Consecintele politice și teritoriale ale Crizei Orientale asupra spatiului românesc

( sec XVIII-prima jumatate a sec al XIX lea)

Pacea de la Passarowitz, 1718  Imperiul Habsburgic anexeaza Oltenia și Banatul

Kuciuk- Kainargi, 1775  Imperiul Habsburgic anexeaza Bucovina

Tratatul de Pace de la București, 1812  Imperiul Rus anexeaza Basarabia

Revenirea la domniile pamantene, 1822  Imperiul Rus, mai activ în probleme interne de la Iasi și
București

Convenția de la Akerman, 1826  Rusia ingradeste dreptul sultanului de a influenta treburile interne ale
țărilor române. Se prevede libertatea comertului și confirmarea domnilor români atat de catre sultan
cat și de tarul Rusiei.

Tratatul de la Adrianopol, 1829  Principatele, sub protectoratul Rusiei, ocupatie militara până în 1833

1848  transformari majore în percepția internaționala asupra Principatelor

Realizarea obiectivelor naționale românești în contextul Crizei Orientale

Razboiul Crimeei, Rusia și Imperiul Otoman, 1853-56  Congresul de pace de la Paris, 1856

Hotarari: 1) Desfintarea protectoratului Rus  garantia Marilor Puteri; 2) desființarea monopolului

otoman pentru comerțul românesc și de pe Dunăre; 3) Rusia retrocedeaza Moldovei Cahul, Ismail și
Bolgrad; 4) Adunari ad-hoc  organizarea viitoare a Principatelor

Adunarile Ad-hoc, alese în 1857  Rezolutii: 1) Respectarea autonomiilor țărilor române în virtutea
vechilor capitulatii; 2) Neutralitatea și inviolabilitatea statului românesc; 3) Principe strain ereditar; 4)
Adunare Reprezentativă unică (Parlament); 5) Unirea Principatelor sub numele de România.

Convenția de la Paris, 1858  Hotarari: 1) Garanția colectivă a Marilor Puteri europene; 2) Instituții
comune (Comisia Centrală de la Focșani, Înalta Curte de Justiție și Casație); 3) Egalitatea tuturor
cetățenilor în fața legii (stat de drept); 4) O nouă lege electorală; 5) Responsabilitatea ministerială.