HIPONATREMIA

Valoare normala a sodiului: 135-145 mEq/L

Definitie
Hiponatremie=concentratia serica a sodiului sub 135 mEq/L

Clasificare

criteriu clasificare limitări în utilitatea clinică

severitate ușoară 135-130 mEq/L simptomatologia nu se corelează
(concentratia serica a sodiului) moderată 129-125 mEq/L întotdeauna cu severitatea hiponatremiei
severă ˂125 mEq/L
momentul apariției acută ˂48 de ore 1) cel mai frecvent momentului debutului
cronică ˃48 de ore este necunoscut
(majoritatea) 2) cazurile in care durata instalarii
hiponatremiei nu este cunoscuta, ar
trebui tratate ca hiponatremie cronica
osmolaritate/tonicitate serică hipoosmolară ˂275 mOsm/L calculul osmolaritatii presupune și
hipotonică masurarea osmolilor ineficienți (uree,
izoosmolară 275-295 mOsm/L etanol)
izotonică
hiperosmolară ˃295 mOsm/L
hipertonică
statusul volemic hipovolemică evaluarea clinică a statusului hidric are
(evaluat clinic) izovolemică specificitate si sensibilitate redusă
hipervolemică

De ce este importantă clasificarea in functie de severitate si momentul aparitiei?

1) severitatea simptomatologiei generată de hiponatremie se coreleaza cu:

 momentul debutului
 severitate
2) pe masura ce hiponatremia se dezvolta, scade osmolaritatea si tonicitatea lichidului extracelular,
ceea ce inseamna ca plasma va migra din plasma in celule determinand balonizarea acestora
3) acest lucru este problematic pentru creier, care este un organ aflat intr-o cutie craniana osoasa
nedistensibila
4) astrocitele sunt cele mai sensibile celule la stresul osmotic, având mecanisme de adaptare:
 la 6-12 ore: expulzeaza potasiul si alti electroliti
 la 24-48 ore: expulzeaza substante osmotic active organice: glutamina si taurina
-in acest fel celula isi scade osmolaritatea si tonicitatea, prevenind swellingul excesiv
5) de regula, avand in vedere consecintele corectiei rapide a hiponatremiei cronice, cazurile in care
durata instalarii hiponatremiei nu este cunoscuta, ar trebui tratate ca hiponatremie cronica
De ce este importantă clasificarea in functie tonicitate/osmolaritate?

Hiponatremie hipotonica merita si necesita evaluare ulterioară

Hiponatremie izotonic
Hiponatremie hipertonica
1) reprezinta un artefact de laborator
2) masurarea Na seric se face indirect, plecand de la faptul ca plasma
contine 93% apa
3) daca plasma are o concentratie crescuta de proteine si lipide,
acestea vor scadea componenta apoasa a plasmei
4) astfel obtinem o valoare fals scazuta a sodiului
1) acest fenomen este frecvent intalnit in starile hiperosmolare
(hierpglicemie, manitol, subtanță de contrast hipertonică)
2) hiperglicemia determina crestere osmolaritatii si tonicitatii spatiului
extracelular
3) astfel, apa va trece din celule in spatiul extracelular pentru
compensare
4) prin miscare apei va avea loc o scadere falsa a sodiului

*cu fiecare crestere de 100 mg/dL, sodiul seric scade cu 2,4 mEq/L

In hiponatremia hipotonica, se va masura osmolaritatea urinara

 daca osmolaritatea urinara este mica (sub 100 mOsm)=urina este diluata =activitatea
vasopresinei este minima=ingestia de apa, depaseste capacitatea rinichiului de a o excreta
→polidipsia primara
 daca osmolaritatea urinara este mare=urina este concentrata=a intrat in actiune vasopresina

HIPONATREMIA HIPOVOLEMICA

atat apa cat si sodiul sunt scazute, dar proportional, s-a pierdut mai mult sodiu decat apa
A. PIERDERI EXTRARENALE (Na urinar peste 20)
1. gastrointestinale (cea mai frecventă cauze este vărsătura cu ingestie concomitenta de apa)
2. cutanate
3. hemoragii
B. PIERDERI RENALE
1. Diuretice (in special tiazidice)
2. Diurea osmotica (glucoza, uree, manitol)
3. Insuficienta mineralo-corticoida
4. Nefrita care pierde sare
Manifestari clinice

In hiponatremia acuta, manifestarile clinice sunt dependente de valoarea sodiului.

In hiponatremia cronica, manifestarile clinice sunt absente sau minore, pentru ca sistemul nervos are
timp sa se adapteze la statusul hipoosmolar

DIGESTIVE 1. greata
2. varsaturi
3. repulsie de apa/sete
NEUROLOGICE 1. fasciculatii musculare
(Na˂120) 2. crampe musculare
3. cefalee
4. confuzie
5. agitatie
6. delir
7. edem cerebral
8. herniere trunchi cerebral
9. coma