Sunteți pe pagina 1din 1

Competența de comunicare în limba maternă

Competența de comunicare în limba maternă este o formă superioară de inteligență. 


Conform cercetătoarei Esther Perel,  gramatica limbii materne este înscrisă în codul genetic. 
Folosirea corectă a limbii materne denotă o gândire corectă. Jean Piaget , părintele psihologiei
copilului,  ne învață că  folosirea corectă a cuvintelor creionează o conștiință ce duce la o
personalitate echilibrată, demnă de respect și productivă intelectual.
Consider că a forma competența de comunicare în limba maternă este un termen-umbrelă
ce  subsumează o ipostază deosebită a profesorului de limba și literatura română.  Acesta poate
forma respectiva competență la un copil de vârstă gimnazială exersând două mari laturi:
semantica, pe de o parte, și limba și gramatica, pe de altă parte. Experiența celor cu mulți ani la
catedră este mărturie pentru una dintre situațiile fericite ale formării aceste competențe ce rezidă
în replici de genul ”Doamna,   eu nu voi folosi acest cuvânt, voi folosi altul pentru că îl simt mai
potrivit”.
Fără a  realiza o taxonomie oficială a competențelor, consider că a forma capacitatea de
comunicare în limba maternă este elementul definitoriu și superior al celorlalte  competențe.