Sunteți pe pagina 1din 338

www.dacoromanica.

ro
ISTORIA
BISERICII ROMAANPTI
FA

VIETH RELIGIOASE A ROMILOR


DE

N. IORGA

VOLUMUL al II-lea.

VAIENII-DE-MUNTE
TIPOGRAFIA CNEAMUL 11011/INII:SCD
-1909.

www.dacoromanica.ro
Cateva inedite de arhierei
veacul al XVIII-lea

rf»
et6( C(-(4
GlIEDEON, EPISCOP DE ROMAN
(Ghedeon, episcop Romanschn" , 1734).

DANIIL, EPISCOP DE ROMAN


(Dannl, episcop romanschn" , 1731)

2(791 00"
GIIEDEON, EPISCOP DE IMF
(Ghedeon, episcop husschu" , 1731)

NEOFIT MITROPOLIT MUNIEAN


(Neofit Mitropolitul Ungrovlahn")

www.dacoromanica.ro
ANTONIE, MITROPOLIT AL MOLDOVEI
(Antonie Mitropolit Su.eavschii").

GIIEDEON, MITROPOLIT AL moLDoVEI (Ghedeon, Mitropolit Moldovlahii").

NUSAIL, EPISCOP DE H 1I) UTI


(Misail episcop Räd." ; 1733).

www.dacoromanica.ro
CARTEA a Ill-a

EPOCA ROMA- NEASCA.

PARTEA I-a.

LUPTA PENTRU DESXV -ARSIREA

UNIRII ROMANILOR DE PESTE MUNTI.

www.dacoromanica.ro
CAP. I.

Politica religioasd a lui Vodd Brdncoveanu


tipdriturile muntene din epoca sa.
putin timp duph soborul din Februar 1697 si ur-
mdrile lui, Viddica ardelean Teofil murI, alegerea urmasului
sdu se fAcil In conditiile obisnuite. Spre Bucurestii Mitropo-
litului plecd un tinerel cdiugär, de neam bun, dela Ciugud,
Atanasie nghel, care ducea ca dansul recomandatii puternice
din partea nobililor ardeleni, calvini, pe cari-i castigase cu bani.
De o plata fäcutd in maulle lui Teodosie ca sh fie ales, nu
poate fi vorba ; el ddda, duph spusa unuia dintre nego-
ciatori, negustorul Dindar, numai optzeci de lei (Tea mal-
tdmital, 1. Alegerea se facù dupd datina creatà pe vremea
lui .5erban Cantacuzino, si, In lanuar 1698, Atanasie era
sfintit ca Mitropolit pentru Ardeal.
Data aceasta, noul Viddied nu primi conditii dela Gu-
vernul ardelean, ai cdrui membri nu mai erau slobozi sd-si
dea la iveald tendintele calvinizatoare. Invdttituri pentra
purtarea sa le primi el dela Bucuresti chiar.
Aici Vodd Brancoveanu, om bogat, darnic i mandru,
n'aved o politicd religioasä asa de sigurd ca a Inaintasului
sdu, cum, de alminterea, si in politica propriu zish el se
dovedise mai sovältor decat acesta, dupd stricarea bunelor
legaturi cu Dosofteiu de Ierusalim. S trict ortodox fireste,
in recognitionem ; Sale i preofi, p. 178, nota 2.

www.dacoromanica.ro
4 ISTORIA BISERICII ROMINEFI

fhrä sh aibh fath de catolici mhca.r acea curtenire care


deosebise pe 5,erban-Vodd, el tiprtrise, pe de o parte, 01'0
románesti, de cuprins religios i literar, bune pentru ce-
tirea boierilor si a preotilor : la 1691, Radu Greceanu drb
astfel la ivealà o frumoasà carte, lucratrt de dänsul cu aju-
torul fratelui Serban si supt supravegherea lui Constantin,
Cantacuzino Stolnicul, « illargeíritarele» lui loan Gurd-de-A.ur,
dntaritoriu sabornicestii si apostolestii a Rhshritului Desea-
reci i adevaratei pravoslavnice credinte Indirepthtoriu»,.
prefänuth In limba tuturor aca sà poatä. lietecare RumArt,
ce si putinä. Invathturh ar avià., sä. Inteleagro.
Pe de alth parte, un chlughr din Iviria sau Ivir,
Iberia Caucasului, fost rob al Turcilor, Antim, om cu (leo-
sebit simt pentru arth In toate Infätiärile ei, tiphrid, intdia
pe seama lui, se parel, lucrrtri grecesti care dovedesc fiinta,
unui curent ce duced, nu numai la Inzestrarea cu
pe socoteala Románilor, a bisericilor din Räsaritul grecesc,,
ci si d'Are grecizarea Bisericii ronzdnegi.
Pe lângh Pareneticele imphratului Vasile Macedoneanul,
chtre fiul shu Leon, pretheute (1691) in greceasca popo-
ralh de Hrisant, nepotul, trimes Indath, in 1692, prin
In Apus, pentru studii, al Patriarhului de Ierusalim 2; pa
lângäc(Manualull, lui Cariofil, care räspunded la unele In-
trebhri de naturä teologich ale Stolnicului Cantacuzinc).
(1697), pe lángh panegiricul Sf. Constantin, alchtuit de pre-
dicatorul Curtii, Gheorghe Maiota (1697) 8,- altele, de ace-
lasi, In 1706-7, la Ramnic 4 -, se dau In greceste, prin os-
teneala lui Antim, cdrti de slajbd bisericeascd. Astfel e
slujba Sf. Grigore Decapolitul, fAcuth In aceasth limbh de
Cartile poartA numai insemnarea c sfint lucrate de aAntim iero-
monahulo. Asupra lui, v. 1st, lit. rom. in secolla al XVIII-lea,
p. 419.
V. cele dota lucrAri ale pAr. Chrys. Papadopulos.
Pentru Maiota, v. 1st, lit. rom. in secolia al XV111-lea, I, rpp. 49;.
417, 429.
4 Bibliografia Romanci, I, pp. 468-9, 478-9!

www.dacoromanica.ro
POLITICA RELIGIOASi A LUI TOD' ,BRANCOVEANU 5

Mateiu al Mirelor 1, si cea, In legatura de zi Cu aceasta, a


S. Paraschive, cu toate eh In nanastirea Bistritei oltene,
care nu erà ainchinataD si nu adapostia calugari g,reci,
laudele Sfa.ntului ocrotitor fuseserá, cantate parka atunci In
slavoneste. La Mitropolie, si nu Inca in Snagov, altä.
nastire neinchinata, unde fù numit apoi i ca egumen
strainul Antim, ce-si gas1 indata adäpostul prielnic intre
zidurile ei 2, se publica la 1693 o minunata Evanghelie
greco-romaneasca, prin care putem vedea mai bine gan-
durile unora dintre arldereii prihegi i boierii de alt neam
cari incunjurau pe Brancoveanu. S,;i aceasta e dupa gre-
easca al (sic) Bisearicii oranduiala asezatb, ca i tipari-
tura mai veche a lui erban.-Voda ; partea greceascà e me-
nitä. pentru slajba, iar cea romaneasca numai pentru ca
«si in casele voastre cu cetaniia ei adease sà và IndeletnicitiD,
serie tipograful. Teoria lui Dosofteiu al Nloldovei ca. Scrip-
tura foloseste numai daca e Inteleash, teorie primita pana
la 16S8 si In Tara-Romfineasca, e Inlocuita prin aceia ca
patimile rele din Mima otnului si anumai din cetanie si
din auzire sa omoara.v. tu sfarsit, nu numai pentru Grecii
de departe, ci pentru Romänii de aproape, se da, la
i
4697, Antologhial, Sbornical din Snagov, care cuprinde
In el tot ce trebuie ape tot anul»: slujbe la sfinti sau
aacolutib), Psaltirea Intreaga, Octoihul, Orologhiul sau Ceas-
lovul, Penticostariul, Triodul; volumul de aproape o mie
de pagini erà tiparit cu clieltuiala unui fost categumen al
Lavrei celei Mari din Atos, Galaction Vidalis, i ingrijit de
un Panaioti din Sinope. O noud editie apare la 1709. Ig-
natie, egumenul grec dela Nucetu, da, in 1705, o Slujba
a Sf. Visarion, care se cantà de sigur In hiserica lui. i o
slujba pentru Tarnosirea hisericilor se tiparl, de A.uxentie al
Sollei, apentru a se imparti In dar arhiereilor», in 1703.
SO, mai citam Psaltirea de Snagov din 1700.
V. mai sus, vol. I, pp. 251-2.
2 /St. lit, tO»2., 1, pp. 419-21.

www.dacoromanica.ro
6 ISTORIA BISERICII ROMANESTI

Dupd imprejurärile nouä din Ardeal se dä. la Snagov


greceste «Märturisireav lui Petru Movilh, la care se adauge-
o chrticich a lui Visarion Macri despre «cele trei mai mari
virtuth5 (1699). Unul din ingrijitorii acestei lucrAri, Se-
vastos Chimenitul, publich apoi o tälmhcire a stirbatorilor,
(Heortologion» in 4701, apoi o «Invätäturä dogmatich. a
Bisericii Rdsdritene» (4703), tratand despre imparthsenie
sfintenia Fecioarei, iar cellalt, Ioan Comnenul, isi tiph-
reste o descriere a Muntelui Atos, In 1701, descriere, carer
cu Slujba SI. Ecaterine dela Muntele Sinai, se retiphreste
la 47101, iar urmasul acestuia la Scaunul din Silistra, Ata-
nasie, alt ghzduit al 13rancoveanului, editeazä la 1710, «Pa-
noplia dogmaticb a vechiului imphrat Alexie Comnenul.
Acestea pe lAngh discursurile grecesti ale fiilor Doinnuluir
cari laudä pe sfintii patronali ai neamului lor a .

Liturg-hia greco-araba, dath si pentru acei preoti sirieni cari


nu stiau deck greceste (1701), Ceaslovut big, lot din I 702, Psal-
tirea arabh din 4706, lucratä In Alep, Liturghia georgianh,
din 1710 si Evanghelia din 1709 In aceiasi limbh se adaugh
la aceste lucrdri, ca jertfe fäcute de Bräncoveanu pentra
nahrirea numelui säu in phrtile Rdshritului. Sänt si lucräri
de comandä, care nu stau deck In leghturä tipografich cu
tenle noastre, ca slujba Sfintei Chiopolitis din 1702, plhtith
de un Grec din Chios, sau cutare cuvAnt despre preotie al
lui Hrisant (1702).
Ca o curiozitate interesantä, ca o carte bunh pentrif a
invätä Inch o limbh sträind, si RIM niciun gaud la Intrebuin
tarea ei practich, dade4 la lumina Antim In 1698 o Gra-
maticä slavonä destul de intinsh. Când, cu titlu si prefata
româneasch, s publich, la 1696, Slujba slavonh a Stintilor
Constantin i Elena, se spune eh s'a fhcut slavoneste, ne-
fiind la «izvoadéle grecesth. Un Ceaslov apare la 1703. Nu-
mai despre Psaltirea de Buzäu din 1701 se spune ch e ti-

Bibl. .Flom., I, pp. 481-2.


2 ibid., I, pp. 449 i urm., 452 §i urm., 457 0 urrn., 468-9.

www.dacoromanica.ro
POLITICA RELIGIOASA. A LUI VODk BRANCOVEANU 7

*Rd (pre limba cea obicinaitd, a sel cell prin besearecile


rumanesti, sloveniasca, flindu i lipsa de aciasta pre la be-
searici de aeasta data», adaugindu-se cä e de nevoie
pentru invatamant, care se stie di se razima pe invatarea de-a
rostul a Psaltirii : (pre la scoale pentru inválatura copii1or»1,

Nu se puteà inlaturà lush asa de usor ca vechea zdreantA


slavona noul vesmant al limbii romanesti. Numit episcop
de Buzau la 10 lunie 1601, Mitrofan reprezintà Inca acolo,
In coltul de catre Moldova lui, curentul romanesc pe care-1
incepuse dascalul sau, acum pribeag in Polonia. inca (lela
1691 el tipäreste In Buza.0 o traducere romäneasca, tiparita
de dansul, dar talmacità cu amestecul lumii dela Curte, a
Pravoslau.nicii märturisiri, serse de Petra Movild. Numai
peste trei ani teascurile Mitropoliei dau o Psaltire, Cu «ca-
tizme», tropare, molitfe, epashalii de 50 de ani», eexapsalm»,
edupa oranduiala greciascal ; aceastä lucrare, revazuta
dupä textul Bibliei dela 1688, erà insa menith, nu sä se
dea preotilor spre Intrebuintare, ci sa. se Imparta numai,
pentru cetire, «in liar pravoslavnicilor crestini». Tot asà
Cu Evanghelia dela Snagov din 1697, care da numai inteo
forma ediorthositä mai Cu multa nevointa» textul cunoscut,
pentru cetirea de catre cei ce nu stiu slavoneste.
În acelasi an, ca o urmare a aceleiasi miscari, Moldova rds-
pandià o Tdlcuire a Lit urghiei, talmacire facutä de Cacavela,
indreptatd de un necunoscut i tiparitä de Antioh-Vodä Cante-
mir, prin ingrijirea boierului Lupa Boghn, care iscaleste
Prefata.
Sd se adauge traducen i dupa editiile grecesti ale acelorasi
mesteri, ca acea «Carte sau lumina"», din 1699 care e reclarea
In romaneste a cärtii lui Maxim Peloponesianul, retipariri
sau prelucräri, ca aceia ce cuprinde einvatatura preotiloril
pe scurtti de Sapte Taini ale Besearecii», publicatie din
Buzau, cu titlu si pentru Moldova (1702)2. intamplator se
Bibi. Rom., I, p. 445.
2 ¡bici., p. 539.

www.dacoromanica.ro
8 ISTORIA BISERICII ROMANESTI

dau carti de momia religioasä sau de instructie poporala


in materie de religie, precum Out Invateiturile creOine0i
fi loarea Darurilor, traduse amandoud de Filoteiu, un Roman
care se calugarise la S fetagora, Sfautul Munte, si-si puted zice,
stand, se pare, la Sf. Ecaterina din Bucuresti, metoh al Sinaii 1:
aSfetagoretulp, ori Pildele Filosofeti din 1713, pe care le ti-
pareste, In traducerea lui Antim, Grecul ce purta afacerile
de negot ale lui Voda In Ardeal, Manos Apostolu, ori, In
sfarsit, aantologia de sentinte» ale filosofilor, aSfatuirile
cretino-politice » ale lui Antim Ivireanul (1715).
Mitrofan de Buzau urtnd singur dincolo de Milcov tra-
ditia cea huna. La 1697 el Indräznià sä deje un Triod
slavo-roman, iar in 1698 inceped., pe temeiul Vietilor de
Sfinti ale lui Dosofteiu, illineiele romanesti, avand tipicul,
parimiile i sinaxariul In limba noastra, traduse si de Radu
Greceanu. 5i In prefata acestei carti, lucrate acu mare sal.-
guire», aca i noaptea o am facutu-op, spune episcopul, supt
ischlitura sa, ca tipograf, si nu a superiorului sau Teodosie,
ain unele vremi In loe de zip, el arata eh, mai Inainte, din
neintelegerea slavonei de catre preotii de pe la sate, a oran-
duialele Besearecii nu sa faced deplinü, nici Vietile
sä citiia, ascultdtorii neinteleganda si prorocestile citanii»
intelese doar dupa acel sunet cu care se multdmiau
grecizantii : aarama sunanclii era, au tinbale striganda sà
auziia». intr'un singur an de zile iesira toate cele dona-
sprezece volume, proclamAnd, se poate zice, introducerea
limbii românesti In slujba Bisericii, asà cum dorise Do-
softeiu al Moldovei. Oetoihul din 1700 al aceluiasi Mitrofan,
urmä aceasta lucrare revolutionard, de cel mai mare folos
pentru neam, dar tiparitorul nu cutezä, ori nu putii, sà dea
In romdneste dock tipicul si nu cdntarile insesi, rdmase In
slavond. In Triodul buzoian din acelasi an se prefäceau,
din greceste numai tipicul, sinaxarele si cetaniile, lasandu-se
in limba slavonii cdntarile. Daca acestea se pastrau In forma
Radu Greceanu, ed. t. Grecianu, p. 347.

www.dacoromanica.ro
ARHIEREI GRECI LA CURTEk LUI BRiNCOVEANU 9

traditionala, nu trebuie, am spus se creada ca-1


indemna. pe Mitrofan numai frica de a strica ortodoxia sau
de a calca, datinile, ci mai ales greutatea de a pune cuvinte
romänesti pe melodiile obisnuite. Dovada ca in Triod unele
cantári sant si traduse.
Mai tarziu, Mitrofan urmat opera de prefacere in
romaneste a cartilor de slujba, macar Inteo parte a lor.
El da., la 1699, Molitvenieul, chruia-i mai zice, dupa datina
de a se adaugl si numele grecesc : at uhologhionil», un
Molitvenie mic acarele cuprinde intru sine tema treaba
Besearecii, ce sá cuvine preotilor» : tipicul singar e ro-
manesc, pe cánd Dosofteia al Moldovei daduse molitvele
insesi In aceasta limba. La 1701 iesia. Penticostarita, ce nu
mai fusese Upara pana atunci la noi nici *bite° forma.
Liturghia lui din 1702 are tipicul In romaneste, pe cand
Psaltirea, ca pascalii si paraclisul Maicii Dotnnului, e numai
o editie noud. Urtneaza un Nou Testament, care reproduce
Cu indrepfa.ri pe cel ardelenesc si e, ca si acesta, o carte de
cetire, nu una de slujba (1703), si un Apostol Intocmai ca
acela din vremea lui Serban Cantacuzino (1701).

CAP. II.

Arhierei greci la Curtea lui Brâncoveanu.


De o parte era deci tendinta fireascá a prelatilor greci,
fugiti sau asezati mai bine la noi, de a introduce in Bise-
rica Terii-Romanesti slujba elineascd. Spre acea5ta mergeau
sfaturile unui Patriarh Dionisie Seroglanul, mazil de Cons-
tantinopol, care Incunund pe noul Donan i murl In Bucu-
resti, ingropandu-st la Radu-Voda, unde se aseza i trupul lui
Gheorghe Castriotul, marele boier grec iubitor de neamul

Radu Greceanu, ed. citatC p. 11.

www.dacoromanica.ro
ISTORIA BISERICII ROMINESTI

sau 1, ca i Indemnurile unui Iacov, urmasul lui Dionisie


Patriarh pana la 1690 , care muri si el in tara 2, ale unui
Atanasie, fost Patriarh al Antiochiei, care, venit In tara la
1700, traduse din litnba araba pentru Constantin-Vodd, la
1702, istoria pe scurt a Bisericii sale 3, ale unui Gherasim de
Alexandria, care cerù Brancoveanului sà tipareasca trei
volume din Ioan C-ura-de-Aur, si anume didahii si cuvantari,
pe care le raspinse dascalul Marcu, urmasul lui Sevastos4,
in sfarsit silintele unui Ieroteiu de Silistra si ale unor ar-
hierei balcanici ca aceia cari slintira biserica Sf. Gheorghe :
Dionisie de Tarnova, Clement de Adrianopol, Auxentie de
Sofia, Maxim de IIierapolis, Neolit de Sevastia, Mitrofan
de Nisa, NIacarie de Varna 5.
sà alba un plan hotarät de grecizare, el,
Ciliar l'ara
cari nu puteau face liturghia decat In limba lor, tre-
buiau sä lucreze, fie i numai prin exemplu, pentru intro-
ducerea limbii grecesti in biserica. Calugarii si preotii nostri,
arhiereii de tara erau de t'ata, tragAnd neapärat si inväta-
minte, cand batranul Gherasim de Alexandria slujià, im-
preura ca Hrisant, urmasul lui Dosofteiu la Patriarhia
de Ierusalitn, In zilele de Craciva si de c(B)goiavlenie» ale
anului 17036, - cana, cu un an inainte, Domnul asculta
liturghia serbatorilor de iarni dela Climerit fostul Mitro-
polit de Adriatiopol si (lela Atariasie noul Mitropolit de
Darstor, Dristra sau Silistra 7,- cand, In Iunie 1707, IIrisant,

V. 1st, lit. rom., tabla ; Gelzer, Patriarchat von Achrida, Apendice


Cono, lit. pe 4903, p. 391. Piatra lui de mormAnt se vede inca, In-
scriptii, I, p. 250; a lui Dionisie, ori nu s'a pus, ori a disparut. Pentru
petrecerea lui in tara, i Radu Greceanu, p. 30; Erbiceanu, Cron. grecir
tabla.
2 Daponte, in Erbiceanu, o. c., p. 93.
8 An. Ac. Rom., XX, p. 224 §d urm.
4 Erbiceanu, Cron Greci, p. 204; cf. p. 145.
6 Radu Greceanu, p. 175; cf. p. 180.
Ibld., pp. 180-1.
7 Ibid., p. 166.

www.dacoromanica.ro
ARBIEREI GRECI LA CURTEA LUI BRANCOYEANU 11

primit la Dundre cu carata domneasca, vtori Postelnic


buluc-basa de Seimeni, intrand In sunetul tuturor clopo-
telor in Bucuresti, faced la Sf. Gheorghe, biserica Sfantului
Mormant, slujba cu strdlucirea potrivita demnitätii sale de
Patriarh 1, cdnd se sfintià cate o biserich facutá. de Domn,
ca Sf. Gheorghe ce! Non, a carei zidire se datoreste tre-
cerii lui Hrisant pe lana Constantin-Voda 2,- cu un stralucit
sobor de Patriarhi si de arhierei sträini, cänd Gherasim
de Alexandria slujia la nunta Domnitei Balasa, nas fiind
prin procuratie IIrisant de Ierusalim cand Atanasie al
Antiochiei cunund pe sora Balasei, Sarta 4, cand, in sfarsit,
la tnoartea lui Teodosie, noul Mitropolit al Terii-Romanesti,
savarsiau ceremoniile de cuviinta un Patriarh de Alexandria
si unul de Ierusalim, cari luau parte si la sfintirea lui
Antim, fostul tipograf 5.

urmasi ai lui Dosofteiu al Moldovei In ceia ce pri-


veste ideile lor de romanizare a Bisericii i munca lor pen-
tru acest scop, ar fi vrut sä deà cartea sfanta ca i slujba
bisericeasca intelegerii tuturora. Altii, iarasi, Intre cari trebuie
sa se numere si Mitropolitul Teodosie si urmasul, dura 27
1anuar 1708, al acestuia, Antim 6, iar de nevoie mai mult
decAt de huna voia lui Mitrofan al Buzaului, intelegeau
inlesneascA, pe preot prin tipicuri romdnesti, sà foloseascä
tuturor credinciosilor, facând sà li se deà in romäneste ce-

p. 169.
2 V. i Inscriplii, I, pp. 305-6, no. 763. Biserica fusese mantuita la
1699; ibid.
Radu Greceanu, p. 485.
4 Ibid., pp. 98, 100; cf. p. 123.
6 lbid., p. 481 §i urm. Cf., pentru toti ace§ti arhierei greci, ei tabla
editi,d date de stefan Grecianu din opera lui Radu Logofatul despre
Domaia Brancoveanului.
6 Data in Radu Greceanu, p. 481; pe piatra de mormAnt a lui Teo-
dosie, Inscriptii, I, p. 240, No. 540. AreA la rAposare 87 de ani i ju-
nigtate.

www.dacoromanica.ro
12 ISTORII BISERICII ROLINE$TI

tirile, Insh phstrau pentru cântdri, care nu erau usoare de


transpus in alta limbh, i chiar pentru molitfe, limba sla-
vond. Acestia biruird prin acel lung sir de cärti bisericesti,
tipdrite la Buzdu, care au o mare insemndtate, prin aceia
&A, In locul manuscriptelor rare, rele i ca totul neintelese
preotilor de sate, in locul formelor divergente ale cdrtilor
de slujbd, se ddded acum prin tipar un singar rdnd de cArti
asezate dupd cele mai sigure si bogate grecesti i avAnd
indicatii de folos In limba de obste, dar mai ales prin a-
mestecul acestei limbi care In scurt timp trebuià sà cuce-
reasca i molara, unde pdtrunsese si mai Inainte, prin
publicatiile lui Dosofteiu , i cântarea, In toate formele ei.

CAP. 1II.

Politica 164arnica a Mitropolitului Atanasie de Ardeal.


A doua Unire cu Roma.
Potrivit cu aceste idei se fäcù deci pentru Atanasie al
Ardealului, ales de Climent al Adrianopolei, de Auxentie al
Sofiei si de Neoflt al Sevastei, impotriva altor candidati,
Mitrofan si Dionisie, instructia din 16971, iscälitä. de Teo-
dosie, pe care noul ales 11 numeste apreaosfintitul sdu stdpän
biruitor a toatä. tara UngrovlahiiD, si de Patriarhul Do-
softeiu. E ca o Mdrturisire de credintá. a Bisericii muntene,
si merad a fi analizatä In amänunte.
N'a päzi acdte tocmeale ce are Scaunul Ungrovlahii, ne-
schimbate», deci acanoanele si hothdrile stintelor säboare
si ale Sfintilor Pdrinth, supuin.lu-se da puteri si la stäpa-
niriD numai in alucrurile ceale politicesth. Tainele le va
pästrà cum e obiceiul, botezand cu ((alza curatb si fárd
preot doar la vre-o nevoie, in casd, iar In bisericd numai
Pomenia §3i de scriitorii greci ; v. Chrys. Papadopulos, Ltoct&toç,
p. 44.

www.dacoromanica.ro
POLITICA FITARNICI A MITROPOLITULIJI ATANASIE 13

Cu pichturi de untdelemn in apa si Cu slujbh de preot, in-


trebuintandu-se mirul si cuminecätura in toate cazurile
Instiintare impotriva botezului simplu al calvinilor, primit
de catvà timp in Biserica Ardealului. Impotriva ritului ca-
tolic, va impartäsI cu «paine de grau curatä si dospitd»,
iar nu cu azima Latinilor , va admite prefacerea pmnii si
vinului mestecat Cu apa. In trupul i sangele Domnului
nu dupä. Invätatura de ratäcire a lui Cariofil va high-
dul de o potriva Impärtasenia ce se zice asupt amandoua
speciile» mirenilor ca i clericilor, pe cand Apusenii o pas-
trau numai pentru cei din urma. «La taina preotiei» nu se
primesc cei insurati mai mult deceit °data ori cari ar fi
tinut «vädavà sau lasata de bärbat sau curva»; insurarea
a doua aduce pierderat darului. Nunta Intre rudele prevä.-
zute de canoane va fi oprita, si se ingaduie Ardelenilor
numai obiceiul lor vechiu al Instiintarii publice Cu trei zile
inainte. Duhovnicii vor fi alesi cu multä socotealä, pentru
a putea infatisa ortodoxia cea mai sigurä ; spovedanie
impärtasanie se vor face In fiecare post, sau macar In pos-
tul cel mare si In zilele Pastilor. Maslul se va pästra, fa-
cändu-se de septe preoti, ori macar de doi. La ingropari
nu se vor tineà in seamä opririle calvine, ci se vor savarsi,
dupa rit, «cantärile, slujbele, cazaniile si alalte ce shut toc-
mite si oränduite de soborniciasca Bisiaricä,si asiamene
sä faca pomianile si liturghiile i muele». Icoane vor ti
In toate bisericile, si (nu numai spre podoabä, ci spre
cinstea», potrivit cu hotararile sinodului al Vil-lea impotriva
iconoclastilor ; dar särutarea lor se va face «cu cinste», si nu
cu eadevarata inchinäciune», pastrata lui Dumnezeu singur-
- deci se loviò. si In eresul calvin si in datina pagana a
satenilor ; luminile, tämaierile se vor pastrà pentru aceiasi
cinste a icoanelor. Sfintii prooroci, mucenicii sant «mijlocii
si solitori» catre Domnul. «Far' de pravoslavnica credintä
niciun om nu sä poate spasi», deci concesii de dogma, fie
si cu pastrarea ritului intreg, nu se pot face. aCa sä nu
lungim vorba, poruncim Arhieriei Tale sä pazesti dogmeler

www.dacoromanica.ro
I4 ISTORIA BISERIOIT ROMÀNESTI

tainele si ndravurile Bisericii Rdshritului, neclintite», dupä


Pravoslavnica Mdrturisire a lui Petra Movilh, care s'a ti-
Ora In rom5.nes1e ; dar, la vre-o nedumerire, ede vreme
ce limba rumdniasch iaste putinä si ingustä», trebuie
se alerge la textul grecesc, care e a temeiul».
Preotii trebuie sä fie a oameni de cinste», bine alesi, Third
simonie si mild, cari sä. se Ingrijeasch de zestrea deplind a
Bisericii. Ei vor cet1 Evanghelia, vor face cazanie, vor spune
rugdciunile, eatäta la bisiarici, cdt si la pogribanii», In limba
poporului : da Sdrbi si la Rusi pre limba sloveniascd, iard
la Rumäni pre limba rumhniasch». In schimb, chnthrile
liturghia : eslujba Bisearicii, adechte Ohtaiul, Miniaele
alalte cdrti ce sh canth. Duminicile si sdrbhtorile i slujba
de toate zilele», se vor face neapärat slavoneste, dar nu
rumdniaste sau intealt chip» ; e ingeiduit insà ca ele sd se
facä i apre limba eliniasch». i Evanghelia chnd se ceteste
la Liturghie e mai bine sd fie slavoneste, dar se poate si
In romaneste, nu Insä in fiestece fornad, ci numai in cea
pe care i-au dat-o dascälii din Tara Româneascä supt Voe-
vodul ce domneste.
Din vremea calvineascä se vor pdstra sinoadele, nu pen-
tru judechti si cercetdri, ci pentru a se inlliturd propaganda,
ce s'ar fi strecurat intre preoti, a eprorocilor mincinosi» si
aapostolilor mincinosi». Odata sau de cloud ori pe an, se
vor aduna, nu toti preotii de protopopi nici nu se mai
vorbeste ci numai a1ei i intfälepti i cinstiti preoti»,
fàrä vre-o Impdrtdsire deci a clericilor strdini ori a mire-
nilor de once natie. Aici ash rdsepesti mähnirile
rile, si sä tai Indoirile, i aà s'A a luci pacea Bisericii».
Dezlegdrile In pricini cu indoiald le dä Mitropolitul mun-
tean, cu sinodul shu, cu arhiereii sträini, adascalii» si da-
taleptii» ce-1 Incunjurä. Si el e supus In asemenea cazani
apelului la Patriarhul Mu din Constantinop91

Condica Sid ntd, ed. Leviodax, p. 328 §i. urm.; ed. Glienadie, p'
744 §i urm.

www.dacoromanica.ro
POLITICA FITARNICI A MITROPOLITULUI ATANASIE 15

In aceste instructii, in aceastä «sfäluirel. se oglindeste,


nu numai dogma complecta, asa cum o statorniciserà teo-
logii din veacul al XVII-lea, lämurind-o in lupta cu calvinii
Cu catolicii, precum i in cea cu pärtenitorii lor din mijlocul
ortodoxiei, dela Chiril Lukaris pänä la loan Cariofil si la
cugetatorii religiosi inräuriti de lezuitii din Moscova, dar si
ierarchia perfecta, asa cum se impusese in urma
infruntdrilor, anatemelor si indreptärilor atAtor ar-
hierei greci In chlätorie de cucerire.

Stim care erau anume legäturile Bisericii muntene cu cea


din Constantinopol dupä povestirea cronicii oficiale a Bran-
coveanului cu privire la intronarea lui Antim.
Pentru a nu se lasà. alegerea In seama unui sinod epar-
chial, Teodosie dezigneazä in scris pe urmasul säu, i diata
aceasta care hotäräste i asupra Scaunului metropolitan se
ceteste inaintea clericilor adunati, impreunä cu hoierii,
numai de formä, pentru a-i 11 un urmas. Ei recunosc pe
Antim, voit de inaintasul säu ; Vodä chiamä pe Antim
»acolo in casa cea vlädiceasch», cärja, dupä dreptul
gm de stäpän al terii. Apoi un Trimes plead, la Constan-
tinopol acu cdrti la BiseriCa cea mare, la Patriarsia Tari-
graduluil. unde, totusi, adesea BrAncoveanu face el pe
Patriarhi «ca duph oränduiala bisericeased sä-i trimitä
ecdosis si metathesis, ca sä poatä fi arhiereu
Ecdosis pentru intdrirea alegerii, metathesis pentru strä-
mutarea din Scaunul RAmnicului pe care-1 avuse pänä.
atunci Antim. Patriarhul numeste pentru aceastä din urmä
ceremonie un «exarlm dintre clericii dela Curtea lui Cons-
tantin-Vodd, pe fostul Mitropolit de Adrianopol, Climent. Peste
douà zile dela sosirea acestuia, la 21 Februar 1708, se face «me-
tathesim A doua zi, Gherasim de Alexandria, un Patriarh,
face liturghie Inaintea Domnului, apoi Marele-Postelnic merge
Cu caräta domneasch la Antim in Mitropolie, de-1 proscali-
sege la Curte. Intrd «pre scara cea mare, pen Divanb,
Vodä-i särutà mâna, fäcandu-i apoi frumoasä. °ratio de

www.dacoromanica.ro
46 ISTORIA BISERICII ROMANE$TI

'Astoria ce i s'au dab 1 Deci acuma nu-i ramäne deck


sh-si anunte Inceperea arhipdstoriei colegilor din tot cu-
prinsul ortodoxiei.

ANA intors In Ardeal, Atanasie nu statù pe gänduri


serie Imprtratului, prin Iezuitul Ladislau 13aranyi, cä el e
(unit cu sfdnta Bisericä. romano-catolicap si, deci de
asta era vorba, de fapt, poate pretinde si i se intareasca
privilegiul din 1697; el i se add dela Viena la 14 April
din acel an 1698, adaugindu-se la 2 Iunie si ordinul cu-
venit catre autoritäti a. Dar Guvernul calvinesc al Ardea-
lului 11 trecù supt facere, i atunci Atanasie se hotari
strangä un nou sinod pentru proclamarea solemna a Unirii 3.
Färä multa discutie se priml acolo Unirea (21 Octombre)
Cu Besearica Romei cea catholicascap, ca amädularile cestii
Bisearici sfinteD, dupd formulariul latin scris In fata 'Inca
dela 7 ale lunii4, dar last-Ind la o parte in traduccre men-
tiunea celor patru puncte, adäugind cä li trebuie neapärat
aprivelighiomurileD, färä care nu pot tral. Aceasta a fost
cea d'intku forma a achrtii de marturie, siu gura tradusd
in latine0e, dar Atanasie, care aveà totusi putinä cinste
In sutletul srtu, nu se Invol a-si pune pecetea cu cei trei
arhangheli a Mitropoliei, 'Anä nu se adause, de aceiasi
mänä, dar economisindu-se putinul spatiu ramas panà la
sfärsitul foii, ca nu intelege Unirea deck cu conditii,
anume : apr.e noi i rdmasitele noastre dint' obiceaiulu Be-
searicii noastre a Rasäritului sà nu ne clateasca.', ci toate
taramoniile, sarbatorile, posturile, cinnt IAA acumil, as&
si de-acumil nainte sä firnù slobozi a le tinea, dui:A calin-
dariula vechitu) ; se adängl ca Atanasie sa nu fie scos din
Sc,aun cpana in moartea Sfintii Sale» ; urmasul lui va fi
Radu Greceanu, pp. 181-2.
Nilles, p. 201; Mag. ist., III, p. 278 si urm.
3 Cf. Nilles, p. 241.
4 V. ¡bid., p. 206; Atanasie spune apriat îns cl sinodul a fost
themat la 24; ¡bid., p. 200.

www.dacoromanica.ro
POLITICA FITARNICX A MITROPOLITPLIII ATANASIE 17

ales de sobor, In chip liber ; 11 vor intdr1 aSfintia sa Papa


si Înnáltatulü inptirattl», in locul Vladicai i DOMnului de
peste munt,i, iar sfintirea o face «Patriiarhuld de suptu
biruinta innfilti[mi]i Sale», deci cel sarbesc din Carlovat, ;
protopopii se asigurau cá nimeni nu se va amestecri
In rostul !or. Altfel sit n'aibä nicio valoare isaiturile
pecetile noilor membri ai Bisericii Romane 1.
Astfel iscdlira si pecetluirä in ceard protopopii Hategului,
Inidorii, Sassebesului, Blajului, Catei, Nimigei, Bistritei,
«Haportei», Ordstiei, Bistrei, Cdlatei, Giumalului, Lapusului,
Daii, Armeniului, Chioarului, Colunului, Mohului, Raco-
vitei, Salistei, cei doi din Fägdras, cei din Tija, din Vint,
din Uifalau, din Gurghiu, din Tichindial, din 13eghis, din
Leapindea, din 5ieut, din Similfaiu, din Silva, din Ohaba,
din Cugir, din Cb.lin, din «Kora», «Sdcal», «Keza» si inca
unul, cei mai multi, protopopi fará hotar sigur al pu-
terii lor, preoti de sat, cari, pentru hani, purtau un titlu
mai mare decat al popilor obisnuiti 2. lar, cancl venl randul
lui Atanasie insusi, el adause cà Unirea se intelege pdstran-
du-se «toata leage nostra, slujba Besearecii, leturghiia
posturile sh stea pre locil», i Iiisandu-se el, Atanasie
Vlddica, «In pace», nchdrbutdluit3. Nu se poate, din partea
unor elerici, o mai vdditti urmdrire a interesului material,
o mai mare neincredere fatA de aceia chrora li intind mana
spre Unire si o mai mare iubire pentru rosturile Incldtinate,
de care In ruptul capului nu se pot despb.rti, ale vechii
Biserici In care trdise neam de neamul lor, luptandu-se,
cu puterea sau cu viclesugul, pentru pdstrarea lor, ca cea
mai sigurd scard spre Dumnezeu si esphsenia sufletelor».
O scrisoare solemnä fù redactatd In numele lui Atanasie,
cAtre Impdratul, cerandu-se privilegiile, care nu zdboviril,
flind date lnainte de 16 Novembre si apoi, dupd incheierea

1 Nilles, p. 208 §i urm.


2 Cf. Cu lista din 1700, la incai, III, pp. 305-6.
Nilles, p. 211.

www.dacoromanica.ro
48 ISTORIA BISERICII ROMINqTI

pdcii Cu Turcii, cari cedau Impdratulai Ardealul, la 16


Februar 1699 1

CAP. II.

Urmärile nemijlocite ale Unirii.


Vestea Unirii umpla de mânie pe nobilii calvini ai Ar-
dealului, cari pierdeau prada cea mai obisnuitä, a legii lor
hicalcatoare, dar, mai ales, un numar mare de iobagi, cari,
In vesmant preotesc, indepliniau aceleasi sarcini si fdceau
aceiasi robotd ca i eranii ceilalti. Plangeri la Viena, prin
Trimes anume 2 prigoniri sdlbatece, ingroziri, tdinuire a
diplomelor Impdrätesti, total fa pus In lucrare pentru a
zaddrnicl o schimbare religioasa, fie si numai aparentd,
care ar fi dat Casei de Austria, noua stdOna a terii, sute
de mii de credinciosi legati strans prin comunitatea reli-
giei ; In multe pärti, furia anomnilon de pdmant merse asa
de departe, Meal dd la la primant capistile papistasesti ale
Valahilor 3. in sfar.;it, pentru a impiedeca scdparea unui
numdr prea mare de Romani de supt jugul cel greu al
iobagiei, Guvernul, lucrand cu dela sine putere si Impo-
triva vederilor Unirei, hordra, Inclatd dupd publicarea,
a diplomei de privilegii , la 26 Septembre 1699, &A
In cel mai mare sat din tarn', ajung doi preoti, cä preotii
noi nu trebuie sä se fad. decat &yä ce se va orandul o cer-
cetare, si de membri ai clerului latin, cari vor vedea dacd
doritorul de preotie a mantuit o scoald catolica, cd Vlddica
n'are drept de afurisenie, cä preotii faca parohie n'au decat
se clued' la mändstire i cà num ti pdmânturile parohiilor
pot fi scutite de dijind ; cu preotii ce nu si-au ales nicio
Nilles, o. c., pp. 200-1, 224 0 urm. ; Mag. ist., III, pp. 235 0 urm,
2 Nilles, p. 219.
3 Ibid., p. 220.

www.dacoromanica.ro
URMARILE NEMIJLOCITE ALE UNIR!' 19

lege sträinä e si mai räu ; ei pot fi bätuti ca once oameni


.de ränd 1. Afarä de punctul Inchiderii In rnänästire a preo-
tilor farä parohie si de supunerea la dijmä a tuturor ave-
,rilor preotesti care nu se tin de parohie, cardinalul-primat
2.dmise punctele dietei, la inceputul lui 1700, cu toatà pro-
testarea siriodului unit care se tinuse la 26-30 Saptembre
16992 si deelaratia catolieilor di nu Inteleg a bruscd astfel
lucrurile 3. In sfarsit, Bisericii celei nouà unite i se dadura
dourt lovituri mari clerul din partile Inidorei declara ca
nu-i trebuie nici Papa, nici superintendent, ci ca-i ajung
vechile datine romaneti, iar, din rändul preotilor celor
mai carturari si mai isteti, se ridica Ion Circa, sau Tircä,
din Batiz, si, strangänd iscalituri de preoti, cauta a se face
recunoscut ca episcop ; urmärit de catolici, prins, pus in
fiare, el atla adapost, ea unul ce se daduse drept unit cu
.ealvinii, la sinodul din Cetatea-de-Baltd, In casa acestora
dela Alud 4.

Totusi pAnà la o data asà de tärzie cei din Tara-Romä-


,neasca nu aveau Inca Liri sigure despre gändurile i fap-
tele lui Atanasie, sufraganul eu juramânt i instructii al
Mitropolitului Teodosie i ucenicul In materie de dogmä al
marelui teolog Patriarhul de Ierusalim. Astfel la 15 lunie
1700 Constantin-Voda Inthriä. Mitropoliei Balgradului satul
Merissanii din Tara-1omäneasc5, veche danie a lui Mihai
Viteazul, ca i cum nimio nu s'ar fi Intämplat 5. Pe de alfa
parte, Atanasie ìnsui tipärià. la 13 dg,rad, cu un meter

Mag. ist., III, p. 295 si urm.; Nilles, pp. 227-9.


2 Mag. ist., III, pp. 299-301; Nilles, pp. 238-40, 241-2. Ordin impA-
pàrAtesc pentru observarea privilegiilor, Decembre 1699; Mag. ist.,
III, pp. 3JI-5; cf. si Hurmuzaki, V, pp. 510-1; Mon. Comitialia Trans.,
XXI, p. 431 si urm.
3 Nulas, pp. 242-4.
4 Bid., pp. 220-2.
6 An. Ac. Rom., XXI, p. 288, nota 4; Mag. ist., III, pp. 305-6; Ci.
pariu, Archiva, p. 453 si urrn.

www.dacoromanica.ro
90 'STOMA I3ISERICII ROM:iNEFI

trimes de Teodosie, Alibi Istvanovici, deci : flul lui Istvan,


care-si zice, In cirilice : «ex Ung,rovlachias», finden ?tu era
din Ungrovlahia adevaratrt, ci din Ardeal, o noun editie a
Cazanici calvine, zice acum, dupd moda greceasca
a timpului : Chiriacodromion (el tiparl i o Bucoavna, cea
cl'intAiu In romaneste, tot In acest an 1690)'. Cu acest
prilej, Vladica lasrt pe tipograful Mitropoliei sí numeasch
pe Voevodul ocrotitor «luminatoriul credintii pravoslav-
nice», «patronosu adevaratu al Stintei Mitropolii de aici
dinu Ardealu» si sà w,igure crt nu s'a facut vre-o «strd-
mutare In potriva SEìntei Scripturi, au In ränduiala dog-
meloru ce tine si porunccaste pravoslavnica Beseareca a Rrt-
saritului».

Cu sfdrsitul acestui an Insh, masca era aruncata. La 4


Septembre 1700 se stranged un mare sinod, la care luard parte,
pe langa protopopii din [698 dintre cari numai prea pu-
tini lipsirrt , multi alt,ii, i din locuri lnsemnate : astfel
Vasilie din Brasov si colegii sai din Sibiiu si Balgrad, apoi
cei cari lipsisera din randul protopopilor fagaraseni : dela
Vistea, dela Avrig, dela Berivoiu, dela Bdusor, dela Cal-
bor, peste apa Oltului ; pe lAngrt cel din Gurgbiu i alt
protopop din Secuime : cel din Ha romsec ; apoi, de sus din
partile Bistritei, cel din Sangiordr., un nu mar de pro-
topopi din deosebite Tinuturi, dela Supt-Paduri, Vidrdsau,
Chitoiu, Chiuesti, Lemin, Bacaiu, Saldobagiu, Comlis, Cobia ;
Ungureni din Sarvad, Basesti, din Baia-de-Cris, din Santul
si Lazuri cei din Marainuras, In sfArsit, din Sighet i Erasul-
de-sus.

C:ea mai mare parte din Maramurnseni 111sà tineau cu


Vlaslica losif Stoica, nemes avänd un ostas cälare In
arme numit Inca de Apairy cel d'intdiu, sfintit In Mol-
dova si desfacut de atarnarea arde]eanä, ca aepiseop pra-

BM. Rom., I, pp. 369-70, no, 113.

www.dacoromanica.ro
URMARILE NEMLJLOCITE ALE ENIRII 91

voslavnic, cu mila lui Dumnezeu, al Maramurmului, exarli


.al stavropighiei patriarsesti tarigrridene» actul din 1391
fusese Impártasit de Maramuraseni i lui Dosofteiu al Mol-
dovei «administrator al Mitropoliei Balgradului, Arden-
lului s. c. I. 1», pecetluind cu pecetea brilgradeana a celor
trei Arhanglieli 2. El tineà cate un «partiales sabor» prin
satele Tinutului, judecd in procese bisericesti, impartià sin-
ghelii i antimise slavone i strangeä. venituri. Stated prin
emandstirile» de prin sate, la Giulesti de pilda, dar si In
IIust apoi, si-1 recunosteau protopopii din Visdul-de-jos,
din Giulesti, din Jalova, pentru erasul-de-sus, erasul Co-
sdului si erasul Sighetului, precum si multi preoti, pe langa
asesori, fruntasii oarmeghiei» sau ai comitatului 3.
Dacd n'au venit, cum se spune anume, preoti din partile
Satmariului, trebuie sä se caute lamurirea intaiu in faptul
cä protopopii de acolo ajunsesera aproape neatarnati,
apoi in aceia cd, in vecinatate, «In Tinutul Orazii si comi-
tatul Bihorului, pana la Gelmariu», cdpátase, la Ianuar 1691
incd, vicariatul catolic «in partile Ungariei asupra Româ-
iiilori par tibus Hito g ariae siyer Valachos), pe cari se
Mudase cd-i va face uniti «si cu sila», un lsaia, «Sfeta-
gore i Grec, paroh in Careiu, apoi in Dobritin, care
stlita in mijlocul satelor romane,sti din tara Oasului, la
mrindstirea Bicsadului, pand la uciderea lui de hoti (15
Maiu 1701). Isaia aveà supt ascultarea lui pe toti proto-
popii de pe acolo, pilad ce sarcinile grele ce aruncii asuprd
lor aduse plangerile unei párti din cler, cu protopopul Pan-
taleon dela Baia-Mare in frunte4.
Acolo era. un Tinut de Ungiiri, Rusi si Greci, cu epis-
copi cari se chiamä, cand Volosinovsclii din 1670-5,
cand Teofan Mavrocordat din 1677 , cänd Ieremia Lip-

Studii i doc., XII, p. 293, no. y ; cf. pp. L-uu.


2 Ibid., p. 234, no. in.
3 V. Budu, o. c., pp. 56-31.
Studii i doc., XII, pp. xux-L.

www.dacoromanica.ro
22 ISTORIA BISERICII ROMANEM

nitchi 1685-8 , chnd Metodie Racovetchi eepiscop de


Muncaciu, Machowicza, de Zips, de Krasnobroda, Maramurds,
si prin toatä Tara-UngureascaD, in 1688, 011a ce, la urma
un Chiot italianisat, episcop de Sivas, inthiu, apoi de Mun-
caciu, Maramuras si Zips, pe Ihngd care se adaugh Machow
si Komarom, ajunse «vicariu apostolic al poporului de rit
p;recesc in toatä. Ungarian si, cu autoritatea unui esfetnic al
imparatuluin, fdcit Vlädici pentru Romhni si tipärì pentru
mAntuirea lor sulleteascii. un Catechism, din care o a doua
editie ieì dupd moartea lui, la 17261.
C:ei 55 de protopopi, infdAish.nd 1582 preoti, luarh In des-
batere doud chestii : Unirea Intliu i apoi reformarea, dupd
canoane, dupä idealul legii crestine i dupà cerintele ritu-
lui si ale datinet, a clerului romhnesc unit. impotriva Uni-
rii se rostird Brasovenii si Sibiienii, dar mai ales cei din
pArtile Inidorei, insti, la urmd, ortodocsii din cele d'inthiu
douh locuri, si calvinii din al treilea, se Invoird a-si pune
iscäliturile, si nemesii raghraseni, veniti in mimar mare, se
ardtarä foarte bucurosi 2.
In a cloua sedinta se hotarh primirea Unirii In aceiast
formä ca la 1608; se addogi iards;i, dar in afarti de forma
actuluT cel d'intdia nu, va fi fost gdsit bun i pentra
aceasta,dt erituln si «disciplina» nu se vor schimbh si ca,
mergAnd acasd, fiecare protopop va face sà se iscdleascd
actul de juratul säu 3, de doi preoti «comisartn, de freí,
batrdni din Ilecare sat 4.
Abià la 11 ale lunii se hotdraril articolele de reforme.
Unele din masuri amintesc astätuirean munteand din 1698
supt pedeapsä de gloabà pentru preot 12 honni si sat

Cf. Studii doc., XII, pp. xLvw-ix ; XIII, pp. 9-10, no. 9; Bibl.
.Rom., I, p. 439, no. 400; II, p. 27, no. 490.
2 V. N. Densusianu, in Revista critico-literara, I, si Cestiunile
Blaj, 4893.
8 V. vol. I.
4 Cf. 3Iag. ist., III, p. 307 si urm.; Nilles, p. 215 i urm.

www.dacoromanica.ro
URMXRILE NEMIJLOCITE ALE UNIRII 23

24 vor fi In once bisericä. icoanele Mantuitor ului, ale


Maicii Domnului si ale Sf. Nicolae ; oddjdiile i odoarele
se vor tinea. curat ; se vor observa cu sfiatenie cele patru
posturT, supt amenintarea alipsirii de la biserich» ; sa se cins-
teased shrbdtorile insemnate cu rosu la Ceaslov, facandu-se
polieleu si cetindu-se evanghelia ; se va boteza cu mir, cdci
altfel preotul va fi scos din preotie ; se va tunde preotul
ce se va alla insurat a doua oarä ; oamenii vor fi indato-
rati a merge la bisericä, In zilele de Duminecd i sarbrt-
tori, MIA' gres, iar cei ce nu vor asculta si vor lipsl a treia
°ark vor fi alepädati dela bisearicdp, neavänd dreptul de a
fi Ingropati crestineste, ca In vechile aponturip ale lui Saya
Brancovici; se hotdräste ca fiecare credincios sä stie Tatd1
Nostru, Crezul, Cele zece porunci ; tot din acelasi izvor e
oranduirea ca preotul sä fach slubä aDuminecile sau sdr-
bätorile de trei ori si Vinerile i Miercurile, de doud ori,
iar pre post In toate zilele» Acelasi izvor 11 are oprirea
de a despärti In afard de soborul cel mare.
De limba slavonä nu se pomeneste nimic, (lar rostul ce-
lei româneti se hotdräste astfel apopii sä facd slujliä cat
vor putea romaneste, evanghelia i poveaste, sä Inteleagà
crestinih, i sä fad)", apoucenieD Dumineca si särbdtoarea,
dacd nu vreau sä, pldteasca gloabd 12 florini. Sd nu se cu-
nune fugan, strdini, afrätiip ; logodna sà nu se facd fdrd
preot. Diacii doritorii de a se preotl se vor dove& cu ciirt1
dela protopopi a fi oameni cinst4i i aadeviirati duhov-
nicb), stiind aPsaltirea de intelesD, aglasurileD, atainele Bi-
sericiiD, i vor mai Invdtd patruzeci de zile la Mitropolie.
Acum Incepe partea oarecum originald. Preotii vor tre-
bul sd aibä toti, si cei de pe aiurea, «carte dela VIddicap.
Vor purtà haine lungi, apleasä sau potcaro, nu avor Imblà
la ctircimd sau beati prin tärgD, nu vor atrage Mac, Ind-
car In ce feliu de chip; nu vor asudub) si nu vor Idsä pe
credinciosi sa Led asà. ; nu vor priml In bisericd pe aoa-

1 Cf. Mangra, o. c., pp. 81-2.

www.dacoromanica.ro
24 ISTORIA BISERICII R0MINE5TI

menu räi, hoti, curvarb), ci-i vor dà judecdtii cuvenite; nu


vor ingddul «jocurip i «tragere pe ulitä. sau Intr'alt chip»;
ei nu vor merge la judecata mirenilor in procese mixte ;
vor cere satului sa." le tie un atärcovnic» sau acrasnec»; vor
luà de la sateni, dupd vechiul obiceiu, claia de gräu, fer-
dela de ovas, si li se va sluji cloud zile pe an.
Protopopii numesc pe preoti i primesc ca multdmitd o
piele de vulpe; ei tin «soboare de eparbie», ca supt calvini,
si pot pedepsi, «cu cei doi popi bdtrani si cu soborul sdu»
pe preotii ce lipsesc ; ei vor veni la soborul cel mare, pre-
zidat de Vladicd, impreuna cu titorii-jurat), aducand flecare
adoi preoti bfitranil Cu el 1. Pe urma, protopopii, crezetn-
du-se preâ ingustati, impuserd Vladicdi a li se pdstrà drep-
tul de despärtenie fara stirea lui i, in vederea venitului
de piei de vulpe marturisite i allele nemiirturisite, facurd
sd se ingäcluie preotirea fard alta clausd cleca.t aceia, foarte
generald, ca diacii vor fi «vrednici i lnvatati» 2.
in schimb, la 6 lanuar 1701, protopopii, cari arata sà nu
se fi despartit, 57 la numar, declarau cá poftesc» pe Ata-
nasie singur, cara a se amestecà mirenii in ducrurile vlä.-
dicestip, si la aceastd declaratie se uneste i «protopop
Crdstea san. protopop Staicu ot Brasov» 3.

Atanasie, care aveà inch doi stdpâni, lucrase, dei temar,


dar thud meter sfatuit, cu o dibhcie deosebith. Aveet arnem-
doud metnile pline de daruri : cu una intindea imparatului
si lui Kollonics declaratia latind de Unire MIA conditii si
clause de garantie, iar, cu alta, Muntenilor ortodocsi actul
românesc de reforme. Pare sigur, aducandu-se innainte
mdrturia protopopului Avram si a tipografului Nicolae,
Atanasie ar fi infdtisat lui Vodd Brancoveanu Unirea toatd
ca un lucru numai de formd, fdcut in vederea iertdrii portiilor

1 RomAneste, in Mug. ist., III, p. 312 si turn, cf. Nilles, p. 250 si uno,
2
3 Studii i doc., IV, pp. 71-2, No. Lxvi.

www.dacoromanica.ro
URMARILE NEMIJLOCITE ALE IJNIRII 23

.ce se luau dela preoti panh atunci 1 Indreptatire pentru care


i s'a si intarit stapanirea Merisanilor. Si lui Dindar, Bulgarul
care spiona pentru Domnul muntean la Sibiiu, Vla lica-i
rhspunse deslusit cä nu e unit» 2. nirh a pomen1 Cu un
singur cuvant de o schimbare a sa de lege, el mustra. as-
pru, In Novembre, pe Brasoveni, in fruntea carora sthteau
negustori greci, de o stricta ortodoxie, pentru ca nu voiau
sh recunoasca declaratia de Unire, ischlith si de protopopul
Vasilie dela dansii ; anoi shntem Pan'acum am
fost fiiul phcii, lar, deaca mä veti mäniià, voiu sä fiiu ca
un leu tradat de fii säi (!)» 3.

Un astfel de act nu-i ajungea lui Atanasie ca t lie sigur


ch nu-1 va scoate nimeni. El avea nevoie de intarire
din partea Bisericii catolice. Si, pentru a o caphta, se puse
acum pe lucra, cu atat mai mult, cu cat .tia ce pari aduc
Impotriva lui dustnanii pe cari si-i castigase : ca joach in
mijlocul protopopilor la manastire In zilele de serbatoare
mare, ca beà la ospete ca in acarciuma», ch se incunjura
de Tigani cari stiu bine si jocul si bäutura, ca umblh cu
arme si viineaztl, ca rud ele lui calcä pe preoti In picioare
si mdnanch veniturile Bisericii, ch se fac preoti de cei cari
nu stiu Tathl Nostru, i anume pentru bani, i chiar dach
sant lnsurati a doua oard ; ca se despart oamenii de t'Ami,
ba chiar i preotii, pentru doi, trei Ilorini ; cä nu se imphr-
thsesc credinciosii decit la moarte, cd tine diaconi copii,
cà pretinde prea multi bani dela clerul shu, eh are secre-
tariu calvin, cä n'a schimbat Crezul in ce priveste purce-
derea Dultului Sfânt, in ultima-i tiphriturd pentru copii 4

uUnionem... tantum ad oculum et popas unitos ob remissas portiones.


Si unus alterve non obsisteret, qui huius Unionis auctor extitit, disso-
1utam fuissen; Nilles, p. 261.
2 lbid., p. 267.
3 Stinglie, Documente privitoare la trecutul Rometnilor din &Itei, I,
p. 5 i urm., pp. 8-9, 40-11.
4 In nuper edita postilla; Nilles, p. 264. E vOrba, firegte, de Bucoavnd.

www.dacoromanica.ro
06 ISTORIA BISERICII ROMANEFI

aceasta o spune si Vladica armenesc Virzirescu , care


a fost scoasa Cu mai putin decdt banii ce a strAns (lela
toatd lumea ; cà n'a filcut scoald de preotie. Invinuiri In
mare parte adevdrate si pe care le crezurd i unii dintre
Iezuitii ardeleni, cari erau de pdrere sä se caute pentru
lege nou'd orn nou, Mil a pripl totusi lucrurile 1.

CAP. Ill.
IntArirea Unirii de cálträ Curte.
Incri din 1699, Atanasie isi ardtase dorinta de a merge'
la Viena sä negocieze in numele noii sale Biserici ; el plecd
numai in iarna anului '1700-1, in sunetul clopotelor si
petrecut de vre-o douá'zeci de protopopi i vre-o suta de
preoti, luind cu el pe vicariul Meletie si pe negustorul bAl-
grddean Stefan Rat, unul dintre etitori» 2. Sosid la 5 Fe-
bruar 1701 In Capitala impArdtiei, trei ani dupd ce mer-
Bese la Thrgoviste spre a fi ales si sfintit ca arhiereu or-
todox 3. Avn cinstea de a vedet luminata fath d Mdriei Sale
impardtesti si ha parte la conferinte cu insusi cardinalul
Kollonics i ca vice-cancelariul Arilealului, cerfind cu acest
prilej, pe längii ce stim cà dorià, si plata zaherelei date
de preotii romfuli ostilor germane, pentru a se intrebuinta
acesti bani la ridicarea de scoli 4. I se dddit titlul de con-
silier impärätesc, pe care-1 Camilli din Maramurds,
i se ddrul pentru el si urmasi un lant de aur cu chipul
milostivului imphrat, i se fdgadui aducerea la indeplinire
a privilegiilor si degiviirsita scutire a clerului sdu de egiug
iobhgescul, «shijbd», de ehonorarim sau cinsteD catre donmil

1 lbid., pp. 263-7.


2 lbid., p. 272.
3ibid., p. 273.
lbid., p. 276.

www.dacoromanica.ro
INTIRIREA UNIRII DE CITRA. CURTE 27

mosfilor, de vami si «alte mai multe tarhaturi si greutati


adäuri» ; i se supuserà «pärtile exterioare», Bihorul
Crisurile, uncle si lucera, a se face recunoscut 1. in schimb,
la 7 April 1701, el prima ca «Mitropolit» al säu pe car-
dinalul-primat al Ungariei, ca Patriarh al sau pe Papa,
«sfäntulu Papa de Roma». Mitropolitul muntean, chiriar-
hul de panä atunci, ii este acum numai «Bucuresteanul» ;
Domnul Terii-Romanesti, vechiul «patronus» si binefäcdtor
In toate priviniIe, stäpanitor peste Romanii liberi, e nurnit
aCraiul sau Voda Tardi-Muntenesti» ; amindoi sant «sisma-
tich i eretici», si cu niciunul din ei nu va mai Fistra
aprietesug» , nu va mai tinea «curáspundeatie», supuind
noilor sai stäpani once scrisoare va ti «de lipsä» a li tri-
mete. Numai «catolici sau dreptu uniti» se vor mai veclea
la aCurtea» lui din Migrad. Va tiphrl Catehism nou,
care se si publicá. In 1709, cu litere latine, la Sibiiu
c'arti neatinse de eresie, revhzute de un «teolog» 3. Se in-
voieste sa fie stintit din nou, ca unul ce s'a incredintat
hirotonia cea d'intaiu a putut sä fie gresitä si filrd pret
aceastä umilintà i se iarta, ce-i drept, In forma solemna, dar e
sigur cä Atanasie a fost dispensat macar de Kollonies 4.
Va priml langd el ca supraveghetor i sfätuitor acel «teo-
log» catolic pe care si unii dintre Iezuiti 11 credeau preà
Impovärá.tor i jignitor pentru bietul «episcop» chut In
epitropie ; 11 va priml «ca un pärinte dätätor de sfat», cu
drept insä de a-1 Intovärdsl 1n vizitatii canonice, de a hotára
In chestii de despärtenie sau «lephdare din besearech», in
numirea preotilor, In globirea Ion, In punerea de «tasch»,
adecái taxä, si, In sfirsit, In toate cele , ca unul ce se sitnte
el Insusi, «In multe nainvätat, nemuncita si necercat» ; «Leo-
logul» va aveà dreptul sä-1 mustre, si el datoria de a priml
Nilles, p. 388.
2 Bibl. Rom., I, p. 480, No. 156.
3 Cf. gi Nilles, p. 312.
4 lbid pp. 107-109.
5 ibid., p. 264.

www.dacoromanica.ro
28 ISTORIA BISERICII ROMANESTI

adojeneala», ha chiar sfatuitorul va putea sä oranduiascd «im-


bunari», pornindu-se deocamdata cu ingdduirea cuminecdturii
«si din sarbatorile Pastilor urmandu-se indata
cu incercarea de a se introduce calendarul cel nou 1. Nici
gospodaria Bisericii n'o va mai avea el, care ingaduise 'Ana
atunci pe tath i frati sd-si faca afacerile cu preotii i diecii
doritori de a se preoti. Va II un «socob al intregului cler
unit, care se va trimete cardinalului ; episcopului i se va da
numai cate un florin pe an de catre Ilecare preot ; taxele vor 11
botarate, rapte pentru once slujba bisericeasca, iar «hasna
proventusul din economie Besearecii sau Mitropolii, ce
va esl, o fi suptu grija coratorilom Se lndatoreste, cu umi-
lintá, a nu rabdâ jocuri la Mitropolie, a nu aduce «inuieril)
la petrecere, a nu lua parte la «vanatoare armata i Cu
sulietm. i, daca nu s'ar tineit de aceste conditii si ar calcà
si a treia oard porunca «teologului sain, va putea fi scos
din Vladicie, ca un dregator oarecare, vinovat fata de Sta-
panire : «de s'ar vedea. bine Bisearecii rumanesti cu a Romii
unite din Vladicie sà ma' scoata si in locul mieu altul care
sa tina lucrurile mai din sus scriite (!), uniciunii foarte de
lipsa, va pune Vladica» 2.

Va recunoaste oricine, dupa cetirea acestui act autentic,


In care se oglindeste sufletul josnic al unui om farà dem-
iiitate si fdra, rusine, al unui arhiereu uitator de toate
datoriile si juramintele sale, al unui Roman flira simt de
neamul säu, cä, intre deosebitele forme de Unire cu Bi-
serica Romei, pe care le-au intrebuintat neamurile ajunse
In stapanirea Austriei, niciuna n'a fost asa de rusinoash
de brutala. Oricate foloase culturale, mari i netägaduite,
ar fi adus Unirea, foloase pe care Atanasie, cand fagaduia
la Balgrad, cu banii Bisericii sau cu pomana de 0.000 de
1 Nines, p. 24.
2 Romikneste, in Popovici, Uniunea Romanilor, p. 153 i urm., ex-
trase in Sate fi preoli, pp. 185-8; cf. Nilles, p. 289 si urm.; y.si ibid.,
p. 99 si urm.

www.dacoromanica.ro
iMPOTRIVIREA LA iNDEPLINIREA UNIRTI 29

florini ai lui Kollonics, (cosculä.» de calieceaste si ruma-


neaste : valachicarn et latinam» diploma imparäteasch
vorbeste de trei scoli, la Bhlgrad, Hateg si Fagaras 1,nu
puteà sh le int,eIeag i sh le prevada, declaratia lui din
April 1701 e de sigur cel mai injositor act public savarsit
pänh atunci de vre-un VIAdich romlinesc.

Aceste indatoriri nu se publicarà insa niciodata, si, cand,


la instalatia lui, in ziva de 25 lunie, mergea ca un Craiu,
In cucie aurith, incunjurat de clerici i nobili catolici in
rädvane, intovárhsit, cu cruei i prapure, de vre-o mie de
preoti, cu cei cinzeci i patru de protopopi ;ti lui in frunte,
si salutat de o multime de dourt mii de oameni, de toate
legile i neamurile, cand, in bAtrana mhnastire a lui
Vodh biruitorul, groful Apor cetià recunoasterea, cu data
de 19 Mart, a lui Atanasie ca episcop adevarat, din nou
facut, in locul Mitropolitului fals ce fusese, cand Iezuitul
neamt Carol Neurauter, noul deolog», adhugl intarirea pri-
vilegiilor episcopului romanesc, pe cand eroul zilei ii va
fi oprit oeftii la stralucita imbrhtisare subjugatoare a
aurului, numai cativa initiati stiau si intelegeau ca aceastä
zgomotoasä petrecere se serbeazd pe ruina unei veda or-
ganizhri bisericesti si pe rhmhsitele sfä.siate ale trupului
Bisericii romanesti unice, intinse Ihrd intrerupere phnà la
hotarele neamului 2.

CAP. IV.
linpotriviri la indeplinirea Unirii.
SerlAtoarea din Migrad, pentru VIAdicie innoit i pentru
lege imphrdteasch nouh, fusese stricath, prin protestul zgo-
motos fdcut la usa bisericii Mitropoliei de trei Romani, un
1 Nilles, p. 298.
2 Cf. ibid., pp. 287 qi urm., 320-2; incai, III, p. 312 §i urrn.

www.dacoromanica.ro
30 ISTORIA BISERICII RODIANEgI

preot i doi mireni, din Brasov se pare, cari strigau cà nu


pot inghdul ca biserica lui sh tie inchinath altei
religiil. Peste putin se faced., In forma prevdzuth de legi,
de chtre nobilul rorndn Gabriel Nagyszégy, o pldngere de
acest fel, adhugindu-se In ea amenintarea cd, dacà se face
sird Romdmilor, ei ar puted sa priveascd, la o intAmplare,
chtre alti stapini ; sau sä iash din tad, care nu e doar
eincunjuratri cu zid de piatra». 0 mare parte dintre ora-
senii cei mai bogati, unii dintre ansii Greci din Compania
greceascd de comert care-si aved inch de mult reprezin-
tanti in cele mai insemaate centre ardelene si In unele
localitrtti din Ungaria 2, nu mai voirä sd calce In biserica me-
tropolitanh, ci facurd sa li se slujeasch in biserica cea
din ora s3, ardtind in gura mare cd-si vor aduce preot bun,
ortodox, de peste munti. Arestarea lui Nagyszégy nu potoll
fireste tulburarea din spirite, care faced sa se teama Gu-
vernul de o rascorila4. Tara Fdgdrasului nu priml nici
Unirea, care se daduse acum la ivealh cu toate
ei de prefacere si de urnilire; in Fagaras chiar, Branco-
veanu facuse de o bucata de vreme o frumoasa bisericd 6,
isprdvith In 16086 si inzestrath cu privilegii de ctitorul ei
darnic 7 : preotii de acolo, platiti din Tara-Romdneasch, vor
fi stat in fruntea nemultamitilor, mai ales mesteri dela
tehiul tdbacilor, cari aveau privilegii dela Rdlaíczy cel d'in-
tdiu si erau deprinsi cu Inrdurirea calvineasca 8. Cdt pri-
veste nemesii din Tara Oltului, cu toatd credinta lui Kol-
lorries crt s'au cdstigat, in 1702, 412 de frunilii dintre ei °,

1 Nilles, p. 322.
2 Studii i doc., XII, p. y §i urm.
8 Ibid., XIII, p. 34.
Nilles, p. 331 §.1 urm. ; Sate i preofi, p. 196 urm.
Radu Greccanu, p. 86.
6 Studii fi doc., XIII, p. 94 §.1 urm., no. xtsut.
7 Att. Ac. Rom., XXI, p. 288, nota 1.
8 Studii i doc., XII, p. xix }1.1 urm.
Nilles, p. 24.

www.dacoromanica.ro
IMPOTRIVIREA. LA iNDEPLINIREI UNIRII 31

aplecärile lor chtre calvini, de nobleta chrora erau legati


prin boieria lor, shnt cunoscute. In Apusul terii, Hategul
Inidora, cu toath buna primire ce se facuse lui Atanasie
la Ilia si Deva, nu voiau sh stie de Vlhdica inoit, Cu ateology
In coasta. In Inidora, unde biserica Sf. Nicolae fusese lu-
crath, In bun stil rotnhnesc, dela 1631 la 165i, cu chel-
tuiala protopopului calvinizant Innhs, un nemes dupd nume,
a familiei sale, a protopopului Nicolae, precum si a multor
-negustori bo,gati de acolo 1,«Grecii» din Companie si alti
locuitori erau mai bucurosi de legea cea veche a Craiului,
tu rhul chreia se deprinsesera, decht cu legea cea noua a
imphratului, al chrii bine n'avusera inch prilej sh-1 guste ;
Indatd dupd sinodul, slab frecventat, din lunie 1701
protopopii furh chemati din nou In Novembre -, la 16
Iulie i VIddica si cArmuitorul lui de multa vreme, Ladislau
Baranyi si Iezuitul conduchtor al Casei din Balgrad ca si, In-
tamplator, acela al Casei din Cluj, diideau voie protopopilor
Gheorghe si loan, precum si tuturor credinciosilor lor din
Inidora, oras si Tinut, sa trdiasch «precum au trhit pänh
acuma, dupa obiceaiul pravilii grecesti si romhnesti», «cu
toate tocmealele Bisericii, neadaugänd i nescäzhnd», cu
singura conditie sà asculte de Vliidich, «precutn au ascultat
si mai inainte de Vladici si de cine le-au fost purtätori de
chstigth, i «sh nu huleasch.» legea imphratului si cele patru
puncte, de care nu shut datori sa se tie 3. Astfel se lucrd
si din partea catolicilor ca din a calvinilor, cari erau In-
vinuiti in aceste Imprejurhri tulburi, nu cer deck o
simpld declaratie ischlith de Unire cu ei si cä amestech
,adevdrata Unire cu punerea supt ocrotirea altei I3iserici 4.
Cht privete Banatut, el rä maned in vechea lui alchtuire
credintä, räzimându-se si pe masa compacta a Shrbilor de
,curand atrasi in tarà prin tot felul de privilegii imphrd-
Studii i doc., XIII, pp. 417-9.
2 Nilles, pp. 323-8.
3 Vag. ist., III, pp. 322-3.
A Nilles, p. 299.

www.dacoromanica.ro
32 ISTORIA BISERICII ROMANESTI

testi ; RomAnii b1inateni, cu centrele lor Lugojul si Caran-


sehesul, se departau (le calvinismul adoptat inca' in veacut
al XVI-lea, (loar pentru a se apropia de cea mai sigurä
ortodoxie, iar nu peritru a trece la catolici ; preoti din aceste
phrti nici nu se pomenesc in sinoadele de Unire tinute
dela 1097 incoace.
Mai bine deck toti se tinurä. 'lusa Sibiienii si Brasovenii,
Un batran acompanist», care fusese in 1672 birau al ne,
gustorilor «greci» din Sibiiu, aCaloiani» Pater sau Pater la-
nop, care aveil mosii in Tara Româneascd, unde Domnii
Ii ziceau «prietenul) lor 2 care-si daduse fata dupä. Din-
dar, agentul, pomenit si mai sus, al lui Voda Brancoveanu 3,
facuse, incii din Martie 1701, cän 1 Atanasie se allò. la Viena,.
dela 'Migrad chiar, aspre mustrari acestui arliiereu cu douk
fete, cerAndu-i a se deslusl fatà de mireni, cari au i ei
dreptul de a lila o hotarire, i amenintandu-1 cu pedeapsa
cAlcatorilor de juramaut, cu afurisenia Patriarhilor, cu mus-
trarea grea a vremilor ce vor veril asi nu peste 20 sau
30 de ani, ce si peste 100, tot Sfintia Ta yei fi ocilrat»,
daca va schimba «legea, au rea, au bunà», pe care credin-
ciosii nu vreau nici intr'un chip sa o mige 4. in Iunie, Bra-
sovenii declarau cá, prirnirea celor patru puncte ajaste ade-
vArat papistas, a fi», si cb, pentru aceasta ei n'au nici cea
mai mic,d aplecare 5. Nu numai (ccofele cu icre negro», dar
toate peschesurile i veniturile fuNI Mate apostatului epis-
cop din Balgrad. Pater Ianos, Dindar, Andrei Banul zis si
David Corhea, toti oamenii Domnului si hoierilor
munteni, lucrau de zor pentru a phstril Sibiinl In ortodoKie.
Brancoveanu Insusi serse, In lulie, la Brasuv pentru a In-,
stiinta pe prietenii lui, negustorii de acolo, ca ImpAratul n'a

Mudii qj doc., XII, p. vit.


2 lbid., V, pp. 126, 129, 138.
lIurmuzaki, Fragmente, III, p. 70 ; Llpedatu, Prinos Sturdza, pe
303 §i urm.
4 Ibid.
5 Sting he, o. c., I, pp. 5-6, 28: Cipariu, Acte i fragm., pp. 268-9.

www.dacoromanica.ro
iMPOTRIVIREA LA iNDEPLINIREA UNIRII 33

ingaduit aepiscupului de acii din Ardeal» sa strice Cu sila


legea oamenilor 1. Din Maramuras in sfarsit fù chemat in
zadar la Viena Vlädica ortodox Iosif Stoica ; peste cateva
luni, el se intoarce l'arä a fi jurat ori iscalit ceva 2.
Acum, In sarsit, cAnd nu mai puteà fi iertata nicio sla-
biciune i nicio zabavd, Mitropolitul Terii-Romanesti vorbl
limpede si tare. BatrAnul Teodosie, care fusese indemnat la
o masurd energica si de catre Dosofteiu al Ierusalimului,
sosit In Tara-Rom5neasca in iarna anului 1702 3, unde
stàtù cateva luni de zile, fAcand si mir In abiserica
Apostoli, care se chiama Arhimandritul», i informat dupa
cuviinta si de boierii ce fuseserä trimesi la nunta calvina a
guvernatorului ard3lean, BAnffy, Cu Ladislas Székely 4,
Incepea, pomenind lui Atanasie, catre care nu scrisese de
mult si care, urmand vechea lui politica In doT peri,
scrisese el, cerandu-i Octoihul de Buzdu, precum si celelalte
(100 cärti de cintari, iesite acolo, Triodul si Pentieostariul,but
ciliar «daa comanace),despre afaptele lui care cu rusine
Isi vor af15. sfArsit... Te-ai inselat de cinstea lumii, pentru
care, aruncAnd cu piciorul sfánta maidi Biserica räsariteanä,
mai presus de clansa ti-ai capatat consacrarea», care e o ade-
varata «batjocura» (comoedia). ...Esti unit si ai mare lega-
tura cu aceia cari s5.nt protivnici dogmelor noastre, ce sAnt
temeliile Bisericii noastre rdsäritene... Ti-am vetzut jura-
mdntul, care ni s'a adus... Facen voi o tipografie, falsifican
carn cum voiti, si't vedea cum ven arde cAndva in Iad.»
Nu va ayeà de-acum, din Tara-Roinaneasck nici carti, nici
venituri, nici scrisori, nici amila cea mare» pe care o
gäti5. Vodd ;nici datoria lui Teal catre Teodosie, de caro
scrisese Atanasie, n'o mai voeste Mitropolitul muntean.
Cu acelasi Trimes, veniau i scrisorile de afurisanie dela
Stinghe, Doc., I, p. 15 si urm., p. 17 si urm.
2 I. Puscariu, in An. Ac. Ront., XXIII, p. 7; Vechile cpiscopii, pp.
103-4.
3 Chrys. Papadopulos, tioataeoc, p. 59 ;. Radu Greceanu, p. 115.
4 Radu Greceanu, pp. 114-5.

www.dacoromanica.ro
34 ISTORIA RISERICII ROMANESTI

aPatriarhii si Mitropolitii Rhshritulub, scrisori din care


s'a pristrat aceia a Patriarhului de Constantinopol, Calinic,
care, din punct de vedere ierarhic, avea si chemarea sä.
vorbeasch Totdeodath Ardelenii eran Instiintati ca nici
sä mai sarute mana falsului ceia ce ar fi de o po-
trivd cu aa sdruta mana unui birâu, sau a unui cadiu, sau
a unui calvin 2D.
Teodosie mai astepta vre-o indreptare din partea lui Ata-
nasie, pe care Calinic Insd, numindu-1, pentru pdcatele
sale, aSatanasieD, II despoià de demnitatea arhiereascd. Dad.
lush Mitropolitul muntean nu lud mdsura, fireascd, de a
chernà soborul de alegere si a dà lui A.tanasie excomuni-
catul un urmas ortodox, aceasta se datoreste numai grijei
lui Vodd. Brancoveanul, om prudent inainte de toate, de a
nu se stria., pentru lucruri hisericesti, cu un vecin asa de
puternic, cum era Impdratul. Se Inchiserd granitele comu-
niunii duhovnicesti, si A.rdealul, pierdut pentru ortodoxie,
sau socotit ca pierdut, in urma repetitelor manirestatii ca-
tolice ale celor cincizeci si doi de protopopi ai lui, rdmase
a-si crtutà singur de rosturile sale religioase. Cel mult dad.
Brincoveanu serse la Viena ca aceleasi plangeri cu care
scrisese i Patriarhul Calinic 3, cdpiltand rdspunsul cd Ro-
manii din Ardeal vor fi tratati In materie de lege cum
vreà stäpanul lor, Impäratul, precum cei din Tara-Roma-
neascd asculth si In aceastà privintrt de Domn 4. Nici necu-
viintele adresate batra.nului atliereu muntean, lui aTeodosie
Bucuresteanul, asti-zis arhiepiscop 3, de dare cardinalul Kol-
Ionics nu schimbara aceastrt politicd a släbiciunii si a dibd-
ciei, a Inchindrii vesnice la doi stä.pämi.

Se hoar', de sinodul pe care Atanasie 11 stränse la 4702,


Nillee, p. 344 §i urro.
2 Stinghe, o. c., I, p. 34 §i urm.
3 NilIes, p. 354.
4 ibid.
6 Ibid., pp. 353-4.

www.dacoromanica.ro
iMPOTRIVIREA LA INDEPLINIREA UNIRII 35

ca tinerii st se trimeath la scolile din Sh.mbhta-Mare, din


Viena, la Sí. Barbara si la Colegiul pazmanian, cu tipografie,
unde se intemeiò un Coleg,iu Iliric pentru uniti in
Roma, la Colegiul grecesc sau i la cel unguresc, la cel ger-
manic, si ca, In lipsa chrtilor muntene, si cele din Venetia
iiind prea scumpe 2, noi si bune chrti aortodoxev s5, se tipa-
rema. la Migrad. Dar, peste cinci ani, pentru ca sa-si poath
acoperl «Mitropolia», Atanasie amaneth la Sibiiu «matricula
istromenturi tipografii» 3, cu care tiphrise inca la
4702 un catechism catolic : Petnea Prancilor. Rhscoala lui
Francisc 116.1(úczy zhdarnicise toate planurile, si ea stricä
toatä bucuria dela Inceput.
Reprezintantul nationalithtii unguresti si al separatismului
41rde1enesc in lupth. cu Austria chutä sh-si gilseasch printre
máni, nu numai luptAtori, din cari ayù, ca si bunicul säu,
destui viteji, dar si dipetenii. Tirch alergh din Moldova,
ulule fusese, in 1706, si se sfintise de sigur4,la Craiu, al
carui Viadica, «Ardialului episcop RomänilorD, cum isch-
leste, se ziced, i puttl, in clipa norocului celui mai mare
al stälphnului sau, sà ied in stápà.nire si Scaunul bhlgrAdean.
Itikcíczy er5. catolic, Viddica Ion fusese calvin ; data aceasta
instl, el se ala ca ortodox l'ara patä, hirotonisit de orto-
docii i dusman neimpticat al Unirii5, pe chnd
3n Maramurhs acelasi principe &huta sà puie la Muncaciu
un episcop rus unit, gintit la Chiev8.
Cand se duse Craiul neatarndrii, Ion plech si el, fh.ra

Nilles, pp. 27-8, 139.


2 lbid., p. 26.
3 Studii fi Doc., XIII, p. 96.
4 Un episcop evalahv din Croatia, Miakid, sfintit in Moldova inainte
de 1667; Nilles, pp. 715, 746-7. El se amesteci in conspiratia lui Petru
2riny i moare in temnita dela Gratz.
6 Cf. Studii si doc., IV, p. 72, no. Lxvii ; Sate fi preoli, pp. 200-1;
.Studiif i doc., XII, p. Lir.
a Nilles, pp. 864-7.

www.dacoromanica.ro
36 ISTORIA BISERICII ROMANETI

fi avut leghturi cu ierarhia munteanA. La '1707, Atanasie,


intors cu catanele, fäcea sä. se Intdreascd Unirea intr'un
sinod, la care luara parte Insä numai treizeci de protopopil.
Dar Kollonics, a cärui operd personalci era. Unirea, murl In
acelasi an, si cu dansul dispärn tragerea de inimd, crutarea
senlimentelor firesti ale cuceritilor, spiritul de jertfä si pu-
terea de munc5.2. La 1111, partidul ortodox izbutià chiar
avänd In frunte pe un Vasile i fratele srtu Petru, al crtrora
rost nu-1 cunoastem, sä strängá pe protopopi laolalth pentru
o declaratie solemml In favoarea legii veda ; cu toatä im-
potrivirea ateologului», Atanasie instisi iscrtli. silit de
Guvern Si de Hevenesi, alt luptätor pentru Unire, care tral
plinä. la 1715, sä revie asupra acestei iscälituri si sä scoatä
din sobor pe autorii loviturii Impotriva Unirii (18 Novembre).
Dar, cand stranse un nou sinod la 1712, pentru a da impresia
unei Uniri generale, el putn srt numere nurnai treizeci si patra
de protopopi. in antil urindtor, la 10 August, se stingeä
tandr, dupä ce se spoveduise deologuluiD stritin 3, si la In-
mormantarea lui se auzirä doult cuvantäri, dintre care una
In latineste, alta In ungureste 4.

CAP. V.
Noul Vlddicä ardelean loan Patachi.
La moartea lui Atanasie, partidul legii vechi cäutrt sä im-
puie un Mitropolit ortodox, si din Tara-Romaneascä sad din
cpärtile turcestb se si ivirä trei candidali, despre rezultatul
strAduintelor si scrisorilor crtrora n'avem litsä nicio stire 5.
I Nilles, pp. 372-3.
2 Bid., p. 5.
8 Ibid., p. 390.
4 Ibid.
5 Nilles, p. 394: aIam terni se ex Transalpina et partibus turcicis
insinuant, corda nonnullorum sollicitantes, schisma vetus ressuscitaturia;
cf. p. 395.

www.dacoromanica.ro
NOVL ILIDICI ARDELEAN IOAN PATACHI 37

Urmasul lui Atanasie, Ioan Giurgiu Patachi, nobil din phrtile


DobAcei, scolar al Iezuitilor din Cluj, Viena si din Roma, doctor
In teologie, misionar al catolicismului roman, unealta a ateo-
logului» shu romano-catolic, Intors numai pentru Vladicie
inapoi la ritul aConvalachilor» shi, al ascumpului sau neam
romAnesc», pentru care se declard gata aa-si vhrsa sAngele
si sudoarea, ziva i noaptea» 1, dar cu dreptul de a semi
si in ritul stialh peste margenile puse Unirii
prin grija de mAntuire a ritului i datinelor, pe care o avu-
sera Inaintasii &Ai. Si Inch prin alegerea lui de cAti pro-
topopi nu tina, dar mai mult FzIghrhseni 2, si de atitori»,
Mihai Puiu iStefan Rat 3,RomAnii din Ardeal scapara de
episcopia Iezuitului ungur Szunyogh, care se declarà ashtul
de deliciile Valahilor», sau a Iezuitului german Wenceslas
Franz, care fusese si ales la 9 Septembre 1713, fard ca
Imphratul sà voipsch lush a-1 inth.r1 4 : Patachi primi diecesa
din mAna Ungurului Regay, care urmase ca loctiitor Ger-
manului Iosif Bardia, defensori i directori In timp de va-
cantä. Nu ca unul ce pleach fruntea Inaintea unei aspre
nevoi, ci intelegnd i pretuind schimbarea, el pleca din
Brdgrad, ande se darAmase Mitropolia lui Mihai Viteazul
pentru a se puted zid1 cetatea cea nouà si de uncle se iz-
gold Vlhdicia pentru ca epiicopul catolic, adus inapoi in Sca-
unul shu, prin diploma dela 11 Decembre 47l5, sa nu
aibh in apropierea lui un alt episcop, cu situatia indoita
indoielnich (1716). Preotii i protopopii romani, multi la
numdr, cAntarà rughciuni pentru slintirea cethtii ce se ri-
dicA pe ruinele ctitoriei lui 6.

Nilles, pp. 87-8.


2 ibid., p. 403 qi urm.
3 ibid., p. 401.
4 ibid., p. 394 i unit.
5 Un intliu episcop catolic, Andrei Illyes, numit in 1696, nu se pu-
tuse sustinei; Mártontry fù ales In 1713. ibid., p. 449 §i nota 1.
6 ibid., p. 453.

www.dacoromanica.ro
38 ISTORIA RISERICII ROM ANETTI

Se creä atunci pentru Patachi la Viena o episcopie de


Vagaras, care corespundea vechii episcopii calvine din Tara
Oltului 1. Pentru Inthia oard Papa intervenì (le-a drept'ul
oranduirea Bisericii unite a Romanilur, si, lasand la o parte
tot ce fdcuse mai inainte, el Interneiò, la 18 Maiu 1721, o
diecezä nouti unitd, desfactita' din cea ardeleand catolich : a
Fägärasului singar, dandu-se lui Patachi, episcopul
nesc al Impfiratului inca de la 23 Decembre 1715 2, bise rica
brancoveneasca a Sf. Nicolae, unde se meza in Augubt 1723,
dupa cetirea pe romaneste a diplomei i (lupa un discurs
latinesc dela deolog.». Erà si acesta un folos, (jinda., alt-
fel, dupd cererea lui Martonfly, episcopul rornatio-catulic 3,
Roma ar fi supus pe Uniti autoritatii acestuia, care pretindea
ca episcopul romanesc sa-i fie vicariu, purtand vre-un titiu
oriental. Astfel, pentru a doua oara Patada Inlaturà prin
prezenta sa o si mai grea loviturd pentru neam. Nuniai
ruinta lui, in doi ani cal statù la Viena, impdcd In aceastd
privintä Curtea si Curia papala.
Autoritatea lui Patachi se intindea asupra tuturor Uni-
tilor. Avea mosii date de Impärat, ectitorub) diecesei, pe
la Gherla si la Besimbac. Maramurasenii nu voiau sa.-1 re-
cunoasca Irisa, tiind ca urmas al lui Iosif Stoica si al lui
Serafín de Petrova pe alt ortodox, Dosofteiu ; Banätenii,
protopopii, 12 preoti si 40 de sate, izgonira pe pravoslav-
nicul Moise, sfintit dela Turci, care luà mita si venituri
nelegale, i cerurä. In loe pe Unitul Petronie, la 1717.
Crisenii dela Beius, dusmani ai Unirii, primiau pe Vla-
dica sarbesc din Indu sau lenopole, care se asezd in
Aradul vecin5. in pärtile apusene ale Banatului, in sfarsit,

a Nilles, p. 418 si urna.


2 Ibid., p. 409 §i urm.
8 Ibid., p. 418.
4 Bid., pp. 445-6.
Studii i doc., IV, p. 80-1.

www.dacoromanica.ro
NOUL YLADICI ARDELEAN IOAN PATACHI 39

credinta veche era apäratd de VIddica de Vdrset, exarh al


Mitropolitului din Migrad 1.
Patachi tinù In coltul lui de tard sinoade pentru vechile pa-
cate de betii i despdrtenii, pentru venituri, pentru impunerea
tctichieiD 2 in portul preotilor uniti, fdra chciuld, dar l'Arà
comanac, pentru Inlaturarea superstitiilor pägd.ne, de amu-
guri sau alte ierbiD ce se mAndncá. la Pasti 3, de llore in
ajunul serbdtorilor, ca la Jina, de a.tdrguriD ale fetelor de
märitat, ca la Manastur, de hramul Maicii Domnului fäcd-
toare de minuni ; pentru baterea cu lopetile a celor ce nu
vin la bisericd, afarà de imite lucruri carele acuma nu le'm
putut da afarà, iard, cänd li va veni vremeaD, se vor da in
;tire*. In Sibiiu, el se bucura de ascultare, si, la ingroparea
provincialului iezuit Rudolf Lewenberg, in 1715, protopopii
romdni si vreo treizeci de preoti furd de fatd, purtdnd si
sicriul pe umeri 5 aici catolicii cdntau i latineste In ziva
de Corpus Christi, edad preotii romdni cetiau, in oddjdii,
Evanghelia pe limba lor °. La 1716 un preot romAn primise,
Cu o cuvantare romdneascd, pe Martonlfy la poarta bisericii
catedrale smulse de Guvern din maulle calvinilor, si preotii
romdni Ii cantará romd.neste ecteniile. in aceiasi bisericd
in aceiasi zi, protopopul romdn fù lasat sä faca slujbd dupd
ritul grecesc 7. i la Cluj erau destui uniti, gata sá primeascd
legea catolica intreagd, la ale cdrii ceremonii luau parte si
ale cdrii daruri le opriserd 8 La Hateg, In 1729, protopopul
se invoid sa thIniálceascd din ungure;te instructiile misio-
narilor iezuqi 2. Nunaai negustorii greci, din Beiu i aiurea,
1 Nilles, pp. 804-6.
2 Camilafca; cf. Nilles, p. 862.
3 Moldovauu, Acte sinodali, II, p. 108 §i urm.; Petru Maior, p. 378
q't urm.; Nilles, p. 465 /ti urm.; Stingite, 1, pp. 127-8.
Ibid.
5 Ibid., p. 448.
6 !bid.
7 Ibid., pp. 451-2.
Ibid., p. 454.
p. 928.

www.dacoromanica.ro
40 ISTORIA BISERICII ROMANOTI

se tinurd strans de ortodoxie, i bisericile brancovenesti


din Ocna Sibiiului 1, din Poiana Mdrului i Sämbdta-de-sus,
pe mosiile lui BrAncoveanu, cea din Porcesti, a lui Mateiu I3a-
sarab a, puturd slu,j1 pentru addpostirea ortodoxiei. In 1715,
Cu militie dupä dansul, unisionaru1 lui Patachi mee in Ma-
ramuräs pentru a vizità provincia, In care stätù opt luni ;
VIddica Dosofteiu ar fi frigdduit sä se uneasca si el, dupd
moartea arhiepiscopului Terii-Romänesti si asezarea in Mi-
grad a unui anou arhiereu de rit grec si unit Cu Biserica
RomandT. 4. Apoi al doilea Vladich unit muri, la 29 Octombre
st. v. 1727 5, nu numai fard srt-1 planga, dar aproape t'Ara
sä-1 stie nimeni.

Ardealul aveà atunci patru sute de preoti protivitici


Unirii sau bdnuiti de credintd fatd de ortodoxie, cari nu
veniserä s ieà binecuvantare si poucenie» la n'Oras. Cu
catva timp inainte de moar tea sa, Patachi insusi o spune5;
cdlugäri strtini rätdciau prin tard, ì sätenii, neavand in-
credere In preotii uniti, cari spuneau Intaiu oarele ca-
nonice» s,i apoi, dupd. intrerupere, Liturghia 7, mergeau
&lusa pentru taine i alte nevoi sufletcsti ; in marastiri
distruse mai pe urrnd, ca acelea din Stefanca, din Plosca 8, din
Feleac, se Ostra ortodoxia neatinsä, i sinoadele episcopului se
alcdtuiau din accitivd cinstiti frati protopopi jurati i cu alti
preoti In teleptin 9, iar primirea hotdrarilor erà. lasatd In seama
protopopilor cari lipsiau, si a asoboarelor depline)) din vechile
aeparhii)) calvine 1°. Nutnai etreizecip de protopopi dar
1 Studil i doc., XIII, p. 139.
2 lbid., p. 152.
3 Nilles, p. 444 si urm.
lbid., p. 444.
6 Cf. si ibid., p. 479.
6 lbid., pp. 463-4.
7 Ibid., p. 495.
8 Studii oi doc., XII, pp. 79, 121, 129, etc.
9 Nilles, p. 465 i urm.
lbid.

www.dacoromanica.ro
NOITL YLADICA ARDELEAN IOAN PATACHI 41

ischlesc abid. seisprezece se adunard In 1728 la Ma-


,nästur, supt conducerea rectorului iezuit din Clup, pentru
ca sà auda cuvAntarea ungureascA a lui Adam Fitter, Ie-
zuitul ales episcop In soborul prezidat de episcopul catolic
pästrat adirector dupà ce declarase cä nu primeste 2.
Ja Mänästur chiar, unde la 1722 popa Ioan seria slavoneste 3,
la ,ona, la Stilova, Joc, Cluj 4, erau protopopi cari luptau
Impotriva papistasilor si-si bäteau joc de sinoadele chemate
si stärdnite de Iezuiti de alt neam, cari une ori nici
mdneste nu stiau. Ei aveau legdturi cu Tara-Româneasca
sau cu Maramuräseanul Dosofteiu, l'Amas statornic In or-
todoxia lui 5, si supt oblAduirea duhovniceascä a cäruia un
popil Chirila de Aciva, din varmeghea Sätmariului, prefaced
In romäneste, dupá un original slavon, un Anthologhion
san Minciu ales pre scurt (170245), addugind aceste ob-
servatii caracteristice : «Noi, Rumänii, tcarii simtem lntru
aceVia Tinuturi, amestecati printre alte limbi, simtem ca
trämbita, de o rdsufld, si nu-i lntäleagem glasul ei ; asià si
tocmealele svintilor le audzima Intr'altâ limbâ..., i niciunu
folos nu luodmil, iarâ alte limbi au de stiu toatä. Scriptura
In limba loru, adecd. cumu-s Sirbii, Rusii, Grecii, iard, dupd
aceia, jeluind si ai nostri spre Intälesulti sloveniei, au in-
torsu multu (len cartia sloveniascä pre limba noastrd cea
rumäniascä, cu lndemnaria milostivului Dumnedzeu, si de
acma lncä avem nedeajde sä ni se Inmultascd Scriptura
pre limba noastrd» ; el Insemnd eh, In acele zile cdnd
se luptà sà ded slujba ortodoxä In româneste, «Ezovitii)),
apapistasib) se sträduiau, cum stim si mai de sus, sä surpe
aSionul cel dela Räsärittni, pentru dAinuirea cäruia se
roagä scriitorul a.

Nilles, p. 491.
2 Ibid., p. 487 §i urm.
3 Studii 0. doc., XIII, p. 101.
4 Thid., p. 196.
5 Nilles, p. 494.
5 StI4liii Vi doc., XIII, pp. 435-6.

www.dacoromanica.ro
PARTEA. II-a.

BISERICA ROMÄNEASCA DIN PRINC1PATE


LA iNCEPUTUL EPOCEI FANARIOTE.

www.dacoromanica.ro
CAP. I.

Moartea Patriarhului Dosofteiu. Noul Patriarh Hrisant.

In acest timp, nu numai Principatul muntean, dar si


I3iserica Terii-Romdnesti, chreia politica lui .. erban Canta-
cuzino li ddduse drepturi de superioritate asupra Ardea-
lului, erau prea slabe pentru ca sd incerce un amestec
efectiv si folositor in aceste incurcate imprejurdri ardelene.
La 1707, intre 6 si 7 Februar, murid in Constantinopol, la
vrdsta pe seizeci si sese de ani 1, Patriarhul indreptkor al
or todoxiei si luptätor pentru dzInsa, Dosofteiu : «mare orrn,
serie cronica oficiald a lui BrAncoveanu, «si invästat foarte ;
an phstorit turma pravoslaviei ca un vrednic pdstor ; lumind
multd. si Bisericii lui IIristos au fost, stiut de monarliii si
Domnii mari ; toti ereticii si cdti erd improtivnici pravos-
lavii se temed de el, cd putere mare si tare aved, si la
cuvAnt, si la scris ; mare pagubd s'au cunoscut cd s'au
facut la norodul pravoslavnic, si rar om in chip si vred-
nicie se va puteà allá ca eh) 2; (multh nevointd au pus
pentru credinta pravoslavnicb, adauge un scolar al Iezui-
tilor, Nicolae Costin insusi, «multe cdrti au scos in tipar
improtiva ereticilor, cu filosofia ddscdliei lui ; cd era un
om prea invdtat si indrdznet la cuvAnt, si nu veghid voia,
din dreptate afard, nici a Domn, nici a boier, nici a bogat,
1 Chrys. Papadopulos, o. c., p. 53.
2 Radu Greceanu, p. 166.

www.dacoromanica.ro
46 ISTORIA BISERICII ROMANEgI

nici a sdrac : panä. i improtiva Agarenilor de multe ori cu


cuvantul s'au pus)) 1. Nepotul i urmasul sdu, Hrisant, tandr
cunoscator de multe stiinti si Intelegdtor de multe idei,
In materie religioasd, ucenic al dascalor celor mari din
Apus, ascultdtor al celui mai mestesugit dintre Grecii uniti,
Nicolae Papadopol Comnenul din Padova, care era. corespon-
dentullui Brancoveanu pentru lucrurile romane i catolice
prin el afld astfel Vodd alegerea lui Clement al XI-lea, si-1 fe-
licita 2,- care puna. sperante In sentimen tele lui prielnice
catolicismului 3, nu mai reprezintd acelasi lucru ca energicu-i
Inaintas, care crease, se poate zice, In *Ole rasdritene o
politica ortodoxa militantd. ti gdsim pe noul derosolimi-
tearn, adesea Intrebuint it carvi era numai Mitropolit de
Cesara in galcevile i phcile dintre cele (loa'. teri 4; el veni
la Bucuresti indath dupä alegerea sa, In Maiu 1707, tocinai
cand Atanasie pribegià la Sibiiu si Ion Tara., Vladica sfintit
In Moldova, tinea Scaunul Billgradului ea non Mitropolit pra-
voslavnic. Dar nicio inraurire a lui IIrisant nu se poate des-
copen, politica Domnului lnsusi ramaiind neldniurith, din
motive de prudenta socotitoare, Intre aCraiul» de rascoala
marele Impdrat al Apusului 5. Hrisant, primit ltnpära-
teste, se multdmeste a sfintl biserica bucuresteand hichi-
nata Locurilor Sfinte, Sf. Gheorghe cel Nou, care, In forma
pe care i-au dat-o mesterii Brancoveanului; si nu In aceia,
schimonosith, care i-a fost impusd in veacul trecut, era un
strälucit monument al architecturii muntene ajunse la cea

1 P. 53. Pentru petrecerea lui la Bucureqti in 1702, v. Doc. Cala., p.


141 si uno.
2 Hurmuzaki, IX 1, pp. 366-7, no. DXXII.
a Nilles, p. 102: el: il piu ben affezzlonato all' Uuione di tutti i
prelati grecin. Pentru activitatea lui curat literarl §.1 culturall, v. Ist.
lit. rom. in secolul al XVIII-lea, tabla.
4 Ist, lit. rom., I, pp. 379-82..
5 V. prefata la Iorga, Operele lui Constantin Cantacuzino, p. xx.
Cf. Giurescu i Dobrescu, Documente, p. 143 §i un. Pentru venirea
lui la Bucureqti, Radu Greceanu, pp. 169 §i urm., 174-5.

www.dacoromanica.ro
NOUL PATRIARH HRISANT 47

mai deplind, mai sigurh i armonioasd a ei dezvoltare 1.


Erà Incá la noi la sfaqitul anului, i lud parte la inmor-
mantarea Mitropolitului Teodosie si la asezarea in Scaunul
arhipdstoresc a Ivireanului Antira , pe care talentele si
härnicia sa 11 ridicaserd 'n scurtà vreme asà de sus. Ple-
cänd la Ierusalim In cursul anului 1707, el nu pare sd fl
venit In terile dela Dundre, unde-1 astepth cardtd dom-
neascd, alaiu cu sunet de clopote, tain imbielvgat, Inchi-
ndri de biserici i mdnastiri i basmdli cu galbeni, deck
In 17t1, dud campania lai Petru-cel-Mare la Prut si stram-
torarea acestuia de Turcii pe cari prea mult ii despretuise, 11
puserd In masura sa joace un rol politic destul de insemnat,
ca mijlocitor de taind 2. Mai tärziu el intemeiazd la Sf.
Saya din Iasi, pe làngä o scoald greceascä in stare sd steâ
aldturi cu Academia din Bucuresti,dela cellalt rnitoc al Sf.
Mormant, noua mAnastire, ea chilii multe si frumoase, a
Sf. Gheorghe, supt conducerea unui Sevastos Kymenites
(1702) i a nepotului sau, Gheorghe Hypomenas din Tra-
pezunt,o tipografie bine Inzestrata, cd.re dada in 1715 Li-
turghia slavo-romaneascii i Ardtarea Credintei ortodoxe a
lui Ioan Damaschin, in greceste. Hrisant insusi a scris Predici,
aparute dupd moartea lui, la Venetia, la 1734,
Invdtdturi sau Didahii, dar el (Mil teascurilor din Bucu-
resti editia sa, cerutd de Constantin Cantacuzino Stolnicul3,
a falsului Curopalat, despre oficiile Curtii bizantine, adausd
.cu tratatul despre Taine al lui Gavriil de Filadelfia cu
una din omiliile lui Ghenadie Scholarios (1715), apoi, In
acelasi an, marea lucrare despre Patriarbii din Ierusalim
a unchiului sau Dosofteiu 5. Aici In I3ucuresti se asezase o
Cf. stam pa din Radu Greceanu, ed. t. Greceanu, p.154, Cu cele spuse
in Iorga, Viafa qj Domnia lui Barba tirbei, ; extras din cAn. Ac.
Rom.» pe 1905, pp. 119-20.
2 lst. lit. rom, in secolul al XVIII-lea, I, p. 322 §i 1.11112.
3 Bis. ortodoxei, XIV, p. 423 §.1 urm.
4 V. mai sus.
6 V. lauda lui, de N. Costin §i Axintie Uricariul, in Letopisife, II,
pp. 53, 461-3.

www.dacoromanica.ro
48 ISTORIA BISERICII ROMANESTI

tipografie greceasch mai bunh deck toate celelalte, In mh-


nästirea Tuturor Sfintilor, pe care o InAltase Mitropolitul
Antim, mäntuind-o in anul de duph chderea lui Branco-
veanu, la '1715 1
Pe child autoritatea teologich superioard a Patriarhului
ocrotitor lipsia astfel, Insusi prestigiul Mitropolitului Terii-
Romänesti, schdeä prin loviturile ce se dhdura lui Antim

CAP. II.

Cdderea Mitropolitului Antim.

Ca Ivirean mhcar, Antim trebuià sä aibä oarecare simpatii


pentru Rusia ortodox.ä. a Tarului Petra, care proclamà
gindul, ce are, de a scoate din robie pe crestinii din Rhsh-
rit si a Intemeià din nou Impärkia pravoslavnica la Tari-
grad. Oricat ar li laudat pe Iezuiti cand ii dadeau plhcuta
reprezentatii de teatru 2. Tarul, care InIhturase pe Patriarh si
se facuse insusi, Impotriva orichror canoane, cap al llisericii
muschlesti, erà aimphratul crestinD, cel adevhrat i neatins
de erezie. Legkurile cu NIoldova., pornite pe vremea lui Va-
sile Lupu i Mateiu liasarab i urmate supt Domnii ce ve-
nith Indath dui-A dansii, nu furá cu totul rapte nici duph
anii turburhrilor, in cursul Domniilor dela Turci, care ve-
niau la ränd. Supt Antonie-Vodd din Popesti, negu tori
museali veniau pe la noi, aduchnd cu ei, de sigur, i alt-
cevá dccat mhrfuri, si cu dänsii se luau la drum, spre ora-
sul de Scaun al dephrtatului Tar, chlughri doritori de milit 3.

Li sfaritul anului 1673, pribegii Domni Constantin Ser-


ban si Stefan Petriceicu, cari furä goniti In curänd de Turd
1 hzscriptii, I, p. 280 si urm.
2 Cf. Nilles, pp. 385-6.
3 Memoriile lui Radu Popescu, in Mag. ist., V, p. 103.

www.dacoromanica.ro
CIDEREA MITROPOLITULUI ANTIM 49

asezati de Poloni, cu mica lor oaste, la Rascov, ldnga


Nistru 1, se inchinau, printeun calugär dela Sf. Munte, Taru-
lui Alexie, care li rdspunded cu fagaduieli mari, la 10 Mart
1674, atunci cand treckoarea lor Domnie dela crestini se in-
cheiase acum2.erban Cantacuzino, urmarind visurile lui de
marire, ajunse la Incheierea unui tratat formal cu Tarul, la
28 Decembre 1688, prin arhimandritul Isaia dela Sf. Pavel,
alt Atonit, care duced la Moscova ceasornice de aur ; dar
acum, cand tratatul sosi, acel care-1 ceruse nu se va mai alld
printre cei vii 3. Ispravile noi ale Rusilor, luarea de dAnsii
a cetätii Azovului, unde fù asezat ca Mitropolit fugarul Do-
softeiu al Sucevei, trezisera un rAsunet de simpatie si res-
pect la noi 4. .5i pe vremea BrAncoveanului, veniau negus-
tori obisnuiti dela (Moscul Imparatub), cu vesti inadins
exagerate, despre ostile, tunurile, coräbii,le, ce are pregatite
pentru ca, atunci cdnd va gasi cu cale, sh gporneasch. pe
Mare la Tarigrafh. Ìn razboaiele lui se luptau si o seama
de tineri moldoveni si munteni, cari nu gäsiau de lucru cu
armele ama la ei 8 Brdncoveanu puned sa i se thlrnaceasch
din nemteste prezicerea lui Acxtelmeier, despre viitorul lui
Petru si al Rusilor sài, carora alinparatul Imparatilor, Dom-
nul le-a fagaduil domnia Rasäritului 8L Una din tipariturile
muntene, qinvatätura dogmatich» dela 1703, iesi inteo edi-
tie pentru Rusia imparateasca, purtdnd o dedicatie catre
Tar 7' Ba ciliar, un negustor grec duse scrisori ale Dom-
nului catre puternicul stäpdnitor din Moscova 8 Cdnd, duph
o lndelungata asteptare, Petru pornl Impotriva Turcilor, la
1711, eintreband departe esta Tarigradub, i Brdncoveanu
Studii fi doc., IX, pp, 159, 168.
2 StUrd2a, Actc fi doc., I, p. 9 qi urm.
3 Ibid., p. 12 i urm.
4 Magazinul istoric, V, pp. 453-4.
5 Cr. Iorga, Doc. Callimachi, I, p. xxv gi urm.
6 An. Ac. Rom., XX, p. 25 i urm.
Bibl. Rom., I, p. 451.
8 Operele lui Constantin Cantacuzino, pp. xvi-vn; Documente pri-
vitoare la Constantin-Vodci Brancoveanu, p. 3 ì unn.

www.dacoromanica.ro
50 ISTORIA BISERICII ROIIANqTI

se asezd In tabära dela Urlati, pánd ce se vor lamuri im-


prejurdrile rrizboiului 1, Antim vorbi pentru acea unire cu
crestinii pe care Domnul Moldovei, un erudit nepractic si
un tändr idealist, o sávársise fard sä cugete prea mult
la urmäri. Rázboiul insd se mántul in pagaba crestinilor
si a celor ce puseserd sperante in ei.

La inceputul anului 1712, in ziva de 13 Ianuar,


de Nisa, dela mándstirea Dionisatului din Atos, se infritisd
la Mitropolit, care nu erd un dusman al Grecilor, pentru
a-i cere aparetisisD, amenintAnd, din partea Domnului, care
si apucase a frigAdul Mitropolia acestui strdin, cä altfel «va
scrie la Tarigrad sd-1 i cateriseascd». «Doudzeci i patru
de capete de pArät. i se drtdurd in mänd, si e pacat ca nu
ne s'au pdstrat tot asá ca i aprtrarea lui Antim : s'in] insa
cd i se imputd gospodaria de la Snagov, de unde fusese
scos duprt septe ani de muna., datoriile ce apasau Mitro-
polia, lipsa a septe pungi de bani, din care se gira trei,
calitatea lui de strain. Cererea, atät de jignitoare, incälcd
si dreptul Mitropolitului de a fi judecat, nu la Constanti-
nopol, de Patriarh si de soborul lui, ci In tard, episco-
pii locali si de oaspetii ce se atlau la noi. Antim merse la
Curte, vorbind de-a dreptul Doninului, ii infatisrt in scris
desvinovatirea, pentru a se sti de urtnasi cä el nu se sim-
titl gresit cu nimica, dar adaose cä e gata a face vela .116-
riei Sale plecAnd din Scaun, fará insd a thi formal o «pa-
retisisv, pe care o crede rusinoasa. in mentoriul sau, el
arath ch datoare e toata lumea si tara Insäsi, prin Domnul
ei, ha chiar cu peste 200 de pungi, in asa de grelele «in-
tdmpläri ale vremiii. ; cat priveste neatnul lui strrtin, «In
Hristos sAntem toti una : si apoi n'ain fost numai eu epis-
cop si Mitropolit strdin in Tara-Románeaseá, ci au fost
altii multi, precum sà vdd in condice si precum se po-
liticiaste In toatd Biserica, precum au stAtut i alti Domni

Cronica lui Radu Popescu, in Mag. ist., IV, p. 23.

www.dacoromanica.ro
CADERA MITftOPOLITVLII ANTIM 51

de tard s;i streini, ca si In toath lumea, cd. Dumnezeu au


Incut lumea slobo la pentru toti». Ildspuns care dovedeste
ek de mult scdzuse in 13iserica noastrd, pe acele timpuri
de impeotritare cu tot felul de elemente straine a vietli pu-
Hice, simtul Iegäturii firesti si neapdrate l'Are neam si al-
cOluirea, conducerea bisericeascd. De alminterea, Antim pu-
bese versuri grecesti de-asupra usii de intrare dela manas-
ti:.ea sa, a Tuturor Slintilor, asezase fdra Indoiala un egu-
men grec in chilii si, prin «testamentub lui al doilea, din
Iulie 1715, el credeà cä vor fi acolo (load tipogralii
au,na greceasca si alta eoincineesea» 1.
Dupa dou'd sdptdmAni, Antim venia din nou la l'oda, cu
hunuriri asupra banilor ce i se puneau In sarcina, qu fa-
i4aduiala ea-i va gds1 i cu declaratia ca o acaterisire» a sa
nu poatP fi deck «batjoeurd Besearicei lui Dumnezeu
t-;fintelor Taine. BrAncoveanu se Mil sa duca 011a la capat
Jupta impotriva Mitropolitului sdu, care rdmase astfel In
Siaun panrt la sinrsitul acestei strdlucite Domnii2.

Domnul iertase; Mitropolitul nu se ardth tot asa de nobil:


el lud parte la Intelegerile dintre Cantacuzini si phrtenitorii
lor, cari voiau sá rdpuie pe Constantin-Vodo 3; a fost de
intá si la sfatul din 1711, pentru alegerea unui nou sta-
p:Initor, si el slinti pe Sjefan-Voclä, tiul Ini Constantin Can-
tacuzino Stolnicul, pentra Domnia cdruia se luptd de multd
vreme partidul de opositie. Pe cAnd Patriarhul Hrisant se
st:Aduià sa scape viola lui Brancoveanu si a neamului sd.u,
Antim nu l'ad,' nicio Incercare pentru aceasta, dovedind
ed ave& mai multe insusiri deck inimä si cd era

Didacitii, p. xvitt 4i urno. ; cf. Dinulescu, Antiin Ivireanul, in oÇan-


/lela» pe 1886, p. 74 j urm.; Biserica ortodoxa, IX, p. 63 qi urm.; Su-
plitnentul Condicii
2 DenrinovAtirea se aild la cap5tul Did«halor lui Antim ; v. mai
departe.
3 V. Memoriite lui Radu Popescu, in Mall. ist., V, p. 177; cf. Cro-
llica aceloia§i, ibid., IV, p. 27-8.

www.dacoromanica.ro
52 ISTORIA BISERICII ROMANESTI

mai bun meter i luptätor politic deck arhiereu i episcop


crestin.

Si Cantacuzinul murl, impreunä cu tathl i unchiul sdui


autorii mdririi si nenorocirii lui, de moarte silnied din
mdna Turcilor, la 1716. in loc, veni Grecul Nicolae Ma-
vrocordat, dar un Grec credincios Turcilor i hotdrAt sä,
pästreze pentu dAnsii Principatul muntean, In rdzboiul care
se deschisese cu Germanii. De si acestia aveau scris pe
steagul lor catolicismul i tdrau dupd dânsii harnica militie
neagrd. a (cEzovitilorl, Antim, care nu se puted despärti de
partidul acrestinl al Cantacuzinilor, lucrd pentru a da Bu-
curestii In mkia catanelor. Gaud Vodd cel nou fugl, la 18
August, pAndi la Cdlugdreni, de frica acestora, cari se zvonid
sh se apropie, Mitropolitul trebul sh-1 intovardseascd.
La acest conac el ar fi arAtat 8crisori, dela inlocuitorul sdu,
cä Nemtii au si intrat In Bucuresti, cu beizade6. Iordachi,
lui Serban-VodA. Domnul trecù atunci la Giurgiu, iar Antim,
fArä càpdta voie dela Mavrocordat, se intoarse Inapoi la
Scaunul de Domnie si Incercd o actiune impotriva... Grecilor,
ea aceia pe care o Meuse Inaintasul sdu Teodosie 1 ; fostul
predicator al Curtii supt Brkicoveanu, Grecul italian loan
Abrami, care däduse vestile cele false, erd si el In complot,
Oricum, IndreptAtirea pe care Antim o aduse, ed n'ar puted,
srt lase färd pastor turma sa, nu poate fi aruncatd ea zd-
darnicb.: in lipsa Domnului, dupà cea mai veche datink
Mitropolitul aved puterea si räspunderea, si, dacä Inaintea
crestinilor navälitori nu puted sá iasä. Domnul Turcilor,
erà dator sä. se Infdtiseze, cu scutul crucii, pentru el, pentru
locuitori si tared., arhiereul lui IIristos. StrAngerea unui
numär de boieri,--mazilb, cum spune cronicarul pdtimas
al Curtii sau ba, Wed parte iardsi din datoriile lui, chci
numai cu un Sfat de boieri VIddica puted sä. cArmuiascä.2..

I V. 1st. lit. rom., I, pp. 189-00.


3 Mag. ist., IV, p. 48 §i urm.

www.dacoromanica.ro
CIDEREA MITROPOLITULIII ANTIM 53

Cand Mavrocordat, care chemase pe Tatari, se intoarse in


fruntea Turcilor Pasei din Giurgiu i tai6 la fantana lui
Badu-Vodd, spre uimirea tuturora, pe boierul Brezoianu
veni pentru Antim ceasul greu al rdspunderilor (August
1716). Iaräsi i se va 11 pretins demisia, si o va fi refuzat
iardsi, cu aceiasi statornicie. Atunci se cerit, cum amenity-
lase Brancoveanu, judecata Patriarhului, cdruia Domnul
grec trebuià sä lie si mai mult aplecat a-i da acest drept
necanonic. De acolo, dela Cosma al III-lea, o trechtoare
figurä de inghduit al Turcilor, venirrt iute egramatele)) care
declarau pe Antim acriminalD, i chiar evräjitorD, Mean-
du-i-se deci procesul pe altd bazd cleat a purtdrii lui po-
litice. Nu numai eä erà ecaterisib, dar, liisandu-i-se cafitatea
Lie calugar, i se hotdria, dela Poartd, si locul de pocäintd,
Ja Muntele Sinai, unde peste putin fa surgunit si Patriarhul
mazil Ieremia 2. FA dat in seama unor Turci de cari
Mavrocordat putea fi sigur, i, multdmitä acestora, el nu
ajunse niciodatd la noul sälas ce i se pregáltise : se spune
cal 1-ar fi lnecat In apele Tungei, In Tracia, si fostul medic
al lui Brancoveanu, nepotul lui Abrami, care fusese in-
temnitat si el, Vanderbech, scrie cà Nicolae-Vodd «nu s'a
ingrozit mat-1.A manile sacrilege cu sängeleD Mitropo-
litului prigonit de clansul 3. Acestea toate se petrecurd intre
,A.ugust si Novembre, cand catanele prinserd In Bucuresti,
unde se credea asa de sigur in paza Turcilor cu tunuri,
pe Mavrocordat. In 1717, urmasul lui Antim, care nu era
altul deck Mitrofan, ii lud In cercetare gestiunea i, pentru
datorli, sechestrà averea mänästirii Tuturor Sfintilor 4, In
care, tocmai In August 1716, fdrd niciun rand din partea

Cf. Ilurmuzaki, VI, pp. 160-1, no. Lxxxix ; Vanderbech, in Engel,


Gescia. der Walachey, II, p. 12 ; Del Chiaro. Cf. Bis. ortodoxd, XV,
pp. 388-9, 395 §i urm.
2 Mag. ist., IV, p. 148.
L. c. Cf. Didahate, Prefata, p. xvii; Cipariu, Acte i fragmente, p.
p26; Condica Slant& p. 111 s't urm.; Cron. lui Radu Popescu, p. 51.
4 Bis. ort., XV, p. 397 §i urm.

www.dacoromanica.ro
54 ISTORIA BISERICII ROMANETI

Mitropolitului, se tipdrise eIstoria Sacrd.» a lui Alexandru


Mavrocordat Exaporitul, tatäl Domnului. Afará de o in-
stiintare Cu privire la atril, o singurä publicatie straina
mai iesì acolo, dupd intoarcerea lui Nicolae Mavrocordat
din surgunul sdu la Sibila, cartea scrish In acele luni
de °diluiä silith si de studii impuse, cunoscutul sau
De officiis grecesc, operd a unui cdrturar in spiritul Re-
nasterii, fard niciun element mai pronuntat de religiozitate,
Cu alát mai putin de ortodoxie.

Antim n'a fost, afara de frumoasele lui Didahii, rc-


manesti, fdcute dupd modelul Didabillor lui lirisant No-
taras, un scriitor, deì 1111/Atase romaneste foarte bine In
cursul anilor petrec4i In tard. Aceste cuvantdri de rnus-
trare si sfdtuire sant pline de o elocventä energica si si-
gura 1. Dar mai ales si aceasta intereseazd din punctul
nostru de vedere ele aratä hotärarea Mitropolitultii de a
curatIo o Bisericd decd.zuta ca moravuri. Pornind (lela In-
credintarea lui cd. «are treabil cu toti oamenii cati sant In.
Tara-Romaneascd, dela mic ptind la mare, si pana la un
copil de tat5., afard din pdgani si din ceia ce nu sant
o leage Cu noi», cà «de gdtul sau spanzura sufletele cre-
dinciosilor», el tine de räu pe boierii deprinsi a batjocuri
felurile pe care sdnt siliti a le manca. In posturi, «verzeler
legumile», cari nu sufär apà, ci se mangaie de Infranarea
dela frupt prin abragh, beare, serbet, mied» ; pe ferneile Cu
gfleacuri dracesti» pe obraz i cu hiele grdmarla pe dege -
tele care nu mai stiu inunci, pe crestinii cari suduie,
ca de o vitejie, «de leage, de cruce, de cuminicatura,
de morti, de comandare, de lumanare, de suflet, de mormant,
de colivä, de prescuri, de ispovedanie, de botez, de cununie
si de toate tainele Stiatei Bisericip, pe credinciosii cari intra
prin biserici «de-si face cu ochiul unul altaia mai rau decdt
pe la carciume», pe toti cei ce nu Inchid pravdliile si nu
Cf. ist. W. rom., I, p. 430 i unn.

www.dacoromanica.ro
LEC-Un-111LE BISERICIT MUNTENE CU CONSTANTENOPOLUL 55

se opresc de a cumpärà, he si dela negustorii turci, In


zilele de präznuire si in Dumineci 1.
Spre a face dia preoti ceia ce In adevär trebue sä fie,
pentru cinstea lor i pentru folosul societätii crestine, el
tipirì pentru dansii la 1710, doi ani dupä ce se sul In Scaun,
o «invätäturä bisericeasca.», pe care fiecare dintre ei trebuie
sä o aibá. In manh, urmandu-i poruncile sub pedeapsrt ar-
hiereasc4 a. Apoi, la 1711, in cel d'antaiu an al Domniei lui
§tefan Cantacuzino, el impartia in tot cuprinsul Terii-
Rornanesti «Capete de poruncrt», pentru a vesa preotilor
ea stapanitorul cel nou i-a scutit de once fel de dare «de
randu Cu tara» - ramaind, fireste, darea lor preoteasca deo-
sebitrt, asa cum o asezase i Grigore (Mica, cu patruzeci
de ani in urtna, printr'o Invoialä deosebita, o rupia. Cu
acest prilej, el, Mitropolitul, invatrt pe pästorii satelor a face
testamente, fume, a serie foi de zestre cum trebuie,
a se feri sa cunune pe cei fugitj de pe aiurea, cari ii au
poate solide pe acolo, a nu arunca in roble pe nimeni prin
ingaduirea de casätorii intre Romani si Tigani, adrtugind si
hotararea sa In ceia ce priveste pe «Rumanii scapati (liii
rumanie», eari vreau sti se preoteascft 3.

CAP. HL
Legdturile Bisericii muntene cu Constantinopolul la
fnceputul erei fanariote.
O alta Insemnatate mai are Insä pästoria lui Antim, Inceplud
dela incercarea de izgonire din 1712 panrt la tragedia din 1716.
De acum lnainte legatura dintre Mitropolia Terii-Románesti
Patriarhia constantinopolitaná se face si mai stransh : de
I n'id., pp. 430-2. Didaltiile au fost tipitrite intaiu de Melhisedec
(1886), apoi de C. Erhiceanu (1888).
2 Bibl. Rom., I, p. 481, no. 158.
8 Un exemplar in Ribl. Ac. Rotn.: cf. Bibl. Ro»).. 1, pp. 492-3, no. 108

www.dacoromanica.ro
56 ISTORIA BISERICII ROMANESTI

la Constantinopol li vine mdrirea Mitropolitului i prin Cons-


tantinopol el isi poate pierde cärja, libertatea, viata. Asä
trebuiau sä judece mai ales Domnii noi, tarigrddeni, cari,
Cu Nicolae Mavrocordat, incep a domni dela '1716 lnaintel
In Bucuresti.
In timpul petrecerii sale la Sibiiu, Nicolae-Vodd, ca un
om Invdtat, bine crescut si, mai ales, ca un om interesat
politiceste, avù legálturi de prietenie cu Iezuitii din acest
nou centru catolic ; dacà n'avena nicio urmd despre daruri
ce ar fi fdcut, ori ajutoare ce ar fi dat, bisericii romänesti
din acest oras, sau capelei comunitdtii grecesti, In cave slujba
se faceä pe limba sa 1, In schimb ni s'au pdstrat scrisorile
sale latinesti cdtre un Pater Bardia, vicariu al Romänilor
uniti, cdtre un Pater Miel", cdrora le trimeteä, pe längd
vinuri bune din tara unde se intorsese, i cdrti tipdrite sau
serse chiar de dänsul, ca Exaporitului ori acel
De officiis al lntelepciunii i eruditiei sale proprii 3. Fiul
sdu Constantin se gändi sä dea Iezuitului Peterffy, reco-
mandat pentru aceasta de colegii sài, Barcina de a serie
latineste, pe intelesul Europei, i in cá.t mai multe volume,
istoria Principatului muntean 4. CAlduzit de Nicolae Ruset,
care se M'ea catolic si ajunse comitele Rosetti, locuind In
Ardeal ca pribeag, apoi martirul comite Nicolae de Rosetti,
care trdià la Bucuresti supt aripa ocrotitoare a episcopului
de Nicopole, Anton Becich 6, un misionar episcop väzù Bu-
curestii In 1745 i aflä gändul lui Constantin-Vodä de a
ddrui terii un Colegia iezuit, cu invátatura de o potrivd
In latineste si romäneste 6; el cdutà preceptori iezuiti
§i doc., XII, p. y §*1 urm.
2 Nilles, pp. 401, 1009 §.1 tvm.
3 lbid.
4 lbid., pp. 4024-5; cf. Iorga, Haruntivuri enlose in Ungalia, Pesta,
1904, pp. 58-60.
6 ht. lit. rom., I, pp. 197-8.
Arch. soc. lit. din Lqi, V, pp. 549-50; in acelea§i notite din
,;4i.

Archiva Propagandei, §tiri despre sentimentele prielnice catolicilor pe


care le avea Constantin Cantacuzino Stolnicul.

www.dacoromanica.ro
LEGATCRILE BISERICII MUNTENE CU CONSTANTINOPOLUL 57

pentru beizadelele sale. Vdrul lui Vodä, Grigore Ghic,a, tri-


mese la Roma pe fiul unui boier al sriu, de neatn francez,
Gheorghe Millo, la Roma, in Colegiul Propagandei 1

De fapt Insd, acesti Greci erau cei mai buni ortodocsi


ce se pot inchipul. In a doua Domnie a lui Nicolae Mavro-
cordat petrec in tard. bdtranul Atanasie de Antiohia, care
se si stânge aici 2si episcopul de Betleem, care std la Sf.
Gheorghe ca administrator al mosiilor si celorlalte averi
ale Sf. Mormânt 3. Afarä de clridirile sale, despre care va
fi vorba indatä. mänästirea Vdcrtrestilor, uncle se tin
astdzi hotii, o gäti pentru scopuri de binefacere : estreinii
sh-i priimeascd, pre goli Imbrace, Ildmanzii sä-i sature,
bolnavii sd-i caute, pre cei din temnite s5.-1 cerceteze cu
panä va sta. mändstireaD 4, el cheltui larg, totdea-
una, pentru primirea oaspetilor dintre arhiereii Rdsdritului,
.cari veniau sd-1 vadd. Mult timp asteptat, Patriarhul Hrisant
Bog la Bucuresti In luna lui Septembre din anul 17'27.
La Väcdresti II asteptau, In casele domnesti, beizadelele
Constantin si Iancu ; a doua zi, la 14 Septembre, Mitropo-
litul Daniil Ii ieì inainte, cu tot clerul sdu ; la Curte, in
ziva de 15, Domnul se cobori OM in pridvor pentru a-1
intampina. Dupä. ce stdtii mai multe luni In chiliile dela
Sf. Gheorghe, dupd ce sluji la cununia lui Constantin-Voda,
dupä ce-si Men i ctildtoria in Moldova, la plecarea spre
locurile lui räsdritene, Nicolae Mavrocordat petrecit pana
la scäri pe oaspetele de cinste, Incdrcat de mila boierilor b.
Patriarhul cel nou de Antiohia, Silivestru, pictorul, predi-
catorul, se allá la 1749 In Bucuresti, unde pentru el se
.clddi frumoasa bisericutd a Sf. Spiridon, a cdrii pisanie

Ibid , pp. 550-1.


2 Cron. lui Radu Popescu, 1. c., pp. 135-6.
Ibid.
lbid., p. 149.
5 Ibid., pp. 429-30, 452 si urm.: 171-0.

www.dacoromanica.ro
58 ISTORIA BISERICII ROMiNESTI

se memtuie Cu ränduri arabice 1; In Iasi el a tirara


antimise si o Liturghie greco-araba 2. loan Mavrocordat,
fratele lui Constantin, fostul «beizaded. Iancu», i Gri-
gore Ghica a II ocrotirä si ei. Patriarhul Mateiu de Ale-
xandria stdtù si el o bucatd de vreme intre Romani 4, al
chror Domn, Constantin-Vodd, Ii cdstigase Patriarhia, fa-
cându-se chiar In Bucuresti, la 1746, ceremoniile «mutdriiD
(lela Mitropolia Libiei la Scaunul patriarhal 5. Vestitul
erudit Chesarie, In mirenie C:onstantin, Daponte, predica-
torul Mavridakis, Mauroides,i;i. allä rostul la Curtile Mavro-
cordatilor si la a lui Grigore Ghica 6.

Mitropolitii din acest timp ai Terii-Romdnesti sAnt pri-


viti de Domnii constintinopolitani cam aà cum impdratii
de odinioard ai Rdstiritului priviau pe Patriarhii lor. Toga
cinstea la toate prilejurile, Intdiul loe In Sfat, ìntâiul loc
la ceremonii, intâiul loc In adunarile de obste pentru luarea
socotelelor sau Inläturarea cu Western a obiceiurilor rele7.
Temnita, sabia ucigasului, pe care «Fanariotii» Indräznesc
a le Intrebuintà t'ata de boieri, nu sd.nt pentru ei. Dar
sAnt numiti de Domn, dupd o simpla forma de alegere, si
ei stiu bine cd prin Patriarh Domnul Ii poate inlaturà In
once clipä. Once arnestec In afacerile politice le e oprit :
acum nu se vor mai veded Mitropoliti si episcopi de partid
mergdnd In fruntea gloatelor ridicate Impotriva Domnului
strdin, care stricd datinele i despoaie ldcasurile slinte. Ar-
hiereul e strAns legat de rostul lui bisericesc, si, dach vrea
sti treac.d" peste lndatoririle lui de ierarh, literatura reli-

inscrip(ii, I, pp. 267-8.


2 Erbiceanu, Cron. greci, p. 403.
3 Scrisoare a Patriarhului catre dAnsul, Papadopulos Kerameus,
'Isp. 116X., I, pp. 212, 247.
4 Cron. greci, p. 401.
5 Condica Sfanta.
' 1st. lit. ron., tabla.
7 V. §.1 Cronica lui Radu Popescu, pp. 140-1.

www.dacoromanica.ro
GRECI tROMINI IN CLERUL MUNTEAN 59

gioasa, tiparul de cärti pentru biserici i credinciosi ii dau


o indeletnicire. Usile cämärilor si ale chiliilor s'au inchis
asupra clerului de toate treptele, care nu mai are aceiasi
voie de a se amestecä. In lame pentru ca s'o Inväluiascii si
s'o tulbure. Cat despre grija ortodoxiei In genere, cal
despre vechile legäturi glorioase i folositoare cu alti Ro-
mani, din tara Imparatului vecin, de acelea nici nu poate
lì vorba intr'un timp can(' Voevozii nostri se simt prea
(moral" primind scrisoarea generalului din Ardeal, care
chibmieste cu scumpätate si titlurile pe care le da acestor
veci ni.

CAP. IV.

Greci i Romani in clerul muntean de dupa Antim. Ilia-


nastiri grece§ti in Principatul Terii-Romane0.
"Mitrofan de Nisa a fost un Mitropolit färä nicio
si a cArui arhipästorie a trecut cu totul fara urmä 1.
Il mostenì la 1720 2 un Daniil, Român dela Aninoasa,
care a dat Bucurestilor biserica Vergului3 si a Tuturor
Slintilor, pe päretii cäreia se vede chipul säu 4. Avii ca
urma;, doi ani dupä moartea lui Nicolae-Vodà, la 1732, pe
un t;tefan, care nu e Grecul ce fusese egumen la biserica
bucuresteana zisä. «Arhimandritub 5, ci un ucenic roman
al lui Teodosie, langä care si-a atlat, In 1738a murit la
23 Septembre locul de odihnä. : fù eclesiarh al Mi.

Corespondenta lui lIrisant, mai ales cu privire la Antim. in Bis.


ortodoxa, XV, pp. 778-80, 782.
2 Condica sfania, p. 119; Biserica ortodoxa, XIV, p. 70.
3 Inserip(ii, I, p. 326.
4 Bid., 1, pp. 279-80, no. xv[.
6 Doc. Cant., p. 131 §i urm., no. Lx.
Inscriptii, I, p. 240.

www.dacoromanica.ro
60 ISTORIA BISERICII ROMANESTI

tropoliei supt acesta i apoi, dela 1720, episcop al Buzäului,


In locul lui Daniil : luase Scaunul metropolitan fä.ra a
trece pe la Rämnic, caci Oltenia se gisiä atunci in stäpà-
Eirea Germanilor 1. Numai acum un Grec, din Creta, Neolit
Kretikos, care purtase titlul Mirelor din Asia si capatase,
crescAnd fiii lui Constantin Mavrocordat, drepturi la luarea-
aminte i recunostinta. Domnului, urca scarile tronului Mi-
tropolitilor Ungrovlahiei 2, pe care era sä-1 tie Orla' ce alt
Grec, Filaret, Ii urma In 1754. La Buzan, Misail (4732-41),
fost dichiu la Thrgoviste, aratä s'a fi fost Romän, iar Me-
todie (1741-8), pänä la alegere eclesiarh al lui Neofit,
Filaret insusi, care stätuse ca egumen la manästirea cu
calugari greci a Sfintei Ecaterine din Bucuresti, se tin de
acestalalt neam 3.

Cum se vede, pAna pe la jumatatea veacului Scaunele


arhieresti ramän ale calugarilor de tara, si la Rämnic,
precum se va arata in alt capitol, datina dreapta i huna
se pastreazä inca si mai mult timp. Totusi un foarte mare
mimar de manastiri se aflau acum in atärnare de Locurile
rasäritene. De Sf. Mormânt, deci de Patriarhia Ierusali-
mului atärnau : Sf. Gheorghe Nou, ctitoria Brancoveanului,
Cu patru metoase ale sale, dintre care unul erà Stelea din
Tärgoviste ; Vacarestii, dati de ctitorul lor, Nicolae
vrocordat, cu dota metoase, dintre care unul mänästirea
Barbu din partile Buzäului, facutä., ca i Tärsorul cel nou 4,
cdinti a bunului i crestinul Io Antonie-Voda Vistierie) 5;
Caluiul Buzestilor, al lui Petru Cercel si al lui Mihai Vi-
teazul, cu schitul sau Tintarenii din Dolj ; Sf. Saya din
Bucuresti, acuma darâmata ; biserica fama In Bucuresti

1 Cf. Lesviodax, pp. 441-2; Condica Sfantii, no. XLIII.


2 lbid., p. 405; Erbiceanu, Cron. greci, p. 113; cf. ht, lit. rom. in se-
colul al XV111-lea, I, p. 514 i urm.
3 Lesviodax, p. 442.
4 hiscripfii, II, pp. 4-5.
6 lbid., I, p. 67, no. xxxr.

www.dacoromanica.ro
GRECII I ROMANII ÍN CLERUL MUNTEAN 61

de aliatul lui Mihai-Voda, Stefan Räzvan, Biserica Räz va-


nului, care s'a impartásit de aceiasi soartá ; Platárestii lui
Matei Basarab, schiturile Negoiesti i Gruiul, din Ilfov ;
Comana lui Radu-Voda Serban si a Cantacuzinilor, ne-
potii lui de tlica t. Muntele Sinai avea : bogatii Märgineni
ai lui Draghici cel batrán i ai lui Constantin Cantacuzino
Postelnicul, Impreuna cu mitocul sau, Verbila, schit din al
XVI-lea veac ; Antim, arhimandritul Sinaii, fäcù, la 1742,
din non biserica, ce se aflà. In ruine dupa un cutremur 2;
liiserica din Rämnicul-Sarat, claditá de Stefan-cel-Mare, cu
un schit, si, de mai multa vreme, din a doua juma-
tate a veacului al XVII-lea macar, manastirea bucures-
teard a Sf. Ecaterina. La Scaunul Alexandriei erá. Inchinatä
biserica mai nota a Zlatarilor din Bucuresti i, In tara,
manästirile Segarcea, Stanestii, cal:átate inca din zilele lui
Chiril Lukaris, i schitul valcean Arhanghelul. A Patriar-
hului Antiohiei era numai bisericuta Sf. Spiridon din Bu-
curesti, de care a fost vorba chiar acum. Shrindarul din
acelasi oras, biserica lui Mateiu-Voda, cu schitul ilfovean
Balamucii si mkástirea Mislea, a lui Radu Paisie, se tineau
de manastirea greceascä. Sf. Pa' rinti din Ianina. Mdriás-
tirea slavona de acolo, Jita, avea biserica Sf. loan din
Bucuresti ; mänastirea Katzikia, tot a Grecilor, schitul De-
dulestii, In judetul Rátnnicu-Sárat ; manästirea Velas, a
treia greceasch, schiturile Bäbeni si Cordesti (Rämnicul-
Särat). Bisericuta Intemeiata In Bucuresti de Mitropolitul
titular de Stauropolis, Ioanichie din Ostanita, la 1724, a
fost Inchinata de dänsul inanästirii Gura din eparhia Po-
gonianei, de unde Insusi Isi trägeä. obärsia 3,i schitul mus-
celean, Valea, avänd, de bunà seama acelasi ctitor, cäpata
aceiasi stapani ; o altä mandstire din aceiasi eparhie avea

I De aici vine aflarea acolo a unui patrahir al egumenului de Va-


clre§ti din 4781; ibid., p. 87.
2 Ibid., p. 93.
Ibid., p. 358, no. f..Xxx.

www.dacoromanica.ro
62 ISTORIA BISERICII ROMANESTI

schitul Bradul din Buzdu, o a treia, IIanul Grecilor. Gor-


gota din DAmbovita, Butoiul i Bucovätul, se tineau Inca
mai de mult de mänästirile de pe stáncä. ale Tesaliei, Me-
teora. Nucetul era al Intindstirii Duscu dela Tricala 1.
5i mai bine impártit era in sfársit Atosul, cu stravechile si
vestitele sale mänästiri, cace adäpostiserä ea «pro tos» pe cel
de-al doilea Mitropolit al Terii-Románesti, Grecul Hariton ;
Cotrocenii, ca mándstirea Valeni-de-Munte i dota schituri,
erau ai obgii Intregi ; Rada-Val:A din Bucuresti, Stelea, din
acelasi oras, si Tutana argevanä a Jai Mihnea-Voda erau ale
Ivirului ; a Simopetrei, impreunil i cu schi-
turile Izvoranu, al Mitropolitului Luca, si Besteleiu, din
Arges ; Sf. Apostoli sau Arhimandritul din .Bucuresti se
tinca de Stavronichita ; Slobozia lui Ienachi, ctitorie a lui
Mateiu-Voclà, i schitul praliovean Apostolachi ajunsesera
ale Dochiariului ; Cäscioarele din Vlasca, frumos schit din
veacul al X alea, cu pietre de mormánt ale celor
ctitori, recunostea superioritatea Pantocratorului ; Plum-
buita, reparata de Mateiu Basarah, trimeted prisosul la
Xeropotam Clocociovul i Slatina, din Olt, le al/ea C:otlu-
muzul; Jitia din Dolj platià la Sf. Pavel ; schitul doljean
Roaba la Xenofont ; cel dela Baia-de-Aramd la Chilandariu ;
Hotaranii din Romanati la Dionisiu, iar schitul din dealul
Spirii, clädit de «Spiridon doftorul», mort la 1705 2, la
Moni Grigoriu 3.
iSlobode» rämdseserd Insa destule mánastiri, de care, cu
toatä fajina lor cea rea, aFanariotii», cari, ca sträini, tre-
buiau sá. tie In seamä multe, nu cutezau a se atinge ; ra-
mäseserä destule mänästiri mai mici, care nu au deocam-
datä o Insemnátate pentru viata culturalä si religioasi,
Intre ele si Ostrovul, a lui Neagoe-Vodii, Vifordta, refacuta
de Radu Mihnea si de curánd dreasä, márith i impodobità
1 CE i Studii i doc., III, pp. 85-6.
2 Inscripiii, I, p. 336.
3 ArAtarea dependentei, dupl Lesviodax, p. 460 §i urm.

www.dacoromanica.ro
GRECIT I ROMANII IN CLERUL MUNTRAN 63

Cu chilii de BrAncoveanu 1, Cáldárusanii lui Matei Basarab,


mandstirile oltene dinteun Lemn, Surpatele, Manual: cea
d'inthiu, a lui Mateiu-Vodá, dreasa de .5tefan Cantacuzino,
care e ctitor i la Sf. Apostoli din Bucuresti 2; cea de-a doua,
fácutá de iznoavii prin evlavia darnic5. a Doarnnei lui Cons-
tantin Brancoveanu, Marica 3, ziditoarea la Bucuresti a bise-
ricii Dintr'o zi, Muga biserica Ienii, a fratelui ei, Paná. Ne-
goiescu 4; cea de-a treia, ctitorie a lui Ilrâncoveanu
care gAsise in loc o Nata biiericutä de lemn 5.
Pentru mai multh siguranta c nimeni nu se va atinge
de ele, unii ctitori i Domni luaserd dela un titnp másura
de a face din mänästiri, chiar din cele mai vechi, mai mari
si mai bogate, metoase ale Mitropoliei i episcopiilor : de
Scaunul Targovistii se tineii un mare numar din mánás-
tirite si schiturile Dámbovitei si Prahovei, ca Zamtira, zidita
de váduva lui Manu Apostolu 6, agentul de negot si de afa-
ceri al lui Brâncoveanu. Episcopul Ra.mnicului Isi aveà cAte
o biseridi la Bucuresti «Patruzeci de mucenici» si la
Craiova Sf. loan Boteztítorul 7, apoi un numár de schituri
valcene, pe cánd Scaunul Buzdului stdpanià si mänhstiri
frurnoase, ca Vintila-Vodä si Berca.
Neatinse de vre-o cotropire i incunjurate de alte lacasuri
supuse lor, státeau vechile i noile manäsliri doninegi :
Tismana, crireia erban Cantacuzino-i dáciù un strälucit
aier, iar BrAncoveanu, supt egumenul Iosif, ripide de argint
si care mai primi, In aceastá epock daruri dela neamul
BrAiloilor,aici se odihneste neastAmpäratul calugár Dosof-

1 Rada Greceanu, pp. 228-9.


2 Inscriptii, T, pp. 266-7, no. 1x.
8 Ibid., 1, pp. 182-3, no. txxin : Radu Greceanu, pp. 227-9.
lbid., pp. 265-6, no. viu ; pp. 268-60, no. xi.
5 lbid., pp. 172-3, no. LXVII.
6 V. mai sus ; Inscriptii, II, pp. 76-80.
7 Actele acestui mitoc le-a publicat episcopul Ghenadie de Ramnis
In Biserica Ortodoxii pe '1891.

www.dacoromanica.ro
64 ISTORIA BISERICII ROMINESTI

teiu Bräiloiu, numit asa In hatärul marelui Patriarh


dela Glogoveni1; Cozia, care däduse pe Mitropolitul Teod
dosie si din care mai rashrirà In veacul al XVIII-lea ear-
turari bisericesti, ca Ghenadie, traducdtor, care se incerca
si In versuri de cuprins religios2; Govora, dreasä, supt
egumenul Paisie, de Brancoveanu, la 17012; Bistrita, pe
care el cheltuise s'o dreagä Inca pe când era numai Spätar-
Mare al terii, in 16834, dandu-i apoi, ca boier i ca Domn,r
sfesnice de argint si de bronz, ripide, discuri, Evanghelii
frumos legate 5, pe cänd Andriana, sotia vàrului säu erban
Cantacuzino Vornicul, ctitoare si la biserica Banului din Buz6u,
(lupa moartea Intäiului sot6, adängià bisericuta bolnitei7;
Arnota lui Mateiu Basarab, unde Bräncoveanul Idea doar-
o fäntänä, cica sh fie de multd ajutoriti läcuitorilor In sfänta
mänästire, i Domnii Meale pomeanä In iveaci», supt egu.,
menul Varlaam ; Strehaia, unde el inoi, la 4693, zidurile
care nu mai cuprindeau acum un episcop 9; Brancoveniif
unde se Ingropä, längä tatäl i bunul sotului ei, Stanca,
mama lui Constantin-Vodä, i unde acesta dAdii proportil
marete bisericutii vechi si mici foarte» a lui Mateiu-Vodri
fäcù din nou biserica bolnitei ; Sadova lui Mateiu, unde
iaräsi anepotul» säu va li adaus i Innoit ; Gura-Motrului ;
Glavaciocul, unde Constantin-Vodä pästrä drintr'o reparatie'
vechea bisericA a lui Vlad CAlughru111; Cdmpulungul, care

tefulescu, 7'ismana, p. 112 i urm.


lorga, Douci biblioteei de miltuistiri: Ghighiut fi Argemi, p. 30'
gi urm.
3 Inscriplii, I, p. 479, no. 369.
4 'bid., p. 193 gi urm.
3 lbid.
Ibid., pp. 362-3. no. ; Buletinul comisiunii Monumentelor Is-
¡erice, an.
7 !bid.. pp. 201-2.
[bid., p. 205, no. 437.
9 (bid., p. 211.
10 Ibid., II, p. 71 qi urm.
u LA0datu, Vial Ceilugdrul.

www.dacoromanica.ro
MINISTIREA BRANCOVENEASCX A HUREZL LUI 63

erà prea trainic lucrata de Mateiu-Voda, ca sà fie nevoie


de o noua cheltuiala din partea urmasului su ca lung5.
Domnie, evlavie i darnicie, cladindu-se numai la 1718,
de andstavnicul» Teofan, biserica bolnitei 1; Vierqul Goles-
tilor, unde fdcusera prefaceri mai de curAnd Stroe Leur-
deanul2 i unde la 1702 erà egumen roman Iosaf, pe mor-
mantul caruia e o inscriptie In limba lui si a terii 8 Ar-
g esul, unde doar facusera daruri de obiecte pentru moaste
Constantin Cdrnul si Doamna Balasa, fiind egumen poate
acel Stefan, mort de ciumb., dupa care ven1 Teodosie, care
ridicA la 1661-2 o cruce In amintirea lui4; Rdneaciovul ;
illareuta, care fU ceruta numai dupa 1750 de Alexandru-
Voda Ipsilanti 5 Dealul, mult scazuta, unde se pastreaza
inch o cruce dela Matein Basarab si Doamna Ilina 6, i, In
sfArsit, Snagovul, care iesise abia de supt ingrijirea lui An-
tim tipografuh, de pe urma caruia, dupa sfarâmarea chi-
liilor, dardmarea zidurilor si cobordrea sinouratatii de astazi,
a mai Minas, dela mesterul tuturor artelor, un potir, lucrat
pentru dansul, la 1694, de Ghioca zlataru17.

CAP. V.
Manastirea brAncoveneasch a Hurezului.
DrA.ncoveanu nu se mult5.ml cu prefacerea, marirea
impodobirea vecbilor cladiri manastiresti, care formeazä
gloria cea mai curata a Domniei lui, nu se multAml numai
cu baltarea din nou a Mitropoliei din Targoviste, undeli
lnscriplii, I, pp. 135-6.
2 ibid., pp. 142-3, n-le 289, 291.
8 ibid., p. 144, no. 293.
4 ibid., p. 155, no. 319.
6 Cf. ibid., p. 84.
Ibid., p. 102, no. 202.
lbid., p. 162, no. 333.

www.dacoromanica.ro
66 ISTORIA BISERICII ROMANErI

ingropd o nord, Balasa, si un ginere, Scarlat Mavrocordat,


si a bisericii domne,.sti din acelasi vechiu Scaun de stdpál-
nire, in care-i pldced sä petreacd pe fiecare an cdtevi zile
cu zidirea de biserici frumoase pe fiecare din mosiile sale
la Potlogi, de pildd, tanga strAlucitele Curti domnesti,
stricate -de vremuri si de Vandafi, cari lucreazá fArd rusine
astdzi a, ori la Mogosoaia 3, in margenea Bucurestilor, la
Doicesti 4, si in Ardeal chiar, pe pdmânturile sale, precum
la Poiana Mdrului, urmat tiind de Constantin Cantacuzino,
care a clddit la mosifie lui ; de Mihai Cantacuzino Spatarul,
care a Idsat minunata bisericd a Cultei 3, mandstirea pra-
hoveand a Sinaii, inchinatd dela inceput Sfdntului Munte,
unde a facut drum de hagiu el insusi si mamá-sa, Doamna
Elena, bisericuta dela Fundenii Doamnei, cu podoabe de
flori, lampi, päuni, intipdrite 'n tencuiala ; de Toma Can-
tacuzino, nepotul lor, care a zidit biserica dela Filipestii-de-
'Aclare 6 (Filipestii au clddit la Bucov 7 si la Mdtesti 9, lar
Vdc,drestii in satul dambovitean cu acelasi nume 9). El vol
sá ¡ase, pentru ingroparea sa si a neamului sdu, ca i pentru
addpostirea unei vieti cillugdresti, care sd poatd fi indrep-
tarja, pentru cultivarea artei religioase si a scrisului biseri-
ces; o mändstire iba *eche. tu acea Oltenie, atat de
bogatti In mdndstiri vechi, slobode, bogate i mAndre, prin
cdlugarii carora se tima munca i avântul in Bisericd, el
alese un loe singuratec, in pdduri dese, prin muncelele
Valcii, i fácù sá se clhdeascd acolo, cu cele mai bune
1 Inseriptii, I, pp. 102 yi urm., 117 §i urm.
2 lbid., II, p. 47.
kid., p. 5 §s'i urm.
4 lbid., pp. 361-2; cf. DrAghiceanu, I. c., pp. 28-9.
5 Sculeturile din pridvor i priveli§tea ei generala in Istoria Roma-
nitor pentru poporui rorndnese.
Descrierea celei d'int&iu, de G. Mandrea ; a celei de-a dona de Zi-
gara Samurca§, Bucure§ti, 1908.
lnseriplii, H, p. 256 §t't urm.
V. edi¡ia Iorga a Cronicei lui Constantin Cipitanul, Prefat.a.
Inscripiii, H, p. 283, no. 820.

www.dacoromanica.ro
MiNISTIREA. BRANCOVENEASCI A HUREZULIII 67

materiale i Cu mesterii cei mai destoinici, mandstirea Hu-


rezului sau a Hurezilor. Inceputá la 1690, ea puteA fi sfin-
IRA numai peste trei ani de zile, urmandu-se si mai departe
la infrumusetarea ei, supt Ingrijirea unui egumen rävnitor
priceput, unui neobosit gospodar, a lui Ioan arhimandritul,
care, In toatä viata lui urmAtoare, n'a cdutat nicio marire
In atara de cuprinsul Idcasului ridicat supt ochii si dupd
povetele lui.
Hurezul poate fi privit ca tipul definitiv al arhitecturii
religioase a Romanilor, alcátuitd prin contopirea elemen-
telor venite din Moldova cu cele, mai putine si mai putin
Insemnate, aflatoare In principatul muntean. Frumos pridvor
pe stalpi lucrati cu o mare bogátie de podoabe ; incdpdtoare
bisericd in chip de cruce, cu un rand de alti stalpi tot asa
de mestesugit sculptati intre tinda femeilor si naos ; flori de
piatrd in jurul uii celei mari si a tuturor ferestilor, doul
turnuri usoare sprijinite pe bolti trainice, apoi chilii cu
cerdace räzimate pe stalpi de o frumusetá neintr, cutd. ;
paraclise raspändite prin desisul de copaci ai livezilor, de-
stivarsesc un Intreg de armonie bogatd, de lux cinstit
discret. Dupd aceastd capodoperd a lui Vucasin pietrarul,
a lui Manea vtitaful de zidari, Nicolae Mavrocordat a putut
cheltul din bielsug pentru mAndstirea de intrecere a Vd-
cdrestilor (mantuitd. la 1722), unde biserica are stálpi
mai rdbdtitor sdpati la pridvor i In cerdacurile Curtilor
domnesti, pentru frumosul paraclis al Mitropoliei 1; arhie-
reul de Stavropolis a putut stränge inteun cuprins mai mic
o sculpturd de capitèle i privazuri care uimeste mai mult
prin lipsa aproape totald a spatiului neimpodobit ; Grigore
Ghica a putut da proportii mari Idcasului de ingropare dela
Pantelimon, in dreapta cáruia se ridicA inaltul mormant
de marmurd al ctitorului dincolo de canoanele de fru-
musetá ale Hurezului n'a mers Insd nimeni 3.
inscripta, I, p. 242 gi urm.
2 Ibid., p. 70 gi urm.
3 V. i articolul cu admirabile desemnuri gi planga al d-lui Al. LA--
pgdatu, In Buletinui Comisiunii Monumentelor Istorice, L

www.dacoromanica.ro
68 ISTORIA BISERICII RO3IANETI

Hurezul ava dela inceput multe venituri, mosli si cateva


schituri-metoase, al Polovracilor, cla lit de boieri din veaeul
al XVII-lea 1, al Ramestilor s. a. 2. Averea manastirii celei
noua nu se putea apropia Insa, fireste, de a vechilor ma-
nastiri domnesti, pe care randuri intregi de Voevozi
boieri le lmpodobisera cu daniile lor. Pentru a o pastra
lnsa bine, pentru a impiedecà once amestec al ierarhilor
straini sau si al celor de tard, ctitorul cera Patriarhului
din Constantinopol sa creeze in folosul Hurezului stiu Inca
o stavropighie, pe langa a Tibannei si a Argesului. aGra-
mata patriarhala din Februar 1702 hotaria cä niel Mi-
tropolitul, nici episcopul de Ramnic nu vor fi priviti la
Hurez decat doar ca oaspeti ; Domnul i boierii nu pot in-
raurl Intru nimic viata manastirii. «Cu stirea si Cu sow-
ctitorului, sau a celor cari, dupa moartea lui, 11 vor
reprezinta, se va alege egumenul. Pentru a se stl dela in-
ceput ca nu e vorba de o Inchinare, actul spune ca Pa-
triarhul nu va trimete niciun cleric numit de el la ma-
nastirea-stavropighie, ci va priml numai, °data pe an, un
dar de 30 de oca din ceara de pe pamänturile Hurezului 3.
Asteptarile lui Brancoveanu de a se face din Hurez un
centru de cultura se dovedirà insa zadarnice. «Nastavnicull,
eclesiarhul, ieromonahii, calugarii de rand Isi cdutara numai
de slujbä ori de gocipo larie, cand nu se luptau, Impartiti In
particle, prin intrigi si mita, pentru a se alege egumeni 4.
Un sinonr carturar se ridica din mijlocul Ion, mai tArziu,
Lavrentie. Dar nici ace3ta nu ramase Fi manastire, ci treca
la Episcopia de Ramnic.
Caci nu anume imprejurari intamplatoare sau lipsa de
oameni faceau ca manastirile, din care pornise toata mis-
carea de arta si de literatura a trecutului, sa nu mai poata
$tefulescu, Polovraci, Bucure0i, 4907.
2 Studii Lti doc., XIV, pp. vu-vin.
3 Mid., p. 5 i urm.; cf. 0 pp. vut-ix din Prefata acelei carti.
4 V. Prefata la vol. citat din Studii ?i, documente.

www.dacoromanica.ro
DaNASTIREA BRANCOVENEASCA A HUREZULUI 69

raspunde chemarii lor, ci faptul ca episcopiile, oprite prin


vointa Domnilor celor noi dela once politicA religioask si
Inca mai mult dela politica propriu zisa, chemau la ele toatà
priceperea, toat6 rama, toata munca pe taramul bisericesc,
lasà in umbr4 manastirile, care din ce in ce mai mult
lAnceziau in grija dijmei de strans, a viilor de cules, a pà-
durilor de stapAnit si a carmuirii glaselor de Tigani.

www.dacoromanica.ro
PARTEA A 11I-a
.=.
B1SERICILE ROMANESTI DIN PRINC1PATE
iN LEGATCRI

CU RUSII SI IN LUPTA CU GRECII.

www.dacoromanica.ro
CAP. I.
Biserica moldoveneascd dela moartea lui Dosofteiu
pftna la 1750
legäturile ei cu puterea domneasca.
Mitropolitul Dosorteiu, pribegind In Polonia pe urma
ostasilor Craiului Sobieski, nu luase cu dansul numai
odajdiile scumpe, odoarele vechi, folositoarele carti de stg,-
pänire ale Mitropoliei Moldovei, ci si sufletul ei Insusi.
Urmasul shu, Saya, n'are niciun fel de insemnAtate fost
episcop de Roman pe urma lui Ioan din Seoul, el nu si-a
legat numele nici mdcar de stramutarea Mitropoliei.
Arhiphstorii moldovenesti slujisera pdnh atunci, laugh
Curte, In biseric,a Sf. Nicolae cel Domnesc, dreash de Antonie
Ruset 1, care o hnpodobi cu clopotnitä nouä., cu ziduri de in-
ounjur, cu cismed, cu sfesnice de aramh si vase de argint, cu
un mormânt gatit pentru el, In care Insa nu-i er4 dat sh se
odihneascä, mazilia grabnich aruncAndu-1 la C'onstantinopol,
unde rhbda chinuri grele, pentru a-si vadlavutia,
peste putin timp2. Facand din ea o biserich inchinath Mi-
tropoliei sucevene i hotb..rand aca sh lije amfindouh un.
Scaun de Mitropolie, nedesphrtite, a toath tara Moldoveiv,
Antonie-Vodh Incredinth noul lacas al Sf. Nicolae lui Do-
softeiu la 20 Mart 1078 3. Duca-Voda, care mAntul i zu-
Melchisedec, Notife, p. 252 si urm.
2 V. N. Costin, pp. 44-6.
8 Erbiceanu, /st. Mitr. Moldaviei, pp. tvut, 3-4: Sludii doc., V,
p. 90, no. '65.

www.dacoromanica.ro
74 ISTORIA BISERICII R031111ErI

graveala la SI. Nicolae 1, nu se multamise insa Cu acme&


hisericutit Intunecoasa i Doamna lui, Anastasia, ctitora
la Agapia cea veche din deal", undo a Meat casá de lo-
cuinta, incepù zidirea unai Was .anume al Mitropoliei. Pe
locul, intrebuintat ca tintirim, al bisericii de de mult stri-
cate a SfAntului loan, Biserica Alba', elangä feredeiele)
lui Vasile Lupu3, si pe altele, cumparate, 'Ana la a Mitro-
polia cea veche) a SI. Nicolae, S3 facil (din pajiste) a
clädire notia, care era ispravita la 1682, cAnd se sapau
In piatra dela proscomidie numele ctitorilor, IncepAnd cu
Dabija-Voda, tatal vitreg al intemeietoarei, care el-A flied. a
Doamnei (Dabijoqii), Ecaterina-Dafina, si a boierului Di-
mitrie Buhus4: Inca dela 1688 se ingropá aici a doua
sotie a lui lordachi Ruset, Inrudit cu Dabijestii prin
satoria lui d'intdiu cu Maria, sora dupa mami a Doamnei
Anastasia 5.
In aceastä biserica a Strateniei, dusa pAnà la capat
inainte de 1683, and se niântui cea din urmä Domnie
a Ducai-Voda, de eiipravnicul) ei, Patrascu Jicniceru16,
se slujiò. deci Inca diii zilele Mitropolitului Dosofteiu 7. In-
torcându-se dui:a 1693, ca mama de Domn, in stapdnirea
lui Constantin Duca-Vodä, care a premenit biserica dela
Copou 8, Anastasia adause apoi ctitoriei sale zestre de
mosii, din ale Dabijäi-Voda, In partite BArladului,
din alta obarsie, smulgdnd una dela mhnastirea emai de
tot pustie» a Hadâmbului9.
1 N. Costin, p. 18.
Inscriptii, I, p. 29, no. 65.
3 N. Costin, p. 20.
V. Studii vi doc., V, notele la cap. I. Inscriptia in culegerea adesea
citatA, II, pp. 171-3.
5 Ibid., p. 173, no. 465.
e N. Costin, p. 20.
7 Cf. Erbiceanu, ht. Mitropoliei Moldaviei, p. 1 qi urm.; cf. ibid.,
p. XLIV i urm.
8 hiscriptii, II, p. 146.
9 Erbiceanu, o. c.; Studii ei doc., V, pp. 95-3, no. 87.

www.dacoromanica.ro
BISERICA ISIOLDOYENEASCI SI PUTEREA DOMNEASCI 75

Supt Saya, de altminterea, clerul moldovenesc decazuse


adanc, in urma tulburarilor, a razboaielor straine- purtate
pe pamantul nostru, a sillasluirii joimirilor poloni In ma-
nästirile noastre. Saya Insusi, care era Inca la 1682 egu-
men al Putnei 1, nu-i apuna, la navalirile lor in acele parti,
dar In curánd A.ndrei Dymidecki, Nicolae Roguszki, Woi-
cechowski, Dobrowski ori arohmistrull roman Alexandru
Davidel, pe cánd starostia de Cernauti o tima alt ofiter
polon de neam românesc, Turculet 2, poruncira. in Ti-
nutul manastirilor bucovinene. Stim di manastirea Sla-
tina, a lui Alexandru-Voda Lapusneanu, s'a apustiitp In
cel mai deplin Inteles al cuvantului ; In 1691 Polonii po-
runciau in Cetatea Neamtului, si-si poate Inchipul ori-
cine in ce hal se va fi gasit manastirea de lan,ga dansa 8.
Suceava erì atunci in manile lor ; biserica din Hallan a lui
Stefan-cel-Mare, ca si cea, din aceiasi epoca, dela Papauti
lang,a. Botosani, poartá si astazi pe tencuiala lor iscaliturile
scrijelate ale luptatorilor Craiului Ion, cari veniau dela
Stefanesti pe Prut si mergeau la Cotnari 4. La Agapia ca si
la Secul petrecura catva timp ostasii straini 5. La Putna, cu
mormantul lui Stefan, veni o ceatá de Cazaci, dragani si
joimiri inhältati cu dansii si cerura sa li se dea In mana turnul
unde banuiau ca se afla bogatiile ascunse ale boierilor ; ne-
dandu-li-se, ei aprinsera manastirea si nu se Invoira a o
stinge cu apustile de apa» ce aveau, decat atunci cand li
se ciadura cheile 6. Starea manastirilor Moldovei era asa de
nenorocitá, link Patriarhia de Ierusalim vazii cii n'are nici-
un castig de la ele si dada Inapoi Moldovenilor, la 1703,
Pobrata, Tazlaul lui Stefan-cel-Mare 7, Casinul lui Gheorghe

1 Doc. Bistrifei, II, p. 36, no. ccxxv ; cf. Erbiceanu, /. c., p. Lvul.
2 V. Doc. Bistrifei, I, Prefata.
3 Ibid., pp. 82-3, no. cccxxrv ; Hurmuzaki, Supl. II 8, p. 231.
a Inscripfii, 1, pp. 7-8.
5 Cronicile Mol lovei.
6 Neculce, p. 480.
7 Inscrip(ii, II, p. 220 li urm.

www.dacoromanica.ro
76 ISTORIA BISERICII ROMANE$TI

Stefan 1 si Distrita strAveche, care ramasera astfel slobode


04 la venirea In Moldova, pe la 1743, a Patriarhului Par-
tenle, caruia Constantin Mavrocordat ii adaugl Soveja, care,
pe vremea rhbolului, fusese un adApost al abudusIdilort,
de peste munte g.
Astfel dupà, tneheiarea paca din 1690-700, Domnul de
atunci al Moldovei, Antioll Cantemir, dadfi Mitropolitului In-
grcinarea de a cerceta care e starea mandstirilor ape la munte
si pe supt munte) si ce s'a facut cu veniturile lor «tutea-
cIaste cumpliti vremilo, cand si egumenii de pe atunci
se lnvoiau cu ostasii i hotii sträini pentru a le jaful. Va
lnlAturà, cu ajutorul boierului ce i se pune la Indemand, pe
once aom hielen si fAcator de rAul, va aduce lnapoi de pe
la rude si acurtile boierestiI, (din prisacile boierestib, unde
lngrijiau de stupi, de pe la todai», unde ptiziau vitele, pe
calugarii fugan, la apost-igul ion; va luà abucateleD acel,
lora dintre ei facuserà acum gospodarie deosebitti
asi dupà trebile lor Imblam) si alnherandu-le, le va trimete
manastitilor 3. Si Inca nu se insirau toate scAderile si pa-
catele timpului, cAci vedern pe un Mttropolit, urmas al lui
Saya, Ghedeon, cump5rand, ca multi altii, mosli vandute de
egumenul, riecredincios, al Rascei In Tara-RomâneascA
Nicolae Mavrotordat sfararnà astfel de vánzdri si afuri-
sind pe aceia cari s'ar- atinge, dup6 moartea lui, de aceastti
avere, avara numai dacä o m'asura de obste ar atinge s: pe
alti Conplirätori 4. Si, Inurind, el Hisa Mitropolia datoare
cu septe pungt de bani la camàtarii turci61
PorUnca tui Antioh-Vodi mai prevedea i aducerea la
Curte a egumenilor cu purtAri rele, ca asá se giudece pre
faptele lor cu °cual. Era o nouä dovada a decdderii ,si pier-
derii simtului de demnitate. In adevAr, ind din 24 Februar
Inscriptii, I. pp. 25-6.
3 V. Uricariul, H, p. 400 §i urm.; Neculce, p. 420.
3 Erbiceanu, o. c., p. 10; Studii i doc., V, pp. 97-8, no. 91.
4 Erbiceanu, o. c., p. 41; an. 1722.
3 lbid., p. 42.

www.dacoromanica.ro
BISgRICA MOLDOYENEASCA I PUTERE1 DO3INEASCi 77

1649, supt Vasile Lupu se hotarase ca In rosturile cl rului


sa nu se amestece parcalabi, globnici ori desugubinari, ci,
potrivit Cu pravila, pusa de curan 1 in ciaste, «arara de
moarte, oridte gresiale vor 111, niciunu judetu mirenescu sä
n'aiba treaba a-i jadea.; numai carele va face moarte, den cei
de besiareca, cu acela va aya. treaba Domnia, jara la alte vine
gresiale sa nu alba nime nicio treaba cu dansii, fara numai
Vladicii». Deci acu episcopii sa aiba treaba Mitropolitul, cu
toti episcopii» prin urmare : Mitropolitul cu soborul
eiara cu calugarii si cu calugaritile i Cu preutii si cu diaconii
mirenesti i cu, tercovnicib, ba ciliar i cu casele preo-
tilor, gfeciorii neinsurati», cu poslusnicii rnanastirilor si cu
cnaimitii lor, zice un act din 1607, si anaimitele» (1694)1,
i, in sfarsit, cu bresle In lebatura cu Biserica, precum
erau ale saracilor, sau (miseilorn, si ale cioclilor 2, «.ca sa
aiba treabd a-i juded si a-i certa si a-i globl, cinesi dup6
deala sa, episcopul diecesan. Daca e graba de pedeapsa,
clericul vinovat va puteà sa fie numai prins pentru a fi dus la
Scaunul judecatii episcopale. Dupa aceiasi pravila vor juded.
episcopii, de-a dreptul, sau prin protopopii lor cate unul
de fiecare episcopie i cate unul de fiecare oras de Scaun;
toate cazurile canonice : ecuscrii, cumatrii, cununii, sange
amestecat, aceia ce petrecu din arara de lea,m), fie in oras,
fie in sate slobode, ori avand stapanul lor 8.
Tot odata, in vechile adreptatip ale preotilor din veacul
al XVII-lea se cuprindeà ca ei sa nu plateasch birul de
tara, ramaind, fireste, a plät1 Vladic6i adajdea vladiceasca)
sau epoclonul episcopieb 4, a cb.rii sunitt ni-o da Dimitrie
Cantemir, domnescul istoric dela inceputul unui nou secol
200 de aspri sau bani si o piele de vulpe ori de jder 5 §ji
Melchisedec, CrOn. lIttOlor, I, pp. 418 i urm., 130.
2 V. Cron. Ront., I, p. 316 i urm., 331 i urrn.; II, pp. 4, 8 i urm.;
Studii f i doc., VI, p. 428 §i urna.
Melchisedec, Cron. Rufilor, I, pp. 119-20: cf. §i p. 143.
4 Acela§i, Cron. Ront., I, pp. 331-3.
5 Descr. Moldaviae, p. 147; cf. Cron. Hufilor, pp 144-5.

www.dacoromanica.ro
78 ISTORIA BISERIC1I ROMANErI

lacii vleidice§ti, poclon in natura. Episcopii, din partea lor,


dadeau lui Voda, dupa plac, un dar 1. La 1657 inca se stia
cä adesiatina de stupi si desiatina de yin) si alte dijme ele
clau si preotii, dacà nu sant anume scutiti 2, dar, cdnd, la
-1707, Mihai Racovita puse pe episcopii, pe mdndstiri si pe
preoti adeseatina terane;te), interesatii protestara, aducand
inainte cà tau avut scuteald, pre obiceiul carele au fost
legat dela Domnii cei batraniv. De fapt In 1706, Antioh
Cantemir declard ca preotii si diaconii din Roman sânt
scutiti, intre alte sarcini, si de desetind si gor;tina3, si pe
mosiile SI. Mormant nu se Ma gostina oilor4. Dornnul
trebui sa deli privilegia cu jurdmant, in Lille, pentru ca
apoi asd-zisul abuz sa. se Intoard.6. Mandstirile Sf. Mor-
mint aveau incd din cea d'intaiu Domnie a lui ruptet Cu
testament, iarasi 4legata Cu blesteml, ca ad (lea o singura
dajde pe an, in patru sferturi, asa cum ceruse Patriarhul
Dosofteiu, care trebuid ascultat 6, si, in a doua stapanire a
lui, Antioh Cantemir intinsese aceasta osebire de catre tara
si asupra tuturor celorlalte manastiri7. in vremea lui Du-
softeiu Ind, la imprejurari grele, se luase bir si dela preoti,
pentru cheltuielile facute Cu trecerea de doua ori a Sulta-
nului prin tara, impotriva Poloniei 8.

Astfel aceasta Diserica moldoveneasca, odinioara asa de


ingrädita de privilegii, ramase, ca si cea munteand pe vremea
eanariotilorl, si mai mult cleat dansa, la poruncile Dom-
nilor straini. and ajunge sa vorbeasca de dânsa, in clasica

1 Si ipsi sua sponte ei aliquid donaverint ; ibid.


2 Melchigedec, Cron. Hu¢itor, I, p. 423.
i Acela§i, Gron. Rom., 1, p. 321.
4 Uricariul, H, p. 104.
5 N. Costin, pp. 56-7.
6 Concesie pentru mAnAstirile Sf. Mormint, Iunie 4705; Uricariul,
IL p. 400 gi urm. Cf. actul urmAtor, din 42 Septembre, acela§i an.
7 N. Costin, p. 52.
2 Melchisedec, Cron. RuOlor, I, p. 440.

www.dacoromanica.ro
BISERICA MOLDOVENEASCI SI PUTEREA DOMNEASCI 79

sa «Descriere a Moldoveb, Dimitrie Cantemir declara ca


Voevodul are toate drepturile asupra episcopilor, si deci a
Mitropolitului, acele drepturi pe care Patriarhia din Cons-
tantinopol nu le-a cerut si nu le poate cere fata de o
Biserica asemenea In rang si demnitate cu cele patriarhale:
(Domnul singur are dreptul de a cerceta viata si invatatura
candidatilor si a hotari pricina de scoatere a episcopilor
sau a-i despoia de demnitatea lor» . Mitropolitul are numai
ehemarea de a-si hirotonist sufragantii si a Ina act de pie-
carea lor. Schimbdrile bisericesti le face tot Domnul, cu
singura (Linen viintarep, aconsimtirel (consensus) a Mitropo-
litului, care, in schimb, are dreptul, curat tearetic, de a se
Impotrivi la masurile domnesti ce jignesc legea. Episcopii
au de lucru Cu preotii lor, lar, cat priveste pe calugäri,
4ei n'au nici un drept In asezarea sau scoaterea egumenilor
si arhimandritilor, ca unii ce trebuie sti stea numai inaintea
Scaunului Domnieb. Singure apticatele mai usoare) se ju-
deca si pedepsesc In cuprinsul llisericii, pe calea ierarhica.
In cazuri canonice chiar, episcopii au numai drept de ra-
port la Domn, daca. acesta a judecat odata pe OM. In sfarsit
Domnul poate pedepsI pe Mitropolit, iar pentru pedeapsa
Mariei Sale e numai Dumnezeu in cer si pe pamant, aunealta)
lui, Sultanul 2.
i dupä astfel de teorii lucrau Domnii din acest timp,
.cei de tara mai Cu varf deck TArigrAdenii, vechili im-
paratesti, cu simt de raspundere si frica de stapan. Var-
laam, urmasul lui Mitrofan, episcop de Hui, in al doua-
zecelea an poate de pastorie, e invinuit de Antioh Cantemir
ca. nu juded drept, si Voda-I striga in Divan : «Popo, ce
nu giudeci drept, cand Ili vin cartile mete? Ti-oil rade
pletele b, silindu-1 sa iasii cu blestem din randul clericilor
I Solius enim principie est de candidatorum vita et eruditione ex-
quirere et exauctorandorum causam dirimere sententiamque depositionis
ierre, ; p. 146.
2 kid.

www.dacoromanica.ro
SO ISTORIA BISERICII ROAIXNEFI

inalti si al boierilor de sfat, martori ai acestei nemai po-


menite rusinil, §i, cand acest episcop, altfel In adevdr om
nedrept si risipitor, fard tragere de inima si harnicie, e silit
sa plece, supt Mihai Racovità, care insa n'aveä aceleasi
apucdturi hrutale, se spune de dânsul apriat in carte dom-
neasca deschish : eca cine a fostu si episcopu, n'au grijitu pe
giuru dänsa [Episcopia] nimicav 2. Despre urmasul sau, un
Saya de Pängarati, se spune, In cartea domneascd dela 19
Ianuar 1709, ca aDomnia Mea amu socotitu cu totu sobo-
rulu sfintet BesiarecI de am pusu acolo episcopu la HusID 3.
lar In vestirea catre protopopii de Tinuturi, cu data de 20:
((Bine vränd Domnia Mea, si lmpreund cu tot Sfatul Domniei
Meale, am socotitu si am ales de am pus acolo la Piscopie
Husilor pe -Svintia Sa chir Saya, sa fie piscopl, ramäind
ca preotii toti sa se Infatiseze noului numit, aca sa-I vazd
si si-I cearci pentru vrednicie preoteascd», izgonind pe cei
nevrednici, dupd. pravild 4.
Nenorocirile t,rii din anul de razboiu 1711, cAnd, pe urnr-t
Rusilor, cari se duceau indarat, Tatarii pradara cumpla.
tara, haina prin trddarea fata de Turci a lui Dimitrie Can-
temir, si ramasa fara Domn, atinsera greu subreda si sd-
racita Biserica a Moldovei, care, inteun timp cand Tara-
Romäneascä se umpled de biserici minunate, puteà sd arate-
doar reparatia lui Antonie-Vodd la Sf. Nicolae, noua Mi-
tropolie a Doamnei Anastasia si biata manastioat a de hotar
dela Miera Putnei, la care cheltuira pe ränd batränul Can-
temir, ingropat definitiv acolo, si fiul sdu Antioh5. De pe-
urma focului tataresc nu timase in Episcopia dela Hui
deck piatra goala, apiatra in jeristep, spune cel d'intaia
Domn din sirul Constantinopolitanilor, Nicolae Mavrocordat 6-
1 N. Costin, p. 55.
2 Cron. Hu$ilor, I, p. 171.
3 lbid., p. 173.
4 ¡bid, pp. 478-4.
5 V. Inscrip¡ii, I, p. 23 s't urnt.
6 Melchisedec, Cron. Hemilor, I, pp. 185-6, 198-9.

www.dacoromanica.ro
BISERICA MOLDOVENEASCA I PUTEREA DOMNEASCI 81

(atunci se va fi nimicit si mAnAstirea Clatia de tángA Iasi).


Mitropolitul Saya paretisise Inch din 1700-1, urmAndu-i Misail
de Roman, cAlugAr din Secu, tot ash de slab ca si ansul,
lar dela 1708 inainte Ghedeon, dela Agapia, risipitorul, ase-
menea cu Varlaam de Hui, tineh Scaunul Mitropoliei.

Pe vremea lui, un al treilea räzboiu pustil mAnAstirile,


umplAndu-le cu catane si pribegi, cari-i ajutarA. La Casin
§i in alte mtinhstiri din munte se fAcurA cuiburi de ostasi
nemti, cari venirA si spre Iasi, ca sh gAteasch lui Mihai
RacovitA soarta din 17'16 a lui Mavrocordat. in CetAtuia
statil inchis Vodd, si Tatarii se luptarA cu oamenii Iui Fe-
rent pe coastele dealului. Ei merserä pe la indnastirile-ce-
thti pentru a gonl pe dusmanii Sultanului. Tinuturile Neam-
tului, Sucevei, Bachulai, Romanului furh jhfuite si arse,
si la plângerea VIddichi Pahomie de Roman 1 se adauge a
Mitropolitului Ghedeon, care se tâng. uieste pentru averea
lui Mata de catane si Tatari2. Episcopul Gheorghie de Ro-
man fugise spre PAngArati, cu privilegiile Episcopiei sale,
quricele, si ispisoacele, si vesmintele, si arginturiD, dar ca-
M'e se inecarA In Bistrita 8. La 1723 Ghedeon murl, si lash
Mitropolia impovArath de datorli.

Nicolae-VodA si-a dat toate silintile ca sA aduch in bunä


stare si cele bisericesti. Punctul de vedere al sAu in ce priveste
legaturile Domniei Cu VlAdica il aduse si aici insA : oprirea
dela politich a clerului, supravegherea lui de aproape In ce
priveste cheltuirea veniturilor, supunerea strictä fatA de
ierarhia patriarhalA greceascA. Astfel, cänd, in Moldova,
care primise, pe vremea batrAnului Cantemir, trei Patriarhi,
Iacov si Dionisie de Constantinopol si Gherasim de Ale-
xandria 4, si care fusese cercetata de Hrisant, veni, la 1715,
1 Melehisedec, Cron. Roin., I, p. 351.
2 Erbiceanu, o. c., pp. 11-2.
2 Melchised ec, Cron. Ront., II, pp. 6-7.
4 D. Cantemir, Vita Congtantini Cantemyri, in fine.

www.dacoromanica.ro
82 ISTORIA BISERICII ROMANETI

intorcandu-se la 1721, Samuil de Alexandria, el darui 11

Cu manastirea Hangului 1, fachndu-1 judecator suprem intre


Iorest de Husi si Ioa,nichie de Braila, chnd 11 lasa a dà. In mhna
acestui din urma, ea facand parte din raiaua turceasch,
satul de peste Nistru al Dubasarilor s. Acelasi act poartl, si
alta iscalitura decat a afericitului parintele Papa si Patri-
arhul dela AlexandriaD, anume a unui fost Ohridan, Gri-
gorie, care nu cuteaza a-si mai zice acum, In 1715, Patriarh,
ci numai earhiepiscopp 8.

Mitropolitul Gheorghie se pare a fi de prin Do-


rohoiu 4 -, care urma lui Ghedeon la 1723-4, venise din ma-
nastirea Neamtului si pastorise sese ani la Roman, umle
fusese o bucatä de vreme ieromonah pe lAnga. episcopul
Saya al 111-lea, urmasul, de pe la 1715, al lui Pahomie 5.
El se aratä un bun gospodar, pldtind greaua datorie a
lnaintasului san si daruind Mitropoliei, pe care o inzestrase
Cu toate cele de nevoie, si un numär de mosii 8. Inca
dela 1723, el Intemeiase, In asfänta Mitropolie In Iasu, unde
este hramulti Stretenii Domnului Nostru Isus HristosD, o
tipografie de româneste si slavoneste, la cara lucrà Ieremia
Simeon, dupa cht se pare un mirean 1. intr'un Sbornic,
aparut la 1723 8, el dada la iveala povestea trecerii prin Mol-

1 intAritA apoi de fiul slu ; Neculce, p. 420.


2 Kelchisedec, Cron. Ro m., I, p. 336 §'t urm.; II, p. 5; Cron. Hufaor,
I, pp. 490-1.
2 Acela§i, Cron. Hutlilor, I, pp. 490-1.
4 t MOViia lui VlAdica Gheorghies la Saucinita ; Studii g doc., V
p. 536, no. 25.
5 Melchisedec, Cron. Rom., II, p. 1 §i urm. Supt el la 4745, Pa-
triarhul Hrisant cercetA Episcopia. Cf. Studii f i doc., V, p. 100, no. 400.
e Erbiceanu, o. c., p. 42; 24 Decembre 4729.
7 Ultima carte tipAritA inainte de aceasta a fost Sinopsis dela Sf.
Saya, a Mitropolitului Ghedeon ; v. mai sus.
8 ht. lit. rom., I, p. 437; cf. Viata prea-cuviosului parintelui nostru
Paisie, tiparitä de stareNt Mardarie ; Neamt, 4836, p. 58; Minunile
Maicii Do»zntclui, Neamt, 4817, pp. 448-54 ; Uricariul, I, p. 398 §*1 urm

www.dacoromanica.ro
REFORMELE Mil CONSTANTIN-1'0Di MATROCORDAT 83

dova, supt Alexandru-cel-Bun, a tdnarului Impdrat bizantin


loan Paleologul, care, intre altele, si-ar fi ardtat recunos-
tinta trimetänd Mitropolitului Iosif icoana Sf. Gheorghe, o
mitrd si Cel d'intaiu sacos, in locul felonului intrebuintat
pänd atunci, precum si diploma patriarhald a neatärndrii de ori-
ce Patriarhie a Mitropoliei Moldovei, al cdrii arhipdstor era sà
vie de acum inainte a ca un Patriarh, precum este Ohridul
si Ipecul si Chipruh. Cum se vede, nu un adevAr istoric, ci
un räspuns la amestecul Patriarhilor rdsariteni in afacerile
Bisericii moldovenesti, la purtarea dictatoriala a lui Samuil
de Alexandria, sprijinit de Nicolae Mavrocordat 1. Gheor,shie
nu ardt6., fireste, unde se aflä escrisorile sobornicestiv din
Tarigrad, ci spuneä led s'au pierdut pe vremea Polonilor,
Ja '1691; Nicolae Milescu le-ar fi talmacit la 1655.

CAP. Il.

Reformele in 13isericd ale lui Constantin-Vodä Mavrocordat.

Venind Domn, in April 1733, Constantin Mavrocordat, un


nou Mitropolit, dela '1730 (?) Antonie, gds1 in acest om
luminat, care erà stapânit de idei noud, filozofice, de gospo-
darie oranduitd si de räspändire a culturii, un puternic
sprijinitor intru aducerea in mai build stare a unei Biserici
asà de mult si des incercate. inteun hrisov, foarte frumos
redactat intr'o româneasca desdvärsitd se stie cd al treilea
Mavrocordat trimeteä inapoi rapoartele grecesti ale isprav-
nicilor sai , Domnul evlavios si iuhitor de InvdtAturd aratd
cä a fost si el, dupd datorie, la hramul Mitropoliei si cd
Antonie, la avoroava) ce au flout impreund, i-a spus In
ce rea stare se afld Biserica lui, cad «nicio mila dela Domnii
cei mai denainte noastrd n'au avut Sfanta Mitropolie)). asà,

1 Cf. 11.1 Melchisedec, Cron. Rom., I, p. 86 si urm.

www.dacoromanica.ro
84 ITORIA BISERICII R03IINESTI

incht, acu veniturile ce are, abià urneste cheltuielile CaseiD.


Plin de veneratie fath de «maica bisericilor), el s'a hothrät
a o impodobl cu zugraveala, a-i face zid de imprejmuire
si a cladi chilii, in care asezh scoala slavona ce func-
tionA pe langh cea greceascä , adäugind obisnuitele scu-
tiri si venituri mhrunte 1. Peste catevà luni, la 30 Maiu,
Constantin-Vodä. 'licúa mäsura din 1715 a tattilui shu, luath
si din Indemnal lui Samuil 2, de a se scuti de once däjdii
clerul mirean Intreg : ade acumil 1nainte ceata bisericeascb,
din toath t ear a Moldovlahiei, carei da de doa ori Intr'unu
anu dajde la Visterie, sä fie de totu nesuparatip. ,S,tim las&
dintr'un act al urmasului shu, Grigore Ghica-Vodd, cä preo-
timea sprijinià acum scolile printr'o dajde specialä, de patru
galbeni pe an, pe care acesta o scade la un singur galben 8,
din care trebuià sa se ajute si scoala dela Ierusalim 41 In
schimb, Constantin Mavrocordat cere clerului a-si chutà de
clatoriile sale, Mil a trece «din orasu In orasul, farà a se
asezá aln locuri fdrä. bisericiD. Preoti vor fi numai oameni
cu a viatA cinstith, fhrä defdimare), cu qtiin¡d de calle,
a slujiti si pedepsiti infra 'mina petrecere, pentru eh curati
trebuie sh fie cei ce sh apropie de cele prea-curateD 5,

Peste trei ani Rusii phtrundeau In Moldova, nou.1 Doran


moldovenesc Grigore Ghica Mavrocordat trecuse la Bu-
curesti se retrage6. Inaintea lor, iar generalul Mannicti
l'Ara, 1n Iasi, supuind orasul la o grea contributie de rhz-
boiu. Mitropolitul Antonie t'acù fath de Rusi ceia ce fkuse
Dosofteiu fata de Poloni : se dde cu ei, la 1739, 1u4nd QU
sine abucatele si altele ce au fost mai ramas a? /atropo-

1 Erbiceanu, /. c., pp. 13-4. Urmeazd un act din 1735 pentru preotii
dele biserica Sf. Nicolae Domnesc.
2 Studii fi doc., V, pp. 100-1, no. 101.
2 Cf. Melchisedec, Cron. M'afilo., I, p. 205.
4 ist. lit. rom., I, pp. 450-1.
5 Melchisedec, Cron. Hu,ilor, I, p. 199 si urm.

www.dacoromanica.ro
REFORMELE Ida CONSTANTIN-YODI MATROCORDAT 85

liei) 1 In Noverare din acest an, el se d'U inca la HarlAu,


lAngA Domn, impreuna cu episcopul de Roman, lnochentie,
cAruia. Ghica-i dddù voie sà poarte pateritA Impodobita cu
arg-hit si dincolo de hotarele eparbiei sale 2; indrith Insa, el
parAsià tara pentru a nu se mai intoarce niciodata 3. Farti
zAbava i se cauth un urmas : Vodà lasA la o parte pe Ioa-
nichie de Roman, pe Teofil de Husi si pe Varlaam de Ra-
dAuti si numl pe un Grec invatat, dintre cei de pe lAngA
el, pe Nichifor, calugArit la Neamt poate anume pentru
aceasta , ecare era. socrir AgAi Lupuluil 4, al lui Lupu
Anastase, care erà la 1748 biv Vel Stolnic 5.
CA noul Mitropolit, cel d'intdiu strain care tinti caria de
arhierarh al Moldovei, a fost un rau cArmuitor nu se poate
spune. In easezAmAntulp de reforma al lui Constantin-VodA,
dat la 1741, se prevede ca ráspopii, ipodiaconii si alti clerici
faki sa fie pusi la bir ; preotii vor primi o invdtáturà prea-
labila dela (obraze invdtate, care vor fi rAnduite dela pAstorii
nAroduluip, si nu numai in dogme : (cele trebuincioase ale
pravoslavieb, ci si In datoriile lor preotesti fatA de cre-
dinciosi. Mitropolitul si episcopii, ca si manAstirile, vor aveA
sd tie dascAli pentru copii, precum tot ei vor tineA scoli si
la tArguri, la sate mariD ; programul va fi «ruga si cre-
dintan, Crezul, Tainele, ((cele privitoare la Dumnezeu... pe
inlales)D, cetire si scriere. CalugArii se vor face cu voia
Mitropolitului numai ; ei nu vor puteA fi avhcari au prisk-
cari au pAcurari si alte ca acestel, ci vor stA la mánastire.
Egumenii se vor alege de sobor, in rAndul intAiu dintre
locuitorii manAstirii ; ei vor da seama soborului. Vor fi pe
via [A, si, pentru a-i scoate, trebuie cercetare in scris 3. SA

1 Letopisiti, III, p. 1 ; Erbiceanu, 1. e., p. 15.


2 Melchisedec, Cron. Rom., II, pp. 23-5.
8 O scrisoare cAtre el fa Papadopulos Kerameus, gap. 13t6L, IV, p.
.867 (441).
4 V. 0 Neculce, p. 413.
8 Studii f i doc., V, p. 107, no. 130.
6 Uricariut, IV, pp. 400-2.

www.dacoromanica.ro
86 IsTORIA BISERICII ROMANESTI

adaugim cä pentru alegerea episcopilor si Mitropolitilor se


hotari a se face sinod, cu votare in regula: avem astfe/
actul, apraxia» din 1742, prin care Nichifor, care-si ziee
ami mila lui Dumnezau Mitropolit Sucevi prè-cinstit si
exarhu plaiulub (!) ca si Mitropolitul muntean , ara-a
ca la Hui, in locul liber, prin trecerea lui Teofil la Roman, a
chemat pe Ierofteiu, si «pe pravila Cu sortuv a fost ales, «de cei
ce s'au adatu la noi arhierei si de Dumnezau iubitori episcopi),
Teofil si Varlaam de Rädäuti, cfrati si intocma slujitori
nob, hirotonisindu-se apoi de Mitropolit 1 Abuzul numirii
de Domn si de boieri era deci inlaturat si, astfel, când
mai tärziu locul de episcop al Rädautului ajunse slobod
prin trecerea titularului la Mitropolie, arhiereii se stränserä,
numai cu eporunca, indemnarea si slobozeniav Domnului,
la Curtea Domneasca 'lusa, i nu la Mitropolie, si aici (pu-
,

sera inainte, spre aliare si alegere cinstitului si vrednicului


obrazu... hotarAri canonicestiD si, din trei cAlugäri : egu-
menul Putnei Dosofteiu Herascul, Lazär si Ghedeon, dela
alte manästiri, aleserä, ftira a fi de t'ata vre-un cleric sträin,
pe cel d'intäiu2. Pentru paretisiri insa se pästrä vechiul
obiceiu de a se (inchina omoforulu pe sväntulu preastob,
dar apateritb, cärja, data de Domn, aintru manuleD acestui
«Incorunat) stäpAn, «cu stirea si blagosloveniia) Mitropo-
litului si «a tot svintitului säbor si cu voia a ¿oil blagorod-
nicului Seinatu al Mari Sale Domnuluip 3.
in 1742, Constantin Mavrocordat preeizä dorintele sale In
ce priveste clerul. Vor fi scutiti de däjdi toti clericii. CA-
lugarii se vor face duph recomandatia Mitropolitului &gro
Domn, care-i va eceate dela bir lnainte ca 6 ta iiie calu-

1 Studii fi doc., VII, pp. 341-2.


2 Melchisedec, Cron. Iliqilor, II, pp. 431-3.
a Cf. demisia din Maiu 4728 a lui Calistru de RAdltuti I Hasdeu,
in Foita, Maiu 1860, p. 66; Studii §i, doc., V, p. 405, nota 1 ; cf. Mel-
chisedec, Cron. ~ton II, p. 128 cu aceia din 1752, 40 Maiu, a
lui Ierofteiu de Hui; ibid., L P. 224.

www.dacoromanica.ro
REFORMELE LUI C0NSTINTIN-V0Di MLYROCORDAT 87

cAreasci Preotii vor invatà patruzeci de zile


tainei bisericestb, vor fi ispititi de Mitropolit si de episcopi,
vor trece prin treptele de tircovnici, ipodiaconi si diaconi,
lnainte de a primi darul. Dela rAvna lor pentru stiinta va
atarrnà i inaintarea lor mai departe 1.

Supt Grigore Ghica. Intors in Scaun se hotarl asezarea


de scoli slavone la fiecare episcopie, cu amen inv4ati la
siovenie ori i la rumanie, ori din cei iesiti dela scoalele
dela lasi, ori dintr'altii) ; epis.copii sà facä i anecontenità cer-
tetare scoalelortn 2. La Sf. Nicolae, Sf. Vineri i Sf. Saya, din
lasi, un preot trebuia sa cerceteze apopoarale) de dona ori pe
saptamemA, pentru iitori, gamestecare de sängeD, acopii
nebotezatil si ealtele cae sAnt hisericestiD, dAnd stire si de
ce strAini se ivesc ; copiii (alela trei ani in sus, hiel care
nu va 11 de hrantb, vor merge la scoala de einvAttituri cresti-
neiltiT.; cei de mazil, de negustor i calte bresle de tinsteD
vor urmà pà.na la 12, cei de preoti pAna la 20 si mai de-
parte 3. Duca Sotiriovici din Thasos, adus i insurat in
incepir. 1110. dela 1713 o tipografie nouti.4. ta sfdrsit,
prin arhimandritul Marclui Schit din Galitia, ca i prin Pri-
=tul Poloniei, Ghica-Voila caut5. sä capete Inapoi, ceia ce
mai incercase si Antioh Canternir, moastele Sf. Ioan cel
'Non zestrea lnstrainata a Mitropoliei 5 .

1 Melehisedec, Cl'On. ROM., II, pp. 26-7.


2 uricariza, I, pp. 62-7; Melchisedec, Cron. Ron., II, pp. 32-3: Cron.
litafitor, I, pp. 218-9.
8 Erbiceanu, o. c., pp. 46-7.
'4 ¡bid., pp. 23-4; 1st. lit. rom., I, pp. 447-8.
Erbiceanu, o. c., p. 17 §i urm.

www.dacoromanica.ro
88 ISTORIA BISERICII R0MANE5TI

CAP. III.

Miscarea impotriva grecizArii Bisericii Moldovei.

impotriva lui Nichifor insA, ca i impotriva lui Antim


Munteanul, se alcatui o legatura de rasturnare, pe temeiul
strainatatii lui, a slabiciunii pe care o simte la batrAneta
si mai ales al calcärii, pentra bani, in folosul altui arhiereu,
a fagAduielii ce daduse la asezarea lui in Scaun ea (va
alege pre urma lui pre unul din episcopii pamanteni, sA-1
aseze la Scaunul Mitropoliei, ca sa nu se stramute obiceiul
terib). Noul Domn (dela 1749), Constantin Racovita, Roman
de obArsie, desì crescut si el intre Grecii din Constantinopol,
cari-1 purtau dupd voia lor, sill in ce imprejurare anume7
nu stim, pe Nichifor sa plece. Aleg crea urmasului sau,
Iacov, din Putna, RomAn, fiu al calugdrului Aneirian de la
RadAuti si al Marianei 1, egumen al Putnei dela 1.744 la
1.745, episcop de Radauti pe urma lui Varlaam, Inceph-
toral tipograflei de acolo , incA din 17472, se fila' in
sobor, la 13 Novembre 1750 e, lasAndu-se la o parte epis-
copul cu drepturile cele mai multe, Ioanichie de Roman.
Domnul cel nou voise astfel.
Se strânse apoi pentru ziva de 1.-iu Ianuar 1752 un sobor
de reformA. LuarA parte la el VIAdicii de tarA : Ioanichie,
noul episcop de Roman, pAmAntean, dela Tutcanii Neamtului,
din vita Hasänestilor 4, urmas al lui Teofil, care murise la
1.747 5, 1-iu Septembre ; Ierofteiu de Hui, care, venit in Seaun
la 1744, erà sA plece peste Meya luni 6; Dosofteiu de Rd-

Kozak p. 79 ; Dan, Putna, pp, 40, 120; Inscriptii, II, pp. 12-3.
no. 29.
2 wickenhauser, Radau:, pp. 42-3 ; Cron. II, pp. 130-11
DupA Condica SfAnta a Moldovei; Melchisedec, Gran. Ifulitor, 11, p. 431.
4 MeiChiSedee, Gran. Rom., Il, pp. 30-4.
5Ibid., p 29.
5 V, pp. precedente.

www.dacoromanica.ro
MISCAREA IMPOTRIVA GRECIZIRII BISERICII MOLDOTEI 89

alt Putnean, ca i Iacov, precum Putnean erà sa fie


urmasul lui Ierofteiu, Inochentie. Altà dqtà, dupa acesti
ierarhi ai Bisericii moldovenesti veniau egumenii dela mh-
ndstirile inchinate Srántului Mormant : cel dela Hangu, (lela
Sf. Saya din Iasi, dela Galata, Barnovschi, Barnova, Cetatuia,
a chror vreme de inchinare o stim, deja Sf. Gheorghe din
Galati, egumen roman la 1749 1, dela Tazlhu, Casin,
Bistrita, Pobrata, si poate eh i egumenii dela manistirile
ce se tineau de Atos : Dobrovatul, inchinat de Vasile Lupu,
dar phstrá. nd egumeni romani 2. Capriana, ctitorie a lui
§tefan-cel-Mare, daruita de Antioli Cantemir la 1698e; cel
dela Aron-Vodh, supusa mhnastirii din Chalke 4. Acuma, locul
intaiu, dupa episcopi, 11 are egumenul Putnei, Calistru, fostul
si actualul egumen de Neamf, Lazhr, care functiona la 1749,
Nicanor ; Misail, un arhimandrit dela Bisericani, manhstire
a chili lnsemnatate literarà se va Ihmuri indath. ; Ioanichie
de Moldovila5, pe care navalirile n'o atinseserd si care rh-
mhsese intre cele mai vechi manhstiri slobode ale terii ; Ca-
listru al Voronefului, si el scutit de nenorocirile vremil ;
Natanail dela Stint' Ilie langa Suceava tot mhnaAire de
a lui tefan-cel-Mare ca si precedenta Teofan de .Hu-
mor. Apoi Nicanor al Bogdanei, din Tinutul Bachului, eti-
torie noua, a marelui boier Solomon Barlddeanul si a sotiei
lui, Ana, mdnastire binecuvktath, la deschiderea ei, In
4070, si de Dosofteili al Ierusalimului 6si adapost in 1076
Mitropolitului Teodosie : pradath de catane, ea se Mtn-
muse din nou 7. Tot asà rilshrise din ruinh Slatina, care-si

Arch. Rom., I, ed. a 2-a, p. 97.


2 ibid.
3 Uricariul, III, p. 272 0 urm.
4 Tn actul pentru eveciniin din 1749, iscIlesc patra egumeni grec
din aceastà categorie, pe lingti doi egumeni de origine boiereascA dela
.alte mAndstiri; Arch. Rom., ed. a 2-a, I, p. 97.
5 Wickenhauser, Moldowiza, p. 136 0 urm.
5 Melchisedec, Naito, p. 117 0 urm.
ibid.

www.dacoromanica.ro
90 ISTORIA BISERICII ROMANESTI

trimete egutnenul, pe Partenie, urmasul de curand al lui


Ghedeon. Egumenul Dragomirnei e Atanasie, al Solcai, To-
rest, amandoua ramase slobode de Incalcarea greceasca.
talnim apoi pe egumenul dela manästirea noua. a Floreq-
tilor, In phrtile Biirladului, pe alt Antonie, egumen de
Agapia. Numai acum se vede isctilitura romaneasch a unui
Iorest de Hangu, urmasul Grecului Atanasie, care la 1749
se iscalià Cu mandrie aarhimandrit al Patriarhului Ale-
xandriei si egumen al Hanguluil. Secul e reprezintat prin
egumenul Partenie, Petngarafii, spre care Pahomie de Ro-
man lsi Indreptase averile Episcopiei In zile grele de raz-
boiu, prin Saya. Mai Intalnim In sfarsit iscaliturile celor ce
stateau In fruntea mhnastirilor Ilisesti, Runcul, s. a. 1 poate
era de fata si Naftanail §eptelici, neam de boier, al litt§cei 2.
Sinodul luh In cercetare purtarile, protivnice datinei, ale
proin Mitropolitului Nichifor 8,i, razimandu-se pe marturia
lui Gheorghie al II-lea despre autocefalia Scaunului moldo-
venesc, despre care si Dimitrie Cantemir spune ca nu da-
toreste ajutorul obisnuit catre Patriarhul din Constantinopol
si ca acesta are numar dreptul de a fi Instiintat despre
alegerea unui Mitropolit, pe care neaparat trebuià sa-1 re-
cunoasca, hotarl ca de acum inainte (din pamânteni
se aleagh Mitropolit sau episcop, iar strein niciodata
nu se priimeaRch, nici sä mai lntre altul strein la pastoria
vre unui Scaun, cu mijlocire de bani, sau mdcar ,si fara
bani, sau macar cu prieteni, ispraveasca Inprotiva
pravilei i obicPiului pamantulub 4.

Cu aceasta Mitropolia moldoveneasch era scutila de co-


tropirea Grecilor tocmai In timpul cand, prin Neofit de
Creta, Grecii luau pe mult timp In stkAnire Mitropolia
Terii-Romanesti. Curentul romanesc pornit din multele
Erbiceanu, o. c., pp. 24-6.
2 Studii f i doc., V, p. 106, no. 427.
8 V. asuprA-i s't Neculce, p. 413.
Erbiceanu, I. c.

www.dacoromanica.ro
MANASTIRE BISEEICANILOR 9

mänastiri slobode ale Olteniei fusese biruit acolo, dupä


alipirea din nou la trupul terii a celor cinci judete, stä-
pänite peste doukeci de ani de cätre Austrieci. Pe cand
dincoace curentul românesc din slobodele mänästiri buco-.
yinene biruise, pästränd pentru Români toate locurile de
arhierei ale Moldovei.

CAP. IV.
Mänästirea Bisericanilor, Pahomie i introducerea in MoI-
dova a noii vieti schivnicesti din Rusia.
Biserica din acestälalt Principat mai are un caracter
deosebitor. Ea se apropie cea d'intàiu de Rusii muscali, cu
cari se Ab. In botar, si primeste cea inräurirea loe,.
In acelasi timp c6'.nd ea insilsi li inraureste. Aici strabate
intäiu o putere care de mai multe Gri, Cu staruinta indh-
ratnicd ce o caracterizeazä, a incercat, nu numai intrebuin-
tarea arhiereilor nostri pentru scopurile ei politice de cu-
cerire in Rasarit, dar si un fel de comuniune biiericeasc6
cultural-religioasä cu puternicii vecini de peste Nistru.

Bisericanii de Jäng5. Bistrita Neamtului, dupa ce dec&-


zuse cu totul in yeacul al XVI-lea /, se impartasise de
binefacerile lui Miron-Voda Barnovschi, care-i Mea zid
imprejur, In zilele egumenutui Partenie, un bun gospodar ;.t
PAtrasco Basotä, Marele-Logofat, i sotia sa, Grozaya, cla-
dirti turnul despre Miazanoapte tot atunci, la /626.-7; Toma
Cantacuzino i Eftimia, jupaneasa lui, facura pe ce! dela
Rastirit ; Dumitrasco Buhus, Soldan, Dumitrasco Stefart,
ziditorul turnului dela Miazki, Iordachi Cantacuzino, fratele
lui Torna, ctitorul pridvorului i trapezariei, adaugira alte
lucruri de nevoie pänä la isprävirea totala a mänästirii, in

ANTA lusa danii dela Mitropolitul Nicanor.

www.dacoromanica.ro
92 ISTORIA BISERICII ROMANESTI

-1637-8, cind, supt Vasile LupL4 tot Partenie inoitorul


pdstrd. egumenia. Daniile venira si mai tftrziu, supt egumeni
ca Mitrofan, Iorest si Serafim. Cel d'intain s'ar puted sd fie
tipo,sraful care ajunse episcop de Hui si de BuzAu. Caci
scrisul de acArti sârbestb ajunsese indeletnicirea de cape-
tenie a calugdrilor de aici, cari au lasat o Intreagd biblio-
teca, intr'un timp cdnd lucrul scrisului si td1mdcitului in-
cetase in toata Moldova 1. Dacd aici s'a scris la 1652 de
Misail calugarul, poate cel ce a facut insemnari la Cronica
lui Urecbe, un Apostol românesc 2, daca aici se va fi till-
mdcit Viata lui Andrei din Greta 3, felurite Cazanii, inva-
taturile lui Calist Catafighiotu14, cele mai multe sAnt in
slavoneste si arata eh Bisericanii au fost ultimul adapost
al culturii vechi bisericesti In acea limbd.
De aici plecd, la o datd care nu se poate statornici usor,
Chemat poate de fostul Mitropolit al Moldovei Dosofteiu,
care trecuse acuma din Polonia In Rusia Tarului, un Pa-
bomie, cAlugär invAtat, care ajunse in noua sa patrie, alt
Tinut bisericesc de slavonie cAzi asa puted sd inteleaga
el lucrurileMitropolit de Voronej. Mandstirea lui de postrig
nu-1 pierda din vedere, si peste cdtvà timp ea trimeted in
tara Muscalilor pe Antim Cretul, egumenul ei, ca sh strângd,
mild si Cu acest prilej di. Vadd si pe afratele) de odinioard.
Antim pled. In Domnia lui Mihai Racovith, deci dupd 1716,
si el se Intoarse la 15 Tune 1722, aducând cu sine si un
Tetravanghel moschicesc, ce-i fusese ddruit de eclesiarbul
lazdr, al lui Pabomie5.

I Lista lor cum erau odatl, la Melchisedec, Notite, p. 76 si urm.;


cele pAstrate pSnA azi §i acilpestite la Bibl. Ac. Rom., In Llpedatu,
Manuscrisele (tact Bisericani fi Rd§ca, din Bis. ort. ; Bucureqti,
4906. , Pomelnicul rominesc rg istoricul nanAstirii in vol. XVI din
.Studii fti doc.
2 Mss. 69, 85 ale Academiei Romine.
3 Melchisedec, 1. c., p. 79, no. 14.
4 Lltpedatu, pp. 27-8, 33.
s Melchisedec, Notite, pp. 79-80.

www.dacoromanica.ro
MiNiSTIREA BISERICANILOR 93

Pe acel timp, de alminterea, nu era lucru rar sh se vadh


In Moscova chiar preoti brasoveni veniti pentru mila 1. De
acolo veni ceva mai tarziu preotul Statie, fiul lui Vasile
Grid, care-si, ziceà, deci, dupd moda ruseasch, Efstatie Va-
silievici, ca sh-si deà la scoalh pravoslavnich fiul, Dimitrie
Evstatievici, cunoscutul scriitor, secretariu episcopal
inspector de scoli. Dimitrie Cantemir, pribeag in Rusia, unde
erà sfatuitorul in ale invtithturii si stiintei al lui Petru-cel-
Mare, tovarhsii i fiii acestuia, fiul, plecat din Moldova si
el, al lui Antioh Cantemir, beizadea, Constantin, Toader
Corbea. din Brasov, fratele Ceausului David, omul Spdtarului
muntean Mihai Cantacuzino4 acel Teodor Corbea care a
tradus la 1720 Psaltirea in versuri românesti, dedicAnd-o
stapAnului sau 2 acum i3pisarití i ecanteleariu» al Ta-
rului, Sevastian, nepot al lui Toader, faxa a mai pomenl
pe fugarul Toma Cantacuzino, care trecuse la Rusi In 1711,
toti acestia erau gata sh sprijineasch pe oaspetii noi? veniti
din tenle ion de obArsie 8.

Mitropolitul Ghedeon din Agapia avù leghturi cu Rusii,


Innaintea chrora ies1 la Tutora, pentru a primi pe Tarul
Petru, ablagoslovindu-1 cu cruce, si cu aghiasmh stropindu-1».
Imphratul crestin merse la Trei Ierarhi de se Inchin&
moastelor Sf. Paraschive. (Acole, atunce s'au tamplat si
Mitropolitul Ghedeon, vi-1 poftià ye Imphratul ca sh seadza
In Scaunul cel domnesc, si n'au vrut ; ce tot in picioare
au sthtut 'Ana ce au cântat psaltii acsion i ectenial. El
merse la trapezare si väzù pe egumenul grec. Cu Domnul, p rie-
tenul sâu Petru cerceth i Golia, in care gäsi. (4.6 feluri de
mestesuguri lesesc, grecesc i moschicescv, i (Sf. Nicolae cel
Dornriesc, pentru a se intoarce apoi In tabdra 4. Mitropolitul
cantti un paraclis pentru incheierea tratatului de supunere,
Un caz, la 4635; Stinghe. 1st. besearecei ?cheailor, p. 20,
2 1. lit. ronv., I, pp. 436-7, etc.
V. fi Brapvta fi Romanii, pp. 335-6, no. 16.
N. Costin, pp. 402-3.

www.dacoromanica.ro
94 1STORIA BISERICI1 ROMANESTI
-

pe care pusesesi isc5litura lui, in bisericuta adomneasca pre


poartall. Pentru aceste intelegeri ale lui cu Muscalii cari
fagaduiau ca Domnul nu se va atinge de boieri k fära de isca-
litura Mitropolitului2», trebul s5 doseasca o seama de
vreme, cad intre fuga lui Cantemir si sosirea lui Nicolae
Mavrocordat erau in Iasi, pentru stapanire si aparare; nu-
mai aegumenii si negutitorib, fara Vladici si fall egumeni.
and Nicolae-Voda infra In oras, Pahomie de Roman singur
se afla pentru a.-4 face slujba de intrare in Domnie, si ce-
remonia hi savArsita, nu la Mitropolie, ruinata ori profanata,
ci la Sf. Nicolae 8.

Urmasul lui Ghedeon, Mitropolitul Gheorghie, pastra


si el relatiile cu Moscova : de aici, din tara de slavonie
curatä si stricta, si nu dela Munteni, unde razbatuse 'n Bi-
serick precum se va vedea, ash de puternic limba pro fang
a poporului, facil el 8á i se aduca d2 Mineie moschicesti,
cu doua Trioade si Liturghii canonice, de toate trebile ar-
hierestb, si din aceiasi suma de 300 de lei mai lua si ealte
carti, care nu s'au mai pomenit) 4.
Am vazut pe Mitropolitul Antonie Putneanulsi din Rusia
Mitropolitul aBealogrodului gi Oboianuluip trimetea daruri
Putnei 5- parasind tara pentru a intovaras1 °stile rusesti in
tara lor, unde si ramase. Cerut de Grigore Ghica, din Bolin,
unde se OA Cu ativà boieri ostateci, el nu vol sà mai
vad5. dchii Domnului dela Turci, pe care-1 trädase, ci merse
pana la Chiev, iar de aici fil r5.nduit Mitropolit al Gaza-
cilor, la Cernigov. Elisaveta, urmasa Tarinei Ana, 11 facil
apoi, dupg doi ani dela aceasta fuel, deci in 1741, episcop
de Bealogrod, unde mai tr51 Inca cinci ani 8, Ora la 2 la-
1 Neculce, p. 319.
2 ibid., p. 306.
5 Axintie Uricariul, p. 131. Cf. !flak lui pomenire, ibid., p. 156.
4 Erbiceanu, Mitt.. Mold., p. 12.
5 Dan, Putna, p. 51.
6 Neculce, pp. 411-3.

www.dacoromanica.ro
MINXSTIREA BISERICANILOR 95

nuar 1748, cand se stanse I. in timpul cat Antonie era pe


langa Rusi, protopopul de Iasi, loan, apreut domnescu i om
de triabaD, statù la inddmana lui Vodä pentru slujbe 2.
Gel mai insemnat in ce priveste cultura dintre arbiereii
Moldovei acestui timp, Pahomie de Roman, a stat in ne-
contenitti atingere Cu Muscalii. Din Tinutul Bistritei, dela
aGleditn, din pärinti terani, muncitori in acest vidiel al
Sasilor, el se facù intaiu calugdr la Neamt ; cu soborul de
acolo, fugi noul monah la Strämba. La intoarcere, dui:A
incheierea pacii, in 1700, el fu facut preot, apoi ecli-
siarh si, in starlit, egumen al Neamtului. Faima lui Dimi-
trie de Rostov, stantul dela Pecersca, 11 face sa alerge
acolo, lasand, dupd canoane, egumenia sa moldoveneascd,
1703-4; aici, la noul invatator de schivnicie, petrecù el catva
tinap, ani intregi de zile. Intovdräsi pe Dimitrie in alatoriile
lui de propovaduire i fa mandru cand cdpata din mânile
calauzului sau sufletesc (Rostul de aurD al acestuia, carte
care gasi si la Romani destula raspandire.
Intors in tara, Mihai-Vodd. Racovitd, caruia nu-i despld-
ceau Rusii, in toate privintele, fdcù din Pahomie, care se
ascunsese 'n munte, la schitul, intemeiat de dansul, al Po-
crovului, la moartea episcopului de Roman Lavrintie dela
1701 urmasul acestuia, farä ca schivnicul intors din Tara
Moschiceasca sä fi avut pand atunci obisnuitul rost arhie-
rese la Rddauti. Pdstoria lui incepe la 18 Decembre 1706,
hirotonia fdcandu-se indatd, la 18 Ianuar 1707. Aduse la
Roman cdrtile slavone pe care si le castigase In timpul
petrecerii sale peste Nistru i dadù limbii slavone vechile
ei drepturi, pe care a trebuit s'a vie Constantin Mavrocordat
pentru a le smulge, strtimutând cu el din Tara-Romaneascd
datina cdrtilor de slujbd in româneste. Trecù MI% sa se
primejduiased, schivnic lipsit de intelegere pentru frimântd-
rile si preschimbdrile lumii, prin zilele grele din 171.1.: 1-am

Letopisife, III, pp. 184-5.


2 Studii §i doc., VI, p. 441.

www.dacoromanica.ro
96 ISTORIA. BISERICII ROMANETTI

vazut sfintind pe Domnul aturcescl Nicolae Mavrocordat.


Mai stä.tii numai trei ani in episcopie, si la 10 April 1714
el se (limed iarasi in gracia pustie a Pocrovului, pe care
Samuil de Alexandria, fiind rugat de ctitor, II declara liber
de once amestec arhieresc. Peste trei ani apoi, Pahomie,
banuit de Mihai-Voda Racovith ca a fost inteles in navalirea
catanelor asupra Iasului, fugise pana la Lemberg inaintea
Tatarilor rdzbunatori ai lui WA se duce iar in Rusia,
läsand In local lui la schit un ucenic dupa regula Sf. Di-
mitrie, Macarie, care nu s'a clintit niciodatä de acolo. Dela
Chiev el serie in 1721 celor de aicasa, cari träiau fiecare
de-o parte, in chilioara facutä de dansul si Pahomie-si
Meuse una da Muncel, cu mana mea, ca multa osteneala,
si am destupat si am curätit pamantuI si tot locul, cand
am sezut eu lui Macarie, acalugarasului popa
Nicodim, ucenicul raposatului Ghedeou», lui Sofronie si
Mihail, lui Mardarie si Lazar, ucenicii sti, diecilor (de tar&
sau streini», cari veniau pentru invatatura, aratând ce li lasa
lor si ce lag Neamtului, unde daruise carti rusesti, pe langa
cdtevà publicatii românesti din Principatul vecin. Fostul
episcop de Roman se stdnse in 1724 la PecPrsca din Chiev,
unde se pastreaza si acum, cu tnulta cinste, in paraclisul
Sfantului *Stefan, moastele lasate de dansul 1.

Peste cativa ani, i Putna-si aved, sihästria, intr'o Injghe-


bare de lemn a lui Ilie Cantacuzino, i calugarul Silivestru
sau calughrul Arsenie scriau acold vieti de pustnici ori
carti de-ale lui Dimitrie de RostaV, supt carmuirea (stare-
tulub Dosofteia mort la 1754 8
Sila, ocrotitorul Mitropolitului Antonie, care Sila ca-
latorise la 1729, cu voia Mitropoliei, la Chiev, sa vadb.
Lavra, si un sihastru Natan urmara mai departe normele de

1 MelchisecIec, Cron. Rom., I, p 322 i urtn.


2 Dan. Putnct, pp. 80-1.
ibid., p. 145.

www.dacoromanica.ro
MilaSTIREA BISERICANILOR 97

retragere studioase ale noului Sfant Dimitrie 1. Cutare ma-


nuscript de E Lestvita sau scara virtutilon, a lui loan Sinaitul,
arata si pana azi actiunea acestui curent rusesc in manas-
brea lui S, tefan-ce!-Mare 2 Calugäri ca ierodiaconul Venedict
Pavlincovschi dovedesc ea si oaspeti din Rasaritul evlaviei
celei mai noua aflasera adäpost in Putna 3. Biblioteca, In
sfarsit, e plina de tipärituri liovene, chieviene si amoschi-
cestil 4, ba chiar de altele din Vilna, din Cernigov. Si, cand
vedem pe un monah Antonie strangand pomeni pentru un
schit din partile Bacaului, la 1741 5, si mai bine ne putem
da sama. de puterea acestei miscari spre ascetism si la noi.

Prin Pahomie Moldoveanul ajuns episcop la Voronej, prin


apledirile catre Rusii din Moscova ale Mitropolitilor Ghe-
deon si Gheorghie, prin fuga cu ostile imparatesti a Mi-
tropolitului Antonie, care-si Ola alte eparhii in pamânturile
Tarului, prin calatoriile la Chiev ale lui Pahomie si intro-
ducerea in Moldova de catre ansul a schivniciei duph
normele lui Dimitrie de Rostov, si, s'a adaugim, prin in-
troducerea normelor liturgice a moschicesti) in anume ti-
parituri ramnicene, Triodul din 1731 si Molitvenicul din
1747, se incepe un schimb de inra.uriri intre ortodoxia
romaneasca si cea ruseasca, menit sa aiba si mai mari ros-
turi in dezvoltarea mai departe a istoriei noastre, In Mol-
dova, ca si in Tara-Romaneasca, si in Ardeal chiar.

1 Ibid., pp, 82-3: cf. Doc. Callimachi, tabla.


2 Ibid.
8 lbid., p. 83.
4 ibid., p. 84 §i urm.
5 Dan, Rana, p. 94.

www.dacoromanica.ro
PAR TEA A 1V-a.

INTRODUCEREA LIMBII ROMANESTI

IN SLUJBA SI IN CANTAREA BISERICEASCA.

www.dacoromanica.ro
GAP. I.

Opera episcopului Damaschin.

Yn cea mai mare parte din Domnia Brancoveanului, tiph-


riturile iesite de supt teascurile muntene sant sfloase in ceia
ce priveste inlaturarea limbii slavone. Am urmarit pe cele
iesite la Buzau si in locurile unde grija tiparului o avea
ea simplu. calugar, ca egumen, ca Mitropolit, Antim Ivi-
reanul. i la Ramnic, unde a stat ca episcop numai pu-
tina vreme, dela 16 Mart 1705 pana la 1708 1, Antim n'a,
indraznit Ed desavarseascä schimbarea de limba bisericeasca.
Cea d'intaiu lucrare a sa in acest nou loe de munca, An-
tologhiul din 1705, e, se pare, slavona. Slujba Maicii Dom-
nului din anul urmätor are numai lamuriri românesti ;
Octoihul din acelasi an e ca si cele obisnuite pana atunci
si Molituenicul din 1706 pastreaet vechea infatisare a car-
tilor de rugaciuni pentru preoti.
Numai catre sfarsitul pastoriei ca Mitropolit a lui Antim,
la 1712, se publica in Tärgoviste un Octoih care spune in
titlul sail chiar ca e eacuma intai talmacit pre limba ru-
maneasca, spre inteleagerea de obsteD, si predoslovia lä-
mureste ca intreaga carte a celor mai insemnate cantari a
fost atalmacita de pre vorba cea greceasca si sloveneasca
1 Episcop ales, nu numai de arhiereii terii, ci §i de trei strAini
Condica sfdntd. Alegerea de arhierei strAini, alcituiti inteuu fel de
comisiune alegAtoare, se mai intAmpinA. Cf. Istoricut eparhiei Rdntni-
cului, p. 90.

www.dacoromanica.ro
102 ISTORIA BISERICII ROMINEf TI

pre limba noastrà cea rumhneasch.1, si anume apentru ca


sh poath si ciata besericasch f i copiii cre§tinilor carii sa
nevoesca la invafeitura Sptei Scripturi sa o cagige pre
lesne 1, sa o citeasca', nu numai in Foule fi in casete sale,
ce §i in sfintele beseareci, spre lauda prea-slävitului Dum-
nezeu». Cum se vede, pentru indreptAtirea acestei insemnate
inoiri se aducea inainte intrebuintarea Octoihului si ca o
carte de scoalh si putinta de a-1 cetl chiar acash. Cand la
4713 aphril insà pentru inthiasi data Liturghia in rom6.-
neste, când, la 1715, urmá si putlicarea Ceaslovului, in
Domnia cea nouh a lui ,§tefan-Vodä Cantacuzino, nu mai
putea fi vorba de ingdimari si scuze : datina strhinh primise
o loviturä de moarte.
Ca savArsitor al acestei schimbhri fericite s'a ardtat 1 un
cletic care inch din vremea lui erban Cantacuzino lucri
la tiphriturile muntene daca el este ecieromonah Da-
maschin, zugraf), ce shpà stampe frumoase pentru Apos.1
tolul din 1683 2, ceia ce e, de alminterea, probabil cand
asamAnh cineva ischlitura artistic complicatd, in trei mo-
nograme meter invhlätucite, a shphtorului in lemn cu
ischlitura tot asà de frumoasa si nu mai putin neinteleasä
la intaia vedere a lui Damaschin episcop de RAmnic 2. Am
vhzut vorbindu-se necontenit in Prefetele chrtilor de prin
anii 1680 de adaschlii) cari fAceau thlmdcirile, si iath ch.
Mitropolitul Teodosie serie apriat, in scrisoarea de mustrare
catre VA:Hm apostat al Ardealului, cd Octoihia din Buzau
1700 a fost e fdcut aproape din nou ca multh muncà de
daschlul Damaschin al ntstrul : intrebuintandu-se de tra-
duchtorul in latineste cuvAntul ascholiarchav, se vede usor
de ce fel de däschlie e vorba.4. Era deci daschl la scoala
1 Upèclatu, Damaschin episcopal f i dascalul din «Conv. lit.),
XL Bucure§ti, 4906.
2 Bibl. Rom., I, p. 259.
8 V. lstoricul Eparhiei RtImnictqui, p. 105.
4 aMilterem tibi Octoicon magno labore a scholiarcha Damasceno
nostro fere ex integro compositum) ; Nilles, I, p. 345.

www.dacoromanica.ro
OPERA EPISCOPULUI DABIASCHIN 103

slavond din Bucuresti acea scoald pe care apoi Branco-


veanu o zidl de iznoavd la Sf. Saya dela 1707 la 1709 1,
precum in Moldova, ceva mai tarziu, la 1740, Iosif mo-
nahul erà adascal in scola sloveneascb din Iasi 2.
Cum se vede Damaschin, dascAl de slavoneste, ucenic al
lui Mitrofan Moldoveanul, avea pe la 1700 mai mult grija
unei noud oranduiri dupd modèle grecesti a cärtilor de
care e nevoie in bisericd... La 3 Octombre 1702, el ajunge
episcop de Buzdu in locul InvAtätorului sdu 8, pana ce,
la 1708, el trece in locul lui Antim la Ramnic, färä ca in
sirul tipdriturilor buzoiene sa se vadä vre-o indrumare
noud. Aici el nu mai are la inddmand tipografia, pe care
Antim o adusese Cu el si pe care o duce inapoi, iar soarta
tipografiei dela Buzdu, care dela 1704 chiar, deci dela ale-
gerea lui Damaschin, dAduse numai Apostolul slavon din
acel an, n'o stim. Cele trei cärti romanesti pe care le dd
Antim cu cheltuiaIa sa in 1712 si 1713 n'au, fireste, alt
autor, deci nu Intelegem cum Damaschin, acum episcop
al Ramnicului, s'a Invoit ca lucrdrile sale sà treacit supt
alt nume, ca pe vremurile cand era numai un adascdb.
La. 1715, Damaschin, afazand cà Romanii nostri stau in
biserica ca boii, neIntelegand ce se ceteste si ce se canta
iese fard niciun folos din bisericip, se hotära, (din in-
demn dumnezeiesc, cu multh osteneald..., a preface cdrtile
din limbile greceascd si sloveneascä in limba noastrd proastd.
(simplicem) romaneascà si a le da la lumind.) 4. Ce-1 im-
piedeca, intelegem : dacd ostasii impdratesti, catanele,
la pacea dela Passarowitz din Tara-Romaneascd, ei rämaserd
In judetele de peste Olt, din care fiul lui erban Canta-
cuzino, beizadeà Iordachi, ntiddjduise a-si face o Domnie

Urechil, 1st. gcoatelor, I, p. 12; An. Ac. .Rom., seria I, IV, pp.
124-5.
2 Studii i doc., VI, p. 442, no. 1668.
Condica Sfantei, pp. 91-2.
4 Declaratia din 22 Novembre 1725 a lui Damaechin cátre generalul
Tige, in Lip6datu, p. 8.

www.dacoromanica.ro
404 ISTORIA BISERICII ROMINESTI

nou5.. §, i totodatA imprejurdrile rAzboiului fAcurà ca slovele


Mitropoliei chiar sa fie amanetate la un negustor din Fa-
gAras, dela care le cereà lnapoi in zädar Mitropolitul Daniil
la 1724, cdnd si Damaschin se straduià s4 capete materialul
tipografic pentru dänsul 1.
Damaschin nu erà impotriva carmuirii crestinQ, Cu con-
ditie ca drepturile Bisericii sale sä r6mAie neatinse si ca
ostasii nemti sA iasA din mànästiri, din care in vremea rtiz-
boiului 1st fAcuserä cvartire si cetdti 2. DesI aceste cereri fuel
primite, Imperialii nu puteau privi cu ochi buni Biserica romA-
neascd din Ardeal. Aici ei nu nddAjduiau, mai ales dupà ex-
perienta facutA dincolo, a pute5. Indeplinl opera de Unire cu
catolicismul, dar Guvernul intelegeà inc5. dela inceput sA
rupä once legAturà ale Oltenilor cu Bucurestii, sà-i facA a
intrà in organizatia Bisericii ortodoxe a SArbilor colonizan
pe teritoriul impilrätesc, si 86 opreasca pe episcopul de
RAmnic dela once amestec in politia Manastirile aveau
s5. primeascä egumeni orânduiti de Ban si apoi de gene-
ralul comandant 3.. Se prevedeà si o revizie a tuturor titlu-
rilor de stäpanire In pämdnt pe care le aveau nanAstirile.
In acest sens fii redactat privilegiul impArAtesc din 22
Februar 4719.
Damaschin incerca sä. se impotriveasa Urmând exemplul
Ardelenilor, el cherna la 29 Novembre 1719 in chiliile dela
litfrez un sinod, la care luar4 parte egumenii de Bistrita,
Arnota si Govora, ceilalti sfiindu-se sä. vie, iar cel dela
Hurez, care era Inca loan, nelndräznind sä. iscaleasca. Se
cull ca episcopul de IlAmnic, fiind MitropolA de Amaia
si pe aceiasi treapt5. cu Mitropolitul din Belgrad, fost sufragant
al Patriarhiei din Ohrida, sA nu fie supus vecinului sAu
de neam sarbesc. Slobod de once atarnare, el ar fi hotdrAt
once numire de egumen, el ar fi reprezintat manAstirile
1 Soc. Brafovului, in An. Ac. Rom., XX, p. 157 (265): Stinghe, Doc. I,
pp. 64-6.
2 Dobrescu, 1st. bisericii din Oltenia, pp. 40-1.
2 Ibid., pp. 17-8.

www.dacoromanica.ro
OPERA EPISCOPULUI DAMASCHIN 105

lnaintea ImpAratului, el ar fi luat socoteala la Craciuu, cu


soborul, fiectiruia. Lana el la Ramnic s'ar fi asezat o
scoalà de preoti, Guvernul fiind slobod sà aseze la Craiova,
mide chemase, pentru Bulgarii catolici, dela Chiprovaci,
adusi acolo cum fusesera adusi la Vinti In Ardeal si aiurea,
In Banat, pe episcopul Stanislavich 1, o scoala latineascd,
pentru care erâ vorba, In 1731, a se aduce calughri piarum
scholarum. Vechile drepturi ale mänastirilor, vechea lor
randuialä trebuiau sA fie restabilite 2 Aceste dorinti nu se
-tinur6. In seamA, si decretul imperial l'A publicat la Sibiiu,
lnaintea lui Damaschin ciliar, care fusese chemat si el
pentru aceasta Inaintea Mariei Sale generalului. La 1725 se
supunea episcopia Ramnicului Scaunului sarbesc din Bel-
grad 3. Poclonul vladicesc se destiint.ä mai tarziu. Curtea
numià pe egumeni dupa recomandatia administratiei locale
si fficea pe cate unul, ca pe acela din Segarcea4, sil se
declare unit, precum uniti erau anume oameni puternici
ai Guvernului oltean, Levantinul Nicolae dela Porta si Ar-
deleanul Pavel Dobra din Zlatna, vames de Ramnic, tra-
ductitorul la latineste, la 1722, a Pravilei5 si, Impreund cu
toatà familia lui, care e si amintita pentru aceasta pe o
panzA ce se pastreaza Inca, sprijinitorul de capetenie, (bine-
facatorul si darnicul patron) al Bisericii unite de acolo 6.
Scutirea de oierit si vinariciu nu se invol, si o parte din
intinsele venituri dela targuri si \T'ami furit confiscate, cu
sau farä despagubire : anume aprestatib) furà impuse manas-
tirilor. Iar calugarii dela Brancoveni putean serie : a.Sa se
stie cfind ne-au scos Pivoda din chilii atara pe toti calugari ;

1 V. Gesch. des rum.Volkes, II, pp. 152-5 ; Hurmuzaki, VI, pp. 443, 495-7.
a Hurmuzaki, VI, 339-44.
8 Dobrescu, pp. 23-4, 51-5.
4 lbid., p. 44.
5 An. Ac. Rom., II', p. 202; Sulzer III, p. 73; Studii e doc., I-II,
pp. 451-3, no. XI; p. 453, nota 2.
6 Studii fi doc., XIII, p. 241, no. 2.

www.dacoromanica.ro
106 ISTORIA BISERICII ROMANEM

leat 172b1.1. Un al doilea sobor tinut In 1725, cu egumenii


de Bistrita, Hurez, Segarcea, Govora, Arnota si Ulula,
protestk Cu un oarecare succes, numai In chestia vintiri-
ciului 8.

CAP. II.
Urmasii lui Damaschin.
Preotii ajunserd acum a pldt1 birul de-avalma. Iar, cAnd, la
5 Decembre 17258, Damaschin se stânse, alegerea ce e
drept, dupä datink de un sobor a urmasului sdu zdbovl
septe luni de zile, afacerile episcopiei fiind, girate de ecle-
siarhul Dionisie, pdnd ce se luard toate informatiile tre-
buitoare. II-Are cei trei clerici propusi, Mitropolitul sArbesc
trebul sd facá alegerea, si egumenul de Govora, .5tefan,
asupra cdruia el se oprl, asteptd, dupd Intdrirea lui de Curte*,
prin diploma latink o hirotonie care nu-i venl, superiorul
ski fiind ocupat la Viena, pana la moartea, prin otravd,
s'a spus, la 20 August 1727, a acestui biet ipopsiflos, electus,
In neglijarea cdruia se jignid lntreaga Bisericd româneascd
a Olteniei 5. Al doilea episcop ales supt regimul german,
Inochentie Tismdneanul, egumenul de Brancoveni (Sep-
tembre 1727) fù luat dintre candidatii recomandati de ge-
neralul singur, si impottivirea Mitropolitului din Belgraif
aduse zähava Intäririi sale de Guvernul central pAnd la '11.
Maiu 1728, si, ciliar dupd aceasta, Intdrzierea hirotoniei
pánd la sfarsitul anului 8. Inochentie merse la Belgrad In
1731 ca sä iea parte la alegerea unui nou Mitropolit pentru
i Inseripiii, II, 72, no. 4. Cf. Dobrescu, p. 35 §i urm.
2 Dobrescu, pp. 39-40.
8 Stinghe, 1st. bis. &heailor, p. 82; Studiti §i doc., V, pp. 141-2.
4 Bis. ort. rom., XXVII, pp. 1397-9.
5 Cf. Stinghe, Ist. bes. &heailor, p. 85; Doc., I, p. 140 0 urm.;
Dobrescu, o. c., p. 40 §*1 urm., 90.
6 Dobrescu, passim.

www.dacoromanica.ro
IJILMAM LTJI DAMASCHIN '107

Särbi i Romdni 1, si luä parte la sinodul noului ales, in


Novembre 1732, aducAnd plangeri pentru acarea dreptu-
rilor sale de judecatä 2
Inochentie e acela, care, urrnd anume exemple din Ardeal,
cerand ea preotii sä poarte tonsura Catolicd, dn amintirea
cununii de spini a Domnului Hristos3 3.

Certe noud izbucnird la alegerea urmasului säu. Neas-


tampäratul cdlugár-boier Dosofteiu BrAiloiu void pe Ghe-
nadie Cozianul, tálindcitorul (Ithiceb i autorul de fru-
moase versuri bisericesti 4, care erà sprijinit si de Sárbi.
Administratia nu-1 vol insä, i alese pe Climent de Bistrita,
fiu de sateni din Pietrare, al lui Radu Modoran si al Pa-
raschivei 5. Abia in Maiu 1737 Inochentie murise la 1-iu
Februar 1735 Climent isi putil Ïuà Scaunul In stdpanire,
anume dupd hirotonisirea de cdtre Mitropolitul belgrddean
care nu-1 voise 6. Rilzhoiul il apucá indath, si el, cuprinzAnd In
sine toatd nemultärnirea clerului oltean, a boierimii oltene,
a terii oltene, in de obste, Impotriva unei armuiri de
stoarcere i jignire in precise si fine forme apusene, se
puse supt scutul Turcilor. La 1739, intorcand u-se In RAmnic,
el gäsid numai ruine, dar, ca mângaiere, stäpdnire roma-
neascä si ortodoxä.

ta schimb pentru toate aceste pierden i se cAstigä ti tlul


de cexarh Severinului si a toatd. Mehediia si altor pdrti po-
runcitoriu3 7, doar apoi i faptul cd Romanii din Brasov, ale
cdror legaturi cu Tara-Romäneascd trebuiau sä se rupd.,

Mid., p. 94; Studii fi doc., V, pp. 145-6.


2 Dobrescu, o. c., p. 109.
3 Ibid., o. c., p. 110.
4 Iorga, Doud biblioteci de meincistiri, p. 26 i urm.
5 lstorieul eparhiei Ramnicului, p. 136.
C Dobrescu, o. c., pp. 115-30.
7 Bibl. .Rom., I, p. 49.

www.dacoromanica.ro
108 ISTORIA BISERICII ROMANEgI

avara voie a infra In legatura de supunere ca Ramnicul 1.


Acum preotii ardeleni si banateni cari nu voiau sa primeasca
Unirea nu mai aveau acuma o granita de trecut pentru a
cápalâ antimisele si binecuvantarea unui episcop ortodox,
care nu putea fi supus la banuiala In ceia ce priveste sen-
timentele sale fata de pravoslavie. In sfarsit, lnteo vreme
cand un diacon dela Tismana, Logia, putea. sa Infiinteze langa
Varset la hediste, cea d'intaiu scoala romaneasca din Bänat 2,
satele ce se tineau de legea veche mai mult de jumatate
din Ardeal, Ii avura la lndemana edil& de slujba sin-
gure, de care aveau nevoie.

CAP. III.
Nougle tiparituri muntene.
Una din masurile luate de Patada, Vládica de Rigaras,
cu deplina Invoire, cu lndemnul chiar al Guvernului nr-
delean, fusese oprirea cärtilor schismatice de peste munti.
In locul lor Insti, el nu era In stare sa dea altele, si cei
mai caldurosi partenitori ai Unirii printre preotii nostri
acolo nu eran di Intrebuinteze (loar la s'upä cärti latinesti
catolice. Deci se cumpararä si de acum Inainte, cu preturi
mari, tipariturile muntene din epoca lui S.erban Cantacu-
zino si a Brancoveanului. Privind asupra listei cartilor In-
trebuintate In bisericile ardelenesti glisim adeseori si Molit-
-veniee slavone din 1699 si 1706 si cel romanesc din 4713,
Apostolul slavon de Buzau din 4704, al lui Damaschin,
Triodul lui Mitro fan, din 1697, Ceaslovul romanesc din 1715,
o Psaltire slavona din 1709, Evanghelia româneasca din
Snagov dela 1697, Liturghiile romanesti din 4743; Octoihul

Stinghe, Ist. bis. &heailor, pp. 79-81, 400 i urm.; cf. Dobrescu,
pp. 55-6; 131.
2 marienescu, Petra Maior, p. 15.

www.dacoromanica.ro
NOTJÀLE TIPIRITIIKI MUNTENE 109

slavon din Rämnic, al lui Antim, si cel romanesc, din TAN


goviste, dela 1712, Penticostariul buzoian slavon din 1701,
Mineiele lui Mitrofan de Buzdu, ddruite bisericii domnesti
din Fägdras, pentru predici intrebuintându-se Chiriaco-
dromiul din Migrad.
Damaschin tähndcise, precum stim, toate &lile liturgice ;
pe tanga aceasta el prefdcuse in romaneste, la 1704, Tdlcul
lui Andrei de Cesar& Capadociei la Apocalips, tradus din
elineste in slavoneste de acuviosul preot Lavrentie Zizaniiavi.
Tdlcul Evangheliilor, de Teofilact al Bulgariei, un Cate-
chism de pravoslavie neindoielnicd 2, si poate chiar, daca
nu e vechea instructie a Mitropolitului Antim caro preoti,
Invaldtura despre §eapte Taine, traducere a lucrdrii luí
Gavriil de Filadelfia, din slavoneste 3. El umblá sä rdscum-
pere, cum s'a spus, tipografia, oprità la Fägdras, in zälog,
a lui Antim 4, trimetänd acolo pe eclisiarhul Dionisie.
La 1720 insä, Daniil Mitropolitul, care-si trimeteä pentru
acelasi scop tipograful, Saya, egumenul romän dela m'Andstirea
Antim4, ii lila inainte, dänd, nu fati invoirea lui, cred, o a
doua editie din Octoihul dela 1712. Am Osa exemplare din
aceastä carte, ca stema amänduror terilor, pentru dreptu-
rile lui Nicolae-Vodä. Mavrocordat asupra Moldovei si pentru
Domnia lui trecuta in Moldova, in biserici ardelene, si se
pomenesc si altele afidtoare prin bisericile Banatului 5. Urmd,
In 1721. incd, ce! d'intäiu Molitvenic românesc cdci nu
cred ca in Tara-Romaneascd, unde pornise miscarea de ro-
manizare a cärtilor de slujbd., sa se fi 66Sit cineva pentru
a reina intr'o nona editie Molitvenicul slavon ; indatd., dupä.
cerere, se trimeteau la Brasov paisprezece exemplare, cu
3 3 1/2 lei unu16. O nota editie iesiä numai la 1729, in-
1 Doud biblioteci de mandstire, pp. 25-6.
2 Publicat la 1897 de Gherasim Timus, episcop ae Arges.
4 V. si Upddatu, 1. c.
4 V. mai sus.
5 Bibt. Rom., II, p. 4.
8 An. Ac. Rom., XX, I. c.

www.dacoromanica.ro
110 ISTORIA BISERICII RODIANEM

trand fiti in Ardeal. Octoirle cu obstel pe care le cerea


popa Radu din §cheiu in acelasi timp, nu se putura tri-
mete, cad, serie Mitropolital Daniil, nu se mai aflà niel
inAcar unub) '
tu sfarsit, un nou tipograf, Roman si acesta ca si Saya, preo-
tul Stoica, reedità la 1723 Evanghelia romaneascä, in-
tr'un volum de o frumuset.a fara *eche, care strabatii
pretutindeni, in Ardeal, mide se gasesc exemplare cu gra-
mada, cat si in Moldova, unde pana astazi o afli intaia
editie trebuie sh fie de prin 1712-3 asezatti pe masa al-
tarului. Apoi la 1724 se dadeà a doua oar& Catavasieriul,
Cu rughciunile pentru inmormântarea aaieruluip, de acelasi
preot Stoica, in aceiasi Domnie munteanA a lui Nico-
lae Mavrocordat ; singurul exemplar ce se cunoaste s'a
aflat in Ardea12. Octoihul iesi din nou numai la 17268,
apoi, flind mult cerut, la 1731, iar Triodul la 1726, dupà
o Slujbei a Sf. Andrei platita de fostul protopop bucu-
restean Nicolae. Liturghia din 4728 puneà in mana preo-
tilor cartea de revolutie din 1713. Penticostariul lui Da-
maschin iese intaiu la 1743. Numai Ceaslovul din 1731.
pastra textul slavon; el apArir dupa rnoartea lui Nicolae Ma-
yrocordat. Se spune chiar cä teascurile din Tara-Roma-
neascl ar fi dat la 1725 o lucrare despre (Taina stantului
Boten 4.
Frumoasa Caxanie nouA din 1732, Chiriacodrarniul Mi-
tropolitului stefan, incheie vrednic .acest sir de cArti inoi-
toare n Bens românesc 8, adesea reeditate apoi, ale Ma-
vrocordatilor.

L. c,
2 Bibt. Bomr, JI, p. 22, no. 184.
8 Ibid., p. 29, no. 492.
4 lbid., p. 23, no. 187.
5 Editii .11,0.14 : Psajtirea, 1735; Ootoihul, g736; Liturghiile, 1741-2,
Intrebuintate i In Ardeal: Molitvenieut, cu obeltuiala Jui Anania de
Cesar6a Paleatinei, 1741, idem,; Catavasieriut, 1742 ; Jnai bogat mult
deck celelalte; idem; Evanghelia, 4742; ,,tleaftietut Naicei Domnului,

www.dacoromanica.ro
NOTTALE TIPIRITURI MUNTENE 111

Mai tarziu i cArti de teologie incepurA sA aparA in Bu-


curesti, unde tipografia se avezase la VkAresti, 1ang6. scoalA,
apoi la Mitropolie precum o nouà editie din anvdtAturile
bisericestip ale lui Antim, ea VlAdicAi Antimih reeditate
la 1746, in Ramnic i eintrebArile bogoslovestip, lAmuriri
asupra credintei adunate de boierinasul Ianache, fost al
doilea Postelnic, indreptAtoriul Penticostariului, ambele din
1741. Minunatele Predici, Cazanii, ale lui Ilie Miniat se
tipAresc supt Neofit la 1742, iar la 1746 Märgaritarele Gre-
cenilor au a doua editie. La 1745 se simtise nevoia unei
nouA editii din ePravoslavnica MArturisire» dela Buzdu.
Mici tipArituri grecesti, ca brosura impotriva teoriilor
despre Purcederea Sf. Duh ale lui Nicolae Comnenul, sau
tratatul despre superioritatea Ierusalimului, ori Acolutiile
din 1736 ale luí Daponte penfru biserica Sf. Spiridon Vechiu
se datoresc unor cheltuitori dintre Greci 1. Dad nu An-
thologhiul, din nou tipärit, la 1736, in romaneste, Psaltirea
slavonä. din 1745 infAtiseazA datina.
La 1724 si Damaschin, tipAreste o Invälitturd despre ;epte
taine, reeditatA la Iasi in 1732 2, care n'aveA niciun scop
de polemicA impotriva catolicismului pornit pe rAzboiu, ci
trebuià numai sA lAmureascA pe preoti, InvAtAndu-i, intre
altele, sA nu fad rnir i sA nu stinteascA alti preoti, che-
mAri care sAnt amAndouA numai ale arhiereilor. Din aceastA
cArticickretipAritA la Iasi in 1732 si 1745, tibia dacá a
iesit Ja ivealA un exemplar ; Ardelenii unill o discutA In
Teologia dogrnaticci i moraliceased din 1801. indatA
dupà aparitia ei, directorul general din Ardeal Jceril Bono-
tealA episcopului, care trimese la Sibiiu douA exemplare.
1742: a treia editie din Apostol, 4743, a patra e din BuzAu, in ace-
14 an, episcop fiind Metodie ; Octoihul, 4746; Ceasiovul, 1747 ; Liturghii,
4747; Molitvenic, 4747; lialtire, 4748; Ceastov, 1749; Evanghelie,
4750.
Bibl. Bom., JI, p. 35; cf. p. 411.
2 Dup. Popp, p. 79.

www.dacoromanica.ro
112 ISTORIA BISERICII ROMANE$TI

Ca o urmare, In Novembre 1725, generalul Tige, afland


cd se pregdteste la Ramnic tiparul unei noud lucrd.ri, se
informa pe langä episcop, cerand s i se comunice manu-
scriptul. Damaschin asigurä. In rdspuns cd are destule cdrti
de dat la tipar, dar cd-i lipseste un atipograf incercab, ca
banii trebuitori, pe care niciun patron nu e la lade-
'nand ca sä.-i dea. Cat despre cartea de care erà vorba,
nu poate ascunde nicio primejdie : In Venetia se vand IAA
nicio Impiedecare astfel de cärti stravechi, i traduceni
slavone merg prin toate terile dela Dundre, prin «Polonia»
(Rusia cea Mare) ; el 1'1811,0 e credinciosul Impdratului
si se roagd, cu clerul sdu, pentru biruinta. Mariei Sale asu-
pra vrAjmasilor 1. Se pare cd totusi o Psaltire romaneascd.
a iesit la Ramnic In 1724, cl.ci un bibliograf ardelean mai
vechiu o Inseamnä lntre cartile noastre bisericesti2.
Dupd moartea lui Damaschin, i, In timpul cand nu era.
episcop la Ramie, Mitropolitul de Belgrad, putandu-si luà
apucdturi de stdpan, acesta trimese (1726), ca unul ce se
privia ca arhiereul cel mai Malt peste Romani si peste Sarbi
de o potrivd, pe un Sarb al WI, pe Ilie din Cernavoda, la
Ramnic, pentru ca, lntrebuintand slova de acolo, sä tipk-
reascd o ecintaie InvdtAturd pentru tinerip, o Bu,coavnei, ca
aceia din Ardeal a Unitilor, apdrutd din mitt la 1744 In
Cluj, am tipariuld cinstiti Academii) si lttcrul Bändteanuldi
Mihai Bec1cherechi ca (Painea Pruncilorl a lui Ba-
ranyi ; curtenind pe acela dela care erà sä astepte episcopia,
viitorul Vlädicti Stefan, Indreptatorul ecuiintelor romanestip,
isdleste slavonqte, ea «nedestoinic iernmonah), supt ver-
suri de laudd pentru Mitropolitul Moise, al (tot poporului
crestin de supt puterea prea-luminatului Imparat Roman),
anume si al (Ungro-Vlahiei Impardtestip. Cartea ava In
1749, se pare, o 'loud editie, numai romaneascd.
LApddatu, pp. 8, 14-5, 19. Descrierea unui exemplar, foarte neln-
destullitoare, in Bis, ort., XIV, p. 439.
2 Bibl. .Rom., II, p. 23.

www.dacoromanica.ro
NOUILE TIPARITURI MIINTENE 113

Dupd manuscriptele lasate de Damaschin, bune traduceni


din greceste, facute de un muncitor cu stdruinta, Rämni-
cenii Incepurd tipäriturile lor pe vremea episcopului Ino-
chentie. Cu laude in versuri catre a prea-sfintitulu arhiepi-
scopu si Mitropolitu alu Belgradulub, aprea-pravoslavnicu
si dreptu intru toateD, esveatnicu prea-minunatu) al aChe-
sariului innaltatuv, se &Ada Intaiu, la 1730, Molitvenicul, in
aceiasi forma se pare, ca si cele doua care iesisera peste
Olt, dar cu oarecare adiorthosiriv si aintocmiril si cu adau-
girea unor molitfe maid. Episcopul, care erä, unul din nce-
nicii lui Damaschin, spune limpede cá neamul romänesc
nu se mai aindestuleaza) cu cartile slavone si grecesti, ci
se cultivd acum acu talmdcituri In limba noastrà rum5.-
neascd, cea de mosie in patriia noastrd.». Deci, spune el,
emu socotitu a inbogati santele besearici cu inmultirea
sfinteloru cdrti in limba patriei noastre rumânestil si pentru
mite osibite locuri ce s'au obidnuit cu ac1astdsu limbil. a
BA indestull). Triodul din 1731 e !ma o editie noud, eacumu
intr'acestu chipu fälmäcitb ; lucrarea, easezatd in stihuri si
In cuvinte) de Damaschin, tipicul e lush' schimbat dupa cel
rusesc, a moschicescuD dela 1682-3, din zilele atnparatulub
Ivan , e un aTriodu deplimn, despre care tiparitorul vor-
beste astfel : «de alte cArti in limba noastra s'au mai ti-
pdritu, iaru acIastà carte panä acumu mai nainte dinu ti-
pografie nu s'au datu, in lumina limbei noastre cei ruma-
nesti sd se fie tiphritu, precumu niel intealte pdrti, unde
sd an patriia rumäneascd, nu s'au mai tiphritup. Erd cel
mai bun Triod, si de aceia toate bisericile mai bogate din
Ardeal se grabird sa-1 cumpere 1 Se pare cd. In 1731 a
iesit si un Apostol, la Minnie gau la Bucuresti.
Ieremia Atanasievici lucrase Triodul; la 1733 insd se
allá la Rämnic chiar acel preot Ion Fd.g,drdsanul, care ti-
1 Cf. §i. declaratia episeopului Climent ea Triodul a fost atAlmleit pe
ingles de rAposatul §i. lubitoriul de Drunnezen chir Damasehin, epis-
copul R4inmieu1ui; Inscriptii, II, pp. 35-6, rm. 5.

www.dacoromanica.ro
114 ISTORIA BISERICII ROMANESTI

nuse la el un timp tipografia lui Antim 1 El fù pus adior-


tositoriu», indrepthtor al manuscriptelor si al tiparului, de
Inochentie, iar ca meter i se dhdù aladuld Gherghievici
tipografulu). Liturghiile pe care le scoasera ei la ivealh
In 1733 reproduc de sigur cartea de acelasi fel care iesise
la Bucuresti in 1728. Si Catavasierul din 1734 e numai o
retiphrire. Dar Antologhiul din 1736-7, cu care incep pu-
blicatiile noului episcop Climent, cu un an inaintea tra-
tatului liberator si totusi cu cAt ifos nu se pomeneste in
titlu annältatulu Maestatù inphrat ahí Romei) si «drectorul»
comite de Wallis ! e cea d'inthiu lucrare de acest fel :
Hurezeanul Lavrintie o a diorthosisel, o potrivise in aceasth
formä rezumatä, coprinzänd peste 650 de foi, slujba anului
intreg. dupä. (Mineiulu celu rumânescuD, gatit de Da-
maschin 2, care \roa sh-1 deä in tipar, la 1725. !rica o carte
primita cu nespusä bucurie pretutindeni si introdush ra-
pede in toate bisericile neunite si, fdrà indoialh, chiar in
multe din cele unite, ale Ardealului ; o a doua editie trebul
sa se dea inch din 1745, afland si ea o largh rdspandire
peste hotare chiar.
De acum inainte, cele douä curente de chrturhrie reli-
gioash in romäneste se unesc, si Rämnicul nu mai dh, in
asteptarea altui avânt cultural, decat retiphriri ale lucrhri-
lor, cu care puteh sä se mindreasch, fdcute de episcopul
säu cel mare, Damaschin 3.
Totusi pentru intäia cara se dh (1743) Penticostariul aces-
tuia, tradus din slavonh, greach si latina, pe când el apare
si la Bucuresti, precum Ir t acelasi an Apostolul se retiph-
reste simultaneu la Bucuresti si la BuzAu 4. Evanghelia dela
1 V. Iii mai aus.
2 Cf. Bibt. Boin., II, p. 53 cu Upédatu, o. c., pp. 16-17. V, yi ce se
spune la editia a doua ; Bibl. Ront., II, p. 81.
8 Editii noul : Octoihul, 1111741-2 ; Evanglielie, 1746; Psaltire, 1746;
Apostol, 1747; Catavasieriu, 4747, cu cAntece de atea: esteaoa de susd
rAsares, etc.; Liturgliii, 1747; Catavasieriu, 1750.
8 Unde apare la 1747, supt acela§i episcop Metodie, un Molitvenic.

www.dacoromanica.ro
NOUILE TIPIRITURI MUNTENE 115

1746 e ea o lucrare noud, pe care Lavrintie o declarh deo-


sebith de aniscari izvoade grecelti sau i rumânesti, tiparite
mai denainte», fiind aalchtuith dupä talcuiala lui Theofilactu»
de Insusi Damaschin, care traduse i acest Tcilc, ce slujeste
lui Lavrintie spre a se indrepta. Molitvenicul din 4747,
tiphrit tot pe wremea episcopului Climent, nu e lucrat ca
acel din Buzgu, cu care iese In acelasi an, duph vre-un
(Molitvenicu grecesch», Molitvenicul buzoian reproduce
Irish pe acela din 1713 , ci este iarasi o nouà thlmäcire a lui
Damaschin, randuith din nou duph austavulu celu mosChi-
cescul. Inainte de a da carja In mana ucenicului shu Gri-
gorie, care-i urmd, la 8 Maiu 1.748, Climent pusese in lucru,
prin tipograful shu Mihai Atanasie Popovici, o nouh editie a
Cazaniaor din 4732, spuindu-se lush In titlu ch scrierea
se tiphreste intaiai data... O chrticich de invAtAturh pentru
preoti, ca a lui Antim, Preofia, cu titlu roman i slavon,
iese in 1749 supt numele episcopului celui nou. Acesta
dädfi la 1750 si o nouri traducere a Octoihulai, mai deplin
decat lu formele anterioare, traducere al chrii autor era tot
meritosul Damaschin1,si lucrdrile de chpetenie ale acestuia
wed eau altfel mal toate lumina.
Meritul de a fi tiphrit Inthiu cärti de slujbh in Moldova,
unde Nicolae Mavrocordat dhduse ultima Liturghie sla-
Arona, in vremea Mitropolitului Ghedeon , revine Mitropo-
litului Gheorghie i lui Vodh Mihai Racovith. Pe cand tipa-
rul muntean se opreste, pe cand moartea lui Damaschin
line in loc pe Ramniceni, Moldovenii dau la ivealh. in 1726
un Antologhion, lucrat la Iasi de un Ieremia Simeon, mirean.
Cartea cuprinde Octoihul, in parte Catavasieriul i slujba
Maicii Domnului, dar Octoihul iesl, in acelasi timp, i deo-
sebi ; cán tarea toatet se petstreazei incei in slavone0e, supt
Inrauriri pe care le cunoastem acum. S.i Psaltirea din 1731.
a Mitropolitului Antonie e slavonh.
Supt Nichifor Peloponezianul, la 1743, incep tiphriturile
I Cf. tti LAp6clatu, pp. 15-6.

www.dacoromanica.ro
116 ISTORIA BISERICII ROILINErI

lui Duca Sotiriovici din Thasos, Grecul insular cu numele


slavizat si cu aplecare pentru tiparul românesc, druia-i in-
cbind toald viata sa. Prin acesti doi Greci, Mitropolitul si
mesterul tipograf, Domn fiind tot un Grec, dintre Mavro-
cordatesti, cari adusesera si päna atunci destule cdrti ro-
!Muesli, din Principatul vecin, se publicd o foarte bund
Psaltire româneascd, sau, cum zice Duca, emoldoveneascdv,
scoasä nu numai din g,receste, ci si din ajidovestev, si in-
zestrath cu note, despre aistoria numelor jidovestiD si cu
epashaliiv. In anul urmator, o carte de slujbä, Catavasierut
arumanescD, apare, dar nu de supt aceleasi teascuri, ci la
RAdduti, unde Vladica Varlaam Meuse o tipografie, cu un
meter din Brasov, Grigorie Stan in Brasov tipdrise das-
cdlul Petcu §oanul si cel d'intaiu Calendariu românesc,
dupà unul slavon , cu un chlugh'r din Neamt si un mirean
din Iasi, pe langd alti a drugariD si apilcariD si un aposlus-
nic). Urmeazd Ceaslovul din 1745 al lui Varlaam..5i epis-
copul ce vine dupä. Varlaam lucreazd pentru aceastd rds-
pändire a cdrtilor bisericesti, dând, in acelasi an 1745, cele
d'intaiu Liturghii românesti care au Azut lumina In Moldova.
In acest timp, Duca, dela care avem si versuri pentru a
nuntä domneascd la 1.749 2, tipdreste si mai departe pentru
Mitropolit. Sinopsis din 1714 apare din ncu, româneste, la
1747, in acelasi an cu un Triod dat apre limba moiclove-
neascd, spre desdvArsita intäleagere si urmata folosinta ldcui-
toriloruD. Pentru Mitropolitul Iacov insusi el incepe apoi,
dupd aceastä necompletd publicare de ctirti bisericesti, un
nou sir de tipdrituri, pornind, la 4750, cu un Canon al
Sf. Spiridon, In vederea bisericii ea acest hram pe care
Constantin-Vodd Racovitä o incepeä In Iasi pentru aceastä
articica db, cheltuielile Constantin Razul Vornicul si un
in tdiu Ceaslov moldovenesc. Traducerile acestea se poate
sti le fi facut dasedlul Iosif dela scoala slavond 3.
1 Bibl. Rom., II, p. 48, no. 207.
2 Ziarul Patriotic& n-1 din 22 Februar 4907.
8 V. gi mai sus.

www.dacoromanica.ro
NOUALE TIPARITURI MIINTENE 417

Cdrtile iesite in Domnia lui Constantin Mavrocordat


)si acelasi lucru se poate spune despre toate cdrtile cuprinse
In aceastä. epocd, nu erau menite numai preotilor munteni,
ci se indreptau intregii Romhnimi : sAnt fdcute, spune un
scriitor de prefata, aca sa creasca si sa sä latasca cu-
vântulu Sfintei Scripturi, nu numai in tara Mariei Tale,
.ci in toate ferile §i Tinuturile ce vorbesca inu timba ru-
nutneascd1. i mai cetim : (Ca oarece faclie fiindu, nu
pusa suptu acoperemhntu, ci in sfeasnicu si, luminAndu, nu
numai celoru dinu casd, adecd, dinti Tara Mariei Tale, ci
luturoru celorit ce vorbescit in timba runutneasca».

Dela tipariturile din veacul al XVIl-lea nu se vorbise


asà. Pe langh un mare folos literar de unificare a limhii,
cdci peind la publicatiile moldovenesti incepute in 1743 toga
Ronihnimea a intrebuintat in bisericd numai aceste dirti
rhanicene si bucurestene, se chstigà astfel si un altul. Daca
prefacerea de dogma din Ardeal rupsese leghturile ierarhice,
.cu atâtea silinti dobandite, cartea bisericeascd, menitä sd
strabatd once granitd politich, duchnd identitatea de cre-
ilintä si de datinti pe lAnga identitatea de graiu si gralie,
claeleh neamului nostru de pretutindeni, in alta forma re-
ligioasd, unitatea fireascd si legitimd de care el are nevoie.

www.dacoromanica.ro
PARTEA A V-a.

iMPREJURARI ARDELENE DE LUPT-A


IMPOTRIVA UNIRII.

www.dacoromanica.ro
CAP. I.
Vlädica loan Inochentie Clein.
mijlocul de viatti-Impreunä. sufletul a Români-
lor, pc pare-1 alchtuiau aceleasi cärti bisericesti, a fost
pierdut 1110. In urma unei miscari chtre vechea ortodoxie
din partea Ardelenilor, la cari aceastä miscare fusese tre-
zità tormai prin nedontenita intrebuintare a chrtilor din
(rara», prin deasa hirotonire de preoti dincoace de munti,
prin sluboda chlhtorie a chlughrilor dela mändstirile oltene
muntene la mAndstirile ce se mai pästrau Incá in Ardeal,
multe, desl mici, pu t,in locuite i eu venituri neinsemnate,
prin cilrtile de iertare ale Patriarhilor ce se salasluiau
trecator In Bucuresti si Iasi, ale episcopilor chlatori, ca
acel de Polyane 1, ha ciliar ale egumenilor dela Atos 2, si,
nu mai putin, prin phstrarea in Maramurhs a unui episcop
ortodox, stintit In Moldova, cu bate ofertele de Unire pe
care le l'Acuse Seraiiin de Petrova 8.
Aliscarea ajunse Cu putinth prin eriza ce se puteh astepti
In noua Biserich unja a Românilor, eriza pe care trebuiä
s'o provoace cererea, oricat de tArzie, a drepturilor
egalitate cii alte anatiip, de mult recunoscute, care fuseserà
faghduite VIAdichi i protopopilor dela inceputul veacului,

Stud i doc., XII, p. 25, no. xxxvi : cf. p. 35, no. Lxvr.
2 Scrisoare a celui din Cbilandar cAtre Sibiieni, ibid., pp. 19-20, no.
XXVI; cf. p. 32, no. Lv.
3 lb:d., p. 284 si urm.

www.dacoromanica.ro
422 ISTORIA BISERICII ROMANESTI

In schimb pentru primirea, strAinh de once dezbateri si de


once convingere noud. 01:Mata prin ele, a celor apatru
puncte» de prefacere dogmaticA, precurn pentra Ora-
sirea atdtor credinciosi din sate, a unor credinciosi din
orase, asa de pretiosi prin sprijinul L darurile lor, a pa-
tronatului Terii-Ronihnesti, Iti darla, unit cu mo1i, mile
si pocloane.

Dupä moartea lui Patachi, a chrui mostenire a fost con-


fiscad, pentru motive necunoscute, Iezuitul Adam Fitter
avù griji diecesei fkgArOserie. La 17 April 1728 se orAnduià
dela Curte sinodul de alegere, pe care aveh prezideze
episcopul catolic al Ardealului, ajutat de un Iezuit. Cei trei
candidati cari se infatisard Imparatului, fura loan losif Ho-
dermarschi, fost episcop rusesc al Muncaciului (1707-15)
si, de un timp, retras la mOnOstire, apoi parohul unit din
Fägdras, un Maghiar, si, in sfArsit, un rolar in vrhstà de
treizeci si cinci de ani al rolii lui Kollonics dela Shrnbtila-
Ioan Micu din Sadu, Janga Sibiiu. Dupä moartea lui
Hodermarschi se imbulzirà apoi la episcopia unid, a Românilor
un Grec, Macarie Musachi, cu numele de familie albanez
vestit in veacul de mijloc, si un Shrb, §tefan Voinovici.
Fitter eri pentru Micu, singurul RomAn dintre candidati
singurul a cArui viatà trecutd nu puteà trezi nicio
nuiala. La 25 Februar din anul urmator, fù numit deci
dela Viena acest Mica, cdruia i se cerii ea acest prilej
asculte in cele duhovnicesti de primatul lingariei, tie
teolog pe Muga ansul i sh pAzeasda strict aSfAnta
Nou1 episcop sau, cum se iscAlià. insusi : aepiscop-numit»,
nu erh mticar cdluggr, ci un simpla ro-lar bOträn care
ddded sperante. Trebuia crescut in toatä foro% pentru
demnitatea nouä ce i se dhduse, ca sing,urului .dintre Ro-
rahni care l'acuse studii mai limite de teologie, fie si numai

Nilles, p. 497 si urm. ; cf., in toate, Bunea, Episcopul loun Ino-


cenfiu Klein, Blaj, 4900.

www.dacoromanica.ro
VIADIC1 LOAN INOCHENTIE RUIN 123

la SAmbata-Mare. Mdntuind Intàiu coala, el trecit la ind-


ndstirea Sf. Nicolae din Muncaciu, mandstire unità, si dupdl
cdtd.và vreme, episcopul Ghenadie Bizantie, care izbutl un,
timp sà inlAture pe VIddica rominesc neunit i nerecunoscut
de Guvern Dosofteiu, puind In locu-i peste Romana de acolo
pe fratele fostului episcop Hodermarschi, Procopie 1, II stintid
ca Inochentie episcop de n'Oras, la 25 Octombre 1730, dupd
ce Papa se Invoise a recunoaste pe acest candidat de sigur-
putin obisnuit 2. Impäratul II t'Acuse Ind din Septembre
1729 baron al Imperiului, ca i episcopul catolic al Ardea-
lului ; aved drept stí ieà parte la lucrärile dietei ardelene.
Afaceri ale diecezei si marea afacere a neamului, crearea
unei nona situatii politice pentru ansul, ca rdsplatd a
Unirii, II tinurd. la Curte pAnd In 1722. Apdril In diecesd
numai ca s'A tie sinodul din acest an, care a fost i unul
din cele din urmä ale Bisericii unite, del, dupd sfaturile
teologului, acest asezämAnt vechiu se sldbl, flind Inlocuit
cu Incetul In bate, dupd moda catolicilor i dupd exemplul
dat si de Patachi, cu un conzistoriu permanent de doispre-
zece protopopi, alesi Mata pentru totdeauna4,si ca EA In-
cerce recunoasterea sa de chtre inddrä.tnicii schismatici din
Brasov, cari insà nu voiau sä tie de alt episcop decat de
cel pravoslavnic al Rdmnicului 5
Vdzand cd o comisiune numità, dupa cererea sa, de Gu-
vern pentru a lud In ccrcetare Ingustdrile de venituri
tdgdduirile de dreptate ce se faceau, lnpotriva diplomelor
date In anii Unirii, clerului romdnesc alipit la religia cato-
lid, nu face niciun spor 6, Micu-Klein cdci diploma de
baronat li schimbase numele, si rie acum Inainte el nu se
V. Studii fi doc., XII, p. [AV.
2 Nilles, p. 503 si urrn.
3 Bunea, o. c., p. 9.
4 Mold ovan, Acte sinodati, IL, p. 96; Nilles, p. 520 si urm. Un ak
doilea sinod se tine In 1739; Bunea, o. c., pp. 19-20. Al treilea la 1742,.
Acte sinodati. Un al patrulea la 1744 ; v. mai departe.
5 Stinghe, Doc., I, pp. 160-1.
Nilles, p. 512 s't urm.

www.dacoromanica.ro
124 ISTORIA BISERICII ROILINEVI

mai iscall altfel decät cu acest ciudat nume nemtec,--


el merse nou la Viena ca sii sttiruie pentru multa.mireW
cuveriita clerului sdu, dar, in acelasi timf), si pentru drep-'
turile intregului su ne'am rontanesc, pe care-1 proclama'
acel mai vecbiui in tara, de pe vremea lui Traian inca
stapan pe acele locuri ce s'au dat mai tarziu ca afundus
regius), mosie crdiasca, Sasilor 1. Ralpingerea cererilor sale
de 6 a doua comisiune nu-1 facii sa-si piardd nadejdea, ci,'
fara sa tie in seamh cat de mult avea nevoie Viena de pri-
vilegiaii i cat de putin de bietii Romani, asa
de multi, dar asa de saraci, asá de neluminati i lipsiti de
erice constiintà a drepturilor si a chemarii lor, el urmä si
mai departe la usa Consiliilor imparätesti plangeri care In
curdnd trebuiau sa culmineze in cererea fatish de a se face
din Romani, incorporati constitutional de mult, prin diploma
imphrateasca, a patra natie a terii, cu aceleasi drepturi de
amestec in Guvern ca si celelalte, mai putin numeroase,
mai noua, mai lipsite de credinta, i mai ales &Unte in erezia
luterana, calvind, unitara.2. Dieta intreaga so ridicd In pi-
cioare de dona. ori, In 4736 si In 4737, pentru a protesta
impotriva obrázniciei rara margeni, a cutezantei neingti-
duite din partea Valabilor si a Vladicai lor, fie si sprijinit
de Curte. Abia. in 4738 se dadii 'un raspuns la plangerile
lui Klein, si acela asa incat Romanii nu-1 puturd prim13.
Cand, dupä doi ani, in locul unui Imparat puternic si
biruitor, stäpanind in liniste i cu autoritate, Ungaria aya
In frunte o principesh Variara, fard experientd, amenin-
NToties fata natio prae ceteris in TransilVania constitutis non modo
longe antiquissima, verum etiam numerosissimas ; Nilles, p. 519. «Nos
enim, tempore Traiani, adhuc antequam natio saxonica Transilvaniam
intrasset, in terra illa regia haeredem egimus integrasque possessiones
et pagos usqueduna possidemus, licet millenis miseriis et variis oneribus,
uipote a potentioribus, oppressi... "Veri haeredes in terra seu fundo regio
sumiso ; ibid., p. 528.
2 V. Nilles, p. 549.
8 V. capitalul respectiv din Bunea.

www.dacoromanica.ro
VLÀDICA MAN INOCHENTIE CLEIN 125

tatd din toate partite cu armele de vecini cari se invoiseg


de mult pentru a-si impart). patrimoniul Ilabsburgilor, si-
tuatia se Will pentru episcopul romanesc, care ajunsese,
din cap al unei minoritati despartite de datina, condud-
torul firesc, luptatorul chemat pentru viitorul, pentru dem-
nitatea si cinstea unui neam intreg. Dupa ce Viau un nou
sinod de obste, la 174'2, pentru recunoasterea teologului
Balogh, de curand numit, episcopul trebul sa lase iarasi
dieceza in seama vicariului, avicardsuluip din Juc si a celui
din Bia, pentru a deschide din nou lupta la Viena, unde
nu erau urechi pentru cereri asà de drepte, dar cu totul
revolutionare si putand avei urmarile cele mai primej-
dioase pentru interesele austriace. tiA patra natie) si usu-
rarea sarcinilor iobagimii romanesti, lasandu-i-se slobode-
cinci zile din sAptamand pentru lucrul sau, introducerea in
dietà a notariului, a celor doi vicari, a teologului, numirea
episcoptflui ca sfetnic imparatesc, cum fusese doar si Ata-
nasie, figurau in programul lui Klein 1. 0,nouä raspingere
era de asteptat, si ea venl. Data aceasta, se tdgadul si di-
ploma leopoldind din 1701. Romanii cdpdtard doar ceva
scutiri pentru preoti si. dreptul de a inaintà in dregatorli.
Episcopului insa Cancelaria-i dAdA sfatul sa-si numeascä
un agent la Viena si, In loe sa mai supere Gurtea cu cereri
zadarnice, sd-si caute de diecesa lui, in care cdpdtase, dela
1735 ind, in locul Fagdrasului si Gherlei, Blajul, vechiu
domeniu al principilor ardeleni, cu indatorirea de a face
o scoald si o tipografie, care nu functionau ind.2.
Guvernul impdrAtesc pdrasia deci pe Inochentie si pe
toti ai sdi in seama dietei ardelene, si aceasta, ca in 1744,
fact' sd se audd strigite de manie impotriva (Valahilory (man-
diti la vesnica lipsa de drepturi, la vesnica robie si umilintl
Omul care crezuse In dreptatea ce se afla totdeauna la
Viena, de unde n'o pOate smulge nimeni, era acum zdrobit
1 Bunea, p. 65 si urm.
2 Nilles, pp. 529, 533 §i urm.; Hurmuzaki, VI, p. 569 §i urm.

www.dacoromanica.ro
126 ISTORIA BISERICII ROMANRSTI

de infrângere. Odata ce Unirea nu putea aduce inaltarea


prestigiului Scaunului eau si dezrobirea poporului roma-
nesc, pe care ravnise sa-1 capete intreg pentru Biserica sa,
din Maramuras, unde se ilia la cearta cu Bizantie
refuza sfintirea urmasului acestuia, Blajovschi, pentru ch
nu voià sh vie la dânsul ca la un Mitropolit al sä.0 1, pana
Ja Brasov, unde crezuse prin infdtisarea lui sà poatà castigà
pe negustorii din Scheiu 2 --, el incepu sh se indoiasca
nevoia teologului strain ce-i stated in coasta si de alte
inoiri, pana ajunse sä deplanga poate scaderea rostului Bi-
sericii sale, care fusese Mitropolie odata 8
O miscare se porni pentru ortodoxia pärintilor, a buni-
Jor i strabunilor, i Vlhdica fù *At, poate chiar de ateologm
si de altii din preajma sa, ca are un amestec inteinsa, ca
duph latineasca lui muncita vreà s fach a se auzl la Viena
glasul românesc aspru al multimilor inthratate. Fù chemat
sh se indreptäteasca, si, dupa ce arunca, in soborul extra-
ordinar din Iunie '1744, vorbe grele, care furâ indata cu-
lese, Inochentie pornl, dar nu numai la Ymparatul, ci in-
data dela Viena la Papa. De aici se apara, se ruga, starul,
pretinse ; de aici excomunica el, la '1746, pe teologul iezuit,
In care vedea pe incephtorul nenorocirii i pribegirii sale,
pe uneltitorul dibaciu al unei catolicizäri depline a Roma-
nilor, pe intrigantul cu douà fete care lucreaza pentru a nu
le se da nimic pana nu vor phrhsi cea mai de pe urma amin-
tire a ritului stramosesc4. Apoi afurisenia cazii asupra vi-
cariului, a cucernicului vicariu, aspru la posturi, in care
&rhea legume cu uleiu de in, &supra luminatului vicariu
Petru Pavel Aaron (25 August '1747); pe când in urma
lui Ardealul se aprindea de räscoalti, asupra chreia sutia
vantul vechilor suferinte i patimi, Inochentie, sfätuit
Studii tti doc., XII, p. 'ay. Blajovschi se sling in vechea mAnAstire
unitlt dela Uniev, unde se tipAriserit artile lui Dosofteiu al Moldovei.
2 Stinghe, ht., besearecei $cheailor, p. 116 §i urm.
Nilles, p. 592.
.4 Sate ?i preoji, pp. 240-1.

www.dacoromanica.ro
RiSCOALA IMPOTRIVA UNIRII 127

clericii din Roma, si bolnav de suparare, *Asia, In Maiu


4751, demnitatea episcopala, pentru a face, °data cu des-
partirea lui definitivä de eparhie, pacea bisericeasca Intr'Insa.
Acolo la Roma se stanse el tarziu, la 23 Septembre 17681.

CAP. II.

Rascoala Impotriva Unirii.


Ortodoxia romaneasca din Principate nu avea aplecari spre
lupta, tinuta fiind In frau si de frica Domnului efanariob,
care nu dorià nimic mai putin deck sa supere pe Lupa-
ratul vecin. Maramurasanul orb care statea ascuns In ma-
nastirea Uglea 2, erà bucuros zä nu fie Inchis In vre-o
nastire, cum cereau dusmanii, si egumenii Putnei,
pastrau legaturile cu metohul lor din. Moiseiu i cereau
se respecte acolo ortodoxia, precum aaicea, In tara noastra
a Moldovii, sant manastiri si biserici, si au pace, de-si tin
togá randuiala i dogmele Apusulub 2, nu erau catusi de
putia primejdiosi. Sarbii, desl se aflau in cuprinsul mo-
narhiei chiar, erau mai neastampärati si gata de razboiu
-pentru desfiintarea Unirii. Inca mai de mult, un episcop
de Crusedol, din partile Imparkesti prin urmare, Nicanor
.Melentievici, razbatù pana la Brasov, unde facii un
preot, pe care negustorii nu-1 puteau face la Rknnic, de
oare ce locul de episcop era slobod acolo*. Episcopatul
aioanopolschiD, se Intarise bine, sprijinit fiind de

1 Cf. i G. Bogdan-DuicA, Procesul episcopului Clain.


2 Studii ;i doc.. XII, p. uy.
lbid., p. 237, no. :u. Cf. culegerea de inscriptii i insemnAri ad lu
BArlea, in Studii fi doc.
4 Stinghe, 1st. besearecei ?cheailor, pp. 131-2 0 urm.; Hermana, Das
alte und neue Kronstadt, I, p. 193 0 urm.; Stinghe, Doc., I, pp. 173
urm., 188 rji urm.

www.dacoromanica.ro
128 ISTORIA BISERIOII ROMANE$TI

toata organizarea militara a Särbilor, de aober-capitanD, de


achpitanilD i ofiterii aCrainei», margenii incredintate pazei
lor. La 1724, Vlädioa Sofronie de Ravanita, care stateä In
Atad si numià duph acest oras mai mare dieceza lui, izbu-
tise a capátà pe protopopul din Chbesti si pe preotii din
cinsprezece sate ; el cherna si pe protopopul din Beius, care
trimesese sol de supunere, pentru a-1 poftl la Arad, cu doi
apreoti alesi) i doi aoameni dintre mireani, spre a priml
singhelie i numire dela un arhiereu al acredintei celei
pravoslavnice a Besearecii Rdshritului, a TerusalimuluiD, al
degii crestinestil 1. VIddica särbesc linistià pe acei cari
doriau de dänsul, spuindu-le, prin scrisori rornhnesti bine
serse de duhovnicul Arsenie, ch el nu cere altä dajdie,
la sate si preoti, deck cea obisnuith si de inaintasii sai2.
Protopopul Bihorului priml sh se Intoarch la legea veche,
de care se tineau acum i alte sate 8 la 1731 Mitropo-
litul Vichentie de Migrad, allator la Viena, pentru aconfir-
matiel), puteà cere, in calitatea lui de apravoslavnic Mitro-
polit al Beligradului si a tot crestinescului norod ce sh ata
supt stäpAnirea Marirei Impárhtesti arhiepiscop
ceia ce trebuiä sh-i inalte autoritatea In ochii Romänilor,
superior al eparhiei romänesti h Rämnicului,cereà ajutor
kinesc dela credinciosii shi din a orasul de Dumnezeu phzit
Marele-Varad [Oradea-Mare] si in varmeghiul biharschip, a de
curänd inträti In sta-ulul oilor adevhrate14. Vichentie, pe
chic' av eä Scaunul Timisoarei í Lipovei, dhduse sh-i faca
o chrticich de invhtaturi crestinesti asupra Sfintelor Taine,
care apätù numai la 1765, In Iasi 6. Episcopul de atunci al
Isaia, nu-si ziceà numai i de Arad, ci adhugià la
titlurile sale si pe acela al Oradei, puind-o chiar In rändul

Studd t?i doc., IV, pp. 80-1, no. LXNV.


2 lbt 1., pp. 81-2, no. Lxxvr.
B .Ardeleanu, II, p. 24.
4 Studti fi doc., IV, pp. 83-4, no. LVCIX.
5 Studii §i doc., XI11, pp. 8-9, no. 8; Bibl. Rom., ir, PP. 164-6, no. 343.

www.dacoromanica.ro
RISCOALA IMPoTRIVA PNIRII 129

intaiu 1, cu toate ch. In acest oras sthteá, Inch dela sfarsitul


veacului trecut, un episcop catolic, care luptá din rhsputeri
pentru a VI-lei In ascultare si pe Románii din provincia sa 6,
cu toate ch, In sfársit, de Camillis, apostolul Unirii, izbutise a
chpatà adeziunea preotilor din jurul orasului si din tot 13i-
horul 9. Nici intoarcerea, la 1736, catre Unire a protopopului
Gheorghe de Beius, a celui de Orade si a doi alti earhi-
diaconiv nu aduse trecerea Intregului Tinut la legea Im-
phrhteasch, si neo-unitii trebuira &I vadä cum supt ochii
lor se aduna la Hagymád, un sobor, al preotilor ce nu
voiau sä se desfach. de Arad*: Se Incepurà aici lupte, care
aduserh odath primirea cu focuri de pus* trase asupra
calului shu, a episcopului pravoslavnic din Arad 9.

Cu scrisori dela Sarbi, dela Insusi Patriarhul Arsenie, se


Intatish deci, In clip cand Inochentie Klein treceá prin criza
hothrâtoare, un chlughr, Visarion Sarai, asihastrulv, pe care
satele românesti din jurul Dobrei, apoi din al Devei si Orlis-
tiei, In sfArsit Shlistea, II primirh ca pe un Mantuitor din eresul
pierzhtor de suflet al legii anemtestb. In sunete de clopote
si incunjurat de pazitori Inarmati, dintre ostasii sárbi ai
granitei si dintre terani, el trecii In voie dintr'un loc in
altul, vorbind, intro multe altele, cu si, mai ales, fhrh
rost, de drumul greu la Ierusalim pe care-1 face, la Ieru-
salimul credintei celei sigure si drepte. Purtá icoane
prinse de comanac si spuneà eh adesea Maica Domnului i
se aratá pentru a-i da InvAtAturi si a-i face proorocli 6. Gu-
vernul se insphimânth de urmhrile pe care putea sh le alb&
propaganda lui, si Sarbul, care vorbid insh foarte bine ro"-
mâneste, oprit de a merge mai departe, perl de supt ochii
I kid., p. 84, no. Luca.
2 Ardeleanu, II, pp. 21-2.
8 Ibid.
4 Nilles, pp. 525-6. no. iv.
5 Ardeleanu, II, p. 25.
8 Nilles, p. 558 §i. urm.

www.dacoromanica.ro
130 !ROMA BISERICII ROMANEM

acelor cari crezusera ea prin el isi vor curatl sufletele de


vina cea grea ce facuserä ascultand pe preotii uniti si fiind
de fata la slujba lor 1.

Dar miscarea pornise acum, si nu se putea oprl asa de


lesne ea drumul spre Ierusalim al calugarului sarbesc. Inca.
din 1,741, negustorii sibiieni nu voiau EA stie de preotii din
Bungardul vecin, cari se plang episcopului Inocbentie : (curo
am fi spurcati, asa ne tin, pentru cä santem uniiatip ; faceau
sfestanie dupa ei si apoi liturghie, In acest lacas pe care-1 cre-
deau profanat 2 Efemeriul, preotul companiei grecesti, din
Sibiiu era un &Mugar din Atos, care aducea din Tarà-Roma-
neaseä deosebite carti eschismatice) si erà socotit ca. lnteteste
Jumea impotriva Unirii 8. Salistenii vecini erau priviti ca apa-
eitorii cei mai Indarjiti ai ortodoxiei 4, si calugärii dela Por-
cesti, la vama, dela Arpasul rágardsan, dela Scoreiu sant
parati ca uneltitori primejdiosi4. Si In alte locuri, starea de
spirit va fi tot aceia,i.

Plecarea lui Inochentie dadii astfel semnul unei adevarate


rascoale Cu caracter religios. Din Roma, el numise In locul
lui A.aron, vicariul-general inläturat pentru necredinta, pe
protopopul din Balomiri, Nicolae. Acesta privia Unirea ca o
masura politicä numai, care se dovedise gresita. Silit de Gu-
vern sa plece, el trecù muntii, si fii primit foarte bine de
Grigore-Voda Ghica, Domnul muntean, care-1 fácil egumen
la marea manastire din Arges 6. Fiind aproape de hotar, el
nu pierdù niciun prilej ca fra. Indemne la lupt6 pe Arde-

I V. monografia pe care d. Gh. Bogdan-DuicA a consacrat-o lui Vi-


sarion; 1896. Un fals sepiscop pe Ierusalims urml apoi, venind din
Moldova; Bunea, p. 472.
2 Studii fi doc., XII, pp. 44-2, no. txxvir.
8 lbid., pp. 52-3, no. xcix.
4 Bunea, p. 494 §i urm.
5 lbid., p. 495.
8 Hurmuzaki, NI, p. 602.

www.dacoromanica.ro
RiSCOALA iMPOTRITA IINIRII 131

lenii lui, 0, pentru a lovi impotriva Unirii, el merse panh la


Petersburg, la imphrhteasa Elisaveta, care tot pe acest timp
WI din nou, cu cheltuiala ei, biserica Sf. Nicolae din S, chei 1,
0 care, aliath a Mariei-Terezei, interveni de fapt, prin am-
basadorul ei, pentru a se opri once prigonire a ortodoxilor,
de aceiasi lege cu dAnsa.

Acum, In toate satele ronanesti aproape, teranii cheinau


pe aepiocopul Ion, de,spre care intelegeau eh sufere, cine
stie pe unde, pentru ansii. in zhdar trimese Guvernul,
pentru a-i linisti, pe episcopul de Muncaciu, Olsavschi, care
hi primit solemn de Iezuiti la Cluj, in cele d'intaiu zile
din anul 1746, merse la Manästur, /I salutat romaneste de
un Iezuit ungur, Mai, impreunh cu protopopul si o seama
de preoti, slujba Bobotezei, in sat si tinù chiar un sinod
local 2. El prezidd mai tArziu si un sinod de obste, care
cerii privilegii pentru cler 0 intoarcerea lui Klein in die-
cez5.3. Tinerii Români intorsi dela Roma, unde invAtaserh
cu banii diecezei, Grigorie Maior, Caliane, Cotore, nu vedeau
nici ei alt mijloc de a potoll tulburArile. and cancelistii
Camerei mergeau prin sate cu asigurarea scrish a imph-
chtesei eh' nu e silit nimeni la schimbarea Unirii In lege
4nemteascM) ori a Neunirii In Unire4, nimeni nu voia 864
crea.dh. Dach In partile Bistritei se cereà shtenilor sh jure
cele patru puncte, ei treceau in Moldova, precum din par-
tile Sibiiului, unde mai toate satele romanes.ti erau Irnpo-
triva Unirii 5, ori ale Sa.s-Sebesului, lume,a, ingrozith de ivo-
nurile ce umblau, pribegia in Tara-Româneasch6. Dach au-

1 pe langi Sate fi preofi, Stinghe, Istoria besearicei ?cheailor,


I, p. 219.
s Nines, pp. 572-3; Bunea, p. 193 si urm.
s Bunea, pp. 245-6; Apendicete T.
4 Nilles, pp. 574-6; Sate §i preoti, pp. 245-6.
s Bunea, p. 200.
6 ¡bid.

www.dacoromanica.ro
132 ISTORIA BISERICII ROMANIMI

toritatea Incercà sa se amestece, gloatele Indräzniau sh lo-


veasca pe cei ce luau apärarea preotului unit, pus pe fug6.1..

De o Inäbusire cu armele prin militid nu puteò. A fie


vorba : omul birnic era scump pe atuncea, si i se iertau
multe, chiar dacá erà numai un eValah). Catanele furä. In-
cvartirate prin sate numai pentru pazä si oprirea de turbu-
räri nouä. Dar oastea erà cerutà aiurea : dupg mantuirea
räzboiului pentru mostenire, trecurd numai citiva ani de
liniste nesigurà si apoi, la 1756, Incepa asà-numitul rkboiu
de septe ani. Ardealul trebuià potolit cu Incetul, fAcandu-se
si oarecare concesii, nefiind aceasta o vreme potrivitä pentru
asprime.

Cad de Unire se desfäcurä acuma Brasovul si toata Tara


ifarsei, cea mai mare parte din satele Secuimii, care-si luau
antimise dela episcopii de Roman, Sibiiul, cu satele Incunju-
rätoare In frunte Silistea si Räsinarii , Tinu tul Sebesului
Säsesc, pärtile Solnocului si Dobâcei 3, unele phrti hätegane,
In care preotii ascultau de egumenul-VlAdia din Silva, care
mdnästire veche et-à unul din centrele revolutiei religioase 3,,
anume sate din *tile Balgradului, Inräurite, de bunä
seamä., de cälugärii dela Rämeti, In sfarlit granita toga,
si, pe läng4 aim, cele mai multe orase, unde, prin avere
si dibäcie, stäpânian Grecii din Companie. AsigurArile pe
care le dAdur5. In 1750-1 teranii, supt Inräurirea conving-
toare a militiei asezate prin casele lor un fel de drago-
nade austriace In Ardeal, ca acelea pe care le Intrebuintä
Ludovic al XIV-lea, regele Franciei, impotriva calvinilor
sal, aducand, nu convertirea, ci trecerea lor In Germania
nu pot aveà. nicio Insemnätate ; peste putind vreme asà-
zisii Intorsi la Unire Isi fäceau cruce ca groazà la vederea

1 Bunea, passim.
2 Bunea, p. 203.
2 Ibid., p. 217.

www.dacoromanica.ro
INTEMEIAREA EPISCOPIILOR NEUNITE IN ARDEAL 133

la vederea preotului unit si n'ar fi calcat pentru nimic in


lump in biserica legii sprijinite de Carmuire 1.

CAP. III.

intemeiarea episcopiilor neunite In Ardeal si la


Oradea-Mare.

faca dela 1.2 Iulie 1748, pentru a nu pierde Cu totul pentru


catolicism pe Romanii din partile Orazii, Guvernul fusese
silit a le da un episcop unit anume pentru ansii, si fusese
foarte bucuros ca poate gasl pe un Macedonean care pri-
mise dogma romana, pe Meletie Covaciu, care fusese mai
In urmh paroh la Dioszég; pentru a nu se alai crea o die-
ceza unita a Romanilor, Meletie DI facut episcop in par-
tibus, de Teght, andu-i-se numai sarcina de a administra
In aceste locuri 2. Va fi facut si el ca si Klein novitiatul Jai
de calugar la Muncaciu, al eArui episcop 11 si consacra la
4750 2. Se intitula adinii mila lui Dumnezeu si Scaunului
Apostolicescu arhiereu sfintei Biserici Rasaritului Orezi-Mari
si alu Biharu varmedi, Grecilor, Rumanilora si Rusilor, i-
proeiv 4, dar, de fapt, Inca din 1752-3 Orddenii li smulserà
cea tutti mare parte din noua sa dieceza 6 j Sinesie calAtorise
Cu oaste de neamul s5.u, care ajutà s'AA dea un prestigiu
deosebit si o nebiruitä putere de convertire. Comisiunea tri-
intliA de Curte gisi cá numai opt sate mai vreau sA stie de
Melotic. Silintile lui la Viena de a-si Cápala o huna organi-
zare a diecezei rgmasera zgdarnice : Intre ortodoxia cuceri-
toare a Jul Sinesie si Intre bänuitorul si exclusivistul cato-

I Cf. Bunea, pp. 255-6.


2 Cf. Miles. p. 603 qi urm.
8 Ardeleanu, L. c.
8 Studii f i doc., XII, p. 295 no. 1.
6 Ardeleanu, L. c.

www.dacoromanica.ro
134 ISTORIA BISERICII ROMANE§TI

licism al episcopului latin de Oradea-Mare nu se afla loc.


pentru dansul. La moartea lui Meletie, In 1770, Roma nici
nu vol sh-i deà un urmas. Se numl doar, la 5 Novembre
1775, un sufragan roman al singurului episcop ce putea fi
In Orade, cel romano-catolic, i acest sufragan, Moise Dra-
go, sau, fiind neme, Dragosi, din Turda, fost paroh In
orasul uncle avea acum puterea episcopalh, chphth In sfarsit,
la Novembre 1777, situatia nouä de episcop unit al Orhzill;
el fa sfintit de noul episcop ardelean, care venise duph Klein
duph fostul vicariu Aron, Grigore Maior, tanarul teolog-
din anii 1750. Bine (lama& cu venituri,Imparhteasa-i dadis
intinsul i mänosul domeniu al Beiusului episcopia cea
nod ajunse cea mai bogath din cate le aveau Romanii de
once confesiune.

Inch din 175'1, anul renunthrii lui Klein, umblà printre


Romani o scrisoare neiscalita, care-i indemna cearh
episcop neunit, adevarat ortodox. (Din toate satele sh mer-
geli la guvernator i sit rhspundeti eh nu voiti sh aveti
episcop unit», si le se spunea anume eh, dach nu vreau s'a
ajungä eNemtiv, trebuie sh-si cearä un episcop dela Carlovät,
vatra pravoslavniciei celei mai adevhrate. Dach strâng un
galben de fiecare sat si nu merg cu emána goalb, fie si-
gun cà vor izbandl g. Poate ch scrisoarea, care vorbeste de
stäruinti la eusa Imparatuluh, venia. dela Trimesii la Viena
ai neunitilor din Scaunele Sibiiului, Miercurii, Sebesului
Shsesc, Orästiei si Dobrei, cari plecaserh la Impärätie
1749 2.
Deocamdath nu putea vorba de Indestularea unei ce-
reri asa de Indraznete. Dar rhzboiul, greul rdzboiu pe care-I
purta Imphrateasa, fad' minunea de a cAphtà Romanilor
neuniti un VIAdich. Inch din 1759, dupä recomandatia lui

Ardeleanu, i.c.
2 Niles, pp. 601-2; Ardeleanu, t. c., pp. 401-2.
3 Bunea, p. 250.

www.dacoromanica.ro
INTEMEIAREA EPISCOPIILOR NELTNITE IN ARDEAL 135

Kaunitz lnsusi, a marelui ministru austriac, se dadii grija


pastoririi acestor oi ratacite unui pastor de Incredere, care
nu le puteà aduce lnapoi la vechea turma, dar trebuifi sä le
impiedece de a se risipl prin vecini. Aceasta grea misiune
se Incredintd Jui Dionisie Novacovici, episcopul Budei si al
Canapilor Mohaciului, care ajunse astfel, nu Vlädica al Ar-
dealului, ci numai Vladica. In Ardeal 1.

lnstalarea lui Dionisie, caruia nu i se puteà da macar o


resedin, nici atribul venituri, ar mai fi zabovit, daca, din
satele românesti, hotarate a-si padti à legea veche, n'ar fi
ra.E3arit asfintiv de felul lui Visarion Sarai, pe care poporul,
ce ridicase cruci In amintirea lui, la margenea drumurilor
pe uncle trecuse, nu-1- uitase Inca. Astfel preotul- Ioan
Molnar Incepii sz) predice la un balciu, In versuri improvi-
zate Iar peste pu[in, in 4760, conducerca iiuicftrii o lua
un alt preot imbrricat In haine teranesti, ducand cu el
falsa carte linparateascrt apentru alungarea preotilor uniti,
avand in juru-i straji si (turd dAnsul un alaiu potrivit cu
sfintenial. Episcopul cc! nou al unitilor, ales In 1752, fugl
din Sibiiu lnaintea teranilor rasculati, cari-1 amenintara
In Blaj a. Preotul rasculat, Sofronie, aveA fara Indoiala si
el legaturi cu SArbii, si se zicea: evicartis al Stintiei Sale dela
Carlovet? 4. Puterea duliovniceasca a fanaticului, care nu
erit lipsit de oarecare sarlatanie naiva, ajunse asi de mare
In tot Ardealul, hick Curtea trimese, In 4761, pe gene-
ralul Buccow, ca sä faca pace. La 6 April, RomAnii din Sildiu
ii cerurä un episcop, ori macar alipirea bisericeasca a Ar-
dealului la Carlovät, nelndraznind sa pomeneasca numele
Ràmnicurui, care se allá In tara strainá, da Turd», iar
Hurmuzaki, Doc., VII, pp. 49-20, no. xvIll; Fragm., H, p. 459
gi urm.
2 petru Maior. let. bisericeaqa, p. 411 i urm.
8 Sate fi preofi, pp. 252-3. Cf. mai ales Bunea, Petru Paul Aaron,
Blaj, 1902.
4 Studii i doc., IV, pp. 86-7, no. Lxxxu.

www.dacoromanica.ro
136 ISTORIA BISERICIL BOMINE$TI

Inca din 10/2, Mart, .Sofronie stid ca s'a dat voie de viata
In ortodoxie pentru Românii In Ardeal si ca amaicav 60-
rateasa a trimea si un aarhiereu pravoslavnicvi. Cueà insä,
Cu acest prilej, pentru popii pravoslavnici, acele privilegii
care nu se aduceau la lndeplinire pentru preotii uniti, ai
legii pe care o voia si era gata oricand sa o apere imparatia.
Capäta numai asigurarea ca preotii, dändu-si portia dom-
nului de pamânt, ca mai inainte, vor fi scutiti, poate, de
adarea pe cap), si instiintarea ca. Budanul le-a fost dat de
Vladica si trel uie sä.-1 asculte. Cu o proclamatie ultima In
acest sens, cu o audienta la generalul si cu daruri din partea
acestuia, se mântuie cariera acelui care iscdlia acum numai
apopa Sofronie de rit grecesc, neunit, din Zlatna, dupa °ran-
duirea bisericii Ierusalimuluig. Temându-se de urmarile
faptelor sale, el trecii. In Tara-Romaueased, la Ramnic si
apoi la Argesul lui Balomir 3, pe cand anorodul) il astepta
Inch' multa vreme acu dragul 4. La 14 1unie, Dionisie era
prezintat solemn la Brasov, cu militie si ospat, In biserica
Sf. Nicolae, cea lnoita de Imparateasa Rusiei 5.

Inca dela 28 Decembrie 1761 avem o scrisoare catre


acest nou Vladicd din partea lui Grigorie de 11.5.mnic, ur-
masul lui Climent dela 8 Maiu 1749 , care episcop oltean
li zice : apururea Intru aristos frate doritv, li vorbeste de
adatoriia cea fr,ateasca si unirea credintii si a dragostii», de
episcopia sa, dela /mparateasa, asupra aneamului rumanesc
neunit läcuitori Tranzilvanieb, de «bunele tocmiril ce a
facut, si-i trimete doua exemplare dinteo carte cu biogra-
fiile arhiereilor si aImparatilorv sarbi, tiparita la el, In
Rämnic, de alt «frate» sarb, Sinesie din Arad, dusmanul
cel mare al Unirii. Grigorie cere sd i se ierte hirotonisirea
1 Sate 6 preo(i, p. 254 0 urm.
2 Ibid., p. 261, nota 1.
3 Studii li cipe., IV, pp. 93-4, no. L X XXVII.
4 ibid.
i Sate 6 preofi, p. 261.

www.dacoromanica.ro
1NTEMEIAREA ,EPISCOPIILOR NEDNITE IN ARDEAL 137

fiului unui vechiu prieten al shu din Rhsinari si &Mea


astfel asigurarea cà de acum lnainte °data ce Ardealul
are un episcop ortodox el nu se va mai amestecà in hi-
rotonli pe acolo, al chror drept 11 are Dionisie singur 1. In
1763, Grigorie mai stäruie pe langh vecinul shu pentrn un
BalgrAdean care fusese si panh la arhposata intru fericire
Elisavet Petrovna, marea Impäräteash a toatei Rosiiap, Ni-
codim 2, ajuns egumen al Bistritei 3.

Pe acel timp Guvernul, oprind ca groaznice ameninthri


emigrarea peste munti, luà cele mai aspre mäsuri lmpotriva
vechilor tovarhsi ai lui Sofronie, ca protopopul Simion din
Migrad, Invinuit eh a dat de veste apropiata intoarcere
a tulburätorului, cu Tatari. Se Indarj1 prigonirea celor cari
mai aveau leghturi cu Românii de dincoace sau cu chlu-
garii ale cäror mänästiri fuseserd date jos !Ara erutare,
iar el, in cea mai mare parte, aruncati peste botare. Cu
durere si manie cei dela RAmeti spuneau In pisania Mea-
sului lor eä ed'inthi au fost zugrhvit... In zilele lui Matiias
Crai, va leatu 6879 [1486-7]» §i Insemnau pe o carte biseri-
ceasch munteand, pe care stiurd sh o ascundh : acandii au
stricatil necredinciosii mänhstirea dela RAmeti si cea dela
Geoagiu, la ani 1762, in Avgustii 23, inteo zi Shmbdth,
spre perirea lorul 4. La Prislop, la Silva, mAndstire pe care
Petru Pavel Aaron o ajutase si sprijinise OO. In 1759
chiar eand se dAramh chiliile, izgonindu-se chlughrii,
cari fug la Sibiiu, unul din ei 'Auge sfärsitul vestitel
obsti, care dAduse Ardealului pe ce! d'intaiu Mitropolit, si
lnfiereazh in actul Unirii partea lui In adevar däunatoare :
Sil se rAsneascA
De fratii din Tara-Romineaseit
din Tara Moldoveneascit,

1 Studii §i doc., IV, pp. 87-9, no. Lxxxin.


2 lbid., pp. 90-1.
P Sate §i preofi, p. 268, nota 2.
4 Studii §i doc., XIII, pp. 158-9, no. 10.

www.dacoromanica.ro
138 ISTORIA BISERICTI ROMINEgi

frati cari, din nenorocire, nu sant destul de tari ca sa


opreasca asemenea jafuri profane :
Am asteptat sA vie de peste munte,
Fili mei romini, sà ne ajute,
Dar leara lor erà cotropitA,
De Turci i de Greci jAfuiti 1

CAP. IV.

Noua tipografie a Bisericii unite.


Se poruncise ioprirea totalä a cartilor românesti de
slujba. In sfarsit tipografia, gat de mult timp asteptata
pregatitä, se orandul la Blaj, In randul intaiu pentru ca
preotimea unita sa nu mai trebuiasca a alergi la tipari-
turile pline de eresuri si Insufletite de spiritul shismei ale
VIddicilor nostri. La 1747 Inca, tipografla putea sá lucrezer
In manastirea Sf. Troite, si un meter muntean, Dimitrie
Pandovici, dadea In tipar porunca prin care se opriau banii
turcesti a. La 1750 se publica aici (Floarea Adevaruluil,
carte de polemica adunata de Insusi episcopul i calugarii,
din jurul sau, pentru a lovl In dusmanii dogmei i ai Bi-
sericii sale, parând totusi ca propovaduieste numai (pace&
dragostea de obste» 8. La 1753, tot pentru luminarea
credinciosilor, Aaron tiparia un Catehism, care iesia din
nou supt titlul de Inveifeiturei cre§tineascet la 1756, iar in
1757 si latineste, cu dedicatii catre mari dregatori influenti
ai Ardealului. In acelasi an 1753 se dadeà i cea d'intain carte
de slujba, Strastnicul, care nu fusese tiparita inca dincoace
1st. lit. rom. in secolul al XV111-lea, II, pp. 458-64. Pentru dis-
trugerea mAnistirilor, Bunea, o. ult. cit. Pentru a eelor din Plosca
Gioagiu, care aveau i coli, v. Sate fi preoli, p. 274.
2 Studii i doc., XII, p. 46, no. xci.
Bibl. Rom., II, p. in. E pomenitA si in plingerea cAlugArului
din Prislop ; Buciumul, I.

www.dacoromanica.ro
NOCA TIPOGRAFIE A BISKRICIT IMITE 139'

(reeditat la 1773). Liturghiile blajene sant din 1756 (Mil--


01.U, cu adaus, la 1775), iar Molituenicul, lucrat, de un.
fugar din Oltenia, Ioan Ramniceanul, din 1757. Acaftistul
din 1763 (reeditat la 1774), Psaltirea, din 1764 (noult rditie
la 1780), Evanghelia, din 1765 (retiparita la 1776); Polus-
tatrul iese a patra °ara In 1773. 0 ciudata Cazanie cu
litem latine si ortografie ungureasca, tradusa pentru (con-
siliaritan Margareta Tomeian i tiparita de David Birò Pia-
ristul, e din 1769 1 Atanasie Rednic, urmasul, dela 1764, al
lui Aaron, aveà la lndamand pe Sandu Ierimia tipograful
vean si pe Petru Pupovici Ramniceanul. Urmeazul Orolo-
ghiul din '1766 (a cincea editie, 1778), Apostolul din 1767, Ca-
tavasierul din 1769 (retiparit la 1777). Tocmai la capat:
apare Octoihul din 1770. Triodul nu s'a dat.
La 1777 Grigorie Maior, episcop din 1772, publica Arhiera-
ticon, tradus din greceste, (si ujba arhiereascb, Inteo cart idea
de 44 de pagini,noutate Intre ca.rtile de slujba ale Românilor.
Un Sibiian, Petru, lucrà In 1759 la Pdstoriceasca datorie, o en-
ciclica a episcopului, In cuprins lusa de '159 de pagini, pe care
o Intregia, la 1760, el Insu;i, prin Pastoriceasca poslanie san
Dogmatica inväteiturd, razimatä pe cunoasterea unui mare-
numar din cartile slinte i bisericesti, tiparite mai de mult
ale Românilor ; iar Cotore, acum vicarius), prin Cartea,
pastorald din acelasi an. Pe aceasta cale se urmeaza si mai
departe 2, dandu-se la 1761, In latineste si româneste, (Ade-
varata mangaiere) (Epistola consolatoria), iar la 1762, iarasi
In cele dona limbi, o scriere a episcopului despre eSaborul
dela Florentiia), al vechii Uniri din 1439, iar operele luf
Ioan Damaschin privit ca sprijinitor al dogmei catolice
iese la 1763, numai In limba latina. Seria se inchide atunci
niciunul dintre episcopii urmatori nu mai dau asemenea

Cf. Bibl. Rom., 11, pp. 494-2. RetipArire, Buda, 4799.


2 Pentru o inchinare latintt a tipografilor atre episcop, v. Studit
doc., XII, pp. 10-1; Bibl. Rom., II, pp. 153-4.

www.dacoromanica.ro
140 ISTORIA BISERIOII ROMANESTI

opere de teologie si invatOturà lnaltäT, panti la Vlidica Bob,


ln 1784.
Cum se vede, pentru lucrul cartilor liturgice, cu ajutorul
mesterilor de tipogralie dela noi din taril si pe temeiul
facute de Damaschin al Ramnioului, i-a trebuit,
noii Biserici unite nu mai putin de dolikeci de ani, in trei
episcopate ce se urmeazä. Gehl ce pornise Aaron, Intemeie-
torul mAnastirii Sf. Treime, Fd manästirii sale proprii, n.1
scolii de preotie i pentrn popor, al scolilor mai inalte In
1754 2, fit continuat de Rednic i mantuit abià de Grigorie
Maior. Certele ce izbucnirO dupai moartea lui Aaron, cand
unii yoiau pe Klein, adus Inapoi din Roma, iar altii pe
Major, cu care alesul Rednic avù necontenit de lucru, ne-
Intelegerea vesnica a acestnia al doilea A.tanasiecu cd-
Jugärii-canonici din mandstirea sa, retragerea Jui, silitä.
Guvern, In 1782, rivalitatea Intre Scaunul din Blaj si ce!
din Oradea, uncle nici Dragosi, nici urmasul säu, fostul vi-
cariu ardelean Ignatie Darabant (dela 1788), nu ajutarä nici
la intarirea Unirii, nici la inzestrarea Bisericii unite, care
se feria de once atingere a sbismaticilor din Principate, cu
cArtile trebuitoare slujbei. ['and la ispravirea ocestei
lntregi, clericii ardeleni uniti trebuirà sä se indrepte tot la
obilnuitele tipärituri inuntene, °rick de mutt le-ar fi oprit
Carmuirea. Le intalnim pe acestea tot ma de adesea In bi-
sericile de peste munti, ha chiar mai adesea deck editiile
bläjene incuviintate de Iliadic:1 i cicei mani i cercetate
de aproape,In ce priveste dogma, de teologal care se pristrä. In
preajma episcopilor pana la desflintarea Ordinului Iezuitilor.

Cat priveste pe Novacovici, un episcop ca, el, necunos-


ator de limbl, de tard, de oameni, dezgustat de o situatie
za.re-1 fäceà sä. rezideze Inteo chsutä teräneasca din ROsi-
Searte ritspunsui despre Uhire, hi 4780; Bib/. Rom., II, p.
RO. 431.
2 1st. lit. rom., II, p. 69.

www.dacoromanica.ro
NOUA TIPOGRAFIE A BISKRICII UNITS 141

nari 1, ad primeasch jignirile lui Aron unitul i sd-si auda,


fiind Sdrb, Raf, porecle ca acelea de rap i tratoiu) ; un Otfl
bdtrin i bolnav, lipsit de autoritate, Ingrozit de balul moral
al unui cler ce se tined de b5.tdi i petreceri, si de furia ce
faced sd se ciocneascd necontenit neunitii shi, cari-i cereau
scutul, i unitii, pe cari din porunca Guvernului erà dator
sa-i crute, 85.-i curteneascd i linguseascd, n'avei rAgaz
nici bani, niei voie, i nici priceperea 86 lucreze cdrti. Se-
cretariul säu cel d'intdiu a fost Vasile Miroliub, SArb care stià
romaneste, i aducei cdrtile din Ramnic, desi nu le platid 2;
urmasul lui e acum Brasoveanul Dimitrie Eustatievici.
E fiul preotului Eustatie dela Brasov a, scriitor, crescut in
Chiev, In cea mai stricta ortodoxie, traducdtorul tIndrep-
tdrii pAchtosuluil, care se tipdri cu cheltuiala episcopului de
Timisoara, i pentru credinciosii din dieceza aceluia, la lasi ;
avem dela acest harnic prelucrätor o sumä de lucrdri de ca-
racter religios i moral, «Economia lui Florin cel mare), o
parte din Analele lui Baronius, thlmäcite de preotul braso-
veau Stefan, «Izvoadele pentru lucruri de obste si de chilin,
In scrisori de multe chipuril. E si alcAtuitorul unei gra-
matice romanesti, ceru t5. de Constantin Mavrocordat, Do mnul
muntean ; e apoi indemndtorul unui Rada Tempea, unui Rada
Duma si altor daschli si carturari bisericesti ai Brasovului.
A stat toed via ta lui In cele mai stranse leghturi cu Rusia,
In care el Inv5.tase scoala lui Petru Movild, (Academia Mc-
ghild-Zoborostiandl, 1 cu Tara-Rom5.neascd, de unde vor fi
intrat slobode toate cartile Vedem pe daschlul din Bal-
grad, Ion, mergAnd peste hotar, dupä cdrti, la Munteni, In
17635, pe preotul Isaia din Apoldul-Mi, fdcand acelasi drum
pentru acelasi scop, pe tipograful Dimitrie Ldc5.tus, un Ar-
delean, viind din Bucuresti cu Evanghelii, Molitvenice, Ca-
V. Neamul romdnesc in Ardeal ;I Tura-Ungureascd, p. 1.81.
2 Studii 6 doc.,1V, p.91, no. Lxxx.v.
3 V. Bra§ovul 6 Rominii, tabla.
1st., lit., rom., II, p. 271 i urm.; Brapeul i Romdnii, p. 318.
6 Studii f i doc., IV, pp. 93-4, no. Lxxxint.

www.dacoromanica.ro
142 ISTORIA BISERICII ROMANISTI

tavasiere, Ceasloave, ha chiar cu exemplare din noua editie


româneascA a lui Simion de Tesalonic, pentru desfacere
Cu toate cá Sarbit dela Carlovit si cei dela Arad rivniau
Incti la Biserica neunita din Ardeal, viind episcopii lor 'Ana
la Hälmagiu pentru a smoml, cu toate cä impartiau antimise
ale e vicariusului» lor Sofronie 2, care se atli. in 1769 Una
Busii ce intraserá in Bucuresti ,si mai träl inc6 paná dupá
4774 8,Ardealul l'Amase alipit, in ceia ce priveste pe Ne-
uniti, de episcopia. sárbeascá. a Budei, i, dupä moartea lui
Dionisie Novacovici, alt Sárb, Ghedeon Nichitici, Juä, la
1783, si grija satelor ardelene ce se tineau de ortodoxie
bunä parte dintre preoti, i acel din Migrad 4, se
sfintesc i supt acesta in Tara-Románeascä. i supt el, ca
pana atunci, supt lnaintasul säu, bisericile intrebuintau
mai departe cártile iesite de supt teasctuile din Ramnic,
Bucuresti si Iasi.

l'Ana la inceperea unei ere nona in viata bisericeascá a


Románilor, cátre sfärsitul veacului, prin miscarea de indrep-
tare a Putnenilor, prin marea miscare de inoire a Paisie-
nilor, prin mantuitoarea ráspändire a ideilor din scoala ar-
deleand, aceste cärti reprezintä partea cea mai intere-
sana dm cele ce se cuprind in viata deosebitelor Biserici
ce au in seama lor grija duhovniceascá a neamului.

1 Sate i preofi, p. 267 qi nota 2.


2 lbid., p. 274 ti urm.
Gen. Cant., pp. 460, 477; Hermann, 1. c., p. 257 i urm.; Sate fi
preofi, pp. 282-3.
Studii #i doc., %HL p. 33.

www.dacoromanica.ro
PAR TEA A VI-a.
=..
BISERICA DIN PRINCIPATE
IN

ERA RXZBOAIELOR RUSO-TURCESTI.

www.dacoromanica.ro
CAP. 1.

Biserica munteana in epoca Mitropolitului Grigorie.

In ce priveste Biserica principatului muntean, ea nu se


dezvoltä in alta privintà decat in a publicatiilor. In Bucu-
resti, Mitropolitul Neofit, care a scris un tratat despre mi-
ruire catre Constantin-Vodd Mavrocordat si a redactat vizi-
tatiile sale pastorale din 1746-7, ultima In grecestel,
mantuie In liniste pastoria i lata ca urmas al sau pe alt
Grec, Filaret 2. Numai la 28 Iulie 1760, un Roman, Gri-
gorie, fost eclesiarh al Mitropoliei i episcop al Mirelor (In
1740), iea Scaunul Ungrovlahiei, om fara multa cärtu-
rarie, del instalase la scoala greceasca impreuna cu Da-
ponte 3, dar cuminte i evlavios 4. Avù si o parte in viata po-
litica a terii, dar numai ca membru tara Insemnatate al
Divanurilor, fie cá se ducd. In Rusia ca cererile boierimii
clerului, In 1770, ori ca mergea in Ardeal sa ceará a se
trimete lnapoi la tata' lor beizadelele fugare 5. Era un om
de moravuri bune si simple : Ii placeau cronicile i, spune

Bis. ort., II-III, XIV, p. 654 si urm.; 748 si urm.; Papadopulos-


Kerameus, gap. Bi6X., IV, p. 89.
2 Rev. teol., EI, p. 373 ; Bis. ort., XV, pp. 263-1.
5 Erbiceanu, Cron. greci, p. 143.
4 Sulzer, III, p. 500: cein ungelehrter, sehr alter, aber ehrwùrdiger
Prälatc.
5 VAcArescu, in Papiu, Temar, II, p. 288; Hurmuzaki, Doc., VII, pp.
3434, no. 200: Fragmente, V, p. 446 0. urm.

www.dacoromanica.ro
146 ISTORIA BISERICII ROMANESTI

la 1785, eclisiarhul &Mi, da masa, In loe de vorbe, poftiii


cetaniez 1
Inceputä. Inteun räzboiu, armuirea lui Grigorie se luan-
tuie in altul. La sese ceasuri de seara din 18 Septembre
1.787 2, el se stänge, si, in ziva de 9 Octombre, Cozma de
Buzäu, arhiereu de moda veche 3, 11 iei locul, prin alegere
si cu obisnuita Intdrire din partea Patriarhului de Constan-
tinopol. In cursul unui al treilea räzboiu, Cozma moare, la
12-3 Septembre 1792 4: si, la 23 din aceiasi lung, Filaret,
de Mire 8, apoi de 11.5.mnic, vicariu al Ungrovlahiei In 47756,
om sfânt, care cereä lumii sh cânte acatavasii si irmoase,
iarti nu cântece curvesti si drAcestiv 7, Grec, trece In locul
lui,inläturänd pe ucenicul lui Grigorie, Grigorie al Sidei,
In ImprejurArile obisnuite 8.
Stätù abià un an; primise In Oltenia cu toata cinstea pe
generalul austriac Enzenberg, ca sd-ii räzbune cA Mavro-
gheni, Domnul de acelasi neam cu dánsul, cgruia Turcii li
däduserd tara pe mänä In acesti ani de primejdie pentru std-
pánirea lor la Dundre, ti luase cu sila prea multi bani, si-1
surghiunise la Craiova e. Bänuit de Domnul, foarte crediticios
Turcilor, pe care-1 capad. Principatul muntean la Inceputul
anului 1.793, Alexandru Moruzi, Filaret al II-lea demisioneaza
In Septembre 1793, fäcänd loe I ui Dosofteiu Filitis din Ianina,
fost egumen In Bucuresti, la mänästirea Sf. loan 1°, si episcop,

I 1st. lit. rom., I. p. 522 si nota 3.


2 Melchisedec, in Rev. p. ist., arch. f i /ii., vol. V, pp. 148-9; Bueiu-
mul, I, p. 144.
8 La Buzlu dela 4 Septembre 4764, dupA ce fusese protosingbel la
Mitropolie; Cipariu, Acte i Fragmente, p. 226 §i urm.; Cond. Sfantd,
p. 239 gi urm.
4 18t. lit. rom., II, pp. 370-1.
5 Cond. sfeintd, pp. 225-6.
8 Sulzer, III, pp. 499-501; Cond. Sfdntcl, p. 229.
7 Bibl. Rom., II, p. 177, no. 355.
8 V. articolul mieu despre dansul, in Conv, lit. pe 1901.
9 1st, lit. rom., II, p. 370.
l0 Cipariu, l. c. ; Cond. Sfdnici, p. 219.

www.dacoromanica.ro
BISERICA. MUNTEAITÀ IN EPOCA MITROPOLIT. GRIGOIME 147

(lela 11 Octombre 1787, In eparhia Buzaului, ales la 11


Octombre, si lOsand acestuia o mare datorie I.
0 rudä a lui Dosofteiu, care serie numai greceste, In toate
scrisorile lui, Costandie, li urmase la Buzgu B. Cum vom vedei,
prin Partenie de Minnie, si a treia dieceza a Terii-Roma-
inesti o avea la aceasth data un Grec.

Ramnicul pastrase insO mai bine panA atunci datina Vladi-


cilor români, la cari tinea boierimea olteana. Mid Climent Isi
Mgt carja, prin actul de aparetesis» din 8 Maiu 1749, pentra
n se face schivnicul Cozma, ucenicul sä.u, deci alt cleric
din scoala lui Damaschin, Grigorie, egumenul Coziei, viito-
rul Nlitropolit, fiu al lui Gheorghitä, Socoteanu , li ieä. locul B.
A fost, nu numai un bun Roman, scriind numai rom5.-
neste si bucuros sä deà neamului sOu cat mai multe all'
pe care sd le lnteleagd, dar si unul dintre cei din urma
arhierei cari Incercarà, luptand impotriva Grecilor, a cdror
putere se mAria necontenit In conducerea Domniei, dacl un
In carmuirea terii, sä. dea Bisericii rolul politic pe care-I
avuse odinioarl. Supt Constan tin Racovitä., Roman numai
en numele, el se intelese pentru o actiune de opozitie cu
bdtranii boieri de tard Constantin Dudescu si Barbu VOcA-
reseu si, In fruntea boierilor Craiovei, el merse cu para 0111
Ja Adrianopol. Grigorie smulse astfel lui Racovità concesii
lntinse : gonirea epitropului Domniei, Postelnicul Geanet,
si a altor sfdtuitori nesuferiti boierimii romanesti, trimeterea
Ja Constantinopol, fie si In locul, ce ingOduià mare Inraurire,
de capuchehaie, a vestitului Stavarachi, cumnatul lui Geanet ;
numirea a doi boieri români pe langl acest reprezintant al
Domnului si despArtirea intre Vistieria terii si a Domnului,
care trebuia sd conziste numai din vAmi, ocne si un vAr-
sdmant de 3.000 de pungi pe an.

I 1st. lit. rom., II, p. 371.


2 La 18 Octombre ; acelea§i izvoare.
3 Istoria eparchiei Ildmnicului, p. 141.

www.dacoromanica.ro
148 ISTORIA BISERICII ROMINESTI

In acelasi timp, se prevedeä i scoaterea Mitropolitului


Filaret, ca unul ce erò. sträin se imitau deci ImprejurArile
moldovenesti din 1750, i punerea In loe a lui Grigorie
insusi. O solie, alcátuità din Mihai Cantacuzino, viitorut
Ban, general rus si scriitor, si din epitropul mändstirii
spitalului Sf. Pantelimon, Sand u Bucsänescu, merse la Ariria-
noriol ca sä roage de intoarcere pe päräsii Domniei 1. CAncl
Irisa Racovitd, sprijinit pe puterea Jai Constantin Branco-
veanu Spatarul, cäpätä dela Turci trimeterea In fiare a lui
Bucsdnescu, ramas capuchehaie pe Iiinga Poarth, si firman
pentru prinderea i surgunirea la Famagusta Ciprului a
Vächrestilor 2, G-rigorie ;Mi sa sufere pentru fapta sa in-
drttzneatä, pe care de acum inainte niciun episcop nu er&
s'o mai Incerce. La 23 August 1755 11 vedem scriind egu-
menului de Hurez, alt boier, cu sulletul tot as:à de räz-
boinic, Dionisie 13alkescu, pentru a-i spune easteapta
si nadäjduieste dinu zi in zi mäntuirea) si a se rugA de a
interventie, (di boiarii, cu preotii, cu negutdtoriip, pe lana
Domn, Divanul säu i Brancoveanu In deosebi, ca srt Iie
iertat, i s5. poatd (veril la locul saui, fie i pltitind Inca
odatä cat i s'a luat i dänd chizesi pe rugAtori pentru
scoaterea lui din cine stie ce mänästire de surgun ; de
acumu Innainte), adauge el, cu cerbicia infrântd, anu voru
mai fi ceale ce ati fosta pänä acurim de spre partea noastra,
ci vomu fi cu totulusi ton alu Märiei Sale credinclosa si
Cu dreptate13.
ScApAnd din aceastä urgie, Grigorie se Ingrijeste numai
de lucrurile eparhiei si de facerea bisericilor. Mihail, egu-
men de Cozia, nepotul lui Teodosie Mitropolitul, prefkuse
la 1737 biserica din 1681 a acestuia ; negustori din Sibila
Inoiserl Inca dela 1747 biserica Maicii Domnului din BAnanio
alti negustori ardeleni Ricura mai tArziu, cu ajutorul lui Gri-

Gen. Gant., p. 124 ti urm.


2 Ibid.
8 Stud i doc., XIV, pp. XXIX-XXX.

www.dacoromanica.ro
RISERICA BtUNTEANi IN EPOCA MITROPOLIT. GRIGORIE 149

gorie, acum mazil, biserica Tuturor Sfintilor (1762-4), si


acesta singur zidise din temelie la 1750-1, stralucitul paraclis
al episcopiei,cand biserica episcopala chiar o l'Acuse din nou,
In bun stil de tara, ce nu se mai poate recunoaste acum, in
zidirea nouä din vreme a lui Voda Stirbei, inaintasul si parin-
tele sau duhovnicesc, Climent, care e si ctitorul bolnitei. Gri-
gorie prefacù in episcopie, reparând-o fara indoiala, biserica
Sf. Dumitru din Craiova, azi inlacuita prin alta, biserica In
.care aseza resedinta sa l. Bolnav si bätran, el *aseste de
buna. voie Scaunul sau, la 21 Maiu 1764 Insà. tot inteo
Domnie a lui Constantin Racovita, si fijad asa de putin
obosit si nedestoinic, incat la 26 Iulie 1770 fi' pus de Ma-
noli-Voda. Gianl 2 Mitropolit al Ungrovlahiei, in locul celuilalt
Grigorie, care trecuse inca dela inceput de partea Rusilor si
se AA fugar, ca si al Buzdului, Cozma 3 Fata de Grecii din
Bucuresti, cari aclamau pe Muscali, Grigorie, reprezintand
politica romaneasca a Oltenilor, primia mai bine, supt un
Domn ce fusese boier al Craiovei, stäpAnirea turceasca. Fugl
odata cu Domnul ski la sfarsitul anului, dar nu trebuie sa
uitam ca puterea lui Manoli-Voda timi in judetele oltene
si pana in Octombre 1771. Acela ce, adapostit in schitul
de munte al Saracinestilor, era. numit une ori aladica
Saracinescul), putii sa iscaleasca de aici inainte g proin Mi-
tropolit). Murind la 28 Decembre 1777, noaptea, el fil in-
mormântat In tinda Episcopiei, inteo vreme când carja o
linea un arhiereu de insemnatatea lui Chesarie 4
Tot un continuator al scolii lui Damaschin, Partenie,
eclisiarhul lui Grigorie in zilele grele de prigonire, tradu-
cator al Liturghiei Sf. lacov, din greceste 5, si al Slujbei
1 Istoricul eparhiei Rdmnicului, p. 443. Pentru celelalte, v. In,.
.scriptii, H.
2 Cf. Cipariu, Acte §i fragmente, p. 226 §i urm.
a Condica Sfintd, pp. 179-80, 192-3 ;cf. G. Lahovari, in Conv. lit.,
XXVI, pp. 4068-74.
4 Bis. ort., XXVIII, p. 1446.
E lbid, XXVI, p. 221.

www.dacoromanica.ro
150 ISTORIA BISERICII ROMANESTI

Sf. Nicodim, Partenie egumenul dela Tismana, birul pe cei


din Cozia si Bistrita si se alese episcop in 4764 1. El nu
mai traia in 1770 2, cand sa spune 3 d. Grigorie n'a putut
fi hirotonisit indata, din cauza fuga lui Cozma de Buzäu si
a mortii lui Partenie.

CAP. II.
Noua epoca de tipärituri rornaneti : episcopul
Chesarie de Ramnic.
Chesarie, noul episcop, fi' pus de Rusi dupä incheiarea
Domniei lui Manoli Gianl. Desl unui frate al sha i se zicea,
Halepliu, State Halepliu 4, Chesarie e numit (Rom'ànull,
de catre Daponte, cunosatorul cel mai bun al intregului
cler contemporan. Invätase la Bucuresti, In ,scoala gre-
ceasca, pe atunci conclusa de Alexandru Turnavitul, adeca
Tarnoveanul, Grec din Bulgaria (-1- 4761) 2, si- se calugari
la Mitropolie, ramaind pe Muga Mitropolitul Filaret Micha-
litzi, Zantiotul, lar apoi pe Janga Grigorie al II-lea 2. Ajunse
protosinghel, apoi arhimandrit, intovärasl pe Grigorie in ea-
Litoria de inchinare la Petersburg, si, d upa o lungd vacanta
a Scaunului ramnicean, ajunse vicariu, prin vointa Rusilor,
Ja Ramnic, la 26 Decembre 1771 1, iar episcop de rapt nu-
mai la 26 Decembre 1773, multamitä tot lui Rumfentov,
generalisimul imparatesc 2. Cunoscator de greceste, latineste,
1 lstoricul eparhiei Ramnicului, p. 146.
2 Cf. ibid., pp. 448-9.
8 Cipariu, 1. c.
4 D. Petrescu, frate al prefectului Politiei din Bucure§ti, mi-a co-
municat ca d-sa, ruda a lui Chesarie, are actele familiei §i cit in loa
de Stan e a se ceti : State.
5 Erbiceanu, Cron. Greci, p. xxvii.
e .Ibid., p. 144.
7 Cf. Bis. ort., XV, pp. 263, 602.
8 Cond. S'anta% pp. 194-5.

www.dacoromanica.ro
EPISCOPUL CHESARIE DE RIMNIC '151

frantuzeste, bun cuvantator, autor al unei scrieri despre


rttzboiul In care fusese amestecat? cartea ar fi fost para-
frazatä de dascalul-calugar iesean Ambrosie Pamperis1 ;
tiparitor de carti a dat la Venetia o editie a lui Grigore
Dialogul, tradus in apla de Daponte2; miluitor cu 150 de
pungi al tuturor saracilor, e o figura in adevär luminoasa,
avea dreptate acel simplu negustor care-i pomenik la
inceputul anului 1780, moartea in Bucuresti, cu aceste cu-
vinte : (Cat va sta Tara-Rum[à]neasca, arhiereu ca Cliesarie
va mai dobandb 3. Marele tiparitor din Ramnic dada
un asà de puternic avant cultural episcopiei sale, Inca furl
siliti sa.-1 urmeze i cei doi Greci cari-1 mostenira prin vointa
lui -Alexandra Ipsilanti si a lui Mihai-Voda Sutu, Filaret,
fost de Miralichia (Mart 1780), si Nectarie Moraitul, fost ar-
mandrit al acestuia (Octombre 1792) 4.

Ìn acest timp, teascurile din Ramnic si Bucuresti se in-


tree and la lumina noua editii din cartile de slujba.
Intäiu se lucreaza numai la Minnie, multämita lui Grigorie
Socoteaau. Preotul Constantin Atanasievici, tipograful cu-
noscut din zilele lui Climent, si apoi urmasul sau, Cons-
tantin Mihailovici preotul, dau din non Antologhiul ('1752;
reeditat apoi de Partenie la 1766), Catavasieriul (1753),
Ceaslovul (1753), Liturghiile (1.759; editie noua, supt Par-
tenie, la 1767) ; ilfolitvenicul (1758; ed. 2-a, 1768), Octoihul
(1763), Psaltirea (1754; retipärita la 1764, atotti in stihuri,
pentru mai lesne cetitoriului si inteleagerea deplinal), Triodul
(1761), iar Penticostariul numai in 1767. Pe MO acestea,

1 lst, lit. rom., I, p. 525.


2 Posed un exemplar din aceastA rarisiml carte (1780). Prefata cu-
prinde laude pentru Chesarie.
FurnIcA, Din istoria comerfului la Romani, Bucure§ti, 4908, p.
105 i urm. De acolo 'se vede ci o sorA a lui Chesarie eri sotia lui
erhan Oteteli§anu.
4 Greci erau, la BuzAd, cei doi Filitis, dela mutara lui Cozma In
Scaunul metropolitan.

www.dacoromanica.ro
152 ISTORIA BISERICII ROMANE$TI

lasandu-se multele aslujbe» de sfinti ce asteptau netiptirite 2,


se tiparl In româneste, pentru Intaiasi data, duph tipäritura
slavona din vremea Branco veanului, Slujba Sf. Grigorie
Decapolitul, ale chrui moaste se VIstrau la Bistrita, si deci
slujba sfantului de hram lncepA a se face romaneste acolo ;
o Slujba a Sf. Nicodim de Tismana se cladù pentru acelasi
scop la 1767, de episcopul Partenie, care fusese egumen
acolo g. 0 gramatich slavona din 1755 nu e retipärirea celei
a lui Antim, ci o carte nouh, comandath de Patriarhul
sa.rb din Carlovdt, precum acelasi Patriarh si Sinesie al
Aradului publica la Ramnic in 1761 o aPravilä de rugh-
ciunil, In limba lor, cu un cuprins curat national, dandu-se
numai Vieti de-ale sfintilor, crailor si printilor s'arbesti,
intre cari e si Maxim Mitropolitul Terii-Românesti 3. Toate
aceste lucrari ale lui Grigorie si ale urmasului shu roman
Partenie au fost date la lumina cu a diorthosirea) Hureze-
nilor Lavrintie si Rafail, acesta un viitor egumen al md-
nhstirii sale, stramutati pentru acest lucru la Episcopie, si,
la urmh, supt ingrijirea unui Than, unui Grigorie, ucenicul
episcopului.
Mitropolitul Filaret Michalitzi nu O., mult timp, nimio
romanesc din tipografia bucuresteanä. Ba chiar Intalnim o
Psaltire slavona pe care i-o lucreazh un nou meter tipograf,
«Barbu Bucuresteanull, In 1754, si o editie a doua din Slujba
greceasch a Sf. Visarion, pentru mangstirea lui din Larisa, zisa
Duscu, de care tineau la noi Nucetul si biserica Banului
din Buzau, editie plätità de Insusi Mitropolitul si de fratele
shu, S. atrarul loan 4. Dach la 1756 se publica la Bucuresti Psal-

i Ale Sf. Nifon de Cilicia, Sc. Vasile ce! Nou, Sf. Saya, Sf. Efrem
Sirul; v. 1st. lit, rel., p. 218.
2 E cartea din a1763, a lui Partenie, care a slujit apoi lui stefan
din 1839 ca Ed redacteze Viata Sfantului; v. mai sus, I, p. 44, nota 1,
unde e a se indreptA astfel.
8 V. qi. Studiti ,,Ii doc., IV, p. 88; Mangra, Slujba sfinfirii bisericii,
Arad, 4905; Bibl. _Rom., H, p. 157, no. 327.
4 Cf. Lesviodax, p. 465; Sludil o doc., III, p. 85 s't urm.

www.dacoromanica.ro
EPISCOPIJL CHES %RIK DE RAMNIC 153

tirea romd.neascd, meritul e a lui Cozma, viitorul episcop de


Buzdu i Mitropolit, care tipAreste si la Buzdu Psaltirea din
1767 si Catavasieriul din 1768 , iar lucrarea in 1759 a Mo-
litvenicului se face de cdtre Grigorie al Mirelor si de un Neofit,
dintre cari cel d'intaiu erá eclesiarh al Mitropoliei ; ei si
pastreazd opt parale din cele 40, deci un leu intreg,care
erau pretul cd.rtii 1 In 1760 inceped Mitropolia lui Grigorie
Insusi.

Bdtrdnul boier Constantin Dudescu, ocrotitorul lui Da-


ponte si una din cdpeteniile miscdrii din 1754 impotriva
Grecilor, indeamnä la cea d'intaiu publicare, plAtith de un
Bulgar lije, oaia tirlei cei crestinesti a Ohredeiv, a Vietilor
de pustnici, Lafsaicon-ul lui Eraclid de Capadocia, tradus
odatd, cu cheltuiala lui Ioan de Hurez, in Mamie, de un
Polon ce fusese dascAl la Brasov, inainte de 1700, Alexandru
cevà mai tarziu in Moldova, de Pahomie al Romanului
poate 3. Thlmdcirea a fost fácutd, data aceasta, de un Teo-
filact Clucer de Arie, care, in 1759, iscAlise la Iasi, ca fost
Logofät de Vistierie, brosura a Despre lemnul Crucii) si pe
care fostul Eau stapAn, Scarlat-Vodd Ghica-1 chemase In
Tara-Romaneascd.

incep acum tipdriturile bucurestene ale lui Iordachi


Stoicovici tipograful, cu Evanghelia din chiar acest an 1760.
Apoi, tocmai in 1764, cdr,ti de slujbd, un Apostol (editii
nouä, 1774, 1784), un Molitvenic, foarte putin rdspAndite,
se dau la Mitropolie, supt Mitropolitul romAn ; un Ceas-

1 Bis. Ort., XXIII, p. 128.


2 Bianu, in Col. 1. Traian, 4882, p. 599 §i urm.; 1st. lit. rom.. I, p.
434; Bev. Rom., II, pp. 448-20; Bis. Ort. pe 1887, pp. 103-5: lst. lit.
pp. 218-9. El a tradus din nou Penticostarita, In 4694, i Psaltirea,
An 1697, dar lucrArile lui n'au fost tipArite.
8 1st, lit. rel., p. 218 si nota 6.
4 BIN. Boni., II, p. 162, n-le 335, 337.

www.dacoromanica.ro
L54 ISTORIA BISERICII ROMANESTI
4

lot) poartä data de 1767 (ed. a 2-a, 1778), un Penticostariu


aceia de 1768 (ed. nouh 1780, 1782) ; Octoihul bucurestean
e numai din 1774, Evanghelia, dia 1775, Psaltirea, din acelasi
an (ed. nou'd 1780), Antologhion, din 1777, iar Liturghiile
din 1780 si Catavasieriul din 1781. Se db. in 1.779 si Slujba
Sf. Dimitrie din Basarabov, ale cgrui moaste fuseserg aduse
la Mitropolie, in 1774, de Rusi. Nu cunoastom Gazania
lui Grigorie, publicata in 1763 ', dar ea trebuie BA fie
tot cea din 1768, si deci numai o reeditare a Cazaniei
Inuntene obisnuite , apärutà intaiu supt Mihai Racovitd,
desi alte asemenea Evanghelii cu Invdtbauri, undo anterioare
anului 1700ca a lui Stefan ieromonahul din Cozia, 1.688 2-
se aflau in manuscript.

Grecii isi tdcuserà, cu banii Patriarhiei de Ierusalim, OA


tipografie, ea neamului ortodox al GrecilorD, '13copato.w, care
da, la 1767, o nouä editie din alarturisirea Ortodoxtb a
lui Petru Movild, iar la 1768 o Aaacncalfce xpicrtuvoct
greco-turceascA, catehism pentru Rdsarit.
Aici erau mesteri si ediorthositori grech). Literele fusese
aduse de Domn, Scarlat Ghica, din eTara FranceascAD, deci
din A.pus. Tot in 1768, acesti straini dau Inca °data brosura
din 4728 a lui Hrisant, despre eSuperioritatea Sf. Mormdrib,
adlugind hrisovul slavon al lui Nicolae Mavrocordat, pentru
darea de mile catre Ierusalim. Sind se incheie in sfarsit
cu un Comentariu la Gramatica lui Gazi (1768), ca o Tale-
gerev din Psaltire de acelasi ierodia,con Neofit, si cu invg-
tatura ortodox4, a lui Meletie Pigas, despre care se spune
lush' cä s'a tipArit la Mitropolie, unde noul Domn, Grigore
Ghica, stramu tase deci aceastä slovA a Grecilor.

Rdzboiul ruso-turc opri, apoi, tiphriturile, si Slujba Sf,


Alexandra de Constantinopol, pe care Alexandru-Voda,

1 Bis. Ort., XI, p 7.


2 Bibl. Acad. Rom., mss. 2319, 2672; cf. 1st. lit. rel., p. 219.

www.dacoromanica.ro
EPIS OPCL CHESARIE DE RAMNIC 155

fiul lui Scarlat Ghica, o gatise de tipar, a trebuit sa fie


lucrata la Venetia, in 1771, de fratii Glykys, vestiti prin
tiparu! lor, cheltuiala flind a lui Ienachi Vacarescu poetul,
care nu era in zadar dikaiophylax al BiseTicii celei Mari
din Tarigrad si care a facut i daruri mänastirii Duscu
din Luisa
La Ramnic, Chesarie incepe a tiparl la 1776, dand un
Octoih. E o simplä retiparire, precum e si Triodul din
1777 (reeditat la 1786), Ceaslovul din 1779 si cel din 1781,
Psaltirea din acelasi an 1779 (reeditath la 1784), Cazania
din 1781, cu care el isi faceà numai datoria de a inzestra
elerul din eparhia sa cu cartile de slujIbä trebuincioase,
acelasi timp cand Mitropolia (ladea altele, dupa aceleali
eizvoadeD mai vechi, pentru preotimea de peste Olt. Filaret
urmasul sau, care-I imita, desì Grec , in toate, asa
precum Partenie imitase pe Grigorie S000teanul, da apoi
un nou Triod i un Motitvenic la 1782, un nou Acaftist,
la 1784, nn al doilea Ceaslov din aceasta epoca, la 1784,
un Catavasieriu, o Evanghetie la aceiasi data. Penticostariul
se publica de catre acelasi Filaret la 1784-5, iar Liturghdle
la '1787, cánd iese inca o aSlujba.b, a Sf. Stelian. Era vorba
de un Orologhiu Mare, care se lucra la 17822, §i o a doua
Cazanie vazii lamina dupa mantuirea razboiului celui nou
Supt Chesarie ca si supt Filaret, dela '1778 pana la 1780,
dupa o intelegere cu Mitropolia i Episcopia din Buzan
care trebuiau sa-si imparta lucrul se dada bisericilor
romanesti, care le primira cu o nespush multamire, (lela un
capat la altul al teritoriului cuprins de ele, Mineiele, Vietile
Sfintilor cu slujba lor. Aceasta mare opera, talmacila, .nu
din slavoneste, ci din greceste , se razima pe manus-
criptele lui Damaschin. Chesarie, care, inca de pe cand era
Studii 6 doc., 111, l. ult. C.
2 1st. lit. rom., II, p. 372.
8 Bid., p. 373.

www.dacoromanica.ro
15(3 ISTORIA BISERICIT ROBINNESTI

la Bacuresti, ca eclesiarh al Mitropoliei, almacise « futre-


bdrile si rdspansurilev lui Simion de Tesalonic, tipdrite la
1763, lncepii dela capht prefacerea Mineielor dupd acea
forma greceasca autenticd, si cm.erlem cd tot el a si dus opera
la capdt, Cu toate cä in titlul volumelor aphrute su pt Fi-
laret dela April inainte , el Isi atribuie anevointa si
talmdeireal. Grigorie Mitropolitul ar ti ajutat si el, apune
Filaret insusi, dar, de sigur, mai mult revázand, decat in
adevar cheltuind mund pentru destivarsirea scrieriI edrtilor
bisericesti. C:lerici invatati, ca Grigorie Ramniceanul, episcop
Sidis, ca Iosif, acesta ucenic al lui Chesarie, eclisiarhul
dela Ramnic, trebuie sd-si fi avut si ei partea lor In tra-
ducere, ca si In buna ingrijire a unui tipar, din nenorocire
lipsit si de slove netede si de teascuri bune 1.

In vremea cand aceste tipdrituri se perandau la Ramnic.


Mitropolitul Cozma publica numai un Octoih (1792), lar lui
Filaret, ajuns in Scaunul bucurestean, nu-i era dat sa poatd
lucra in tipografia din nou oranduità dedil Catavasieriul
din 1793. Adevaral si puternicd viatd avh insd aceastd
tipografie metropolitand supt Dosofteiu Filitis. In seurtul
timp de patru ani de zile, supt numele arhiereului, dar, de
fapt, cu priceperea si prin munca acelui Grigorie Ramni-
ceanul, cdruia i s'ar fi cuvenit de sigur Scaunul episcopal,
pe care Grecii 11 impiedecard de a-1 chiíta, apdrurd «sese
randuril de carti religioase si liturgice, si anume,precum
apune acest autor al Prefetei la Triodul din 1798, cel din urmd
din sir, (Molitveanice, Ceasoslove, Psaltiri mari (1796),
Liturghii (1797), Pravoslavnica Invdtáturd si Triodul). Urn A,
la 1800, Cazania bucuresteand a lui Dosofteiu, zish ca si
acea din Migrad, veche acum de peste o sutd de ani si
alcdtuità in altd erh. de puternicd lnraurire greceasch. :
Chiriacodromion, precum Mol itvenicului celui nou din
1808 i s'a zis, ca si pe vremea Brancoveanului, cEuholo-

1 V. 0 Scriitori bisericegi, in An. Ac. Rom., XXVIII, p. 15 ;si urm

www.dacoromanica.ro
MINAREA DI NOIRE A aLUGiRILOR DIN PIITNA 157

ghiva. Din vremea acestui Mitropolit, care 16sa pe Romani


et' lucreze supt numele lui cgrtile lor românesti, avem o
nouà editie a Slujbei Sf. Dimitrie din Basarabov, la care se
adauga cu acest prilej in& una, tradusa dup6. loan Cariotil,
polemistul religios din veacul al XV1I-lea, Viata Sf. loan
Romanul, eacolutiaD lui, precum i, pentru intaia oat% in
Principatul muntean, Viata Sf. Ioan dela Suceava, patronul
Mitropoliei moldovenesti. Odatä cu venirea Rusilor, se mantul
pastoria lui Dosofteiu, care, cum vom vedek inseamna)
se inteimplä, BA insemne, prin ivirea din mijlocul clerului
nostru sau prin cobotarea in mijlocul lui, a unor perso-
nalitdti exceptionale sau distinse, i aliceva decat ravna
pentru tiparirea din nou si rAspandirea tot mai largä, in
tot mai multe sate, a dirtilor de pe care preotul umil al
teranilor cetià cuvânt dumnezeiesc si cuvant de laudd a
lui Dumnezeu in auzul i cu intelegerea multimii celei
mari a credinci-osilor.

CAP. III.

Miparea de inoire bisericeasca a alugärilor din Putna.

In cursul acestei jumAtAti a doua din veacul al XVIII-lea,


Putnenii lac in Moldova ceia ce Ràmnicenii izbutiserti a
face in Tara-Romdneasc5, i Mitropolitul Iacov calauzeste
pe acesti Moldoveni asà. precum Chesarie c5.1Anzise pe 01-
tenii lui. Constantin Mavrocordat, care si panä atunci aju-
tase i poruncise chiar aducerea in Moldova a cartilor ro-
manesti tipärite peste Milcov, luà masuri strasnice pentrit
cultivarea clerului säu. Biserica dela Curtea domneasca
din Iasi se prefacit in scoalä pentru preotimea din toga
tara, scoal de voie ori de nevoie, cu preotul Invdtrttor
In amvon i cu ciohodarul la usà. Cronicarul contemporau
Ienachi liogAlniceanu, care, cam slab cArturar, pare sti se

www.dacoromanica.ro
I58 ISTORIA BISERIOrf RONANESTI

4 speriat tot asi de mult ca si bietii preoti cu suman si


opinci, de prin cele mai depArtate si singurateee sate ale
muntelui, zugräveste astfel aceastä scoalä a Märiei Sale :
(Alai dedese porund, de strangei toti preotii, diaconii ora-
sului la biserica Curtii, si, dupà ce-i bhgau dimineata in
bisericA, pund ciuhodari la usä si nu läsi nici pre unul
sä iasri afar* puindit-le un preot ce-1 avegt Maria Sa in-
vätat la carte greeeasc5, si româneascA 1, de se sua. In am-
von de le ceta dupä cum se cade a sti fiestecare preot
oränduiala Bisericii si a Botezului si a Ispovedaniei. De
care foarte se spb.riese preotii, si care nu prea sta carte,
se apucà de invätà de al doile carte ; mAcar ca dedese
rnare poronc6 11litropolitului si episcopilor sä cerceteze pre
cei ce vord sk se preoteascä sau sä se diaconeasck si Ed
vadä a, de vor stl darul deplin, si asà sa le dee dual
preotiei si ulu diaconiei 2)
Prin porunca sa din 1742, Constantin-Vcdä, inoind scu-
tirea de diíri a clerului intreg, orândua ca toti preotii
A se infätiseze la episcop, pentru ca in patruzeci de zile
sä invete neapitrata cunostintä a eintelesului tainei biseri-
cesti», ca once candidat de preotie sa fie intAiu eispitib
de arhiereu asupra pregAtirii sale si BA inainteze pe rand
pAnä la vrednicia de preot ; cälugärii nu vor mai umbli
pe drumuri, si ei nu vor puteà fi primiti deal de Nitro-
polit a.
Masuri bine venite si pe care le intregi Grigore Alexandra
Ghica-Vodä, reformatorul pe atatea terenuri, care hotäri,
la 15 Iulie 1764, ea nu se vor mai face preoti färä numrtr,
cA mita va aduce dupà sine caterisirea, ca once numire
de preot va fi precedatä de o cercetare a cunostintelor can-

1 Pentru situatia preotilor dela ebiserica ca mare de spre Gospod @I


biserica de spre Gospojdas in 1762, y. Erbiceanu, Mitr. Mold., op. 28-9.
2 Letopisite, III, p. 213.
3 Cron. Rom., II, p. 25 si urm. Nona scutire §i. carte de diaconie, p.
74 §i urm., p. 90.

www.dacoromanica.ro
MIWAREA DE MOIRE A CILUOIRILOR DIN PUTNA 159

didatului, cd nu se vor mai face biserici fdrd socoteald,


pentru trufia unuia si a altuia, cari, negandindu-se la starea
aldcasuluil adevdrat, care e sufietul, clAdesc abiserici si
paraclisuri proaste), Ricand astfel ca altele vechi sa rdmaie
in pustiu si ruind, cd se vor rdspinge prinosurile intere-
sate sau aducdtoare de gälceavä ale celor rhi, jertfele lui
Cain 1. AceIasi Domn orandul la 1765 numirea de proto-
popi destoinici la fiecare Tinut, aca rgi cerceteze, atat pentru
preoti ce se vorti aria pe la Tinuturi, catu si bisericile, si
sd lndrepteze toate, cate vort1 fi trebuintd de Indreptat12.
Preotii buni se cuvine Insä a fi Wile tratati de dreggtori :
ASA-i pui sa saddv, porunceste el ispravnicului, acinstindu-i
dupre cum se cuvinev, pentru a se ridica prestigiul 'de-
rului inaintea locuitorilor 3; pand si anagnostii, cetefii, vor
fi scutiti de bir, si toti membrii clerului nu vor mai avea
sä gazduiasch pe nimeni in sib'. ; lumea va fi silità a merge
Ja bisericd.

1r-A Nichifor, Mitropolitul grec, cu tipograful sdu din


Thasos, purator de nume slavizat, Duca Sotiriovici, pornise
tipdrituri moldovenesti, in care pe incetul pätrundeâ si
limba româneascd. Lucrate de Ardeleanul loan Simionovici,
de Grigore Stanovici si de Sandul din Bucuresti, cdrtile,
numai romanesti, ale lui Iacov, traduse in cea mai mare
parte ade pre elenie), poate cu Intrebuintarea tipdriturilor
muntene, se insirä dela 1752 pand la sfarsitul pdstoriei
marelui Putnean. Atunci cand Vodd Ioan Callimachi Cam-
pulungeanul, care avea langd (Jamul pe un frate Mitropolit
de Salonic, dela April 17454, Gavriil, grecizat intru
diva prin lunga lui petrecere in Constantinopol, pe Mg&
Joan, care fusese multd vreme Mare-Dragoman al Portii,
starn1 un conflict cu Iacov, Mudcä acesta nu voià sd se
1 Melchisedec, Cron. Ihqilor, I, op. 279-88.
2 lbid., p. 293 s'i urm.
3 kid., p. 295 si urm.
4 Documentele Callimachi, I, p. 399 0 urm.

www.dacoromanica.ro
160 ISTORIA BISERICII ROMANqTI

plece la inoirea vacdritului, odatä, inläturat cu blestem


arhieresc, i aduse In Scaunul Moldovei, la 20 Fehruar
17601, pe acest Gavriil 2_ tipärirea cartilor romanesti
meazä. Un Leon Gheuca, Mitropolit dela 1786, un Iacov
Stamati, nepotul lui Pahomie de Roman 3, grit i ei harnici
tipäritori, In mdsurd mai mare (leal Grecii din Scaunul
muntean.

Supt ingrijirea unui Evloghie, dascAl la scoala slavona


din Iasi si unul dintre cei din urmä reprezintanti ai vechii
slavonesti stdpAnitoare, se adurà un Antologhion, un
Apostol (1756), un Catavasieriu (1778), un Ceaslov (1763;
a 2-a editie, 1777), o Evan ghelie (1762), o Liturghie (1759),
impänatä., cum marturiseste si Prefata, cu multe cuvinte
slavone, nu ing, din apricina de mândrie3, ci pentru
Liturghia anu este Cazanie sau istorie..., ci tocma
dumnezäesti si de Duhula SfAntu suflate cuvinte3, un Mo-
litvenic (1764), patru Psaltiri (1752, 1757, 1766, 1782), ti-
piirite i pentru folosul scolilor de curänd intemeiate 4, si
dup6, socotinta lui Iacov 5, ca si dupti, a lui Kritias, Marele
Eclesiarh al Bisericii constantinopolitane,scoli pe care Mi-
tropolitul le Inzestrà 1 cu un Bucvariu, cu cel d'intdiu
alfabet-carte de cetire, care poartà data de 1755. Se re-
tiparl Penticostariul muntean si se prefacii din elineste
Slujba Tarnosaniei. Cum se vede ing, cärti asà de neap5.-
rate ca Octoihul i T riodul, ca Min cele trebuira impru-
mutate si mai departe tot dela Munteni, 'pana te, in sfArsit,
Leon Gheuca dädù la 1786 cel d'intaiu Octoih moldove-

inscriplii, II, p. 176, no. 471.


2 Doc. Callimachi ; I, p. cxnt i urm., &t'A lenachi KogAlniceanur
I. c., pp. 241-2 Erbiceanu, Mitr. Mold., p. 40; Cron. Rufilor, H, p. 135,
3 Dupl Melchisedec, Cron. Rom.
4 Erbiceanu, Mitr. Mold., 44; cf. 13)c. Callimachi, 1, tabla ; Urica-,
riul, III, p. 13 si urm.
6 Uricariul, 1, pp. 67-74.

www.dacoromanica.ro
M'INCA 'DE CiRTURARI A CiLUGiRILOR PIITNENI 161

nesc 1. Vietile Sfintilor fuseserA traduse de Evloghie, din


porunca lui lacov, la 1758 incA, dar volumele, frumos cali-
grafiate de Gheorghe, fiul lui Evloghie, nu vAzurA niciodatl
lumina 2. Sjefan Bosie, un boierinas cucernic, adAusese, la
1751, o (Adunare de rugAciuniv, motive culese din Psal-
tire de vechiul Patriarh constantinopolitan Ghenadie Scho-
larios.
Mai tArziu, cAtre sfAritul veacului, dupà Gheuca, pe
vremea Incerchrilor de amestec grecesc si rusesc pe care
le vom cunoaste indatA mai de aproape, pe vremea rAz-
boiului ruso-turc, precum si supt Iacov Stamate se adaugA
Psaltirea din 1.790, Ermologhiul, cartea de cAntdri, din 1792,
si al doilea Catavasieriu, din vremea ocupatiei lui Potem-
chin, si, in sfArsit, cArtile lui lacov Insusi : Liturghia din
4794 si Psaltirea din 1802.

CAP. IV.

Nunca de cärturari a diugarilor putneni.


Cum se vede, miscarea pornitA de Iacov nu tinii decAt
supt cel d'intAiu urmas al sAu. DupA ce pArAsi cArja ar-
hiereascA, fostul Mitropolit se adApostise la Putna, unde i
se fAgAduiserA de Domnie cele mai mari inlesniri 8. GAsi pe
egumenul Cal istru stApAnind o veche cladire pe care o
aflase aproape in rtliM, dar care se ridicase pe Incetul
Cu cheltuiala Mitropolitului, care-si (puse toatA agonisita)
pentru a Mari zidurile si turnurile, a cumpAri odoare si
icoane, fAcAndu-se astfel al doilea ctitor, ceia ce-i dAdt1
dreptul de a strAmutâ in pridvor oasele pArintilor sal,
6 Pentru unul tradus la 4768-9, supt Grigorie-VodA Callimachi de
e Andrei dascAlul, Bra§ovans, v. Cernica, p. 14, no. 91.
2 Dan, Putna, pp. 81-2.
3 V. Doc. Callimachi, /, pp. 427-9, no. 29.

www.dacoromanica.ro
162 ISTORIA BISERICII ROMANErI

dintre 6,ari tatal fusese Ingropat intaiu la Radauti, si de


gatl Ïui Insusi loc, de odihnd acolo : supt lespedea
frumos sapata, dupa modelul vechilor pietre domnesti, i
se coborl trupul? din care viata se desfacuse pe Incetul, la
1.5 Maiu 1778, dupa ce Iacov fusese cateva zile, In rasa aspra
a schivnicilor, parintele Eftimie 1. Yntr'unul din mormintele
alaturate, in al lui Stefan-cel-Mare Insusi, acest .evlavios
bun arhiereu, care simtia numai foarte putin pentru in-
delungatul trecut de lupte i suferinti ale neamului, vd-
zuse scormonindu-se de oamenii Carmuirii, In zilele cAnd
el pdstoria Moldova, si scotandu-se pietre scumpe i mar-
gdrita.re, ce slujirà apoi, din porunca. lui care nu lndraz-
neste tusk in scrisoare, a numl pe a mortul acelav pentru
a face cununi la sfinti. Nu numai cu acest prilej clerul
romaneso al epocei, cel moldovenesc mai ales, dovedia ca
nu poate sa yard si dincolo de margenile chemarii sale
strict religioase i cä privià. Biserica lui Hristos ca una
singurd, pe care neamurile n'au voie s'o schimbe, nici
macar sa o InrAureasca, ea având un rost mai inalt
obarsie neashmanat mai sfantd. Cana ispravnicul scotocii
in morminte ca sa vadd ce au putut ascunde cdlugarii
ocupati la reparatie, Mitropolitul se gandià numai la ce
lucrare noud de giuvaiergiu s'ar puteà face pentru sfintii
fO.ra de moarte din margdritarele ramase In neagra cent*
omeneasca, albe cum e credinta cea adevarata, din pietrele
ce Astrau dupd trei veacuri de Intunerec aceiasi flack&
pe c,a.re In once Imprejurari credinciosul crestin o Os-
treaza pentru Dumnezeirea careia sirnte bucurie a i se
jertfi 2
Putnenii se temuserd ca marele lor ocrotitor, lnoitorul
bisericii i chiliilor, are de gaud sa faca din mAndstire un
mitoc al Mitropoliei ; temerea lor aduse poate
Cu blestem, din partea tuturor arhiereilor moldoveni, dat6
1 Dan, Putna, p. 40: cf. 1st. lit. rom., I, pp. 533-5.
Dan, o. c., pp. 46-7.

www.dacoromanica.ro
.MUNCL DE .CIRTIMARI A CiLlIGIRILOR PUTNENI 163

la 5 lanuar 1756 Inca, prin care se opria once supunere


a ditoriei lui Stefan-cel-Mare catre once autoritate 1. La
1757 se dhdù egumenului privilegiul de a purta genun-
cheriu sau nabedernita, cruce la gat, mitra si carja, ca arhie-
reii, privilegiu care s'a respectat i pana astazi 3,- precum
se cuvine celui ce stä in fruntea unei astfel de manastiri,
ce (din ceput s'au cinstit a sa numl cea mai intái, cap tu-
turor manastirilor pamântului Moldovii, sangurä de sine
stapanitoare, nicairP supusk 3. Cand, in 1762, Iacov
In chip trainic sfilasul la Putna, cu totul ispravita, avand
pe egumenul numit de dansul la toate poruncile lui, el
Incerca, In sfarsit, sä faca din mänästire, asà de bine asigu-
rata si asa de mult cinstita, si un nou focar de cultura
bisericeasca 4.
Supt Calistru ca i supt Venedict, supt A.ntonie i Pahomie,
urmas,u1 sau earecare munca de carturari se simte la
Putna. Pe Muga lucrari indoielnice sau ma putin Insem-
nate 435. notaria tusa Slujba Sf. Onofreiu, prefacuta din
Blavoneste, din a Trifoliul slovenescl, de egumenul (manas-
tioareiv cu acest hram a lui Stefan-Voda Petriceicu, lana
.Siretiu, Mitrofan, la 1764 6, trebuie sä se dea valoarea cu-
wenita operei lui Vartolomeiu Mazareanu, ucenicul Mitropo-
litului Antonie, egumen dela 1757 inainte, cu Intreruperi,
ard-s1 faceà diata la 1-iu lanuar 1779, dar care a raposat numai
tarziu dupd. aceia. Erà un canoscator bun de slavoneste, un
worbitor ales si bogat, care ni-a läsat o foarte frumoasa
lauda a lui tefan-cel-Mare, rostitä in ziva obisnuita a po-
meninii 7; era un harnic gospodar si un indrknet unel-
1 Dan, Butna, p., 96.
2 lbid.
8 Uricariul, XIV, pp. 179-80.
4 Dan, .o. c., p. 98.
5 lbid., p. 99, no. 142; p. 424; Doc. Callimachi, I, p. 451, no. 76.
Lip6datu, Manuscrisele dela Bisericani pi Bc4ca ; din Bis. Ort.,
4906, p. 18.
1st. lit. rom., I, la sfirpit.

www.dacoromanica.ro
164 ISTORIL BISKRICII ROMINEM

titor politic. Il vedem mergand si el in Rusia Tarului, cu


Calistrat si cu un chlugár dela SihAstrie, la 1757, când
d'Ata dreptul de a purtà semnele deosebitoare ale unui
arhimandrit 1 ; se intoarse cu odäjdii, prapuri, icoane si cu
multe carti vechi slavone si noud rusesti, pe care Vartolo-
rneiu aved de gdnd sä le traducä. Ajuns egumen de Solea,
el Mea o a doua cdlätorie ruseascd, pe vremea Impäratesei
Ecaterina, impreunä si cu egumenul Moldovitei, care inceped
si el sa se uite spre Rasara, Venedict 2. Fdceau parte din
solia de inchinare a terii, care mai cuprinded, din Moldova,
pe episcopul Husilor, Inochentie Putneanul, fost dichiu la 11.5.-
dauti 3, care läsä in loc pe episcopul de Roman, Leon 4,, iar
din Tara-Romdneascä. pe Mitropolitul Grigorie. Ca un scriitor
de chemare ce erà, Mdzareanu a ldsat o scurtà povestire a
acestui drum al sha, in care se incrucisá cu un tänguitor
al suferintelor sale pentru ortodoxie, parohul dela San.-
Micldusul Banatului, Mihai Popovici, care, dupà ce vhzù pa-
late, grddini, Musee, Curte imphrdteascd in toatä strAlucirea
ei, se intoarse acasd, cu siguranta O ImpdrAteasa Ecaterina
nu va ldsi niediri sä piará pravoslavia 6. Dupd cuvântdri
solemne si privelisti frumoase, dupd inchinarea la moastele
din Petera Chievului, care inlocuià acum pentru multi
Romdni, mai ales din Moldova, Locurile Sfinte ale Ierusa-
limului, cei doi egumeni si episcopul de Hui se intoarserd
In tara incdrcati de darurile amaicei) 601-Mese, de Cär,
Muirea crestind a careia ar fi fost buni-bucurosi. Dupd intoar-
cerea din Rusia acestei (malee) milostive, Vartolomeiu fii nu-

1 Uricariul, XIV, 1. c.
2 pe atunci mAnIstirile din Bucovina se treziau toate la o noui
viatit. Dragomirna l'A ridicati din ruine la 4762; Doc. Callimachi, 1,
p. 456, no. 93; cf. p. 460, n-rele 440, 442. Cf. l'i Ipolit Vorobchievici,
Sfdnta meindstire Dragomirna, Suceava, 1908.
3 Melchisedec, Cron. 11.witor, I, pp. 225-6.
4 Arch. rom., I, pp. 454-2: 20 Novembre 4769.
5 Cilltoriile lui s'au tipkrit in Tribuna poporulut din Arad pe 4901,
§i de acolo in bro§urS.

www.dacoromanica.ro
NUNCA DE DARTURARI A CiLUG/RILOR PUTNENI 465

mit ilndreptator al gcoalelor domnesti, episcopesti i manasti-


resti a' Moldoveiv, si el Insusi tima scoala de preoti, un fel
de mic seminariu putnean, In mandstire, avánd si un dascal
de psaltichie tocmai din Patmos, pe calugarul Barion 1.
Vartolomeiu Mazareanu a dat si o suma de traducen i din
ruseste pentru literatura profana: Calendare, leatopisete,
ha chiar traducen i din greceste ale Fabulelor lui Esop
unor eapoftegmeN a dat o bogata forma Merara condicilor de
manastire ; a prescris cronici moldovenesti, a cuprins, poate,
lii cuvântari i dialoguri icoana Moldovei decazute, prin lene,
dezbinare, trufie 2 A talmacit carti pentru schivnici, catre
viata carora, supt Inraurirea noului curent rusesc, pornit
de Dimitrie din Rostov, era aplecat si el ca si mai toti
calugarii carturari ai Moldovei : astfel, Leastvifa, dupa In-
demnul egumenului Bisericanilor, Varlaamsupt Misail de
Bisericani se tradusera si Invecfciturile 1111 Doroteiu Sta-
retul, ale eavveiv Dorofteiu, chiar In acea veche manastire
de munca pe terenul cultural ; e Ordnduiala chipului
celui mare ingeresc, Invdicitura dulce sau livada infloritit,
Crinii Tarinei, foarte mult cetita ; In sfársit calugärul put-
nean a voit sa creasca numarul cartilor de slujba, tradu-
cand, dupa aizvoade moschicestil, Pavecernicul, Canonu/
la pavecernitd, Plânsul Nascatoarei de Dumnezeuv, Pa-
Paraclisul Sf. Petru i Pavel, pentru hramul
Solcai, Liturghia arhiereascd 8 Trebnicul lui Petru Movila,
aadech randuiala pentru izbavirea celor neputinciosi

Urecbil, in An. Ac. Rom., X, p. 183 i urm.; ed. lui Miron Costin
de acelasi, I, pp. 684-5 ; acelasi, /gorja Romdnilor, I, p. 945, nota 1
«cf. S. Fi. Manan, in Revista politicd din Suceava, 1889, no. 7. Manan a
dat si o editie a Condicei Solcài, serial de Vartolomeiu (Suceava, 1902).
2 Afarl de Cuvintul pentru tefan-cel-Mare in Arch. rom.,1
alte scrieri de aceastA naturl, in Arch. soc. t. i lit. din kifi, IV, p.
.327 s't urm. Cf. 1st. lit. rom., I, p. 537 i urm. Dar acestea ar puteit
fie si ale boierului IonicA TAutu din 4821, supt Inunde cAruia a si
fost lipiria una din ele intr'unul din ziarele muntene dela 1848.
V. si Melcbisedec, Cron. Huqilor, I, p. 311.

www.dacoromanica.ro
166 =ORLA BISERICII BOXANEST/

viforarea i nasalnicia de duburile cele necuratel., vechea


carte de molitve din 1646 a marelui arhiemu
Putnenii erau insa, din cauza Mitropolitului lacov, scos
Cu silnicie prefacuta de catre noul Mitropolit Gavriil,
relatii intru catva dusmanesti cu Scaunul din /asi. Dar acolo
erà singura tipografte, caci la o inviere a tipografiei din
Radauti, al cara material fusese stramutat tocmai do Iacov
la Iasi, nu se gändii simeni, si cu atk mai putin episcoput
Dosofteiu Herescul. fiu de boierinas, deprins a lasä, viata sä
se scurgä lin si dela care n'a ramas nimic deck un turn de do-
pote, fara proportii i fara valoare arhitectonica, la resedinta
lui radauteanä. Erà lipsa de intelegere, neputinta unei
conlucrari intre Mitropolie i manastirile de sus, in care se
trezise iaräi, urmand mirara Rusilor, viata calugareasca, si
dintre care Putna adäpostià pe Mitropolitul Iacov, Solca ave&
pe Mazareanu, Moldovita pe tovarasul de misiune al acestuia,
Sänt'Onufrie pe alt egumen scriitor, iar Dragomirna, dreasa
la 1762 de Filip Catargiu 2, adapostik din Septembre 1763,
In locul celor doi-trei calugdri de tara ai egumenului Teo fan,
pe cei seized i patru de frati hotärâti la avia.ta obsteascav,
la rugaciunea, la gospodaria, dar mai ales la lucrul impreuna
pentru cultura, supt calduzirea unui nou oaspete de peste
Nistru, Paisie Veliciovschi 8,, care venià lusa, cu cei mai
multi dintre dânsii, din Atos si din Tara-Româ.neasca, unde
stätuse un timp in schitul Varzaresti, de ranga hotarul
Moldo vei 4.

Acest Rus din Pultava, fiu de protopop, ucenic al rolii


din Chiev, la care invata si Eustatievici Brasoveanul, viitorui
inspector al scolilor romänesti neunite, plecase din manas-
V. Dan, Putna) p. 160 si_ urm.; iar mai ales lista definitivd din
Upddatu, 1. c4 p. 48 i urm.
V. mai sus. p. 164.
3 Uricariul, IX, facsimile al isctiliturii sale.
4 tirile despre Paisie, din eAdunarea cuvintelor celor pentru ascul-
tares, Neamt, 1817, Prefata.

www.dacoromanica.ro
iNCEPUTUL LITERATURII TEOLOGICE LA ROMANI 167

tirea sa de frica Polonilor prigonitori In ajunul chderii


Regatului lor, supt pretextul tocmai al acestor vraibi con-
fesionale intárziate, si se Intorsese la Pecersca, noul Loc
Sfaat al ortodoxiei slavo-românesti. Trecánd prin Moldova,
unde ucenicii lui Dimitrie de Rostov i urmasii acestora
erau prea, bucurosi sh primeasch un efrate» din «Tara
Ruseasch, el phtrunse rana la mandstioara Poiana Ma-
rului, din judetul Ramnicului-Sdrat, unde gásl un staret
de neamul sdu, aspru schivnic dupä. InvAthturile Patriar-
hului Silivestru de Antiohia 1, pe Vasilie, cel d'intaiu In-
temeietor de «lhcas pentru viata comunhD, de ob§tejitie
calughreascä si autor al traducerii lui Nil dela Sorsca, cetire
placuth shimonahilor i foarte rhspandith deci si al antrebh-
toarelor räspunsuri adunate din Sfa'.nta Scripturb. Limba
ro mâneasca o deprinse Paisie stand aici laolaltá cu harnicii
evlaviosii supusi ai phrintelui Vasilie. Petrecii apoi la Atoe,
In mAnhstirea Pantocratorului, fIcAnd linguri si lnvtitand
greceste. La Atoe, In schitul Sf. Ilie si la Simopetra, se
deshvars1 el si In cunoasterea limbii elinesti, la ucenicul sau
ieromonahul muntean Macarie, scolar al lui Turnavitu, ca
Grigorie, ca i Chesarie, ca si marele dascal Manase Eliade,
lumina lnvataturii grecesti a timpului, mirean toata viata
lui, dar avand necontenite leghturi cu cei mai mari si mai
vestiti clerici ti timpului 3.

CAP. V.
inceputul literaturii teologice la Romftni.
Pe atunci un Inceput de literatura teologicci, tradush in-
taiu din slavoneste, dar Indath din greceste, de-a dreptul, dela
1 V mai sus.
2 Iorga, Manuscriptele maneistirii Cernica din (Bis. Ort.) pe 1902,
p. 6, no. 42; p. 42, no. 50 : Ghighiu i Argel, pp. 23-4, no. 6.
3 Cf. Ist. lit. rom. cu Scrisori de boieri olteni i cu Scrlitori

www.dacoromanica.ro
168 ISTORIA BISERICII ROMANESTi

izvorul insusi, se injghebase in terile noastre. Pe cAnd, la


Bucuresti, doar preotul Radu dela Treisfetitele traducei pe
Antihristul rusesc din 1703 2, pe cdnd cetitorii de carti re-
ligioase cb.patau dela dascAlul de slavoneste Staico Dioptra
saü Oglinda lui Filip Solitariul a, Oltenii incepuser6., supt
Indemnui lui Damaschin, care avei gata si Talcul Evan-
sheliilor de Teolilact al Bulgariei s. Un Mihalcea Logoftitul
-de tain6., care-si zicei Litterati in loe de Litteratus, pe
latineste, porra tot acolo randul ctalmAcirilor de pe grecie) :
fusese la capuchehaielacul românesc din Constantinopol,
impreuna cu Iorga Buicliul, autorul ziarului Campaniei In
111or6a 4, pAnA pe vremea lui Stefan-Voda Cantacuzino si a
lui Nicolae Mavrocordat, i, °data Cu intrarea celor cinci
judete In sapanire germanA, veni de se asezd acolo. Orn
evlavios, el cheltui o parte din economiile sale pentru a
mol pe la 1726 schitul valcean Tarea, metoh al Titireciu-
lui, flcut pe la 1680 de un calugtir grec din Tricala, Dio-
nisie. Dup5. intoarcerea Olteniei la Principatul muntean,
Mihalcea e imbrAtisat, pentru invätatura i priceperea sa,
de Constantin-Voda Mavrocordat, care-i dá, ea' traducA Co-
moara lui Damaschin Studitul, de Salonic, de Sol un, lucrare
pe care o sbarseste In 1747, addugindu-i i alte epte cu-
vinte de suflet folositoare si un Tá.lc la aTatAl NostruD.
Logolltul dada si almAcirea Cuvintelor lui Efrem Sirul,
dupà editia venetiana din 1720 5, iar la 1729 el Incercase
chiar o lucrare de compilatie, din deosebite acgrti
festi i duhovnicestil, celinesti, grecesti i arApesti), pe
care o intitula poetic : eMänunchiu de florb sau Chita (lo-
rilor, inchinând-o episcopului de RAmnic, Inochentie 5.

Cernica, p. 24, no. 174.


V. D. Rousso, Studiibizantino-romdne, Bucure§ti, 1907, p.9 i urm.
3 LApddatu, Damaschin, p. 18.
V. Cron. Muntene, din (Ami. Ac. Rom.* pe 1899 (XXI).
5 V. i Ghighiu pi Argeg, p. 57, no. 17; ms. din 1781.
6 Llpèclatu, Bisericani i Ralea, p. 35 §.1 urm. V. 9*1 Uricariu/, VII,
p. 20.

www.dacoromanica.ro
INCEPUTUL ITTERATUHII TEOLOGICE LA ROLAN' 169

Tiparituri teologice romanesti incep intaiu in Tara-Ro-


maneas* unde Mitropolia da la lumina o nota editie
din Inveifeitura bisericeascd a lui Antim, mai mult o cir-
culara pe inteles pentru preoti in Moldova se tiparise
pentru acelasi scop, la 1732, (Invatäturi preotesti despre
Tainel1, iar la Ramnic se publica la 1740 Preofia, cu da-
toriile clerului mirean 2. Apoi apar Intrebeirile bogoslovefti
cu reispunsuri, culese din scrierile marelui Atanasie de
Alexandria, pe care le (talcuieste» un necunoscut urmas al
lui Mihalcea, Ianachi, fost al doilea Postelnic, deci, chiar
prin dregatoria pe care o avuse, i Inca supt Domni
asa de invatati ca Mavrocordatii, un bun cunoscator al
litobii grecesti vechi si nota. Se poate ca acelasi Ianache
sa fi prefacut In románete, duph cererea Mitropolitului
Neofit Cretanul, cuvantarile omiletice, vestitele (Cazanii de
praznuire) ale predicatorului grecesc mai nour .dela fax-
§itul veacului al XVII-lea, Ilie Miniatul s. Apoi pana la
1750 nu se mai dä aici decät o noud editie a ePravoslav-
nicei Marturisiriv, la 1745, si alta a (Margaritarelor», in
anul urmator.

Acum leenii, supt Mitropolitul Iacov, Incep si ei cu lu-


.crari de teologie. Se da. la 1.751 (Sinopsis adeca adunarea
.a celorn drepte tainii,, cu canoane i altele ce trebuie da
taina duhovnicieiv, carte care, de alminterea, se mai publi-
case, dincolo de Milcov, i poate chiar In Iasi, la 1747. (Adu-
nare de multe invattituriv, din 1757 4, e insä o lucrare nota,

Bibl. .Rom., 11, p. 48, no. 206.


2 Cf. §i lnvataturile pentru ispovedanie ale Mitropolitului Grigorie,
1761; Bis. ort., XI, p. 7. Pentru o Invajatura arliiereasai din Iasi,
4771, y. Bibl. Rom., II, p. 197. A treia editie din circulara lui Antim,
In Bucuresti, 1774; Capetele de porunca ale aceluia.si, ibid., 1775.
8 Cf. si 1st, lit. rom., I. p. 45, nota 1; p. 429.
4 Pretinsa editie din 1753 e o greseall a lui V. Popp, p. 79; se
apune in titlu c4 s'a tipArit supt Scarlat-VodA Ghica, i acesta nu domnii
In 1753.

www.dacoromanica.ro
170 ISTORIA EISERICIL ROMANEgI

opera a lui Iacov lnsusi, care declard el a ealcAttlit dina


multe Scripturi» anima cereascil floare, adecd -cdrtulie),
pentru folosul preotilor, ca qi mai vechea Sinopsis. Tot la
1.757, predicatorul Nicolae Mauroeides isi dd in original, aici,
la Iasi, aMreaja apostolilorD, UsocrroXocov 86)mov. §tim c6
Teofilact, fostul Logofdt de Vistierie, a dat o cArticicd (cl--
spre Lemnul Sfintei Cruci, si aceasta tahndcità din greceste
de-a dreptul, de al doilea boierinas cunoscdtor al limbii eli-
nesti. Indreptarea pacatosului cu duhulu blandeylorii, dip
1765, e un manuscript slavon al lui Vichentie Ioanovici,
fost episcop de Arad, trimes spre publicare (le Pavel Ne-
nado vici, Patriarhul de Carlo vdt.
Dar aceastd tipäriturd Indemng pe Mitropolitul Gavriil s&
porunceasca a se face din greceste o noud traducere ro-
mdneascd a cartii, pe care o intituleazd, spre a se deosebt
de cealaltä, andreptarea phditosiloru, adeca invdtatura.
cdtrà celu ce sa pocdieste, cumii sa.' cade sd se ispovea-
duiasch) ; Evloghie daschlul iscaleste numai ca diorthositoriu.
Numai In 1771, prin sarguinta acelui Toma al doilea Lo-
gofdt, Toma Cara, din care Rusii, cari ocupau Moldova,
ar fi vrut sa." facd legislatorul acestei teri 1, se lucrâ o.
(Alcdtuire inauria), traducere a cdrtii Evreului convertit
Samuil Rabbi, care scrie impotriva iudaismului, Inca o
tälmdcire din grecesee, dupd textul din Lipsca, 1769, Rica
sau ieropolitica lui Vartolomeiu Ma.'zdreanu din ruseste,
dupd o editie dela Pecersca, din 1712, rdmase insd 'si
mai departe in manuscript, cum rdmase si altd traducere,
din 1747, a lui Ghenadie Cozianul 8.

In Minnie apare la 1760 cea d'int'aiu carte de combatere


a Unitilor ardeleni, cari deschiseserd ei rAzboiul prin publi-

1 V. davAtAturd a insu0 stdpinitoarei Iddriri Eeaterinii H edtrit


orinduita epitropie preste aleatuirea ardtdrii a unii noao legluitoare
Condied, almleitd..., care s'ad tAlmdeitd de Thorne 2 Logofett, ; la0,
1773. Cf. 1st, lit. rom., II, pp. 446-7.
2 Y. Ghighiu §i Argef, p. 29 0 urm., no. 49.

www.dacoromanica.ro
iNCEPUTUL LITERATURLI TEOLOGICE LA ROMANI 171

catiile dela Blaj ale lui Aaron 1: « Ca r t e sau lamina Cu dreapte


dovediri pentru Vavilonulu celu, tdinuitu, carele iaste la
Rdmleanb; e tradusd dupd originatul grecesc al lui Nil de
Salonic, fdrd a se ardta prin cine s'a fäcút lucrarea. Che,
sane, viitorul episcop de Rämnic, ischleste lusa ca tradu-
cdtor a doua Prefatd, la cantrebarile si rtispunsurilep lama-
ritoare le dogmà ale lui Simion de Salouic, apdrute la.
Bucurestii In 1765. Traducerea chtii lui Nichifor Theotokisi
Corfiotul ajuns Mitropolit de Cazan, Impotriva lui Camillis
si a Unirii, scrisa duiSä. 1763, apärii numai In cea d'intaiu
jumatate a veacului al XIX-lea 2. Iar Cuvintele lui Nichifor
Theotokis, traduse din porunca lui Filaret la 1793 8, nu
se publicara niciodata.

Macarie, prietenul lui Paisie si fost egumen de Bistrita,


apare ca traducator la 1775 numaif când se da, din ma-
nuscriptele lui, la Bucuresti, volumul de Omilii al vechiu-
lui Macarie Egipteanul, un ascet si acela. Mai lucrase ver-
suri, o bucoavnd, un dictionariu, o gramatic6.4, un (Mic pri-
nos) Fecioarei 6, apoi, poate, o (arte de suflet folositoareD 6, a
traducere a Tálcurilor Psalmilor de Teodoret (1787 1), Ha-
ritovreiton Paradeisos, e Tainica Flordriev si poate (Scara
lui Iacovy 8, Tipieul, cOglinda tainicd a vietii calugdrestb,
«Calist; Viata. lui Dimitrie de Rostov, loan Scdrariul, Sf,
Chiril de Alexandria, Bogoslovia, rálcul Apocalipsului, etc.%.
dar lucrarea de cdpetenie --1- mAntuitä. In 1782 abià a acestui

I V. mai suft.
2 Ghighiu fi Argef, pp. 17-9.
8 Cernica, p. 23, no. 151.
4 1st. lit. Tora., II, p. 275 81 urtu.
5 Ghighiu fi Argeq, p. 58, no.-19.
6 Bisericani f i Rara, pp. 12-3.
7 14. lit. rom., If., p. 391; Bis. ort., XII, p. 673 81 urm ; XVIII, p.-
298 8i. urm., 303 8i. urm., 695 0 urm.
8 cernica, p. 23.
g Studii fi doc., VII, pp. 309-10.

www.dacoromanica.ro
'172 ISTORti BISERICII ROBILBESTI

om Invatat si harnic, patimind Insa de multe ciudatenii,


In traiu, de sigur, ca si In scrisul neobisnuit, In stilul plin
de neasteptate si nelngaduite cuvinte, e traducerea Viefilor
Sfinfilor din greceste, lucrare uriasa, care a vazut tiparul
numai tärziu, dupb." oarecare prefaceri, in Moldo va, tocmai
In tipografia Intemeiata anume mai tarziu de Paisieni, In
randul carora se Inscrisese printre cei d'intaiu. El murl
la o data necunoscuta, lasánd dupa el faima d., atunci cand
Grecii aveau pe un Manase Heliades, el erà a dascalul cel
n'are) pentru Romani 1.

Aceste traducen arata sfarsitul total al influentei slavone


In Tara-Romaneasch : cel din urma destoinic dascal de aceasta
timba fusese stralucitul caligraf preotul Floru, traducatorul
Talcului Psaltirii ; lasa numai ucenici slabi, cum e Cons-
tantin dascalul, cari nu pot ata alaturi cu un Evloghie din
Moldova a. O nouä legatura. Intre slavona inviata, mai ales
pentru cetirea si talmacirea Vietilor Sfintilor, celor vechi si
noi, dintre schivnicii Inchinati numai lui Dumnezeu,si limba
greceasca, acum cultivata, nu de Greci, nici pentru Greci,
si mai putin pentru grecizare, ci pentru largirea si adânci-
rea studiilor de teologie, pentru Inzestrarea Bisericii si Im-
bogatirea literaturii prin carti talmacite rara mijlocire din
aceasta limba, era s'o faca Paisie, ai carui ucenici, (Sloveniv
si Romani, In curand nu mai putin de 350, asobor) fara
*eche, ca numar, ca pregatire, ca evlavie si ca fel de viata
harnic si ideal incepurä Inca dela asezarea Ion In Drago-
mima, la 4763, rostul lar cultural In hotarele Bisericii, care
se largiau tot mai mult.

1 Cernica, p. 24, no. 162; cf. p. 23, no. 156; p. 25, n-le 497-9, 200-1.
2 pentru Floru, v. Cernica, p. 17, no. 115; Ist. lit. rom., I, pp. 421.
457: Melchisedec, In Rev, p. ist., arch. #i fil., vol. IV, p.. 523; Urechi 1.
1st. Ron., I, p. 822.

www.dacoromanica.ro
BISERIOA, DIN BUCOVINA F NOUL GUVERN 173

CAP. VI.

Biserica din Bucovina anexata la Austria


noul Guvern strain.

La sfar§itul rdsboialui ruso-turc din 1768-74, Austria po-


runci trupelor sale Ed Inainteze pe teritoriul moldovenesc,
vecin ca Galitia de curAnd anexatä, la cea d'intaiu Impar-
tire a Poloniei : peste putin, prin conventia din Palamutca
(1776), Turcia cedà, fara ad aibd dreptul ceia ce face din.
aceastd conventie un act nul In dreptul gintilor, tot Tinutul
Cernautului, un numar de-sate -din al Hotinului, ca i Ti-
nutul Sucevei In mare parte §i al Campulungului Intreg.
Se ndscoci un nume pentru noua provincie impardteasca
se Os' potrivit unul slay, necunoscut oficialitatii moldove-
nesti sau poporului roman, Bucovina.
in (Bucovina» era cuprinsä cetatea Sucevei, unde stated
Inca dichiul Mitropoliei, acum Metodie, aratând cd astfel acesta.
era Scaunul arhiepiscopal vechiu i adevdrat, apoi Drago-
mima lui Paisie §i a soborului ; Putna, In care lacov
mai träià Inca; Humorul, ce statea poate tot supt egu-
menia lui Calistrat 1; Voronetul, carmuit de Macarie 2j Sant'
lije, ca alt egumen Macarie 3; Solca lui Mazdreanu, care se
bucurase la Inceputul rdzboiului, crezind ca poate Insemni
acum In fruntea condicelor sale de documente numele (pr.&
blagocestivei Insu§i-stapanitoarei marei Doamnei noastre Im-
peratritii Iecaterini Alexievni, a toatd Rosie §i a diadohului
ei, bine-credincIosului Domn §i mare cniaz Pavel Petrovich) 4,
Sucevita, aproape uitatd. Mdnastirea Todirenilor, din Bur-

1 Doc. Callimachi, I, pp. 464-5.


2 V. Condica meindstirii Voronetta, ed. Sim. Fi. Marian, Suceava 1900,
Ibid., p. 35.
Inceputul la Condica miind stirii Solca, ed. cit.

www.dacoromanica.ro
174 ISTORIA BISERICII ROMANESTi

dujeni, a lui Toader, fratele lui Ieremia Movild, inchinatd


de mult, l'Amase la Moldoya, 1.

La inceput, partea instrdinatd a Moldovei pdstrd vechea


ei alcdtuire bisericeascd, dichiul indeplinind í functii epis-
copale, fdrä a fi impiedecat de niméni, iar grija arhiereascd
asupra targurilor i satelor avand-o Dosofteiu Herdscu, epis-
copul de Rädduti, care nu se crezuse indatorit a rAmanea
In Moldova turceascd. El luà parte si la ceremonia teatrald
a inchindrii i jurdmantului locuitorilor abucovineni) cdtre
marea Impdräteasd crestind. dezrobitoare 2. Numai in 1781,
se lud hottulrea de a impiedecà once leglturi si pe terenul
bisericesc intre partea anexatä si teritoriul domnesc, si, la
24 April din acest an, Mitropolitul Gavriil trebul -sd renunte
la drepturile lui metropolitane 8. Fdrä a se intreba la Cons-
tantinopol, ftird a se observa vre una din formele pe care
.tle impun canoanele, Austria proceda' In chestia
Bisericii bucovinene tot asa precum procedase Rusia de
zurand (1771) in Moldova ocupatd.
La moartea episcopului de Baila, Daniil 4, aceasta impär-
tise, in adevdr, dieceza raialei cucerite, pentru moment, intre
eparhiile Buzdului (Brdila insäsi)i Husului (Ismail, Reni,
China, Cetatea-Albd, Tighinea-Bender) i Rddautului (Ho-
tinul, unde, la 1765, dupd, cererea lui Daniil insusi, Pal
triarhia constantinopolitand se invoiso a numi pe Neofit,
egumenul dela Sf, Gheorghe din Bucuresti, autorul unui
.comentariu la Gramatica lui Gazì si al unei Alegeri din
Psaltirev, viitorul eflmeriu, al Grecilor din Sibiiu 8). Apoi
Manan, InSerigiuni de pe manuscripte i ciírti veda din Buco-
tuina, Suceava, 1900; pp. 46, 49-50; cf. inscriptiio 1, no. L.
2 V. 1. GrArnadA, In Zafa Romdneascil pe 1908.
3 Wickenhauser, Radautz, P. 46 i urm.
4 Pomenit futre ctitorii bisericii basarabene dela CAugani ;
U, pp. 14-5, no. xvn.
5 Bibt. Rom., II, pp. 190-1, 193; Scriitori bisericegti, pp. 5-6. Pentru
impArtirea diecezei 4Proilavului», v, Melchisedec, Cronica Hugului, I,
p. 342 i urm.

www.dacoromanica.ro
BISERICA DIN BUCOTINA I NOUL GUVERN 175

Guvernul provizoriu rusesc dAdit episcopia Ilotinului unui


Amfilohie, probabil Putnean, care trebul sá stea si pe urmi
In Moldova, la mAngstirea lui Zagavie, langg Harldu, ori la
scriind cea d'intaiu geografie dupà Buffier, tradus in
italieneste, cea d'intäiu aritmeticd, pe boga Gramatica
teologhiceasca a lui Platon de Moscova, din 1795
Tot astfel acum, dintr'o zi in alta, Dosofteiu ajunse, i prirá
Lag ajung5., episcop liber, scutit de once amestec, al Bucovinei
ImpgrAtesti, dandu-i-se i drepturi asupra mAngstirii Marelui-
Schit din Galitia, intemeiatd in veacul al XVII-lea, se pare,
avand supt ascultare Sucevita. Era un fel de Mitropolit
Cu patentd dela Viena, fOrg titlu i fdrd recunoastere in cu-
prinsul lumii ortodoxe, un funcionar bisericesc de nuantg
rasdritean6 al Guvernului Statelor austriace. In loe ca un
arhiereu sà-i vesteasch schimbarea esentialà de situatie,aceasta
i se semnificg prin generalul comandant, Enzenberg, care bine-
vol SA.-1 cerceteze in chiliile din 114dAuti 2. Un consistoriu, pe
care Biserica ortodox5, nu-1 cunoaste si cum n'a functionat
vre unul In Moldova ori In Tara-Româneascd, dar cum 11
avuserg episcopii de N'Oras, incà dela loan Patachi, i se alipl,
pentru a-1 stätul si a-1 spiona 3. Dosofteiu se declarl gata,
chiar dela aceastg intalnire, sg iea protocol de purtArile preo-
tilor i sä Infraneze pe cglugäri, asigurand si el pe ofiterul
strg.in cg cesti clerici triiesc in de obste moral. Enzenberg
arg.tä cg are de gand sà restrangg numgrul cgluggrilor, sg
serie averea mgnAstirilor, sg aleagg egumeni el insusi, inteun
sobor de cglugtiri, i cu doi egumeni vecini 4, s'O linpiedece
cOrtile bisericesti din Moldova, de1 recunostea cd n'are cu
ce le lnlocul, cele din Blaj fiind unite 5. Administratori ,strgini
erau sg intre in mAnästiri, care vor forma o singurg orga-
ht, lit. rom., II, p. 388 §i urm., p. 519, nota 3; Cron. Ro in., II.
2 Wickenhauser, 1. c., p. 48; cf. Zieglauer, Geschichtliche Bilder.
lbid.
4 lbid., p. 50 qi urm.
$ lbid., p. 53.

www.dacoromanica.ro
176 ISTORIA BISERICII ROMANESTI

nizatie economicA supt controlul Guvernului ; schiturile se


vor Inchide neaparat. Contabilitatea i statistica, regularita-
tea? precizia, trebuiau sa iea locul, In toate, vechilor datine
canoanelor itnutabile. Generalul era sigur cá, prin de-
cretele i executile sale, e In stare a reforma o Bisericd.
plind de *ate, ceia ce se potrivià, alminterea, cu Intregul
sistem de guvern anti-clerical al lui losif al II-lea 1. La 1783
el tara pe Dosofteiu in Cernäuti, unde decretul din 12 De-.
cembre 1781 mutase, necanonic, episcopia, i unde el trebul.
ad laca din banii sdi o bisericä mai cuviincioash pentru ca,
sd alba unde se inchina. Arhimandritul Meletie, proegu-
menul Antonie din Putna §i un Gherasim primird sá.
impreund Cu Bal, averea ma'ndstirilor 2.

Cu aceasta Incepa, supt bdtranii ochi ingkluitori ai


Dosofteiu, prigonirea. Egumenii de Vorone i Sânt' Me a
furd izgoniti, M'EA niciun drept, ei fiind pe viatä i rdspun-
zatori numai LO de un sinod ; coi de Solea i Humor,
atrimesi la pocdianie In mändstirile lorp. Guvernul militar
vol& o si mai asprä pedeapsd a alui Macarie din Sant' llie),
trimeterea lui aiurea, aceia§i surgunire pentru Antim de
Humor §i Metodie, urmasul la Solea al lui Vartolomeiu
care fugise In Moldova, ca i Voroneteanul, vecinul sdu,*'
§i, pe 15.'ngd ei, pentru doi protopopi §i un numdr de preotii
cAlugäri 6; singur Venedict de Moldovita se invrednid de
multAmirea noilor stdpanitori6. Se cera chiar episcopului,
pe un ton de portmcd, sd pofteascd pe adomnul Mitropolit
(Herrn Metropoliten) din Moldova a ceda averea In moqii
a Mitropoliei sucevene1, pe care o mina biserica aSf..

I V. o hotdrire a lui ibid., la p. 68.


2 lbid., p. 54.
8 Cf. p. 452 gi urm.
kid., p. 58.
5 Bid., p. 74.
Ibid., p. 61.
I kid., pp. 64-5.

www.dacoromanica.ro
BISERICA DIN BUCOVINA I NOUL OUVERN 477

Glieorghe din Suceava) 1. §i, ani de zile, se purtd cu dAnsul


luptA InviersunatA pentru a-i despoià Biserica de Cot-
manul dat de vechea DoamnA Anastasia, de chiar teritoriul
radAutean si de douA sate in Mold ova 2, in schimb pentru
lead, mai mare ori mai micA, easA cum se obisnuieste
pretutindeneal. In eidar aduse inainte Dosofteiu cä nu
poate aicà pravila, nici pArtisl ce nu e al sAu, el care e
«de treizeci de ani cununat cu aceastA eparhiel 8 si 'a
deprins ash-si afle odihna) acolo in RAclAuti, in zddar planse
lacriml calde inaintea prigonitorilor 4 : i se ingAdul numai,
de mi15, sA phstreze Rädäutul in cAti ani mai are de trAit.
D.A. vorba acum sti-1 supuie Patriarhuiui sArbesc de Car-
1ovht2 si aceasta se si fAcù, la 6 Decembre 1783, in
cbestii de dogmA mai ales, lar la 8 Decembre 1786 in toate,
episcopul bucovinean fiind chemat la sinoadele sArbesti.
I se trimesese de acolo, ca aindreptAtorp, un fel de teolog
oriental, arhimandritul dela Sistatovicl, Ghedeon Nichitici.
Se prevAzù chiar sA se creascA popil tineri in studii mai
inalte si in stiinte la Lemberg 6, pe lAngä cA se incepii
scoalä de preotie In Bucovina chiar 7. Se hotArA apoi in-
data «sA lipsascA cAlugArii deja economiia mosiilor), afarA doar
de o grAdinitti pentru aier 4, §i sa se imputineze lAcasurile
lor mai mArunte, ba chiar sä se pArdseascA unul ca Dra-
gomirna, pentru cä e ealcAtuit din asà de multi oameni
strAnsi laolalta si deosebiti, cu faimA rea, si mai e si la
granitAv °. Enzenberg voià sä pAstreze doar Moldovita, Su-
I V. rAspunsul Mitropolitului, In Erbiceanu, 1st. Mitr. Mold., p.309.
2 ibid., p. 67 0 urm.
3 lbid., p. 78.
4 lbid.
5 Ibid., pp. 86, 92.
6 Ibid., p. 90 gi urm.
7 V. Torgu Toma, in Junimea literard din Cernautt pe 4908.
9 lbid., p. 97.
9 aDa dasselbe aus so viel möglich zusammengebrachten und ver-
schiedenen, nicht woll beleumundeten Lenten besteht, und an der
Grenze liegti; ibid., p. 91. Se inchise §i mAnAstirea de femei Petrluti ;

www.dacoromanica.ro
178 ISTORIA BISERICII ROMANESTI

cevita si Putna 1 ; numdrul preotilor va fi restrdns, din atdtea


sute ce erau, la... 90.
O singurd mdsurd stâ.rni indignare si produse o energicd
protestare : aceia a secularizarii mascate. La 10 Ianuar 1784,
Dosofteiu, apoT Nichitici, acum episcop neunit al Ardealului, si
arhimandritul Gherasim ardtau cä o astfel de hotdrare nu
se poate fdrd un sobor de obste si 4 daniile Domnilor
Moldovei sânt fäcute pe vecie 2 ; se cera ajutor la Carlovdt.
Se rdspunse cd e vorba numai de o aluare in administratie),
care, fiind voia ImpAratului, se va face neapärat. Daca
episcopul si noul sdu indreptdtor, un Ardelean, arhiman-
dritul Földvari, (Feldioreanuly, nu ~serä in hotardrea
lor, egumenii atinsi de mäsura Guvernului declarard acum
cä sánt botarati a plecá din tard si cä nu vor mai ascultà
de episcopul Bucovinei. E bine sä cunoastem numele acestor
clerici cari furä judecati in Consistorii si surguniti, dupä
destituire, in alte mAndstiri sau zvárliti peste botar: Iacov
de Putna, Antohie de Sucevita, Artimon de Solea, Venedict
de Moldovita, Antonie de Humor, cel mai greu lovit ; fii
iertat numai, pentru boald, Ioanichie de Dragomirna 4 :
Ignatie de Voronet se depdrtase singur. Ei nu cutezard
insä a duce mai departe impotrivirea si se rugard de iertare,
dar Venedict, un minunat gospodar cum recunosc si
dusmanii 4 si Antohie treceau in curAnd si ei granita 4.
Supt conducerea Germanului Beck administratia a fondului
religionarl se organiza acum, in 1785 6. Planul de (regu-
lare a manästirilor) din 29 Apri11780 fii iscá.lit apoi de Do-

ibid., p. 92, cf. pp. 410, 114-5 , apoi Horecea, kfAmliestii, Zamostia,
Luca, c BOA no si a Christacek s.
1 lbid., p. 98.
2 Ibid., p. 401.
5 Ibid., pp. 103-5.
4 Ibid., pp. 158-7.
6 V. raportul, ibid., p. 194.
6 Ibid., p. 120.

www.dacoromanica.ro
BISERICA DIN BUCOVINA sI NOUL GUVEBN 179

softeiu, lmpotriva cons,tiintei 0 vointei lui exprimate, la


4789: mandstirile erau reduse aproape la nimic, In toate
privintelei. Numirea egumenilor era sd se facd din Carlovdt.
S, ese protopopi (de Cernduti, Ceremu§, Nistru, Berhomète,
Vicov, Suceava ; vicari la ampulungul Moldovenesc 0 la
ce! Rusesc) 0 doi vicari erau sä ajute pe Dosofteiu,ran-
duiald care tinii pand. tarziu In veacul urmAtor. !II ace1a0
an, el Inchidea ochii In temnita-i onorabild, din Cernduti 2.
Urmas,ul lui, Sarbul Daniil Vlahovici, dela mAndstirea
Covila (t 20 August 1822, dupd o pdstorie de 33 de ani 0
ingropat la Dragomirna 8), nu §tia dei condusese §coala
de preotie a Inaintaplui sdu sd Inalte prestigiul unei
Biserici deckute. Acesji episcopi ai Guvernului nu dAdurd
mdcar noii Biserici dirtile trebuitoare, 0 Octoihul din 1804
rhindne o raritate : 0 aici cartea din Principate hran] pe
credincio0i Tinuturilor Instrdinate. Austria ruinase presti-
gial, valoarea culturald 0 national a Bisericii române0i din
Bucovina, precum incerc,ase a face acela0 lucru Cu Biserica
româneasca din Oltenia, o jumätate de veac mai lnainte.

1 Ibid., p. 121.
3 Cf. fi articolul d-lui I. G. Sbiera, in (Enciclopedia Romantic din
Sibiiu.
$ Cf. inscriplii, II, p. 12, no. 28; cf. Vorobchievici, Dragomirna, p. 39.

www.dacoromanica.ro
PARTEA A VII-a.
.-=
iNVIEREA SPIRIT ULUI BISERICESC
PR1N

REFORMA LU1 PAISIE DE NEAMT.

www.dacoromanica.ro
CAP. I.

Paisie i paisianismul in Principate.

alugAri fugan i din Bucovina catolicilor, a prigonitorilor


samavolnici, a revolutionarilor mireni, cAlcAtori de canoane
si nimicitori de datine alergarb. in Moldova, trezind la o
nota viata mtinAstirile putin locuite si !Ara vre-un rost
cultural din Moldova l'Amasa supt ascultarea Domnului 1.
Un Meletie Ghica, fugar apentru cà n'a gAsit de cuviinth
se trice obiceiurile terii i randuiala ortodoxieip, ajunse para
la Pitos i Smirna. Ìn Slatina lui Lapusneanu se aseza
fugarul Macarie de Voroney, In Mica, Venedict de Mo1-
dovita.8. Schiteni, dela Schitul-Mare din Galitia, intemeiar6,
in judetul Botosani mänästirile nouä. Colula si Zgbireni 4,
dintre care cea d'intAiu fusese bogat dAruitá de boierul ctitor
din veacul al XVI-lea, Vistierul lui Rare, Teodor 5. Varto-
lomeiu MAzAreanu, care nu zdbovi nici el s5. *Asease&
ttuccrvina, dupti inceperea creformeit m'cinAstiresti la
lanuar 1779, neprevAzand-o, el Idsä Putnei intreaga
lui avere6, se adhposti la Roman, uncle erà, la in-
ceputul unui veac nou egumen al mgnästirii Precista,
Wickenhauser, o. c., p. 407.
2 Melchisedec, Cron. Ha ftilor, I, p. 358 i urm.
Melchisedec, Cron. Rom., H, p. 115; Wickenhauser, 1. c.
Erbiceanu, Ist. Mitr. Mo/d., pp. 339-40.
6 V. cap. Cotiula i Vorona din Studii ;I doc., XVI.
Manan, in Rev. pot., 4889, no. 7; Urechil, in An. Ac. Rom., X, p. 208,
nota 2.
7 UrechiA, 1. c., p. 233, nota.

www.dacoromanica.ro
184 ISTORIA BISERICII ROKANErI

cutd din nou de episcopul nemtean Ioanichie, inteun timp


and Constantin Racovita clädià la Focsani mdnästirea Proo-
rocului Samuil, inchinatd poate Alexandriei, si la Iasi md-
nästirea Sf. Spiridon 1, toate trei Cu spitale. Vartolomeiu
lnsusi venise la egumenia Precistei dupd Gherasim Put-
neanul, care era egumen acolo la 1787, când preflicii
biserica 2 avti el insusi ca urmas si pànd la 1826 pe
alt Bucovinean, Gherasim 3.
In sfärsit, Paisie Veliciovschi fii printre cei dintdiu cari
trecurd in Moldova pravoslavnic,ä, stdpanita de un Domn
pravoslavnic, cu fria de Dumnezeu si respect pentru Bi-
seria Ina in anul ludrii Bucovinei, la 14 Octotnbre
4775', el isi faca intrarea in mdastirea Secul, inapdtoare
clddire ca multe chilii, in care, de mult timp, nu se mai
desfdsurd vre-o muna de aici insd, din noua ctitorie a
lui Varlaam, veniserd episcopii de Hui Varlaam I-iu (1.690
si urm.), Iorest (1.714-27) si Ghedeon (1728-34) 5-, mandstire
pe care i-o ddtuise Grigore-Voll Ghica. Numdrul dratilor»
din csoborull sau se inmulti insa asa de rdpede, incät
Constantin-Vodä Moruzi, urmasul lui Ghica, simti, in August
1779, nevoia de a-i mai da un Ideas din cele vechi pentru
a face ad domneasa In el noul spirit de harnich muna
In scrisul si almdcitul artilor.
Neamtul, dupd petrecerea in zidurile sale a Polonilor
intku, a cdtanelor nemtesti pe unid, se alla in stare proastd,
del din mijlocul alugärilor sai, cari nu erau mai luminati
sau aprinsi de rivnd deck ceilalti, se ridia la 4718 epis-
copul de Roman, apoi Mitropolit,Gbeorgbie, cel de Hui,

1 Cf. insorip(ii, II, p. 156 :ti nrm.; Melchisedec, Cron. Rom., II,
pp. 64-5.
2 inscriplii, II, p. 22, no. 2.
2 Ibid., no. 1.
4 La 21 Infle eri la Dragomirna; eAdunareas, 1. C.
5 Saya, inainta§n1 lui Ioresk dela,1709. fusese din. P&ngffrati ;
Melchisedec, Cron. Ilutnlor, I, p. 472.

www.dacoromanica.ro
PAISIE I PAISIANISMUL IN PRINCIPATE 485

Varlaam, care a fnst egumen acolo dela 4716 la 1720 1,


apoi, la 1735, alt episcop de Hui, Teofil, care fusese, timp
de zece ani macar, egumen nemtean. Teofil trecii, In 1743-4,
Ja Roman si de aici, peste putin, in Septembre 1.747 el
inurise la zi 'ntaiu din aceastä. luna , oasele i se stramutau
la mandstirea lui de postrig, unde, fiind el un cärturar de
slovenie, ca toti arhiereii din generatia sa, o inscriptie mai
mult In aceasta Inseamnä local de ingropare, in prid-
vorul bisericii lui Stefan-cel-Mare 2. Ioanichie, episcop de
Roman (1747-69), e si el tot Nemtean : e si ctitorul schitului
Vovedenia, de nona viatä. In sihastrie 8, si el sprijine pe cal.-
-turarul staret de Neamt Grigorie 4; fratele san. Nicolae
pana la capatul vietii ca monah acolo, la Neamt 6 ingropat
iiind apoi In mänastire, ca i Ioanichie insusi. E Insa, cel din
urmä arhiereu care porni de acolo, caci i urmasii lui Teofil
la Hui, Ieroteiu (1744-52) si Inochentie (1752-82), si cel dela
Roman ai lui Ioanichie unde, adaugim, Atanasie, cel
din 1724 la 17336, fusese Putnean Leon Gheuca1 sant
calugari din Putna, din rä.ndul carora faceà parte, de al-
minterea, i Gavriil Mitropolitul, care petrecuse acolo Inaintea
norocului sau 8.

Intr'o frumoasa scrisoare, Paisie spune cum a primit


t'Ara voie grija manästirii sale celei nona, cum asoboruli,
san dela Secul 1-a petrecut pana la Neamt cu lacrami, cum
n'a putut adaposti mai mult de vre-o cinsprezece vechi
ucenici de-ai säi 1n chiliile putine ce se patean locul aici,
1 Melchisedec, Cron. HuOlor, I, p. 206.
2 Cf. Melchisedec, Cron. Hu?ilor, I, pp. 206-14; Cron. Rom.,
pp. 28.9; Notife, p. 6.
3 Melchisedec, Cron. Rom., II, pp. 51-5, 65 si urm., 80 si urm.
4 lbid., p. 78.
5 lbid., pp. 86-7.
6 ti urmeazi, scurt timp, Daniil de Solea; Melchisedec, Cron. Rom.,
II, p. 21.
7 lbid., p. 95.
8 lnscrip(ii, 11, pp. 175-6, no. 471.

www.dacoromanica.ro
186 ISTORIA BISERICII ROMANE$TI

cum e nevoie de lucru mult pentru a se aduce in bunA


star e aceastà mai veche mAnAstire a Moldovei intregi, cum cel
d'intftiu gAnd la sosire i-a fost sA se inchine icoanei Maicei
Domnuldi fAcAtoare de minuni, pe care ilse invrednicise de
trei ori a o tineâ Cu pAcAtoasele lui mAniy, atunci cAnd,
IncA tAnA'r, fAceà drumul la Sfantul Munte 1. AveA de gAnd
sLi zideascA bolnitA si chilii nouA, Cu douA ránduri, asá cura
se vAd astázi, sA faca o notA reparatie a clddirifor bisericesti,
dupti aceia, veche de aproape jumAtate de veac, a episco-
pului de Roman, Pahomie. El trAl aici pAnA la 15 Novembre
'17942.

In linistea bog,atA dela Neamt, Paisie, scriindu-si epistolele


de indrumare cAtre toti cei ce tineau de regula lui, si chiar
cdtre cei de acash,. din Pultava, isi pregatl de lucru uce-
nicii cárturari (Slovenii) : Sofronie, urmasul sAu in egu-
menie (1794-1.803), Ioan, care a fost si el egumen (t 1812),
seninul bAtrAn Dosofteiu 2, pe Dorofteid, ucenicul lui Sofro-
nie, pe Stefan ierodlaconul, traducAtor (t 1. 1807), pe tovarAsii
Lt tálmAciri ai lui Stefan, cdascAluly Isaac, trecut in rAndu-
rile schivnicilor, scolarul acestuia, Iosif, apoi Stratonic, An-
tonie, Rafail, dar mai ales Gherontie. Spiritul cel nou pAtrunse
la Agapia Veche, unde in 1.789 stAteA astaretult Macarie
(12 pArinti la obste) ; la Hangul, se pare, al eArui monali
Galaction se lndeletniciA cu copiarea cArtilor ; la Disericani,
unde Veniamin, arhimandraul si egumenul din 1.803, pare
a4 un Paisian 4 Vi unde será. Mitrofan, ctilug?.trit de Paisie3;
la Rasca, unde Antonie egumenul se aflá cármuind pe
acciasi vreme 6, dupá" Chini arhimandritul, tAlmilcitorul celui
d'intAid Tipicon si acela- care (au adus luminata manAstire

Studii i doc., VIL, p. 159 çi urm.


2 Melchisedec, Notilo, pp. 6-7.
3 ir. §1.1 1st, lit. rom., II, p. 393.
4 Lip6datu, Bisericant i Beqca, p. 31.
a Ibid., p. 33.
6 Ibid., p. 32.

www.dacoromanica.ro
PAISIE "$1 PAISIANLSMUL IN PRINCIPATE 187

la cea lui Duninezeu placuta viata calugAreascAP, fiind i In-


Atátorul ierodiaconului Gherasim, tare a fost apoi cel
d'intaiu tipograf muntean 1, al lui loan i Meletie, striitori.
Un Agafton, Ruq, intemeit schitul Vorona, In pAdurile Bo-
tosanilori schit de aSloveni», din aMalorosia) i Bucovina,
Moldoveni i Romani, stransi din toate pärile. Schiturile
dela munte, Vovidenia, Pocrovul, Tarcdul, aveau schivnici
dupa vechea randuiala a lui Thmitrie de Rostov, cari se
unira la miscarea paisiana.
Munteni se adausera la asobom un Rafail din Hurez 2,
un Grigorie din Bucuresti, care se meza la Caldarusani,
manästirea lui Matei Basarab, al cArii egumen Dosofteiu
mort la 1807 3, arata sa fi ascultat si el de-a dreptul inv6-
taturile marelui dascal de calug'grie noua; Chiriac Ramni-
ceanu14, care ajunse calugär la Caluiu ; Gheorghie, care
statii in fruntea manAstirii Cernica de Janga'. Bucuresti,
fundatie a familiei *tirbei. Schitul Iezer, Poiana Marului,
poate Varzärestii, Ghighiul de Janga Ploiesti, Dalhautii,
Ciolanul din BUZi1U, Chela prahoveana, din 4835-9 5, toga.
'Altea de spre Moldova a Principatului muntean suferk
binefachtoarea inraurire a lui Paisie.
pentru càlugarite,care trälau la Socola, zidita de o fatà a
L6pusneanului, apoi la aSoberul MRicelorp din Iasi, biserica
Sf. Paraschive care se mai pastreaza inca 2,- fati' Paisie un
Mea§ ales, la Varatec ; la 1802 apoi, Alexandru-Voda Moruzi,
adeta Mitropolitn1 Veniamin, mutA pe cele din Socola la
Agapia, eh sa se faca loe Seminariului 7 aici erau sa invete
Cu adascal batran procopsit la iftvat4tural atarte greceasca
elineaactip, alegandu-se si dintro .ele apoi. Adaocale», i st de,
prinda alucruri tie Entina, adicti ousaturi, hmuluri,
1 gid., pp. 45-6, 49r51.
2 dernica, p. 15.
8 $114Ciii fi doc., VII, pp. 308-9.
4 V. 1st, lit. rom., II, p. 381; nota 3.
6 V. litscriptii, I, pp. 68-9; IT, p. 247 t oral.
6 ¡bid., II, pp. 198-9 no. XLIV.
7 Uricariul, VII, p. 128 i urm.

www.dacoromanica.ro
188 IbTORIA BISERICII RO3IANErI

si cusuturi de vesminte arhieresti i alte iscusite lucruri,


care acestea sant peittru cinstea i folosul lor i pentru po-
doaba PatrieiD.
De alminterea, aici un Domn chiar, fusese cucerit de
ideile reformei, i astfel la Maiu 1776 Alexandru-Vodrt lp-
silanti hotäria ch in obyejitii nu vor intrà deck cei aispi-
titi Cu cercarea cuviincioasl, de vin adecä cu gandil de spOse-
nieD, oameni maturi, Intregi la minte i slobozi, lipsiti de greu-
-MO de familie ; el mai addugia cä fratii nu vor avea aincurdi-
tura alisverisurilorD, despartindu-se de lume cu total, printr'o
adiatA de moarten, cA ei nu vor ravni alta mancare deck
acea proasta i lesne castigatA a obstii), nici alte vesminte
deck -aceale sgracesti si lesne cumpOrateD, ct nu vor ph-
rasl manhstirile si nu vor Ihsà pe nimeni sä. vie In ele am
cantece lumesti sau Cu necuvioase faptel, cä. atat (chino-
viarhul, adech nacealnicul obstejitieiv, Cat si skeuophylaxul,
pazitoria de vaseD, si economul sA fie de cash si aneschim-
bath), iar egumenul nici va vinde, nici va cumphra
mArgenindu-se a chivernisl bine averea ce a ghsit 1
În toate obstejitiileD, care au in fruntea lor un ana-
cealnic) sau astaret) i cuprind multi chlugäri-preoti si
calugari-diaconi, si un numär de ad uhovnici) alesi, se Tad
chipuri de-ale lncepAtorilor curentului reformei religioase :
Paisie insusi, Gheorghie de aCtildkusani i CernicaD, Do-
rofteiu, care urmä. lui Gheorghie in -cea d'intaiu manAstire.
apoi episcopii, Mitropolitii de care va vent vorba indatä.,
tritiser6 duph norma paisiank Inainte de a Ilia ln man&
paterita de arhierei. ta vechile dulapuri se mai pAstreaza,
ori se mai phstrau pan& la stramutarea lor la Academia
Romank pe 'Ana tiphrituri slavone, grecesti, romanesti,
une ori i latine, cArti de sluj136, de cetire, de teologie,
adesea i unele cOrti profane , chrtile iesite din TAbdit-
toarea munca a mai multor talmticitori i caligrafi. Mai
I Studii doc , V, p. 551 0 urin., no. 4.

www.dacoromanica.ro
BISERICA MOLDOVEI SUPT GHEUCA I STAMATI .189

mult din cele care pPivesc augdria : Sf. Petru Damaschin,


al lotdrärile pe scurb ale Sf. Vasile, aCuvintele) aceluiasi,
cRasoforulp sau cartea adespre Tundere i alte serien ale
lui Nichifor Theotokis, (Marco Pustnieull, (Catafighiotub,
aStavroillia), Iubirea Crucii adecd. , Ion Scdrariul, Viata
lui Dimitrie de Rostov, a Sf. Calist, cOglinda tainicà a
vietii augtirestb, Teodoret, Chiril de Alexandria, (Ceale
pa tru cArti ale Bogoslovieip, Talcul Apocalipsului, Isaia
Pustnicul, (Cuväntul pustnicescp al lui Ni], (Scara Raiuluip
de Ioan Sinaitul, Efrem Sirul, Paterice, intre care cel (lela
Pecersca, (Capete lucrAtoare» ale lui Nichita Stethat, d'u&
din mAndstirea constantinopolitand Studion, Sf. Grigore Si-
naitul, Simion Noul Bogoslov, Invätdturile si scrierile lui
Pa isie a. 1.

CAP. II.

Paisianismul i Biserica Moldovei supt Mitropoliiii Leon


Gheuca i Iacov Stamati.

Deocamdatä /l'Are aceastä viatä vioaie a mändstirilor de


«obtejitie i intre oticialitatea bisericeascd nu erd o legAtur&
stränsh nici mäcar in Moldova. Mitropolitul Gavriil tral
pänd la 20 Februar 1786 2 ; el ldsa ca schimbtirile nepriel-
nice ortodoxiei si rosturile românesti sd. se indeplineasca
In Bucovina rara sd se ainestece, i dada Mitropolia ca lo-
cuintd. Domnului, dupd focul ce-i mistuise Curtea, el in-
susi addpostindu-se in mdndstirea Golia, unde si murl. Pe
vremea lui se fama biserica Sf. Gheorghe de langd Mitro-
polie, in care bisericä Gavriil, ctitorul ei, slujià mai bu-
euros decat in adevdratul ideas metropolitan al Doamnei
1 Cf. Cernica; Lapellatu, 1. C.; Ghighiu f i Argef, Studii f i doc.. VII, Z. C.
2 Doc. Callimachi, I, pp. cLxxxv, 407 Erbiceanu, Mitr. Mold., p.
xLvni; inscriplit, II, pp. 175-6.

www.dacoromanica.ro
190 ISTORIA IIISERICII 11011iNEV1

Anastasia Duca, Stratenia, cara fiind, prin vanzarile nechib-


zuite ale lui Gavriil, ineunjurata de privalii jidovesti,ca
Sf. Gheorghe, de altfel, care avea. docuirea Jiçlovilor pana
aproape de altarul fit prefacutd apoi, la 1796, in pa-
mis al scolii inalte de greceste, al Academiei domnesti,
intemeiate de Grigore Alexandru-Voda Ghica 1. Ca a fost
bun si darnic, atatal cel prea-bland i prea-iubitor al tu-
turora, ca.* celor saraci, mangaierea celor intru nec,azurip 2,
nu e de ajuns pentru a-i acopen i greseala de a nu fi stiut
sa reprezinte, cu demnitatea si hotarärea cuvenita, in astfel
de imprejurari grele, Biserica sa.
Un fecior de boier, Leon Gheuca, crescut pe tanga Ga-
vriil, care-I facù i protosinghel al Mitropoliei, ajunse
pe rand episcop de Roman, la 2 Februar 4769, supt Gri-
gore-Voda Callimachi, nepotul lui Gavriil, lasändu-se cu
voie la o parte si Inochentie de Hui i Dosofteiu de Ra-
drt.itt 3, apoi si loctiitor de episcop al Husilor, la plecarea
In Rusia a lui Inochentie, in 20 Novembre 1769g, §i, in sfarsit,
la 1786, inlocuitor al patronului sau statornic, ca Mitropolit,
cu toata indrazneata incercare a Patriarhului pe IONA
Poarta de a se face numire de Mitropolit prin el si soborul
BAIA 4. Era un om Inca tanar si de o crestere aleasa, care in-
vata frantuzeste limba pe care o stia i Chesarie de Min-
nie, care cetia. de Mercure francaisp, Enciclopedia i Istoria
Moldovei de Carra ca episcop, care-si Meuse biblioteea
Ja Mitropolie, reparata prin ingrijirea lui i inzestrata eu
case de locuilita i paraclis in ele, cu doua mosii mug, Ro-
tarii i Prisacanii 6, care avù prieten ca vestitul fabulist si
parinte al literaturii sirbesti, Dositeu Obradovici, creseatorul
Erbiceanu, I. c., pp. mix, 41-2.
2 Doc. Callimachi, I, p. 407.
8 Mtichisedec, Cron, Rom., II, p. 95 i urm.
4 Arch. Rom., I, p. 151 §i urm.: Melchisedec, Cron. Hupaui, I,
pp. 306-7.
6 Erbiceanu, Mitr. Mold., pp. 451-2.
6 ibid., p. 'tux.

www.dacoromanica.ro
BISERICA MOLDOTEI SUPT GHEUCA I STAMATI 191

lui Grigore vi lui Alexandru Callimachi 1. Primi dela Obra-


dovici dedicatia unei predici de Zolikofer, tradusa in sal.-
bevte, vi comanda traducerea unui alleliodor sau istorie
etipiceasca» 2. Cand era numai protosinghel, ceruse lui Ma-
zäreanu sa-i prefaca in romanevte (chica ieropoliticb3. Voia
sä dea cetitorilor moldoveni in tipografia metropolitana Cuge-
tärile lui Oxenstierna vi pe Télémague al lui Fénelon. A
talmacit insusi o carte de «multe invkaturi) mai mult mo-
rale deck religioase, din limba franceza 4. Cum se vede, un
arhiereu foarte lumaret, a carui iubire pentru noua litera-
tura franceza, revolutionara vi deista, se poate intelege cand
ne gandim cà invatatul episcop grec al Cazanului vi Astra-
hanului, Evghenie Bulgaris, care a fost vi pe la noi, tradu-
ce& din Voltaire insuvi vi ca Charles XII al aceluiavi aftà
un talmacitor calugar din Iavi, pe Ghervasie 5.

In timpul cand Mitropolitul avea grija traducerilor sale


vi a celor pe care gasise cà trebuie sa le comande, tiparul
românesc e in mina unui Rus, lega.tor, sapätor, meter ti-
pograf, protopop, econom, exarh chiar al Mitropoliei Mol-
dovei, din timpul razboiului din urma, cánd el, venit in Mol-
dova inca dela 1764, va fi tinut locul lui Gavriii,' Mihail
Strilbitchi. Acesta daduse in Iavi o Psaltire, In 1.784, apoi,
poate, un Antologhiu vi un Molitvenic in 1785, Octoihul dela
47866, o noua editie a Prävilioareip muntene, invatatura
pentru duhovnici, din 1781 (1784), o traducere a Alfavitei
suilete§ti de Dimitrie de Rostov cea d'intdiu lucrare
asceticd ie§itd de supt teascuri romdnegi , ha chiar un

1 V. Tichindeal, Fabule, ed. Russu, pp. xvt si urm.


2 Ist, lit. rom., II, pp. 383, 438-7, 448, nota 3.
8 Picot, Notice bibliographique sur le protopope Mihail Strabickij,
Paris, 4905, pp. 4-5.
4 Melchisedec, Cron. Rom., II, pp. 442-5.
5 Cf. Sulzer, II, p. 37, nota a; Xenopol v't Erbiceanu, Serbarea ;mo-
lare; din la;i, p. pa
6 V. §i mai sus.

www.dacoromanica.ro
192 ISTORIA BISERICII ROMiNESTI

Calendariu pe 1785 si Incà o brosur5.1, toate cArti bi-


nisor lucrate de Strilbitchi insusi, ca si de fiul sau Poli-
carp, din care fAcii apoi un podporucic impärätesc, i im-
podobite cu planse de mAna celui d'intAiu. Nu rämäne
supt noul Mitropolit, ci trece la Mohiläu, pe Nistru, uncle.
face sä apark in Iunie 1786, o a doua Psaltire, inchinatk
nu Dommilui moldovenesc, un Mavrocordat, ci Impärätesei
Ecaterina Insài. Rusii, nävälind in Moldova, aduc cu
In 1788 pe Strilbitchi, care erà si putintel spion, purtâncl
scrisori, In 1787, lntre Mitropolitul Leon, care corespundek
si cu Austriecii 2, cerAnd pe langà ei sprijin lui Dosofteiu
al Bucovinei, ca unul ce era si el (patriot acestii tidloase.
patrii 37),- Si intre Rusi 4. Catavasieriul säu se publich astfel
In Iasi, la 1788, toamna, si un Molitvenic nou iese de supt
teoscurile sale la 1789.
Er6. ajutat, In lucrarea acestor clouä cärti,si de paisianul
Gherasim, din Neamt. Apoi singur el dä Psaltirea
1790-1, Catavasieriul din 1792, Ceaslovul din acelasi an.
In acelasi timp cInd facea aceste editii in titlul carora se-
pomenesc membrii familiei impärätesti din Rusia si gayer-
natorii Principatelor, un Potemchin, un Besborodco,Stril-
bitchi räspändeste prin slovele sale : gramatice, dialoguri,
chrti de cetire ruso-românesti, prin care sä se deprindä.
Moldovenii cu limba noilor stäpint Ba chiar cär) numai
rusesti, un Apostol din 1791, o traducere din englezeste
privire la dogma crestink se publicà de dfinsul, pe längä.
un numär de cärticele românesti Third insemnAtate. De al-
mintrelea, cänd dupä pacea din Iasi, trupele rusesti ie*4
din Moldova, Strilbitchi nu rämase &cat pentru a-si isprävi
Psaltirea din acest an, care poartä numele domnesc al lui
Alexandru-Vodä Moruzi, i apoi 11 gäsim la Dubasari, alt
I Picot. pp. 18-9.
2 Arch. rom., II, p. 292 i urm.
8 V. i Erbiceanu, 1st. Mitr. Mold., p. 317.
4 V. Picot, p. 7 §i urm.; Urechig, in An. Ac. Rom., X, pp. 19-20 ; 1st-
Rom., III, 148-9.

www.dacoromanica.ro
RTSERICA MOLDOVEI SUPT MULTA L STAMATE 193

tilrgusor de granitä pe Nistru, de unde trimete la 1794 un


Ceaslov romänesc 1 si un Bucvar rusesc, iar in 1796 o
Alexandrie, tipärita de dänsul lii tipografia sa avolnical, are
ca loe de publicare Mobiltiul, entre hotariulil Rossiei
intre alü Moldovieb, unde se intorsese deci si unde va fi
murit, caci nu mai a vem alte stiri despre dansul 2.

inca In cursul anului 1788 poate, Mitropolitul Leon, care


era greu bolnav la Galata pe vremea serbatorilor Craciu-
nului 3, murise. El lasase, plecand din Roman, acest Scaun
Grecului Iacov, egumenul bisericii Barnovschi ; prin bani
acesta capätase sprijinul Curtii lui Alexandru-Voda Mavro-
cordat, si prin bani hiruise In lupta pentru episcopia
Roman pe Venedict de RAsca si pe dichiul dela Hui, de sigur
un Putnean, Iorest ; Mitropolia fiind in manile Domnului,
alegerat se facil in biserica Dancului 4, din care Constantin
Duca facuse, prin 1703, o manastire, inchinand-o la cica
Patruzeci de Mucenicii) din Atos 5. Iacov pastorl, incunjurat
de Greci, numai pasma la 25 Octombre din anul asezarii
sale ca episcop, 1786, si moartea-1 prinse pe nepreväzute la
Focsani, dupa ce trecuse asupra Episcopiei vechile sale datorii
adaugise altele noua pana la 80.000 de lei, suma asä. de
Impovartitoare pentru venitul de 7.500 de lei al Romanului,
Incât nimeni nu mai vol sà-i primeasca mostenirea. Dup&
o vacanta de Scaun mai lungä i dupà o chibzuire oficial&
pentru plata banilor fara dobanzi, se facii supt Alexandru-
Voda Ipsilanti, urmasul lui Mavrocordat, ce fugise In Rusia,
alegerea unui nou episcop de Roman, la 19 Iulie 4787: pe
Muga Varlaam de Agapia, un Paisian, se infatisard doi din
fugarii bucovineni : Macarie dela Slatina si un fost proe-

1 melchisedec, Cron. Biquini, II, pp. 467-9.


2 Pentru toate, v. Picot, o. c., passim.
3 Erbiceanu, 1st. Mitr. Mold., p. 319.
4 Melchisedec, Crol. Rom., II, p. 415.
6 Erbiceanu, Mitr. Mold., pp. 330-4.

www.dacoromanica.ro
194 ISTORIA BISERICII ROMANETTI

gumen al Putnei, Antonie, un mâncdcios trAndav, care


izbutl 1.
Patriarhia de Constantinopol se amestecd la vacanta me-
tropolitand, nefiind Domn care s'o infräneze. Episcopul de
Roman si noul episcop de Hui dela 1782 Iacov Sta-
mati, un Ardelean (n. 1748), cdlugdrit la Neamt inainte
de venirea lui Paisie (la 1765) si ajuns protosinghel al
Mitropoliei dupd alegerea lui Leon ca episcop de Roman,
primira ecdosis ca O. f acá o alegere pe care, in astfel de
timpuri de rdzboiu, eisird mai bine s'o amâne2. Rusii
pusera atunci ca etiitoriu de loculu eparhiei Moldovlahiei»
pe un arhiereu de-ai lor, din Ecaterinoslav, Ambrosia
si la Sf. Spiridon, in 1788, ei voira sa puie pe un
earhimandrit gren ce slujise pe flota biruitoare a lui
Orlov si, pentru ca acesta nu cunostea de loe im-
prejurarile, i se adaugl ca informator si cdlauz spionul
Strilbitchi, care putù sa poarte acum titlul mdret de apro-
topop al Moldovei, Terii-Roma'nesti si Basarabiei3D. Am-
brobie merse pAnd la Neamt, pentru a face arhimandrit
acolo pe meritosul Paisie4. Retragandu-se la sfarsitul raz-
boiului, in 'armar 1792, fard macar o alegere formará. de
Mitropolit5, ci numai dupd vointa lui Ambrosie si a Co-
mandei rusesti, fa sfintit Gavriil BAnulescu, un CAmpu-
lungean din suita lui Ambrosie, care fusese deci prin Rusia
si purtà de curand titlul de episcop al Achermanului 6.
La 9 lanuar 1792 Strilbitchi inchina Catavasieriul lui Am-
brosie, iar Ceaslovul aceluiasi apropie numele lui Gavriil,
aMitropolit a toatd Moldova)5, de al noului Domn Constantin

i Cron. Rom.,la locul respectiv. Cf. Wolf, Beschreibung der 31oldau,


I, p. 149.
2 Cf. Melchisedec, Cron. Rom., I, pp. 151-2.
8 Picot, p. 20 si urm.
4 Adunarea citata.
5 V. declaratia in acest sens a lui Iacov in Erbiceanu, 1st. Mitr.
Mold., pp. 321-2.
6 V. Stefanelli, in An. Ac. .Rom., XXIII.

www.dacoromanica.ro
BISERICA MOLDOVEI SUPT GHEUCA SI STAMATI 195

Moruzi 1. Curtea Rusiei ii trimeted In April feliciari si o


cruce de briliante. Mortni nu vol insä pe acest nou arhi-
prtstor al Moldovei ; el Mat pe Patriarh s5.-1 inlature si s.1
hotArasch, in April 3, o nota alegere, si data aceasta iesi, prin
lunie instiintarea lui e din 22 ale acestei luni , Iacov epis-
copul de Hui, om vrednic de Mitropolie, care primise
eparhia sa aprAdata pän5, in scAndura si aruncatä in
gred datorie de 75 de pungi de bard», de Alexandru Cons-
tantin Mavrocordat-Vodd, rApitorul mostenirii lui Inochentie,
si o ]asase acum cu totul sloboda. Faptul ca el räscumpa-
rase prinsii turci din manile Muscalilor, cheltuind pentru
aceasta '16.000 de lei, si ca, la descoperirea acestei dovezi
de mild pentru pAgAni, el fusese mAnat in tahilra dela Ho-
tin pentru a-si dà seamd, 11 recomandau in deosebi Portii 3.
Gavriil I'd luat, In Maiu, cu sila din Iasi si dus la Poarta,
uncle Patriarhul vol sa-1 ded In mar-Ale Trimesului Rusiei ;
adapostindu-se totusi, la urma, In aceastà tar4, el cApAta
epi8copia Gotiei In Crimeia si Ordinul Sf. Andrei 4.

lacov erd uh arhiereu invatat, stiind ceva greceste si sla-


voneste, poate si frantnzeste 5. A fost si aici un foarte bun
gospodar, care a zidit casa de resedintà a Mitropolitilor si
a scos pe Evreii cari, cu carti de vânzare f,i de bezmen
ale lui Gavriil Calimachi, se asezaser6. In jurul bisericilor
Strateniei si Sfântului Gheorghe 6; eland Mitropolia veche
pe Iângá. Academie, el lsi alese pentru slujba sa archie-

1 Picot, p. 27.
2 Erbiceanu, 1st. Mitr. Mold., p. 320.
8 Cf. Melchisedec, Cronica Humlui, I, pp. 346-7, 367 ¡ii. urm. Mai
ales insemnata notiti de pe pp. 366-7.
4 Cf. Acte fi. fragmente, II, pp. 345-6, 348; Melehisedee, I. c., p. 367,
nota ; pomelnicul din Erbiceanu, Mitr. Mold. ; Stefanelli, 1. c.
6 Memoriul, cu idei inaintate, in chestia §colilor, pe care-1 iselle§te
el Uricarial, III, p. 13 §i urm.. pare BA ile InsA mai mult al lui
Scarlat Ghica, boier care fAcuse studii in Apus.
6 Erbiceanu, Mitr. Mold., p. 42.

www.dacoromanica.ro
196 ISTORIA BISERIMI ROMINESTI

reasca biserica noud a lui Gavriil 1; o mare reparatie, in


1797, cuprhase arnándoul clAdirile si boltile negustorilor ce
Je incunjurau 2.
Pdstorl unsprezece ani, scdpánd si de intriga, care voiä.,
In 1796, sd-i id. Scaunul, si de cutitul unui nebun, care-1
rdn1 In acelasi an 3. Chiar dela inceputul stäpanirii sale
arhieresti, ierodiaconul Gherasim si tipograful cel nou,
popa Mihalache firqte deosebit de S trilbitchi dädeau o
Liturghie, In 4794; o Psaltire urmä nuinai in. 1801, apoi
un Apostol si un Molitvenic4. Afara de aceasta se dddù o
editie notá din cartea rabinului Neo fit, Infruntarea Jido-
vilor (1803), operele lui Amfiluhie de Hotin, ha chiar un
Calendariu §i romanul Critil si Andronius, iesit de supt
teascurile Mitropofiei la 1794.

La 10-11 Mart 1803 Iacov Stamati muriá de dropicd,si-i urmA


un fiu de boier mare, un ucenic al lui Paisie, un scriitor
si un om de intluentä., eclesiarhul, egumenul de Sf. Spiridon,
episcopul de Husi din 1792 si apoi dp Roman dela
Iunie 1796 6 , Veniamin Costachi, in mirenie Vasilie, fiul
lui Grigoras ,Negel 6. Cu un an Inainte, o retipdrire a cdr-
ticelei Mit;opolitului Gheorghie despre icoana din Neamt
incepeà acolo sirul tipdriturilor 7. Paisianismul triumfà si
In organizarea episcopald a Bisericii moldovene si in lite-
ratura bisericeasca a Romänilor.

1 .Thid.
2 Cf. Wolr, passim §i. ateza» par. M. I. Michaileanu, 4895.
4 Ll. cc.
4 Picot, l. c., p. 14, nota 2.
5 Cron. .Rom., II, p. 160 s'i urm.; Mitr. Mold., p. 42 s't urm.
6 V. brosura mea despre dinsul in 013ibl. Minervein.
7 Picot, o. c., p. 15.

www.dacoromanica.ro
PARTEN A VIII-a.
.=
UNIREA CURENTULUI RELIG1OS PAISIAN,
SPRIJINIT DE

ARHIEREII DIN PRINCIPATE,


CU

NOUL CURENT NATIONAL DE PESTE MUNTI.

www.dacoromanica.ro
CAP. I.
Episcopul de Arges Iosif.
Pana atunci, paisianismul reformator prin credintd, disci-
plind i muncd Merara' cautase alte drumuri pentru a iesi la
iveala. Paisie trimesese la Bucuresti pe unul dintre a fratii»
mai tineri, pe Gherontie, dorind sd aibd, pe längä atätia
cunoscAtori de slavoneste, si un traducätor din limba eli-
neascd. Ucenicul staretului din Neamt Isi fácù studiile la
noul dasc6.1 grec din Bucuresti, Lambru Photiades. Aici so
imprieteni cu un Muntean, Grigorie. Din porunca Mitropo-
litulul Dosofteiu, ei amändoi dddurd la 4794 o editie ro-
mä.neascd. a (CArtii folositoare de sutlet), care se rdspändi
asà de räpede, incät trebui retipkrita la 1799 si 4800 1. Ei
talmdciserd si vestitul Pile al lui Teofilact, opera de caro
se vorbeste prin anii 1790 2. Infla se hotdrärä la acel pele
rinagiu spre Atas din care se intoarse numai Grigorie, cdci
Gherontie murl pe cale in Filipopol, la mdnastirea Sfintilor
Anarguri 3, ei mai gdtird i alte lucrdri de teologie dupà
originale eline.
Iii acelasi timp se gäsià tot in Tara-Romäneasch un ar-
hiereu, ucenic al lui Cbesarie, fost protosinghel la Rämnic,
lngrijitorul tiparului supt episcopul Filard, care, fiind nds-
Uricariul, XXIV, pp. 396-7.
2 Scrlitori bisericeSi, pp. 33-4.
8 Prefata la 'Encsopii sGro Oetcov aortauov ; cf. §i a Checragaritc/ui
din 4844 §d Bis. ort., Xil, p. 532.

www.dacoromanica.ro
200 1ST ORIA IITSERICII ROMANETTI

cut in Lovistea VAIcii, poate din neam de Ardeleni, trebuiA


Ed aibA legAturi cu Ardealul, de care-1 apropiò numirea sa
ca Int.Ail' episcop al Argesului, ridicat ca Scaun arhieresc
din ruinele sale, in August 1794 1, pentru adoauA judete,
aded. al Argesului si al Oltuluiz 2. In sfArsit legaturile sale
In Bucuresti 11 fAcuserA a cunoaste pe Gherontie si Gri-
gorie si a pretul curentul paisian. Astfel cArturAria olteaph
a lui Damaschin, Grigorie si Chesarie, noua miscare arde-
lea* care IncepeA, cum se va vedeA chiar acum, BA apropie
de Romanii de dincoace, si pe neunitii treziti la culturA, si
pe Uniti, scApati de exclusivismul catolic, si, In sfArsit, cAlu-
gAria reformatA a Moldovei, se unesc in losif de Arges, ori,
cum i se ziceA, si cum isi ziceA, insusi, a A rgeul). A.supra
operei si insemnAtAtii acestui lnaintas al lui Veniamin Cos-
tachi se cuvine a ne opri.
Iosif, care a fost si un foarte bun gospodar, drep,And
minunata bisericA a lui Neagoe-VodA, in gare bAciuiserA doi
ani de zile Turcii, pe timpul rAzboiului din urmA, si clAdi
bisericuta Sf. Nifon, fAcAnd si, din nou, casele de locuintti
arhieresti, a fost un statornic patron al Nemtenilor, a cAror
Myra pentru Bisericä si carte, ale cAror curate gAnduri
de imhunAtatire a vietii mAnAstiresti si de inältare a cul-
turii clerului in de obste era in mdsurA a le intelege. Inca
din 17962 el stià cA Gherontie si Grigorie, (cdoi *Intl cA-
lugäri din Moldova), au gata Talcul lui Teofilact, pe care
el ar fi vrut s5.-1 vac% tipArit in Ardeal, cu cheltuiala co-
respondentului shu obisnuit, marele negustor sibiian Haai
Constantin Pop a. FAcù 85 se tipAreascA la Bucuresti, in
noul asezAmAnt privilegiat al boierinasilor Clinceanu si To-
I Cond. Sfantd, pa 279 §.1 urm. Cf. Zilot RomAnul, in Rev. p. ist.,
arch. Id fit., vol. V, p. 73.
2 Cond. Sfantei, I. c. Tomos-ul patriarbal pentru noua diecezi un a'a
publicat ai nici pretextul intenaeierii ei nu se cunoaate mai de aproape.
Cf. pentru eparhial3uaului, la 4544, «Tunualla (Mihai Cantacuzino), trad.
Sion, p. 401 §i urm.
2 Scriitori bisericegi, pp. 33-4.

www.dacoromanica.ro
SCHIMBAREA SPIRITUM IN MARICA UNITX 201

pliceanu, cari lntrebuintau pentru cärtile bisericesti pe un


calugär din Neamt, Isaia, o noua editie dintr'o carte de
combatere a (Volteristilor, paganilor adeca, celor l'ara de
Dumnezeu, ai veacului acestuia), Apologhia contra celor
fard de Dumnezeu, traducere a lui Gherontie singur, dupa
Dimitrie de Rostov, se pare 1. La 1816, episcopul de Arges,
care erà lnsusi un scriitor, dada la Neamt o editie a tradu-
cerii sale din Atanasie de Paros, Trwrop.il seo Oi:wv b°1111"Wv,
(Prescurtarea despre dumnezeestile dogmeb. i Paraclitichi,
alta talmäcire a lui, iese tot in mhnastirea lui Paisie. El
M'al pe Grigorie sä traduca «ThIcuirea pe scurt) a lui Ni-
chifor Calist Xantopulo i rugä pe staretul de Neamt Ghc-
rontie sa 6 tiphreasca, la 1814. Din programa' noii scoli
monastice moldovenesti, el nu primià aväntul de Instrhi-
nare de lume, setea de suferinta meritorie fata de Dumnezeu,
al Nemtenilor : se facea Mg, din toga Mima, partas la opera
lor de cultura, prin care acesti smeriti calugari si-au cks-
tigat recunostinta tuturor timpurilor.

CAP. II.
Schimbarea in sens romAnesc a spiritului in Biserica unitä :
Samuil Klein, Sincai i Petru Maior ca räzvratiti religiosi.
Privirile lui Iosif se Indreptau insh, nu numai chtre
rnuncitoarele chinovii ale paisianismului, ci si catre frun-
tasii ierarhiei si ai literaturii románesti in Ardeal.
Pana si In rändurile Unitilor se facuse acolo o schimbare
prielnich pentru strangerea din nou a leghturilor cu Ro-
mánii din Principate. Cea d'intaiu generatie de clerici uniti
avuse adese ori intransigenta aspri sau fanatich a neofitilor,
trufia celor cari pentru intAiasi data gusta o cultura mai
lnalth sau se impartásesc de onorurile i Inlesnirile mate-
Pentru edilia din 1803, y. /st. lit. U, p. 403, nota 1.

www.dacoromanica.ro
202 ISTORIA BISERNII ROMANE§TI

riale pe care once oficialitate le are la indAmând pentru a


smomi i cucerl. Titluri ca acelea de baron, de sfetnic im-
*Mese, daruri de tot felul, dela frumosul lant de aur cu
medalia stdpânitorului parid la apanagiul de domenii, re-
latii Cu fruntasii Bisericii catolice, studii la Unguri sau in
A pus numai Inca din SäIncel, calugdrul rlsaia, care a
tradus (Vedeniile Sfântului GrigorieD invdtase la Chievul
ortodox, iar cAlugärui Leontie Moschuna erá dintre ucenicii
dascalilor greci de neamul säu 2,fdcuserd din episcopii
canonicii, din profesorii bldleni de pana pe la 1770 niste
despretuitori ai vechii ortodoxli umile si särace i ai celor cari,
In Ardeal chiar, sau dincolo de munti, trdiau in acelasi intune-
rec dogmatic si in aceiasi lipsä de culturä sau de drepturi.
S'ar ti crezut ca tinerii, cari, pe urma unui Aaron, unui
Rednic, Maior, Cotore i Caliani, unui Meletie Neagoe, cari
prin invdtatura in strdindtate-si cAstigaserd cele mai inalte
ranguri bisericesti, mergand si ei in Apus vor duce si mai
departe aceste porniri de izolare fatä de ceilalti Români,
de adoptare tot mai deplind a catolicismului, in fond ca
si in forml chiar. Se vdzili Insd indatä cd cei mai buni
dintre ei,un Samoil Klein (n. Septembre 1745), de acasa
Maniu Micu, fiul protopopului din Sad, frate al Vlddic5i
Inochentie, si al surorii protopopului Neagoe din Brosteni
si Armeniu ; Gheorghe incai (n. 1753-4), vlästar al boierimii
fagArdsene, venit din inca-Veche i purtat pe la reformatii
din Osorheiu, pe la Iezuitii din Cluj i Piaristii din Bistrita
Petra Maior (n. c. 1760), din pArtile Bistritei, fiul protopo-
pillui dela Cdpusul- de-CAmpie, crescut la Osorheiu i Cluj,
cauta alte drumuri. Dela inceput, daca tustrei se cälu-
garirä3 in mändstirea de viatä asprä a lui Aaron, viata
aceasta de caznd pentru sfintirea prin randdri i infranare,
prin släbire i duren, in vesnice posturi cu maztire au

Cipariu, Acte f i fragmente, p. 407; Studii fi doc., XIII, p. 156.


2 V. pentru el, §i. Studii ci doc., XII, p. 42, no. Lxxvin.
Samuil, la 44 Octombre 1762; incai, in 4774.

www.dacoromanica.ro
SCHIMBAREA SPIBITULUI IN BISERICA UNITi 203

fasole au finte fiartd, dar cu niciun uleiu direashn, disciplina


aceasta, pe care Vlddica Rednic o Mari inc5. atoatä legean,
serie acelasi Samuil Micu, aar fi vrut sd o facd chluggri
si sd supund pe toti la viata grean 1, li displäcù. Incepù
sd li cada greu si lndumnezeirea actului Unirii, pe care cdt
de putind cercetare istoricd II puted reduce la adevgrata
lui valoare, si nepotul episcopului Inochentie, al celui care,
l'IV() clipä de deznadejde, se arätase gata A taie legdturile cu
catolicismul, spune apriat ea' aManasie [Rednic] In toatd Du-
mineca, la exortatii, atdta Idudit scolarflor Unirea, pAnd ce unii
Isi pierdeau gustul de a-1 mai auzln g. Certele dintre calu-
gdri, cari-si rddeau de a bdtaia lui Dumnezeun si de aaju-
toriul Preacestin, 11 dezgustard adânc 3. Desl Klein ajunse
aprefectn la mAnästirea Sf. Treimi, apoi eclesiarh si con-
zistorial pe lângd acest bun gospodar de bisericd si scoala
care erd. Rednic cel agreu la fire si nu lesne iertAtoriun,
des1 trecù bucuros la Colegiul pazmanian din Viena, unde
invdtd naai departe filosofie si teologie, ajungdnd apoi efe-
meriu, duhovnic la Colegiul Sf. Barbara, Intemeiat la Viena
pentru scolari uniti,el nu Captad mai multa tragere de
inimd pentru calugArie, dar nici pentru Unire ca act [Dan-
tuitor de suflet si deschizdtor, prin legea cea noud, a unui
mai bun viitor romAnesc. Isi intrebuinti vremea In a traduce
din Pdrintii rasariteni, ca Sf. Vasile ce! Mare, Sf. Dorofteiu,
pe cari-i cetiau asa de mult si paisienii din Principate si
din cari a Cuvintelen celui din urma aparurd la Rdinnir, In
17844. Peste cäteva luni, el faced sa apard la Viena, cu
tiparul lui Kurzbeck, doud mici studii In legaturd cu da-
tinile «Bisericii grecesti rilstiritenen, despre Cdsatorie si
despre Posturi 5, si do! alti RomAni invritati, protopopul
1 Ist. lit. rom., II, pp. 162-5; Cipariu, dete fi fragmente, p. 124.
2 In fragmentele din Cipariu, p. 105.
3 lbid., pp. 146-7; 1st. lit. rom., II, p. 166.
4 Traducerile, din 4768 qi 4769, in msele 920 din Bibl. Serninariului
blAjean si 1366 din Bibl. Episcopiei de Orado.
5 De matrimonio, 4781 cf. ms. 4367 din Blaj 9i Dissertatio de
iciuniis graecae orientalis Ecclesiae, 4782.

www.dacoromanica.ro
204 ISTOBIA BISERICII ROMANESTI

Para, care studiase la SI. Barbara, si parohul din Bistrita,


fost elev al Institutului pazmanian, 11 parau la Gran ea
rispanditor de idei schismatice si dusman al Sfintei Uniri,
fiind pe langa aceasta un prost si aun om de nimical 1.
Cartea de rugAciuni pe care o däduse tot acolo la 1779,
aRogacioni de sera), avea mai mult scopul de a incered o
nouä ortografie a limbii romanesti, intoarsä spre obarsia
Pi, pentru mai deplina vádire si mai marea glorie a co-
borarii din Romani , Cu litere latine 3.
La Viena se imprieteni cu Klein cellalt mare scriitor al
Bisericii unite romanesti, Gheorghe Sincai, care petrecuse
Ja Roma dela 1775 3 pan6 pe la 1780, luand doctoratul in
illosofie si teologie, si void acum sa invete, stand la Sf.
Barbara, dreptu14, sa lucreze in biblioteci pentru istoria
neamului si sd. Idge relatii cu inv6tati ca Benkii si Comides 5.
.,,iacest tanàr unit n'aveà respect pentru aUnintaD, care
lasa neamul afara credintb 6, pentru Papa si Iezuitii,
pe cari-i crede in stare a falsified si diplome, pentru
Latinii din preajma ImpAratului, cari, la inceputul vea-
cului, dnselaserb, pentru motive politice, pe Romani,
and ceva apopilor), dar %sand pe anobili cu buzele dram-
boiatel ,si uitând ca total de ajugul bietilor prostiD, iobagii.
.5i Petru Major venise dapä aceleasi studii romane
dar fdra diplome, si ea aceleasi ptireri despre alialienb) si
despre a monarhia l'apei) si infalibilitatea, anesmantnicia) lui,
despre dreptul de a convoca si prezidà sinoadele, pretentiile
de stApanire universalä, domeniul temporal sau a vremealnicl
de care se zápdciau alti studenti trimesi la Roma, si el scriá

1 cNullius frugi homos; casinus ed Brain). AO 1-ar fi judecat si


episcopul Maior ; Nilles, pp. 317-8.
2 Ed. a 2-a, Blaj, 1801, supt titlul de Acathistu.
3 Urechil, 1st. Rom., T, p. 1172, nota 1.
4 incai, Cron. Rom., II, p. 431; Orodias, in Archivu, p. 247 0 urm.
5 1st. lit. MOM., II, p. 202 si urna.
6 incai, Cron. Rom., I, pp. 353, 417; cf. II, p. 213, 215, 354, 437;
III, pp. 285-6, 288, 297, 363, 413-4, 455-6.

www.dacoromanica.ro
SCHIMBAREA SPIRITULIJI IN BISERICA UNITÀ 205

astfel, nu mai tarziu deck In 1783: (0 de-ar fi al:drat


Dumnezeu neamul rotná.'nesc de acest feliu de oameni in-
vdtati si teologi, cari numai cu autentie, cu tiful si cu
vdlfa ce au in haine si In locul Idcasului sau, vrati sd in-
vingd pe toti ; de spun cevd. dela Roma, sä taci, sa inlem-
nesti, sd casti gura. De aräti din Sfintii Parinti, din Soboare
si din istoria cea veche a Besearicii asupra pdrerilor lor,
indatd esti schismatic, si mai Mu decdt ereticii... Romei
'Inca din vreamurile ceale de mult incepuse a-i rasdri
coarnele !1).

Urmâ. Indata abdicarea episcopului Grigore Naior, in 1782


si in locu-i fil numit (21 Octombre ; consacrat 6 Iunie 1784)
Ioan Bob (n. 1.709), fiu de neme s chiorean catolic si de Ungu-
roaica, Candida Titnandi, si ucenic al Iezuitilor din Cluj; fusese
novice la Blaj numai cAnd aved 25 de ani si mdntuise toata In-
vdtdtura ; functionase ca profesor de sintaxa si gramatich. In lo-
cul lui Grigorie Maior si plecase iarasi Intre Iezuiti, pdnd când i
se dadurd functii administrative la Blaj, pentru ca sa meargä
apoi la noud studii In Sdmbäta-Mare. Acesta tined strdns la
Unire si nu veded mai departe deck cercul datoriilor sale
de administrator al averii bisericesti. 0 dusmänie fireascd
se starni deci intre bogatul, maretul, pomposul episcop,
care se incunjurd la 4807 de un corp de canonici ascul-
tätori 2, si intre cei doi tineri csalugdri, cari-si autard de
acum Inainte o altd. indreptare.
La 1784, Klein cered sd fie scos din rAndul calugarilor.
Aceia,si cerere o facù si Sincai, care, venit In Blaj Inca dela
1780, mAntuise de tiphrit Catechismul cel Mare, aprobat de
teologii *tefan Sabo sj Ioan Halmaghi,carte de scoala, el

1 Procanonul, ed. C. Erbiceanu, Bucure§ti, 1894; extras din iBis.


ort.s, p. 47.
Aceste idei le exprima el intr'o cercetare de drept asupra canoanelor
td stormelii biserice§tis, espre folosul mai cu sama a Rominilors,
Procanonul.
2 Nilles, p. 665 §i. urm.

www.dacoromanica.ro
206 ISTOR/A BISERICII ROMINE$TI

Insusi, fiind catechet, apoi director al scolii de;Stat de acolo'.


Acestalalt conduchtor sufletesc al generatiei sale se pusese
in serviciul scolilor ceior noud pentru popor, pe care le
deschisese armuirea cu spirit laic, anti-religios a lui Iosif
al II-lea, i däduse Românilor fria dela 1781 Bucvariul
fb.rd colorit religios din Viena, Aritmetica din '1782 (ed.
noud, Blaj, 1785), Bucomma romano-germana dela Sibiiu,
din 1783 (ed. noud, 1188; Blaj, 1795), chruia-i corespunde
un Alphavit blajean din acela.si an. .5incai, care lucrase cu
Samuil Klein o gramalla româneasa In limba latinä, apd-
rutä tot pentru proclamarea nobilei origini a graiului si a
neamului, In Viena, la 1780, pregatià pentru aceleasi scoli
noud eeà d'intaiu gramallcä latina-romând, aspre folosul
scolilor valabico-nationaleD, ce aparit, Cu traducen i nemtesti
si unguresti a exemplelor, la 1783, in tipografia Seminariului.
O aIstorie a Naturii sau a FiriiD erà gata de tipar 2
Doisprezece ani intregi, Sincai avù grija invatamäntalui laic
in limba româneasca, läng,d Eder, directorul Sasilor si Eusta-
tievici, al neunitilor, intemeind vre- o trei sute de scoli in
orase si in sate 8. De Vladica nui pasä rada. fdrd. In-
cunjur de dänsul la '1792 4. Numai la 1794 Sincai fù rdpus
prin judecatd de Bob, care facit sä i se iea locul i sä fie
chiar inchis, pAnd. in '1795, incepändu-se astfel ratdcirea lui
printre Unguri cu scurte popasuri la Oradea lui Darabant
ni la Viena , care-i tinit pand la moarte.
In acelasi an, Petru Maior, iritat de incercarea, ce fdcuse
Bob, de a smulge protopopilor -- in cari Maior, el insusi
protopop la Reghinul-Sdsesc, dela '1784, dupä ce fusese pro-
fesor de logia, metafizica i drept natural la scoala

alta cu acest titlu i litere latine apitruse la Buda, in 4780, odatl


zu un Catecbism, prescurtat cu acelea.,i litere; Bibl. .Rom., II, p. 250
cf. /st. lit. rom., II, p. 205 gi nota 7.
2 1st. lit. rom., II, p. 205.
/st. lit. rom., II, pp. 204-5; Hurmuzaki, VII, pp. 443-4.
4 Ciparill, Archivu, p. 480; Papiu, $incai, pp. 403-4.

www.dacoromanica.ro
SCHIMBAREA SPIRITIMUI iN BISERICA IINITÀ 207

din Blaj 1, vedeä pe urmasii a chorepiscopilon de odinioarh,


ultimele drepturi ce mai ptistrau, scrià (Protopopadichiap,
Nedreptatea fdcutd protopopilor, tratat despre (putearea,drep-
turile sau privileghioaneleD lor, carte ascutith in polemica
impotriva (papistasilor». Cu Biserica romana n'a rupt-o nici-
odath, si si-a pästrat panà la sfArsit corespondenta cu Pro-
paganda, dar, and 11 vedem numind pe Bob (V1hdica Uni-
ti]on, iar pe pästorul sarb al Romänilor de legea veche
aepiscop al Neunitilor» 2, intelegem bine ch nici Maior nu
mai erà legat cu inima de Biserica bläjeanh.
Cererea de a pärdsi cdlughria, pe care o fäcurä. Sincai
si Maior, fusese primith, dar se refuzase, in Ianuar 4785,
cea fa.cuta de Klein, indemnându-1 la aliniste» si porun-
cindu-se ca el esa fie pästrat in mänästire))3. Nu i se add
acestuia nici parohia din Sibiiu, pe care o ceruse, dar in
1790 el trecii In acest oras la o rudh a sa, Efrem Muntiu14.
Pe atunci Samuil cel invätat dedicà lucräri de ale sale
Patriarhului ortodox din Carlovht, cu care ar fi stat in
leghturi inch. din 1784 5, si se puteà crede eh a Orbit
Cu totul Unirea. Cand Guvernul ardelean trimese, in 1794,
spre cercetare Istoria Bisericeased, tradush dupá a lui Fleury,
de Klein, impreunh cu dedicatia incriminatil, i se zice preot
neunit 6, si canonicii lui Bob, consult* declarà a in ade-
var cartea, lucratà si duph eautori catolich, cuprinde in
sine azgura neunirii) (schoriam disunionis). Se credeà chiar
ch el vrea sá se facä episcop al neunitilor, pentru care
Bob 1-ar fi inchis bucuros, cum a si cerut Guvernului, in
.4797, la mänästirea din Muncaciu 7.

1 Ist. lit rom., II, pp. 234 si urnk.


2 istoria Bisericii Romdnilor, Prefattl; cf. p. 360.
5 Ordinul, in bibl. din Orade, ma. 1336.
4 Ms. 885 din Blaj.
5 Archivu, p. 717.
5 Ibid., p 715.
7 Ibid., p. 675 qi urm.

www.dacoromanica.ro
208 ISTORIA BISERICII RONANESTI

CAP. III.

Biserica neunitä i cea d'intku organizare a ei.


Vrádica neunit Dionisie Novacovici murise In Scaunul sau
unguresc la 8 Decembre 1767 1, dupa ce statuse pand la
sfArlit mai mult In Ardeal. Cu prilejul mortii celui d'intaiu
Silrb care a avut grija sufleteasca a Romanilor din aceastt
tarä, se hotari cä este o episcopie a acestora, i anume una
co.xempt5.1, cum se declara si episcopia Radautylui chip&
ruperea silith a legaturilor cu Biserica metropolitana a Mol-
dovei. in Octombre 1768 administraren ei provizorie se
dada episcopului särb din Vare, Ioan Gheorghievici, care
fil chemat intäiu laViena pentru a priml instruetii 2. Urmasul
lui Dionisie ca episcop de Buda, Sofronie Chirilovici, fostul
stilt vicariu budan si fost staret la manästirea Sf. Mihaii
clin Grabg, cäpatil apoi grija Episcopiei neunitilor ardeleni
si ungureni, la 1-in Decembre 1770: dupa cererea intregului
der ortodox al Romänilor, i se ingadul a-si luà resedinta
la Sibiiu 8. De Pasti 1n 1772, el er6. la Belgrad, i avem
scrisoare a lui cu aceastä datti, in care-si zice numai
asmerit episcop neunitilor In Ardealp 4. Dupa dänsul, del&
care nu ni-a ramas, se pare, niciun antimis 5, yea
(6 Novembre 1783; instalat 1-iu Iulie 1784) al treilea.
Sarb, Ghedeon Nichitici ca protopop In pärtile Abru-
dului, 11 gasim pe la 1780 °, care statuse deci un timp
1 P. Maior, 1st. Bis., p. 131.
2 Bunea, P. P. Aaron fi Novacovici, p. 258 fi nota 4.
8 ibid., p. 254, nota 1.
4 Studii fi doc., XII, p. 86, no. ct.,xn.
5 Pentru antimisele deosebitele Biserici i diecese romAnefti, v. Stu-
dii 0 doc., XII, pp. Lxv urm., 297 i urm.; cap. respectiv; XVI, p.
423 f't urm. fi cap. Sinaia.
6 Studii 0 doc., XIII, p. 28, no. 6. Pentru numire i instalare,
Mateiu Voileanu, Momente din viata biser. a Romdnitor, Sibiiu, 1902,
pp. 25-6.

www.dacoromanica.ro
RISERICA NEIINITÀ V CEA D'INTAIIJ ORGANIZARE A EI 209

mijlocul Romänilor din Ardeal, apoi pe Muga cei, de curänd


luati in stapAnire, ai Bucovinei, si a carui aduci re in Ardeal
a folosit ,si in rascoala de iobagi a lui Horea, in care i se pastrà
si Ini un rost de impticiuitor prin predica si blestem 1; anti-
misele lui, care poarta datele de 1781 si 1780, li dau titlul,
mai limpede, de apravoslavnicu episcopu alu Marelui Prin-
tipa ta alu Ardealulub a. Mari la 6 Decembre 1788, si, pana
la numirea succesorului sau, vedem preoti romäni mergänd
pentru hirotonie la episcopul sarb al Timisoarei 3.
Al patrulea episcop ortodox de neam sarb, Gherasim Ada-
inovici, trai si el supt conducerea directorului scolar Eu-
statievici, care intocmià la 4790 Cazaniile, adezvoaltile si
ta lcui tele Evanghelii a' Dumineciloru, a' sarbatoriloril si a'
oarPscarora zile, spre trebuinta catehetiloriA si a' dascalilorti
uniti», tiparite la Bart, in Sibiiu cea d'intaiu tipariturä
oficiala a Bisericii pravoslavnice ardelene, pe când 011a
atunci avem numai cele douä tiparituri sibiiene, din 1789,
ale clascalului brasovean Rada Duma, Preotia sau indrep-
tarea preofilor, o nouä editie, si incà un catehism pentru
scolilc, anormalicestip neunite. Erà in legaturi stränse cu
ierarhia särbeasca, si-1 vedem luAnd parte, in August 1790, la
alegerea, in Timisoara, a Mitropolitului särbesc. Aveà areze-
dentiev la Sibiiu, si grija ei rämänea, cu prilejul unor asemenea
lipse, tot in seama carturarului preot din Räsinari, caligraful
Sava: Popovici 4. Gherasim iscall impreuna cu Bob, care, in
acest caz deci, il recunoscii, acea (cartel, de plangere a tu-
turor Romanilor catre Imparatul drept si milostiv, acel
Supplex libellus Valachorum, pe care-1 redacta Iosif Me-
hesi din Cluj, fiul protopopului din Manästur si ajuns prin
meritele sale sfetnic imparatesc. El murI in 4796, la 13 April,
si clerul romänesc isi arata si acum, ca si dupa moartea lui

1 V. mai sus, cap. despre Biserica bucovineanA.


2 Studii fi doc., XII, p. 301, no. xx.
$ 'bid., XIII, p. 78, no. 189.
4 Studii fi doc., XII, p. 412 Ili urm. ; XIII, p. 156.

www.dacoromanica.ro
210 ISTORIA BISERICII ROMÀNESTI

Nichitici, dorinta de a nu mai aveA un SArb ca episcop 1,


si astfel silintele lui Dimitrie Sercovici de a cApAtA Scaunul
sibiian ramaserA zddarnice ; preotii si protopopii voiau nea-
pOrat pe Vladica (din neamulu si sangele seta, in locul
strAinilor cu cfoarte putina pentru binele cel de obs,te tra-
gere de inima si purtare de grije) 2.
Locul lui Adamovici 1-ar fi voit Klein, si Guvernul spune
lAmurit, la 30 Maiu 1796, ca el ar fi vorbit cu unii din
clerul neunit, fägaduindu-li ca, dupa alegere, a.r lepOdà
Unirea3-. Lucrul n'ar fi de mirare intr'un timp cAnd unul
din canonicii uniti dela Orade, invätatul Nichita Horvat,
lAudat ca scriitor si de Klein, ráced 8'a' aparA la Viena o
Poslanie asan dreapta oglina a pAcii, dragostii si unimii,
prin carele cu dreapte dovediri cei uniti sa mAntuescil de
hulele carele lor li sA aruncA, laya J.Veunifii, niel iritici a
fi, niel shismatici, mai ales in neamul romeinesca a nu
sa putea aeve zice, pentru a neamului rumeinescu folos
fi meingdiare» 4. Asa credea. si Klein, care, in marea sa is-
torie a Romanilor de pretutindeni, rAmasá netiphritb., n'are
un singur cuvAnt rbiu despre Neuniti si deplange, dintre
toti RomAnii supusi ImpAratului, numai pe cei din pArtile
SAtmarului, cari ascultA de un episcop rus, al Muncaciului,
si pe cei din Banat, cari au in Biserica lor stApAni sArbi 5.
SA nu se uite apoi cA, Scaunul din Sibiiu rAmAind mult timp
neocupat, vicariatul II avii, dupa ortodocsii Ioan Popovici de
Hondo! si Nicolae Hutovici (1805), unitul secretariu de Ca-
merá. Aron Budai (t 29 Mart 1847), fratele poetului, grama-
1 Cipariu, Archiva, pp. 719, 737. Data mortii in Siebenbilryische
Quartalschrift, V, p. 479.
2 Cf. lila stefan 1-16rAgu§ Preofimea romand in veacul al XVIII-lea;
din aTelegraful Romana pe 1907: Lupa, Az erdélyi gar.-kel. egyhciz qi.
Mateiu Voileanu, Momentc din viala bisericeasca a Romdnilor orto-
doxi dm Transilvania, 1780-4787; Sibiiu, 4905; Ilarion Pu§eariu, Do-
cumente pentra li» ba tii. istorie, Sibiiu, 4889, 1897, 2 vol.
a Cipariu, Archiva, p. 717.
4 Studii f i doc., XIII, p. 16, no. 27.
5 Ist. lit. rom., ii, p. 493.

www.dacoromanica.ro
LIICRIRILE DE TEOLOGIE ALE SCRIITORILOR ARDELENI 2H

ticului i lexicografului Ioan Budai Deleanu 1. Klein se duse


peste putin la Oradea, unde i Darabant i canonici ea Samuil
Vulcan si Corneli li erau prieteni si la lntors tinù predica In
biserica neunità a Turzii 2. La 1798 Insà i se poruncl de
Guvern sá nu pkbeascii Blajul, unde va fi bine tinut la
mAnästire : din partea lui, el Muse totusi asigurarea ca In
Sibiiu si In Imprejurimi a sfAtuit pe tkgoveti i sateni sA
treac4 la Unire 8 si cA a izbutit sa distrugA ura fatà de
Uniti, rugAndu-i a trAl eca ; el aminti ch a fost rugat
A. predice la Rasinari i Saliste, cela ce n'a putut face Insa
DecAt sà steà Melds, voià mai bine et treacA la ritul ca-
'toile 8. De fapt 1114 el erà, cum spun si In certi-
ficatul lor, iscAlit de Ioan Popovici de Hondol, ca vicariu, si
de Aron Budai, ca notariu, numai ahulitoriu de lnparachie-
rile intrà neamul nostru In rdridul legal) 6 Abià peste vre-o
patru ani putù el sh apIece, dupä ce, predicand ultima oarti,
spuse cuvintele, grele pentru puternicii din Blaj, ca anici-
odatà n'a cugetat di din piaträ va stoarce apal T.

CAP. IV.
lucrärile de teologie ale celor trei marl scriitori ardeleni.
inainte i dupg aceste Imprejurki de pätimasci prigonire,
Lei doi tovarasi de lucru ai Jul Klein lucrau, unul,
la dirtile de scoalä si apoi la greaua operd a Cronicei sale,
cipariu, Archivu, pp. 749, 737; Organui uminarii pe1847,no.14.
cipariu, Archivu, p. 748.
8 Cei din Gura-RAului declarl cl ar face §i asta, dacA ar fi ajutati
proces Cu Saga; ibid., pp. 719-20.
4 Ibid., p. 720.
5 Ibid., p. 7:36.
6 Ibid., p. 737. i in 4805 Românii neuniti igi cerurA episcop de
-anationula lor, pe Nestor loanovici, care fusese efeclor InvAtat, darA
-sArac de averes §i invAtase in stritinAtate (Stinghe, Doc., 11, pp. 263-6).
7 Ibid., p. 739.

www.dacoromanica.ro
212 ISTORIA BISERICII ROMANESTI

iar cellalt, Maior, la tratate de polemicA ce rAmaserà neti-


precum i la culegerile-i de predici : (Propovedaniile
ingropAciunea oamenilor morti», aDidachiile, Mich Invatd-
tu rile pentru cresterea fiiilor, la ingropticiunea pruncilor
morti» (1809) si (Predice sau invätäturi la toate Duminicile
serbAtorile) (1811), la un Téléma que romAnesc, ce se tipii.r/
In 1818, la scrieri lilologice1, apoi la o lstorie a inceputurilor
romAnesti, (Pentru inceputul Românilor in Dacia», care se
publica in 1812 abia i, in sfàrsit, la lstoria Bisericii Ro-
anume eatat a acestor din coace, precum i a
relor din eolo de Dunare)), care, inceptind a Se tiprirl la
1813, fù oprità i confiscatä pentru criticile ei Indrknete
spre a fi preschimbata apoi i irnprirtita sau vandut6 nu-
mai In aceasta formrt
Cum se vede, Maior aducea servicii din cele mai mari
predicatorilor, dandu-li in mAng cuvântari alcAtuile inteo-
asd de curghtoare limbri. Iar, in Istoria Bisericii Romdnilor
de pretutindeni, carte fäcutä numai in scurtul spatiu al
noptilor de iarnd din eunsprezeace sriptrirnani)), dar foarte
larg conceputä si cuprinzatoare, el trateazA vechile timpuri
de viatti religioasg, fArà osebire, epoca VIAdiciei de Btilgrad
In Ardeal, Unirea, care e de (credint5), si nu de eleager
si are in vedere scopuri materiale ce n'au fost atinse, ajun-
gindu-se In schimb la rusinea tiraniei (teologuluip si la
prigonirea impotriva Neuniilor, ca si cum nu s'ar st1 (di
mai multe mute se prind cu miiare decAt cu otet) 3. Se
ating, In partea despre credintA, ca i in a doua, despre ie-
rarhie, ImprejurArile mai nouà la Blaj, la Orade, la Mun-
caciu i la Sibiiu, care urmeaz5, dupà el, vechiului Scaun
bàlgrAdean ; critica nu lipseste pe alocurea, dar Maior MO-
duise a spune si mai multe despre efaptele cele scAlciate
ale celor putearnici)), ce trriiesc inc. Toata urmarea,

1 V. 1st. lit. rom., tabla.


2 Cf. §i Cipariu, Acte §i fragm., p. 145 §i urm.: din partea
8 P. 55; cf. Cipariu, Acte f i fragmente, p. 163 i urm

www.dacoromanica.ro
LIICRIRILE DE TEOLOGIE ALE SCRIITORILOR ARDELENI 213

privire la istoria bisericeasca. a Principatelor si a Românilor


din 13alcani, lipseste.
Dar era de sigur o nona, n'are si binefacatoare ideie
aceia de a tratà la un loe istoria Bisericii Românilor de supt
toate stapanirile, i ivirea acestei opere aratd cat de mult
släbise in acest timp antagonismul zadarnic, excluzivismul
fanatic, oarba pornire de a invräjbl oamenii din acelasi
neam in numele aceluiasi Dumnezeu 1. Studiile de limbh,
de istorie, coborandu-si rezulta.tele si in judecarea eveni-
mentelor religioase, indreptasera astfel, in parte macar, raul
eel mare pe care-1 t'acuse pofta de traiu bun, ambitia de
drepturi, vanitatea de onoruri, frica de once Guvern, a
preotimii de dincolo.

In acest timp, munca fara preget a lui Klein, la Viena,


la Blaj, la Sibiiu, la Balgrad, la Orade, da Romänilor de
dincolo o intreagd literatura bisericeasca.
Cercetánd ca luare aminte textul biblic in originalul grec
si in cel latin, el incepa o talmacire noua a Bibliei intregi
dupa Septantd, inoind fata de Biblia din 1688, mai ales in
Vechiul Testament ; o mantui singur in trei ani la 1786, si
cartea enormä fa publicata, dupa o revizie, probabil
mult rabdatoare deck competentd, de Bob, in tipogralia
metropolitana, la 1795 2, - monum en talä. lucrare, desl de o
valoare Merarä mai mica decat vechea traducere, dar totusi
In stare si singura sa dea un vesnic nume acelui ce a sd-
varsit-o. Pe Janga' aCuvinteleD Sf. Vasile si ale lui Dorofteiu,
Klein mai traduce pe Anastasie Sinaitul, pe Ioan Gura de
Aur, pe Chiril de 1erusalim, pe Pahomie, Grigorie de Na-
zianz, Ioan Damaschin, Sf. Epifanie, Sf. Erren' i Sf. Cle-
ment,mai toti parintii pe cari un rand Intreg de scolari
ai lui Damaschin, Grigorie i Chesarie ale chror lucrhri
le cunoaste Klein si le lauda Ii talmdcisera dincoace de

1 Cf. /st. lit. rom. II, p. 259 0. urm.


2 Cf. Cipariu, Archivu, p. 700.

www.dacoromanica.ro
214 ISTORIA BISERICII ROMANEgl

munti. Astfel el fa lndemnat sh serie insusi Propovedangle.


sau invaiatitri la ingropaciunea oamcnilor morti, care Id-
zurh lumina Inainte de ale lui Maior, la 1784, lucrare
pentru popor, facuta, spune Insusi scriitorul, nu Cu (clubs-
trie ritoriceasch, nici cu graiu de vorbä lnnalta si addnca,
ci mai de josu si mai prostu, ca si cei prosti sh intaleaga,
si sa se foloseascau, vrQdnich Insa de toata luarea aminte prin
limpeziciunea acelui stil familiar pe care Klein singar, intre
tovarasii sai Invatati, II are. Spre sfarsitul vietii sale el pre-
ghtid o noua editie mhrita sau o carte noua de predici, de
Contii (conciones)1. A dat cea d'intaiu traducere (4803) a
Imitafiei lui Hristos, pe care Bob o tiparl la 18t3 supt
titlul ri licul de «A Thomii dela Câmp (Kempis!) de Urmarea
lui Hristos patru cartiu, fara a pomeni numele taltnacito-
rului. Asà se intAmpla si cu alta lucrare a lui, adesea re-
tipariti, lin Segneri, vestitul predicator iezuit, (Povatuire
chtre cel ce se pocheste».
Lucrhri de teologie, prelucrari si traducen, fuseserä. In-
cepute si de altii : se citeaza, de Cotore, «Despre schis-
maticiia Greciloruu 2, (Cartea de religia si obiceiurile Tur-
ciloro, o aIstorie a schismei Grecilor» chipa Maimbourg 8,
o noua Pravila de canoane, rAncluita alfabetic ; loan Hal-
magbi teologul scrisese eInvatatura pentru prostil ; pre-
pozitul Stefan Popp un tratat despre Botez4; Ioan Mar-
gineanu aPildele si invataturile Sf. Scripturiu ; loacbim Popp*
Tcologia dogmatica, de care erd profesor la Blaj ; Dimitrie
Ivasco, canonic si protopop la Muncaciu, o Teologie dog,
matico-morala; Chiril ropa, parohul de Sibiiu si protopop
de Hateg, alta Teologie momia 5.

1 Ist, lit. rom., IT, pp. 174, 176.


2 Als. 921 din Blaj; cf. 1st. lit. rom., II, p. 178.
3 Klein, in Cipariu, Acte f i fragm., p. 404 0 urm.; cf. in lnstructia
publica, II, p. 72.
4 lbid.
3 V. Ifi. Studii $i. doc., XIII, p. 111. Pentru Adunarea de rugaciunt
din slavonl, a lui Nicolae Popa din Cimpeni; ma. 926 din Blaj.

www.dacoromanica.ro
LUCRXRILE DE THOLOGIE ALE SCRIITORILOR ARDELENI 215

Klein dadii Insà cel d'intaiu un curs sistematic de in-


vdtaturi inalte bisericesti, prelucrand Logica, Dreptul
firii, Etica, Politica, illetafizica 1 mantuite Inca inainte
de 1796, Teologia morala, amoraliceascar dupd Wen-
ceslas Schwanz , pe care Bob o opreste intaiu, pentru
a o tiparl pe urma, la 1796, retinand inca la el exempla-
rele, de frica unei noua editii a autorului 2. A lucrat, in
iarna lui 1789, la Orade, Canoanele s fintelor sobo ara a .
(Praxis consistorialisp trebuie sa se adaoge, (Praxisul fo-
rului bisericescD. Un tratat despre revelatie, acredinta cres-
tineascd cea descoperitd), e citat si el in notele lui Sincai
Ja cOrodiasL Vasile Filipan lucrase o Istorie bisericeasca dupa
uri original latin. Tot Klein insa, dupa truda de multi ani,
ispravi traducerea marii opere a lui Fleury, care erà gata la
4799, dar nu se publica niciodatd.4. O prescurtare, alstoria
bisericeasca pe scurt pentru folosul iubitorilor de invdta-
turap, era. gata In 1790. I se ceruse de Bob si un Talc mai
larg al Vechiului Testament, pe care-1 refuza, ca toate ca
intovardsise ca mici lamuriri Biblia tradusd de el b.
O viata de on', ()rick de lunga, nu se poate intrebuintâ
mai bine : cel putin, Om la dansul, nimeni nu facuse atata,
niel mdcar, mai de curand, harnicul Macarie din Caldaru-
sani i Cernica.

Cu atatea, asà de bune si asa de telurite manuscripte,


episcopia din Blaj si-ar fi putut cas:tiga un mare nume si
o Insemnatd situatie culturala, punand tiparul sau intru
ajutorul celor trei insemnati scriitori ai Ardealului, si mai
ales al lui Klein, care-si trichina toata priceperea si munca

1 lnatr. Publica, II, p 72.


2 Arch ivu, p. 715 si urm.
3 Papiu, incai, p. 120, nota.
4 MSS. in Bibl. Seminariului din Blaj. Insirarea lor, in 1st. lit. rom ,
IL p. 169 s't urm., p. 408 s't urm.
6 Traducen i profane (Linda din Marmontel, B lizariu si din Lactan,
veris narrationibus.

www.dacoromanica.ro
216 ISTORIA BISERIOII

sa fara pdreche Bisericii. Din teascurile lui Bob cel


intelegere pentru cultura mai Inaltä i menirea ei apare
doar, la 1786, un frumos Acaftist. Ani intregi de zile apoi,
tipografia blajeana nu mai dä. nimic.
Pe acest timp Guvernul ardelean parasise Sibiiul, care
pasta insä o mare insemnätate, nu numai In ce priveste
negotul, cam deckut, dar mai cu deosebire in domeniul
social si in al spiritului. Stim cä Vladica neunit izbutise a
se stramuta acolo. aGrecil bogati, din Compania de negot,
Cu efimeriul lor aduei de peste Dunare, vorbiau i scrim,"
totusi mai mult româneste. Un Avram Mebesi, un Teodor
Aaron, un Popovici de Hondo!, fruntasi ai inteligentei ro-
mfmesti, locuiau statornic aice. Din Sad pornise, pentru ca
sa invete medicina la Viena, unde se facù oculist, un frate
al agitatorului neunit preotul Molnar, zis Tunsul pentru
ca i se thiase pletele, Ioan Molnar 1. Dupa o calatorie de
afaceri in Tara-Româneasca i dupa un rol de pacificator
In numele Guvernului fata de rascoala lui Horea, el
numit protesor de specialitatea sa la Universitatea de curand
Intemeiata In Cluj. Era ocrotitul baronului Bánffy, guver-
natorul Ardealului, si-i dedica o gramaticä germana a limbii
românesti, singura intinsh i practica, si care pentru aceia
avù mai multe editii (cea d'intaiu, la Viena, in 4788.) Erà
si un bun gospodar i, pe langa Retorica lui i Istoria uni-
versalä. dupä. Millot, menite scolilor romanesti mai inalte,
ca si o parte din prelucrarile lui Klein, el ttilmaci i potrivl
dupa nevoile poporului nostru carticele despre cresterea al-
binelor («Povatuire cu praxis catre sporirea stupilor)) :
poate i alte lucrari de economie vin dela dânsul 2.
in 1789, Molnar, care era efilosof) dupa noua retetä
franceza a lui Voltaire i, inch' mai mult, francmason
Cf. Hurmuzaki, Fragmente, II, pp. 434-5; Petru Maior, 1st. Bis.
Rom., p. 140 g't urm. ; Popea, Mitr., p. 143; Cipariu, Archivu, p. 625;
1st, lit. rom., II, p. 286 i urm.
2 V. 1st. lit. rom., II, p. 246.

www.dacoromanica.ro
LIICRARILE DE TEOLOGIE ALE SCRIITORILOR ARDELENI 217

doctrina pe care o aflau si Românii din Principate prin


cate-o traducere, se gandia a tiparl pentru Romanii sal
un ziar, de cuprins economic si moral, supt forma poporala
a Invataturilor unui popa. Miron din Valea-Frumoasa 1 Voia
sa-I tipäreasca la tipografii sibiieni de pe vremuri, Hoch-
Ineister sau Petru Bart, care, acesta din urma, Ili poftit In
curand sá vie la Bucuresti, de Mitropolitul Filaret, pentru
a conduce tipografia metropolitana 2. Neizbutind cu acest
proiect, desl Guvernul Isi dadii aprobarea, numind ca re-
vizor pe directorul Eustatievici, nici cu acela, mai tarziu, al
unei foi de noutdti politice pe vremea räzboaielor Revolu-
tiei fRanceze (1793), Molnar, pe care Impäratul II facuse nobil :
«de Mallersheinn, atunci in 4793, forma indata planul unei
asocietati de invatati din Valahia) si al unei biblioteci literare
supt supravegherea episcopulai neunit Gherasim, bibliotecä
la care aveau sa colaboreze scriitori români din A.rdeal si
din Ungaria, ca si cei din Principate, spuindu-se chiar, in
petitia lui Petru Bart, ea' e vorba de o societate bucures-
teana. Apoi schimba numele, dupä observatii oficiale, in
acela de aSotietate filosoficeasca a neamului românesc in
Mare-Printipatulu Ardealuluil. Un apel catre Romanii din
¿ara, publicat la 1795, pune in vedere aparitia, cu bani
de boieri si arhierei bogati, a unor tratate de Geografie,
Fizick Matematica, Filozofie, Istoria Românilor, de a Teo-
loghie moraliceasca a Rasarituluil, precum si (mite istorii
bisericestip. Acestea sant insa manuscriptele lui Klein, si
nu trebuie sa uitam petrecerea In Sibiiu pe acest timp a
marelui traducator religios.
Biblioteca rämase lush in stare de proiect. La Sibiiu se
tipa.ri numai, pentru specula, pe langa unele marunte carti
1 Ilarie Chendi, Inceputurile ziaristicei noastre, OrA§tie, 1900.
2 Scriitori bisericefti, p. 22: eRAposatul a inceput corespondentA cu
tipograful de aici, ca sA vie acolo §i BA aseze tipografia lui la Sf. Mi-
tropolie ; cum a §i. venit, dar nu vi-a ajuns scopul, pentru el a &it
paretisit din Scaunul Mitropoliei pe rAp. chir Filaret».

www.dacoromanica.ro
218 ISTORIA BISERICII ROMANESTI

profane, o nota editie din Pildele filosoflee§ti (1795), din


Alfavita sufleteasea (1803) si Liturghia, cea d'intaiu carte
liturgicá pentru Neunitii Ardealului, la 1798 (ed. a 3-a, 1809),
Ceaslovul din 1809 Klein Ii da aici Acaftistul, la 1801,
iar Hagi Constantin Pop tipareste pe socoteala lui un Acaf-
tist al Sf. Cruci, In 1802 1. Brasovenii, cari aveau cärturari
ca Rada Duma si Radu Tempea, dela 1797 director al
scolilor neunite i gramatic 2, dau la fratii Boghici, dela ei
de-acasa, carti de cetire sau de slujba, ca retiparirea Florii Da-
rurilor sau publicarea «Randuielii Mortulub (1807-8, 4810).

Era lnsa la Buda o mare tipografie, din veniturile areia


se hranià Universitatea i, pentru a folosi acesteia, Guvernul
II daduse privilegiul de a tiparl carti cu litere cirilice. Pentru
revizia din punctul de vedere al ideilor cuprinse lntr'insele fa
numit la 1803 Samuil Klein, care scapa astfel de temnita
mOnastirii din Blaj 2. El l'Amase aici pana la moarte, In 13
Maiu 1806 4, ingrijindu-se, intre altele, de vestitele Calen-
dare, In care-si tiparl si o parte din Istoria Românilor. Prin
prezenta lui Klein la Buda, stapan peste cel mai frumos
si nu cel mai scump tipar, prin ravna pentru religie a lui
Molnar, pe care Insa incai il batjocureste °data ca schis-
matic pentru ca sprijinise pe alt concurent la local de co-
rector, Onisor 5, prin asezarea la Arges a lui Iosif, pasta-
toral mostenirii marelui Chesarie i patronal paisianilor, se
statornici o leghtura prielnica bisericesti a Romanilor
din toate Tinuturile. Tiparituri-model, care se cumparark
dincolo ca si dincoace de munti, o semnalara lndata.

inca din 1793, prietenu! lui Iosif si al lui Molnar, Bagi

Cf. Scriitori bisericegi, p. 42.


2 Ist. lit. rom.. H, p. 290 qi urm.
Ibid., II, p. 173 toi urm.
IH, pp. 429-30; Cipariu, Archivtc, p. 739: ingropat Ja 15
in cripta parohiei catolice din Riczváros.
3 1st, lit. rom., II, p. 212.

www.dacoromanica.ro
LITCRXRILE DE TEOLOGIE ALE SCRIITORILOR ARDELENI 219

Constantin Pop, bogattil negustor siblian, cerei voie sd re-


tipareascd Mineiete lui Chesarie, dar el primi, pe Ifinga
binecuväntarea, cerutä prin Iosif, a Mitropolitului Filaret,
si Instiintarea ed acesta se gändeste Insusi la o a doua editie.
Filaret lsi pardsì lug, peste catevd luni, Scaunul, si Mitro-
politul Dosofteiu Filitis, care publicä din nou, prin shrguinta
singhelului Grigorie Rämniceanul, fostul egumen de Vieros,
Pravoslavnica märturisire, apdsändu-se, In Prefata, asupra
biruintei ultime a pravoslaviei In hotarele Terii-Românesti
si ocdrând abuzele impirtite ale hulitorilor celor ce mdsäeso
In urmele incepatorilor de dejghindri, carii cu coada lor au
tarat dupà sine atätea multimiD, nu aril niciun fel de in-
telegere cu Ardelenii, cari si pentru cdstig se pregdtiau de
lucrul Mineielor celor noua. A_bià. In 1795 Hagi Constantin
Pop isi face iarasi oferta. In vremuri grele de ciumd, ea
nu aduce nicio urmare, dar Iosif, care nu prea era bunul
prieten al Mitropolitului, tipdreste la Sibiiu, farà a se aratä
locul, o Alegere a rugdciunilor din Psaltire, pe care o cu-
noastem din tipäriturile moldovenesti, si o Slujbd a Sf. Nifon,
ocrotitorul Argesului 1 Era vorba ca Min eiele A fie lucrate
Cu banii lui Pop la Mitropolie a. Anul urmdtor aduce pro-
punerea de a se tipärl insä la Sibiiu Tälcul lui Teofilact,
pe care Chesarie incd-1 aveà gata dupd izvodul lui Damas-
cbin3, iar cevä mai tärziu i se dd de stire negustorului cd,
dad. vechiul Mc trebuie Indreptat dupd greceste, Ghe-
rontie si Grigorie au altul, tradus tocmai din acea limb5.4.
La aceasta datti. Molnar intervenise, caci losif stià. acum,
In 1796, «rdivna ce are pentru procopsirea si intemeiarea
neamului nostru românescD 5. Afacerea se tot zdbovi. si in
1800 nu mai era vorba de publicarea aMineelor de luna),

I Scriitori biserice§ti, pp. 23-5.


2 lbid., p. 27.
2 Ibid., pp. 28-9.
4 lbid., pp. 33-4.
5 lbid, p. 31.

www.dacoromanica.ro
220 ISTORIA BISERICII ROMINESTI

Ja Buda sau la Ramnic, la Bucure§ti, ci de o alegere, un


Antologhiu, in trei volume, avand numai la sfintii cu asár-
bAtoare pe deplinD slujbe, iar la ceilalti a stihirile vecer-
nieiD 1; Bart fácil insemnarea cheltuielilor pentru o mie de
exemplare.

1 lbid., p. 40.

www.dacoromanica.ro
PARTEA A IX-a.
I=1

UNIREA TUTUROR CURENTELOR


RELIGIOASE iN OPERA
LUI VENIAMIN, MITROPOLITUL MOLDOVEI.

www.dacoromanica.ro
CAP. I.

Noile tipärituri iwne.


Inca diu 1796, Iosif asigur6. pe Pop ca o parte din ereo-
filacta ar li gata O. o ieà aunu episcopu alu Romanului
dela Moldova» 1, cu care erau In lep,atur5. Gherontie i Gri-
gorie, traducatorii. Episcopul nu e altul cleat Veniamin
Costachi, care, copil liind, fugise de-acasa pentru a merge
la Neamt, dar fusese totusi calugirit, nu in lampl dorit
al lui Paisie,care avei cu el si un fecior de boier din fa-
milia Ruset 2,-c1 la Hui, de episcopul Iacov. Ajuns Mitro-
polit, in 1803, si deci stäpAn al teascurilor din Iasi, Venia-
min isi incepù tipAriturile cu vestita Apologhie a lui Dimi-
trie de Rostov, care ies1 tot In acest an. Alta carte cAlu-
ggreascti, tradusa de Gherontie i Grigorie, (Intreb6rile
Aspunsurile oarecare bogoslovestip ale Sf. Atanasie, iese de
supt teascurile iesene tot In 1803. Si la 1805 Nemteanul
lerodiacon Gherasim dädeà acel Mc al lui Teofilact, pentru
tip6rirea cAruia peste munti vorbisera aceiasi almAcitori
nedespArtiti, prin Iosif, la 1796. In acelasi stil curat, curgätor,
plin de perioade frumoase dupa sintaxa originalului i cu-
prinzand numai azieeri de obste uneltite i cunoscute intre
amAndouà terilep, erà tradusa i (Descoperirea Cu amAnuntul
pravoslavnicii credinte», de Ioan Damaschin, In prefata
eàreia cei doi cAlugAri numesc cu recunostintb. pe Venia-
1 Scriitori bisericeiti, p. 34.
2 studii i doc., VII, p. 162.

www.dacoromanica.ro
024 ISTORIA BISERICII ROMANEVI

min actitor al limbii noastrel (1806). Incti o carte despre cele


§epte Taine, o nticuire a lor, ponte tipdritä i mai inainte
dupä un text slavon, e tradusä din nou de Veniamin Insusi
gi tiparitä in mijlocul noului rdzboin ruso-turc, la 1807. In
aceastd din urmä carticicit e, pe nedrept, urd impotriva
Unitilor, tAlmdcindu-se in tipariturile lui Bob gresit cuvantul
de athrenh, intrebuintat de cauonicul Vaida, pentra a se
In sei nna : locuitori din Tara-Romäneascd ; dar, cand Veniamin,
alaurt astfel, pelara cä ar fi zis ortodocsilor din Principate
atärani i prosti, el flind asa), pe un (din Blaj oarecarele,
desäi t de s)coteald si plin de fumurip, el arata cd pänd la
Iai ajungeau i tiphriturile Birijenilor astfel vechea
circulatie a dirtilor In tot cuprinsul clerului del lintbrt ro-
úìà neascì si, restatornicise acum.

Planul lui Veniamin era si mal mare : el yola sit se lea.


la intrecere cu acei Uniti despre cari gorja asà de aspru
In Socola eran sí se aseze escoale de pararlosirea bogos-
loviei si de thlmacirea Sfintelor Soripturiv, adascali procop-
siti In limba moldoveneascdp, pentru a Invdtá Adogmele)
pe a feciorii de preoti i liaconiD. Tot odath. al ti adascali In
depline gtiinte) eran asa tälmdceascd cárti bisexicesti, ca,
eetind upenicii, sd se invete stiintele i dogmele bunei Cre-
dintip, In acelasi timp, Moldova se facea adäpostul callare-
tilor reformei in Psaltichie : Veniarnin prild pe protopsaltul
Bisericii celei Mari Petru din Efes, dadit, la 1805, 300.
de lei pe lund, apentru ca sit paradosasca muzica) 1, si o a.
treia categorie de dascAli trebuia ad pregäteascä pe viitorii
preoti si in aceastd privintd 3. Astfel, inainte de Munteni, cart
se gandiau ingt i ei la un asemenea institut 3, Moldovenii.
!si avurd Seminariul.
Erbiceanu, Mitr. Mold.. pp. 345-6.
2 Uricaritil, VIT, p. 428 si urm.; III, pp. 39 43: Foaia pentra minte,
inim;i literatura, 1848, pp. 25-6; Erbiceanu, Mitr. Mol4, pp. 345-6
Cf. N. Popescu, Dascaul de canteiri Macarie ieromonahul, Bucureltb
1908.
Bis. ort., XVI, p. 109.

www.dacoromanica.ro
NOILE TIPXRITIJRI IEENE 225

Räzboiul aduse oprirea publicatiilor iesene. Rusii, stäpäni


dela sfärsitul anului 1806 pe amândoul terile, credeau ch
nu vor mai trebui sä iasä din ele, provincii incorporate la
impärätia lor si din care goniserà pe consulii si agentii
Puterilor, ca unii ce nu mai aveau niciun rost In teritorii
definitiv anexate. Gavriil Banulescu fii adus din Rusia, unde
fusese Mitropolit de Chiev, dar trdia bolnav si retras, inch
din 1803, cu pensie de 3.000 de ruble pe an 1, pentru a fi
fäcut exarh peste Moldova ca si peste Tara-Româneasca.
Partida Bals din Iasi si partida Filipescu din Bucuresti ce-
rurä., odatä cu scoaterea lui Constantin-Voda Ipsilanti, regent
al Principatelor, si chemarea dela Dubasari a lui Gavriil.
Dupà multe dovezi de neincredere si dusmanie oin partea
autoritätilor rusesti, Veniamin se retrase la mänästirea Neam-
tului, si, In Februar 1808, el demisionä aratänd el are ne-
voie sä petreacä la munte, a pentru mantuirea suiletului si
din pricina släbiciunii sänätatii» s. Trebuiä., dupti chiar ce-
rerea sa, sa-si iea locuinta in mänastirea Slatina, dar el rti-
mase la Neamt, unde petrecù pänä. la 1812.
in locu-i veni, dela Dubasari (Maiu), Gavriil, si, dupä ckeva
saptämäni, el treceä, la 10 Iulie '1808, si 1n Tara-Româneasca,
ande se cäpätase prin aceleasi mi jloace plecarea Mitropoli-
tului aturcesc» Dosofteiu Filitis 3; era intoväräsit de (mira-
cul» lui Veniamin, arhimandritul Filoteiu 4 al Mitropoliei, si
de Cbiril, Mitropolit al Proilavului 6.
Gavriil incerca O. faca o mare reformä a clerului ro-
n:Mese din amândouä Principatele : Incepù, vestindu-i
acutirea de once dare catre S tat si in 1809 el hotari, cAlu-
gärilor sä nu se amestece la clucrurile politice si ale lumii»,
eh nu cate mosii In arendà, sà nu locuiasa «in casa mi-
renilor»ca dascali sau in altà calitate, iar egumenii fura
1 Cf. si Erbiceanu, Mitr. Mold., p. 339.

Ir /bid., p. 45 si urm.
8 Cron. lui Naum Rimniceanu ;Erbiceanu, in Cron. ved., pp. 279-80.
4 lbid.
b Gavril stltd alci pina la August ; Bid., p. 280.

www.dacoromanica.ro
226 ISTORIA BISERICII ROMANMI

poftiti a nu face imprumuturi cazul lui Chiril dela Mi-


hai-Vodd, osandit si in Divan, care pradd mandstirea Cu
300 de pungi si care scdpä de rdspundere fticAndu-se ...
asupus francez», erà recent 1, MIA iscAlitura exarhului
insusi 2. Iosif de Arges, cel mai vrednic dintre toti clericii
munteni, fit pus cefor al tuturor mAndstirilor din lard, si
inchinate si neinchinate», la 23 Mart 4809 3. Gavriil mdr-
gen1 numdrul preotilor de sate si al chluggrilor, num1 pro-
topopi de judete si era. conzistorii. Se luard si cele d'intdiu
mdsuri impotriva egumenilor greci.
In Moldova, el nu s'a gAndit a face alt Mitropolit, pe
and in Tara-Romdneascd, prin ucaz al Tarului, S.ef al
Disericii rusesti, in care acum prin dreptul de cucerire erà
cupring si a noastrd, Dosofteiu fil ascos» si trimes in
surgun la o mAnästire din Moldova, iar in locul lui fit numit
un Grec din Mitilene, fost de Arta, Ignatie 3, la 15 Ianuar
4810. Gavriil pästrd lug si dupd. aceasta drepturile sale de
exarh al Sinodului, si astfel slujba la incoronarea Tarului
n'o Mat in Bucuresti Ignatie, care yen! numai la 5 Maiu,
ci tot Gavriil 5.
in vremea lui Gavriil, mesterii de tipar din Jai dau
numai cartea de rugdciuni din 4809, pe cAnd in Bucu-
resti, Ignatie nu cheltuieste nici pentru Octoihul din
1811, reeditat dupd. ce! din Minnie, 1810, al lui Iosif
Argeslul. In urma Oa din 4812, el treat in Italia, la Pisa,
unde vedem ed. i se dedicd un Sogno di Scipione, din gre-
ceste '', §i uncle se aflà. §i dupd 4821 7. Gavriil rdmase
exarh pe jumätatea de Moldova care se smulse de Rusi cu
acest prilej, dandu-i-se numele, fals si farä niciun rost, de
1 lbid., p. 283.
2 ibid., p. 285. Pentru reforme, ip. Arbure, Basarabia, p. 742 gi urm.
$ lbid, p. 286. intorsul lui Gavriil la Bucureqti, in ziva de 8 Ia-
nuar 4840; p. 289.
3 Ibid., pp. 289, 294.
5 Ibid., pp. 294-3.
I Papadopol-Calimalt, in Rev. p. ist., arch. §i fil., IV, p. 426; cf. Bis.
ort., XVI, pp. 347-8.
/ Biaau, In Revista nouii, I; Scriitori greci, p. 40.

www.dacoromanica.ro
NO1LE TIPLIITURI IE$ENE 227

« Basarabia» 1. Mostenitor al episcopiilor de Cetatea-Albd, de


Hotin, de Proilav si Dristra care, de spre partea Turcilor,
se pdstrà si la 1.825 2, episcopi fiind in acest timp Calinic
si. Antim e, el rAmase aici pand la sfdrsit (t 30 Mart 1821),
cu titlul de aexarb, Mitropolit al Chisindului si Hotinului 4/I,
avdnci ca a vicariu)) pe un episcop de «Acherman si Bender»,
Daniil, Dimitrie Sulima 2, fost evicariu» si la Iasi e.
0 sinapld hotärdre lmdrdteasd, un nou aucaz», ajun-
sese si pentru aceastd spdrcuire a teritoriului metropolitan
.al Moldovei, aldtuit canonic de vechii Domni earl lute-
meiaserd Biserica. 0 aduhovniceascd tipografiel a Basara-
biei, se Meuse si un Seminariu , filled ind. din 1815
noua Liturghie basarabeanti, apoi un Ceaslov, si la 1820
Molitvenical si (Rânduiala sfintirii Bisericii». Simi drtilor
românesti se oprI aici destul de rdpede, si, ceia ce eri si
mai du, nu se Ingidul mdcar pätrunderea celor din Mol-
dova, credndu-se vesnicul cordon de carantind Impotriva
lbolii periculoase a comuniunii sufletesti Intre membrii unui
neam färd noroc 7. CAnd Nemtenii Isi cerurd mosiile din Ba-
sarabia, Mitropolitul Gavriil, care primise In dar o Psaltire
de-a lor, li Indrepta la abundvointa Impädteascdp 2, iar

1 La inceput, in 1807, locuitorii Basarabiei reale, ai foastei raiele tin.-


.cesti fuseserA supugi provizoriu Mitropolitului Moldovei; Erbiceanu,
Mitr. Mold., p. 349. Pentru schimbul mogiilor din Basarabia ale Mi-
gropoliei ca un Iordache Vartolomeiu, ibid., pp. 355-7 gi urnt, 390:
2 Melchisedec, Cron Hiqilor, II, pp. 464-5.
3 Inaintagul lui Chiril din 1788 gi urm. fusese, la 1777, un Joachim ;
ibid., p. 460.
4 Scrisoare a lui Gavriil cAtre staretul Silivestru de Neanal qi Secu ;
ChiginAu, 6 Novembre 4847; in Studii f i doc., VII, p. 349.
5 Melchisedec, Cron. Hufilor, II, p. 161; cf. Arbure, Basarabia, p.
550 gi urtn.
6 Erbiceanu, Mitr. Mold., p. 352; Arbure, p. 747.
7 Un mare numdr de schituri firA cArturari, clAdite In veacul al
XVIII-lea, trecurl astfel la Rugi, pe MO minAstirea lui tefan-cel-Mare,
Chipriana, mAnAstirea HAncului de pe vremea lui Duca si schitul aba,
anterior anului 1700.
3 L. c. in nota 4.

www.dacoromanica.ro
228 ISTORIA BISERICTI ROMINESTI

colonia lor, a Noului Neamt, pe care o intemeiard pentru


a nu le pierde, nu-vi castiga un rost cultural romanesc.
In addpostul lui sigur i fericit dela manastirea Neam-
tului, Veniamin va fi dus cu dansul mevterii sal dela Mi -
tropolie, cei cinci zetari, zece drugari, patru pilcari, patrus
probari, doi prefacatori si pisätorul de chinovar I, cari-i lu-
craserä. in Iavi. Cu ei, utipografull Gherasim putir sä tipa-
reasca i aici carti din acelavi izvor. Astfel incep, supt ochii
acelui care dusese paisianismul la triumf, lucrarile tipogra-
fice nemtene, si inca din Iulie 4807 apareà volumul
pentru luna Septembre, de lnceput al anului in vecbea so-
cotealä., al Viefilor Sfinfilor, pentru prefacerea din grecevte
a carora intaia lucrare de acest fel duph a lui Dosofteiu
Mitropolitul Moldovei se ostenise un calugar asloveamy
ce nu mai era in viatà acum, ierodiaconul Stefan. Anul ur-
mator dadù apoi dona carti de Psaltichie, dupä sistemul
cel non. In 18H Gherontie publica apoi Cazania, Chiriaco-
domion, pe care Veniamin insusi o talmacise.
Peste un an Moldo va intreaga 11 cherna sa-vi iea inapoi,
Scaunill in primire.

CAP. II.
Tipdrituri ardelene i noul vir de tipärituri al lui
Veniamin Costachi. Veniamin i tulburärile din 1821.
Inca dela 1807, se implinia gandul lui Iosif de Arges de
a da la iveala Nineiele indreptate dupa ale lui Chesarie,
vi anume inlaturandu-se :Vietile de sfinti luate dela
cele culese de prin [ilade i aducándu-se alcdtuirea lor
in potrivire cu originalele grecevti 2. La 'Buda 'Fin inte-
legere cu Klein! se facù tiparul, dupä ce vi Molnar revi-
zuise din punct,de vedere al limbii textul, indreptat in.toato
Erbiceanu, Mitr. Mold., pp. 44-5.
2 V. Scriitori bisericegti, pp. 24-5.

www.dacoromanica.ro
TWARITURILE LUI VENIAMIN COSTACHI 229

privintele de Iosif 1. Din aceasta stralucita carte, colectii,


atrupurip, se vandura indata pana in Moldova, cu 80 de
florini nelegate si 94 legate 2 Pretutindeni se intalnesc
imarile volume pe hartie alba, tare, cu frumoasa Merl
mascata i titlul inflorit cu chinovar, poate cea mai fru-
inoasä lucrare tipografica pe care, In desfasurarea ei, a
avut-o Biserica noastra.
Pe dud Mineele din Buda carora li urma la 1807 un
Acaftist, tot al lui Klein de sigur, si la 1808 o Psaltire,
pentru slujbä, nu pentru scoalä, erau primite cu bucurie
pretutindeni unde se slujià romaneste, ca o adevdrata bine-
lacere, la tipografia din Blaj se lucrau brosuri ocazionale,
ea pentru instalarea lui Vulcan, In 1807 3, Logica
Dreptul Firii de Klein aparura la Sibiiu cate o mica
lucrare a episcopului Insui, precum (Forma clerului si a pas-
torului celui burn (1809), volumele din care se alcatuieste
cartea de concurentä a canonicilor, Teologhia dogmatica
moraliceasca, dupa Tournelly, opera din care 01.0 iesira
deosebit la 1801, 1802, 1804, eke un Catechizm in editie
noua (1815), (CATO de invätaturi crestinesti despre deser-
taciunea lumii i datoria lumii in fiestece dab ('1807), iar,
dintre cartile de slujba, Triodul din 1813, Evhologhiul din
4815, Strastnicul si Evanghelia din 1816. La Orade, Samuil
Vulcan (n. Blaj, 1758) fostul profesor la seminariul SI. Bar-
bara, seminariu dus pe la Erlau si Lemberg inainte de a fi
inchis foarte mult serbätorit de scriitorii timpului,romani,
dar i straini, cari aflau la el masa Intinsa si prietenoasa
gazduire, precum i, intamplator, ajutoare in bani, mai facù
pe langa seminariul sau si o tipografie. Dar, dintre cano-
nicii cari-1 incunjurau, numai unul, Gheorghe Farcas 4, lucra
1 Cf. 1st. lit. rom., II, pp. 175, 212, 289 nota 1, 377 nota 7; Studii
.0 doc., XII, pp. 162-3, no. cccxxxvin; Scriitori greci, pp. 9-40; Bis.
Ort., XVII, pp. 32-4.
2 studii si doc., l., c.
3 Cf. 1st. lit. rom., H, pp. 416-7.
4 Orodias, in Archival lui Cipariu, pp. 295-6; Schematismul featly
.al Oradiei din 4900 0 I. Ardeleanu, o . c., II.

www.dacoromanica.ro
230 ISTORIA BISERICIf ROMANE§TI

pentru Bisericd, (M'id o Istorie bisericeascd, pe langd un Tale


al Psalmilor si altul al Noului Testament, care lusa rama-
sera netipdrite. Iar, cat priveste pe Neunitl, nu poate fi
vorba de un tipar al lor pentru carti de slujbA, fie si la
tipografii particulare : Psaltirile sibiiene si brasovene din
1.810 (Boghici), 1811 (Sibiiu), 1812 (ibid.), cate un Paraclis
(1815; tiphrit de Constantin Manzovici) ori Acaftist (Sibiiu,
1821), nu constituie literatura religioasd de care poate
avea nevoie o Bisericd.

Deci cártile de slujbä rdmaserd a le lua Ardelenii din


Buda. Octoihul, din nou tradus din greceste, la Neamt, (de
oarecarii pdrintil si corectat de Iosif al Argesului, apare la
1811 1, dupä ce o altd editie se d'ad use la Ramnic 2, In anul
precedent, cu mai putin lux. Evanghelia din Buda are data
de 1813; Triodul se publicd la 4816, cu binecuvantarea
Patriarhului din Carlovät, care o dAduse si unei frumoase
Cazanii de Viena, dela sfarsitul veacului trecut (1.793)3.
Apocalipsul apare acum Intaia oard ca o carte deosebitd. Teo-
logia pastorald a lui Klein (1817), cdr ti religioase pentru scoli
sau cantdreti se adaug In timpul cat axil locul de revizor
Petru Maior, care si murl aici la 4821. Lid. din 1816 In-
demndtorul si corectorul cdrtilor liturgice din Buda, Iosif
de Arges, tipdrise la Neamt, In Moldo va el avea lega-
turi si cu Gherasim, urmasul lui Veniamin la Roman *
Epitonit Tsilv Ostoro Soyp.duov a lui Atanasie din Paros, caro-
nu se puteau publica la Buda pentru cuprinsul ei de dus-
manie l'ata de catolicism si pentru polemicile cu tsebrni-
rile strdinel si a necurätiile apusenesti afumatep.
Atelierul cel mare de lucru pentru Bisericd e Irisa In
1 Cf. vi Scriitori bisericegti, pp. 45-8.
2 Aici urma&sul lui Filaret, episcopul Nectarie, un Grec din Mor6a,
dela 16 Decembre 1812 Mitropolit, dà Molítvenicul din 1793, Apostolul,
Evanghelia din 1794 si Psaltirea din 1796.
3 V. Bibl. Rom., II, pp. 350-1.
4 Scriitori bisericegti, p. 45.

www.dacoromanica.ro
TIPiRITURILE LIN VENIAMIN COSTACER 231

Moldova, la Neamt, unde 1 Veniamin publicä cel d'intaiu


Tipicon, tradus de Nemteni din greceste (1816), un Octoih
ca acel din Minnie, datorit acelorasi traductitori (douä editii),
Ceaslovul mare si mic (1817), Psaltirea, Evan ghelia din 1818
(ed. noua, 1821), Rugeiciunile (1819), Liturghiile, pe care In-
susi Mitropolitul le Indrepta, In 1819. Psaltichia ¡ese a doua
oara acum. Cartile folositoare cälugarilor se imbulzesc la
tipar : gasim Scara Sf. Ioan Sinaitul (1814), Checragarion al
Si. Augustin, opera a lui Gherontie si Grigorie, incbinata
Mitropolitului ca unui eVoevod ravnitoriu si ca cu foc su-
flätoriu lmpotriva eresurilor si a nedumnezeirib ; Indelet-
nicirea iubitoare de Dumnezeu, a lui Evghenie Bulgaris
CAtoXgaxfa epul6Oso0 (1815), Raso foral (tot 1815), Intreba-
toarele raspunsuri din S f. Scripturd ale staretului Vasile
dela Poiana Marului, eAdunarea cuvintelor celor pentru
ascultarev a lui Paisie, Efrem Sirul, tradus de Nemteanul
Isaac, Cartea folositoare de suflet din 1819. ., i Impotriva
Unitilor, pe cari trebuiau sa-i atace Cu lnviersunare acesti
clerici cari stateau supt lnraurirea intolerantei rusesti, se
dau tratate de dogma si polemi0, dela mica traducere din
«frantuzestev, din egallicester, a Mitropolitului, eCarticica ln-
demanateca In potriva celor ce bolesc la ceal pentru ade-
yam' si covarsirea Sfintitelor Scripturiv (1819), pana la
eAdunarea dogmelorv, Apologhia din 1816, tratatele lui
Nichifor Xantopulo, intre care si Antifoanele. Urate carti,
pe bartie vanatä muscaleascä, dar opere de lmbogatire a
literaturii religioase a Romanilor si de prefacere a scrisu-
lui Ion prin elimba noao romäneascav, pe care traduchtorii
o pun Cu mandrie In fata elimbii prea proaste si neunel-
titev de panä atunci.

Revolutia greceascä. dela 4821, tulburarile pe care le


produse si intre Romani, ocupatia de catre Turci a Prin-
cipatelor, Impiedecara deocamclatd urmarea acestei opere

1 La Ia§i iese o aingurA lucrare neinsemnad.

www.dacoromanica.ro
232 !STOMA MEWL( ROMANE§TI

folositoare, care puneà la dispozitia cAlugdrilor traducdtori


inijloacele Idnesti si sprijinul Mitropoliei Moldovei. Ve-
niamin Costachi, care, dupd datina terii, luase cdrma unei
ChimacAmii dupd fuga peste Prut a lui Mihai-Voda Sutu,
inteles cu eteristii, in mânile cdrora Idsi acuma puterea,
nu putù sd vada pe loctiitorul Pasei de Silistra si pe os-
tasii acestuia. AsteptAndu-se, ca multi altii, la un arnestec
hotdrator al Rusiei pentru a aduce o noud ordine de lucran,
el treen in Basarabia si, stiind cb.", de fried, a fdcut molitfä.
lui Ipsilanti, cdpetenia Grecilor räsculati, in schimb, Isi
trimesese ierochirixul, pe Ghenadie Roset, la Brdila, ca
sd asigure de credinta terii pe Turci , el rdmase in add-
postul sdu basarabean din Cofineduti paná destul do tärziu
In noua Domnie de tali a lui loan Sandu Sturza. Avei
cu dansul pe protopopul de odinioard al Hotinului, ocupat
de Nemti, Leon Asachi, invdtat preot galitian, din care
Veniamin, urmând exemplul dat mai inainte de Gavriil
exarhul cu Strilbitchi Rusul 1, Meuse un aprotoprezviter a
toatä. Moldavia», cu unele drepturi arhieresti 2 Ceilalti doi
episcopi ai terii, Gherasim de Roman fugar bucovinean
si Putnean, fiul preotului Clipa din Vicovul-de-sus 3 .0 fost
dichiu la Slatina, si Meletie de Hui, trecuserd si ei gra-
nita, dar pentru a merge In Bucovina, pe nand Grecul
Grigorie de Heracl6a, unul dintre arhiereii cu titluri in
partibus cari se addpostiau dela un timp pe Iângà unul
sau altul din Mitropolitii nostri, fAcea uneltiri politice la
Chisindu. Bietul dichiu, Isaia, Mat singur la Iasi, nu stiâ
cum sä mai impace necontenitele cereri ale ostasilor strdini
si pägani. Cel pntin el era ldsat acolo sd Ingrijeascd de
eparhie, pe cand Gherasim de Roman fd mazilit de co-
I Cu privire la tipariturile acestuia, sA se adauge la cele spuse mal
sus gtirile noul si indreptArile cuprinse in fase. IV din vol. II al Bi.
Oliograliei Ronutnegi, pe care o primesc in cursui lucrArii.
2 1st, lit. rom., II, p. 512. El se gindiA, in April 4822, fugar la
Grozing, a merge in Rusia pentru inchinarea moastelor; Erbiceanu,
Mitr. Mold., pp. 230-1.
8 Melchisedec, Cron. ilufilor, I, p. 389. A fost la Hui dela 4796 la 1803.

www.dacoromanica.ro
TIPIRITURILE VIII VENIAMIN COSTACHI 233

mandantul turc, care puse sd i se fach un nou episcop,


Meletie, la Tarnova, atentat neauzit de grosolan impotriva
datinelor si drepturilor Bisericii noastre I care nu avù
insh, fireste aite urmari, chci Gherasim isi l'A mai tâniu
Scaunul in sthpânire, cargosind)) si prigonind OLA la moartea
sa, in 1826, pe acela care indraznise a-1 inlocui in asemenea
imprejurAri g.
Calad Veniamin putù sh vadd färä nicio teamh Moldova
sa, Mitropolia erà aproape ruinath, ca si biserica Sf. Nicolae
Domnesc ; Seminariul dela Socola stdtea pustiu si, dintre
daschlii de curand adusi din Ardeal, un Fabian-Bob, ruda
a episcopului unit, un Costea, un Manfi, un dr. Vasile Pop,
Brasovean, pe cari-i chutase de-a dreptul acash la ei invd-
tatul fiu al protopopului Lazhr, Gheorghe Asachi, numai
cel d'intliu se intoarse a. La munte, Slatina lui iubith, unde
se gandise a se retrage si unde-§i preghtise ultimul adhpost
si locul de ingropare, ca si Secul, cel d'intaiu ideas al lui
Paisie, erau in ruine : cea din urmh mänhstire fusese cethtuia
de apärare deznadAjduith a eroului chpitan Iordachi, care
se arunch in aier impreunh cu turnul de unde improscase
cu gloante pe Turcii urmAritori. La Neamt, Gherontie (tipo-
grafulD trebul sä-si ascunda teascurile, ca si colile trase din
Evanghelie 4, §i sti-si ingroape litera. Trebuia multa munch
preghtitoare innainte ca Mitropolitul, care si in surgunul
ski basarabean lucrase, traducând tIstoria Scripturii Ve-
chiului Testament», alstoria Scripturii Noului Testament»
si (Funia sau frAnghia intreitb o discutie a dogmei ,
sh poath incepe tiphriturile sale. Nu treceau insh decat putine
luni, si, inch in 1823, teascurile, mutate la Iasi, porniau
lucrul.

1 Melcbisedec, Cron. Rom., II, pp. 187-8.


2 lbid.
2 V. ht. lit. rom. in veacul al XIX-lea, I, p. 103 0 urm. Pentru
dascAlii ruld precedenti, Arbure, pp. 745-7.
4 Erbiceanu, Mitr. Mold., p. 228.

www.dacoromanica.ro
Tt4 ISTORIL ISERICII ROMINqTI

CAP. III.

Biruinta curentului paisian in Principatul Terii-Românesti.

Pe aceastä vreme Scaunul muntean ajunsese si el, printeo


adeväratä revolutie nationalä, in stäpAnirea Românilor.
Urmdnd traditia Mitropolitilor greci, Ioan-Vodä. Caragek
noul Domn al Terii-Romdnesti dupä retragerea Rusilor In
1812, nu chemä inapoi pe Dosofteiu, a cdrui viatä se n-
clieiò tärziu, In ziva de 14 Decembre 1.826 1, la
Brasov, unde a fost si el ingropat In biserica flcutä
de bogatul boier Grigore Brdncoveanu, in cetate chiar,
Inzestrata prin testament cu rnosiile Poiana Märului
Sambdta-de-sus. Dar Garaged hi cdutd alt Grec. Erà foarte
potrivit Moraitul Nectarie de RAmnic, si el fù ales. Nec-
tarie uit.d cu totul exemplele date de Inaintasii säi i tipdri
un mare Molitvenic §i o Apologhie, a lui Dimitrie de
Rostov, se pare, pe cand Grecul pe care-1 lasase In
Scaunul ramnicean, Galaction de Govora, nepot al lui Nec-
tarie, dädeà Liturghiile, o Inveileiturel pentru spovedanie §i
traducerea, de cdlugdrul Rafail, a Viefii Sf. Vasile cel Nou 2.
De oare ce la Buzäu erd Costandie Filitis, nepotul fostului
111itropolit Dosofteiu, Iosif al Argesului se gad a Infätisd
singur elementul românesc In Episcopat. Multi boieri cu
iubire de neam socolirä, cä aceasta nu se poate ingddul.
Ei cerurd i izbutirä a cdpatà dela slabul Domn bdtrAn
Alecu Sutu jertfirea Mitropolitului mancä.0 i trândav, ca
si a episcopului buzoian, lmpotriva crtruia nu se puteau
aduce Invinuiri de imoralitate. Pe and Buzdul erà. cäpatat
Lesviodax, pp. 407-9; Bragovul §i Romdnii, pp. 247-8, 266 §i urm.
Urmatsul eau, Nectarie, se stinse tot acolo, la 43 Octombre 4825. Bra-
fOVUI Románii, pp. 247-8; Studii gi doc., XIII, pp. 68-9.
a Ca ucenici ai lui Nectarie trebuie al se insemne un Daniil, un
Ioanielaie de Stratonichia ; v. testamentul sau, in Bragovut gi Romanii,
p. 266 i urm.

www.dacoromanica.ro
BIRUINTA CURENTULUI PAISIAN IN MUNTENIA. 235

de un Român dintre boierii Ithtelti, Gherasim, a cárui


mamg fus ese o Balkeane6.1, Mitropolia o luà, poate nu
falsa bani, un alt Roman, un tallar arhimandrit, fost pina
atunti egumen de Tismana, Dionisie Lupu, titular de Sivas
(n. 25 Februar 1769) pe care contemporanii sal II lauda
pentru vorba neteda, dezinteresare, iubire a culturii si pri-
cepere In ale Bisericii ca si In ale Statului 2.
Dionisie lacea parte din scoala Ramnicenilor. Era aspru fati
de egumenii ce imprumutau pe socoteala rnanästirii lor 8, CU si-
moniacii, cu preotii l'ara carte. N'a facut, ce e drept, si el un se-
minariu ca acel din Moldova,exarhul Gavriil planuise unul ,
dar a trimes in strainatate pe cei d'intaiu bursieri meniti a fi
profesori la scoala mai inalta romaneasca, deschisa de Gheor-
ghe Lazar, si intre ei se allá, si un tallar cleric, Euftosin Poteca,
ucenic al Academiei domnesti, care inca din 4818 tiparia
Ja Buda o traducere a sa, (Mal nainte gatirea spre canos-
tiinta lui Dumnezeu» 4. Cu banii Eforiei mersera in Apus
pentru a studià muzica Nil Nicolae Poponea si Macarie,
care-si zicea (Portare) al Mitropoliei, si acesta din urmä,
un inoitor In nota)a psaltichiei, stapanit de ideile reformei
bizantine a lui Petra Efesiul, care l'Acuse la Bucuresti tipqr
de psaltichie greceasca, publica la Viena in tipografia Arme-
nilor mechitaristi, Cu privilegiu pentru lucrarile In limbi
rasaritene, trei e:11i de baza ale miscarii de prefacere:
Theoriticonul, Anastasimatariul si Irmologhiu15. Din partea
lui lusa, Mitropolitul n'a putut sa dea altceva decat un
1 Zilot, Cronica, in Rev. p. ist, arch. f i fil., V, p. 75.
2 lbid.,; cf. Bis. Ort., XII, p. 271; XIV, p. 410; UrechiA, in Tine-
rimea romana, noua serie, I.
5 Bis. Ort., XIII, pp. 274-2.
4 Cf. 1st, lit. rom. in veacul al X1X-lea, I, p. 61 §d urna
5 N. M. Popescu, Macarie ierornonahul, passim. Mai arziu a lucrat
Antologhiul, Stihirariul, lrmologhiul calofonic, Poicestniarul, Litur-
ghia, alte cintAri 0., pentru episcopul Chesarie, Prohoclul, strArnutat,
pentru intAia oarti, poetic, din greceqte. care s'a tiparit la Burla la
1836; v. N. M. Popescu, Editia Prohodului ieromonahului Macarie
§i ediiiile altora, in tBiserica Ortodoxis pe 1908.

www.dacoromanica.ro
236 ISTORIA BISERICII ROMANESTI

(Cuvant) al lui Hrisostom si o Prescurtare a Psaltirii, de


Sf, Augustin (4820).

Dionisie fugl in Ardeal dupa retragerea din Bucuresti


a Mi Tudor, caruia i se supusese mai mult de frica, laca-
lind In buza tunului indreptat asupra casei din Belvedere
a lui Dinu Galescu memoriile de plingere si indreptatire
catre Poarta ale Domnului pandurilor. Ca si Veniamin, el
astepta in exilul sau de huna voie inceperea printeo noul
eucerire a erei rusesti definitive. La chemärile staruitoare
ale Domnului numit de Turci In 1822, Grigore Dimitrie
Ghica, el raspunse ca e greu bolnav de picioare si nu
poate ven11. Vodä trebul sa-1 inlocuiasca, si, chipa multe
tanguiri umilitoare catre Tar si cei de pe Janga dansul,
Dionisie, asezat din marinimia lui Grigorie Ghica in la.-
nfistirea Dealului, se stinse In Bucuresti 2.

Dintre ucenicii lui Chesarie, Iosif de Arges, de candida-


tura caruia la Mitropolie fusese vorba in 1819, murise la
27 Octombre din anul urmator, fäcand loe unui spiritual
si intrigant Grec, cu spiritul voltairian, Ilarion dela Dealu,
care stiù al inteteasca la rascoala pe Tudor, dar nu fù in
stare sa-1 si scape a. El Irisase un ucenic, pe Nicodim Gre-
ceanu, dela Caldarusanii paisieni, care face la Sibila in
1811 o tiparitura, dupa Polizoi Contu, anvataturi de multe
stiinte folositoarel, revazuta de insusi Iosif, caruia i se si
dedica opusculu14.
El declara' ca s'a ostenit aspre folosul neamului roma-
ileso), precum Veniamin in lucrärile lui din 1822 aveh. In

I V. §i. Erbiceanu, Prefata la Cron. Greci.


'a VI Hurmuzaki, X, tabla. Murl la 7 Februar 1831, In casa-i dela
Bucure§ti, in mahalaua Batiatii, §i. a fost ingropat la Mitropolie ; Les-
viodax, p. 410,
8 Bis. Ort., XIII, pp. 208 gi urm.; 274; XIV, pp. 419-22.
4.. Cf. Fapiu, ffincai, p. 81; Bis. Ort., XIV, p. 444; Scriitori biseri-
ce§ti, p. 50.

www.dacoromanica.ro
BIRUINTA CURENTULM PAISIAN IN MUNTENIA 237

vedere aintrebuintarea românestil tinerimi». A.stfel de Wei,


luate din cetirea unor scrieri ale ArdelenilorIndatä vent
Istoria originilor romanesti de Petra Maior le aveä
un chluggr dintr'un neam de terani venit din Jina Ardea-
lului, langd Sibiiu (n. In Corbi, 27 Novembre 1764), Naum
Ramniceanu, care stdtuse pe langd episcopul Filaret, 0,
inainte de a-s1 incepe lucrdrile scolare, morale si literare
si de a au* dupä o lungä carierà de cantäret
odihna la Cernica, unde mur1 dupd 25 Novembre 1834, did-
torise 'n Banat, venind din Sibiiu pana. la Lipova si la ma-
nästirea Hodos-Bodrog (1788).

Ìn Sibiiu fusese asezat in Septembte 1810 (si sfintit la 21


Apri11811), ca episcop romänesc parohul Sas-Sebesului, Vasile
Moga, om cinstit, bun bisericas, dar cu totul lipsit de Insusirile
mat inalte ale preotilor. El ingriji de o mai build crestere a cle-
rului Au, dar nu still 86-1 inzestreze cu arti, fiind poate
prea slab, prea sgrac pentru aceasta. Moga, care nu stiù sä Os-
treze pentru Ardeal pe Gheorghe Latdr, aveä oarecare le-
ga.turi cu Principatele, si in 1820 el &adeà voie dasalilor
de latineste sd piece la (Iasi, in Tara-Romaneascd) lar,
and el gospoddrià ticnit pe neunitii lui, in Banatul supus
ierarhiei sarbesti, miscarea literard noud dd i lucrdrile pented
bisericd ale preotului din Becicherecul-Mic, Dimitrie Tichin-
deal (n. c. 1755), care, In dorinta lui, &eased la un profesor-
catehet al scolii pedagogice, de a face ca si clerul roma-
nesc bAndtean sd stie mai mult deal almbrdcarea si dez-
brticarea, zicerea Evangheliilor, deschiderea i inchiderea
dverilor, iesirea Fa oarineni, arätarea i intrarea In altariuv,
tipArl la '1808 (Epitomul saü scurte arätäri pentru Anta
besearica, pentru ve0hinte1e ei i pentru durnnezeiasca
turghie care' se Avarsaste Intr'Insa, asijderea si pentru
preotul si slujitoriul lui Dumnezet, prin scurte intrebdri-si
räspunsuri) i a'Veá"gata un trgat despre setbdtori dilpd

Studii fi doc., XII, p. 209, No. Lv.

www.dacoromanica.ro
238 MORI/ BISERICII ROMINEM

SArbul I. Muscatirovici, o Teologie Pastorall, una Dogma-


tied si o Istorie a Bisericii, care nu vdzurd. lumina 1.
Dar .marea osteneald pentru a dà chrti de slupd, de teo-
logie, de polemicA, se cheltuid tot la Jai. Nici alegerea ca
Mitropolit muntean a lui Grigorie Nemteanul (n. Bucuresti,
c. 4765), pe care Ghica-Vod6-1 descoperl in pacea-i stu-
dioasd dela alddrusani 04 WU in (loud. zile, din diacon,
preot si episcop 2, la 40-1 Ianuar 1823, nu strainutd tiparul
In altä parte. Cele mai multe lucrdri fdcute de Grigorie cu
nedespartitul sdu Gherontie iesiserd. la Iasi sau la Neamt,
ori si la Bucuresti, lnainte de aceasta, afard de cele ramase
In manuscript : Chirlacodromiul In 1801, Teofilact (1.805),
Teologia lai loan Damaschin, in 1.806, Adanarea de dogme
a lui Atanasie, in 1816, Antifoanele, in 1817, ea si o An-
iirisis greceascä impotriva lui Neofit Duca, marele dasehl
bucurestean, apentru fecioria» chlugäreascd ; Cavintele Sf.
Casian, Exaimeron al Sf. Vasile, in 1827, aPentru preotie)
a lui Grigorie de Nazianz si a lui loan Hrisostomul, Cu.-
vant al lui Ghenadie Scholarios, In 1827, Patericul in
4828, Cuvintele lui Fotie si lui Grigorie Palamas, despre
Purcederea Sf. Duh impotriva Latinilor, Cuvintele lui
Bryennios, Fatal §i imparfirea de grdu ale Sf. loan Hri-
sostomul, care, acestea cloud, apArurd la Buzati, in 4833e.
Ca Mitropolit el WA doar ckevà. prea putine carti de
shijba" : retipärirea Viefilor Sfinfilor dela Neamt, precum
vi o cArticid de polemicd lmpotriva Armenilor, mai mult
o curiozitate bibliograficA, deck o scriere menità sd poarte
luptd reald irnpotriva unei primejdii gerioase, Pentru ere-
surile Armenilor (1824), apoi Pravoslavnica Ma'rturisire
(1827), Spifele neamurilor §i, Sfdtuiri cdtre duhovnicl
(1827)'. Pan& la noua IAN/lire a Rusilor in 1828-9, cam'

I 1st. lit. rom. in sec. al XV111-lea, H, p. 422 0 urm.


2 Hurmuzaki, X, p. 209 0 urm., n-1 mama.
3 V. Leaviodax, 1. c.
2 lbid.

www.dacoromanica.ro
BIRIIINTA OURENTULUI PAISIAN IN MUNTENIA 239

.el nu vol sä se plece voii lor si fu expediat, la 40 Februar


4829, In Rusia, de unde se Intoarse zdrobit si aproape de
moarte 1, pastorind numai dela 22 August 1833 pând. la 22
Iunie 18342, Grigorie a fost, ceia ce nu erà tocmai de as,-
teptat, mai mult un mare moralizator prin exemplu, decat
1111 lumindtor al clerului säu. &Merl dau altii, ca Euf rosin
Poteca, lntors din Apus, dupd studii de filosofie si stiinte,
care traduce Discursul asupra Istoriei Universale al Jul
Bossuet, apoi Cuvântdrile lui Massillon, opere de-ale misti-
cului rus Alexandre de Stourdza, trata te de scoald, si pre-
&ià chiar o lucrare asupra mandstirilor muntene, dupà
ce, luAndu-i-se catedra de filosofie dela scoala romAneascd.
a Sf. Sava, unde lucrd dupd linia trasd de marele säu
dascal Gheorghe Lazdr, el se addposti ca egumen la Gura-
Motrului, unde se si stinse la 1859 abià 3. Si protosinghelul
Mitropoliei se face .cunoscut prin vre-o traducere din gre-
ce§te.
Dacd deci pentru Invdtdtura innaltä a limbii grecesti Aca-
demia din Bucuresti rämase pânä la Inchiderea ei, In 1821,
cea mai bund s'i mai cercetatä scoald, Mitropolitul Ve-
niamin, care-si avii si el bursierii : la Chalke pe Gheorghe
Sdulescu, crescut supt umbra lui, mai tdrziu In Apus un
grup lntreg de tin eri, pentru carierd profesoralä In domeniu
laic, trimese si el la Bucuresti pe un Iancu Nicola, si alti
chid tineri, lnainte si dupd 1821, cArtile pentru tinerimea
tromdneascd» si pentru clerul romdnesc ortodox, a moldo-v1a-
Meese)), aromano-dachicescD, spune Veniamin, ca un Petru
Maior, un Naum Ramniceanu, in Prefata eFuniei intreitev,
apar in Moldova 4. Astfel, pAnd la rdzboiul din 1828-9, Ve-
1 Hurmuzald, X, p.625 §i urna.
2 Lesviodax, p. 413.
3 G. Dem. Teodorescu, In Rev. p. ist., arch. §t fil., II, p. 1 §i urm.;
cf. ht. lit. rem. in veacul a/ XIX-lea, I, p. 61 §*1 urm.
6 §i In timpul tulburArilor dela 1821, Neml.enii apucA a da In lagi
Ina'. teitura peirinteascii a Patriarhului Antim de Ierusalim, supt Ingri-
Area episcopului de Hui, rAmas vicariu metropolitan.

www.dacoromanica.ro
240 'STOMA. EISERICII ROMINE$TI

niamin publica Psaltirea, Antologhiul, Evanghelia,


rile tilfaicei lui Dumnezeu, Liturghiile din 1834, In forma
de (Evanghelistariu), un Molitvenid, pe care-1 intituleaza,
(WO ruseste, aMolebnic), apoi cel d'intaiu Ermologhiu de
cantari nona, care razbate, pe cant]. al lui Macatie,
totusi pentru toti Romanii i recomandat pretutindeni, se
cumpara foarte putin si se pastreaza mai mult ca o curio-
zitate 1. Cacti nouà de literatura noastra religioasa sant
alte publicatii iesene, ca Maslul i Aghiazmatariul.
Dar, in acelasi timp, se da o literatura teologica, not&
Cu desavarsire, din nou talmacita de parintii din Neanit,
In manastirea lor sau In cele ce erau legate cu Musa, orli
de Mitropolit chiar, In care se destepta tot mai mult
mare de scriitor, ravna de luminator al legii, la Iasi. P8
la.nga cele trei lucrari de traducere facute la Colincauti,
inua(aturile hristianicegi privesc mai rnult clerul mirean ;
Cartea folositoare, Nevazutul reizboiu, Invafatura ereeiL
neascci, un Catechism explicat, Apantisma, care spune lupta
si In titlui sau, reprodus de-a dreptul din greceste, alcatuiesc
un Intreg arsenal de discutie dogmatical. Cea d'intaiu Pro-
vila pentru judecata canonica e aceia a lui Veniamin, si tot
el dä Bisericii romanesti culegerea intreaga a canoanelor,
Pidalionul. Un aIubitoriil de IntelepciuneD, lucrare a Mitro-
politului, apare apoi, pe vremea octpatiel rusesti, la 1831.
Din Ilie Miniat traduse el, dupá 1828, Piatra Scandelei,
pentru combaterea catolicismului, care, de curand, cu toata
lmpotrivirea Mitropolitului si a boierilor, capatase un in-
Wa episcop de Bacäu rezidand In tali, care pu cunostea
multa vreme (leek modesti Prefecti franciscani sati parin
Dupa Evghenie Bulgaris el dá' Indeletnicirea spre
buna murire. Erà färä pareche aceasta. indelungata nuinca,
facuta eu at:Ma tragere de inima, Intre oameni cari-1
biserice§ti, p. 51 §i urn".
?Studiti fr doce, I-IL, p. 4.63 i ark'. Pentra dorinta catolicilor din Cerni
de_a-ai face hiserick in Hu0,./Afelehisedeo, Coon. Rio, I, pp. 29344;.
v. td pp. 428-9.

www.dacoromanica.ro
EIRUINTA CURENTULM PAISIAN IN MUNTENIA 241

geau de multe ori, dar altä data indrtizniau, sal ridice insulta
si pânä la curätia cugetului si la rodnicia faptei sale 1. La
urm6. el 16sä, dupà atátea ti:166H, §i (3°0," lucrari In manu-
script, Talcul Psaltirii, tradus, cum vAzuram, si la Orade, si
Trimeterile Sf. Pavel a. Astfel Veniamin puteà serie färd laudA
de sine aceste cuvinte : (115.dejdea care am hranit si brPmesc
in sufletul mieu cA, inmultindu-se Oirtile si stiintile in
limba natiei, dacA nu eu, dar urmasii mei se vor invred-
niel a se folosi de euros invätat si incuviintat si a cAstig4
norod luminat in stiiuta hristianicestilor invataturi, m'au
fäcut neadormit si neobosit in talmäcirea sfintelor cArti,
din care multe stau netipb.rite, pentru neinlesnireD.

1 V. Doc. Callimachi, II, p. 74 tii urm. li ciad sil la Roman, episcop


liar, cutare poet de cenacul boeresc a luat in batjocurfi viata lui privatA.
2 Publicate, acestea, mai dlunAzi, de pAr. Atanasie, episcop de RAmnic.

www.dacoromanica.ro
}.
PARTEA A X-a.

LUPIA BISERICII CU STATUL SI LUAREA El


,

IN STAPANIRE DE ACESTA.
OROANIZAREA
BISERICILOR DE PESTE MUNTI.

www.dacoromanica.ro
CAP. I.

Sfaxsitul vechilor curente de cultura bisericeasca.

Cei trei mari ierarhi din acest timp, Veniamin, Iosif si


Chesarie, avura ucenici si urmasi, cari se intAlnesc si pAna
pe pragul vremilor noastre. Dela marii lor dascali ei mos-
tenira smerenia calugareasca Veniamin a fost ingropat
afara' din manastirea Slatina, iar Grigorie al Terii-RomA-
nesti afard din Mitropolie, si nici dela unul nu s'au pastrat
epitafe , iubirea pentru cartea bisericeasca, pentru tiparul
to isericesc, pentru cultura speciala a clerului, fiind toti do-
ritori de tiparituri si sprijinitori de scofi, macar in mdsura
pe care li-o ingaduià un nou veac, indreptat spre alte tinte.
Ca si aceia, ei furä buni gospodari, cari stiau la ce trebuie
sa se cheltuiasca banul Bisericii. Ca si dAnsii, In sfArsit, mai
ales in ultima faza a manifestarii lor, acesti arhierei furl
strabatuti de acel spirit apatrioticD, de care erà stapAnita
intreaga societate contemporana, spirit care Meeà pe lancu
Nicola sa dedice inca din 1829 lui Veniamin, ocrotitorul
sail, dupä ce lucrase o a Culegere de IntelepciuneD, cu
doi ani lnainte , un Manual de patriotism, In care ames-
Led. lauda Mitropofitului Moldovei si a Mitropolitului mun-
tean cu amintiri emotionate ale obArsiei romane, si care se
simte asà de puternic in spusele lui Macarie emuzicantulD
despre apatriotii rAvnitoriD ce trebuie neamului, despre
dorinta ce ar aveA-o el (de a-si Impart1 cartile de pomanaD

www.dacoromanica.ro
246 ISTORIA BISERICII ROMANESTI

intre Rominii din toate partile, despre lumina pe care o-


a§teapta inca poporul sau 1.
A. BISERICA MOLDOVEI.
De lánga Veniamin se desfacil fratele lui Alexandru Bel-
diman, autorul poemei despre Eterie, acel Filaret, impo-
dobit cu titlul de onoare de Mitropolit Apamias, al Apa-
meii, care, dupa ce fa aproiestosp al Slatinei moldovenesti 2,.
trecii in Tara-Romaneasca supt Grigorie paisianismul des-
fiintase acum hotarele religioase ;si ajunse acolo egumen
la manastirea domneasca a Campulungului, pe care a 1,i re-
parat-o fa 1833 ca sa
...lase nemuritoriu
Al slu nume pre pAmint la cei ce-s vietuitori,
apune el insu§i pe o tabla amintitoare 8
Un al doilea ucenic al lui Veniamin, &T'a vrasta, e UD
fiu de boier cum se vede, exemplul Mitropolitului facuse
§1 pe alti urmal ai famillilor nobile ea se duca la manas-
tire pentru a se pregatl sa fie arhiereii Moldovei , So-
fronie Miclescu (n. C. 1790), care luk Scaunul Hus,ilor la
1-iu lunie 1826', (lupa tfncerea la Roman a lui Meletie
Brandaburul, Bucovinean din Suceava (la 114, 1803). So-
fronie era un arhiereu care primise Mina invatathra, §i
avem deja dänsul scrisori greces.ti bine stilizate r¿i frumos-
caligraliat-e. El a ajuns, in 1851, Mitropolit al Moldovei pe
urma lui Meletie (TI- 1848)1 cel d'hit* succgsor al ha Ve-
niamin, pe care nici pe departe n'a fost in stare sa-1 ajunga,
§i in nicio privhita.
Veniamin R6set, alt cohorator al unei mari familii, ruda-
cu copilul ca.reli faca. la 1775 indtfttura pe* langa Paisie
In mtin5stirea Secul, fusese egumen In noul schit paisiani
1 Scriitori bisericefti, pp. 51-6. Cf. Erbiceanu, Mitr. Mold., p. 414.
a Inscriplii, 1, p. 'M, no. 14. De carind s'a glsit, imi spune d. Al,
Upgdatu, corespondenti lid vi Veniamin in aceastil califato.
s inSCripiii, I, pp. 184-5; cf. Erbioeanu, Mitm Mold., pp. 418-4.
4 Erbiceanu, Mitr. Mold., p. 269.

www.dacoromanica.ro
SFARMUL VECHILOR CURENTE DE CULTURA 247

al Doljestilor 1, dupä ce Veniamin Mitropolitul 11 va fi facat


insusi cAlugar, dandu-i numele sau si oprindu-1, un timp,
pe lIngh dänsul ca arhidiacon si arhimandrit. Pastoria-i la
Roman incepe dupa stramutarea lui Meletie Brandaburul,
la 2 Februar 1844. Inlocuit un timp cu Chesarie Sinadon, de
Mihai-Voda Sturdza, impotriva eáruia uneltise cu tinerii
boieri, rudele sale, el se Intoarse indata in Scaun, pe care-1
ocupa apoi rara intrerupere pana la moartea sa, care se
intámplä putin timp dupä ce candidatura sa la Mitropolie
cazii in 1851 2, fata de a lui Sofronie Miclescu.
Un alt Roset, Ghenadie, erà egumen la Slatina, arhi-
mandrit si ierochirix la 1825e.

Pana la sfärsit stätù pe länga Veniamin, dupa demisia


acestuia In Ianuar 1842, Meletie Istrati, fiuI unui razes
din pärtile Romanului si fratele scriitorului, al agitatorului
politic impotriva Unirii, Nicolae Istrati. Dela Slatina el trecit
la 1851. In randul arhiereilor, patru ani Incheiati dup4
moartea, In 18 Degembre 1846, a lui Veniamin 4.

Si inlocuitorul sau, ca vicariu, Iustin de Edesa, apoi


Varlaam Cuza, dela Sf. Spiridon, Nectarie Hermeziu, care
Di ales ea aI doilea vicariu la Roman In 1856, Atanasie
Troados, si ciliar Calinic Miclescu, nepotul lui Sofronie (n.
Suceava, 16 Apri11822), Mitropolit al Moldovei dupa izgonirea
lui Sofronie (1865), iar apoi ce! d'intaiu Mitropofit al Roma-
niel. (1875), se ridicasera tot supt ochii lui Veniamin Costachi.
DesI ultimi reprezintanti ai unui curent in deddere,
nicio lnsusire a sufletului lor, nicio rävna la munca Merad
nu aminteste aceasta crestere de dtre cel mai mare din
dascalii bisericesti mai nol ai Moldovei.
I V. r;i'l Erbiceanu, Mier. Mold., pp. 289 ei urm., 463-4. Chipuri de
ale lui la Seminariul Veniamin din Iaai.
a Melchisedec, Cron. Rom., II, p. 203 l'i urm.
3 Inscripfii, I, p. 51, no. 16.
3 V. Melchisedec, Cron. Hugilor, I, p. 456 qi urm.

www.dacoromanica.ro
248 ISTORIA BISERICII ROMANESTI

Dedderea noii vieti calugäresti oranduite de Paisie se


vede Inca mai bine la obarsie chiar, In ma.nastirile surori
Neamtul si Secul. Tipografia se inchise in curand, dupa
ce mântuise Viefile Sfinfilor si daduse Octoihul si Psaltirea
din 4836; ea lucra insa, si in 1847, cand da Triodul ce!
nou. S. coala care era vorba sä se fad. in 1843 Inca, fiind pre-
vazuta prin casezamântul) domnesc din acest an, razimat el
insusi pe testamentul lui Paisie, la 1832 se vorbise chiar,
pe aceastá cale, de amestecul Guvernului, de un spital si
o scoalä 1 , nu se deschise deck la 1853, si calugarii,
cari uitasera toata datoria si tot trecutul lor, n'o Ingaduira
In manastire, ci-i &Mull fiinta, mai mult pentru mireni
deck pentru clerici, la Targu-Neamtului. Planul cel mare
din 1855 de a se face doua grade, dintre care ce! superior
gimnaziul cu opt ani si, mai presus de ele, si o Fa-
cultate teologicä de patru ani, cu profesori doctori In teo-
logie, cu internat, cu colectii de tot felul, cu bibliotecä si
ferma-model, ramase In proiect numai. Dela o vreme (din
1856) iaräsi se trimeserä la Targu-Neamt toti ucenicii, afara
de acei cari voiau sä asculte lectii de curata teologie, ca
sa urmeze zadarnicele aclasele facultative) dela trei necu-
noscuti clerici, dintre cari doar unul avea diploma de doctor.
Dupa iesirea din Domnie a lui Voda. Ghica, se declara
mängstirea lipsitä de mijloace, si, dedfiintandu-se scolile din
targ garä de una primara, se redusera anii de studiu ai
seminariului. Acesta fit apoi completat papa la opt clase
printeo porund a Caimacamului din vremea razboiului Cri-
meii, Bals, dar numai pe hârtie, el ramaind numai co
umbra). Biata scoala de preotie cu patru clase numai, se
tara apoi pana la focuI din 1862 2
Tot in zadar ceruse Guvernul provizoriu, in 1858, ca
Nemtenii sä faca scoli pe mope manästirii, fie si cu dascali

1 V. Dobrescu, Studii de letona Bisericii romclne contimporane,


I, Bucuresti, 1905.
2 Dobrescu, 1. c.

www.dacoromanica.ro
SFIRSITIM VEDHILOR °URENTE DE CULTURA 249

dintre cAlughrii ecei mai bAtrani, cuviosi si Cu stiintA de


cartel), In stare a da feciorilor de terani cunostinta cetitului,
scrisului, a socotelilor si a catechismului 1. lar fagAduiala lui
Grigore Cuza i Mihai Kogglniceanu c5. din partea Carmuirii
,se va avea grija unei eradicale reforme :o 2, nu avit urmari.

B. BISERICA MUNTEANA.

rn Tara-Romaneasc5, urmasul lui Grigorie, pe care-1


lnlocuise in timpul petrecerii suite peste Nistru, e Neofit,
egumen la Sf. Gheorghe Nou, episcop al Ramnicului dela
1824, când se retrage, silit, Galaction, pana la 1840. Era
un Bucurestean (n. 1-iu Ianuar 1787) si fusese grAmAticul lui
Galaction8, ceia ce inseamnà o crestere grecedsch,
niciun ideal de muncd literara ori tipograficA in folosul
/naintasul ski d5.duse douà Liturghii (1813, 1817),
o Viat5. a Sf. Vasilie si invafatura Tentru ispovedanie (4843);
supt Neofit nu se mai lucreazti nimio la tipografia din
Ramnic, precum in Moldova nu mai lucreazä nimio urmasii
lui Veniamin in Scaunul metropolitan.
Urmasul ski, ales la 14 Septembre 1850, Nifon, ndscut
In Bucuresti, dinteo familie de b15.nari, Bulgari de obArsie,
spuneau dusmanii lui*, titular de Sivas, a fest egumen la
Cozia (1844), bun urmAtor al datinelor de ctitorie i cul-
tura. In muntii Buzäului, el Mal, din marea avere.pe care
o strá'nse cum il l'Asa constiinta, un schit de cAlugäri, si
dAdii cAlugäritelor din Tara-Româneascä, pe care le gdsim
§i in alte mänAstiri nouà de langli. Bucuresti, Tigkesti,
Padrea, fácutd de Cernicanul Timofteiu la 1813 5 si adausa

Acte oficiale atingatoare de starea de acum a monastirilor


Neamful f i &cut, f. an.
2 Bro§ura eitatá, p. 52.
8 Bis. Ort. Rom., XXVII, p. 491.
Bolintineanu, L'Autriche, la Turquie et les Principautés danu-
.biennes, Paris, 4854.
6 Inscriptii, T, p. 73.

www.dacoromanica.ro
250 ISTORIL ROMINE§TI

de Insusi Calinic, In 1847, si porogarla frutooma biseriea


noua dela Zarnfira In Prahova Nefiind aestule carti bise-
ricesti, care se adueeau acam çlin Molgova §i din Ardealf
iar tipografia din Buzau fiinçi socotitä ca enecompleta),
Nifon hotärl facerea din nou a tipograflei metropolitane,
asa de pustiita, !neat mai ramasesera doar avre-o cateva
ocà de slove ruginite, care nu se mai pot Intrebuintal. Se
adusera la 1850-1 douti teascuri, o masina din Viena si
'Artie de 5.000 de lei. La 19 Februar 1852, Mitropolia n-
tUnä ea tipografia e (Intru tot gompleta si a
Inceput cu ajutorul lui Dumnezeu tiparirea cartilor bise-
ricestiv2. Aid se daqura Apostolul din 1851, Liturghiile
din 4853, Molitfenicul din 1854, Triodul din 1856, Evan-
ghelia din acelasi an, Chiriacodromiul, dupa cel din Buzau
i acesta dupa cel din Nearnt , la 1857, Mineiele In
sfarsit, la 1862, cele mai multe din aceste carti supt
privigberea. lui Dionisie Romanò, despre roatul ctiruia
fi vorba mai departe.
Nifon a Intemeiat Seminariul Regulamentului Organic,
eu mult innainte de a prevedea prin testamentul sat' Se-
minariul personal care-i poarta numele. El a prezidat si la
intregirea smpt $.tirbei-Voda a operei de reparatie, gospo-
dareasca, dar absurdä si criminala din punct de vedere al
istoriei si artei, pe care o incepuse la Bistrita, total pre-
facutä, la Tismana desfigurata, la Dealu, Bibescu-Vodä. La
Arnota, Mislea, Mitropolia Targovistei, la Stelea, la Tailor,
la Vieros, stilul veghiu nu fit schimbat, dar la Curtea
Veche din Bucuresti, la Sf. Gheorghe Nou din acelasi ora,.
la Antim, la Sf. Spiridon Vechiu, tot caraeterul bisericilor
fù nimicit, Cu o inconstienta paid, de un Villacrose, un
Tabai si deosebiti Unguri sau Nemti 3.
1 Ibid., 11, p. 76 i urm.
2 vkzia 4u1 tirbei-Vbdii, II, pp. 28, 400.
8 inscripiii, II, p. 80 0 urm.; Viala lui tirbei-Vpdd, H, p. 118
urm.

www.dacoromanica.ro
SFIWT1114 NECHILOR CURENTE DE CULTURA 251

Un bAtrAn Cernican (n. Bucuresti, 1787), fost egumen al


manAstirii Cernica multi ani de zile, Calinie, ales la Ratnnio
in 1850, fiind si candidat de Mitropolie al Rusilor, fAcei
parte dintre Paisieni : el se insearnna doar printr'aceia
aduce inapoi Episeopia dela Craiova, mide se mutase, spre
marea multAmire a lui Neofit, dupA focul din 1847, si re-.
pul toate clAdirile, aducAndu-le in starea, cu totul prefA-
euta, de astAzi 1. EI intelegeA sA pule in miscare tipografia,
pentru asezarea cAreia hotAri casele ce slujiserä odinioara
ea bolnita a ealugarilor. Vechi lucrAri apar astfel din nou,
si se dau in mAnile preotilor : Cartea foarte folositoare de
saflet, Preofia, Mdrturisirea Ortodoxa', ha chiar i cAte Q tra-
ducere mai nota, ca Jura'indaul preofilor, fdrä a se mai
semnA un nuniAr de earti de ritual 2. Ca un bun ealueár-
ee erà, _Calinic repara sehitul PopAnzAlestii i inaltA din
nou FrAsineii 3. Ca i Grigorie, ca i Veniamin, el duceA viati
aspri de schivnie -,si nu vtia pretul banului, pe eare-1
prastiè. darnic In faceri de bine'. TrAind in stintenia munen
si a infi.AnA.rii, el era inchinat ca stAnt de eredinciosii din
eparhie, si pArerile de rail ale tuturora se indreptari muit
timp catre mormânttil sAu, pe eare-1 voise la Cernica, !mil
lui de invb.tAturA si de pregatire duhovniceascA, unde
retrAsese (t April 1868). Traind pana departe in timpuri
nona pe care el nu le mai intelegeA, nici pentru a le coml-
bate, preeum ar fi lost datoria sa, erutat de dAnsele, ve.,
nerat pentru o vrAstA ea a sa i pentru o astfel de viati
chiar§i de cei mal antireligi4 din noul curent apusean,
care st5.0.n16. Statul cel non, el inclieie cu vrednicie virui
euratilor eAlugAri iä.arginti, al etitorilor de eArti si o.-
din de indhinare, al suiletelOi de arhietiei eari o clipl mg
Corespondenfa dui 'tirbei-Voclii, tabla.
i V. Bis. Ort. Rom., XVIII, p. 10; Istoricul eparluei Rdntssicalui,
p. 168 41 urm.
8 Istoria eparhiei .Rdi muicului, pp. 164-5. Cf. gi cartea protoiéreuld
ralmnicean Meletie fliluttf 1908, fentiu iluktratil.
4 lbid., p. 165.

www.dacoromanica.ro
252 ISTORIA BISERICII ROMANESTI

inchipuit c4 fapta ori gandul lor /leap& de supt ochiul


priVighetor al lui Dumnezeu 1..

Grecul Ilarion de Arges trebui 854 päräseascä episcopia,


pentru grelele sale *ate politice din 4824; Grigore Ghica
fäcù 3ä se aleagä In locul fugarului dela Brasov, care nu
voià sä se mai intoarc5., pe Grigorie Râmniceanul, arid-
mandritul Mitropoliei, care lucrase pänä atunci la publi-
carea de arti, dar nu mai aveà putinta de a o face In
noul säu sälas. Murind el pe vremea Rustlor, In 1828,
acestia adusera inapoi pe Ilarion, care duse tot viata lui
vecbe de Voltairian frondeux, IAA pricepere pentru inte-
reseIe deosebite ale neamului nostru. El a tinut, färä folos
pentru cultura romAneasca, Scaunul Argesului pand la 7-8
Ianuar 1845, cAnd mud. Dupä locotenenta unui Samuil de
Sinai (Sinadon), Argesul cäpätä in sfârsit un arbiereu
sensul vechimii evlavioasa si muncitoare, pe Climent, care,
(patriot dela mänästirea Spitalului Sfantului Pantelimon»,
cum 1si zice insusi, fusese dela 4827 egumen la Gäiseni,
unde, dupä aceiasi märturie, cs'a ostenit de a fäcut multe
lucruri vrednice de pomenire», i anumecum e cazul cu
Viefi/e Sfinfilor din 1830, acu bani din simpriia sa, iar nu
cu bani din rezerva» 2. La Arges, 11 vedem pe Climent in-
grijindu-se de starea dark:di-1ga a bisericii lui Neagoe, ca
pietrele din turnan i (miscate», Invelisul spart, zugrAveala
Btricata, marmura de jos sfärâmatä, llorile de piaträ cäzute,
si numai intelegerii Caimacamului Alexandru Ghica-Vodä,
care-i rdspunse cA cartisticele sculpturi i podoabe trebuesc
pipäite cu respect, si de artisti superioril, se dato rete
Wintistirea Argesului n'a fost si ea prefAcuth dup5 modele
apusene2. Aici la Arges erà sä pästoreascA In sfArsit cAtvA
timp, dela 1873 la 1875, acel Iosif Naniescu, In care pai-
1 V. §i Istoria eparitieti Rtimnicutui, pp. 465-6, mai ales dupit Bis.
Ort., XXII, XXIV.
2 Inscripfii, II, pp. 50-1.11loare la 7 Octombre 1862. Dobrescu, p.114.
Domnia lui ?tirbei-Voclel, II, p. 420.

www.dacoromanica.ro
SPAR§ITUL VECHILOR CURENTE DE CULTURA 253

sianismul da o ultima floare tdrzie de netntinata viati si


de Inchinare catre Dumnezeu si lumina ce se revarsä de
la el asupra sufletelor omenesti.

Si Gherasim Rätescu, dela Buzau, ales 1n 1819 de dus-


manii G-recilor, erà dintre Paisienii cei mai adevarati, färd
Ba alba Insà niel invdtatura lor, nici rAvna lor de a rdá-
pan& lumina asupra celorlalti. Dupa cinci ani de pastorie
nula din punctul de vedere al culturii bisericesti, el pd..-
rasa Scaunul sau pentru a se face schivnic la Mida-
rusani, manastirea de ob§tejitie care fázuse abia pe Grigorie
parasindu-si chilia de sardcie si munca : aici a rabdat el as-
primile ashimei celei maril pana la 1844.

Un Bucurestean trecut prin obisnuita pregatire manasti-.


reasca, Chesarie, crescut In spiritul lui Iosif de Arges, ed-
pdta. eparhia Buzdului la plecarea spre schimnicie a Itti
Glierasirn. O piatra de mormänt la episcopia Buzaului apune
cine i-a fost mama, si inscriptia e as& de frumoasd, ea o-
glindeste asà de bine pietate fiasca si credinta absoluta. In
sutletul care singur traieste si nu se stinge in lumina de-
sitvdrsitd a cerurilor, incdt ea merita sa fie reprodusa : (MI
Intrebi, o cetitorule), dictase Chesarie, (cine sAnt eu : SALA
mica episcopului de Buzdu Chesarie ; zac supt aceasta rece
piatra, asteptand judecata cea mai de apoi. O vai si vai! 73 ani
am trdit : am venit, am vazut ; am plecat ; nalucä toate mi s'au
parut. S.i tu dar ceteste si intelege cela ce cetesti; vino-i
In simtire, si, abatandu-te dela rau, fd binele, caci si tu
mdine poimdne vei fi asemenea ca si mine; 1839, A.prilie 1» 2,
Nascut In Saliste la 1784, trecut, ca multi tineri Ardeleni
s'Ovni din aceste sate ale marginenilor mocani, la manas-
tirite mai apropiate din hotar, poate la Ciolanul spre care
se Indrepteaza evlavia lui, el ajunse vdtav al Mitropoliei,

1 Inscriptii, I, pp. 364-5.

www.dacoromanica.ro
254 iStORi LaERICII RONktinTI

apoi, In Noll 1826, episeop de BuzAu, dupd -ce se väzuse


ea Gherasina nu cugeti sase mal intoareä din adapostul säu 1.
Chesarie nu era un scriltor, si mimic nu ni-a limas seria
dela clänsul. Nu erà un om invatat, un cunoscb.tor de gre-
eette, de frantuze§rte, poate de Jatine,ste, ca tJarion. N'aveä,
ea acesta, care a tinut o strälucità euvAntare la mormäntul
Mitropolitului Grigoriei darul cuväntärii retorice Inflorite.
Nu eri nici un schimnic cu viatä cje sfânt prin infrunta rea
tuturor suferintelor, prin insträina,rea çle toate 13unurile
vietii celei mai modeste, ea Rarnniceanul Calinic, ori chiar
ca Gherasim, pe care-I inloculà. Dar activitatea lui inteli-
gent& gospodäria lui ehibzuitä, cälugaria lui cinstitä, spi-
ritul lui de organizatie, talentul lui de armuire, lute°
lungä pastorie de douäleci de ani, care tinii pänä la 30
Novembre 1846, toate aceste insusiri fac dintr'insul o
figurä deslusitä, puternica i dau drept celor ce 1-au väzut
lucränd i prezidând lucrul initiat de dänsul a-1 numl aen-
Josald umbräD, a-i pomenl emultele in putin timp jertfiri
spre gloria Domnului, patráei i eternei sale memorii), a-á
privl mormântul unde totusi astäzi 1 se aratä. craniul
expus la aier liber ! ca asacru) 2
Episcopia din Buzäu a fost ridicatà de clansul din ruine,
fiindu-i aturlele slabite de cutremure i clädirea intreagh
tdespodobità de toatä frumuseteal, ba inch si prädatà de
eteristi in 1821. Se poate zice cä. el a fticut aici ceia ce
Meuse Iosif la Arges, ori Veniamin la Husi. Din nenorocire
prin därâmared vechilor turnuri fAcute la 1740 de episcopul
Metodie, prin inläturarea stalpilor ce despärtiau pronaosul
de naos, prin inläturarea vechii catapitezme, a vechilor pri-
vazuri dela feresti, Acute acum, spune cu mändrie insusi
episcopul, acu mestesug arhitectorescl, prin distrugerea
vechii zugräveli, aceastä reparatie radicalä, ineeputä cu a;4

Hurmuzaki, X, p. 348, no. ccccxin.


2 inscriptii, I, p. 365, no. 5. Cf. Viata lui Oirbei-Vodcl,

www.dacoromanica.ro
SEIR$ITUt VECHLOE CIIRENTE DE (.IILTURi 255

de bune iiitentii vi urmata Cu lata a'rävna si grea d'el-


tulald.), a stricat cu total Vechiul caracter al Bisericii lui
Matel Basarab, inoità in veacn1 al XVIII-lea 1. Pe vremea si
prin indemnul lui s'a fleta In 'Thikän vi Biserica Sfidtilor
A.postoli, pe tare el o gfintiä. là 18332. MIndstirea iolanul
a fost ridicatä din nou, ddin temelie) chiar, cajtitänd, numai
apb.rintii schituluil, ori apravoslavnicii creltiniv, la 1828 a.
Supt el s'au clb.dit vi bisericile din Brdila, cdpdtatd. de Tara-
Romaneascd prin tratatul dela Adrianopol, in 4829, vi Mi-
pità la episcopia Buzdului, Impreund cu toga foasta raiä4.

In acelavi timp, pe Janga Semipariul Intemeiat de dânSul


vi al cdrui rost in dezvoltarea ulterioard a Bisericii 11
vom vedeä. , Chesarie aduceä. dela Neamt pe cdlugárul
tipograf Gherontie vi incepeä, cu dä.nsul vi ucenicul säu,
Meletie, un nou vir de chrti bisericevti, in intelegere Cu
Mitropolitul Grigorie, de care erà, vi trebuià sä fie, sträns
legat. Traducerile acestuia din loan Gurd-de-aur se publica
aici in 1833, si tot In Buzdu se dau Viefile Sfinfilor, noudle
aMineie) din 1830-6, dupd cele nemtene si Theodoretul din
1840. In aceleavi minunate litere, aduse din Ung,aria, episcopul
de Buidu tiphreste, pe DATA o Evanghelie, cea de-a patra
editie a Bibliei, dupä a lui erban-Vodä, a lui Clain vi a
Ruvilor, ca.ri o publicaserd la Petersburg, de curänd. E o
editie reväzutd, cu anumite schimbari la un text care hl-
trebuinteaza de o potriva pe cel bucurevtean vi pe ce! bid-
jean 5.

Ucenic al lui Chesarie a fost, in sfärvit, Iosif Nanie sau Na-


niescu, de loe din Rkläu, in Basarabia, care, dupd ce priml
cinul calugäresc dela Chesarie, care-i dliù numele invdtdto-

i lnseripfii, I, pp. 3634, no. 929.


2 Ibid., p. 363, no. 928.
8 lbid., p. 67-8.
5 Cf. ibid., II, pp. 52-3.
5 V. obeervatiile d-lui Gh. Co§buc, in Viata literard pe 1907.

www.dacoromanica.ro
250 ISTORIA RISERIÇII ROMINErI

rului si a modelului sdu Iosif de Arges, precum insusi pri-


mise dela Iosif numele marelui Chesarie de Minnie, care-I
formase , ajunse egumen la ,S, erbdnesti peste Olt 1 De aici
trecù la Gäiseni, fiind acum protosinghel, ii gdsi ur-
mele bunei gospodärii a lui Climent ; si astazi se vdd acolo,
in simpla bisericti de sat, cu locul cotropit de brigadiril
silnici ai Eforiei Spitalelor Civile, policandrul si sfesnicele
daruite de egumenul Iosif. La Bucuresti nu se mai ptistreazd
nimic din frumoasa bisericd a Särindarului, in care acest
minunat bisericas a stat ca egumen, cu rang de arhiman-
drit, dela 1863 inainte, fiind si profesor de religie la liceele
bucurestene ,si chiar, cdtvà timp, director al Seminariului.
L-am vdzut episcop de A.rges, inviind vremurile cuvioase
ale lui Iosif cele d'intaiu.
Ales Mitropolit al Moldovei la 1875, acest Basarabean,
care a Wait pAnä la adanci bdtrânete in chiliile grad-
cioase de längd märeata Mitropolie a lui Veniamin Costacbi,
zidita dupä planurile lui Glieorghe Asachi insusi si sfintitä
de un Rege al Romaniei, a fost, ca si marele Veniamin,
cel vesnic milostiv si darnic, päzitorul cinstit al uverii r5.-
mase Mitropoliei, in clddiri, odoare si odäjdii, slujitorul cre-
dincios in biserica Dumnezeului gu si, neasämdnat iubitor
de culturd, a fost inel de aur intre bronzul vechilor timpuri
de carte bisericeascd si fierul aspru al noii culturi laice re-
varsate si asupra Bisericii. Care a fost Ieseanul, Moldovea-
nul, Românul cu iubire pentru legea strämosilor sdi care sä,
nu fi vdrsat o lacrima calda cind trupul bdtrdnului de opt-
zeci si doi de ani se cobord, la 1902, cälugäreste, afara
din zidurile bisericesti, in care el, sfânt viu, stdtuse inchi-
nându-se treizeci de ani intre chipurile sfintilor nemuri-
tori ? 0 epocd din istoria Bisericii romdnesti s'a incheiat in
clipa cand genele lungi albe se aplecarl pe obrajii supti de
viatd asprd., pecetluind pentru vecie lumina ochilor vii.

1 V. Inscripiii, I, pp. 465-6, no. Lxiv.

www.dacoromanica.ro
CULTURA LAICA I STATUL DUI NORME APUSENE 257

CAP. II.
Cultura laid i Statul dupg norme apusene in lupta
lor cu Biserica romaneasca.
A. COLILE NOUA..
Alte scoli decat mdnastirile, alte cetiri cleat ale vechilor
volume de ascezä, alt mediu decat al afratilor) din obge-
jitie, al LA traditie decal aceia care printeun lung sir de ie-
rarhi se urea panä la Alexandru-cel-Bun al Moldovei si
pana la Alexandru fiul lui, Basarab al Terii-Romanesti da-
dura, in forme prescrise de un Stat, incalcator in puterea
altor doctrine de &armoire decal ale Voevozilor, o alta, ge-
neratie de arhierei Bisericii romanesti.
Actiunea scolilor celor nouà trebuie urmarita intaiu.
Dad ar fi träit, Seminariul din Neamt, In chiliile insu-
fletite de Paisie, cu profesori purtand rase de calugäri, ar
fi pregatit clerici potrivit cu datina. Seminariul iesean insa,
nu. El avuse, Inca inainte de 1821, profesori ardeleni, ca
Bob, poet, nepot de Vlädica unit, fost unit el insusi, ca
Vasile Pop, doctor in filosofie, autor de scriere latinä asupra
obiceiurilor poporale romanesti, de bibliografie, de articole
prin foile din Brasov 1; ca Mama si Costea, crescuti in ace-
Iasi spirit national si laic. Ei nu-1 putusera da nici Bise-
ricii unite, din ce in ce mai izolate, i nici Bisericii neu-
nite a lui Moga ( 1.1 Octombre 1845) 2, care, supt con-
ducerea seminarialä a lui Gheorghe Haines, fostul preot la
biserica brasoveneasca a Brancoveanului 8, nu gäsia lega-
tura cu cultura timpului sau pregatiá preotii numai
cu acetanie curatä färä opinteale sau poftirire sau roper°
a cuvintelor.... cu lovirea cuvantului la actent sau
1 V. 1st, lit. rom. in veacul al XIX-lea,
2 Se anima la Sas-Sebeq in zina de 19 Novembre 1774; Stud ii i
doc., XIII, p. 181, A, no. 10.
Ist, lit. rom. in sec. al XV1I1-lea, II, p. 470.

www.dacoromanica.ro
258 ISTORIA. BISERICII ROMINESTI

Cu a scrisoare dezvoaltd si slobodd..., priiveghind tare dascalul


la aceaia ca sd nu despartd slogurile», cu acathihisisul cel
mic, de rost bine, din tabld in tabld.), cu cetirea Apostolului,
Evangheliei si Liturghiei acu glas-cuviincios», cu a patru parti
ale arithmeticii», cu (61110.61e bisericesti si asezarea slujbelor
dupd tipic», cu norme de crestere ca starea cu trupul
drept, pdrul pieptlinat, unghiile Mate, fata si manile spd-
late» 1, educatie ca aceia a vechilor nostri ucenici de md-
nästire, cari totusi o dddeau si pe agreciev, invdtau Octoihu 1
tot s'i aseamnele psaltichiely, heruvicul, priceasna, rânduiala
Vecerniei si a Liturghiei, aaxioanele de preste an si aghioa-
sele», deprinzandu-se a cAntà a de rdsunà mandstireav, dar
nesocotindu-se aindestulati cu atata Invataturd» 2. a Cursupl
scoalei candidatilor de preotie» din Sibiiu nu addugià mult
la aceastd invb."täturd, si putini iesiau lnainte la venirea ar-
hiereului in paraclis, In a capelb, pe când cei mai multi
ase trägeau la usd» de frica ignorantei lor 8. Ca la Blaj,
scolarii dela Socola invdtau teologie inaltd, filosofie, limbd
greacä si latind, lar pe urma toate ramurile culturii supe-
rioare religioase se introduserd In program.
Regulamentul Organic din 1832 prevedea studii pentru once
preoti, si el hotdrià prefacerea Seminariului intr'o A.cademie or-
todox4 ca la Chiev, cum si ajunse de fapt prin reforma dela
1839, care dupd. dreptate-i (MA numele de aSeminariu Ve-
niamin» 4. BAndteanul Damaschin Bojinca, scolar al Semi-
nariului ortodox din Arad (dela 4822), jurist, Ingrijitor
al aBibliotecii» ce apdrea pentru toti Romanii la Pesta, ca
si urmasul sä.u, Bucovineanul Vladimir Sohupan, vre-un
ucenic de-al episcopului Isaia Bdlosescu, erau oameni apu-
seni, In stare sä condued dupd cuviinth. o astfel de insti-
tutie. Dar calitatea inferioard a profesorilor ce se puteau
aved, un preot Teodorescu, un Lupu David, un Olarescu,
1 Stud ii fi doc., XII, p. 201; cf. p. 209, no. Lv.
2 Scriitori bisericegi, p. 28, nota 2.
2 Studii §i doc., XII, p. 208, no. my.
4 V. Adamescu, /storks Sentinariukti Veniantin, Bucuresti, 1904, si
lucrarea mai veche a d-lui C. Erbiceanu.

www.dacoromanica.ro
CULTURA LAICA 1 STATUL DUPI NORME APUSENE 259
,
un Veniamin Popescu, si chiar a celor adusi din Bucovina,
Cu cultura laica si fard credinta in natie a Ardelenilor,
Procopovici, Nasiovici, Mandicevschi, impiedecara inaltarea
unei scoli, pusa totusi in asà de bune conditii materiale 1
Bojinca aduse, de alminterea, si profesori de peste munti,
pe Dimitric Stoica si pe Maramuraseanul Gheorghe Vida,
calugarit ca Gherman, care incepii cea d'intaiu editie a lui
,incai 2. Dela 18518, Seminariul aved opt clase.
Cand, pentru a satisface anume vechi prejudecati, numarul
anilor de studii si al materiilor se imputina, doritorii de
culturd dintre preotii cari facuserti mai mult deck scolile
de catehism dela episcopie sau cele organizate cu acelasi
indreptariu prin ordin domnesc in anii '50, aveau la indemana
marea scoala ieseana a mirenilor. Cu venitul a trei mosii
smulse Greeilor dela Trei Ierarhi, ea se intemeiase prin
Asachi, prin Saulescu, intors de la studii, si supt ocrotirea
directa a lui Vcniamin si a boierului Mihai Sturza. Ajun-
gand Domn la 1834, Mihai facil din aceasta mare scoalä
de romaneste Academia profana, zisd «Mihaileanb, dupä
numele aceluia care mai tarziu numai, trebuia s'o loveascti,
prefacand-o acum intr'un pension francez pentru nobili, in
care clericii ridicati din popor nu mai aveau ce A caute.
Pawl atunei link portile Academiei erau larg deschise fii-
lor de preoli sau de säteni cari voiau sa-si desavarseased
studiile. Iar cine voià sa mearga mai departe in domenii
Bpecial bisericesti era trimes de Veniamin, care pastrà
stranse legtituri cu arhiereii rusi, care purta pe piept Or-
flinul SF. Ana si care aduceA mirul din Rusia*, la Chiev,
unde, si acuma ca si supt Petru Movilà, ca si pe vremea
lui Teodor Corbea si a lui Eustatievici Brasoveanul, SO'
nfla cm mai Malta scoalä de abogoslovie» a Romanilor.

1 Adamescu, Ist. Seminariului Veniamin, pp. 62 3.


2 Erbiceanu, Ist. Sem. Veniamin, pp. 59, 75.
8 Urechiti, 14. ;ecocideIon III, p. 29.
A Alelchisedec. Gro n. Ifitt:ilor, 0 Cron. Rom. V. gi mai sus.

www.dacoromanica.ro
260 IbTORIA BISERICH BOALINE$TI

CAP. III.
Biserica Bucovineand in acest timp.
A. Noll CLERICI : SCRIBANII SI GENERATIA LOR. EPISCOPUI,
MELCHISEDEC.

LI acest amestec al apatriotismuluil de acasä, a! ideilor


de origine romand, de simpatie pentru A pusul francez, pentrir
limba, pentru civilizatia lui liberald, pe de o parte, cu or-
todoxismul strict, pe de alta, ce se rdzimà pe nestrdmutate
canoane, se fort-rid un alt ränd de conducdtori si reprezin-
tanti de cdpetenie ai Bisericii noastre.
Do1 din ei sunt fiii unui preot din Burdujeni 1, tärgusor
la care s'au gändit in zilele lor de mdrire, ddruindu-i,pe-
längh vechea mändstire a lui Teodor Movilä si a lui Miron
Costin, stdpinitd la 1785 de Grecul Anania de Sivas si zugrd--
vita atunci de alt Grec, Veniarn in din Troia sau a Troaclal 2,
biserica lor, care, facutd de Filaret, cuprinde mormäntut
lui Neofit 3, si un spital de pomenire. Fiul cel mai mare al
preotului ban, NicGlae, calugarit ca Neofit 4 In schitul pai-
sian GoroveI, noud fundatie a cdlugärilor din Neamt, vent
la Iasi ca preot romän la Trei Ierarhi, din care arhimandritul
grec trebui Ed piece cu vremea ; el predich la Mitropolier
Cu titlu oficial, bled din 1838, dup.' ce mântuise cursurile
Academiei. In acest an el indrizneste a tipärl cu litere la--
tine stià si italieneste , Iran) ortografie indreptatä de
profesorul ardelean C6inpeanu, adus la Seminariu de Bo-
jinca, un Catichis sau inväldturi de cdpitenie a' Bisericii
ortodoxell. Cu Eftimie Murga, Bandtean, care fusese chemat
si el ca profesor la Iasi, tändrul cleric merge la Bucuresti,
1 aFiu de Levita, II zice lui Filaret un articol de- ofense publicat in
ABucovinas, no. 29.
2 Sate §1 mcitaistiri, p. 6.
8 kid.
A V. Erbiceanu, Neo fit Seriban, sin Bis. OM.) pe 1888.

www.dacoromanica.ro
BISsRICA BUCOVINEANi IN ACEST TIMP 261

ea sä urmeze cursurile dela Sf. Saya. Intrk In conflict, el,


preot care traducei pe Luciantradus Mg si de alti clerici,
lnainte de dânsul , care cetii frantuzeste, admirà pe Vol-
taire ca si a filosofulo Mitropolit Gheuca, si Meek versuri
!nationalistecu Filaret Beldiman, reprezintantul vechii scoli
paisiene, ba chiar cu Mitropolitul. Fa Inchis la Neamt, unde
Ise credeà el se poate pocki mai bine. In surgun, face
flea, la Folticeni, la Neamt chiar, unde Indreaptà manuscriptul
Pidalionului, ca sk se imbuneze ca astdpanul) 1 In 1846
el erk paroh la Sf. Vasile din Ias1 si director al scolii mi-
renesti inferioare din Trei Ierarhi, In care calitate, precum
ti In aceia de profesor la Seminariu, el serie cArti de coall.
Mai tkrziu a fost unul din luptb.'torii pentru Unirea Princi-
patelor 2. Biruitorii, pentru cari luptase cu o neobisnuità
energie, 11 facurd episcop titular de Edesa si loctiitor al Ar-
gesului, uncle Inlocuià pe un strict cklugAr fkrä amestec
In politick si fard idei conducätoare luate din Apus, bi-
ment (-1865). In lupta pentru organizarea canonick a Bise-
ricii României, lupta de care va ii, vorba In deosebi mai
departe, el fii nutnit episcop al acestei eparhii, dar, supt
lnrAurirea fratelui ski bate, el refug carja care i se In-
tindeà cu simplu decret domnesc. Inteo serie de lucrdri,
el combtitit lntreaga politick religioask a lui Vodà Cuza 3.
In (Duplul paralel intre Bisericile ortodoxe si confesiunile
apusenev (1852), a reprezintat punctul de vedere strict
ortodox fata de unii tineri indiferenti supt raportul confe-
sional, iar In (Istoria Mitropolitilor Moldoveiv (Paris, 1857)
Indrkznise a se atinge de puncte grele din istoria Bisericii
nationale. A tracias din nou Meirgitritarele lui loan Gurei
de aur si a compus Cuvinte bisericefti (Bucuresti, 1868),
ba chiar o Calatorie la Patnclatul Sfeint (ibid., 1875). A

I y. Ili Ist. lit. rom. in veacul al XIX-lea, I, pp. 176-8.


2 V. bropra aa Unirea tii neunirea Principatelor.
8 TiLlarile broprilor §i. la Dobreacu, o. c., pp. 424-5.

www.dacoromanica.ro
262 ISTORIA BISERICII ROMINESTI

mai scris Epistolii (1843) si InvcIfetturi. A murit retras in


Burdujeni, unde stätuse dela 1872 la 1884 2.

Fratele lui Neofit, Vasile (n. 1811), scolar al lui Bub, in-
cepù ca profesor laic al Academiei, scriind o retorich, o gra-
matich francezà, o geografie 2. In 1838, e trimes la Chiev
pentru studii teologice; aici 11 face chlu,c0.r, in 1811, Mi-
tropolitul Filaret, Cu un an lnainte de a-si isprdvi studiile
supt auspiciile lui A. A. Stourdza, ale chrui opere mistice
le traduce, duph. Efrosin Poteca, in acelasi timp chnd pre-
gateste, inthia cell duph Petru Maior, Cu gAnduri epatrio-
flee), o alstorie Bisericeasch a Românilono 3, care, redactath
In ruseste, se phstreaza intr'un manuscris de (400 de coalt) 4.
Ca egumen al Socolei, el sth in fruntea Seminariului Ode
la 1848, and, el fiind socotit om primejdios, iar Seminariul a
pepinierd de revolutionari, Filaret fii izgonit, numhrul claselor
reducandu-se la patru. Supt revolutionarul Domn Grigore
Ghica el alchtuieste o lege prin care clerul mold ovenesc ar
fi chpAtat, pe iângä seminarii eparhiale, un mare Seminariu
central, cu un curs de gimnaziu, si o Facilitate, o Academie
ca aceia in care invätase el. Nu izbuti sh o realizeze, dar
conduse cu destoinicie, impodobit si cu titlul de arhiepiscop
Stavropoleos, seminariul, pand in epoca Unirii. Atunci purl&
lupta canonica langii fratele shu, refuzand a fi episcop im-
potriva canoanelor.

Din seminariul lui Filaret si al lui Neofit Scriban au iesit


un mare numAr de tineri preoti cari puteau stà pe aceiasi
treapth a culturii cu mirenii cari facuserä studii mai bune.
sa amintim pe fratii Erbiceanu, dintre cari unul, Gheorghe,

1 V. asuprd-i il'i D. Lascar, Neofit Scriban, tezd de licentii, BucurP§ti,


1898. Cf. articolul arhimandritului luliu Scriban, in Enciclopedia Ro-
mina., III, pp. 917-8.
2 1st lit. citate, I, p. 174. Cf. teza Or. C. Vasilescu despre el.
8 ist, lit. citatd, I, p. 478; Hurmuzaki, Supt. I, vol. IV, p. 228.
4 Cr. Iuliu Scriban, in Enciclopedia RoInclna, III, p. 918.

www.dacoromanica.ro
- BISERICA MICOVINEANI IN ACEST TIMP 263

erà bun cunosctitor de greceste, iar cellalt, d. Constantin


Erbiceanu, fost profesor al Facultätii de teologie din Bucu-
resti si membru al Academiei Romane, a imboghtit prin
nenumärate contributiuni documentare cunostinta trecutu-
lui nostru bisericesc ; a poi pe Ioan Mandinescu, autorul
unei Istorii Universal° foarte pretuitä pe vremea ei. Prin
Socola a trecut Ghenadie Endceanu (n. 6 Februar 1837 In
Iasi), care caldtorl pentru completarea studiilor, la Atena,
dela constituirea Regatului grecesc, lncepe a fi si ea
cereetatá de teologi --- si la Chiev, fù profesor de greceste
la seminariul Statului In Bucuresti, apoi director la Semi-
nariul a Nifonv, profesor la noua Facultate de teologie din Ca-
pitala Regatului romdn, In sfarsit, dela 1887, episcop la Min-
nie, unde gospoddria sa a ldsat urme. El a scris, pe ldriga arti
de sward, si un numär de studii istorice folositoare, despre
Petru Movild mai ales, si a pastrat, In vizitatiile sale 1, multe
inscriptii de peste Olt. E editorul (Condicii sfinteD oltene si
tipdritorul multor documente din colectia, foarte bogatd, pe
care si-o alcdtuise si care se OA astdzi la Academia Ro-
'nand (t la Neapole, 14 Ianuar 1898) 2
Inca un episcop muntean ies1 din scoala Scribanilor : Io-
sif Bobulescu, tot din Burdujeni (n. 15 Decembre 1818),
preot Insurat Cu nepoata lor ; profesor la Seminariul Socola
pe vremea Unirii si tovards de luptä al lui Neofit si Fila-
ret ; arhiepiscop de Sivas, egu men la St. Spiridon din Iasi,
dela 1880 episcop al Rdmnicului deci Inaintasul direct
al lui Ghenadie ; retras la 1886 si mort patru ani mai
tdrziu.
Sti addugim pe protosinghelul Teoctist Scriban, profesor,
pand la 1856, la acelasi Seminariu, pe Romul Scriban, al cdrui
nume chiar e o proclamatie de nationalism cu bazd romand,

1 Visite canonice, insotite de note istorico-arheOlogice ; Bucureati, 1892


2 V. C. Erbiceanu, In Bis. Ort. pe anul 4889; Rutu, Geogralla ecle-
siastica a judefului Vdtcea, p. V. a'i urm.

www.dacoromanica.ro
264 ISTORIA BISICRICII ROMANKTI
.
redactor la (Dacia Romacull .prin anii '60, un August
Scriban, un Ghenadie Sendrea 1, un Marchian Folescu, egu-
men la Copla si Intemeietorul celei mai vechi si mai bune
scoli primare din Botosani 3, cum se vede, tot clerici din
pärtile de sus ale Moldovei, in apropierea Bucovinei.

Acolo insá bunul episcop Isaia Bhloseseu, näscut in Putna


si crescut In scoala de mänästire de acolo, egumen al Dra-
gomirnei in 1793, apoi al Putnei, iar dela 1823 episcop,
fAcii in adevär un cInstitut teologic) la Cernäuti si un
cseminariuv superior si Veniamin trimese acolo pe la
1826, pe atanärul Iordachil, dandu-1 in seama episcopului
si a superiorului dela Seminariu, Ardeleanul Melchisedec
Lemeni 8, - dar nu stifi s.-i insufle acel pronuntat spirit
national care a facut märirea Seminariului moldovenesc
din Socola.4. lar urmasul säu, Eugeniu Hacman (n. 1.793),
nepotul egumenului de Dragomirna, student la Viena, unde
invätä româneste pe viitorul impärat Ferdinand, cAlugar
la Carlovät (1823), profesor la (Institutl si, la patruzeci si
ceva de ani, episcop in locul simplului sä.0 predecesor, a
fost un organizator de scoli romanesti cu caracter confe-
sional ea in Ungaria , un Roman militant, care a introdus
limba sa In locul celei latinesti in scoala cea Inaltà de teo-
logia. Dar nu poate fi vorba de un rol al Mi, care sa se
poata comparà eu acel jucat de fruntasii generatiei patrio-
tice a clerului din Principate, si mai ales din Moldova 5.
lar, cat despre politica pe care a urmat-o in organizarea bi-
sericeasca a Românilor din monarhia vecina, aiurea se cu-
vine a o inrätisà si a o juded din punctul de vedere na-

1 V. Neofit Scriban, Cuvdnt la inmormantarea episcopului Ghana.


die $endrea, Iasi, 4861.
2 BotusAnenii i-au inchinat dupl moarte o bro§urd, azi foarte rarit,
3 Erbiceanu, Mitr. Mold., pp. 415-6.
4 Tarnavski, in Enciclopedia Romdnel, I, P. 377; V. qi Erbiceanu,
Mitr. Mold., pp. 464-6, 473-4.
5 Cf. Sbiera, ibid., II, pp. 639-40.

www.dacoromanica.ro
BISERICA BUCOVINEANi IN ACEST TIMP 265

tional, permanent si ireductibil, cAci de un punct de ve-


clere canonic ortodox nu se poate vorbl la niste episcopi
cari dela inceput pand la sfarsit au mers dupd indicatiile
tatului.
Dar cel mai insemnat dintre clericii formati in noul
med in national, care aveà legäturi insd cu Rusia, prin Paisie
Insusi, prin Inaintasii sai din veacul al XVII1-lea, si, de
eurand, prin Veniamin, e Melchisedec.
Si el un fiu de preot, din pirtile Neamtului, unde dra-
gostea pentru aughrie era de vre-o jumätate de veac In
inima tuturor tinerilor de prin sate cari se credeau che-
mati la alta menire decat lucrul câmpului. Ndscut la 45
Februar 4823 1, In casa, binecuvantatd cu unsprezece copii,
e. parohului Petra Stefdnescu din Garcina, Mihail invdtd la
§coala Sf. Ioan, apoi la a Trei Ierarhilor din Piatra vecind,
hisericd nona, facutd in cursul anului 4837 si sfintita numai
tarziu, peste zece ani, de Iustin al Edesei, care a mai fost
pomenit ; iconomul Vasile Stefänescu, care se ingrijI de
xidire, poate sä fie o rudd a preotului din Garcina g. La
4834 intrd in Seminariul Socolei. Il pdraseste pentru a fi
dual de sat in Serbesti, pe mosia Cantacuzinilor din ra-
mura lui loan Canta cronicarul, care e si ctitorul din nou
pi bisericii,plind pand astdzi de bune chrti din veacul al
XVIII-lea a, impreund cu un Tipicon care fi' dat satului
de insusi Mitropolitul Veniamin. Mihai Stefdnescu se In-
toarce apoi la Seminariu dupd inmultirea claselor acestuia,
§i la 4843 el era profesor la aceastd seoald inaltd a clerului
moldovenesc. La 4848, dupd Meyà luni de surgun in md-
ndstirea Neamtului, unde, adeck ar fi fost trimes in vederea
Intemeierii unui seminariu 4, el pleacd la Chiev, ca °data
1 V. C. C. Diculescu, Episcopia Meldasedec, Bucureli, 4908, p. 4,
potro. 4.
2 V. inscripta, II, p. 24 no. 50.
3 Cf. Melchisedec, Noafe, pp. 432-3: Inscripta, H, p. 233 §i urrn.
A Diculescu, pp. 7-8.

www.dacoromanica.ro
266 ISTORIA BISERICII ROMINESTI

dascalul sdu, Filaret Scriban, si Cu acelasi sprijin al puter-


nicului Alexandre de Stourdza ; In trei ani iea titlul de-
macristru
0 in teologie, pe care numai Filaret 11 cdpdtase pang
atunci ; ca si acesta, e fácut calugdr de Filaret al Chievului,
Se Intoarce la catedra sa, si la 1852 Mitropolitul Sofronie,
care urmase vicariului Mardarie de Aparn6a, 11 numeste pro-
tosinghel. Trece la Hui ca sd conducä Seminariul inceput
de Meletie Istrati la 1856, cand capdtd si rangul de arhi-
mandrit. Rdmâne si dupd moartea lui Meletie, pe care-I
plänge pentru peirea inainte de vreme, pe urma amärd-
ciunilor produse de politica nenorocitä a fratelui Eau ; e
acum pe längd Ghenadie de Tripole, Sendrea, care tine-
locul de episcop ; capätd dela acesta, dela ministrii Dimitrie
Cantacuzino si Milmi Racovith, Imbunätätiri la Seminariu 1,
In 1860 e ministrul de Culte al lui Kogalniceanu, dar nu-
mai trei zile, Ad unarea nevoind a suferl ca aun ctilugary
sä steâ pe banca ministeriald 2 Dela 1862, dupd Sendrea,
tine el, tot cu titlul de Tripoleos, locul de episcop, lar la
1864 e numit titular la Dunärea-de-jos.
Deprins din Rusia sä asculte de voia stäpAnului terii si
cunoscand din studiul istoriei bisericesti a Moldovei, cu
care se ocupà de un timp, desele amestecuri ale Domnilor
In rosturi religioase, care dupä canoane nu-i puteau privl,
el nu protestd impotriva tiraniPi necanonice a lui Vodä-
Cuza. Ajunge episcop la Roman in 1879.
Aici a trdit el treisprezece ani (I- 16 Maiu 1892), in ve,
chile chilli ddrä.mate de längd biserica lui Rares, färd a se.
plänge de Ingustimea traiului sdu, nici a-si cere clddiri mai
potrivite si cu demnitatea lui de episcop si cu valoarea luI
personald. Imbrilcat simplu, sträin de lumea mireand a
claselor mai lnalte, purtand cu mändrie vesmäntu-i rosietec
de saiac miindstiresc, Melchisedec a d us o viata care poate
fi un exemplu oricui. Odatd a mers In Rusia, cu o misiune

1 Cron. Hufilor, I, pp. 458-60.


2 Diculescu, pp. 42-3.

www.dacoromanica.ro
EISERICA BUCOVINEANi IN ACEST TIMP 267

a principelui Carol, pentru a incredinta pe cei marl de


acolo cat de falsa e calomnia ca Romania e o tall prigo-
nitoare de ortodoxie, care-si pregäteste trecerea la catoli-
CiS111 (1868)1. Motive de partid 1-au tinut de-o parte de
Mitropolie.
Opera lui Melchisedec se tine intaiu in domeniul stiintei
teologice. Pentru Seminariul dela Hui prelucreaza el, dupa
izvoare rusesti, o Liturgicet (1853), un Tipic (1854), o noud
2'eologie dogmatica, la 1855, apoi o Scurtd introducere in
§tiintele teologice (1856), in sfarsit, dupa cererea lui Me-
letie 'strati, Catehismul ortodox (1858). A publicat In 1860
o Introducere la Biblie, la '1863 o Tcologie pastorald §i la
1883 Cuvinte ale Sf. loan Gurä de Aur. Dela un timp insä,
studiile de istorie a Bisericii romanesti .11 castigti, si el da
pe rand pretioase documente, cu note archeologice si ld-
muriri Inteun stil limpede si lipsit de once pretentii, in
Cronica HuOlor (1869) si Cronica Romanului (1875), la
care voia sa adauge o Istorie a Mitropoliei, rämasa In ma-
nuscript, precum si, de sigur, Istoria episcopiei RAddutului.
Vizitatfile si le-a Intrebuintat pentru a strange inscriptii de
biserici si mänastiri, care alcatuird volumul säu de .Notife
istorice §i archeologice. E editorul unei parti din opera lui
Tamblac, caruia i-a Inchinat un studiu. Ca membru al Aca-
demiei Romane, el a publicat In Memoriile ei inscriptiile
bucovinene, pentru intaiasi data intr'o forma corectä, si,
trecand In domeniul istoriei bisericesti muntene, a tratas
parti dintr'insa In biografiile lui Aiitim ('1886), lui Filaret al
II-lea si lui Dionisie Romanò de Buzau. Atentia lui s'a oprit
In sfarsit si asupra legilor strdine care au avut credinciosi pe
phmantul Principatelor, si actiunea catolicilor, a calvinilor,
a unor secte ortodoxe ratacite, ca Lipovenii, au allat In el
un cercetator destul de obiectiv. A scris si o lucrare de
polemica, ecPapismul si starea actuald, a Bisericii ortodoxe

1 Cf. Dobrescu, in Cony. lit. pe 1907, §i mai ales Diculescu, Utt epizod
diplomatic, 1907 0 o. c.

www.dacoromanica.ro
268 ISTORIA BISERICII ROMINESTI

In Romdnia) 1 Mai putin fericit a fost Cu incercarea lui


de a introduce neologisme In cdrtile liturgice, pe care le
revizul 2.

Activitatea lui Melchisedec a provocat emulatie In rdn-


durile clericilor Inalti ai României. Ghenadie Endceanu si-a
dat silinta de a se tineà de colegul sdu In Episcopie. Iar,
dupd Ghenadie, episcopul de RAmnic Atanasie, Moldovean
din partile Vasluiului, a crezut eh' nu se poate serbd, din
parte-i, mai bine jubileul regal din 1906 decAt dAnd, cu
ajutorul celor mai bine Inzestrati dintre cei ce-1 Incunjurd,
o foarte bunä carte cuprinzand dstoricul eparhiei Rdm-
DiCUILli) 3.

B. SEMINARIILE MUNTENE.

In alte Imprejurdri se dezvoltd noua viata de culturd a


clerului In Tara-Romdneascd.
Aici seminariile superioare prevdzute de Regulamentul
Organic se intemeiazd Incd de pe vremea lui Alexandru
Ghica, col d'intdiu Domn al noului regim. Intr'un timp când
In toate ramurile invdtAmântului se cautau profesori arde-
leni, cAnd Damaschin Bojinca erà adus pentru a cid o noud
viatd Seminariului din Socola, se Intelege de ce scolile de
preoti ale Muntenilor Incepurd si ele cu director], catecheti
si profesori In mare parte de peste munti. In Seminariul
din Bucuresti, care-si deschise cursurile la 2 Septembre
1836, putin timp dupd *moartea Mitropolitului Grigorie, Al
numit (profesor primariup Nicolae Ballisescu, mai tdrziu
cdlugárul Nifon (intrd. la Cernica, Inainte de a pleci din
nou gdincolop, pentru un rol in revolutia dela 1848), dela
Hasag in Tinutul Sibiiului. Acest autor al celui mai bun
I V., pentru lucrArile lui inedite, Diculescu, o. c., pp. 97-8, 119-21,
123 ili urm.
2 V. Ghibu, Limbo ccirfilor bisericefti, Sibiiu, 1905.
i V. Kalinderu, Discurs de intrare la Academia RomAnA.

www.dacoromanica.ro
BISERICA BIICOYINEANA IN ACEST TIMP 269

dictionariu latin-român, din nenorocire neisprAvit, erà ajutat


de Zaharia Boerescul, profesor de teologie dogmatid.
pastoralrt si de limba latina, si el, duprt cat se pare, tot
Ardelean 1. Erà vorba pe atunci si de o publicatie religioasä
a lui Bältisescu, care e cunoscut si ca un bun cuvdntlitor 2.
Seminariul Mitropoliei muntene aved numai patru clase
si erà asezat in chiliile vechii tipografii dela Antim, unde
stätit Oat la 4840; in 1842 i se face loe in acelea dela
fundatia Banului Mihai Cantacuzino zis M5gureanul, c15.-
dita la 17:56 de egumenul Sarindarului, Sofronie, la (Schitul-
Mdgureanului)8. Incerckile de a-1 asezd statornic, lnteo
cRidire proprie, nu izbutird ; supt urmasii lui Raldsescu,
scoala aved, pe la 1850, vre-o sutà de interni, afarA de
externii gi de simplii ecandidati ce se hirotonisesc dupA
grabnice trebuinte) acestia alti cinzeci4. O indreptare
se aduse numai in Domnia lui Voclà Stirbei, când, dupa
ocupatia strainti, Seminariul se deschise solemn, cu 50 de
scolari, la 24 Main 1851, dar numai cu dourt clase 5. Ve-
niamin Catulescu erd, ainspectorp la 1852 6; Ardeleanul Dio-
niiie Romani:), director i profesor de religie, in 1855 7.

La Minnie, pen tru Seminariul apreparandiab al lui Neofit


se incepurà lucräri Inca din 1835, potrivit cu legea din 2
Novembre 4834; ele se mAntuir6. numai In '1837, si la 8
Novembre un an mai tArziu cleat la Bucuresti Incep
cursurile, cu 30 de scolari interni i numai doi profesori.
Unul din ei, cel de cApetenie, era vice-protopopul de pAni
atunci al Brasovului, Radu Tempea, care-si ziced. Templan,
adus anume pentru aceasta in tara. Tempea erà un bun
Gazeta Transilvaniei pe 1838, p. 38.
2 V. 18t. lit. rom. in veacul al X1X-lea, I, p. 288.
Viata lui ?tirbri-Vodci, II, p. 101. Peiatru biseric5, v. inscriplii,
I. pp. 297-8.
4 Viala lui ?tirbei-Vodci, I. c.
5 Vestitorui roinánesc pe 1851, no. 43.
6 ibid., pe 1812, la no, 89; cf. no. 55.
7 Ibid.

www.dacoromanica.ro
270 ISTORIA IIISERICII ROMANESTI

cuvaatator, si el a tipdrit d'iscursurile sale da sfintirea stea-


gurilor Terii-Romanestip (1834) si la deschiderea. Semina-
riului (1837); cel tinut la examenul scolarilor sai in 4845 a
ramas in manuscris. Alai e cunoscut prin prelucrarea sa
Oglinda statului politices° §1 bicericesc, aparutd. ceind era
inca la Brasov, in 1835, si prin opera sa de Pravild
tnanuald din 1841 1. La 1844 el erà incd (inspector si pro-
fesor al teologhiei moralel 2; peste un fIll se retrdgelt
Ja schitul argesean Flämända, unde a si nmrit. Pe làngti
acest Brasovean, dinteo vestirä famitie de cdrturari si in-
fleta de cele mai frumoase sentimente pentru neamul shu,
intalnim si un preot, Vasile Teodorescu, ctiruia i se zice
eArdeleanulD 3. Si Ioan Procopie, al treilea profesor, e Ar-
delean. Seminariul a fost mulat, dupd focul dia 1847, la
Craiova, apoi dupd. arevolutiel (1851) in miintistirea Buco-
vät, a doua oara In Craiova, pdnd ce episcopul Calinic
fdcii din nou locul in Rdmnic.

La Buzdu, Ardeleanul Chesarie chemd pentru Seininariu


pe Gavriii I. Munteanu, un vär al profesorului Florian
Aaron. Munteanu, ndscut in Vingard, la 1812, fù profesor
poate dela deschiderea scolii, In ziva de 15 A.ugust 1836,
cu doutizeci de candidati la preotie. Erà si un bun scriitor,
Cu dorintä de a folosi natiei i Bisericii prin chrti; el, care
a tradus aPatimile lui Werther) (1842), e si traducdtorul
unor Meditatii religioase in doud. volume (1838-42), al
unei nota versiuni din aUrmarea lui Thistos) (1845), al
unui manual de aSinopticb (1846). Tot prin initiativa
Episcopia incepe a tipäri cea d'intdiu foaie bisericeasca In
romaneste, (Vestitorul biser.cescv, foaie religioasd i mo-

N. lstoria eparhiei .114mnicului, p. 287 si urm. ; Baiulescu, Nono-


grafia comunei biserieefti gr.-or. rometne a Slintei Adorntiri din ce-
latea Brapvului, Bra§ov, 1898, p. 422.
2 Cf. §i 1st. lit. rom. n sec. al XV111-lea, II, p. 294, nota 4.
$ 1st. eparhiei Reimnicului, p. 290.

www.dacoromanica.ro
BISERICA EUCOVINEANI IN ACEST TIhiP 271

rala», care a dat, pe laugh' materiale amestecate, i cuvantari


ale lui Ilarion de Arge i Poteca 1.

La aceasta publicatie tovarasul lui Muntean era un cleric-


.de obarsie din Säliste (n. 1806), care trecuse t3i prin manasti-
rea Neamtului, prin tipografia lui Clinceanu i Topliceanu,
prin scoala dela Sf. Saya i prin camarile episcopului Ilarion,
aici la Buzau se Ingrijiä. de Seminariu ca i de tipografie,
Dionisie Romanò g. Profesor Inca din 1832, el lsi tinit locul
pana in 1842, cand, Inainte de moartea lui Chesarie i Mun-
teanu päräsi Buzäul trecând la Minnie, In 18158 - el treat
la Seminariul Mitropolitului, ca director, post pe care-1 avil
pana la Revolutie. Încä inainte de 1845 el scrisese Catihi-
sul i alte carti de scoala pentru seminarii, ctirti pe care
le complectara apoi doi Bucuresteni, Anton Pann, cunoscu-
tul scriitor al poporului, prin eartile sale de cantari dupa
sistemul nou, Anastasimatariul i Teoreticonul,si Alexandru
Geanoglu Lesviodax, prin Istoria bisericeascd pe scurt, tal-
macita din greceste, cu multe si Insemnate adausuri, i dupa
documente, privitoare la eparhiile romanesti muntene si la
lïtropolia Moldovei, precum i cu extrase din Condica spintd.
Dupa 1848, Dionisie Incepù sa dea la lumina to mica bi-
blioteca religioasä si morala, adunare de rugaciuni 4, In care
se Oa traducen i de un Ilie Benescu, un Plesoianu. Tot
Ddata, din lndircinarea Mitropolitului Nifon, el tipareste, un an
.de zile, a doua. revistá pentru preoti, F,coul eciesiasticl.
Stahl un timp la mandstirea Sadova, i apoi merse Inapoi
la Ne,amt, unde avù, câtvà timp, i staretia si de unde
scos samavolnic de Guvern, la Septembre 1856. Supt Cuza-
Voda e loctiitor de Buzau, In locul stersului Filoteiu,ur-
magul lui Chesarie, i Ardelean ca i acesta , pe care Mi-
ht. lit. rom. in veacul al XIX-lea, 1, pp. 287-8; Gbibu In Tele-
graful ronteln, LIV, pp. 397-8.
2 p. 365 no. 933.
8 htoricul eparliiei lielmnicului, p. 290.
Viala lui $tirbei-Vodd, II, p. 100.
0 ibid., p. 54; cf. asuprn luI, ten d-lui Gh. Popescu.

www.dacoromanica.ro
272 ISTORIA BISERICII ROMANESTI

nisteriul Il inIturd pentru nebunie (a murit la 16 August


1860 numai 1). Numit la Hui ca episcop, el trece la Buzduf
unde a rdposat la 1873.
Dionisie, care a strins si o mare bibliotecd, ce se pdstreaza
astbzi la Academia Romänä, a ldsat un mare numdr de
manuale, c,are se pot pune alb.turi cu ale lui Melchisedec
a tradus Con f esiunile Sf. Augustin, strälucitul G eniu at
Cre§tinismului de Chateaubriand, dourt lucrdri cdlugdresti,
Aranualul adevii ratului religios, Mdngdietorul celOr in-,
tristql, celor bolnavi §i celor balrdni, din frantuzeste se
pare, ca si cdrtile lui de scoald. Unionist ca si Filofteik
[talle iubitor de neatn, ultimele lui cuvinte nu cuprind ru-
gticiunea sulletului ce se desface din legAturile sale, ci
aceastil singurd cepere cátre Dumnezeu : aDoamne, nu pe-
depsi România dupà pdcatele fiilor eh) ; aceste cuvinte
sdpate si pe mormdntul säu a.

Din aceste seminarii muntene, cu cele patru biete clase


ale lor seminariul metropolitan cu septe clase, prevdzut
de legea din 1847, nu se internelè decat in vrernea noastrdf
Cu gospoddria lor slabh3, nu rdsdri o asemenea pleiadd de
clerici cul ti, patrioti, constienti de acei din Moldova. O singurrt
personalitate mai insernnatd si mai distinsti, lese din ele
ami Atanasie Stoianescu, din Bucuresti, fost paroh la capela
ortodoxá din Pesta, director la Seminarjul din Ramnic,
egumen la Sadova si Firundnda, pe care Neofit voià sa-1
aresteze la 1848 pentru amestecul in Revolutie 4 Si care,,
scdpánd de aceastrt urgie arbiereascd, ajunse el insusi ar,
hiereu Troados la 1859, apoi, In 1865, episcop necanonic,
treator, la Roman, iar la 1873 statornic si canonic episcop

Inscrip(ii, I, p. 366, no. 934.


2 lbid., p. 365, no. 933.
3 Un scandal la Buzdu supt Filoteiu, la Viata iui tirbei-Vodá1
pp. 103-3.
4 V. Cuvantul Adevdrului pe 1903

www.dacoromanica.ro
ORGANIZAREA BISERICILOR ROMANEM PESTE HOTARE 273

de Ramnic : el a fost acela care, Cu trei ani lnainte de


moartea sa e Ingropat ca un Paisian, la Cernica , a
binecuvântat Vile României nou5, care la Corabia treceau
DunArea spre biruintà 1

1 lstoria eparhiei RcImnicului, pp. 166-7.

www.dacoromanica.ro
PARTEA A XI-a.
. =4.

AMESTECUL STATULUI IN BISERICA


DIN ROMANIA.
ORGANIZAREA El. ALCATUIREA DEFINITIVA
A BISERICILOR ROMANESTI
DE PESTE HOTARELE ROMANIEl. TNCHEIERE.

www.dacoromanica.ro
CAP. I.

Lupta 0 infrangerea Mitropolitului Veniamin.

Cu acesti oameni, atatia dintre ei foarte luminati, unii


bine inzestrati sufleteste, si toti garb.' de acel Neofit care,
urand Revolutia dela 1848, a fost silit sA o serveascA, a
trAdat-o, i-a prigonit afiliatii, pentru ea pe urmh sa cadl
tot pentru pkatele sale revolutionare (27 lulie 4849) ,
desävärsiti patrioti in eel mai vechiu si mai frumos inteles
al cuvântului, Biserica româmeasca ar fi putut Ilia un nou
.avant si serie un bogat capitol in istoria timpurilor noul.
Ceia ce a lmpiedecat-o dela aceasta, a fost amestecul Sta-
tului, care, dela Chiselev Ora in timpurile de azi, a luat-o
In stApanire, une ori incetul cu incetul, alte ori prin lovituri
mari neasteptate, smulgandu-i pe rand mosiile, averea cealaltà,
drepturile, autonomia sprijinità pe canoane, cultura proprie,
scolile speciale, autoritatea si prestigiul, urmand intru aceasta,
cand exemplul Rusiei cu Biserica robità, cand al Apusului,
cu Biserica pe alocuri cu totul izgonitä afara din viata
oficiala, dupa ce !ma i s'au luat mai toate mijloacele care-i
pot ingklui BA se tie de sine.
Acest proces de interventie, incAleare si aservire, de care
fnu sant vinovati oamenii, adesea plini, dad. nu de cre-
.dintà si de eunostintele necesare, mdcar de bundvointA, ci cu-
rentele generale, ideile europene, si nu mai putin exemplul
fiituatiei Bisericii neamului In provinciile romanesti pier-
elute, rgmâne OA studiem in dezvoltarea lui.

www.dacoromanica.ro
278 ISTORIA. BISERICII ROMANESTI

Mitropolitul Veniamin pare sä fi avut si o conceptie su-


perioara despre drepturile sale, despre chemarea sa ca sef
al Bisericii. Din corespondenta sa cu Sofronie de Hui, 11
vedem luand dela sine hotarári in chestiile cele mai insem-
nate privitoare la dansa. El hotaráste, fard sii mai intrebe
pe cineva, aducerea mirului dela Chiev 1, el dd norme in
caz de despdrtenie, inlaturand vechiul sistem al ecartii»
prin care pe cale de contract privat un so t puteà ingtidut
pe celalt sa plece 2; el se pronunta pentru botezarea din
nou a neortodoxilor cari se convertesc, veche discutie
rezolvitä astfel in trecut , sau, daca' se impotrivesc, macar
ungerea cu mir si postirea dupa norma ragriteana 3; el opreste
dupa porunca din Constantinopol insa casatoria asu-
ditilorD, a supusilor strainT, Cu pamântenii 4 ; el cauta sa
aduca la ortodoxie secta ruseascd a scopitilor 5; el prevede
ca un barbat insurat sau o femeie maritata cari voiesc sa
mearga la mandstire, sa faca' trei ani de incercare 6; el ca-
teriseste pe preotii cari cununa pe cei inruditi de sange /,
si pe preotii cari ieau chezasie asupra lor 8. El porunceste epis-
copului sa nu faca speculd cu schimharea antimiselor pe
la bisericile de Bate 9, si micsoreaza pretul lor.
Cand egumenii greci, din neamul vinovat de tradare, sânt
scosi din tara, cum ceruse si o partida dintre boieri ", se
opri si publicarea scrierilor Sf. Vasile si Grigorie, cu co-
mentariile profesorului Vardalah, cum se indatorise prin
1 melchisedec, Cron. Ilufilor, I, p. 437. La 1823 el se cera. din
Constantinopol, ca §i dezlegarea in unele cazuri cdnonice ; Erbiceanu,
Mitr. Mold., pp. 402-3.
2 melchisedec, Cron. Hufilor, I, p. 431.
8 lbid., pp. 428-9.
4 Erbiceanu, Mitr. Mold., p. 259.
8 Melchisedec, o. c., pp. 431-2.
8 lbid., pp. 435-6.
7 Ibid., p. 435.
8 lbid., pp. 427-8.
9 Erbiceanu, Mitr. Mold., p 274.
lo Cf. Hurmuzaki, X, p. Lux yi urm.

www.dacoromanica.ro
LUPTA I iNFRINGEREA MITROPOLITULUI YRNIAMIN 279

contract Mitropolia 1, Veniamin numeste pe egumenii cei


noi, romani, ai mbastirilor Inchinate a si pe preotii-iconomi
dela bisericile din orase care fuseserà OA atunci puse In
randul mrmastirilor. El alcatui singur regulamentul cel nou
de viata calugAreascA In cuprinsul lor, hotkand sA fie acolo
un duhovnic, un diacon, doi cantareti, un eparaclisiarh»,
un eprescurariu), un chelar, pe MO slugi 8, introducan-
du-se si slujba ca ea mängstirilor care sant cu sobor de
ptirintip si oranduindu-se epanahizi sau pomenirip pentru
ctitori, oprindu-se once imprumut, once cheltuiala nein-
voitb. de Mitropolie, inchizandu-se portile mAnästirii pentru
locuitorii ei, oprindu-se cAlugArii de a luà prin sate rostul
preotilor de mir °.

Once incalcare din partea Guvernului intamping Impo-


trivirea lui. Astfel de Incaldri lncep IncA supt regimul
turcesc din 4821. Astfel Caimacamul S,tefan Vogoridi, grans
de nevoia ocupatiei turcesti, porunci lui Meletie de Hui,
loctiitor de Mitropolit, &a' adune veniturile Scaunului me-
tropolitan, pentru a le da ca ajutor terii, cum se cerù si
episcopilor ; tot atunci se 1uä si jumMate din venitul ma-
nAstirilor neinchinate, scutindu-se ob§tejitiile cele mari:
Neamtul, Secul, Agapia si Varatecul. Mosiile Mitropoliei
NIA arendate la mezat, in cursul aceluiasi an greu, 1822 5;
Meletie fù silit chiar sa facA Imprumuturi pentru a sc5.pà
tara de nevoile Intretinerii Turcilor °. Clerul fil supus unei
dajdi pentru a jutorul Carmuirii stramtorate1, dar nu ezap-
ciindu-sel prin dreg-Mori mireni, ci prin oameni arhieresti.
Dela mAnästirile Inchinate, trecute, cum vAzuram, In seama

1 Erbiceanu, Mitr. Mold., pp. 281-2, 433-4.


2 ibid., pp. 262-3, 264 0 urm.
2 ibid., pp. 265-6.
4 Cf. §i. ibid., p. 434.
5 ibid., pp. 239, 242.
e lbid., pp. 244, 399-400.
7 lbid., pp. 247, 254.

www.dacoromanica.ro
280 ISTORIA BISERICII ROMINESTI

adurelnicilor» egumeni de tara, se lila cea mai mare parte


din venit, liisandu-li-se numai un aanalogonldeocamdata
pe doi ani, de o treime, pentru tinerea In 'puna stare si
pentru reparatiile de nevoie 1. Veniamin se planse la 1825
1n ceia ce priveste felul de administratie, de catre Stat, a mosii-
lor, pe care acesta Intelegea, si supt noul Domn Ioan Sandu
Sturza, sh le exploateze pentru trebuintele sale. Grija lor
se dase In adevar unei comisiuni din care facea parte Mi-
tropolitul cu doi mireni, Gheorghe Buhus si Dumitrachi
Ghica.9, si se adäugià ca ersarcina trebuintelor ce are Prea
Stintia Sa Parintele Mitropolitul, nelasandu-i vremea de a
sta deavalma lucratoriu impreuna cu boierii randuiti», i s'a
cerut a numl un inlocuitor, pe egumenul Isaia Giusca, dela
Socola 3, si aceasta impotriva socotintei clerului Inalt si a
boierilor cá trebuie un comitet la Mitropolie, alcatuit din
doi boieri, dar si din Mitropolit, din toti episcopii, (t'Ara de
nicio amestecare particularnica sau a Domniei», 1:lastran-
du-se la Mitropolie si partea pentru (Intrebuintari a pa-
mântului, ca In sanul patriei, spre a se cheltul dupä ana-
foraua zisului comitet14. Nu °data el, a intrat in conflict
Cu Domnia supt acest non stb.panitor 5.

M'id Rusii ocupa tara In 1828, ciocnirile Intre autori-


tatea politica. si Biserica nu Inceteaza, ci cresc, noii cal.-
muitori flind deprinsi de acasa dela ei cu stäpanirea prin
ucazuri si reglemente a eparhiilor si a manastirilor supuse
tu totul Tarului-Patriarh. Veniamin poruncl ca oamenii bi-
sericesti sa se Indrepte mai Intaiu catre el si apoi catre
Guvern, ca aanaloghia», partea ce revenia clerului la chel-

1 Ibid., p. 264 §.1 urm.


2 /bid., p. 405.
3 Cf. §i ibid., p. 406 §i urm.
4 /bid., p. 208.
5 Sturza a ingiduit lui Veniamin mitnilstirea Flore§tii pentru a pune
acolo malee; ibid., pp. 452-6 §i a dat bani pentru faCerea Mitropoliei
celei nota.

www.dacoromanica.ro
LUPTA I INFRINGEREA MITROPOLITULUI VEN IAMIN 281

tuiala draturilor pentru oaste sa se hotareasca de autori-


tati de Ltd Cu protopopii sau, cum se zicea acum, pro-
foiereii cari aveau, lute° organizare mai complicata, dupa
_ea ruseasca, a Bisericii, supt ei pe proesto0 sau blagoeini 1
si preotii BA nu primeasca astfel tidulele de plata decat
-dela superiorii lor 2. Nu se dadù ascultare cererii generalului
prezident Palin de a se strämutà garb.' din Iasi cimitirul,
pentru motive de sanätate si abuna politieneasca oranduialb3.
Va fi fost silit insa a urma ainvitarii) lui Palin de a face mi-
lostenil saracilor de ziva Impäratului, ha chiar de a strange
bani pentru statuia lui Caramzin 4.
Pentru averile manastiresti inchinate se num1 alta comisie
mixta, in care exarhii Atosului, Ierusalimului si Sinaii sta-
teau laugh' Teodor Bals si Costachi Conachi poetul 5 si langa
doi arhierei ai terii, numiti de Mitropolit, si cea d'intaiu
grija a Rusilor fusese a declarà cä drepturile de proprie-
tate ale Sfintelor Locuri skit restatornicite °, potrivit si cu
firmanul pe care-1 capataserd la '1827 7, dar pe care Domnii,
intelesi cu Tura nu-1 observaserd 8; prisosul rezultat din
exploatarea mosiilor treeeà in pastrarea Liana din Odesa 2.
in sfarsit, lui Chiselev li revine indoielnicul merit de a
a voit sa prefaca intaia oarä mänastirile de rugaciuni si
culturd ori arta bisericeasca in adaposturi pentru lepada-
turile si naufragiatii societatii : In adevar, plictisit de ve-
derea cersetorilor pe strazile lasului, el oranduise trime-
terea la manastiri a intregii calicimi ; Mitropolitul Veniamin

1 Erbiceanu, Mitr. Mold., p. 355.


2 melchisedec, Cron. Hufilor, I, pp. 429-30.
3 Erbiceanu, Mitr. Mold., pp. 278-9, 282-3.
4 Ibid., pp. 287-8, 481.
5 Ibid., pp. 440-1, 442-4.
3 tAverile statitoare a' Sfintelor Locuri s'au dat iarA§i precum ell
din ceput rinduites ; ibid., p. 449.
7 Hurmuzaki, X, p. 608.
8 Uricariul, I, pp. 372-6.
9 Erbiceanu, Mitr. Mold., l. c.

www.dacoromanica.ro
282 ISTORIA BISERICII ROMINRSTI

zdddrnici insd aceastd mdsurd, propuind ca episcopiile sii se


cotizeze pentru ca sd asigure celor ce nu pot trAl cleat
prin pomand un ajutor de treizeci de bani pe zl 1
in Tara-Romaneased stim In ce chip sdlbatec s'a purtat
acelasi Guvern rusesc fatd de Mitropolitul Grigorie. Gene-
rali grosolani ca Joltuhin, efllosofi» fdrd religie, avand urd
lmpotriva cdlugarimii, ca Pavel Chiselev, nu puteau res-
pecta vechile privilegii ale Bisericii noastre. Cand o noud
comisiune incepii sa lucreze viitoarea Constitutie a Princi-
patelor, Regulamentul Organic, Minciaky, fostul consul,
prezida boieri luati intr'ales, dar niciun cleric nu lud parte
la dezbaterea proiectelor, pentru care Neolit, loctiitorul de
Mitropolit muntean, protestä. In fruntea protipendadei, ldsate
si ea la o parte 2.
Astfel alcdtuit, Regulamentul poartd pecetea anti-cleri-
calismului francez si a stdpanirii Bisericii de Stat ca In
Rusia. Viata canonicd deosebitä pe care o dusese pand
atunci Biserica româneased, e initituratd fdrä crutare si
färä pietate, fdrä simt istoric si fall intelegere a dreptu-
rilor ce derivd din prescriptii cu caracter nesträmutat si
dintr'o practica de atatea veacuri. Episcopii si Mitropolitii
se aleg de adundrile obstesti extraordinare, cuprinzand un
numä.r covarsitor de laici, si clerului nu i se mai vine cle-
at sarcina de a-i sfint1 dupa datind. Randuiala seminariilor
se prevede prin lege, ca si titlurile pe care trebuie sä. le
Ad viitorii preoti. Se preggteste In sfarsit o noud ad mi-
nistratie a Intregii averi bisericesti si crearea unui Minis-
teriu al Bisericii, cLogofdtul trebilor bisericesth.
in spiritul legii celei noud de organizare vedem In Prin-
cipatul muntean pe «Logofatul trebilor bisericesti) Barbu
Stirbei inläturand pe preotii sfintiti In Bulgaria si pum-
1 Melchisedec, Cronica Hufilor, I, pp. 430-1.
2 Erbiceanu, Mitr. Mold., pp. 457-8; cf. si Bis. Ort., XVII, p. 482 ¡
XXIII, p. 1013 si urm.

www.dacoromanica.ro
AYERILE EPISCOPIILOR LUATE IN STXPINIRE DE STAT 283

du-i la bir cu teranii, hotarAnd cA In niciun sat nu vor fi


mai mult de doi preoti, dAnd numirea lor In puterea pro-
topopului, dar si a proprietarului si a juratilor, asezdnd
eforii la bisericile din orase, cu raspundere fatà de a ma-
ghistratl, Impuind arendarea averilor lor Inaintea acestuia
si a ministrului I.

CAP. II.

Luarea in stäpAnire de catre Stat a averilor episcopiilor


0 mänästirilor de tara.
Inc5'. dela 1835 S tatul cel nou luà asuprä-si grija mosiilor
ce se tineau de mAndstirile neinchinate : nu se gdsi nimeni
di proteste, regimul rusesc impunAnd tdcere si lui Venia-
min, iar Mitropolia munteand fiind vacantä dupà moartea lui
Grigorie, rAmäseserA vicari amAndoi episcopii, pánA la ale-
gerea, tocmai in ziva de 29 Iunie 1840, tot supt Alexandru-
VodA Ghica, a lui Neo fit, care nu era dintre cei cari vor-
bese, cu primejdia lor, In folosul institutiei pe care o repre-
zintä.. Nu se fäcù mAcar, ca in Bucovina, un fond special,
din care sA se acopere IntAiu cheltuielile pentru Biseria. ;
averea ddruith de ctitori numai pentru rugdciuni mAntui-
toare de suflet si pentru pomenirea numelui lor trecù la
un loe cu celelalte izvoare ale Vistieriei. MAnastirile cu
csobor), In Tara-RomAneascA : CAldArusanii, Cernica, Cio-
lanul, Sinaia, Poiana-MArului, DAlhAutul, Ghighiul, Chela,
Predealul, Nifon ; cele de calugdrite din acelasi Principat
TiOne,stii, Rdtestii, Pagrea, MänAstirea dinteun Lemn, SA-
murcAsestii 2, mAnAstirile corespunzAtoare din Moldova a.
avurA 5.ceiasi soarth ca si celelalte.
1 Viata lui f'tirbei-Voda-, I, p. 11; dupi darea lui de seam5 din 4840.
2 V. Rev. p. ist. arh. f i fil., va. II, p. 40. In Foaia din Brapv, pe
1848, pp. 280-1, se atacä sietemul saristoeratics al gaatelitilor egume-

www.dacoromanica.ro
284 ISTORIA BISERICII ROMINESTI

Dupd aceastd d'intaiu mdsurd venl, in 1840 la Munteni,


a doua, «luarea abdministratiei mosiilor i averilor eparhiei
dela Mitropolit si dela episcopi, dandu-se in mana capului
aDepartamentului Credintei). Pentru a se putea face acelasi
lucru in Moldova, unde Veniamin aveà nevoie de toate
veniturile Mitropoliei pentru tipografie i pentru binefacerile
sale, erà nevoie sd se deà la o parte marele i sfantul re-
prezintant al Bisericii de odinioard, slobodà in a face bine
stdpand pe toga mostenirea trecutului. E1. nu se impo-
trivi, si la 18 Ianuar 1842 1i &idea dealisia 1, zicandu-se a
fi impovdrat de ani, dar mai ales cu totul incapabil de a
lua asupra-si rdspunderea unei schimbäri care lovià in ca-
noane. Pe cand el plecà spre mandstirea Slatina, unde se
stinse, impacat cu gandul cd atoate mijloacele cate impre-
jurdrile 1-au inlesnit, le-a intrebuintat spre renasterea
sporirea natieb, pentru einflorirea Sfintei Biserici si patriei)
chemand aindurarea lui Dumnezeu asupra acestii crestine
teri» 2, Domnul, acelasi Mihai Sturza cu care lucrase
aldturi pentru intemeiarea scolii romanesti, inainte i dupd
4821, lua, in 1844 Veniamin muri numai la 28 Decembre
4846 , mäsurile revolutionare pe care vecinul sdu muntean
apucase a le lua inert din 1843.
Averea Scaunelor arhieresti spune legea munteand
ne0i» i aproisto0lor coltatis din manastirile muntene. Se cere «con-
centrarea) in citevi manastiri cu numar that de 100 de caluggri,
dintr.e cari 20 de frati. Cere insä i esa ni se ieh mo§iile din mauile
moastre çi sa. ni se randuiasca o leafa potrivita chemarii noastres, pe
langa. smasA comunAs i uniformA cAlugAreascA.
I V. id mai sus, cap. precedent.
2 tiri foarte interesante in Foaia din Bralov, pp. 193-5, 205 0 urm.
E vo. rba 0 de un episcop care nu e anitscut paminteana 0 care ray-
ne§te pe calea simoniei mo0enirea lui Veniamin, pazit eu oaste in Sla-
lina, cerut de popor 0 de Rusia 0 amenintat cu moarte. Acolo p.
207 çi in iBucovina» din Cernauti se ataca violent 0 Scriban, direc-
torul Seminariului. Scriitorul din eFoaias il declara clipsit de cuno§-
tintele unui teologi, pe and cellalt li ataca numai caracterul.
V. 0 Andrei Vizanti, Veniamin Costachi, la§i, 1881.

www.dacoromanica.ro
AVERILE EPISCOPIILOR LIIATE IN STIPiNIRE DE STAT 285

se impArtiä. In septe, si numai patru septimi erau sä fie ale


Mitropolitului sau episcopului, care va tined, ca once func-
tionar räspunidtor, estate de personal) pentru esimbrii) pe
care Adunarea va trebui sä le recunoascti (in cea d'intdiu
sesie) ; va avea, pe Iânga alp eamploiati), un evicariu) si
un (Consistoriu), lntarit de Domn, fiinded tare Inclinare
Cu partea mireneascd). (State ) se vor inaintd, se vor eau-
pune) si pentru SeminareMitropolitul trebuid sä tie cloud ,
care vor aireà neaphrat de douä ori mai multi scolari deck
pand atunci. Banii pentru reparatii se vor värsa intr'o eCasd
de rezerd) ; si pentru milostenii se va face co listd Intl-
ritä Cu pecetea Mitropolitului). Pddurile se vor vinde ein
Obsteasca Adunare), In folosul aceleiasi Case. Darurile cre-
dinciosilor se vor trece eintr'o condicà snuruità), pece-
tluird cu pecetea Mitropolitului si adeveritd de Logordtul
trebilor bisericesti) 1. In Moldova se reproduserá intocmai
aceste mdsuri de umilintä si jignire, and doar In mânile
Mitropolitului, dator cu o contabilitate in reguld, nu patru
septimi din veniturile averii ce i se confisca färd drept si
MA indreptAtire, ci mai mult, cinci septimi 2. 0 Casä. Cen-
trald primi de acum inainte banii pe cari In acestAlalt Prin-
cipat li socotià si controlà Vornicul averilor bisericegi, noul
ministru de Culte.

Aceastd stare de lucruri cereà o singurd lntregire : se-


cularizarea averilor mandstirilor inchinate, cu privire la
care Regulamentul ordnduise cd o parte din veniturile Ion
va fi datd Statului pentru opere de culturd si binefacere.
inca dela 1835 ar fi voit-o Stirbei, care zugravià starea lor
ticdlositd In cuvinte energice de revoltd : iHalal de mdnds-
Urea In care se mai gdseste o candeld apring inaintea alta-
rului 1 Halal de biserica In care ard cdteva Mai si unde
un preot in zdrente, nepldtit, mai vine sa ceteascA litur-

I Ti. in Erbiceanu, Mitr. Mold., pp. 490-2.


2 V. Manualul administrativ, II, pp. 261-7.

www.dacoromanica.ro
286 !STOMA BISERICTI R0MANqT1

ghia) 1. Se hotara., neputandu-se MA o masurä pe care n'ar


fi ingaduit-o Rusia, sprijinitoarea statornica, pentru scopuri
curat politice, a Grecilor abuzivi, cari nu mai reprezintau
acum o singura lege ortodoxa. In forma ei cea mai curata,
ci un neam osebit de celelalte i avand scopurile sale lu-
mesti bine definite, ca moiiIe manastirilor Inchinate sa
se arendeze pe cate trei ani numai i fara." a se da bani
d'inainte, ca egumenii sä nu mai invoace protectia i srt
nu mai ceara judecata consulatelor, ca ei sa nu distruga,
din lticomie de bani, padurile 2. Multamitti Rusilor, manas-
tirile din Rasarit, imbogatite prin situatia privilegiata pe
care noua organizare o Meeà proprietatii mari, putura,
bovI zece ani observarea prescriptiilor regulamentare, rat
toate silintile Dom,nilor din acest timp, mai ales ale Jul
Iroda Bibescu 3. Supt Voda Sjirbei numai, se ajunse la
arendarea mosiilor manastirilor inchinate, prin Stat, care
voia ridicarea unei parti a pretului de arenda de cat.°
avand in vedere Insa mai ales grele nevoi budgetare
momentane 5 Sfântul Mormant si Patriarhia din Alexan-
dria incheiara o invoiala cu Guvernele Principatelor, dar
la incasarea sumelor prevazute nu se ajunie niciodata,
Atosul tiindu-se In atitudine de dusmanie ; Rusia facand
sa i se auda glasul poruncitor, i chiar agentii la Constan-
tinopol ai lui Stirbei Ghica din Moldova se multainise
deocamdata cu o mica subventie tradând interesele acelui
care-i numise si-i plätià 6. In zadar afirma Domnul mun-
tean ca, de fapt, anici nu mai sant, ca sa zic asa, manas-
tiri pe pamântul muntean, ci numai biserici ruinatei. In
1855 se dadii un nou asalt, tirbei cerand numai sfertul
cuvenit, iar Grigore Ghica, prin C. Negri si D. Ralet, car'

1 Raportul lui, citat, din 1840.


2 Viola lui tirbei-Vodii, I, p. 11.
V. .liègne de Bibesco, H.
4 Corespondenta lui $tirbei-Vodd, passim..
5 Viola lui $tirbei-Vodd, I, p. 36.
Ibid., pp. 38-9.

www.dacoromanica.ro
AYERILE EPISCOPIILOR LUATE IN STiPiNIRE DE STAT 287

merserà in misiune la Constantinopol, nu mai putin de


dona treimi 1 Indatä Domnii cädeau, i Conventia de la Paris,
dAnd o nota l'ata tuturor lucrurilor, zdbovI, prin art. XIII,
tolutia, fäcând astfel necesarä lovitura lui Cuza-Vod5., se-
cularizarea violenta si fará despggubire, dupä traditiile Re-
volutiei francese, din ideile cäreia se inspirò. noul Domn.
De acum inainte, supt Domnii regulamentari, umbre sfi-
case se urmeaza, dupä placul partidelor din Adunäri sau,
dupg Revolutie i conventia de la Balta-Liman 2, din Diva-
nurile ad hoc, ca acelea care, alcAtuite din boieri mari
Rusia ceruse un colegiu de sese mireni si sese egumeni,
dAdurd, in 1850 1, Moldovei pe Mitropolitul Sofronie, pe
episcopul de Hui Meletie Istrati, iar Terii-Romänesti pe
tuspatru arhiereii : Nifon, ca Mitropolit, Climent la Arges,
Filoteiu la Buzäu, Calinic la RAmnic. Jocul boierilor, influ-
entele consulilor 1i aveau partea lor In aceste alegeri cu
abilete), in care ai fi gäsit once alta decAt cohorarea, afir-
mata de Biserick a Sfântului Duh. Cel putin Stirbei
Ghica avurä curagiul de a face alegerile, pe cand
lor,ferindu-se de lovituri din partea unei opozitii, ves-
nic räzvrätite, de boieri neastAmpärati, cari, In cadrele
strAinte ale Regulamentului, se jucau de-a Conventionalii,
Masera peste once mäsura i cuviintä Scaunele arhieresti
vacante 3.
Cât de -departe eri de la acesti slabi episcopi säraci, ple-
cati cAtre societatea mireang care-i alesese dup6. lungi va-
cante, §i indusidmiti intre sine prin aceiasi ambitie de a
kid., pp. 40-1.
2 Viata lui Oirbei-Vochl, II, p. 26 ei urm. ; Melchisedec, Cron. .Rom.,
II, p. 216 ei urm.: Cron. Hiqilor, I, p. 456.
Un cleric moldovean Se plange de aceasta in Bucovina pe 4809,
No. 22: Episcopiile rAmii . vacante cite cinci, zece ani, atit pentru
candidatii se intrec care si dea mai mult pentru darul ce-1 vzIneazi,
pentru7ca Iticomia alegitorilor nu mai cunoafte nici o margine,
pa poate fi multamiti nici cu cele mai insemnate sume de aurs.

www.dacoromanica.ro
288 ISTORIA BISERICII ROMINESTI

fi Mitropoliti ne mai fiind acum vechea normd de lnain-


tare normald pana la idealul pe care-I avuse Veniamin f
cln tot anul indagar odatd a se aduná arhiereii eparhiilor
impreund cu Mitropolitul lor, a se sfAtul si a face chibzui-
rile putincioase pentru sporiul theoseviei si cresterea bune-
lor ndravuri sau moralitätii evanghelicesti lntre credinciosii
Bisericii, ca nici credinta fdrd faptä, nici fapta fdrä credintri
sd se vaca rämasa.) 1 1
De la noul regim al lui Vodä-Cuza se astepta si o noub.',.
trainied organizare a Bisericii. Domnul Romdniei-Unite nu
era om s'o zdboveased. Avea in gand secularizarea averilor
mdndstiresti inchinate, dar, in acelasi timp, stdpanit In toate
de ideile franceze, sfätuit de oameni cari n'aveau, cu ace-
leasi idei, cunostintele speciale de istorie si canoane care
s'ar fi cerut, el voià sd desävarseascd opera, inceputd de
Alexandru Ghica si Mihai Sturza, a dezbrdcdrii de once
autonomie, putere si auto ritate a Bisericii, surgunitd in re-
giuni pur spirituale care sant, bisericeste, vecine cu moartea,

ti mai indemna si putea sli-1 indreptäteasca la asemenea


mb.'suri inca ceva : situatia creatd de curand celorlalte Bi-
serici romdnesti, de peste Carpati si de peste Molnita.

CAP. III.
Organizarea cea noui a Bisericilor romanesti de peste munli,
A. BISERICA UNITA. SUPT VLA.DICA LEMgNY.

La 7 Octombre 1830 nimia In Blaj Ioan Bob, ori, curni


se seria el : Ioan Bobb de Bapolnok-Monostor, bogatul epis-
cop al Românilor uniti, si era irigropat cu pompa, cuvan-
and româneste o atristd predicare» unul din.tre canonicif
sdi, traductitorul din nou, din evreieste, al Psalmilor (4835)r
1 Melcbisedec, Cron. Rufilor, 1, p. 439.

www.dacoromanica.ro
ORGANIZAREA BISERICILOR DE PESTE MINT' 289
>

Teodor Pop de Ujfalu 1. isi Asa toata averea cclerului


OW saracl 2. AMà dupä doi ani, In 1832, Episcopia capata
un titular, pe fiul de neme s Ioan Lemény (numit la 23
August), stipt 'Astoria cdruia curentil de culturä si de
inaintare politica a neamului unguresc patrunse si In Bi-
serica romimeasca a Unitilor, fixandu-se chi'ar si un soroc
dupa care limba ungureasca trebuià sa se introduca in
slujba. Episcopul tinuse un discurs magi-11hr la lngroparea
Inaintasului ski; el se simtià cä face parte din clasa sta.-
panitoare de limba ungureasca ; interes pentru cultura nea.
mului din care totusi Meeà parte, lntelegere pentru meni-
rea lui fireasca, pricepere In a gasl drumul firesc pentru
progresele lui nu se puteau cere de la unul ca dansul,
Ceasul absorbirii in Biserica romano-catolica a midi epls-
copii unite ardelene nu 'Area ad fie departat.
in gimnaziul bldjean, unde erail profesori un Simion
Barnut, un Timoteiu Cipariu, eprofesor de teologhiel si la
Seminariu, care cetia cartile lui Radu Tempea si traduceni
de-ale Mitropolitului Veniamin si care Mai bucuros dru-
mul la Bucuresti pe vremea lui Alexandru-Voda Ghica 8,
acolo era spiritul cel nou si dorinta de lucru pentru neam.
Seminariul cu patru ani de curs sau scoala emoralitilorp
de adouä ierniz ori cbiar Facultatea de teologie cu patru
profesori nu erau strabatute de Insemnatatea momentului.
Doar In scrisul unui loan Rusu, care alcatuieste o geografie
In trei volume, In prefata careia face nationalismul cel mai
rdspicat 4, se vede ca si printre clericii uniti erau oameni
gata de o lupta nea*ata 5. Lemény o vazù Insusi cAnd
scoase pe o parte din pro feseri de la locurile lor.
1 Studii si doc., XIII, pp. 23-4.
2 Nilles, p. 672.
3 Scriitori mireni, pp. 28-30.
4 ht. lit. rom. in veacul al XIX-lea, H, p. 229; cf. I. Raliu, in iFoaia
soolastian din Blaj, 4907.
5 Despre scrierea de caracter religios a unui Sigismund Pop, profe-
sor la noul gimnaziu episcopal din Beius, Foain din Brasov, 4846,
pp. 367-8.

www.dacoromanica.ro
290 ISTORIA. BISERICII ROMINESTI

Cipariu e, de fapt, personalitatea conducatoare aici, si, --


cu toate protesthrile din 1842 ale clerului din Blaj 1,in do-
meniul bisericesc. In 1833, dupa cinci ani de profesorat la
Seminariul teologic si cu un an inainte de a lui si catedra
de studii biblice acolo, tanarul preot (n. 21 Februar 1805),
viitorul canonic (dela 1.1 Ianuar 1842) ieà si conducerea
tipografiei diecez2tne, pentru care-I vedem 2 comandând litera
prin Eliad. Supt privigherea lui, care in literatura religioasa
a dat numai thrziu, la 1.854, f tiinfa Sf. Scripturi, iar la
1859 Istoria biblicci a Testamentului Ve,chiu, se publica,
dupa normele sale de ortografie, cea d'intaiu carte de ru-
gaciuni cu litere latine, care era menita sa se imprastie
larg, Orologhiariul din 1835, caruia-i urma abla la 1870
un Liturghiariu.

B) BISERICA NEUNITA. SI ANDREI ,S, AGUNA.

Dincolo, la Sibiiu, Moga isi trhia ultimii ani de bath-


neta, ajutat in conducerea diecezei si sfatuit de sotul fiicei
sale Angela, Moise Fulea, protopop al Sibiiului Oa. la 1850,
dela care avern doar o carticicä a anaravurilor bune» si o
nouh Bucoavnd P.

Nici in Banat nu se zäria o licarire mhcar de vremi mai


bune, si suprematia Shrbilor ramdsese neatinsa. inca. Iar in
Oradea-Mare a Unitilor, dupa Samuil Vulcan (t 25 Decem-
bre 1839)4, care-i capatase, dela episcopia unitä ruseasch
a Muncaciului, cele septezeci si cloud de parohii din *tile
Shtmarului, baronul Vasile Erdélyi, rectorul Seminariului,
facut episcop la 2 August 4842 si instalat la 1843, null

1 Foam pe 1846, pp. 367-8.


3 Scriitori mireni, 1. c.
3 Pentru cea d'intaiu, v. §i. Studii f i doc., XII, p. 202, no. XXXVIII.
4 Srhematismus historicus venerabilis cleri dicecesis Magno- Vana.
diensis, 1900.

www.dacoromanica.ro
ORGANIZAREA BISERICILOR DE PESTE MIINTI 291

insemnA stapanirea duhovniceasa mai mult de cum a fAcut


Lemény, vecinul fail de eparhie.

Numai prin neasteptatul fenomen al numirii in fruntea


.cliecezei neunite a unui om ca Andrei S, aguna, i anume
In ajanul anului de crisa 1848, se datorete, in legatura cu
puternicul curent de viata ce domnia intre tinerii scolari
ai lui BIrnut, ai lui Cipariu, cari erau i cetitori ai foilor
lui Barit, iar, pe langa aceasta, fuseser6. Inrauriti de cu-
rentul nationalist unguresc, Invierea spiritului romanesc
.lîiamândoui Bisericile si definitiva lor organizare.
La 13 Iulie 1846, Guvernul ardelean Instiinti pe Andrei
aguna, arhimandritul de Covila, cd e numit administrator
al diecezei ramose vacante prin rnoartea octogenarului Moga.
Noul numit, nAscut la 1-iu Ianuar 1809 st. n., In oraselul un-
.44 uresc Miskolcz, era fiul unor negustori macedoneni i fu-
sese crescutdupa ce marna-sa, vkluvA, 11 Mai, o clipa,
din interes, catolic - de unchiul stiu dup6 mana, Atanasie
Grabovschi, care-si avea. Casa de comert In Pesta. Pe acel
limp, printeun Boiagi, printeun Roja mai ales 2, intre Aro-
manii asezati in viitoarea Capit 115. a Ungariei i Intre scrii-
torii romani cari se mandriau Cu obArsia romana a nea-
mului si cautau a o pune in lumird prin lucrärile lor de
gramaticd i istorie, se statornicise o strans5. legiturg. Lui
Grabovschi li dedica Alexandra Teodorovici-Teodori, preot
In Pesta i unul dintre alcatuitorii marelui Dictionariu din
_Buda, Istoria Universal!, tradusä chip& originalul sarbesc
al egumenului dela nanastirea banb."tean6 a Sf. Gheorghe,
Pavel Chenghelat, i, In ainstiintareaD sa pentru o ebiblio-
ted romaneascA lntocmità In dou6sprezece pArtip, Carca-
lechi, indraznetul editor de arti romanesti, lnseamna pe Ata-
nasie si pe Constantin Grabovschi ; Elena Grabovschi facei

Lupa§, In Cony. Literare, 1909, no. 1,


2 V. ht. lit. rain. in sec. al XVIII-lea,

www.dacoromanica.ro
292 ISTORIA BISERICII ROMINESTI

parte dintr'o societate a femeilor romane din Pesta la 18151,


Aceasta crqtere explica graiul curat románesc al lui Ata-
nase *aguna,caci Atanase i-a fost, ca i unchiului, numele
d'intaiu frumoasele lui sentimente pentru neamul ro-
manesc pe care trebuià sa-1 in teleaga ca i acei bogati
cedoneni, jertfitori de bani pentru cartea romaneas* dela
Tisa pana In departatul Pind al obarsiei famillei lor.
Dupä gimnaziul facut In Pesta chiar, aguna merge la 1829
pentru studii teologice la Varlet, unde era episcopia oar-
beasca, i pentru Românii din aceste parti. D. Atanasie
§aguna, theolog in Vare», dar stand si In Pesta, e in-
sernnat la 1830 intre prenumerantii la Antropologhia luí
Vasici-Ungurean. Patriarhul de Carlov61, .5tefan Stratimiro-
vici, dela care Macarie Bucuresteanul cereà Vele sa-si ti-
pareasca cartea de cantari si care statei in leghtura cu
bogatul MacedoUean Sina 2, II lua ca notariu consistorial si
profesor. La 1833 se WA &Lugar la Hopova, In Sirmiur
m6nastire de Sarbi, unde rezidase vicarit episcopului din
aceste pärti a. Inaintancl repede, prin meritul sau ca si prin
excelentele Telatii ce avek tanarul Andrei trece fin gra-
dele de diacon, protodiacon i archidiacon, singhel si pro-
tosinghel. In 1842 era arhimandrit, si ajunsese ca pro-
fesor la Varset, unde era episcop Maxim Maximovici, dar
unde, intre scolari, unii prin nu mele lor chiar, Popescu,.
Scumpie, arata obarsie romaneasca, i unde se rataciau si
Romani olteni, ca acel client al lui Vasici, dumnealui
Gheorghe Hagi Pedestrasescu, robul Muzelor si al poeziei, din
Valachia Mica). La 4845 Incepò egumenia lui Saguna la Covila,
uncle erau calugb.ri romani. De aici II lua numirea lm-
parateasca In locul de administrator al episcopiei Isleunitilor%

Neujahrsgesehenk den Herren und Frauen; 132rgern und Bare,


gerinnen walachischer Nation, zu Pesth, am Abend des 31-tea December
1849, dargebracht vom Petrowitsch K. Pier. (sic) ; cf O. Lugo§ianu, in
Bevista Noud, VIII, pp. 278-84.
2 scriitori bisericeei, p. 54.
B Nilles, pp. 749, 754.

www.dacoromanica.ro
ORGANIZARE). BISERICILOR DE PESTE MUNTI 293

peste vre-un an (le zile, in sobQrul Jin Turda (2 Decem-


bre 1847), el capatk 27 de valid pentru episcopie. impa-
ratul 11 numì i, de Durninica Tome in anul 1848, cand erà
acum foc de räscoala la tara, noul Viddica erà stintit la Car-
lovat, spre marea multalnire, nu numai a supusilor gihi or-
todoxi, ci 0 a Unitilor, 4intre cari cel mai mare cu miutea,
Cipariu, cuuoscan3lu-1 dupä p lucrare a 1u tipärita in Foaia
lui Barit, raluta. calciuros, In Organul LuminFiil? pr acest
virtuos tmare barbat rorn,an)o. In Sibiiu era prima (24 April)
cu fade, ca un erou biruitor.
Istorief politice Ii apartine conferinta nationala din Blaj,
initiata de cancelistii, de tinerii functionari románi din can-
celarii, dela Muras-Osorheiu, chiar ziva sfintirii lui
§aguna, afara din Ardeal acea mai.e zi Ae 3 Maiu 1848,
tare vazit S.agima? abia miruit ca episcop ,4 pe
mandrul neme s Lemdny slujind alaturi la marea serbare
de pe Tárnave, unde teranimea chemata de 13arnut arata prin
numarul htitudinea sa ea Românii din Ardeal si Ungaria
vreau sa fie iieam deosebit meritul ce! mare 11 ave5. de
.6igur deel episcop care venia de departe In resedinta riva-
lului sau firesc, diva fetal de a intelege til unui Bob si
Moga. Trebuie sa se spuie numai ca, atat Lemétii, cat
Consistoriul 6ibiian, in lipa episcopului, èhemasera, clupa
intelegere tu auvernul, numai pe protopopi i cativi fruntasi
kpriceputil si adesteptiv, pe cart acestia aveau sa-i aleaga B.
Pentru istoria Bisericii 4 Sing de cel mai mare interes ho-
tararea mnteronfesionaht privitoare la Musa : allatiunea ro-
mana prrtinde cá. Pisericd romeinci rcird disti4cf& fie
sa ramanâ de confesiune liberá, independent'd dela ori-
care altd Bisericd, egala In drepturi si foloase cu celelalte
Biserici ale Transilvanlei. ta cere restabilirea Meiropolizi
romdne si a sinodului general anual dupd vechiul drept,
In care sinod sá fle deputafi biserice§ti i mireneftiL In
Cf. Ist. lit. rom. n veacul al XIX-lea, II, pp. 242-3.
2 Gaz. de Transilvania, 4848, n-le 31-2; Popea, Memorialul,

www.dacoromanica.ro
294 ISTORIA BISERICII ROMANRSTI

acelasi rand sa' se aleagel si episcopii romeini liben prin


maj oritat ea voturilor, fcirei candidatiune. La aducerea-aminte
despre vechiul drept al Românilor de a avei Mitropolie sí
sinod general anual, s'a proclamat de popor Mitropolia ro-
mana transilvand cu aplause unanim 1).
Supt aceastd hotdrare iscdlia Lemény intaiu §i dupd el
Saguna, pAränd cd aratà astfel vointa lor de a face parte
din aceia§i Bisericd romaneascä liberd, ca titlul legiuit de
Mitropolie. Amandoi furd ale§i, cu Cipariu, mi Fulea, cu
canonicul Vasile Rat §i protopopul Popasu, pentru a merge
la Viena cu actele adundrii.
Episcopul cel nou al Sibiiului fusese primit la Mdarade de
o deputatie de canonici §i stAtuse in gazdd la colegul Fati 2 lar,
dacd spusese cd se va apza in a mijlocul pieteb) Blajului, aceasta
nu venia din exclusivism confesional, ci ca riispuns unor stu-
denti bläjeni cari nu-1 voiau la Curtea episcopului lor, dus-
man al profesorilor s. Adunarea fusese deschisd cbiar de
S.aguna, ca el dea nota prudentei §i a ordinei.
i el, In circulara sa, a Idudat-o, pe c,and Lemény i-a dez-
aprobat urmdrile §i a gdsit cu cale ad aminteascd deslusit
cd sant doud legi §i doi patriarbi 4. E de observat insd cd S,a-
guna serie din Blaj, la 4 Maiu, iar Lemény din Cluj, abia.
la 14 Iunie.
De alminterea inspiratorul adundrii, Bärnut spusese ld-
murit cd toate cuniunile)), politice ori religioase, au fost
nadd strdind spre ea strica. pe Romani», cari au nevoie doar
ca se uni intre sine. §i, dacd, din prudentd, cuvantatorul
adause,-- innainte de a trece la aprozelitismulp episcopilor
pana la Bob, -- co crimd in contra pilca nationale», i la
I Se prevedei§d dreptul de prezenil In dietá pentru episcopi, si chiar
pentra canonicii lor. V. actele In Papiu, Istoria Romdnitor, II, qi in
Popea? Memorialut, p. 56 li urm.; prezentarea la Viena, de agunar
Popea, p. 432 §i urm. V. qi lucrarea pAr. Ilariu Purarin despre Mi-
tropolia sibliani.
2 Popea, o. c., p. 71.
3 lbid., p.*76.
4 lbid., pp. 77,-.9.

www.dacoromanica.ro
ORGANIZAREA BISERICILOR DE PESTE MUNTI 295
-
certe ca a lui Atanasie Vladica i lui Popa Sofronie, unul
Cu cicoana sinodului de la Fiorenta), cellalt cu apaldria In
batb, §i de a semnala cum Bob a renegat libelul de aparare
al Romanilor ca (fat al unor spirite neastamptirate) ca
nu e vorba de tuniune dogmatica confeaionala, religionara)
ci enationalav, terk,imea arati desluOt ce crede despre
dezbinarea religioasa strigand (Da, sà ne unim ; sa nu mai
fie uniti i neuniti i neuniti Intre Romani I)
lad* judecatorul istoriei politice e chemat a spune daca
legaturile lui *aguna cu Ru0i in dezvoltarea unei revolutii,
care mana pe Lemény la dieta, de unire cu Ungaria, din
Cluj, 11 spaimanta cu amenintarile de moarte ale plebei
MA peste putin paraseasca. Scaunul, murind, despretuit
In manastirea Franciscanilor din Viena, -- au fost prielnice
sau neprielnice neamului. Aceste legaturi puteau fi mteptate
din partea unui ucenic al §colilor de teologie sirbesti.

Dupg restatornicirea prin Rugi a autorith.tii unui tá'nar Im-


pa.rat, dela care ,*aguna qtepta, fait al se fi inplat cu totul,
binele Românilor, se gandl Guvernul din Viena, care avei, nu
numai o datorie de platit Romanilor, pentru loialismul lor, dus
pana la primejduirea averii 0 la jertfa vietii, dar 0 interese de
servit prin acest popor, la organizarea lor bisericeasca de-
finitiva. Biserica unita, creatiunea lui Leopold I-iu, trebuià
sA mearga innainte. Aceasta se 0 hotark cu toata politica
anti-imperialista a lui Lemény 2, in conferinta din Viena,
la 18 Novembre 1850, aprobandu-se de imparat la 12 De-
cembre din acela0 an. Pa0i de nevoie se facura la Roma,
aici se redacta, In Novembre 1853, restabilirea pentru
Unitii de limba romaneasca (linguae romenieae), inoirea
vechii Mitropolii de Balgrad, and u-se noului Mitropolit
titlul de aFägära i Alba-Iulia) 2. Biserica Orazii-Mari se
rupse din legatura cu Scaunul primatial unguresc ; pentru
Ibid., p. 423.
2 Ibid., pp, 208-7.
Bula, in Schematismui dela Oradea-Mare, p. 73 al lulu.

www.dacoromanica.ro
296 ISTORIA EMRICH ROMINESTI

Banat se fad" noua episcopie a ,Lugojului, iar pentru par-


tile maramurasene, in rostui episcopiei Vadului de odinioara,
episcopia dela Gherla, cu un vicariat permanent in Sighet,
unde, cum stim, In chip statornic statusera, in. tot veacul
al XVIII-lea, vicar& romani ai episcopului rusesc unit din
Muncaciu (15 Decembre) 1. Roma coma doar noului Mitro-
polit Alexandru Sterca S. ulut (n. 18 Februar 1794 la Abrud,
fost paroh in Bistra si S. imlau ; episcop dela 1.8 Novembre 1850,
dupä vicariatul lui Simion Crainic.; consacrat la 22 Iulie 4851)
sa faca, inainte de a-si lua demnitatea arhiepiscopala, pro-
fesia de credinta impusa Orientalilor de Urban al VIII-lea
si sa se indatoreasca a da raport serie la fiecare patru ani
despre starea diecezei catre Cong,regatie 2.
Alexandru Sulut, om bland si pagnic, a pastorit pan& la
7 Septembre 1867, avand grija fundatiilor imparatesti si a
noii gospodarii metropolitane. Chiar dupa ce Saguna ajunse
si el Mitropolit, nu avù nimic de lmpartit cii dansul, si,
precum se vazusera alaturi amandoi episcopii români la
actul de ctitorie al natiei politice romanesti, tot alaturi sta-
tura la hctul de ctitorie al culturii neamului, prin intemeia-
rea, la 1860, a unei (Asociatii) menite s'o reprezinte si s'o
dezvolte in aceste toarti libere 8.
Urmasul Rau? Than Vancea (n. 48 Maiu 1820; preot in Vasad si
Macau ; Profesor in Orade ; in Iulie 4865 episcop In Gberla ; la
21. Octombre 1868 mamit Mitropolit), vestit prin fundatiile sale,
a dat, dupa crearea, in 1867, a une! Ungarii autonome, dela
care se puteau, astepta fireste prigoniri din punct de Ve-
dere national maghiar , din nenorocire o directie romand
1)o1iticii sale, In loc A se apropie cal mai 4.nult de puterea
realat4 poporului Au si, in lupta &eascà ce erà sa se
descluda, sa intinda mama frateasca. Bisericii din Sibiiu.
Totusi, precum, supt temény, cugetarea tinerilor, a frun-
tasilor intelectuali ai Bisericii unite, a scrliforilor si pro-
1 Cf. ibid., p. 70 s'i. urm.
2 Cf. Nilles, p. 675 si wan.
2 Iorga, in Prinos Sturdza.

www.dacoromanica.ro
ORGANIZAREA BISERICILOR_ DE PESTE MUNTI

fesorilor? 'treeeà departe peste ingustul cerc confesional,


care nu e tras niel in ceruri si a chrui brazdh nu se vede
niel pe pamânt, in tarina buná a sufleteloi. simple? astfel,
&cà din curentul strict catolic a rhshrit o personalitate
nesimtitoare pentru neam, i guvernamentala On& la dez-
gust ca episcopul Ioan Szab6 din Gherla, urmasul bunului
,chrturar loan Alexi (autor de gramatich româneasch ;
1854 1.862) sau o personalitate pompoash i deprinsä prea
rnult a cedà in fond, ca episcopul de Orade, Dimitrie Radu,
venit dupd smeritul binefächtor prin scoli i danii Mihai
Pavel (dela 1879), ori un bun bisericas si un primitor
prieten ca episcopul Vasile Hossu din Lugo, sau perso-
nalitatea atat de corectd, in strictele margeni? ale Bisericii,
a Mitropolitului Victor Mihdlyi de Apsa, urmasul lui Vanua
kdela 1894), in schimb oameni ca I. M. Moldovan, chnonic,
membru al Academiei Române, autor de serien i polemice,
editor al «Actelor sinodalh, ucenic al lui Cipariu si con-
tinuator al spiritului liber din vremea lui Sincai? Klein si
Major, ca Augustin Bunea, canonic? membru corespondent
,a1 Academiei Rom:1m, istoric bine informat sr sigur, care
nu se supune tuturor prejudechtilor confesionale, ci se
gAndeste si la neamut sau, cuvantator inzestrat, in glasul
..cdruia vibreazd, chid trebuie, §1 SiMtIll national, aphritor al
drepturilor românesti ale Bisericii sale, astfel de oameni
se ridich la acele Inältimi morale, spre care singure, once
s'ar zice din punct de vedere bisericesd? merge recunoas-
terea si stima unui popor.

Planul conduchtorilor mischrii dela 1848 de a face din


tot neamul românesc din monarhia austriach deci soco-
tindu-se t 13änhtenii, chiar Bucovinenii credinciosii unei
singure Biserici metropolitane ei cereau chiar batrAnului
Imphrat Ferdinand Ed se pro-dame «Mare-Duce al Roma-
nilor», pe cand noul suveran Francisc-Iosif adause in bu-
rand la titlurile sale numai pe acela de Mare-Duce al Pu-
covinei , nu fusese phrdsit odatà cu entuiiasmnl celor

www.dacoromanica.ro
298 ISTORIA RISERICII ROMANESTI

d'intaiu cupe. La 25 Februar 180, Saguna insusi, moral


proprietar Mocioni din Banat, loan Stoica, Malt functional'
ardelean, protopopul din Brasov Ioan Popasu, Treboniu
Laurian, care reprezintä o politica liberald laid., une ori
deosebità de a episcopului de Sibiiu, un numdr de fruntasi
din oficialitatea ardeleand si bdndteanä, dar, impreund cu
ei, si Eudoxiu Hurmuzachi, cel mai ales dintre sefii români
In Bucovina, viitorul istoric al poporului sdu si membrul
bucovinean al dietei impdrAtesti Mihail Butnariu (Botnar)
cereau, intre altele, deschiderea econgresului general al
intregii natiip pentru a-si alege, pe land. un (set* national»
(Nationaloberhatipt), un asenat roman) (romeinischer Se-
nat), un ag,ent la Viena, si «un sef bisericesc neatärnat,
intdrit de Maria Sa si cdruia sd-i fie subordonati cei-,
lalti episcopi nafionali» ((wines selbststándigen, von Ihrer
Majestát zu bestátigenden Kirchenoberhaupts, dem die
fibrigen Nationalbischòfe untergeordnet werden sollen) 1,
Se amintiä cti (Românii au avut odata un cap bisericescf
chruia ceilalti episcopi li erau supusi, si anume nu la
Blaj, sau la Fagdras, ori la Sibiiu , ci la Alba-Julia 5) Co,
mitetul na)onal din Sibiiu, in care unitul Timoteiu Cipariu
si unitul Bdrnut stdteau lángd neunitul Nicolae Baldsescut
fostul director al Seminariului din Bucuresti, aprobd aceste
cereri 8. Deocamdatä se ceril, la moartea lui Sjefan Popo-
vid, episcop sarb la Värset, alegerea unui urmas român,
cu privire la majoritatea româneascä a credinciosilor si
aducandu-se inainte si cererea Malta de adunarea roma-
neasca interconfesionald din Lugoj, in 1848; se recomandä
tot odatti ca administrator staretul Patrichie Popescu 4. Ro-
manii voiau o Facultate romäneascd de drept la Blaj, cu to
catedrd pentru InvatAtura legii grecesti neunitev 5. Se con-
1 Ibid., p. 249.
2 ibid., p. 263.
3 ibid., pp. 254-6.
4 ibid., pp. 355-7.
5 lbid., p. 361.

www.dacoromanica.ro
ORGANIZAREA BISERICILOR DE PESTE MUNTI 299

testa dreptul sinodului sArbesc, chemat la Carlovdt, de a


discuti si afacerile bisericesti ale Romdnilor, afirmdndu-se
el Biserica neunitd e, prin limba ce Intrebuinteazd excluziv,
ca si prin vechea traditie metropolitandl o Bisericd naio-
Bald 1 si amintindu-se purtarea intreagd a episcopilor sdebi,
dintrA cari Stratimirovici spuned limpede cd nu uräste ni-
mic mai mult adecat graiul romanescp. Bdratenii, din
partea lor, cereau sd fie scosi din Voevodina din nou creata
si uniti cu fratii lor de peste Murds 2, pe cand Ordzenii
voiau un Prefect al tuturor Românilor la Blaj a. agtuia,
lntors la Sibiiu .In cursul anului si ghzduit In casa Brue-
kenthal, negocià prieteneste peutru chsätoriile mixte, cu
Muncaciul si cu Blajul? Para a priml lnsd rdspuns prielnic
din ultinvil centru bisericesc unit, (care din toate puterile
se nevoid a sustined starea sa suprematizAtoare d'Inainte
de 1848», serie ,Saguna, asi nu vrea IA stie de jurdmântul
dela Blajl 4. Dar Sulut, atunci vicariu 1n Minh', li min
toata prietenia si-1 numid eneinvins atletv, dorindu-i izbAndd
(In arena natiunii noastre) 5.

in sfarsit, In 1850 se deschiserd la Viena conferintele


pentru organizarea ortodoxilor supusi Austriei, si ele tinurd
zece luni de zile, si in cursul anului urmAtor. Ele nu du-
serd. la niciun capdt 6. In curAnd Guvernul retrase patenta
imperiald din 4 Mart 1849, care, odatA cu Constitutia, dadei
Ilecdrui popor Indreptdtirea sa nationald pe toate terenu-
rile. In curand III chemat sinodul pentru alegerea de epis-
copi la Vdrset, la Timisoara si la Arad, unde Românii rdz-
bdtuserd Inc& din 1829,multdmità silintilor fdcute de fostii
scolari, crescuti In spirit national, ai preparandiei (1ntemeiate

5 Ibid., p. 388 §i urm.


2 ibid., pp. 391 §i. urm.
3 Ibid., p. 398.
5 lbib., p. 363.
5 Ibid., pp. 363-4.
6 V. Purariu, .Documente, II.

www.dacoromanica.ro
300 ROMANMI

Ja 1813) si ai In'stitutalui teologic (care dateazd din 1822), In


frunte ca interesanta personalitate a luí Moise Nicoard 1,
prin episcopul Nistor Ioanovici dela mdastirea Bezdinului
apoi, dupd moartea acestuia, la 1830, prin Gherasim Rat,
care stdpanl. Scaunul pand la 1850. El nu fù primit
ca dusman al Sarbilor? sd ieà parte la congres.
In 1860 ,Saguna era In Senatul Imperiului, cu Mocioni
pentru 'Banat i baronul Nicolae Petrinò pentru Bocovino.
noufi confetintd, chemath la Viena In aceat an, cerù larki, la
21 August, un singur sinod bisericesc pentru toti Romanii,
sinod din care gá fad parte si mirenii ceia ce ar fi fost
un adevfirat Parlament al' neamuluil a si o singurd Mitro-
polie a futurora ; ceia ce Insemna msd acum? dupd crearea
Etropoliei difi Blaj, numai o Mitropolie ortodoxei. Pe te-
meiul acestui acta tmpdraful orandul, la 27 Septembre,
adunarea sinodului din darlovdt pentru a 4A. modalitatea
despdttirii biseticesti de cdtre Sarbi.

Bucovina era, cum stim, supusd acestora. Deci i epis-


copul Hacman fii poftit la Sinod. El se fleclarase la 1849,
pe vremea canfl corespundea prieteneste cu §ag,nna, pentru
Biserica româneascd unicA. Acuma insd, vkand cd ea nu-i
poate reveni lül, epigcopul, care astfel reducea. p chestie
de aceasta Inseinnatate la o mizerabild afacerer de gloriolä
tsersonald si de egoism local, fAcii ä se declare printr'un
sinod preotesc cä doreste Mitropolie i pentru Ardeal, dar
si pentra sine.
Sinodul ceI mare din CarlovAt a p-utut fi sträng numai
in August 1863, si Hacman vbrbi aid In sensul de mai sus.
Se boar' In adevdr Mitropolia lui Saguna, pe care imp&
ratul o recunoscii la 24 Decembre ; iar mai pe urind
1 V. Mangra, in Tribuna pe 4908.
Ideia participArii mirenilor da conzistorii i la apelatopies &Odra
in dorintele dela 4848 ale Sirbilor ; y. Foaio din Brapv pe 4849,
p. 36.

www.dacoromanica.ro
ORGANIZAREA DISERICILOR DE PESTE MONTI 301

cel d'intaiu Parlament maghiar o inmatriculd, la 1868. Tot


odatd se Mai din Caransebes UTI caun .episcopal roma-
nesc, In paguba episcopului sarbesc de Varset, unde Kos-
suthistii numiserd pentru scurt timp ca administrator al
diecezei vacante pe Romanul Ignatie Vuia. Cel d'intaiu
ocupant a fost, dela 6 Iulie 1865, una din personalitätile
conqucdtoare in timpul Revolutiei, protopopul Brasovului
si organizatorul scolilor de acolo, loan Popasu (n. 20 De-
cembre 4808, din pdrinti dela Valeni-de-Munte), care in-
vdtase la Blaj si la Viena 1 El 0. pdstorit pang la 5 Fe-
bruar 1889.

Eparhia Aradului ajunse acum slobocia de once legaturd


Cu Sarbii si se incorporä la noua Mitropolie romaneascA.
Procopie Ivacicovici, episcop Inca din 1850, trecù astfel
dela ascultarea fata de Carlovät la subordonarea fata de
§aguna. Stapanirea lui arhiereasca tine pand la 1873. lar,
pentru Bucovina, Hacman avù sä poarte o indelungati
lupta cu mirenii din dieceza sa, cari voiau si ei partici-
parea la sinod castigatä de Ardeleni. Numai In 4870 se El-
cura in Cernäuti pregitirile pentru proclamarea autonomiei.
La 23 Ianuar 1873, Hacman ajungea arbiepiscop si Mitro-
polit, capatand ca sufraganti pe episcopii de Zara si Cat-
taro. in bucuria triumfului mescbin, el murl la Viena, in
ziva de 12 April st. n. din acelasi an. Congresul bisericesc,
pentru care se &Mull atatea lupte nu se stranse nici supt
Teolil Bendela (1873-5), nici supt Teoctist Blajeviciu, ci
numai in, 1882, dud, fostul paroh si invdtätor Silvestra
Morariu,Andrieviciu, ajuns Alitropolit (la 12 Mart 1880), ll
stranse pentru a da un statut ca al lui aguna, care ins&
n'a fost nici, intarit, nici inlocuit, pand astäzi. De curand,
pentru vicariul Bucovinei a fost inviatd episcopia de 415.-
,
1 Andreiu Ghidiu §i. losif BAlan, Monografia orafului Caratisebep,
Caransebe§, 1903, p. 121 0 urm.; cf. Andrei BArseanu, 1St. fcolitor
Prafovului, passim.

www.dacoromanica.ro
302 ISTORIA BISERICII ROMiNESTI

anti, lnsd numai ca un titlu onorific : cel d'intaiu 'Arta-


tor a fost par. Vladimir de Repta (Novembre 1898).
§aguna a fost din toate punctele de vedere Intemektorul
diecezei sale. Cand a va.zut intaiu Sibiiul asa cum I/ lasase
Moga, cuvinte de plangere-i sunarl de pe buze : (Stam ca
un nemernic Si nu zariam nici mdcar un semn, cat de mic
neinsemnat, al unei episcopil romanesti In Sibiiu. Unica
casä numitd a clerului, dar si aceia In starea cea mai pri-
mitivd, era totul ce se putea. zice : al nostru» I. O simpla
scoall de catehism, care MAIM un invatilmant de sase luni ;
niciun asezamant pentru pregatirea lnva.tAtoriior dela cele
cateva scoli de sat rAmase din zilele lui Eustatievici si
Tempea ; nici m'acar inceput de tipografie. Saguna facii un
Seminariu de un an, ale carui cursuri furä intinse apoi
pana la doi, la trei ani (1863), si care poarta. astdzi, In
semn de amintire recunoscatoare, numele de Seminariul
Andreian. Prin el s'a prefacut vechiul cler incult, capatand
puteri noua care cunoste,au mäcar practica bisericeasca.
Preparandia de Invatätori e opera lui, care a Intins foarte
mult Intreaga organizatie scolard confesionala, supusa pa-
rohilor i protopopilor sai. La 1852,cam in acelasi timp
Cu a lui Nifon, Mitropolitul muntean,tipografia sa diece-
zanA Incepù sa deà clerului ardelean neunit cArtile pe
care le astepta de mult. Ìn formatul i Cu litera tiparitu-
rilor din Buda, se publicara, dupa o revizie a textului sta-
bait de inaintasi, Euanghelia, Psaltirea, Mineele, etc. Mi-
tropolitul a seria lnsusi, prelucrand din sarbeste, pentru ca
Seminariul Ban sa aibà o Istorie bisericeascei (1860). Cu
parti consacrate Romanilor, un Compendia de drept ca-
nonic (1868), un Manual de canoane sau Enchiridion (1872),
o carte de Pastoral&
Acesta e rolul sau bisericesc, cdruia-i stä aläturi un rol
politic si national de care n'avena a ne ocupa aici.

Popea, o. c., p. 5.

www.dacoromanica.ro
MIMENIREA LIII §AGIINA 303

CAP. III.
Mostenirea lui aguna.
aguna, mort la 16 Iunie 4873 (e inmormântat in II&
§inari) a ldsat doi ucenici, ca si dansul strict ortodoxi, ea
si dansul de o corectitudine exemplard in viata privatd
si in administratie, ca si dansul, in sfarsit, oameni culti si scrii-
tori buni. Unul, fiu al preotului din Sdcele, e Nicolae Popea
(n. 1.7 Februar 1826) ; student la Cluj pe vremea turburd-
rilor din 18's8, teolog la Viena, apoi cancelist la Guvern,
e luat de aguna ca secretariu la moartea Brasoveanului
Grigore Pantazi, in 1854. La 1870 fù numit vicariu in noua
faletituire a Conzistoriului, si apoi arhimandrit (1871), dupd
ce jucase un rol politic in dietele ardelene si in Senatul
din Viena. Scrisese cartea de istorie si polemieä (Vechea
Mitropolie a Românilor din Transilvania si Ungaria) (1800),
menitä sl ardte ed Scaunul sibiian e singura Mitropolie
adeväratd istoriceste, apoi Viata lui Saguna (4879) si dä-
Use culegerea de documente apärutä supt titlul de (Me-
morialul Mitropolitului Sagunal (I, 1889), cand, la 1889, el
fi,i ales episcop de Caransebes, dupd ce de doud ori cázuse,
la alegerea de Mitropolit, din partea unui sinod, care nu
pretuieste totdeauna insusiri ca ale sale : in 1873 fAcuse
loe Jul Procopie Ivacicovici (n. 1809), episcopul de Arad
(dela 1.853), care, crescut intre Sarbi, avù curajul de a
trece Pa.triarh de Carlovat, iti 1.874 (t 1881), iar in 1874
lui Miron Romanul (Bihorean, n. 1828), fost e:Mugar la
Hodos-Bodrog si profesor la Arad, unde fá episcop dela
1873 (t 43 Octombre 1898). La Caransebes venl adanc
dezgustat si nu mai avil inima sä lucreze ea organiza-
tor sau scriitor, pentru a continua opera inceputá de
Popazu prin Seminariu si Preparandie. La alegerea din
4898 a izbutit episcopul de Arad, pl.. loan Metianu, din
7Arne§ti (n. 4828), care si-a fdcut studiile in Seminariul lui
§aguna si fusese mult timp protopop la Bran, iar, in cele

www.dacoromanica.ro
304 ISTORIA BISERICII ROMANESTI

politice, deputat la dietele ardelene 1 Popea a raposat la


Caransebes, duph ce Academia flomanh-1 primise intre
membrii sdi, la 1908.
Al doilea rolar al lui Saguna se afld in viata. E ph.re
Ilarion Pu4cariu, din Bran (n. 5 Septembre 1842), arhiereu
foarte cult, care a scris un mare numar de lucrhri pentru
scoalrt, o Islorie bisericeascä pe scurt, o Islorie
Metropolia Romanilor ortodoxi din Ungaria i Transilvaniap
si a dat materiale pretioase in doud volume de documente,

De cand Guvernul unguresc bhnuitor poate aprobà sau


rAspinge pe alesul Sinodului si are, prin adausul a leafa
preoti/or, salariul de Stat sau congrua, dreptul de a N
amesteca in viata ,Bisericiii románesti, a chrii gestiune fi-
nanciarà o poate i controla, situatia unui episcop s'a fAcut
foarte grea, si nu e de mirare, deci, daca personalithti
putin räspicate iese la luminá in rangtirile oficiale ale cele
douh. Biserici, ca unele ce nu atrag fulgerul prin prea marea
lor innhltime.

CAP. IV.

Biserica bucovineanä in cea din urmä a ei fazi.


Biserica metropolitanh bucovineang, o Mitropolie intr'a
tarh de 500.000 de oameni, dintre cari o treime de peor,
todoxi, cu sufragani, mai impovaratori decat folositori, tocmaf
in Dalmatia, trebuià sO se invartä inteun cerc stramt, frtrá
sh poath atingq, supt paza .neobosith a Guvernului, vre una
dip chestiile mari çare o asteptau : soarta fondului religio-
nar, administre, de strhini in spirit strain si pentru sträini
chestia sinodului mixt, dorit mai mult pentru vanitate sau
1 Locul dela Arad i-a lAsat pAr. loan Ignatie Papp.

www.dacoromanica.ro
BISERICAI SUIT £VZAVODA. SECULARIZAREL 305

pentru egoiste scopuri de partid de dtre laici ; chestia pre-


tentfflor neamului rusesc; care, inmultit in tara prin va-
gabondagiu, reclami pentru sine, dad nu Ind toata
ceza, macar o parte din ea, sau o nod eparhiepe aceasta
bucatica de pamant Cu juma.tate din averile daruite de
Dumnii §i boierii Moldovei romanesti. Dela Blajeviciu, poet
pana la bfitrâneta, avem, pe langa o gramatica, un Tipic
netipärit, n Viatä a lui Isus, o Istorie biblica- a A§ezeiman-
tului celui vechiu, o Cre§tineascá invcibiturci a näravurilor,
toate ie§ite la Viena, in lipsa unei tipografii diecezane.
Ìn zadar Incerca sa o intemeieze statornic Mitropolitul Sili-
vestru (n. 44 Novembre 4818), care dada inainte de ale-
gerea sa un §ir de bune cacti pentru §coala, tinùCumtnta'ri,
pe care le tipari In 4860, alcatul Psaltichia bucovineana
din 4879 si noul Tipicon din 1883 Energia sa §i spiritul
meticulos de randuiala, ca §i bunul spirit romanesc de care
era insufletit, Ii creiaza o situatie exceptionala In randul
sefilor bisericesti ai Bucovinei, situatie care 1)1 innáltata prin
comparatia, fireasca, cu urma§ul du, Arcadie Ciupercovici,
care mantul In despretul public. Actualul Mitropolit, Vla-
dimir de Repta, fost profesor de Universitate (dela 1904
tdie§te numai pentru Biserica si Intelege prea bine greu-
tatea situatiei sale pentru a Incerd, In stralucitul sAu palat
din Cernauti, vre-o actiune caracterizata in once

CAP. V.
Biserica din Romania supt Cuza-Voda. Loviturile date Bisericii
moldovene. Secularizarea averii manastirilor inchinate.
Divanul ad-hoc din Moldova, supt conducerea de fapt a
lui Kogalniceanu §i avand ca sfatuitori biserice§ti pe Scriban
si pe Melchisedec, sefii partidului national lntre clerici, ceril
eau tocefalia bisericeasd a Moldo-României, flid §i membra.
I V. n-I jubilar al Candelei din CernAuti.

www.dacoromanica.ro
306 ISTORIA BISERICII ROMINESTI

a unei sfinte i sobornicesti i apostolice Biserici de Rá-


sttrit..,4 conformándu-se in totul cu credinta Bisericii
ritului», infiintarea unei autoriteili sinodale centrale, pentru
trebuintele duhovnicesti, canonice si disciplinare, unde va
fi reprezintatel i preofimea de mir a fiec5.rii eparhii,--care
jertfise atáta in lupta pentru Unire si care avei atatia re-
presehtanti In adunare , caracterul roniânesc al Episcopa-
tului, neprimindu-se nici cimpámántenitii», crearea unor
seminarii depline i pentru cálugltri, reforma pe baze Ca-
nonice a monahismului, alegerea episcopilor de Adunarea
Obsteascit a terii, dupá canoane si adrepturile clerului ab
antiguo), ca si dupg «legea fundamentalá» in vigoareiadau-
gindu-se la ea sinodul si areprezintanyi extraordinari ai
clerului monahal i n'airean din fiecare Tinut al eparhiei
velduves ; asalariare» de Stat a aservitorilor Bisericii», p6-
mant pentru preotli de sate, intretinuti incá de proprietari,
platá si pentru parohii catad ; cfcmd clerical], pentru toate
averile bisericesti, care vor alcâtulao singurei Casa, admi-
nistratà de Departanientul averilor biserice0i) ; budget facut
de sin.od gi ministru, si controlat de Adunare ; egumeni na-
tionali la toate mándstirile ; drept de apel déla episcopi la
sinod ; ceruditie teologicá» cerutä la episcopi; rezolvirea
prin Guvern a chestiei mánástirilor inchinate
Cum se vede, un inceput de etatificare, de laicizare, de
descalugeirire a Bisericii, pe care numai clerici foarte in-
dräzneti o puteau iscáli.
In acest sens si, lireste, mergAnd ceva mai departe, a
lucrat Cuza-Vod5.
Inca din 1859, noul Guvern al Principatelor-trnite arátá
a e dispus s trateze Biserica in acelasi chip ca once ser-
viciu de Stat, Episccpul ,Filoteiu çle Buzáu, stApánul unei
mari averi, era nebun ; pu numai Cä i se Mil un inlo-
cuitorj dar averea lui f4 luatá In administratie de puterea
civi15..
V. Dobrescu, pp. 93-6:

www.dacoromanica.ro
BISERICA SLTPT CIIZA-VODI. SECULARIZAREA 307
10'

Mitropolitul Sofronie, care de sigur ca nu juba pe Voda-


Cuza, nu era Insa om al deschida cu nimeni. Dar,
cand, ca In Bucovina Imparatutui Iosif, o comisiune mixta
cercetA felul de administratie In ob§tejitii/e moldovenesti,
II gial räü i dadù prilef Mrnistrului sa pronunte Iuarea
In posesie a Intregii br averi. Cand cea mai mare parte din
schituri fù lnchisa printeuti simplu vot al Aduriiirii moldo-
venesti 2, chemandu-se cerletori sau §colari In chilile goale,
Mitropolitul trebul sA vorbeasd, prin intinsa, Intemeiata§i fru-
moasa plangere, pe care, nu numai ca arhiereu, ci i ca
bun patriot roman, iubitor de neamul sau, o seria' In Sep-
tembre 1859. Ca armare, el fa bruscat grosolan i apol
suspendat pentru neascultare, trimitandu-1 si In surgun la
'Satina lui Veniamin. I se aduse invinuirea ca s'a jucat cu
anatema lmpotriva functionarilor terii, administratori la
manastiri ; ca n'a vrut sa scoata pe staretul din Neamt, d
provocase o mid rascoala In manastire 4 staretul, un uitat
de sine si un agent rusesc, rupsese pajura terii de de-asu-
pra localului de scoala, de care stim ca de mult yola sa
scape 3_; ca nu vrea sa. fad. Te-Deum de ziva Domnului ;
vinde desparteniile pe bani, d. face preoti farä studiile din
scolile de catechism, care fusesed arganizate In toate epar-
bulle, la 1855.
Decretul pentru confiscarea averii chinoviilor ie§1 la 19
Octombre 1860. Inda& Mihail Kogalniceanu, care era atunci
ministra al Cultelor i care confundà dreptul de a ur-
rabí pe calea Ingaduitä de lege, care In acest caz nu
poate decat sa se inddacineze in canoane, pe nn cleric
vinovat de rebeliune sau de rea carmuire cu masura, In-
calcatoare §i nejustificabila din punctul de vedere al drep-
Cf. protestarea lui Melchisedec, Cron. Husi/or, I, p. 460.
2 V. [Varahiil Late], Documente foarte importante pentru istoria
Bisericii i a nofiunii romline, Iasi, 4866.
3 Cuvintarea lui KoglIniceanu, 30 Iunie 4860; in Monitorul Oficial
al Moldovei pe 31 Octombre. Cf. s't n-le 49, 45 din acest an. La Dobrescu,
pp. 99 si urm., 442 s't urm. V. si Riispuns la petiliunea Sf. S. Sofronie
Varnav de staretul Timoteiu [1860].

www.dacoromanica.ro
208 ISTORIA BISERICII ROMASESTI

tului bisericesa i al oricarui drept? al oricarii dreptati, de a


dà Biseripii nationale 1nsei, injosinp-i prestigiul i rapindu-i
rostul, lovituri.din tare nu se ,mai ppate ridicd, inc.epti
ancheta impotriva surgunitului din Slatina, care, asteptând
poate sprijinul Rusiei, nu void ad primeasca de bune legile
Arlunarii decretele Domnului. Se convoca de Guvern
un sined de doisprezece arhierei, potrivit cu Regulamentul
Organic, care erd Inc& legea erii, ca sä judece pe un Mi-
Impala batran, cazut Ip. pacate fata de un Domn tdnar 1.
,Scandalul se curmd prin demisia pe care, cu Mel/à säp-
tärnâni stiurd sà i-o iea lui Sofronie prieteni ai Bi-
sericii, cari nu erau mai r'di patrioti deck chiar,Cuza-Voda
si Alihail Kogalniceanu.
Nimeni nu se gasi, nici chiar clericii cari scriau la revista
iesana Preotul, pentru a Ind apdrarea lui Sofronie. Nec-
tarie Hermeziu, loctiitorul de episcop de Roman, Melchi-
sedec, c,are cdpatase de curând acelasi post la Hui, II12
puteau porni razboiui CII o Carmuire care ardtase ca nu se
teme de nimic. Numai opozitia, conclusa de Lascar Catargiu,
cauza Mitropolitului, i, adaugindu-se si alte atacuri,
in chestii politice, Ministeriul cdza la 28 Ianuar 48612, fard
a se schimbi o politica pe care o yoid Domnul 11184. So-
fronie rämase singur in nenorocirea sa, i in curdnd, in
Maiu 1861, el, treced innaintea altui judeckor, mai chemat
sa-1 intrebe cum a *twit turma ce-i fusese incredintata.
macar cea mai simpld piatra de mormant nu arat&
uncle se odihneste acest fiu de boier mare, care statuse
multi ani de zile Jci fruntea Bisericii moldovene.
Greseala si-o pläti in oarecare masurá Kogalniceanu prin
legea din 4860 a Seminariilor. Se imbogati programul scolii
inalte din &cola si se incercd. o Facultate de Teologie, cu
Scribanii si cu Sohupan.. Legea din 4864 trecii insa semi-
nariile In organizarea general& a ,Invatämdntului, rupand
Monitorittl din 1861, no. 83: cf, no. 87.
2 Xenopol, Cuza-Vodci, 1, p. 477 §i urm.

www.dacoromanica.ro
BISERICA SUPT CUZA-VOD1. SECULARIZAREA 409

si legkurile lor flrbsti tu epistopatul i dandu-li o indre--


tare mireanA, cu profesori luati, n'umai pentru stiinta,
&Are Weil.
La cei doi vicarl din, Homan i Hui, se adAugi astfel noui
vicariu metropolitan, Chesarie de Sinai, dintre arhiereii ti-
cu nume de eparhii r6sAritene, pe cari, dela Veniamin
lncoace, Patriarliii din Constantinopol ii decretau bueuros,
In schitnb pentru un mic venit actual, dup6 cererea Mi-
tropolitului .Moldovei sau al Terii-Româneti 2. La retra-
gerea lui Chesarie, Guvernul, MA a intrebi vre-o instanti
hisericeascknumi ea «locotenent al Mitropoliei» pe nepotul
de frate al lui Sofronie, tânarul i mlädiosul Calinic Miclescu,
care apartineà mai mult clasei sale deck cercului calugti-
resc in care intrase prin inraurirea uncbiului.
tu Tara-Româneascg, Guvernul princiar Itiá a se poke
zdrobi sau castig5. °nand sufletul sovMelnic al lui Nifon.
El mi putei sä inampine niciodatil impoirivirea unui
schivnic depärtat de lume ca episcopul de Minnie Calinic,
vedem pe Cuza, care stià sä pretuiascA insusiri suflete$ti
crick de deosebite de ale sale, facand omagiu, intr'o scri-
soare personalà, üreligiozitt4ii i pietatiip hija. Climent
Arges, care trAl panA in 1861, ert dintre aceiasi episcopi
can nu vreau 86 vada dincolo de margenile competintei
lor locale. In Dionisie Romani), care treat apoi la Hui, se
gásise un bun administrator al Scaunului buzoian.
Astfel puterea laicà puff' resolvi singurà chestia mantis-
tirilor inchinate, prin acelasi Kogálniceanu care Muse in
1861 lovitura Impotriva lui Sofronie si a veleitAtilor de
1 lirechil, /st. &oalelor,
2 Cf. Melchisedec, Cron. Hatiilor, II, pp. 170-5. Tocrtiai pe atunci
mor, dintre ace.gtia, Mardarie, al doilea de Apamea, Atanasie de Sivas,
dela Sf. Spiridon, Irinarh, de Diocléa, i Ghenadie endrea, de Tripolis
ibid.
kt. eparitiei lidmnicultii, p. 464, nota 1.

www.dacoromanica.ro
310 ISTORIA BISERICII ROMINEVI

neatarnare ori de autonomie a derului calugaresc din tara.


Se urmara negocien i la Bncure§ti, In '1860, cu delegatii tuturor
Locurilor Sfinte ; din comisiune faca. parte §i juriscon-
sultul C. Bozianu, apoi, dupa demisia lui, un Brezoianu
reprezinta in noua comisiune pe omul de Drept, iar Mel-
chisedec pe omul Bisericii. Neajungandu-se la un capat, se
impun toate averile biserienti muntene la o taxa. de 10%,
peste darea funciara obisnuita i se poruncele o, ancheta
asupra starii In eare Greeii tin manastirile lor. (A. patra
parte» din venituri e inscrisä acum in budget, cerandu-se
pentru trecut 1
Negocierile ar fi trebuit sa inceapi din nou, cu Scarlat Fal-
coianu ca specialist In materie de Drept §i cu Melchisedec,
pentru canoane, in primavara anului 1862, dar Locurile Sfinte
cereau arbitragiul dupa Conventia dela Paris, arbitragiu care
nu veni. Anul 1862 inca aduce masura de a se varsa In Vis-
tieriezatul arendelor 2. Peste cátevâ luni se scoate limba gre-
ceasca din bisericile §i manastirile stapanite de straini 5.
Odobescu, ministru de Culte, porunce§te a se upri once
incercare a Grecilor de a instraini comorile de arta ce se
mai pastrau In manästirile ocupate de dán§ii4 ; Brezoiahu,
cu B. P. Hasdeu §1 cu boierul versat In studii istoricé St.
Grecianu trebuiau sa faca o cataarafie a manästirilor cu
toate averile lor. O masura generala de izgonire a egume-
nilor nesupusi arata cä momentui hotaratot se apropie 5.
La 13 Decembre 1863 se vota in sfar§it secularizarea averii
manastirilor inchinate : ca despagubire se intindea. Locurilor
$finte o suma de mai multe milioane, pe care Grecii o despre-
tuirä lntaiu gi o pierdura pe urma, chestia ftind declarata ca
ispravita printr'un nou vot In alte Camere.
Xenopol, Domnia ita Cuza-Vodd, 1, pp. 319-20, dupi care citatiile
din Monitoriu.
2 Monitprut Oficial di* l Novembre.
21 Mart 1863.
Xenopol, pp. 327-8.
5 Bid.

www.dacoromanica.ro
SCHISMA PENTRU NIIMIRILE DE EPISCOPI 3H

Noul Cod civil tradus din frantuzeste lud in curand de-


rului nuntile si despArteniile, ca si actele stArii civile, ho-
Wand si gradul pand la care se Ingdduie cununia lntre
rude de sange.

CAP. VI.
Schisma pentru numirile de episcopi.
Tot Mid
,. a cere vre-un tomos patriarhal, ori a chema
're-un sinod, de tara, pe cale pur laicd se lntemeiò la 1864,
ca judetele cdpAtate de curand In Basarabia, afard de Cahul,
trecut la Hui, dar cu Covurluiul si Braila, dupd indi-
catiile lui Melchisedec, care stia din studiile sale ce a fost
Mitropolia (ProilavuIui) , episcopia cea noud a Dundrii-
de-jos, rdsplatindu-se cu ea, pentru paulte si insemnate ser-
vicii, pe Melchisedec. EpaAlia, ca resedinta la Ismail, fii
intemeiatd la sfarsitul anului (17 No vembre), iar decretul
iscAlit la 11 Maiu 1865.
Atunci chestia canonicittitii lzbucnise. Cuza-Voda, care
inlocuise prin lovitura de Stat din Maiu 1864 Conventia
cu Statu tul sdu de absolutism moderat, el care ispra.vise
Cu Grecii si pusese un capAt arzAtoarei chestii rurale, voi
sd dea. Bisericii romanesti, pe aceiasi cale de voturi si de-
crete, o noud oranduiald. La 20 Ianuar trecea prin Camerd
si la 5 Februar prin Senat o lege, redactatd de respectatul
profesor Laurian, care prevedea : autonomia Bisericii ro-
manesti si numirea episcopilor de catre Domn, prevAzan-
du-se si vrasta cerutd (40 si 35 de ani), si judecarea de
Sinod In cele duhovnicesti, iar altfel de Curtea de Casatie.
Un aDecret organic) din 6 Decembre 1864 crease un sinod
de clerici si laici : sinodul eparhial, cu arhieretil local, trei
alesi ai preotilor, decanii dela Faculta tile de teologie ce se
vor infiintà la Ia§i §i Bucure§ti §i rectorii seminariilor. Un

www.dacoromanica.ro
312 IbTOMIA BISERTCH ROMANIC$TIA

sinoci general va fi ales la protopopli intaiu; apoi la pre-


fecturlle din oragele unde stau episcopii ; el are o misiune
mai-e : hirotoneste pe arhierei, stabileste parohiile, cerce-
teaza &lile bisericesti, ingaduie cálugarirea pentru care
un regulament special 1 prevedei vrasta de 60 de ani, sau
.50 pentru femei, ori infirmitati , supravegheaza pe epis-
.copi, ii judecä in certele lor, primeste apeluri impotriva
hotararilor lor si stá la dispozitia Guvernului cu sfatul ski
lamu ritor.
Indata dupa sanctiunea legii de catre Domn, Melchisedec
*ata Dunarea-de-jos, Dionisie Traianupoleos Husul si,
neplacandu-i aceasta eparhie, el fit mutat, prin alt decret, din
ultima zi a aceleiasi luni Maiu, la Buzau, dându-se Husul
(la 17 Iulie) lui Iosif Gheorghian, un bland cleric, fiu de
preot din Botosani ti. 1829) si rolar al Academiei, preot
roman la Paris si egumen la Burdujeni. Pe aceiasi cale se
incerca o numire la Arges. La 18 Maiu 1865 si Calinic
Miclescu ajungea. astfel Mitropolit al Moldovei, pentru ea
fusese loaial l'ata de Guvern, tinuse predici calugari-
lor si anuntase concursuri pentru locurile de protopopi 2.
Singur Nifon, pazit in toate miscárile lui, si Calinic de
Ramnic, indiferent pentru astfel de valmasaguri ale lumii,
faceau parte din vechiul episcopat canonic.
Furtuna se inteti atunci impotriva episcopilor necanonici.
Scribanii, Iosif Bobulescu erau in fruntea luptatorilor ; cu
averea, Cu numele säu, cu autoritatea cinstei si a batra-
netelor sale, comitele Searlat Rosetti, care facit tii apara
foaia Eclesia, sustineà cauza canonicitatii ; un Nicoke Roz-
novanu din Iasi putea visa de Domnie ; opozitia, care se
indreptà tot mai mult impotriva Domnului insusi, era foarte
bucuroasa ca a capatat o chestie. nouti. Patriarhia de Cons-
tantinopol aflá prilej sa-si rázbune pentru secularizare,
% Tot in Monitoriu, 18134, no. 273.
1 Dobreseu, o. c., p. 115.

www.dacoromanica.ro
ORINDUIREA tokirnliTivi k BISERICII 'ROMÀBIEI 313

perrtra planul Doinrmlui de d da terii caleMlarul apusean,


eare fil raspins lusa de o conferintà a clerului românesc.
Sinoadele de calugari si preoti, prezidate de cate un pro-
topop mai popular, degenerau in scandaluri si eran lipsite
de once autoritate 1. Discutiile, tot mal Inviersunate un
eleric cu studii bune, un arhiereu, Climent Nicolau, direc-
torul Seminariului din lasi, trase asupra Mitropolitului Ca-
lidie (1871) duran Inca la sfarsitul Domniei luí Cuza-
Voda. Se merse pana la memoriul catre consuli !

CAP. Vil.

Oranduirea definitiva a Bisericii Romaniei.

Constitutia dela 1866 lua din dorintele adunärilor ad-hoe


autocefalia, sinodul unul singur, (central) si rezerva
chestia numirii sau alegerii da episcopi, viitorului.
Noul principe Carol impuse o lmpacare, ce nu se putea
face decált pastrand pe necanonici, dar aducand pe Patriarh
sa-i recunoasca. In nadejdea unor avantagii, ca si din pla-
cerea de a fi magulit, acesta se arata destul de prevenitor
la scrisorile arhiereilor ce-si cereau umil iertare 1. Vizita
Printului la Patriarh, in zilele ¡:)e care le petrecii la Cons-
tantinopol, hl §i mai binevenita pentru covarsitoarea vani-
tate greceasca, si Ecumenicul era bucuros si de aceia ca
poate priml pe inlocuitorul atiranului) Cuza. e Biserica cea
Mare) fii consultata si Cu privire la noua lege de organi-
zare, care se lucra foarte lncet si cu paza.
Ala la 1872 Ca eri gata. Mitropolitii li episcopii tre-
buiau sA se aleagA de Adunarea legiultoare, afarA de Ctero-

1 Dobrescu, pp. 136-7.


2 ibid, P. 134 li. urm.

www.dacoromanica.ro
314 ISTOR1A BISERICII RODUNESTI

docsi, --- care se contopià pentru acest prilej pu sinodul


acesta erà sa fie alcaluit, nu din episcopi 0/. partibuso de
titulan i eparhiilor pierdute de ortodoxie In Asia-Micti
Siria, de clienti banesti ai Patriarhiei constantinopolitane,
ci de arhierei de lark având i titluri romanesti, fiecare
dupa orasul cel mai Insemnat din eparhia pentru care erà.
ales si santa. Se pastreaza prescriptiile privitoare la limita
de vrasta a celor ee se pot alege 40 -de ani si se ho-
threste, In conformitate cu dorintele dela 1857, ca, dela
1892 macar, numai clerici cu titluri academice sa poarci
iesl din alegere ; Domnul Intareste pe baza unui raport mi-
nisterial si el investeste. QcNecanonicii) lui Cuza se pastreaza,
toti.

Peste cativi ani, la 1878, Episcopia Dunarii-de-jos pierdeà


Basarabia i primia In schimb cele doua judete dobrogene,
asupra carora ravnia, dupa incetarea episcopiei «Proilavu-
luip, Mitropolitul Silistrei i incercà sa se Intinda episcopul
bulgtiresc necanonic oplosit la Tulcea.

Numai dupa ce România-si *Ma la 1877 neatarnarea,


numai dupa ce Suveranul ei se proclama In 1881 rege, se
Mewl pasii trebuitori pentru a se capati. autocefalia. «Marea
Biserica» nu se Impotriveste acelor dulci presiuni care-i
dau avantagii, pentru a cedi formal ceia cel de fapt, s'a
pierdut de mult. Astfel ministrul de Culte Dimitrie Sturdza
capad. la 25 April 1885, dupa ce sfintirea mirului se M-
euse in tara la 4882, tomosul patriarhal de, autocefalie.

Sa adaugim cA Bisericii acum autocefaie 1 s'a dat vecina-


tatea unei episcopli catolice de Iasi unei arhiepiscopli de
Bucuresti, Ele sant facute pentru strainii de aceasta lege
din orasele noastre i pentru satenii unguri din Moldova,
carora Primatul unguresc a Incercat in zadar, In epoca de
släbiciune a noastra supt Regulamentul Organic, sa li deà
un cler maghiar cu sentimente nationaliste, dusmane Sta-

www.dacoromanica.ro
ORANDIJIREA DEPnUTJVA A D/SER/CII ROMANIEI 315

tului 1; pe MO acesti credinciosi terani, vechi catolici,


catevi persoane boieresti convertite din snobism i mod&
n'au nicio. insemnátate. Episcopiile latine le conduc
cari ni pot fi simpatici, ori Sviterieni indiferenti
punct de vedere national. Incunjurati Lie bánueli, i fArá,
o conducere imitará, sfAsiatA de intrigi, nehothratá in ac.
tiunea sa1 aceastA BisericA strAinA si meniti a rAmane strAin5,
deì sprijinitA de propaganda, in, tineretul femeiesc bogati
a Institutelor de crestere franceze, a maicelor dela Notes
Dame de Sion, care stiu sä intrebuinteze patima de in.
gamfare in strAinism a unor strate sociale, n'are nicio pu.
tintá de dezvoltare.

Seminariile, cázute cu totul in mana Statului, fura de


mai multe ori dezorganizate i reorganitate. Prin deosebite-
legi se suprimará cele ce mai ddinuiau pe langá episcopii,,
urmandu-se tendintei de centralizare in toate, se Os-
trará numai dou5, la Jai si Bucuresti ; un al treilea, cu-
caracter particular si avere proprie, a trebuit BA rámaie
crutat, Seminariul Nifon. Preotimea a trecut prin legea dela
1893 a ministrului Tache Ionescu supt un nou regim de
salariare : la sate o plAteste Statul, dintr'un nou bir comunal
special ; la orase o plátesc, cand vreau, dupá un tarif fixat
de lege, comunele. Nu poate fi preot rural decat absolventul;
de seminariu complet. Pentru a se avea preoti urbani cu
titluri academice, Facultatea de teologie a fost intemeiatA,
aproape far& legáturà cu sinodul, care insä are fi el un
drept de recomandare al profesorilor, supusi intru toate
legii de Instructie la 1884. Cei mai multi profesori sant
mireni, Cu studii dela Cernauti, unde, mai de mult incA,
Institutul teologic se prefacuse in FacuItate, cu profesori
invAtati ca d. Eusebiu Popovici, i ca limba de propunere-
romaná si ruteanA.
Protopopii se numesc astAzi i cu voia ministrului de-

i Studii 0 doc., 1-II.

www.dacoromanica.ro
316 MORI). BISERICII 'ROMiNESTI

partid, si acesta a introdus i procurorii ecleziastici de model


rusesc, defenzorii, eari teprezinta i ei nuanta politica a
celui care-i numeste consistoriile eparhiale sint numite
supt huspiciile autorittitii laice.
In sfaisit, o Casa a Bisericii, hrinita din daruri inthm-
platoare si din veniturile p6manturilor parohiale sau a ra-
masitelor averii manastiresti confiscate de Stat, a luat fiinta
In al doilea Ministeriu la C:ulte al d-lui Spiru Haret (1902).
O tipografie a cartilor bisericesti lucreaza in Bacuresti din
1882. (Biserica Ortodoxa Romana), revista slab redactata,
e servita, in schimbul abonamentului, tuturor preotilor 1

Preo/imea noastrit are mai multe reviste de eparhie, care- vege-


teazA. Traditiile (Revistei teologices deIa Iar¡i ar trebul inviate.

www.dacoromanica.ro
iNCHEIERE.
Aceastd organizatie sufere de mai multe rele esentiale, a
cdror constatare e o datorie a autorului acastei carti, dest
n'are a face cu caracterul ei patronat de Ministeriu.
Felul de alegere al episcopilor li supune fluctuatiilor si
intereselor politice, une ori chiar intereselor personale. Epis-
copii nu mai pot veni din mdnästiri, dintre care cele mai
multe skit astdzi inchisori, spitale, aziluri, une ori si scoli
sau ruine, iar celelalte sánt läsate in seama unor egumeni
ignoranti si färä demnitate, cari se impun alegerii episcopului
pentru un motiv sau pentru un altul. Acolo nu mai e nici
carturdrie, nici gospoddrie, nici ravnd pentru Bisericd si simt
al chemärii ei : cu doud-trei mAndstiri model, dintre cele ca
nume mai glorioase, bine org,anizate si cuprinzänd in ele se-
minariile, apoi Facultatea de teologie, condusd In spirit bise-
ricesc, de athierei si Tipografia cdrtilor bisericesti, cdrora li
trebuie forma practica, material trainic, text curat si limb&
adevdrat romaneascd in locul limbii Modernizate care a fost
asa de mult si cu dreptate criticatä. I, adevarate pepiniere
de episcopi si arhierei, am folosi mai mult deeät eu toate
paraginile de a.stAzi. 0 singurd mändstire de femei, avänd
'ateliere de arte, pe care actul de fundatie al lui Venia-
min le prevede pentru Välratee si Agapia, unde dour de
se mai lucreazd, in valmasagul oaspetilor mireni din fiecare
varA, printre cari eterodocsi, saiac, mohair si dulceturi
de speculd, ar ajunge.
1 V. Ghibu, Limba carfidor bisericeeti.

www.dacoromanica.ro
348 ISTORIA BISERICII ROBIANESTI

Preotii scapati de tutela epitropiilor de enoria0 ar


putea ti consultati in tot ce prives,te parti din gospodaria
Bisericii, rezervand Sinodului dogma §i administratia bi-
sericeascä superioark scotandu-I de supt tutela ministrului
de Culte. Nici inteun caz dintre preotii traiti in mediul
laic, materialist §i sceptic, amestecati in viata politick le-
gati prin interesele familiei lor din preotie, nu s'ar ridica
episcopii, prin voturi, date potrivit cu interesele unui partid
astazi, ale altui partid de maine, In folosul unor preoti
vacluvi, fo§ti profesori §i elemente cunoscute in luptele
politice. S'ar inlaturà astfel §i aafaceriz ca aceia dip 1896 a
Mitropolitului Ghenadie Petrescu, fost episcop de Arges,,
a carui ambitie jigni pe unit §i servi pe altii, aducand ca-
terisirea sa de sinod, care apoi, supt alt Ministeriu, ii restitul,
la distant& de cateva luni (20 Maiu 4 Decernbre), situatia
de Mitropolit, luandu-i fagaduiala ca va demisionk cafa-
cere) care, unita cu cazul» Mitropolitului Moldovei Partcnie
(1909), a sapat esential prestigiul clerului inalt In Romania.
Un fond al Bisericii, cu izvoare mult mai bogate deck
ale Casei Bisericii de astazi, en o conducere care sa faca
a se simtl vointa arhiereilor, impuindu-li-se oricata rag-
pundere pentru aceasta, fata de malta institutie a Curtii
Conturilor , ar avea BA suporte toate cheltuielile clerului.
Jar grija monumentelor biserice§ti, care aka cea mai cu-
rata fala a noastra, nu poate fi Impartita cu nimeni de o
Comisiune a lor, cu caracter permanent, cu competenta de-
plina §i cu puteri executive.
Credinta tare a celui ce serie aceste randuri, e ca numai
astfel Biserica romaneasca, in care au intrat, de o vreme,
atatia tineri cu sentimente curate, s'ar puteä ridica din
zdrentele umilintii §i din praful ruinelor sale. .*i aceasta
trebuie sa se faca, pentru ca In starea Bisericii unui popor
se oglinde§te mai stralucitor moralitatea lui, conditie esen-
tiara a vietii lui de Stat §i nationale.

www.dacoromanica.ro
LISTA MITROPOLITILOR
§I

EPISCOPILOR ROMANI.

www.dacoromanica.ro
N.B. Episcopiile se aseazi dupi vechimea lor.

I. Episcopia Cumanilor 1 (catolicd)


C1J RqEDINTA LA MILCOV.

Efectiv: Teodoric, calugfir Predicator (Dominican), fost prior


al Ungariei, 1227 (-1241 ?).
Titulani
(Cu drepturi
In Secuime):
Vitus de Alonteferreo (consacrat ?), capelan regal un-
guresc, 1332.
Toma de Nympti, Augustin, 1347-8.
Bernard, mutat la Plock, 1353-1357-60, 1363, afost
episcopp.
Albert de Usk f 1371.
Nicolae de Buda, Augustin, 1371-5.
Gobelin, d. 1386.
Emeric Secuiul, 1431.
Grigorie, 1433 (-1462 ?).
Ladislas de Ondola, 1469 (?).
Mihail, 1468-93.
Paul, Ladislau, Dimitrie, tustrei 1502-11.
Mihail 1512-26.
Laurentiu (?), 1523 (?).

i Cumanhtdupii neamul attipAnitor, Tara-Romaneasca + Moldova,


de mai tirziu.

www.dacoromanica.ro
II. Episcopia (catolici) de «Severin si pàrtile de dincoace
de munti» (Trassalpina).

Predicatie a Dominicanilor in Banatul unguresc al Se-


verinului 1237; voie dela Papa pentru regele unguresc de
a numi. episcopi, 1238 (episcopul Grigorie din 1246 nu
pare set fie din acest timp).

Grigorie 1369 (?)-82.


Grigorie are putere ai in Citmpulnng.
Luca (?) i Francisc (?), 1390? 1394.
Nicolae, 1399.
Iacob de' Cavalli, fost de Vercelli, 1412.
Dionisie, 1437.
Benedict (i pentru Moldova), 1439.
*tefan, 1447, 1498 (atul ?), Grigorie, 1500-2.

www.dacoromanica.ro
III. Episcopia Argesului (catolich).

Picolae Antonii, Predicator, sufragant al arhiepiscopului de Ka-


locsa, 9 Main 1380-1382 (?).

Titulani
Francisc de S. Leonardo, Carmelit, 1390.
Gheorghie, 1394.
Andrei, 1396.
Francisc, 1399.
Than (?).
Gheorghie, 1402.
loan de Antigua Villa, 1418.
Paul de Hunyad, 1421.
Vitus, probabil 4432.
Alti doi, numiti : 1438, 1441-51.
Iacob Richter, 1458.
Raimund 4466
Paul de Vácz, sufragant de Alba-Julia, 1480.
Andre, 1495.
Andrei, 1505.
Dionisie de Giltiu (Gyalu), 1512-20.
Nicolae, 1644.

De_Argeil, peste Moldova §i Tara-Romineasci.

Bernardino Querini, 1590-1604 sau 1607 (?).


Ieronim Arsengo (Arsenghi), fost tvicariu apostolic 0
episcop-ales al Moldoveio, rezidind la Baal'.
(1580-90), 17 Septembre 1607-1611.
LIrmeazd: episcopia de Baal' 1:i episcopi de Nicopole.

www.dacoromanica.ro
IV. Episcopia de Bacati (catolica).
Titulan:
Vaterian Lubieniecki, In leggurlf cu traditia locuinteí
episcopilor catolici mai vechi in minAstirea fran-
ciscani din Bacilli, 1-iu Februar 1611c. 1618.-
Adam Goski, 26 Novembre 1618.
Gavril Fredro, 19 lulie 1627-163t
loan- Baptist Zamoyski, 8/18 Iulie 4633 (trece la
Pr zemysl).
Matei Manan Kuroki, 16M-21 Februar 1661 (mutar.
la Aenos).
Vicariu : Gavril Thomasii, 1660.
Atanasie Rudzins.ki, 31 Iulie 1665-68.
Vicariu: Petru Parcevich, 1668-73.
Iacob Goracki, 31 lanuar 1678...
Francisc Dluski, 22 Decembre 16811.
Vicariu : Vito Piluzio.
Amand Victorin Czeszejko, 4693.
Stanislas Francisc Bieganski, 24 Novembre 1698.
Toma Hanuszewicz, c. 1709.
Ioan-Damaschin Lubienlecki, 23 Februar 1711.
Adrian Skrzetucki, 23 Septembre 1716.
Iosafat Parysiewicz, 15 Iunie 1717 (sau 25 Ianuar 1718),
Toms Zaleski (neconsacrat), .13 April 1733.
Stanislas Raimund Jezierski, 20 Decembre 4737 (con-
sacrat)-28 April 1782.
Dominic Petru Kai wosiecki, 1782-11 Mart 1789.

Se dau datele numirii.

www.dacoromanica.ro
LISTA DE EPISCOPI 325

Prefecti ai Misiunilor Moldovei.


Felix-Anton Sauli, c. 1697-c. 1744. Huiller, c. 1760--
Alexandru Fischer, c. 1714-c. 4718. Iosif Martinotti, c. 1777-c. 1780.
Silvestru de Amelia, c. 1718-c. 1724. Anton-Mario Mauro,c. 1770-c. 1784.
Ioan-Francisc Bossia, c. 1724-... Fedele Rocchi, c. 4785-19 Septem-
lacint Lyssa, c. 1740-... bre 1795.
Romuald Cardi Damioni, c. 1744. Mihail Sassano, August 1796-c.1798.
loan-Maria Auellia, 4744-- Vincentin Gatti, 1798-c. 1803.
Francisc-Anton Mansi, 1746-... Dionisie Brocani, c. 1803-c. 1805.
Clement Laydet, c. 1752-... Aloisiu Landi, c. 1805-1812.
Claudiu Gavet, 4766. Iosif-Bonaventura Berardi, 1812.
loan-Hrisostom di Giovanni, 4768.

Episcopi in Moldova :

Bonaventura Carenzi (nerecunoscut), 26 Decembre 1808.


Iosif-Bonaventura Berardi (nerecunoscut), 4 Novembre 1814.
loan-Filip Paroni, titular de Roan, 13 April 4818-1825.
Bonaventura Zabberoni, titular de Helenopolis, 1825-7.

Prefecti :

Aloisiu Landi, 4826. Iosif Salandari, titular de Marcia-


Inocentiu Pamfili, 4830. nopole, 1864-73.
Anton - Maria Graselli, titular de
loan-Carol Magni, Decembre 1831- Trapezopolis, 1874-54
4838. Ludovic Maranzoni, titular de Gbr-
Petru-Rafael Arduini, titular de Car- tyna, 4875-7.
rae, 1838-43 (stramutat la Alghero). Fidelis Dehm, titular de Colophon,
Paul Sardi, titular Verensis, 4843-8. 1877-80.
Anton de Stefano, titular Bendensis, Nicolae-Iosif, Camilli, titular de Pilo-
4848-59. synopolis, 4881-94.

Episcopi de Ia§i :
Camilli, 1883-1894.
Dominic Jaquet, 1894-1903.
Camilli, a doua °ark 1903.

www.dacoromanica.ro
V. Episcopi de Nicopole, avandfgrija Principatului
muntean.
Paul Dovanlia, 4792-6 Julie 1804.
Francisc Ferrer, c. 1807-16 Novembre st. n. 1813.
Fortunato Ercolani, 1815-4820 (recheinat; mutat la Cittit-di-
Castello, 1822).
losif-Maria Molajoni, sosit la Bucure§ti, 2 Decembre 1825-47.
Angelo Parsi, c. 1847-63.
Iosif Pluym, 1863-9.
Ignaliu Paoli, 19 August 1870.

Arhiepiscopi de Bucuresti.

Paoli, 27 April 1883 arbiepiscop ; f 27 Februar 48£.5.


Paul Iosif Palma, 19 Maiu 4885+ 2 Februar 4892.
Otto Zardetti, 14 Ianuar 1894 f 40 Maiu 1902.
Xaveriu de Hornstein, 31 Mart 1896f 3 lunie 1905.
Raimund Netzbammer, 46 Septembre 1905.

www.dacoromanica.ro
VI. Episcopia de Siretiu (pentru Moldova-de-sus)
(catolicd.)

Cf., pentru adausuri la aceastà episcopie §i la celelalte episcopli


catolice, i dr. Wladyslaw Abraham, Biskupstwa lacinskie w
3fotdawii w wieku XIV i XV, Lemberg, 1902; Carol Auner,
A Romdniai magyar telepek tenténeti vddata, Timipara,
1908. V. §i Schmidt, Romano-catholici per Mol daviam epis-
copatus et rei romano-catholicae res gestae, Budapesta,
1887, pe lana Eubel, 1. c.
Efeetivi :
Andrei Wasilo Jastrzebicz, din Cracovia, sufragan al
Cracoviei, 9 Mart 1371 (mutat la Vilna, 17 Fe-
bruar 1387).
Stefan Rutheni (?), 1388 (?).
Stefan Martini, 8 Iunie 1394...
loan Sartorius, capelan regal, vicariu de Ierusalim e
Iosafat, 1400, 1402.

Titnlari :
Stefan Zajaczek, 1430.
Nicolae Venatoris, din Ordinul Sf. Pavel Eremitul, 5
Mart 1413 (numit la Scardona, 1418).
Toma Erneborn, Dominican, 31 Iulie 1413--
lean al II-lea, 29 Iulie 1434.

Urmare, de fapt, epiacopia de Moldova.

www.dacoromanica.ro
VIL Episcopi de Moldova Ban Baia Moldovei (catolici).

loan, Ungur, c. 1420.


Petru din Czips (Czipser), 30 April 1438.
Nicolae, sufragant de Lemberg, 1447.
roan al II-lea Rosa, Predica tor, c. 1452-5.
Than al III-lea Minulemi sufragan de Alba-Julia, c. 8
Iulie 1457c. 1476.
Ioan Simon (Dawidicz) (acehisi ?), pomenit la 11 Sep-
tembre 1461.
Titulan i Petru de Insula, Minorit, 29-31 Mart 1476.
Sta la Cetatea-Alba (-1484 ?).
? 1502.
Toma de Zagradino (?), 1497.
Mihail Marinowski, 1510.

www.dacoromanica.ro
VIII. (I ortodoxi) Mitropolia Ungrovlahiei.
(MITROPOLITII EXAM AI PLAIURILOR, ADECX muNpLon ;
CF. NUMIREA DE MUNTENI.)

Jachint (Hyakinthos), episcop de Vicina, tnscircinat Cu Mitropolia


munteana, cu atoata Ungrovlachia) aplaiurilor», ca exarh,
delegat al Patriarhiei de Coestantinopol, Maiu 359c. 1379.
Antim, fost Daniil Kritopulos, !Main la Severin si in partile oltene,
Cu titlul de cal unei pfirti din Ungrovlahia catre Severini,
al aunei jumatativ, Octombre 1370-1381.
Hariton, protos, intaiu-starit la Atos, 1379-81.
ca singur Mitropolit al Ungrovlahiei ; schimnic, 1381-8...
Antim, tutors In Scaun, 1389-...
Atanasie, Mitropolit al Severinului, 1389-44M; rezida In tara la 1394.
Macarie (?), 1442.
Iosif, prin 1460.
Mamie, pomenit la 23 Mart 1482-3.
Teodor, inainte de c. 1510.
Organizatia Patriarhului mazil de Constantinopol, Nifon, 1500-1508.
Maxim (Maximian ; fost Gheorglie) Brancovici, Despot garbesc,
c. 1507...
Macarie, tipograful, intre 1508 si 1514c. 4530.
Mitrofan, c. 1530; pomenit 1533.
Varlaam, supt Radu dela Afumati ; pomenit, 1538, c. 1541, 1544.
SimiOn,
Mihail, I c- 4540-
Uremia,
Amnia, pomenit 1545-7, 1556; -I- 3 Februar 1558; ingropat la
tninastirea Argesului, ca rudi a lui Neagoe-Voda.
Simion (eel de mai sus'?), 1558.

www.dacoromanica.ro
330 ISTORIA BISERIOII ROMiNEVI

Efrem, pomenit 1560.


Daniil, pomenit 1566.
Eftimie, pomenit 4568-9-74.
Serafim, apare 1576-8; -f c. 1590.
Mihail I-iu (al lui Petra Cercel), 1586.
Nichifor, pomenit 1590.
Exarhul Nichifor Parhasios pentru amilndouà tenle; numit
1592; se afli in 1595.
Exarhul (?) Dionisie Rali, Mitropolit de Tirnova ; 1593-601.
Mihail al II-lea, d. 1590-3.
Eftimie, 1593-Maiu-Iunie 1595.
Mihail, a doua oar5, Maiu-Iunie 1595-...
Eftimie, a doua oarä, 159..-1605.
Luca, fost de Buz'', 1605-1629.
Grigorie, 1629-1637.
Teofil, fost de Ramnic, 1637-48.
qtefan, 1648-c. Novembre 1653.
Ignatie Sirbul, 1653; retrae 1655; pomenit §i 1659.
Stefan, a doua oarii, 1659- + 25 April 1668.
Teodosie de Ve§tem, ales la 20 Maiu 1668, 5.:COS n primiivara
lui 1672.
Dionisie dela Atos, primiivara lui 1672, -I- 24 Decembre 1672.
Varlaam de Glavacioc, ales 24 Decembre 1672-26 April 1672;
dupli Septembre 1698.
Teodosie de Veqtem, a doua °Eta, 26 April 1679, 27 Ianuar 1708.
Antim Ivireanul, 28 Ianuar 1708 (metathesis patriarbalii la 21
Februar)-August 1716.
Mitrofan, fost de Nisa, August 1716-1720.
Daniil de Aninoasa, 4720-1732.
Stefan, 1732- -I- 23 Septembre 1738.
Neofit Cretanul, fost al Mirelor, 1738-54.
Filaret Michalitzi, 1754-Iulie 1760.
Grigorie, fost al Mirelor, 28 Iulie 1760- 18 Septembre 1787.
Cozma, fost la Buza, 9 Octombre 1787- 12-3 Septembre 4792.
Filaret al II-lea, fost al RAmnicului i vicariu (1775), 23 Sep-
tembre 1792-Septembre 1793 (demisionat).
Dosofteiu Filitis din Ianina, fost de Bugu, 11 Octombre 1793-
(15 Ianuar 1810, scos ; 1812, retrae) ; f 14-26 Decembre 1826,
Gavriil, exarh al Smodului rusesc, Iulie 1808-Maiu 4810.

www.dacoromanica.ro
MITROPOLIA TERII-ROMANEgI 331

Ignatie Grecul, numit 15 Ianuar, instalat 5 Maiu 1810-10 Au-


gust 1812.
Nectarie, fost la Minnie 1812-1-iu Maiu 1819 (reIras ; I- 13 Sep-
t embre 1825).
Dionisie Lupu, titular de Sivas, 1-iu Maiu 4819 (pribeag f821;
inlocuit Ianuar 23; ± 7 Februar 1831).
Grigorie din Uldaru§ani, 10-1 Ianuar 1823-10 Februar 1829
(scos de Ru§i); intors 22 August 1833 ± 22 Iunie 1834.
Vicariu : Neofit de Ràmnic, Februar 1829-22 August 1833;
dela 22 1unie 1834 la 1840.
Neofit, fost la Ramnic, 29 Iunie 1840-27 Iulie 1849 (demisionat).
Nifon, 44 Septembre 1850 ± 5 Maiu 1875.
Calinic Miclescu, fost Mitropolit al Moldovei, 31 Maiu 1875-
j- 4886.
Iosif Gheorghian, fost de Hui, 1886-29 Mart 1893 (retras) ;
reales 5 Decembre 1896 ± Ianuar 1909.
Ghenadie Petrescu, 4896-20 Maiu 1896 (scos) ; reslabilit 4 De-
cembre ; retras 5 Decembre.
Atanasie Mironescu, ales la 5 Februar 1909.

www.dacoromanica.ro
IX. (II) Episcopia Severinului 0 a Noului-Severin
sau a Ramnicului.
N. B. Episcopii vechi de Severin ant de fapt MitropoV/i ai
1Jugrovlahiei ca si ceilalt/ Mitropolit,i.

Ilarion,
Ioasaf,
Iosif I-iu,
Prohor,
Grigorie, 45..-1577.
Grigorie,
Saya,
Onufrie,
Luca,
Leontie, C. 1508.
Paisie, 1535.
Daniil, de Severin si Ardeal, 1577-8.
Eftimie dela Olteni, c. 1580.

Mihail, apoi Mitropolit, c. 1590.


Efrem, c. 1590dupfi 29 Decembre 1591.
Teofil I-iu, d. 20 Mart 1592c. 4601.
Efrem, c. 1601c. 1612.
Teofi/ al II-lea, apoi Mltropolit, c. 1619-37.
Ignatie Särbul, apoi Mitropolit, 1637c.Novembre 1653.
Dionisie de Cozia, c. Novembre 1653Septembre 1658.
Ignatie Grecul, Septembre 4658 -f Mart 1668.
Serafun, Mart 1668c. 1671.
Varlaam, apoi Mitropolit, c. 1671Decembre 1672.
Stefan (schimnic : Saya) de Sadova, ales 45 Ianuar 1673-1693.

www.dacoromanica.ro
EPISCOPIA SEVERINULIII SAII A RAMNICULUI 333

Harkin, 30 Iunie 1693-16 Mart 1705 (scos, ca eretic).


Antim Ivireanul, apoi Mitropolit, 46 Mart 4705-28 Ianuar 1708.
Damaschin, 28 Ianuar 1708 f 5 Decembre 1725.
Vicariu : eclesiarhul Dionisie (opt luni).
Stefan de Govora, ales §i intarit de Imparat ; 15 Octombre 1726,
nesfintit f 20 August 1727.
Inochentie de Tismana, ales Septembre 1727, intlirit 11 Maiu
f728; f 1-in Februar 1735.
Climeni, (aexarh Severinului i a toati Mehadia)), ales 28 lunie
4735; instalat abia Maiu 4737; retras 8 Main 1749 (schivnic
Cozma).
Grigorie Socoteanu, 8 Main 1749-21 Alain 1764 (retras) (apoi
Ali tropoli t).
Fartenie, 21 Alain 1764c. 1770.
Chesarie, vim iu, 26 Decembre 1771; episcop, 26 Decembre 4773-
f 9 Ianuar 1780.
Filaret, fost al Alirelor, apoi Mitropolit Mart 1780-23 Octombre
1792
Nectarie Moraitul, apoi Mitropolit, 8 Septembre 1792-16 De-
cembre 1812.
Galaction, 25 Ianuar 4813 retras in 1824.
Neofit, apoi Alitropolit, 1824-1840.
Calinic, 14 Sep tembre 1850 f April 1868.
Atanasie Stoianescu, 1865 (canonic, dela 1873) f 9 Februar 1880.
Iosif Bobulescu, 30 Novembre 4880sfinlitul anului 1886.
Ghenadie Eniceanu, 10 Decembre 1886f 14 Ianuar 4898.
Atanasie Mironescu, a poi Alitropolit Primat, 12 Mart 1898-5 Fe-
hr uar 1909.

www.dacoromanica.ro
X. (III) Episcopia de Cetatea-Alba (titulan;
rezidä In Moldova).

Tosif, frate (?) Cu Petru §i Roman-Vodd, deci de pe la 1378.


Concurent : Meletie dela..., 138.
Protopopul Petru, c. 1390; dichiu, vicariu, aexarhz pa-
triarhal, 1395.

www.dacoromanica.ro
XI. (IV) Mitropoliti ai Moldovei.

Ieremia, nuarit de Patriarhia conitantinopolitani pentru «Mauro-


vlachia», c. 1392-1394 (trece la TArnova).
Iosif, cal Moldovlahiei», mutat dela Cetatea-AlbA, 26 Iulie 1401
dupi 1407.
Macarie, acai Moldovlahiein, 1445 (?)c. 1429.
Grigorie, unit, numit de Papa, 1436.
Damian, ales la Constantinopol, '1437'145'1.
Ioan,
Samuil, I de Suceava, sau poate §i de Roman (v. Roman) ;
Ioanichie, 1429c. 1451.
Vasilie,
Teoctist, 1451 + 18 Novembre 1477.
Gheorghie Nem¡aanul, 1477-1510-1.
Teoctist al II-lea (7), 1490-1c. 1503.
Teoctist al II-lea, sau al III-lea, 4540-1f 15 Februar 1528
(mort ca schimnicul Teodor).
Calistrat, 1528...
Teofan, foit de RAclAuti, 1bL. sau 153...-1538-9.
Grigorie Roca, 1541-1564.
Teofan, 22 Septembre 1564-72.
Anastasie, fost de Roman. 1572-8.
Teofan, a doua oarA, 1578-E1 (fugA In Polonia) 4582 (inainte de
11 Septembre)c. Decembre 1587.
Gheorghie Blovili, fost de RAdAuti, pomenit la 20 Decembre
1587; fugar In Tirol i Venetia, August 1591; Intors la
1595, dupA August.
Agafton, fo9t de Roman, 1591 (pomenit intAiu la 25 Februar 1592).
Nicanor, dupl Februar 1592c. 1594.

www.dacoromanica.ro
336 ISTOR1A. BISERICII ROMiNESTI

Mitrofan, pomenit la 10 August 1594.


Mardarie, fost de RAdAuti, dup. Iunie 1595-August 1595.
Gheorghie Movilä, dui:4 August 1595; fuge In Polonia, Maiu-Iunie-
1600 ; tntors c. Septembre 1600.
Dionisie Rail', fost de T3rnova, numit Iunie 1600 (-Septembre).
Teodosie Barbovschi, fost de RAdAuti, pomenit 1nceputul lut
1606-c. Iunie 1608.
Anastasie Crimea, fost la Roman, pomenit c. 15 Iunie 1608; sco4-
in 1617.
Teofan, pomenit la 25 Mart 1617-c. 1619; 1622-3 petrece in
13istrita olteanit.
Anastasie Crimca, a doua oarA, c. 1619-c. 1629.
Atanasie, c, 1629-f 13 Iulie 1632.
Varlaam, hirotonisit 23 Sep tembre 1632-c. April 1653; testa-
mentul din urmis, 18 August 1657; f inainte de 46 Apri11658.-
Ghedeon, c. April 4653-c. 1659.
Saya, fost de Roman a. 1659-± 5 Ianuar 1664.
Ghedeon de Seoul, 1664-c. 1670-1.
Dosofteiu, pomenit 1670-1; fuge in Polonia, Decembre 1673-Ianuar
1674; Inchis 1676 7; fugar In Polonia 1686, toamna ; epi3cop
de Azov si Taganrog ; f 1711.
Teodosie, 1674-c. 1676-7; -I- dupA 1697.
Saya de Putna, 1687- retras, 1700-1.
Nisei', fost de Roman, 1700-1-4708.
Ghedeon de Agapia, 1708-23,
Gheorghie de Neam%, 1723-4-1730 (1).
Antonie, 1730 (?)- plecat cu R41 1739 (dupA Novembre) ; Mi-
tropolit de Bialogrod si Oboian (1741) ; f 2 Ianuar 4748.
Nichifor Grecul (Peloponezianui), 4739 (dupl Novembre) sau
1740-Novembre 4750.
Iacov, fost la RAdAuti, 13 Novembre 1750-Februar 1760.
Gavriil Callimachi, fost de Salonic, 20 Febtuar 4760-f 20
Februar 1786.
Leon Gheucar fost de Roman, Februar 1786- f stirsitul WI 4788
sau inceputul Iui 1789.
Amvrosie de Ecaterinoslav, vicariu, 1788-Ianuar 1792.
Gavriil Bänulescu, fost la Acherman, Ianuar-April 1792 (apoi de
Go ti a).
Iacov Stamati, c. 22 Iunie 1792-10-1 Mart 1803.

www.dacoromanica.ro
MITROPOLITI AI MOLD VE! 337

Veniamin Costachi, Mart 1803Februar 1808 (retras).


Gavriil Bänulescu, ca exarh al Sinodului rusesc (si pentru Prin-
cipatul muntean), instalat Maiu 1808 (numit Mart).
Veniamin Costachi, 1812Ianuar 1842 (retras ; 1- 18 Decembre
1846).
Meletie, fost la Roman, 1843f 1848.
Sofronie Miclescu, fost la Hui, 1851-1860.
Calinic Miclescu, apoi Primat, 18 Maiu 1865-1875.
Iosif, fost de Arges, 1875-1902.
Partenie, fost al Dunirii-de-jos, 1902Ianuar 1909 (retras).
Pimen, fost al Duniirii-de-jos, ales 5 Februar 1909.

www.dacoromanica.ro
XII. (V) Exarhi maramurd§eni, rezidAnd la Sf. Mihail
din Peri, lAng5. Sighet.
Pahomie, 1391.
Apoi egumeni :
Simion SalAgeanul, 1458.
liare, 1494.
Unneaza episeopi de Vad.

In Muncaciu episcopi ru§i §i romäni :


Petronie, recunoscut do Mihai Viteazul, 1600.
Sirghie, fost egumen de Tismana, d. Iunie 1600, sfintit 4603-1614.

Alti episcopi ru§i :


Atanasie Krupeski, 1614. Porfirie Ardan, calvinizant, 1649.
Eftimie, 4618. Ioanichie Mean, neunit, 1658-84.
Petronie, a doua oarA, 4623. Iosif Volo§inovschi, cal vinizant,
loan Grigorovici, 1627. 4670-5.
Vasile Tarasovici, sfintit de Mitro- Mibail Serbin, earhimandrity de
1 olitul Moldovei Varlaam, 1633 Muncaciu, Decembre 1675.
abdicare, 1642. Teofan Mavrocordat, 4675.
Dimitrie de Moiseiu, Romin, or- leronim Lipnitchi, 4685-8.
todox, 1635c. 4640-50. Metodie Racovetchi, ortodox, 1688.
Petru Partenie Rotosinschi, unit (la
Ungvir), 4649, sfintit in Ardeal,
4651.

www.dacoromanica.ro
XIII. (VI) Episcopia Vadului («de Rhew»).

Marion, pomenit 4523.


Varlaam, 4527.
Anastasie, supt Petru Rare§ (1529 §i urm.).
Tarasie, 19 Iulie 1546-1550.
Gheorghie, 5 Ianuar 4550--

Pierderea Ciceului de Domnii Moldovei aduce, pAnii in epoca


Jui Mihai Viteazul, suprimarea acestui Scaun.

www.dacoromanica.ro
XIV. (VII) Noii episcopi de Vad i Maramur5q («in Ardeal
Maramuras»), precum i pentru Ardealul-de-sus.

Eftimie, fost al Ardealului, 157...c. 1579.


Spiridon, stArsitul lui 1579, recunoscut 1585c. 1599.
Ioan Cernea (Chyernay) (sti In Vad), pomenit 1599-1600.
Spiridon, a doua oarà, c. 1601; intArit de principe, 29 April 1608..
Teofil, de Ardeal, intArit i pentru aceastA diecezi la 21 Februar
1615.
Eftimie, intArit de principe la 1-iu Iunie 1623.
Dosofteiu Moldoveanul, pomenit 1ntAiu la 21 April 1622; dela
1624-5 si In BAlgrad.
Venedict, 4 Maiu 1631.
Sirul lor se incheie cu anexarea diecezei de cAtre Mitropolitut
Ghenadie Brad al Ardealului (dupA 1631; titlul de Vad 11 iea
insA acesta i la 4 Decembre 1628).
Nerecunoscuti de Guvern :
Miron (de Vad) (?), August 1635Iunie 1637.
Saya (de Bistra), 1651.
Simion Petrascu (aprotopopp al Guvernului), numit 11 August
1652.
Dumitru (de MaramurAs). V. mai sus.
Savul (Sava) (episcop al pArtilor de sus), numit 12 April 1650.
Mihail Mo1od4 (de MaramurAs), e. 1651-7.
Iosif de Carnilli, titular de Sivas ; unit, c. 1689.± 1726.
Vicatiu romAn unit : Isaia de Atos, Ianuar 1694-1- 15 Maiu 1701.
D D Gheorghe Ghenadie Bizantie, 1705.
Iosif Stoics, Romin, ortodox, c. 1690-1711.

www.dacoromanica.ro
NOII EPISCOPI DE VAD SI MARAMURAS 341

'Stefan sau Serafim de Petrova (Petrovan, Petrovai), toamna


anului 1711-d. 1745.
Dosofteiu Teodorovici, de Moiseiu (?), d. 4715-1728, 4733-4 (la
Uglea).
Iosif Hodermarszky, 1707-15.
Gheorghe Ghenadie BizanVe, de Muncaciu, 1716-1733.
Vicariu peutru Romani : Procopie Hodermarszky, dela 1723-9.
Simion Olszawski, 1729-33.
Vicariu: Ioan Kupceenko, 1733-9.
Grigorie Bulko, 1740± 22 Novembre 1742.
Ioan Blajovschi, 1743-4.
Blajovschi, 1738-42.
Andrei Bacinschi, 1746-54.
Daniil Havrilovici, 1754-61.
Andrei Zsetkey, 1761-72.
Mihail Paraszovics, 1772-78.
Gheorghie Kt" izeghy, 4778-806.
Vasilie Papp, 1806-8.
Mthail Tabacovici, 1808-13.
*tefan Andrucovici, 1813-5.
Petru Anderco, 1815± 2 Iunie 1869.

Urmeazu episcopia de Gherla.

www.dacoromanica.ro
XV. (VIII) Episcopia de Gherla (armasä a celei de
Maramuras).

han Alexi, numit la 17 Mart 1854; recunoscut de Papá in No-


vembre ; sfintit la 28 altombre 1855; -I- 29 Iunie 1862.
Vicariu pentru MaramurA§ : Ioan Pavel, 24 Novembre 1860in-
ceputul lui 1879.
Ioan Vancea, numit la 4 Iulie 1865; recunoscut 25 Septembre ;
sfintit 3 Decembre ; Mitropolit la 21 Octombre 1868.
Mihail Pavel, numit la 11 Septembre 4872; recunoscut de Papá
la 23 Decembre ; sfintit la 26 Ianuar 4873; 29 Ianuar 1879
trece la Orade.
Vicariu : loan Pop, 12 Decembre 1874 t 10 Decembre 1879.
loan Szabò, numit la 18 Februar 1879.
Mihail Kelényesdy, Pop, Decembre 4879-1-iu Septembre 1887.
Tit Budu, 45 Novembre 1887.

www.dacoromanica.ro
XVI. (IX) Episcopia Intaiu Nitropolie de Roman sau
a episcopia-de-jos a targului Romanuluip .

Calist, pomenit la 30 Septembre 1445.


Tarasie, supt tefan-cel-Mare, c. 1472.
Vasilie, pomenit la 46 Octombre 4488 si la c. 14 Novembre 1499.
Teoctist, pomenit la 17 NovPmbre 4502.
Macarie I-iu, pomenit la 4513-4.
Dorofteiu, pomenit la inceputul lui 1528c. 1531.
Macarie al II-lea, 23 April 1531Septembre 1558.
Mitrofan, fost episcop (unde ?), 4550 (pus de Ilia Ilares).
Anastasia, apoi Mitropolit, 1558-72.
Grigorie (?), 1572.4.
Gheorghie, -F 1574.
Eftimie, 1574...
Evstatie, 1577c. 1584.
Agafton, c. 1584-1591.
Nicanor (si Inainte de Ianuar 1586 efost episcopp), 1591 (pomenit
Willi 28 Februar 1592) dupi 10 August 1594
Agafton, Intors la Roman, pomenit la 13 August 1595c. 6 Maiu
1605.
Anastasie Crimea, c. 6 Maiu 1605Iunie 1608.
Mitrofan, 1608-13.
Pavel, 1613-6.
Anastasia, c. 1616c. 1631.
Dionisie, fost de RAdAuti, c. 1631-3.
Mitrofan, fost de Hui, 1633-41-2.
Evloghie, c. 1642c. 1648.
Anastasia, pomenit la 26 Mart 1651c. 40 Maiu 1658.
Saya, fost la RAdAuti, c. 10 Maiu 1658c. 16 Decembre 1659.
Dosofteiu, c. 16 Decembre 4659c. 1671.

www.dacoromanica.ro
344 ISTORIA BISERICII ROMANET2I

Teodosie, c. 1671-1674.
Than, fo4t de Hui, 1674-c. 1685.
Saya al II-lea, pomenit la 25 August 1685-dupà 4 Maiu 1686.
Misail, apoi Mitropolit, toamna 1686-c. 1700-1.
Lavrintie, fost de Rildàuti, c. 1702-1706.
Pahomie, 48 Decembre 1706, hirotonisit 18 Ianuar 1707 ;-Februar
4714; -f- Chiev, 1724.
Saya, 1714-c. 1718.
Gheorghie, c. 1718-1723-4.
Atanasie, 1723-4-c. 1733.
Daniil, 173...
Ghedeon, fost de Hui, 1134 43.
Teofil, fost de Hui, c. 1743-± 1-iu Septembre 4747.
Ioanichie, 15 Septembre 1747-Inceputul 1769.
Leon Gheuca, 2 Februar 1769-Februar 1786.
Iacov Grecul, Februar 1786-1- 25 Octombre 1786.
Vacan ta.
Antonie de Putna, 19 lulie 4787--J- Iunie 1796.
Veniamin Costachi, dela Hui, lunie 1796-Mart 1803.
Gherasim Clipa, 20 Mart 4803--f- prirrinvara 1826.
Meletie (necauonic ; pus de Turci), 1821-2.
Meletie Brandaburul, fost la Hui, apoi Mitropolit, 1-in lunie
1826-18441.
Veniamin Roset, 2 Februar 4844 --F 1851.
Vicariu: Iustin de Edesa, 1851-6.
Nectarie Hermeziu, de Sotiriupolis, 1856-64.
Atanasie Stoienescu, de Troia, 1864 11 Maiu 1865, vicariu, apoi
episcop-6 Novembre 1868 (demisionat).
Isaia Vicol, de Diocléa, vicariu, Novembre 4868-4873; apoi
episcop--f- 20 Iunie 1878.
Melchisedec Btefänescu, dela Hui, 22 Februar 1879--J- 16 Maiu
1892.
Inochentie Moisiu, Decembre 4892-5 April 4894.
Ieronim Ionescu, 25 t'ebruar 1895 - -I- 7 Novembre 4896.
Ioanichie Floru, 4897-1- 28 Iunie 1899
Gherasim Safirin, 17 Februar 1900.

1 4844, i pentru Meletie ca Mitropolit.

www.dacoromanica.ro
XVII. (X) Episcopi ortodocsi ratacitori prin Ardeal.
loan de Caffa, 1456.

XVIII. (XI) Episcopi de Galati (in leghtura cu vechiul


exarhat de Peri).
Illacarie, constatat la 4466 §i 1469.

www.dacoromanica.ro
XIX. (XII) Episcopia de MEMO.

Ioanichie, pomenit intaiu la 25 April 4472dui:IA 4490.


Pahomie, pomenit la 48 Novembre 4504 §i 1515.
Teofan, pomenit intaiu la inceputul anului 4528.
Teodosie, pomenit la 2 Mart 1548.
Mitrofan, dl* Roman, 5 Iunie 1551...
Gheorghie, 455...--f- 1558.
Eftimie, 4558...
Dimitrie, supt Despot ; fugar in Ardeal ; -I- in luptii, April 15651
Isaia, 4572c. 4580-1.
Gheorghie Movilä, c. 1580-1; fuge in Polonia, 1581; intors la
4582c. Decembre 4587.
Ghedeon de Rica, c. Decembre 4587-91.
Mardarie, 4594c. lunie 1595 (trece ca egumen la Drohobycz,
unde si in 1602).
Amfilohie, c. Iunie 1595dupi 25 Mart 1598.
Teodosie Barbovschi, dupit 25 Mart 1598 fuge in Polonia Maiu-
Iunie 4600; intors...
Anastasie Crimea, pus Iunie 1600 (-Septembre); apoi...c. 6
Maiu 4605.
loan, fost de Hui, c. 6 Maiu 1605c. 4609.
Efrem, c. 1609c. 1615.
Atanasie, c. 4615.
Efrem al II-lea, c. 4617c. 4623.
Evloghie, c. 4623c. 1627.
Dionisie, apoi de Roman, c. 1627c. 4631.
Anastasie, apoi de Roman, pomenit 13 Iunie 4639-4651 (?).
qtefan (?), Iunie 4645.
Saya, apoi la Roman, c. 4631-58.

www.dacoromanica.ro
EPISCOPIA DE RÀDIUTI 347

Teofan de Putna, fost la Hui, pomenit la 10 Maiu 1658-1667.


Serafun, fo.t de Hui, 1667c. 1682; t dupi 1691.
Misail de Secu, apoi de Roman §i Mitropolit, pomenit 4 Maiu
1686toamna 1686.
Lavrintie, apoi la Roman, toamna 1686-1702.
Nicolae Vasilievici, pomenit la 8 Maiu 1694 (supt ocupatia po-
loa ; fotografte a unei pagini de ms. comunicati de pir..
D. Dan).
Ghedeon de Agapia, pomenit la 2 Decembre 1703-1708.
Calistru, 1708 retragerea sa in Maiu 1728.
Antonie, apoi Mitropolit, 1728c. 1730.
Misail, c. 1730c. 1735.
Varlaam, fost la Hui, c. 1735-45.
Iacov Putneanul, apoi Mitropolit, 1745-13 Novembre 1750.
Dosofteiu, c. 13 Novembre 1750; episcop exempt al Bucovineir
12 Decembre 1781; -f. 2 Februar 1789.

Urmeazel : episcopi exempli ai Bucovinei.

www.dacoromanica.ro
XL (XIII) Episcopi exempti ai Bucovinei, apoi ai
Bucovinei

Ilosofteiu, 42 Decembre 1781t 2 Februar 1789.


Daniil Vlahovici, April 1789t 20 August 1822.
Isaia Balosescu, 4823-1- 4834.
Eugeniu Hacman, 8 Maiu 1835; sfintit 45 August ; 23 Ianuar
1873 arhiepiscop §i Mitropolit ; t 12 April st. n. din acelgi an.
Teofil Bendela, 1873-5.
Teoctist Blajeviciu, 4875-82.
Silivestru Andreieviciu-Morariu, 42 Mart 1880t 3 April 4895.
Arsenie Ciupercovici, 4895-4902.
Vladimir de Repta, dela 4902.
Episcopia de Rädäui.i (titulará); dela Novembre 4898.

www.dacoromanica.ro
XXI. (XIV) Episcopii din Feleac, ldnga Cluj.

Episcopul grec din pArtile grece§ti, Marcu, inainte de 1489.


Daniil (Danciul, fiul preotului Vlad, care gAzduise pe Marcu), 1489.,
Petru (fratele lui Danii1), 1538.

Pentru ace§ti episcopi, v. Sate Ili preoli din Ardeal, p. 316 §i urm.

www.dacoromanica.ro
XXII. (XV) Protopopi de eghe§ti, ai Criprilor
(Cu drepturi episcopale).

Ca/v in izant i s
Dan, 1503.
loan, 4538. Avrarn de Burdan, repiscopp al Bi-
Petru, 4554. horului, 4641.
Mihail, 4608. Petru de Ciuciu (Csucsy), numit 45
Decembre 4648.

XXIII. (XVI) Protopopi da-Inidoara ei ai Hategului


(Cu drepturi episcopale).

Petru de aoczaths, 4506-26.


Moise Pe§tipl, 4582.
Nicolae, furl lui loan, c. 4659.

www.dacoromanica.ro
XXIV. (XVII) Episcopia Buzäului.

Serafim, 1508.
Paisie, inainte de 1535.
Ieremia, pomenit la 1550.
Atanasie (episcop al lui Radu Iliae), 1553-70, poate c. 1587.
Luca din Cipru, apoi Mitropolit, 1587 (pomenit 1594)-1605.
Chiril, 1605-1620.
Efrem Trufäeel, 1620-1638.
Stefan, apoi Mitropolit, 4638-1649.
Serafim, apoi la Minnie, 1649Mart 1668.
Grigorie, ales 4 April 1668-1691.
Mitrofan, fost de Hui, 10 Iunie 1691-1702.
Damaschin, apoi de Mimic, 3 Octombre 1702Ianuar 1708.
Ioasaf de Argee, 14 April 1708-1716.
Daniil, apoi Mitropolit, 1-iu Octombre 1716-19.
Stefan, apoi Mitropolit, 14 Septembre 17191-32 (-I- 16 Iulie 1738).
Misail, 8 lemur 1732-41.
Metodie, 2 Ianuar 1741± 23 Mart 1748.
Filaret, 24 Mart 1748-53.
Antim, 1753-7.
Rafail Grecul, 12 April 1757-4 Septembre 1763.
Cozma, SeptPmbre 1763-9 Octombre 1787.
Dosofteiu Filitis, 11 Octombre 1787-11 Octombre 1793.
Costandie Filitis, 29 Octombre 1793-28 Iulie 1819.
Gherasim Rdtescu, 28 Iulie 1819-1824 (I- 1844).
1 A se indrepta astfel si la Mitropolitii munteni.

www.dacoromanica.ro
352 ISTORIA BISERICII ROMANEM

Chesarie, April 1826-30 Novembre 1846.


Filoteiu, 4 Septembre 1850 -I- 46 August 1860.
Dionisie Roma* vicariu, 4864-5; Maiu 1865-73.
Ghenadie, apoi de Arge§, 1864.
Inochentie, 1873-93.
Dionisie Climescu, 1894.

www.dacoromanica.ro
Lei 31

www.dacoromanica.ro