nelor de simţ (culoarea, forma, gustul,
mirosul, duritatea);
S starea acesteia (solidă/lichidă/gazoasă).
2 Compar-o cu alte substanţe.
3 Determină influenţa ei asupra organis­
melor vii (pozitivă/negativă).
4 Stabileşte
> moduri si
i situaţii
> concrete de
utilizare a substanţei descrise.

Ştiinţa care se ocupă cu studiul

substanţelor
» toxice se numeşte
j toxi-
toxi
cologie.
Atenţie la ce guşti, miroşi, pipăi!
Multe substanţe, precum detergenţii,
spray-urile, mercurul, petrolul ele.,
etc .,
sînt deosebit de toxice!
Consumă alimente organice. Un ast­ ast-
fel de aliment nu conţine pesticide şi
 Exersează! Reflectează! Acţionează!
1 Iniţiază o discuţie cu colegul tău de bancă utilizînd planul dat:
a) Ce este o substanţă? c) Cum se formează un amestec de substanţe?
b) Care este diferenţa dintre o substanţă d) Care sînt asemănările şi deosebirile dintre o
şi un amestec de substanţe? substanţă simplă şi una compusă?
2 Completează tabelul alăturat. Corp Substanţă Fenomen
Numeşte substanţele din care sînt Ceaţă
confecţionate obiectele din imagine. Apă
Ploaie
Ninsoare
Fulgi de zăpadă
A isberg
Nori
Picătură de apă
Zi
Lemn
Copac

Comparăîntre ele substanţele (vezi rubri- Completează enunţurile:

ca învaţă să în ve ţi, pagina 45): a) Aerul este un amestec din ....
^ amidon, zahăr, sare de bucătărie; b) Ciocolata este un amestec din ... .
^ apă, oţet, apă de colonie. c) Ceaiul este un amestec din ... .
..... . b) Cu ajutorul căror sim ţuri le-ai deosebit?
c) Identifică tipul de substanţe.
6 Adevărat (A) sau fals (F).
a) Apa cu zahăr este un amestec. b) Apa este o substanţă pură.
c) Depunerea unei substanţe insolubile într-un lichid se numeşte distilare.
7 Alege cîte două substanţe din care se pot obţine amestecuri: ulei, sare, orez, lapte, apă,
oţet, detergent, gumă de mestecat.

Acţionează!
Citeşte informaţia:
La început, produsele organice care poluau natura se descompuneau
Insa, odata cu dezvoltarea industriei, unele deşeuri se descompun in decurs de
zeci, sute şi chiar mii de ani.
Perioada de descompunere a unor deşeuri
^ciotul de măr - 5 săptămîni ^încălţămintea din
^şerveţelul din bumbac - 3 luni; ^cutia de Coca-Cola - 500 de ani
^guma de mestecat - 5 ani; ^PET-urile - pînă la 1 000 de ani.
Concluzionează. Cum vei proceda de acum încolo?

46
 2. Stările de agregare
ale substanţelor Termeni-cheie:
• stare de agregare
• substanţă solidă
• substanţă lichidă
• substanţă gazoasă
• duritate
• Ce proprietăţi ale corpurilor solide, lichide, gazoase cunoşti? • solubilitate
• La ce-ţi folosesc cunoştinţele despre starea corpurilor? • fluiditate
I A

-ng

dintr-o stare în alta?

în ce situaţii este folosită apa în
stare lichidă, solidă, gazoasă?

Informeaza-te!
IN F O 1 Cele mai multe substanţe se află
în una dintre cele trei stări: solidă, lichidă,
gazoasă. Apa se găseşte din abundenţă
în toate cele trei forme. în ştiinţă, fiecare
dintre aceste forme este denum ită stare
de agregare a substanţei. Aflîndu-se în
una dintre aceste stări, substanţa are
p roprietă ţ i sp e cifice . D atorită acestor
proprietăţi, substanţele pot fi deosebite,
descrise şi utilizate adecvat.
în stare lichidă, apa acoperă 2/3 din
suprafaţa Pămîntului, iar în stare solidă
fo rm e a z ă c a lo te g la c ia re (m a s ă de
gheaţă). Atm osfera conţine o cantitate
considerabilă de apă în stare gazoasă. în
natură nu există apă pură. Datorită inte­
racţiunilor cu mediul, ea conţine substanţe
minerale şi organice.
3 în ce stă ri se a flă c o rp u rile din
lo c u in ţa ta?
 IN FO 2 M a jo rita te a c o rp u rilo r care te
în conjo ară au form ă şi volum bine deter­
minate. De aceea ele pot fi uşor percepute
prin pipăire. Aceste corpuri se numesc
co rp u ri solide, iar substan\ele din care sînt
form ate (metalul, lemnul, zahărul, sticla,
argila etc.) se numesc s u b s ta n ţe so lid e .
Alte proprietăţi ale substan\elor solide smt:
d u rita te a (foarte rezistente, pu\in rezis­
tente, se def ormează uşor/greu, moi, ca­
sante) şi s o lu b ilita te a (se dizolvă în apă).
Form a şi volum ul sînt proprietăţi speci­
fice corpurilor solide.
• D escrie unul d in tre c o rp u rile s o lid e
reprezentate în im a g in ile alăturate.

IN F O 3 + tii deja că apa este o s u b s ta n ţă lic h id ă . Aceasta

înseam nă că ea este flu id ă . Deoarece nu are formă stabilă, apa
ia forma recipientului în care se află. Lichidele au volum propriu.
Apa se separă de aer printr-o suprafaţă numită suprafaţa lib eră a
lich id u lu i (imaginea 1). Această suprafaţă este p la n ă şi orizontală
(excep\ie face suprafa\a lichidului care se află în contact direct
cu pereţii recipientului). Apa, laptele, sucurile, uleiul vegetal sînt
substan\e lichide.
• Efectuează experienţe pentru a d e te rm in a p ro p rie tă ţile
unei su b sta n ţe lich id e .

IN FO 4 O condiţie indispensabilă vieţii este prezenţa aerului în

atmosferă - o su b s ta n ţă gazoasă. El cuprinde tot spaţiul din jurul
nostru. Datorită proprietăţilor lui - incolor, inodor (fără miros), fără
formă, transparent - , aerul nu poate fi văzut, ci doar sim ţit (în tim pul
respiraţiei, bătăii vîntului).
Orice vas este umplut cu aer (imaginea 2 a, b). Aerul din interior
ia forma recipientului şi ocupă tot spaţiul în care
se află.
O altă proprietate a substanţelor gazoase este
flu id ita te a (gazele curg) (im aginea 3).
d? în ce d o m e n ii se u tilize a ză gazele,
d a to rită a ce sto r p ro p rie tă ţi?
Exersează! Reflectează! Acţionează!
i) Numeşte stările de agregare ale substanţelor,
b) Exemplifică substanţe în diferite stări
2 Trasează corespondenţe
solide •
lichide • ocupa f
gazoase • în care se afla

Compară apa cu gheaţa (repere: volum, masă, formă).

4 Formulează raţionamente de tipul cauză-efect.
Dacă nu este zăpadă, a tu n ci... .
Model: ...atunci plantele /cerealele cultivate toamna pot îngheţa.
5 Completează tabelul. Adaugă la acest tabel 2-3 exemple proprii.
Stare de agregare P roprietăţi generale

fă rîm ic io s
rezistent
gazoasă

culoare
lich id ă
so lid ă

moale
form ă

volum
m iros
Substanţa
gust

flu id
Aer
Apă
Oţet
S ticlă
Propan
Sare
Gheaţă

Z a h ă r+ 1 Observă substanţele din pahare.

Determină în su şirile acestora.
Apă + Z a h ă r+
2 Realizează amestecurile propuse
sare n is ip în imaginea alăturată.
Apă +
ulei 3 Concluzionează.

Acţionează!
a) Prepară un cocktail cu banane folosind un blender (sub supravegherea adulţilor)
Ingrediente: ^ 0 ,5 1frişcă lichidă (rece) ^ 1 -2 banane
cu gheaţă cu miere
b) Creează o reţetă proprie. Serveşte-ţi prietenii şi
 J L <S CQ /

ale substanţelor (1
_____

Termeni-cheie:
• divizibilitate
; • pulverizare
• moleculă
difuziune
dizolvant
solubilitate
diluare
diluant

Informeaza-te!
IN F O 1 Substanţele se aseamănă sau se deosebesc între ele prin proprietăţile lor.
Pentru a afla proprietăţile unei substanţe, trebuie să o descriem.
Ai observat că în unele situaţii (la prepararea cafelei şi a bucatelor, la adm inistrarea
pastilelor, la construirea caselor etc.) este nevoie să mărunţim anumite substanţe (res­
pectiv, boabe de cafea, de piper, pastile, piatră). Proprietatea substanţelor solide de
a fi divizate în părţi mai mici se numeşte d iv iz ib ilita te (experienţa 1 a). Substanţele
pot fi divizate pînă la starea de praf, pulbere (experienţa 1 b). De aceea procesul mai
este numit pulverizare. Chiar dacă aceste substanţe sînt mărunţite pînă la pulbere,
proprietăţile lor nu se modifică.
’ m o lecule
O substanţă poate fi divizată pînă la oparticulă\oax\e mică. Această
particulă se numeşte m oleculă. Moleculele substanţelor se află la o
anumită depărtare unele de altele, fiind în mişcare permanentă. Ele
interacţionează: se atrag şi se resping.
• C ite şte schem a alăturată.

\>
-j
5i
u ■4
 IN F O 2 Substanţele solide au m oleculele strîns legate
unele de altele, astfel în c ît nu se pot m işca liber. De aceea
solidele nu îş i m odifică forma.
Turnînd picături de cerneală într-un pahar cu apă (expe­
rienţa 2, pagina 50), ai observat că cerneala s-a extins, ames-
tecîndu-se uniform cu apa. Aceasta s-a întîm plat datorită agi­
Molecule ale taţiei moleculelor lichidelor care păstrează spaţiile dintre ele.
unei substanţe Moleculele unui lichid acţionează împreună, dar sînt le­
solide gate între ele mult mai slab decît în solide. De aceea, cînd paharul se
umple, lichidul se varsă din el.
Moleculele unui gaz sînt, de asemenea, într-o
continuă mişcare. Ele se mişcă mai liber şi mai
repede decît moleculele din substanţele lichide.
Cînd moleculele unei substanţe intră în contact cu
moleculele altei substanţe, are loc un proces numit
d ifu z iu n e (răspîndire în toate direcţiile). De exem­
Molecule ale plu, parfumul florilor este sim ţit deoarece moleculele Moiecuie aie
unei substanţe acestuia se amestecă cu cele ale aerului. unei substanţe
lichide • E xe m p lifică a lte d ifu z iu n i ale sub stan ţelo r. gazoase

IN F O 3 Datorită d ifu z iu n ii moleculelor Altele - uleiul, grăsim ile, nisipul - s în t

substanţelor se form ează soluţii. Intro-
ducînd zahăr, sare de bucătărie, sare de
lăm îie în apă, obţinem, în urma am es­
tecării, diverse soluţii. Substanţele care
se dizolvă (zahărul, sarea etc.) se numesc
s u b sta n ţe s o lu b ile , iar substanţ a care
dizolvă (apa) se num eşte solvent, sau
dizolvant. Proprietatea substanţelor de a
se dizolva în apă se numeşte so lu b ilita te .
Unele substanţe, precum ghipsul, pra­
ful de cretă, sînt p u ţin solubile în apă.
insolubile.
(?J }n j:ii con crete ai observat
s o lu b ilita te a s u b s ta n ţe
j lo r?
Dă exem ple.
Cel mai răspîndit solvent este apa, care
mai are şi proprietatea de a reduce gustul
(sărat, dulce) al unei soluţii. Acest proces
se numeşte d iluare. Apa, în acest caz, se
numeşte d ilu a n t.
• Ilustrează procesul de diluare.
 S olubile Inso lu b ile
Substanţe
în apă în apă
Exersează! Reflectează! 0 Zahăr
Acţionează! Sare
Ulei
1 i) E xplică n o ţiu n ile : d iv iz ib ilita te , p u lve riza re , A rg ilă
difuziune, solubilitate , diluare. N isip
Cretă
Stabileşte legături între aceste noţiuni. Săpun
2 încearcă să argumentezi de ce pestele sărat devine Făină de g rîu
mai puţin sărat după ce este ţinut cîtva tim p în apă.
3 Completează oral tabelul alăturat.
4 Compară: v apa cu mierea de albine;
cînepă floarea-soarelui 0 apa cu uleiul.
in
struguri ulei din i ] Citeşte schema alăturată.
semin\e măsline b) Ce fel de ulei foloseşte mama ta la pre­
dovleac porumb pararea bucatelor?
alte plante c) La ce mai este folosit uleiul?
soia medicinale
m 4. Proprietăţile generale
ale substanţelor (2)
Termeni-cheie:
• coeziune
• adeziune
• aderare
• capilaritate

Informeaza-te!
IN F O 1 Ş tii d e ja că to a te s u b ­
stanţele sînt form ate din molecule
care se atrag reciproc. Acest feno­
men se nume=te coeziune. Datorită
coeziunii dintre molecule, corpurile
solide =i lichide î=i menţin forma =i
volumul. Atracţie există =i între mo­
leculele a două substanţe diferite.
Proprietatea de lipire între două su­
prafeţe a două corpuri solide diferite
se nume=te adeziune. Două bucăţi
de fier, de plastic sau de sticlă pot fi
lipite doar prin încălzire.
â C are d in tre e x p e rim e n te le
efe ctua te ilu s tre a z ă co e ziu n e a si
j
care adeziunea?

IN FO 2 Aflate în diferite vase, lichidele se pot lipi sau nu de pereţii

acestora. Astfel, putem vorbi despre lic h id e aderente şi lich id e
neaderente. Proprietatea de lipire în tre două substanţe diferite,
una solidă şi alta lichidă, se numeşte aderare. Un lichid este aderent cînd
adeziunea e mai mare decît coeziunea şi neaderent - cînd
coeziunea este mai mare decît adeziunea.
La substanţele aderente/neaderente mai poate fi observat
fenomenul numit c a p ila rita te - proprietatea lichidelor de a
urca/coborî de la sine în tuburi foarte subţiri (capilare). Da­
torită cap ila rită ţii, plantele absorb apă şi săruri minerale
din sol (2).
• Ilu strea ză aceste p ro p rie tă ţi cu s itu a ţii d in viaţă.
Exersează! Reflectează! Acţionează!
• adeziune
1 Stabileşte corespondenţe.
Coeziunea este mai
• capilaritate
mare decît adeziunea.
A t r a c ţ ie r e c ip r o c ă în t r e • neaderare
m o le c u le le u n e i s u b s ta n ţe .
a • aderare
V-cV^Sn
• coeziune
Adezj,
1unea este t0 3 ^ e
mare mai
ltco eziun A t r a c ţ ie în t r e m o l e c u l e l e a
d o u ă s u b s t a n ţ e d if e r it e .

Descrie un fenomen care ar demonstra atracţia moleculelor,

încearcă să explici:
^ De ce raţele ies aproape uscate din apă?
De ce se udă hainele în timpul ploii?
4 Continuă, împreună cu colegul de bancă, mesajul:
învaţă de la toate substanţele din lume -
Oricare dintre ele ascunde o minune.
De la apă am învăţat (...),
De la (...) am învăţat...
m 5. Arderea

Termeni-cheie:
• ardere
• inflam abilitate
• com bustibil

Informează-te! ;
IN F O 1 In tre c u t, o a m e n ii se
închinau focului ca unui zeu. Fiind
îm blînzit, focul a ajutat omul în lupta
sa pentru existenţă: la prepararea
bucatelor, salvarea de frig, tinerea
la distantă a fia re lo r etc. Totodată,
focul a constituit întotdeauna şi o
mare prim ejdie. Pentru a-l supune
cu adevărat, oamenii trebuiau să-i
afle tainele. Si le-au aflat. Astăzi,
focul este folosit pe larg în toate
domeniile: în alim entaţie, în m edi-
c in [, în in du strie etc.
• Dă exem ple de fo lo s ire a fo ­
c u lu i în d iverse d o m e n ii, în via \a
de zi cu zi.
 IN FO 2 Pentru a arde, lucrurile tre­
buie să se încălzească suficient de
tare, în c ît să intre în reacţie cu oxi­
genul. De asemenea, trebuie să existe
o sursă de căldură care să iniţieze
arderea. A rde rea este un fenom en
chim ic care constă în oxidarea rapidă
a u n ei substanţe. Proprietatea unei
substanţe care se aprinde u=or =i arde
repede se nume=te in fla m a b ilita te .
A rderea este favo riza tă de anu­
m ite c o n d iţii: căldură, c o m b u s tib il
(su bstan ţe in fla m a b ile - cărbune,
petrol, gaze naturale, parafină), oxigen (gaz care
în tre ţ ine arderea). Lipsa uneia dintre acestea
duce la stingerea focului.
în urma arderii, substanţele se transform ă în
alte substanţe (fum, cenu=ă etc.). Odată trans­
formate, substanţele nu mai pot reveni la starea
iniţială.
în tim pul arderii, focul consum ă oxigen =i
degajă d io xid de carbon.
Ce o b iecte d in ju ru l tău se pot a p rin d e
uşor?
3 Cum poţi p re în tîm p in a s itu a ţiile de in ­
cen diu ?

mult!
La stingerea incen­
diilor se folosesc di­
ferite extinctoare. Ele
pot fi umplute cu apa,
pudra, spuma sau
gaz inert

IN F O 3 Există mai multe tipuri de com bustibil. Acestea se deosebesc după cantitatea
de căldură pe care o degajă în tim pul arderii.
• C ite şte
> schem a.
solizi (lemn, cărbune, turbă)

gazo=i (gaze naturale: metan,

COMBUSTIBILI
propan, butan, etan)

lichizi (alcool, benzină, păcură)

â Ce c o m b u s tib ili fo lo se =j te fa m ilia ta? }n ce m od?

La arderea substanţelor se formează o flacără care nu este

altceva decît un amestec de gaze =i particule incandescente
solide. Privind atent flacăra lum înării, poţi deosebi trei zone:
S e x te rio a r[ (1) - cea mai fierbinte;
S de m ijlo c (2) - sumbră (întunecoasă);
S in fe rio a r[ (3) - cea mai rece.
• D escrie p [ r \ ile p rin c ip a le ale unei lu m ]n [ri.
Exersează! Reflectează! Acţionează!
1 Completează enunţurile:
a) Arderea este ... . c) în procesul de ardere se consum [ ...
b) ... reprezintă proprietatea unei substanţe şi se degajă ... .
de a se aprinde uşor ş i de a arde re­ d) Pentru ca P [m întul s [ r[m Tn[ o plane t[
pede. vie, ... .
2 Alege varianta corectă.
^ în urma arderii: ^ Pentru ca focul s [ ard[, este
a) substanţele rămîn neschimbate; □ nevoie de:
b) substanţele se transformă în alte substanţe; a) căldură, combustibil, gaz; □
c) substanţele trec dintr-o stare de agregare b) lumină, combustibil, oxigen;
în alta. c) căldură, combustibil, oxigen.
3 Descrie, cu ajutorul schemei alăturate, stă­
rile de agregare ale parafinei.
4 a) Priveşte cu atenţie imaginile. Ce mesaje
transm it acestea?
b) Cum vei acţiona în fiecare situaţie?
c) Elaborează mesaje de preîntîm pinare a
incendiilor.
III 6. Aerul

Informeaza-te!
IN F O 1 Oriunde ne-am afla, pretutindeni este aer - un ames- Componenţa aerului
tec din mai multe substanţe gazoase (vezi diagrama). Cele mai
importante sînt: S azotul (gazul cel mai răspîndit);
S oxigenul (foarte important pentru viaţă);
S dioxidu l de carbon şi alte gaze.
Aerul mai conţine vapori de apă şi im purităţi: praf, sare, fum,
cenuşă vulcanică, precum şi gaze nocive. Depăşind un anumit Azot
grad de impuritate, aerul devine poluat. Oxigen
Aerul umple toate spaţiile, fisurile şi golurile din obiecte. De Dioxid de ca r­
bon şi alte gaze
asemenea, aer se găseşte şi în apă. El se com prim ă şi este
elastic. Volumul aerului se m odifică odată cu variaţia tem peraturii: la încălzire se dilată,
la răcire se com prim ă. Aerul este un rău conductor de căldură. Această proprietate are
o mare însem nătate pentru Terra. Atmosfera îm prăştie razele solare, protejînd Pămîntul
de razele puternice. Noaptea, învelişul de aer îm piedică răcirea bruscă a Pămîntului
şi, ca o plapumă, reţine căldura.
Ca mediu de trai pentru organismele vii, aerul nu poate fi unul permanent, deoarece
presupune aflarea acestora în stare suspendată. Ele se află în aer doar pentru a-şi
dobîndi hrană sau a-şi căuta un nou loc de trai.
N um eşte an im a le s p e c ific e m e d iu lu i aerian. Ce în s u ş iri le a ju tă să stră b a tă
s p a ţiu l aerian?
 IN F O 2 O xigenul este un gaz m a i greu d e c ît aerul, transparent, incolor, inodor, in ­
s ip id (fără gust), necesar pe ntru re spira ţie s i ardere. Acesta este degajat de plante la
lumina zilei şi reprezintă aproximativ 1/5 din aerul atm osferic. O xigenul poate fi uşor
recunoscut după proprietatea sa de a întreţine arderea.
Pentru a demonstra importanţa oxigenului în menţinerea vieţii plantelor, animalelor
şi omului, savantul englez J. Priestley (sec. XVIII) a efectuat un experiment.
• D escrie e xp erim entul ilu s tra t.

tăierea topirea motoare

oţelului fontei reactive

IN F O 3 In componenţa aerului intră şi dioxidul de carbon, o

su b sta n ţ[ in co lo r[, in s ip id [, in o d o r[ ş i deosebit de to xic[, în
c a n tit[ţim a ri. Acest gaz nu întreţine arderea şi nici respiraţia.
El este degajat de către om şi animale, în timpul respiraţiei, iar
de plante - la întuneric. Proporţia dioxidului de carbon în aer
constituie mai puţin de 1 litru la 100 de litri de aer. La tempe­
raturi foarte joase, fiind comprimat, dioxidul de carbon poate
trece din stare ga zo a să în stare lichidă sau solidă.
(?J Care este m esajul schem ei?

în tim pul hrănirii (procesul de fotosinteză), plantele con­

sumă dioxid de carbon şi elim ină oxigenul necesar vie ţui­
toarelor. Dioxidul de carbon folosit de plante parvine din
respiraţia organismelor vii şi în urma arderii. Astfel, oxigenul
ş i dioxidu l de carbon în n a tu r[ fo rm e a z[ un c irc u it.
 IN FO 4 Un alt component al aerului este azotul (nitrogenul). Acesta
ocupă 4/5 din volumul aerului. Este o substanţă gazoasă, incoloră,
inodoră, insipidă, netoxică. Azotul nu ]ntre\ine respira\ia, nici arderea,
=i este mai u=or dec]t aerul.
P rin ce se aseam ănă/se deosebesc a z o tu l şi o x ig e n u l?
• C ite şte schem a ce reprezintă im p o rta n ţa a zo tu lu i.

AZOT
crearea medicamente
atmosferei

îngrăşăminte lichid în siste­ coloranţi

mele de răcire

• Interpretează schem a.

POLUAREA AERULUI

cu praf cu gaze fo n ic
S cen u şă; S a r d e r e a : cărbunelui, produse­ to t fe lu l d e s u n e t e
S p u lb e r e d e as­ lor petroliere, gazelor natu­ şi z g o m o te p ro ­
falt, beton; rale; d u s e d e maşini,
S c a u c i u c d e la a n ­ e' v a c u a r e a s u b s t a n ţ e l o r t o x i c e construcţii, aglo­
v e lo p e le a u to m o ­ d e c ă t r e a u t o m o b i le , u z in e ; m eraţii de oa ­
b ile lo r ; v e m a n a r e a u n o r m ir o s u r i n e ­ meni, fenomene
p l ă c u t e d e g u n o a i e s i r e s tu r i naturale.
v' p r a f d e la fabri­
cile de ciment, m e n a je r e ;
în urma sudării, v o tr ă v ir e a a n im a le lo r d ă u n ă ­
uzării pieselor. to a re.

CONSECINŢE

^ Se distrug construcţiile din metal, granit, marmură.

S Cresc factorii de risc pentru viaţa omului, a animalelor şi a plantelor.
• C ontinuă ş iru l co n s e c in ţe lo r negative în urm a p o lu ă rii aerului.

6
Exersează! Reflectează! Acţionează!
1 Alege răspunsul corect:
a) Gazul indispensabil vieţii este:
azotul; □ oxigenul;
dioxidul de carbon; alte gaze.
b) Odată cu schimbarea valorilor de temperatură, se schimbă şi volumul aerului:
adevărat; □ fals.
c) Plantele absorb noaptea dioxid de carbon şi elimină oxigen:
adevărat; □ fals.
d) Pentru un mediu ambiant curat este necesar:
să plantăm arbori; □ să reducem numărul de animale;
să nu facem focul; să modernizăm întreprinderile industriale.
2 a) Factorii care îngreunează respiraţia sînt:
Spoluarea mediului; S lipsa unui sistem de ventilare;
S ignorarea exerciţiului fizic; S fumatul.
b) Care dintre aceştia te afectează şi pe tine? Ce vei întreprinde?

3 Citeşte schema alăturată.

■
i ml
- ^ ■» * k

i) Observă imaginea şi răspunde la următoarele

întrebări:
S Ce vrea să facă clovnul?
S Ce proprietate a aerului permite umflarea unui balon?
10 b) Rezolvă careul utilizînd termenii din temă:
1. Nitrogen sau ... .
2. Fără gust sau ... .
3. Azotul nu întreţine respiraţia, nici ... .
4. Oxigenul este cel mai important gaz pentru ... .
5. Fără ... omul trăieşte doar cîteva secunde.
6. Dioxidul de carbon în cantităţi mari devine foarte ... .
7. Aerul este un ..., deoarece nu are formă proprie şi
ocupă tot spaţiul în care se află.
8. Fără miros sau ... .
9. Gazul necesar pentru ardere şi respiraţie ... .
10. Toate vieţuitoarele au nevoie de oxigen pentru ... .

Acţionează!
Cum să evităm poluarea aerului? Iniţiaţi o dez­ de totalizare. Prezentaţi poze, filmuleţe, dese­
batere după care să stabiliţi acţiuni concrete. ne, scheme, pentru a argumenta importanţ a
în urma acestora, organizaţi o masă rotundă acţiunilor întreprinse.
Aminteşte-ţi! Termeni-cheie:
• solidificare
1. Care este importanţa apei pe Pămînt? • topire
2. Ce proprietăţi ale apei cunoşti? Exemplifică • evaporare
• condensare
• circuit

1. Observă desenele.
Apa -
2 . In i ţ i a ţ i o d is c u ţ ie p e te m a :
condiţie indispensabilă pentru
viaţă!
3. Cum sînt poluate apele de către
om?
4. Care este aportul tău la menţinerea
apelor curate

Informeaza-te!
IN F O 1 Pe Pămînt, apa există în multe
forme, în cele mai variate locuri. Sub formă
de apă sărată se află în oceane şi mări.
Sub formă de apă dulce în stare solidă se
găseşte în calotele polare, gheţari, aisber­
guri, zăpadă, dar şi ca precipitaţii solide
(ninsoare, grindină). Sub form ă de apă
dulce în stare lich id ă se găseşte în apele
curgătoare, stătătoare, precipitaţii lichide
(ploi) şi ape freatice (subterane). în atmo-
sferă, apa se găseşte sub formă gazoasă,
alcătuind norii sau fiind îm prăştiată în aer,
determ inînd um iditatea acestuia. Apa de
care au nevoie oamenii pentru consum se
numeşte apă potabilă. Apa potabil ă con­
stituie doar 1 % din apa planetei (2 % se
află în gheţari).
(U Ce a n im a le p o p u le a z ă m e d iu l
a cva tic?
 d? Cum ai d e m o n stra unele p ro p rie tă ţi ale apei?
în natură, apa se află în toate cele trei stări de
agregare.
în fu n c ţie de v a lo rile de te m peratu ră, apa
trece dintr-o stare în alta. La 0 °C apa începe
să se transform e în gheaţă - o substanţă in co­
loră, transparentă, cu form ă constantă, inodoră
şi insipidă, m a i uşoară d e c ît apa, casantă. Ştii
deja că acest proces se numeşte s o lid ific a re .
Odată cu creşterea tem peraturii, apa trece din
nou în stare lichidă. Fenomenul poartă denumirea
de to p ire . La tem peratura de 100 °C apa fierbe,
transform îndu-se în vapori. Acest proces se nu­
meşte evaporare. Vaporii de apă reprezintă un
gaz incolor, inodor şi insipid. La răcire, vaporii se
transformă în picături de apă. în acest caz spunem
că are loc procesul de condensare.
S olidificarea, topirea, evaporarea şi conden­
sarea sînt exemple de transform ări reversibile.
Ce se în tîm p lă cu apa de la suprafaţa unui lac în zile le călduroase de vară?

IN FO 3 P ro c e s u l de c irc u ­
Vînt la ţie continuă a a p ei în cad rul
Energia
solară în ve lişu lu i de apă a l P ăm întului
se numeşte c irc u itu l apei în
natură. Pe parcursul acestui
Nori circuit, apa îş i schim bă starea
de agregare, fiind succesiv li­
Condensare
Topire chidă, solidă sau gazoasă.
(gaz-lichid)
Evaporare (s o lid -lic h id ) Apa este reciclată continuu.
(lichid-gaz) Energia care „pune în m işcare”
acest uriaş circuit este radiaţia
solară. La realizarea circuitului
participă: apa din atm osferă,
apele de la suprafaţă şi cele
Circuitul apei in natură
subterane.
Circuitul apei în natură uneşte apele globului într-un sistem unic, favorizînd circuitul
substanţelor şi contribuind la distribuirea căldurii pe Pămînt.
• D escrie, în baza schem ei, d ru m u l apei în natură.

• Cantitatea de apa pe Pamint
e s te c o n sta n ta .
• Circuitul apei in natura se
repeta de circa 40 de ori pe an.
bruma, poleiul, grin­
dina sint forme ale apei solidi­
fic a te .
• Rouă, ceaţa, norii
sint altceva decit vapori de
apa condensaţi
Reţine!
22 martie - Ziua M ondiala
a Protecţiei Apelor.
IN FO 4 Apa a fost şi este un element esenţial în viaţa
societăţii umane. Oam enii necesită apă pentru un
spectru de nevoi mult mai larg decît alte vieţuitoare.
De exemplu, pentru asigurarea ig ie n e i personale, pen­
tru întreţinerea cu ră ţe n ie i locuinţei, pe ntru spălarea
alim entelor, pe ntru prepararea hranei, pe ntru u n ită ţi
sanitare, de deservire, pe ntru stingerea incendiilor,
pe ntru spă la tu l s i stro p itu l străzilor, pieţelor, pentru
stropirea s p a ţiilo r verzi etc. Apa este utilizată şi în
scopuri de recreere - înot, navigaţie de agrement etc.,
pentru activităţi economice: în industrie (ape de răcire,
la hidrocentrale), zootehnie, p iscicu ltu ră , irig a ţii în
agricultură, transport (navigaţie) etc.
Astăzi, problema apei este tot mai acută atît în ţară,
cît şi în întreaga lume. Utilizarea apelor este în continuă
dinamică. Ştiinţele şi tehnologiile au progresat mult,
dar s-a mărit şi numărul populaţiei pe glob. Totodată s-a
intensificat exploatarea resurselor de apă şi poluarea.
Astfel, asigurarea cantitativă şi calitativă a apei nu este
nici pe departe rezolvată. Problema poate fi soluţionată
prin utilizarea raţională a apei şi protejarea resurselor
existente, păstrînd-o şi pentru generaţiile viitoare.
în ce s c o p u ri =i cum este fo lo s ită apa în fa m i­
lia ta? Dar în lo c a lita te ?
Exersează! Reflectează! Acţionează!
Defineşte următoarele fenomene: topire solidificare conservare
Completează spaţiile libere: evaporare condensare
a) Prin încălzire, gheaţa se transformă în
b) Trecerea apei din stare lichidă în stare solidă se numeşte ... .
c) La temperatura de ... apa începe să îngheţe.
d) .. .se numeşte topire.
e) La fierbere, apa trece în ... .
f) La răcire, vaporii de apă se transformă în ... .
3 Completează schemele.
G h e a tă
t ) V apori
t )
E vap o rare ... ) S o lid ific a re

\
Apă V ap o ri
t J t J
4 încearcă să stabileşti:
a) Ce cantitate de apă consumi, zilnic, împreună cu familia.
b) }n ce situaţii foloseşti apa în cele trei stări de agregare?
5 Se dă situaţia: un vas din sticlă este umplut cu apă şi închis ermetic. Fiind pus în conge­
lator, după îngheţarea apei, vasul crapă, transformîndu-se în cioburi. Explică fenomenul.
6 Se ştie că apa de sub gheaţă îş i păstrează temperatura constantă de 4 °C.
Ce ajută la menţinerea vieţii plantelor şi animalelor acvatice pe tim p de iarnă?
7 Comentaţi afirm aţia scriitoru lui francez Antoine de Saint-Exupery; Apa este în să şi
viaţa... Este cea m ai mare bogăţie pe Pămînt.
8 Compară imaginile. Concluzionează şi ia
atitudine.

Acţionează!
Incearca sa scoţi in evidenţa principa
lele surse de poluare a apelor.
b; Stabileşte cai de soluţionare a pro
blemelor de poluarea apelor.
c) Acţionează prin implicare personală
d) Prezintă realizările tale
 Termeni-cheie:
Aminteşte-ţi! ^ • sol
• crustă
1. Ce este solul? • microorganisme
2. Care este importanţa solului? • conservare

^ M * IK ° I
1. a) Cercetează harta.
b) Ce tipuri de sol predomină pe terito­
riul tării noastre?
j

2. LUCRU ÎN ECHIPĂ. Formaţi echipe

t k .i i i n U
liu \;x r pentru a cerceta diferite tipuri de sol.
Tipuri Pentru aceasta luaţi în mînă puţin sol:
de a) observaţi culoarea, forma şi compo-
cernoziom * nenţa iui;
b) încercaţi să-l comprimaţi; ce ob­
servaţi?
f
• Concluzionaţi.

Informeaza-te!
IN F O 1 S olul este stratul superior al scoarţei terestre. El este afînat, moale, fria b il
(fărîm icios) şi fe rtil. Fertilitatea solu Iui se datorează humusului form at din resturi
putrezite de plante şi animale. Aceasta este o însuşire a solului care asigură hrana
pentru creşterea şi dezvoltarea plantelor. Solul reprezintă un mediu de trai propice
m icroorganismelor, unor alge, ciuperci, vierm i, insecte, animale săpătoare (cîrt iţa,
orbetele etc.).
• C ite şte schem ele ce reprezintă com ponenţa s o lu lu i.
Straturile scoarţei terestre Componenţa solului

strat vegetativ SOLUL

strat de humus T

Substanţe Substanţe
argilă organice anorganice
S humus S nisip
nisip
S rădăcini S argilă
S viermi S aer
roca
S resturi de vieţuitoare S apă
 IN F O 2 Cercetînd solul, ai observat că acesta este stratificat.
Fiecare strat are culoarea sa: cel de humus are culoare neagră,
cel de nisip - gălbuie, iar cel de a rg il[ - maro.
Principalele tipuri de sol s]nt: n is ip o a s e (cu mult nisip),
a rg ilo a s e (cu m u lt[ a rg il[), ce rn o zio m ice (cu mult humus).
Deseori, solul con\ine a rg il[ am estecat[ cu nisip. }n func\ie de
raportul acestora, solurile se mai ]m part ]n: argilo-nisipoase
=i nisipo-argiloase. Solurile nisipoase s]nt s [ra c e ]n humus,
cu o permeabilitate ]n a lt[, nefertile. Cele argiloase s]nt imper­
meabile, pu\in fertile, iar cernoziom urile con\in mult humus,
sînt permeabile şi deosebit de fertile.
S Cum ai de m o n stra p e rm e a b ilita te a tip u r ilo r de s o l?

IN F O 3 D ato rit[ p e rm e a b ilită ţii solului, apa poate circula,

a d ic [ este ]n mi=care ne]ntrerupt[: de sus ]n jos, lateral, dar
=i de jos ]n sus. Ea p [trun de printre cele mai mici =i mguste
spa\ii dintre particulele de sol. Acest proces, care determ in[
re\inerea =i mi=carea apei, se nume=te capilaritate. Cu c]t
tuburile capilare s]nt mai sub\iri, cu at]t mai sus se rid ic [
prin ele apa. De aceea, c]nd nu p lou[, plantele nu pier. Ele
absorb apa din straturile admci ale solului.
D u p [ ploaie, pe suprafa\a solului se form ea z[ o c ru s tă
(coajă tare) brăzdată de tu b u ri capilare.
Pentru a reţine apa în solul cultivat, acesta trebuie
a fîn a t c]t mai curînd d u p [ ploaie. D a to rit[ a f]n [rii, ]n
sol p [trun de aerul, s]nt nim icite buruienile =i insectele
dăunătoare.
Cu ce sco p s în t efectuate lu c ră rile a g ric o le
reprezentate în im a g in ile 1 şi 2.

IN FO 4 D up [ ce mor, plantele putrezesc, se des­

a) Pune frunze sub o piatră.
b) O bservă ce se în tîm p lă cu
ele după 3 zile, 1 săptămînă,
2 săptămîni, 1 lună, ca aspect:
formă, mărime, culoare.
c) Concluzionează. / 'J
compun. Ele se tra nsfo rm [ ]n substan\e m inerale
=i dioxid de carbon. Aceste substan\e servesc
drept sursă de hrană pentru alte plante. Proce­
sul de descompunere nu decurge de la sine.
}n p [m ]n t vie\uiesc ni=te organism e vii foarte
m ici numite m icro o rg a n ism e . N um [rul lor \ine
de miliarde. Anume ele r[sp u n d de procesul de
descompunere a resturilor de plante =i animale.
ţ De aceea solul fertil con\ine o mare cantitate de
substanţe nutritive.
C o m e n te a z[ a firm a \ia S o lu l este un
la b o ra to r viu.
 IN FO 5 Deşeurile provenite din gospodărie, industrie, comerţ şi agricultură sînt surse
de poluare şi contam inare a solului. Conservarea şi refacerea solului duc la am eliora­
rea lui.

â Care s în t proble m ele legate de sol în lo c a lita te a ta? Ce a c ţiu n i se în tre p rin d ?

Exersează! Reflectează! Acţionează!

1 Stabileşte corespondenţa dintre coloane:
• însuşirea solului de a lăsa
apa să treacă prin el
fertilitate
• însuşirea apei de a se ridica
sau de a coborî prin tuburi
permeabilitate foarte subţiri
capilaritate însuşirea solului de a asi­
gura hrană pentru creşterea
şi dezvoltarea plantelor

Compară solul nisipos cu cel argilos.

4S>

Citeşte şi comentează afirmaţia: Din păcate,

foarte p u ţin ă lum e ia parte la curăţarea me­
d iu lu i ambiant. Cum ai putea schimba această
situaţie? (Vezi imaginea din pagină.)
m împreuna într-un mediu
verde şi curat! (proiect de grup)
1 ________________________ ' T *
PASUL 1 PASUL 2
• D ezvoltaţi a rgum entu l: • S ta b ili\i...
j
Omul, ca şi alte vieţuitoare ale Terrei, a) ...de ce se in i\ia z [ proiectul (aduce\i
poate supravieţui doar în tr-u n mediu argumente);
curat. Solul, apa =i a e ru ls]nt ]nveli=urile b) ...]ntreb[rile care v [ fr [m m t[ ]n le g [tu r[
planetei de care depinde s [n [ta te a a tot cu tema propus[;
ce este viu. Prin implicarea responsabil[ c) ...cine va participa la proiect =i care va
]n ac\iuni de protejare a mediului am­ fi rolul fie c [ru ia (alte clase, p [rin \i, re­
biant ne a sig u r[m s [n [ta te a ... prezentant ai p rim [rie i, speciali=ti).

PASUL 3 PASUL 4
• F o rm a \i e ch ip e . A le g e \i • R ealiza\i harta a c tiv it[\ii.
sau propu ne\i un sub iect:
de observare, de cercetare,
colectarea de date, în re g is­
tră ri foto s i video; a c tiv ită ţi
de inform are, redactarea s i jrte te n // pădurii
lip ire a a fiş e lo r, re a liz a re a
p lia n te lo r, d e s e n e lo r p e n ­
Jeşeur
tru in form are; colectarea ş i prietenii ape'
^utilizare
c o m e rc ia liz a re a d e ş e u rilo r
re c ic la b ile - h îrtie , s tic lă ,
P E T -uri, c u tii de a lu m in iu ; ~ ălzirea gl Amenajai ea
plantarea pom ilor, sem inţelor ntru Terra spaţiilor ve
de flo ri, în g rijire a p la n ie lo r
din curte; concursuri, m esaje
ecologice e tc. PASUL 5
• M ateriale =i ! in s tru m e n te necesare:
h îrtie , carton, reviste, calculator, im prim antă, m arkere;
enciclopedii; aparat de fotografiat, cam eră video; unel­
PASUL 6 te agricole, sa ci m enajeri, pu ieţi, sem inţe, m ănuşi etc.
• Loc p o s ib il de d e s f[= u - —
■
rare: PASUL 7
rîu , iaz, pădure, lo c a lita te , • A c tiv it[\ji de evaluare a lu c ru lu i realizat:
Scoală, parc, curte etc. prezentarea rapoartelor, produselor: te rito rii igienizate,
albume, postere, colaje, desene, film e, că rţu lii, afişe.
tteaam
PASUL 8
• A c \iu
j n i de m ediatizare:
Internetul, s ite -u l scolii, h o lu l scolii, p o stu l de radio şcolar, con­
ferinţă, com unicări ş tiin ţific e , p u b lica ţii, e xp o ziţii etc.
III Clasifică în două coloane substanţele (organice şi anorganice):
nisip, aluminiu, acid acetic (oţet), sare de bucătărie, aur, cauciuc,
sticlă, polietilenă, fier, mătase, bumbac, apă, vopsele, pietriş.

Completează caseta cu numărul răspunsului corect pentru fiecare grup

de substanţe.
a) apă, alcool, oţet, mercur 1) sînt lichide
b) sare, zahăr, naftalină 2) sînt gaze
c) oxigen, dioxid de carbon, hidrogen, azot 3) au gust
d) glucoză, zahăr, oţet, sare, alcool 4) sînt solide
e) naftalină, alcool, oţet, clor 5) au miros

I
a) Numeşte doar condicile care Asociază d e fin iţiile cu noţiunile enumerate.
favorizează arderea.
• d iv iz ib ilita te
com bustibil v în t )ivizarea substanţei d ifu z iu n e
pînă la pulbere
s o lu b ilita te
oxigen lumină
pu lverizare
dio xid d e carbon um iditate Proprietatea substanţei d ilu a re
de a se împrăştia în toate
b) Descrie 3 acţiuni pe care le vei direcţiile
în trep rind e în cazul izb u cn irii
unui incendiu.
stanţe'
păvti
p v o p ^ ^ z a în .r .

a) Explică fenomenul ilustrat. roprietatea

te a micşora concen­
traţia unei soluţii

Precizează proprietăţile:
a) Lemnul arde uşor.
b) Apa fierbe la 100 °C.
c) Dioxidul de carbon este un gaz incolor.
d) Fierul este atras de magnet.
b) Exemplifică un fenomen e) Cărbunele arde.
similar. f) Esenţele de fructe au miros plăcut.

a) Enumeră cel puţin cîte trei măsuri de conservare pentru fiecare substanţă.
aer apă sol

b) La ce acţiuni vei participa tu? Dezvoltă răspunsul în 7-8 propoziţii

1
70

A
 »

V e i s ti
9
Vei sti să fa c i V e i s t i s ă a cţio n e z i
9 9

• Să enumeri compor­ • Să stabileşti legături între vieţuitoa­ • Să în tr e p r in z i a c ţiu n i

tamentele, caracte­ re şi adaptarea acestora la diverşi concrete de sensibilizare
risticile materiei vii. factori de mediu. a sem enilor referitor la
• Să identifici relaţii • Să compari zonele naturale ale Pă- î m b u n ă tă ţire a c a lită ţii
în tre vieţuitoare. m întului. mediului.
• Să determini impac­ • Să grupezi specii de plante şi de • Să adopţi un mod de viaţă
tul om ului asu p ra animale pentru a forma lanţuri tro­ sănătos (alim entaţie să­
naturii. fice. nătoasă, spo rt, m uncă
• Să dezvolţi idei şi opinii proprii. fizică şi intelectuală).
• Să redactezi m esaje cu conţinut
ecologic.
 1. Factorii naturali ai mediului

_____
Aminteşte-ţi!
• Care sînt în velişu rile externe ale Pămîntului? Descrie-le
j Termeni-cheie:
• Ce legături există între aceste în velişuri?
• biosferă
• factor natural
• factor abiotic
• factor biotic
• factor antropic
1. Citeşte imaginea.
2. Cum sînt răspîndite pe Pămînt plantele, animalele?
3. De ce depinde viaţa organismelor vii?
4. Ce legături există între lumea vie şi cea nevie?

ZONELE NATURALE

LEGENDĂ
Deşerturi polare Deşerturi fierbinţi
Tundra Savane
Pâduri Păduri ecuatoriale
(junglă)

Informeaza-te! Află mai mult! \

IN F O 1 Ştii deja că toate vieţuitoarele constituie • Biosferă = viaţă (bio) + sferă.
în velişu l viu al Pămîntului, sau bio sfe ra . Aceasta • Flora este obiectul de studiu
reprezintă o mare varietate de plante (flora) şi animale al stiintei Botanica, sau Bio-
(fauna), răspîndite oriunde pe glob. Viaţa organis­
• Fauna este obiectul de studiu
melor vii depinde de mai mulţi factori.
al ştiinţei Zoologia, sau Bio­
logia animalelor.
 factori abiotici factori biotici factor antropic
S clima (lumina, umiditatea, tem­ S lumea vegetal[ S omul =i rela\ia lui cu mediul
peratura, vîntul, precipitaţiile) S lumea animal[
S solul S microorganismele
S aerul
S relieful

F a cto rii a b io tic i reprezintă toate componentele anorganice şi organice lipsite de

viaţă. F a cto rii b io tic i includ toate componentele organice înzestrate cu viaţă. Datorită
factorilor abiotici, factorii biotici se află în diverse relaţii (de hrănire, de reprodu­
cere etc.). Omul reprezintă fa c to ru l a n tro p ic. El se află în relaţii directe şi reciproce
cu lumea vie şi cea nevie. Nu puţine sînt cazurile în care, datorită intervenţiei omului,
natura s-a refăcut prin îm păduriri, prin crearea ariilor protejate etc. în multe cazuri însă

1
omul a influenţat pronunţat şi negativ întreaga biosferă. Astăzi, cînd existenţa omului
este ameninţată, tot lui îi revine sarcina de a reface tot ceea ce a stricat.

IN F O 2 Diversitatea şi abundenţa lumii vii au determ inat clasificarea ei. C lasifica­

rea de bază este cea realizată conform structurii corpului vieţuitoarelor - în regnuri
3 Cum a in flu e n ţa t om ul natura d in lo c a lita te a ta?
(categorii).
LUMEA VIE
• C ite=te
j schem a.
La rîndul lor, regnurile se
divid în clase, clase Ie - în
fam ilii, fam iliile - în genuri,
genurile
. - în specii. Spre
exemplu, p is ic a d o m e s-
t i c [ face parte din regnul
anim al, clasa - m am ifere,
fam ilia - feline, genul - p i­
sică, specia - p is ic ă de casă.
O altă clasificare este cea după forma corpului: atît la plante, cît şi la animale.
• C o m p a r[ m tre ele un arbore, un arbust, o p la n t[ ie rb o a s [.

IN F O 3 Pe Pămînt, plantele şi animalele sînt răspîndite pe zone naturale. Acestea

s-au adaptat la condiţiile existente în zonă. De exemplu, cămila şi cactuşii suportă cli­
ma secetoasă a pustiului, urşii polari şi unele bacterii populează gheţarii, muşchii şi
lichenii - zonele mlăştinoase ale tundrei etc.
• E xa m in e a z[ harta zon elo r naturale.

■. 11
■*5 • * , . ’ t * rr^ * f
 Exersează! Reflectează!
Acţionează!
1 Formulează 2-3 întrebări pe baza textului inform ativ şi adre-
sează-le colegilor.

Se cunosc circa 2 Enumeră factorii naturali biotici şi abiotici ai florii-soarelui

350 de m de spe (plantă).
plante
3 Determină care dintre noţiunile de mai jos corespund numai
peste milioane factorilor abiotici:
de speci a) lumină, umiditate, sol, om;
male b) lumină, umiditate, temperatură, vînt;
c) umiditate, temperatură, microorganisme, sol, vînt;
d) umiditate, temperatură, vînt, animal.
4 Cercetează harta zonelor naturale:
a) arată fiecare zonă;
b) stabileşte zona în care se află ţara noastră;
c) enumeră animalele specifice pentru fiecare zonă; informează-te
pentru a completa şirul lor.
5 Observă vieţuitoarele. Indică zona de răspîndire a acestora.

a) Indică pentru fiecare plantă adaptările la factorii de mediu.

b) Exemplifică adaptări ale unor animale care populează aceste
zone.
6 a) Formaţi echipe, alegeţi una dintre zonele naturale şi realizaţi
un poster care să cuprindă:
S caracteristicile de bază ale zonei;
^ fenomenele specifice;
Sflora/fauna zonei;
^ băştinaşii zonei (adăposturi, case, hrană, ocupaţie).
b) Prezentaţi posterele.
c) Comparaţi zonele naturale.
7 Redactează un eseu folosind termenii:

dctor antropic regn Uri

actori biotici
actori
IV 2. Caracteristicile vieţii

5 6

'5
Informeaza-te!
IN F O 1 Corpurile vii de pe planeta noastră sînt extrem de variate. Ele se deosebesc
după formă, dim ensiune; m ediu =i co n d iţiile de viată; m odul de deplasare etc. }n acela=i
timp, acestea au trăsături comune: re la ţia cu m ediul, n u triţia (hrănirea), re p ro d u ­
cerea (na=terea urma=ilor).
3 Cum poţi dovedi că laleaua şi flu tu re le s în t v ii?
Plantele, animalele =i omul formează m a­
te ria vie. Corpul acestora este constituit din
substanţe anorganice =i organice.
• C ite şte
j schem a alăturată.
Atît substanţele anorganice, cît =i cele or­
ganice sînt în egală măsură importante pentru
organismele vii. Partea cea mai mare dintr-un
corp viu o constituie apa:
S la plante - aproximativ 80 %;
S la fructe, legum e - pînă la 95 °%;
S la anim ale - pînă la 80 °%;
S la om - 70-75 °%.
Pentru dezvoltarea norm ală a oasel or =i
dinţilor, corpul animalelor =i cel al omului au
nevoie de să ru ri de calciu, fosfor, flu o r etc.
P ro te in e le @ sîn t su b sta n ţe org a n ice
necesare construcţiei corpurilor =i conţin
Proteine ( 2) L'P 'de carbon, hidrogen, azot, sulf, oxigen etc.
Drept sursă de energie pentru corpul uman
servesc lip id e le (2 . Acestea sînt substanţe
organice grase, insolubile în apă, alcătuite
din carbon, hidrogen =i o cantitate mică de
oxigen. G răsim ile se depozitează în diferite
zone ale corpului.

G lucide 4 Vitamine

G lu c id e le @ s în t cea mai sim p lă

sursă de energie. Ele măresc rezistenţa
corpului. Acestea conţin carbon, h id ro ­
gen =i oxigen. Cele mai răspîndite glu­
cide sînt: fructoza, glucoza, zaharoza,
am idonul etc.
 V ita m in e le ( 4 (se cunosc peste 30 de tipuri)
5 sînt nişte compuşi organici indispensabili vieţii.
Cuvîntul v ita m in ă provine din limba latină: vita -
viaţă. Cele mai importante sînt primele patru:
A, B, C, D. Principalele surse de vitam ine sînt
plantele. în formarea vitaminelor un rol important
îl au şi microorganismele.
Funcţia acestora este de a asigura rezistenţa
(imunitatea) corpului, de a spori capacitatea de
muncă a omului. în caz de avitam inoză (lipsă
de vitamine), omul, animalele, plantele se pot
îm bolnăvi grav. De aceea trebuie să consumi cît
mai multe fructe şi legume în stare proaspătă.
â Care d in tre com pon entele m ateriei v ii
este cea mai im p o rta n tă ? A rgum entează.

IN F O 2 Factorii abiotici asigură hrană pentru plante.

Celelalte vieţuitoare, anim alele şi omul, de asemenea depind de
aceşti factori pentru a creste, a se dezvolta, a se înm ulţi. Plantele
produc oxigen şi constituie hrană pentru animalele erbivore, iar
acestea din urmă servesc ca hrană pentru cele carnivore, pentru 6
om. în suşire a vieţuitoarelor de a se reproduce determ ină viaţa pe
Pămînt.
Datorită schim bării factorilor de mediu, natura ia în fiecare
anotimp o altă înfăţişare. Aceştia se fac sim ţiţi şi în fiecare zi.
Pentru a exista, organismele vii se adaptează la schim bările fa c­
to rilo r de m ediu.
Nici nu ne putem imagina cum ar trăi omul izolat de celelalte
vieţ uitoare. îm preună - omul, anim alele, plantele şi m ediul - for­
mează o unitate fără de care viaţa ar fi imposibilă.
Ce exem ple ar ilu s tra in fo rm a ţiile de mai sus?

Exersează! Reflectează! Acţionează!

1 Care dintre afirm aţiile date sînt adevărate (A) şi care false (F)?
S Organismele vii se deosebesc după formă, dimensiune,
mediul de viaţă. |^ |
S Corpurile vii nu au însuşiri comune. |^ |
S Datorită nutriţiei se menţine viaţa pe Pămînt. |^ |
S }n fiecare anotimp, în natură se produc schimbări
nesemnificative. EZI
2 Comentează imaginile 5 şi 6.
3 Efectuează, asistat de către profesor, experimentele si stabileşte corespondenţele:
a) Ia cîteva seminţe de floarea-soarelui şi striveş-
te-le pe o foaie de hîrtie. Ce ai observat?
b) Adaugă într-un albuş de ou/zeama în care a fiert
carne sau peşte cîteva picături de acid azotic.
Ce a rezultat în urma experimentului?
c) Taie un cartof în două. Pe tăietura proaspătă
toarnă cîteva picături de soluţie de iod.
• Culoarea se schimbă în albastru
(specific glucidelor).
• Apar pete grase, datorită prezenţei
lipidelor.
• Culoarea se schimbă în galben
(caracteristic proteinelor).

a Compară organismele vii (im a g in ile 1-3).

2
b) Construieşte o schemă prin care să arăţi legăturile dintre aceste organisme.
c) Relatează despre comportamentul acestor organisme în cele patru anotimpuri,
completînd spaţiile libere:

P rim ăvara
ARăsar, înmuguresc, înfloresc plantele
AAnimalele ies din adăposturi, nasc
păsările călătoare revin, depun ouă
'AOamenii încep lucrările agricole.
^ Natura renaşte.

5 Observă cum se schim bă

temperatura în fiecare zi în
decursul unei săptămîni.
a) înregistrează datele.
b) Cum te-au influenţat pe
tine aceste schimbări de
temperatură?
IV 3. Nutriţia organismelor vii
_______

Termeni-cheie:
• heterotrof
• autotrof
• organe vegetative
• organe generative

1. Iniţiaţi o discuţie pe tema Hrana

vieţuitoarelor. Folosiţi imaginile
şi schema din pagină.
2. Ce reprezintă schema?
3. Exemplifică legături de hrănire
observate de tine.
 Informeaza-te!
IN F O 1 Ştii că între fiinţele vii care îm p art vulpea etc.). Plantele sînt principalii pro-
acelaşi ha bita t (mediu de viaţă) se stabilesc d u c [to ri de hrană, iar animalele - princi­
diverse relaţii: se devorează reciproc, se palii consum atori. Din multe lanţuri trofice
luptă sau, dimpotrivă, colaborează. Totuşi, face parte şi omul.
cele mai im portante legături în tre vie\ui-
toare sînt cele de nu triţie. Hrana le asigură • E x e m p lific ă d iv e rs e la n ţu ri tr o ­
substanţele şi energia de care au nevoie fice.
pentru a creşte şi a se dezvolta. }n acest }n lumea vie sînt răspîndite două mo­
sens, vie ţu ito a re le form ează la n ţu ri tro ­ duri de nutriţie: a u to tro f şi hetero tro f.
fice. Mai multe lanţuri trofice alcătuiesc Plantele sînt organisme care îşi dobîndesc
o re\ea tro fic [. M ajoritatea vieţuitoarelor hrana direct din substanţele anorganice.
pot fi active în mai multe lanţuri trofice (de Acest mod de obţinere a hranei este numit
exemplu, m istre\ul, jd erul, om ida p [ro a s [, a u totrof.
S u b sta n ţe le o rg a n ice , fo rm a te din su b sta n ţe
anorganice, sînt transportate din frunze spre cele­
Află mai mult! lalte părţi ale plantei. Acestea contribuie la creşterea
• Glucoza este o substanţă orga­ şi dezvoltarea organelor plantei: rădăcină, tu lp in [,
nică formată de plante. Ea se frunze, flori, fructe şi sem in\e.
transformă în amidon. Amidonul • C ite=te schem a.
3
poate fi identificat cu ajutorul unei
soluţii de iod. Aceasta îl colorează ORGANELE PLANTEI
în albastru (experimentul din mo­
dulul IV, lecţia 2). vegetative generative
s rădăcină (de reproducere)
Etapele nutritive la animale
s tulpin [ s floare, fruct cu
s frunze semin\e
obţinerea hranei
O rganele vegetative contribuie la creşterea şi dez­
digestia voltarea plantei, iar cele generative - la înm ulţirea ei.

absorbţia 3 Care s ]n t fu n c \iile fie c [r u i organ al unei

plante?
transformarea în substanţe
proprii organismului

• Coralii, spong ier ii şiechinoder-

mele sînt vietăţi primitive care
trăiesc în ocean. Ele au capaci-
taica uc a caii ayc ouuoiciiilc iiu

tritive din apa pe care o filtrează

lor. Aceasta le asigura
existenta.
 IN FO 2 Spre deosebire de plante, animalele trebuie să con­
sume alte organisme. Un atare mod de hrănire se numeşte
heterotrof. Modurile de alimentare, de dobîndire a hranei, de
digerare variază de la un animal la altul. Carnivorele în g h it
bucăţi mari de carne sau chiar prada întreagă.
Modul heterotrof este caracteristic şi unor plante - Nepenthes
(plantă cu urnă), Drosera. Acestea consumă insecte.
Unele animale trăiesc în apropierea sau chiar în interiorul
sursei lor de hrană (viermii, ţînţarii, unele păsări etc.). Un astfel
de mod nutriţional se numeşte parazitar.
Ca urmare a lipsei de hrană pe tim p de iarnă, unele animale
migrează, altele îş i fac provizii, iar altele hibernează. Cu cît
regimul de hrană al unei specii este mai variat, cu atît specia
are un rol mai important în menţinerea echilibrului ecologic. Prin vînarea necontrolată a
unor animale sau prin creşterea excesivă a animalelor domestice, omul dezechilibrează
mediul natural.
Care s în t u rm ă rile d e z e c h ilib ru lu i în natură?

Exersează! Reflectează! Acţionează!

1 Defineşte no\iunile: lanţ trofic, nutriţie auto-
trofă, nutriţie heterotrofă, nutriţie parazitară.
2 a) Consultă dic\ionarul pentru a preciza
sensul termenilor: pradă şi prădător.
b) Descrie o pradă şi un prădător.
i) Descrie re\eaua trofică din imaginea
alăturată.
b) Construieşte o schemă care să reprezinte
un lan\/o re\ea trofică care să includă şi omul.
4 Grupează speciile astfel în c ît să formezi:
a) o reţea trofică; b) un lanţ trofic terestru;
c) un lanţ trofic acvatic.
5 Dezvoltă ideea:
Repere: alge, iarbă, stejar, rac, crap, omidă, vacă, Plantele sîn t p rin cip a lii pro­
ştiucă, broască, rădaşcă, şarpe, şopîrlă, uliu, lup. ducători de hrană, animalele -
principalii consumatori...
J O C : Cine pe cine consumă
Veţi avea nevoie de un ghem de aţă, de încerca să improvizaţi o reţea trofică. Cel care
măşti sau imagini cu animale şi plante. ţine ghemul în mînă rosteşte: „Eu mă hrănesc
Desfă=urarea jocului: Fiecare îşi va alege cu...” . Ghemul este transmis din mînă în mînă
o mască/o imagine. Cu ajutorul ghemului veţi în funcţie de cine pe cine consumă.

Acţionează!
Redactează si difuzează fluturaşi, afişe, postere, prin care sa
promovezi folosirea raţionala a resurselor naturale.
IV 4. N utriţia

Aminteşte-ţi! \ţg Termeni-cheie:

Cu ce ne hrănim noi, oamenii? • săruri minerale
Cît de importante sînt legăturile de hrănire între • hrană vegetală
om şi celelalte vieţuitoare: plantele, animalele? • hrană animală
Exemplifică. • sistem digestiv
• gastroenterolog

1. a) De ce ai nevoie de hrană?
Pîine albă, paste
b) Ce alimente foloseşti? Cine le prepară? albe, orez alb
c) De ce trebuie alese cu atenţie produsele alimentare?
\ Carne roşie
d) Ce trebuie să faci în caz de intoxicare cu alimente?
2. Citeşte imaginea 2. Concluzionează.
Lactate

Peşte, carne de
pasăre, ouă

Uleiuri vegeta­
le, leguminoase
Legume. Fructe
crude crude

Cereale integrale, pîine inte­

grală, paste făinoase integrale

Apă

Informeaza-te!
IN F O 1 Pentru a trăi, omul consumă atît hrană
vegetală, cît şi hrană anim ală. Deci, omul este
omnivor. Pentru a se hrăni, el foloseşte o gamă
largă de alimente care conţin substanţe nutritive,
cum ar fi proteinele, lip id e le şi glucidele.
Hrana animală este preparată, iar cea vegetală
se foloseşte şi în stare proaspătă. La prepararea
hranei, omul com bină diverse alimente. Unele
dintre ele sînt preparate prin conservare, altele
sînt păstrate în stare proaspătă o perioadă destul
de îndelungată, 5 -6 luni: legume (cartofi, mor­
Deosebit de necesare pentru or­
ganismul uman sînt apa, s ă ru rile
m in e ra le şi v ita m in e le . Ştii deja
că vita m ine le m ăresc rezistenţa
organism ului la diferite boli, spo­
resc capacitatea de muncă. Insufi­
cienţa lor cauzează apariţia unor
boli: anem ia, ra h itism u l etc. Cele
mai m ulte v ita m in e se conţin în
fructele şi legumele proaspete.
â Ce substanţe co n ţin alim en-
j j

covi, sfeclă roşie etc.), fructe (mere, pere ş.a.). te le d in im agine?

 Echilibrul alimentar se construieşte în fiecare zi. Cum? Furnizînd organismului toate
cele necesare (proteine, vitam ine etc.) în proporţii corecte. Piramida alimentară te ajută
la menţinerea unui echilibru corect în alimentaţie. Alimentele sînt grupate în categorii,
fiecare avînd caracteristici specifice. în funcţie de nivelul alimentului în piram ida a li­
mentară se reglează cantitatea de hrană: cu cît urcăm în piramidă, cu atît scădem
această cantitate. Apa este nutrientul esenţial al vieţii. De aceea trebuie să consumi
cel puţin 1,5 l de lichid pe zi pentru a-ţi hidrata organismul.
3 Poţi a firm a că te a lim en tezi e c h ilib ra t? A rgum entează.

IN F O 2 Prelucrarea hranei în organis­

mul tău este „gestionată” de s iste m u l
d ig e s tiv . Acesta reprezintă un tub de­
schis la cele două extremităţi. Prin gură
(1) este ingerată hrana, iar prin anus (6)
sînt elim inate deşeurile. Alimentele trec
prin diferite organe ale sistem ului diges­
tiv: esofag(2), stom ac (3), intestin subţire gura
(4), in te stin gros (5).
2. esofag
Ajungînd în gură, alimentele se ames­
3. stomac
tecă cu saliva, care iniţiază procesul de
digestie. D in ţii m ărunţesc hrana care, 4. intestin subţire
prin esofag, se acumulează în stomac. 5. intestin gros
Cu ajutorul enzim elor, sucu rile digestive 6. anus
digeră alimentele.
Procesul de digestie fin alize ază în
in te stin u l subţire. Substanţele rezultate
3 3

sînt absorbite în sînge şi transportate

prin tot corpul. R eziduurile (resturile)
se acumulează în in te stin u l gros şi sînt
evacuate prin anus. Sistemul digestiv
Pentru ca aparatul digestiv să funcţio-
neze normal, este necesară o alim entaţie corectă şi sănătoasă, respectarea unui regim
alimentar. în caz că apar probleme, consultă g a stro e n te ro lo g u l.
• C ite şte im aginea 3.
Exersează! Reflectează! Acţionează!
1 Completînd adecvat careul, vei c iti pe verticala A -B cuvîntul ce generalizează tema
studiată.
1. Produse în stare proas­ 1
pătă sau prelucrate care
servesc ca hrană. 2
2. Substanţă organică care 3
conţine carbon, hidro­
4
gen, oxigen, avînd un rol
important în metabolism. 5
3. Compus organic a cărui
6
funcţie este ridicarea
imunităţii corpului. 7
4. Medicul care tratează bo­ 8
lile tubului digestiv.
5. Substanţă organică gra­
să, insolubilă în apă, componentă a materiei vii.
6. Substanţă organică alcătuită din carbon, hidrogen, oxigen, azot, sulf etc.
7. Denumirea vieţuitoarelor care se hrănesc atît cu hrană vegetală, cît şi cu hrană animală.
8. Compus organic care ajută la digerarea hranei.

2 Enumeră substanţele nutritive care se conţin în produsele reprezentate.

(Foloseşte informaţia din lecţia a doua a modulului.)

3 Arată schematic calea parcursă de hrană prin corpul uman.

Acţionează! Lucru in echipa

• Analizează meniul tău tim p de o săp- Formulează
tămînă, folosind piram ida alimentară a) de alimentaţie corecta,
de la pagina 82. Concluzionează dacă te b) de igiena;
alimentezi corect şi sănătos. Compară c) de comportament in mesei.
meniul tău cu unul alcătuit de un spe­ Discutat! in fam ilie despre alimen
cialist. tatie; imbunatatiti-va meniul.
! ’ J 1
 5. Reproducerea organismelor vii

1. Ce este viata?
i
2. Prin ce se deosebeşte j
lumea vie de cea nevie?
3. Ce transform ări ale lum ii vii fac posibilă continuitatea vieţii?
4. Iniţiaţi o discuţie în baza imaginilor.
j j i ®

Informeaza-te!
IN F O 1 O c a ra c te ris tic ă e se n ţia lă a v ie ţii este
reproducerea. Reproducerea este una dintre în s u ş i­
rile generale comune tuturor vie\uitoarelor. Aceasta
deosebe=te fundamental materia vie de cea nevie.
P rocesul p rin care un organism viu produce alte
organism e se num eşte reproducere. Ea este ]n s o \it[
]n decursul tim pului de un =ir de m o d ific [ri.
 IN F O 2 Se cunosc două tipuri de reproducere: asexuată şi sexuată.
• C ite şte
> schem a.

A tît prin reproducere asexuată, cît şi prin

TIPURI DE ÎNMULŢIRE
j
cea sexuată, se obţin descendenţi asemănători
cu părinţii, dar niciodată absolut identici cu
aceştia. Transformările respective stau la baza
e v o lu ţie i (dezvoltării). Fiind dotaţi cu caractere
noi, descendenţii vor fi mai bine adaptaţi la
mediul lor de viaţă. Deci, vor avea mai multe
şanse de a exista, se vor reproduce mai uşor,
transm iţînd urmaşilor noi trăsături.
înmulţire
P lantele se reproduc atît asexuat, cît şi se-
prin stoloni
xua t. A sexuat se reproduc: ciupercile, m uşchii,
fe rig ile etc. M ajoritatea plantelor se înm ulţesc
prin seminţe. Reproducerea sexuată la plan­
tele cu flori se realizează prin polenizare şi
fecundaţie. Polenizarea are loc pe cale naturală
(cu ajutorul insectelor, păsărilor, mamiferelor,
vîntului). Ea poate fi efectuată şi de către om.
O astfel de polenizare se numeşte polenizare înmulţire
prin tuberculi
a rtificia lă .
Plantele se mai pot înm ulţi şi prin organe
sau părţi ale acestora, cum ar fi: p rin bu ta şi
(trandafirul), p rin m arcote (coacăzul, agrişul),
p rin tu b e rcu li (cartoful), p rin b u lb i (ceapa),
p rin sto lo n i (căpşunul). Această înm ulţire se
num eşte în m u lţire v e g e ta tiv ă şi este mai
rapidă decît cea prin seminţe. înm ulţirea prin
seminţe deseori necesită şi lucrări suplim en­
tare (rărit, răsădit).
â Ce m o duri de în m u lţire a p la n te lo r ai înmulţire
u tiliz a t? Relatează. prin butaşi
 IN FO 3 A nim alelor, ca şi plantelor, le
s în t c a ra c te ris tic e am bele m oduri de
reproducere: ase xuată (coralul, spongie-
rul, une Ie specii de vierm i) şi s e xu a tă
(cerbul, p is ic a etc.). M eduza şi hidra
folosesc ambele moduri de reproducere.
în primul mod, asexuat, se produc doar
clone (indivizi absolut ident ici), pe cînd
în cel de-al doilea mod, sexuat, se produc
urmaşi diferiţi.
M a joritate a sp e ciilo r de anim ale se
reproduc pe cale sexuată: peste 95 % din
numărul de anim ale existente. Funcţia
de reproducere este re a liza tă de s is ­
te m u l re p ro d u c ă to r m asculin şi fem inin.
Contopirea unei celule m asculine (sper­
matozoidul) cu o celulă fem inină (ovulul)
se numeşte fecundatie. După fecundaţie,
unele vietăţi depun ouă (păsările, şerpii,
broaşte le-ţesto ase, insectele etc.), din
care, după o anumită perioadă (în funcţie
de specie), ies pui, iar altele nasc pui vii
(omul, iepurele, liliacul, balena etc.).
3 Cum se n u m e s c a n im a le le care
nasc pui v ii =i îi hrănesc cu lapte?
M ajoritatea anim alelor îş i protejează
cu grijă urm aşii (mai ales speciile care au
puţ ini urmaşi).

• Reproducerea asexuată, sau donarea, este mai performantă decît cea sexuată. Speciile se
înmulţesc astfel mai rapid şi mai econom. Reproducerii sexuateînsăîi este caracteristică
diversitatea.
• Aceasta determină legăturile dintre individ şi mediul său de viaţă, dintre indivizii speciei
date şi cei ai altor specii. Multitudinea de relaţii constituie o vastă reţea numită ecosistem.
 Exersează! Reflectează! Acţionează!
1 Răspunde la întrebările:
a) Ce este reproducerea?
b) Care sînt tipurile de reproducere a organismelor?
c) Cum se reproduc plantele cu flori?
d) Ce înţelegi prin termenul evoluţie?
e) Care este rolul sistemului reproducător?
Care sînt modurile de reproducere sexuată la plantele cu flori?
Ce importanţă are reproducerea?
2 Dă exemple de organisme care se reproduc:
a) asexuat; b) sexuat.
3 Realizeaz[ coresponden\ele

bulb
stolon
m arcot[
tubercul
buta=i
semin\e

Aplicaţie
Pune intr-un vas cu apă cîteva ramuri de salcie. Observă si notează transformările
Găseşte teren pentru a le sădi. Nu uita salcia creşte la marginea
înmulţeşte prin diverse moduri insusite la lecţiile de Stnnte.

Acţionează!
Indeamna membru fam iliei/vecinu/colegii sa participe
la acţiuni de amenajare a curţii casei in care locuiţi/a
scolii etc. Apelează la ajutorul profesorilor, părinţilor.
Cercetaţi locul pe care-l veţi amenaja şi întocm iţi un
care sa includă: denumirea plantelor, tinind cont de
soare, umbros, umed, uscat), si aranjamentul lor.
ATENTIE! Alegeţi plante de diferite culori si dimensiuni, cu
forme contrastante, pentru a crea com poziţii interesante.
Folosiţi in acest scop pietre decorative, butoaie, coşuri
din lozie vechi, vase din lut, anvelope uzate.
Alegeţi uneltele de care veţi avea nevoie si... SUCCES!
IV 6. Im pactul omului asupra naturii

Discutaţi in baza subiectelor propuse.

Subiecte: a) Importanta plantelor pentru om.
b) Animalele şi rolul lor in viaţa omului.
c) Efectele activitatn omului asupra faunei (pozitive/negative).
d) Conservarea mediului ambiant.
Ce înţelegeţi prin e ch ilib ru ecologic?
Cine credeţi ca se face vinovat de poluare?
Stabilit! legaturi cau za-e fectpe baza
magmilor.

Informeaza-te!
IN F O 1 Natura ne-a oferit cu prisosinţă
surse de existenţă - hrană, lum ină, adă­
p o s t etc. Pe lîngă toate acestea, mediul
înconjurător ne fascinează cu frumuseţea
sa. O zi petrecută în sînul naturii ne rela­
xează, ne dă puteri pentru a activa mai
efectiv. Dar cum răsplătim noi natura? Află mai mult! ^
E co lo g ii (oameni de ştiinţă) susţin că • Ecologia este ştiinţa care studiază inte­
acţiunile noastre din ultimul tim p duc la racţiunile dintre organismele vii şi mediul
m odificări de clim ă pe întregul glob, cu lor de viaţă.
consecinţe grave asupra tuturor fiinţelor. în • Termenul ecologie provine din limba grea­
urma acestor acţiuni radicale, astăzi există că (oikos - loc, casă şi lo g o s -ştiinţă).
foarte puţine locuri neatinse de mîna omului.
 O ric e v ie ţu ito a re poate cădea pradă
răpitorilor sau să fie lovită de boală. Dar
aceasta nu duce la d ispariţia com pletă a
speciei. Calamităţile naturale, cum ar fi erup­
ţiile vulcanice, incendiile şi inundaţiile, au de
asemenea un efect negativ asupra mediului
natural. Omul însă poate influenţa habitatele
tim p îndelungat şi pe suprafeţe întinse.
Ce tra n s fo rm ă ri de m ediu p o z itiv e /
negative s-au produ s în u ltim u l tim p în
localita tea ta?

IN F O 2 Datorită inteligenţei şi spiritului său creativ, omul a transform at natura potrivit

nevoilor sale. Astfel, multe dintre aceste acţiuni au influenţat peisajul natural, trans-
formînd m laştini şi pămînturi înţelenite în cîm pii roditoare, ţinuturi secetoase - în oaze
de verdeaţă, a creat noi soiuri de plante de cultură şi a dom esticit animale sălbatice.
Odată cu revoluţia industrială, mai ales cu cea tehnico-ştiinţifică, s-au produs schimbări
radicale. S-a ridicat nivelul de trai al omului, dar s-a în răutăţit starea mediului natural:
au fost poluate grav solul, apa şi aerul; sînt pe cale de dispariţie multe specii de plante
şi animale. La rîndul lui şi omul se confruntă cu diverse maladii cauzate de poluare.
Efectele poluării sînt resim ţite astăzi de întreaga planetă.
• C ite şte
j ta b e lu l.

T ransfo rm ă ri negative în natură cauzate de om

Cauze
^ Extinderea agriculturii, construcţiilor, creş­
terea excesivă a numărului de animale do­
mestice.
^ Utilizarea excesivă a substanţelor chimice
împotriva dăunătorilor agriculturii şi pentru
creşterea producţiei agricole.
^ Braconajul (vînatul şi pescuitul) pentru obţi­
nerea unor trofee de valoare (blănuri, coar­
ne), precum şi a unor cantităţi mari de carne
şi peşte.
^ Folosirea exagerată a bogăţiilor naturale.
^ Industrializarea intensivă.
s Construirea de baraje.
Efecte
s Dezechilibrarea lanţului trofic.
s Provocarea eroziunii solului.
s poluarea mediilor de viaţă: a aerului, apelor,
solului.
s îmbolnăvirea şi chiar pieirea animalelor şi a
omului (tulburări ale funcţiilor sistemelor res­
pirator, digestiv, ale unor organe).
SReducerea şi chiar dispariţia unor specii de
plante şi animale, a unor microorganisme din
sol.
s Secătuirea unor bogăţii naturale.
s Perturbarea echilibrului în atmosferă (scăderea
cantităţii de oxigen).
s Modificarea cursului apelor. Schimbarea pei­
sajului.

d? Ce m ăsuri se im pun pentru a re s ta b ili şi p roteja natura?

9!
 IN FO 3 Deşi se iau măsuri în vederea pro­
tejării naturii, acestea nu sînt suficiente.
De aceea, pentru restabilirea echilibrului
în mediul din care facem parte, se impun
reguli stricte de protecţie:
s replantarea im ediată a terenu rilo r d e fri­
şate;
s includerea s p a ţiilo r verzi în orice p ro ie ct
de construire a caselor, de extindere a
lo ca lită ţilo r;
s utilizarea îngrăsăm intelor naturale pen­
tru fertiliza rea solului, ia r pe ntru com ba­
terea d [u n [to rilo r, folosirea du=m anilor
n a tu ra li a i acestora (buburuza, libelula;
rîndunica, cucul, piţigoiul, ciocănitoarea;
ariciul, liliacul, cîrtiţa etc.);
s p ra c tic a re a v în ă to rii m oderate (auto­
rizată, cu respectarea perioadelor de
vînătoare etc.). De asemenea, se im pune
=i reglem entarea p e scu itu lu i (respecta­
rea perioadelor şi zonelor stabilite);
s utilizarea unor m a=ini m ai pu\in poluante;
s satisfacerea n e vo ii de energie (lumină,
încălzire, transport) f [ r [ consecin\e de­
vastatoare p e n tru n a tu r[ (producerea
energiei electrice cu ajutorul bateriilor
solare; folosirea puterii vîntului, apelor
curgătoare pentru obţinerea energiei
electrice etc.).
â Care este cea mai mare problem ă
legată de m ediu în lo ca lita te a ta?
Populaţia mondială este în creştere, deci
lumea va avea nevoie de mai multă hrană, de
mai multă apă potabilă. Va trebui să se dez­
volte în continuare industria şi agricultura.
Pentru a avea toate acestea, sînt necesare
soluţii care să afecteze cît mai puţin mediul
ambiant, asigurînd echilibrul ecologic, atît de
important pentru sănătatea a tot ce este viu.
3 Va re zista oare c iv iliz a ţia
j ace stor
în c e rc ă ri?
Exersează! Reflectează!
Acţionează!
1 Răspunde la întrebările:
S Care este rolul naturii în viaţa noastră?
S Cu ce se ocupă ecologii?
SCare activităţi ale omului dezechilibrează mediul?
SCe înseamnă a avea un comportament responsabil
faţă de natură?
2 Stabileşte corespondenţe între cuvintele din cele
trei coloane.
cartof şoarece buburuză
pisică fluture-alb rîndunică
varză păduche-de-cap substanţe chimice
om gîndac-de-Colorado libelulă
mărar păduche-de-plante arici
gnu purice

a) Determină consecinţele pentru următoarele situaţii: Lucru în echipă

S Grăbindu-se, căci se apropia furtuna, cei ce se odihneau Elaboraţi un proiect de grup
în pădure au lăsat aprinse mai multe focuri. care să vizeze starea mediului
S Locuitorii unui sat au tăiat mii de copaci pentru foc. ambiant în tara> noastră. Sta­
S \n urma unui accident, o autocisternă s-a răsturnat, biliţi problemele majore. Pro­
benzina împrăştiindu-se în toate părţile. puneţi căi de soluţionare. Pentru
b) Propune cîteva soluţii pentru aceste probleme. aceasta:
S studiaţi si consultaţi ziare,
4 a) Examinează atent schema. reviste, documente privind
RESURSE mediul ambiant;
v 'consultaţi specialişti în do­
regenerabile neregenerabile meniu;
Spădurile ' Sgazele naturale v'vizionaţi emisiuni TV,
s animalele ■ vii s cărbunele ascultaţi radioul, C \ iH
s peştii \ S petrolul navigaţi pe Internet.
s solul ' S mineralele
s apa
s vîntul nevii
Soxigenul . Acţionează!
Formulează în baza acesteia un raţionament {Dacă. Asumă-ţi şi tu responsabilita­
atunci...). tea pentru calitatea mediului
n care trăieşti! lată ce ai pu
tea face:
2 ✓ să participi activ la acţiuni,
campanii ecologice;
S să iniţiezi un club ecologic;
S să publici articole/schiţe/eseuri
v' să organizezi spectacole,
concursuri etc.

.
R edactează ui saj că tre lo c u ito r ii Terrei p rin care să-i
în d e m n i să p«' c ip e la c o n s e rv a re a şi p ro te ja re a n a tu rii.
>ronost p riv in d v iito r u l lu m ii pe P ăm înt.
Jn pr
IV
Completează spaţiile libere cu termenii po­
triv iţi dintre paranteze.
a) Toate vieţuitoarele constituie învelişul viu al
Pămîntului s a u ... .
b) ... reprezintă toate elementele anorganice şi Răspunde la întrebările:
organice lipsite de viaţă. S Prin ce se deosebesc corpurile vii?
c) Factorii biotici reprezintă toate ... înzestrate S Care s]nt trăsăturile comune ale cor­
cu viaţă. purilor vii?
d) Omul reprezintă... . S Din ce este formată materia vie?
(Factorii abiotici, biosfera,
elementele organice, factorul antropic.)

Clasifică termenii ]n două coloane

Vitamine, proteine, săruri, glucide. Cite=te schema
SUBSTAN|E
Dioxid de carbon
anorganice organice

Descrie cum are loc prelucrarea hranei

]n organismul tău, utilizînd termenii:
gură, dinţi, esofag, stomac, anus, intestin
subţire, intestin gros.

Realizează corespondenţe
duce la boli interne şi externe
alimentaţie
provoacă carii
corectă asigură creşterea masei corpului
alimentaţie dă putere, stimulează g]ndirea
incorectă asigură sănătatea generală a organismului

Ce rol are reproducerea?

Ilustrează un la n ţ tro fic între vieţuitoare

Redactează un text =tiinţific, din 8-10

enunţuri, cu titlu l Omul în natură.
 Glosar
Adapta - a (se) acomoda, a (se) deprinde,
a (se) obişnui.
Ambiant - care se găseşte în jur, înconjurător:
mediu ambiant.
Bacterie - organism microscopic cu o singură
celulă de natură vegetală.
B istu riu - instrument medical în formă de
cuţitaş.
Branişte - pădure rară sau parte de pădure cu
arbori bătrîni în care este interzisă tăierea
acestora.
Butaş - porţiune de lăstar, de rădăcină sau de
frunză, detaşată de la planta-mamă în scopul
înrădăcinării (pentru a forma o plantă nouă).
Calamitate - dezastru care loveşte un grup de
oameni, o ţară, un popor.
Casant - care se sparge sau se sfărîmă uşor;
fragil.
Climă - totalitatea fenomenelor meteorologice
(temperatură, vînturi, precipitaţii atmosferice)
pe o perioadă mai lungă de timp.
Concepţie - mod de a concepe, ansamblu de
idei cu privire la probleme ştiinţifice, filoso­
fice, literare etc.
Convenţie - înţelegere, acord.
Crampă - contractare involuntară, prelungită
şi dureroasă a unui muşchi; colică.
Defrişare - tăierea şi înlăturarea arborilor pen­
tru agricultură, construcţii etc.
Dezlocuit - (despre lichide) scos de la locul pe
care îl ocupă, dat la o parte şi înlocuit cu un
alt corp (solid).
Digestie - totalitatea operaţiilor prin care ali­
mentele intrate în tubul digestiv sînt transfor­
mate spre a fi asimilate de organism.
Ecologie - ştiinţă a biologiei care studiază
interacţiunea fiinţelor vii şi mediul lor de viaţă.
Enzimă - substanţă organică de nat ură pro­
teică, prezentă în celulele vii, care dirijează
procesele de recompunere sau de descom­
punere din organisme şi microorganisme.
Estivaţie - stare de viaţă latentă prin care trec
vara unele animale din regiuni calde şi se­
cetoase.
Evoluţie - transformarea succesivă a lumii
naturale sau a societăţii.
Excesiv - ceea ce depăşeşte limita normală;
exagerat.
Evocare - amintire, aducere în atenţie, rele­
vare a faptelor, evenimentelor, împrejurărilor
trecute.
Favorabil - avantajos, prielnic, propice, bine­
voitor.
Fecundaţie - procesul de reproducere.
Gastrită - boală care constă în inflamaţia mu­
coasei stomacului şi care se manifestă prin
dureri abdominale, balonări, greţuri, vome.
Gastronomie - arta de a prepara bucate alese
sau însuşirea de a le aprecia calitatea, gustul.
Granulă - particulă solidă mică care intră în
componenţa unui corp solid şi care rezultă
din sfărîmarea, tăierea unui corp solid.
Guverna - a conduce, a administra, a dirija.
Habitat - mediul natural de trai al unui grup de
vieţuitoare sau al unei singure vieţuitoare. în
cadrul habitatelor mari se pot găsi habitate
mai mici. (De exemplu, un heleşteu într-o
savană.)
Im puritate - lipsă de curăţenie, murdărie,
gunoi.
Ingerare - înghiţire a alimentelor.
Interacţiune - acţiune reciprocă între două sau
mai multe obiecte.
Ireversibil - care nu poate reveni la starea
iniţ ială.
Iută - plantă anuală cu tulpină înaltă pînă la 3 m
şi groasă de 1-2 cm, cu frunze galbene, ovale,
cultivată în regiuni tropicale pentru fibrele
textile extrase din tulpină şi întrebuinţ ate la
fabricarea pînzei de sac, a covoarelor.
Marcotă - lăstar al unei plante, nedesprins de
ea, înfipt cu capătul liber în pămînt pentru a
prinde rădăcină şi care, tăiat şi răsădit, dă o
plantă nouă.
M icroorgan ism - nume dat organismelor
microscopice vegetale sau animale.
M ultiplu - număr întreg divizibil cu un număr
întreg dat.
Neregulat - asimetric, lipsit de regularitate.
Organism - orice vieţuitoare capabilă să ducă
o existenţă independentă.
Ozon - corp gazos de culoare albăstruie care
se formează în atmosferă la înălţime mare
din oxigen în urma acţiunii radiaţiilor solare.
Pampas - cîmpie întinsă, acoperită cu ierburi
şi cu tufişuri, caracteristică regiunilor cu
climă subtropicală şi temperată din America
de Sud.
Permeabilitate - însuşirea solului de a lăsa apa
sau aerul să treacă prin el.
Pesticide - substanţe chimice folosite la distru­
gerea dăunătorilor.
Polenizare - transportarea polenului de la o
plantă la alta pentru a se realiza fecundaţia.
Por\elan - material ceramic alb obţinut prin
arderea la temperaturi înalte a unei paste.
Prad[ - vietate care serveşte ca hrană anima­
lelor sălbatice carnivore sau păsărilor răpi­
toare.
Prădător - animal sau pasăre care răpeşte.
Prerie - întindere vegetală formată din ierburi
din regiunile temperate.
Prestigiu - autoritate morală; vază, importanţă.
Regn - fiecare dintre cele trei mari diviziuni în
care se împart corpurile din natură.
Reversibil - care poate reveni la starea iniţială.
Reflec\ie - gîndire, meditare, cugetare.
Salubru - care este prielnic sănătăţii, sănătos.
Silen\ios - liniştit, tăcut.
Spori - organe microscopice ale organismelor ve­
getale care servesc la înmulţire, la răspîndire.
Stimul - impuls, îndemn, pornire, imbold.
Stolon - tulpină sau ramură tîrîtoare care, în
contact cu pămîntul, formează rădăcini, dînd
naştere unei plante noi.
S ubm ultiplu - unitate de măsură mai mică
decît unitatea tip.
Tubercul - tulpină subterană scurtă şi îngroşată
care înmagazinează substanţele-rezervă ale
unei plante (la cartof, gherghină etc.).
U sten sil[ - unealtă, instrument.
Varia\ie - schimbare, transformare, stare a
unui lucru care se prezintă sub diferite forme.
Veridic - adevărat, real.
V om [ - eliminarea (expulzarea) prin esofag şi
pe gură a conţinutului stomacului.
 Cuprins

MODULUL I. Natura. S tiin te ale n a tu rii

3 3

1. Frumuseţea şi varietatea n a turii................................ 4

2. Corpurile din jurul nostru............................................ 7
3. Fenomene ale naturii................................................. 10
4. +tiinţe ale naturii. Oameni de ştiinţă.........................13
3 ) ) )

5. Realizările oamenilor de ş tiin ţă ................................ 16

Autoevaluare.................................................................. 18

MODULUL II. S tudierea si cunoaşterea n a tu rii

3 3

Metode de explorare.
1. O bservaţia.................................................................20
2. Măsurarea..................................................................23
2.1. Măsurarea lungim ii.................................................26
2.2. Măsurarea volumului, capacităţii.......................... 28
2.3. Măsurarea masei.................................................... 31
2.4. Măsurarea tem peraturii......................................... 34
2.5. Măsurarea timpului ................................................37
3. Experimentul.............................................................. 41
Autoevaluare..................................................................42

MODULUL III. S ubstanţe le în natură 3

1. Varietatea substanţelor............................................. 44
2. Stările de agregare ale substanţelor......................... 47
3. Proprietăţile generale ale substanţelor (1)................50
4. Proprietăţile generale ale substanţelor (2)................53
5. Arderea...................................................................... 55
6. Aerul........................................................................... 58
7. Apa. Circuitul apei în natură..................................... 62
8. Solul........................................................................... 66
împreună într-un mediu verde şi c u ra t......................... 69
Autoevaluare.................................................................. 70

MODULUL IV. M ateria vie

1. Factorii naturali ai mediului...................................... 72
2. Caracteristicile v ie ţii................................................. 75
3. Nutriţia organismelor v i i ............................................79
4. Nutriţia la om ............................................................ 82
5. Reproducerea organismelor v i i .................................85
6. Impactul omului asupra n a tu rii.................................89
Autoevaluare..................................................................93
G losar............................................................................ 94
 Editura P rut
vă propune un set de lucrări la Ştiinţe
pentru clasa a V-a:

Manual
Caietul elevului
Ghid pentru învăţători şi părinţi

ISBN 978-9975-54-2 7-3

» 7 I »97 S 5 4 2 17 Î