Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Boala Artrozica Si Coxartroza
Boala Artrozica Si Coxartroza
Definiţie :
Toate articulaţiile pot fi atinse de artroză dar cele mai frecvente sunt:
- articulaţia genunchiului 40%
- articulaţiile interfalaginene 40%
- articulaţia trapezo-metacarpiană 30% (rizartroza)
- articulaţia şoldului 10%
- articulaţiile corpurilor vertebrale (cervical)
Celelalte articulaţii cum sunt : umărul, cotul sau glezna sunt mai rar afectate dar exista
cazuri.
Artroza este o boală cronică care evoluează treptat. Cel mai adesea, când apar durerile,
cartilajul suferă deja un proces degenerativ (de aceea spunem că durerea este de origine
mecanică).
Etiopatogenie:
Artrozele sunt boli ale vârstelor mijlocii şi înaintate, frecvenţa lor este mai mare peste 50
de ani afectând în mod egal ambele sexe.
Apariţia procesului artrozic nu are o cauză cunoscută, însă se fac studii pentru a se
descoperi de ce cartilajul articular se deteriorează. Există numeroase teorii care explică
parţial acest proces iar factorii predispozanţi sunt cunoscuţi.
Atunci când procesul de distrugere a condrocitelor este mai rapid decât regenerescenţa
cartilaginoasă, se diminuează grosimea cartilajului, uzându-se articulaţia. În plus
suprafaţa articulară devine rugoasă şi apar fisuri.
Când cartilajul articular se reduce treptat în grosime se reduce spaţiul articular iar în
articulaţie şocurile sunt parţial amortizate. Suprafaţa articulară devine mai puţin netedă.
Asupra osului de sub cartilaj (osul sub-condral) apare o forţă de presiune ridicată. Osul
pentru a rezista şi a amortiza această presiune suplimentară, devine mai gros şi mai dens.
Astfel apar proliferările osoase (osteofite) şi osteo-condensarea locală.
- lezarea cartilajului articular care se fisurează, apar ulceraţii (găuri în cartilaj) putând
ajunge până la os, lăsându-l descoperit.
- leziunea osului însuşi care se decalcifiază în zonele “decoaptare” articulară
(osteoporoză) şi se condensează în zonele de pensare articulara ( la nivelul zonelor de
presiune instalându-se osteoscleroza sub-condrala).
- formarea la marginea articulaţiei a micilor excrescenţe osoase denumite osteofite (sau
ciocuri de papagal, după forma lor radiologică).
Evoluţie şi prognostic
Tratamentul
- malformaţiilor arhitectural
2. Coxartroza secundară (55% din cazuri) apare în urma malformaţiilor congenitale
(displazie= articulaţie profundă, cap femural mic şi deformat; termen ce desemnează o
tulburare de dezvoltare; sau subluxaţia şoldului) sau dobândite (coxa plana, coxa magna,
protuzie acetabulară);
- post-traumatic ( suprapunerea pe acetabulum sau osteo-necroza post- traumatică a
capului femural, fracturile de col femural sau de cotil;
- în urma anumitor coxite şi afecţiuni diverse (hemofilii, artropatii de origine
metabolică sau nervoasă);
- în urma unei osteonecroze aseptice;
SIMPTOMELE COXARTROZEI
DURERILE
• Ele sunt de origine mecanică, în sprijin, mai ales la "demaraj" apoi limitând
mersul încetul cu încetul si ajungând cu timpul să persiste noaptea.
• Sediul : crural anterior cel mai adesea, la nivelul plicii inghinale si iradiind pe fata
antero- internă a coapsei, uneori pană la genunchi. Alteori durerile sunt
posterioare sau în regiunea trohanteriană.
• Cotaţia durerii pentru a urmări evoluţia cu tratamentul este următoarea :
D0 fără durere
D1 durere din când în când
D2 durere frecventă
D3 durere la mers
D4 durere în repaus
D5 durere în timpul nopţii.
• Durerea determina scăderea perimetrului de mers .
REDOAREA
Atitudinile vicioase :
Flexum : care se compensează printr-o hiperlordoză lombară.
Abducţie : care antrenează o oblicizare a bazinului cu ridicarea de cealaltă parte si
alungirea relativă de partea afectată.
Adducţia : care antrenează o oblicitate a bazinului cu o scurtare relativă de partea
afectată. Genunchiul subiacent în valgus si decompensat încetul cu încetul în genu
valgum, cu artroza femoro-tibiala externa si laxitate de ligamente interne ale
genunchiului.
SEMNELE RADIOLOGICE
DIAGNOSTIC DIFERENTIAL
Coxita
a). In ortostatism: 1. Pensare globala a interliniului; 2. Demineralizare sub-
condrală; b). Faza de stare: 1. Pensare globala a interliniului; 2. Demineralizare
sub- condrală; 3. Crestătură osoasă deschisă la periferia cartilajului articular şi
gaură sub- condrală.
Periartrita şoldului drept
1. Calcifierea tendoanelor abductorilor. 2. Osteoscleroză subperiostală a marelui
trohanter. 3. Osteoscleroză în zona de inserţie a muşchiului drept anterior. 4. La
stânga nucleu acetabular detaşat.
BILANTUL KINETOTERAPEUTIC ÎN
COXARTROZA
Bilanţul constă în culegerea de informaţii privitoare la durere, la redoarea
articulară, la deficitul muscular şi apoi deficienţele funcţionale.
Durerea
Gravitatea afectării artrozice provoacă diferite tipuri de durere. Ele sunt la început
de tip mecanic, apoi din ce in ce mai frecvente pana la apariţia unei dureri nocturne de
tip inflamator. Trebuie astfel diferenţiată prezenţa şi intensitatea durerilor în sprijin (cu
încărcare) şi fără sprijin (fără încărcare). Ele sunt adesea localizate la nivelul plicii
inghinale, şi în mod atipic la genunchi (dureri proiectate).
- rotaţiile sunt testate in decubit dorsal. Aceste măsuri pot fi practicate în poziţia:
genunchi flectat la capătul mesei (fig. 3) sau în poziţia: flexie şold şi genunchi.
Deficienţe funcţionale
Stabilitatea
• Durerile de sprijin pot induce eschivări ale pasului purtător. (şchiopătat)
• Utilizarea unei cârje controlaterale şoldului afectat permite diminuarea leziunilor
intra articulare şi în consecinţă de diminuare a durerilor.
• Flexum-ul provoacă o şchiopătare caracteristică „în salutare” atunci când
insuficienţa stabilizatorilor laterali provoacă o basculare a bazinului în plan
frontal. Această basculare, testata în sprijin unipodal se regăseşte la mers şi poate
fi combinată la o înclinare a trunchiului. (Balanţa lui Powels)
1. Coxartroza debutantă
În puseu dureros :
- comprese reci, repaos
- masaj cu gheaţă
Reeducarea musculară :
- rearmonizarea musculară a membrului inferior şi a centurii pelviene şi stabilitatea
acesteia reprezintă un obiectiv esenţial
- pelvi-trohanterieni, fesieri (fesier mijlociu+), cvadriceps
- lucru analitic şi global (static şi dinamic), manual şi mecano-terapie.
2.Coxartroza debutantă-evoluată
(chiar dacă tracţiunile nu modifică spaţiul intra-articular, în sensul măririi acestuia, apar
modificări de presiune intra-articulară şi un efect de pompaj ce favorizează nutriţia
cartilajului).
4. Coxartroza finală
Tratament antalgic :
- electroterapie (ultra sunete, electro-stimulare de joasă frecvenţă)
- termoterapie
- masaj decontracturant, stimulativ circulator pe regiunea lombara şold şi membru
inferior
- Relaxare
În puseul acut :
- repaos la pat mai multe ore pe zi
- mersul cu cârje
- tracţiuni cu greutăţi de 1-2 kg de gleznă
Osteotomia inter-trohanteriană
Protezele totale sunt rezervate de obicei pacienţilor de peste 60 de ani. Ele există în
multiple modele. Principiul este: un cap femural dependent de o tijă fixată în diafiza
femurală (cu sau fără ciment) şi un cotil reprezentat de suprafaţă de polietilenă.
Intervenţia este rapidă şi permite o punere în încărcare chiar din ziua următoare.
Recuperarea este rapidă şi rezultatele permit reluarea unei activităţi practice normale
după 60 de ani. Indolenţa este obţinută în 90 - 95 % din cazuri. Mobilitatea este
recuperată corect cel mai adesea, atitudinile vicioase dispar.