1. Reguli generale de urbanism comercial.

Din experienta a numeroase tari cu preocupari in domeniul urbbanismului comercial

s-au concretizat astfel, citeva principii cunoscute sub denumirea de reguli generale de
urbanism comercial:
1) Reteaua comerciala a unui mare ansamblu de locuinte sau a unui nou cartier ar
trebui astfel imlantata incit magazinele sa se afle in apropierea consumatorului, in
functie de dimensiunea ansamblului si densitatea locuitorilor exista posibilitatea
regruparii magazinelor intr-un punct unic, fie sprijinirea acestui centru principal
pe o serie de unitati comerciale de vecinatate, fie sa satisfaca numai nevoile
cotidiene ale populatiei locale
2) Echipamentul comercial al centrului orasului va trebui astfel considerat pentru a
sustine coexistenta marilor si micilor suprafete de vinzare, a comertului intregrat
si comertului independent, in asa masura incit sa nu existe conditii de monopol
din partea nici unei firme
3) Echipamentul comercial al centrului orasului ar trebui sa cuprinda un numar
important de magazine, pentru a putea sa constituie un ansamblu atractiv, sa ofere
clientelei o diversitate de bunuri si servicii si sa asigure comerciantilor o
rentabilitate buna.
4) Ansamblul arhitectural al reteli comerciale trebuie sa constituie un tot armonios,
dar nu si uniform
5) Centrele comerciale vor trebui sa fie dotate cu o suprafata corespunzatoare
parcarilor
6) Centrele comerciale vor trebui sa functioneze in conformitate cu obiceiurile de
viata si comportamentele de cumparare ale populatiei tinta.

2. Localizarea retelei comerciale in sistemul unui spatiu urban

1) extinderea oraselor, concetrarea progresiva a activitatii comerciale, utilizarea
crescinda a automobilului si evolutia comportamentelor de cumparare
transformata in conditiile de localizare a aparatului comercial
2) centrul oraselor este din ce in ce mai obstructionat. Dificultatile de acces se
multiplica si terenul disponibil devine prea rar si prea scump pentru esenta
activitatii comerciale sa poate sa se mentina si sa se dezvolte in zona centrala
3) in aceste conditii, crearea comertului de gross si cu amanuntul in tarile din UE, de
exemplu, au beneficiat in periferia urbana, de posibilitati mai mari de dezvoltare.

Comertul de gross- tendinte de localizare:

- Dezvoltarea comertului de gross implica o extindere a suprafetelor in acelasi timp
cu o modernizare a instalatiilor tehnice
- In aproape toate tarile vest-europene se estimeaza o miscare de transfer a
intreprinderii de gros spre periferie si crearea de noi depozite in zonele accesibilie
cu usurinta dinspre zonele centrale ale oraselor si bine situate in raport cu
principalele retele de circulatie regionale
- Aceste transferuir au fost realizate ca tendinta generala, regasita in aproape toate
tarile, sub forma fie de implantari izolate, fie de “centru de gross”, fie de instalari
in zone industriale sau zone de activitate, etc.
Implantari izolate prezinta pentru urbanizare un dublu inconveninet:
- agraveaza conditiile de circulatie pe axe deseori saturate
- genereaza rapid cresterea preturilor terenurilor, obligind implantari ulterioare sa
se indeparteze din ce in ce mai mult de orase astfel raspindite pe distante intinse,
ele obstructioneaza dezvoltarea rationala de aglomeratii urbane.

Centrele comerciale de gross:

regrupeaza mai multe intreprinderi, permite sa se atenueze inconvenientele inerente
transferurilor periferice, in masura in care:
- localizarea conditiilor de acces si infrastructurile de retele diverse (electricitate,
telefon, telex, etc) sunt in prealabil studiate in functie de nevoile immediate si de
viitor ale grossistilor.
- Regruparile unui numar suficient de intpreprinderi constituie un pol de atractie
pentru clientela
- In sfirsit grossistilor odata adunati in aceeasi zona le este mai dificil de a-si uni
eforturile de a se dota in comun cu mijloacele care ar fi de neconceput in stadul
individual , de a sfida mutarea lor conversia, chiar eventuale fuziuni, ceea ce ii
vor face apti sa raspunda exigentelor de moment.

Sunt posibile mai multe modalitati de instalare intr-un centru comercial de gross:
- fiecare grosist poate sa procedeze la constructia propriilor sale localuri la
amenajarea parcarilor si spatiilor verzi, pe locuri de teren individual
- se poate concepe afectarea sau vinzarea de celule particulare in incinta unei
constructii colective, special proiectata pentru a permite utilizarea comuna a
spatiilor de circulatie, a parcarilor si a ariilor de descarcare
- un singur promotor imobilar poate sa construiasca cladiri omogene si
standardizare a caror conceptie permite sa se scada pretul de cost al acestora. Este
formula care s-a dezvoltat cu prioritate pe plan mondial.

Comertul cu amanuntul – tendite de localizare

- pe masura ce extinderea urbana a largit zonele de locuit, posibilitatile de piata s-
au multiplicat la periferia oraselor, unde promotorii comerciali au putut sa
gaseasca terenuri la cel mai bun pret si sa construiasca pe mari suprafete usor
accesibile populatiei motorizate.

Trama are mai multe nivele ierarhice:

1) Un centru de proximitate limitat la a deservi nevoile cele mai frecvente la
cumparaturile efectuate aproape zilnic, de catre clientela restrinsa, in vecinatatea
imediata a domiciliului sau. Aici se ofera in esenta marfuri alimentare de larg
consum si anumite servicii de prima necesitate.
2) Un comert de cartier sau specific micilor orase, regrupind un numar mai mare de
magazine susceptibile sa raspunda alaturi de nevoile treptat precedente, cererii
clientelei inconjuratoare in materie de produse si servicii curente: alimentatie,
articole de uz personal, echipamente pentru dotarea locuintelor.
 3) Un comert de grupe de artiere sau specific centrului de oras mediu, oferind in plus
fata de nivelul de dotare anterior si posibilitatea de cumparare a bunurilor
destinate sa satisfaca cererea ocazionala a populatiei de servit.
4) La nivelul marilor aglomeratii urbane, ansambluri comerciale echipate pentru o
zona de atractie foarte intinsa, peste limitele perimetrului urban, acoperind o
intreaga regiune geografica. Aceste dotari comerciale a caror forta de atractie este
considerabil consolidata prin prezenta unui mare numar de activitati de servicii,
ofera posibilitati largi de alegere dintr-o gama aproape completa de marfuri,
inclusiv bunuri care raspund unor nevoi rare sau exceptionale.

Noi implantari comerciale:

- extinderea marilor unitati comerciale traditionale (magazine universale, magazine
populare, permitind fie consolidarea dotarilor existente, fie marimea ariei de
influenta a unui pol secundar.
- Aparitia hipermagazinelor, care au fost implantate la inceput in zone suburbane
subordonate si in perimetre geografice in curs de urbanizare in masura in care
exigentele lor de acces si de terenuri au fost mari, ele s-au implantat deseori in
extravilan, pe marginea principalelor cai rutiere si in proximitatea drumurilor
foarte frecvente. La inceput complet izolate in raport cu alte forme de comert,
hipermagazinele au evoluat pas cu pas, spre construirea ansamblurilor comerciale,
reunind o serie de magazine sau de servicii complementare, precum si unele tipuri
noi de magazine sau de servicii complementare precum si unele tipuri noi de
magazine (de bricolaj, gradinarit, sport, losir)
- Dezvoltarea marilor suprafete specializate pe universuri de consum (imobila si
decoratiuni interioare) de regula in zonele periferice. Aceste mari suprafete pot sa
se instaleze izolat sau in proximitate.

Trama comerciala mostenita din trecut. Hartile de localizare a cometului de tip traditional
in cadrul unei aglomerari urbane permit sa se distinga:
- polii de comert central care joaca un rol preponderent datorita numarului si
diversitatii de comercianti reuniti intru-un spatiu restrins.
- Polii secundari care s-au dezvoltat progresiv pe masura extinderii urbane, in
principalele puncte de intersectie a curentilor de schimb de marfuri
- Un comert difuz (izolat) la colt de strada sau la parterul unui imobil

3. Tipuri de structuri comerciale specifice diferitor sisteme urbane

Prin definitie, urbanismul comercial urmareste identificarea profilului si a dimensiunii
fiecarui punct de vizare ce trebuie sa fie implantat intr-un oras/zona/ansamblu
rezidential avind la baza de fundamentare studiul potentialului de cumparare al
populatiei din aria de atractie comerciala respectiva. Acest studiu de potential este
necesar, dar nu este suficient pentru ca atractia si frecventa constituie doua fenomene
bine individualizate, uneori chiar opuse.
In orice aglomeratie urbana exista 4 tipuri de dotari comerciale:
1) dotari atractive si frecvente ca numar de indivizi, exemplu: marile magazine
2) dotari foarte tractive insa relativ putin frecventate: magazinele de lux
3) dotari moderat atractive insa foarte frecventate: magazine alimentare
 4) dotari non atractive si non frecventate

Puterea de atractie a unui ansamblu de puncte de vinzare depinde de:

a) parametrii economici si rationali: adaptare a ofertei la cerere, proximitate, alegere,
calitate, pret.
b) Elemente simbolice si afective: prezenta de mari marci, comportament al
vinzatorilor, publicitate, estetica magazinelor.

Centrele comerciale. Un centru comercial este un asamblu de magazine si unitati de

prestari de servicii astfel profilate, dimensionate si localizate incit sa corespunda nevoilor
si resurselor financiare ale populatiei interesate; aceasta entitate bazate pe concurenta
tuturor actorilor pe care il reprezinta are ca finalitate si asigura rentabilitatile tutoror
suprafetelor de vinzare, promovind in acest scop tehnici comerciale evoluate.

Centrele comerciale se clasifica:

a) centre comerciale aparuta ca urmare a programelor de reconstructie si remodelare
a centrelor istorice ale oraselor
b) centre comerciale amplasate in zone de intersectare a curentilor de circulatie (gari,
aeroporturi, etc.)
c) centre comerciale cu caracter pronuntat sezonier, amplasat in zone de agrement
sau de mare trafic turistic.
d) Centre comericale care includ galerii si pasaje (intre 3-8 mii mp)
e) Centre comerciale regionale presupun o piata potentiala de minimum 250 mii
locuitori pe o raza de aproximativ 20 minute deplasare.

Strazile pietonale – experienta in acest domeniu evidentiaza 8 puncte cheie pentru reusita
unei strazi sau unei zone pietonale:
- “fara improvizatie” – este vorba de un mijloc de a contribui la renovarea centrului
oraselor; aceasta notiune are ca punct de referinta ansablul locuitorilor si
activitatilor orasului
- “un centru favorabil” – trebuie sa existe fluxuri normale si insemnate de circulatie
pedestra
- “un plan la scara orasului” – strada pietonala trebuie sa constituie un element
polarizat al orasului si nici un factor de devitalizare a altor cartiere
- “o informare si o concentrare prealabile” – pentru a evita reactia naturala de
respingere
- “o experimentare fara concesie” – in conditii apropiate si posibile realitati
definitive. Experimentarea nu va trebui sa fie limitata, la o perioada determinanta
(sarbatori de iarna) si dupa un orar partial (simbata dupa duminica) ca
presupunere ca problemele de circulatie de stationare, de aprovizare a
magazinelor au fost rezolvate
- “amenajari radicale” – transformarea soselei, surpinderea trotuarelor, elementelor
de decorare si de odihna
- “o animatie specifica” de catre comercianti si prin dezvoltarea activitatii
comerciantilor non-sedentari (mici negustori specifici comertului stradal)
 - “o gestiune participativa” este indispensabil un larg consens intre municipialitate,
seviciile publice, asociatiile de comercianti public, entitatile limitrofe, consensul
va permite rezolvarea de gestionare a spatiilor si echipamentelor comune de
decorare si animatie, de pastrarea caracterului “public” al ansamblului de ehilibru
sociologic al ansamblului.

4. Comertul electronic vs comertul prin magazine

Reprezinta schimbul de informatii de afaceri fara documente de hirtie- utilizind e-
mail-ul, buletine electronice de informare, transferul electronic al Fondurilor (al
banilor) si alte tehnologii similare”. Cu alte cuvinte comertul electronic viezeaza
ansamblul schimburilor electronice legate de activitatile comerciale.

Comertul electronic implica:

- relatii inter-intreprinderi
- relatii dintre intreprindere si administratii publice
- relatii dintre intreprinderi si consumatori

Comertul electronic acopera:

-schimburile de informatii
- tranzactiile cu bunuri (echipamente, bunuri de consum curent)
- tranzactiile cu servire (de informatii financiar juridice, formare)

Specialitatea comertului electronic:

- modurile de comunicare de-a lungul fluxului de comert electronic sunt diverse:
telfon, televiziune (prin cablu, minitel, retele informatice, internet) Ele au ca
trasatura comuna prelucrarea informatiei, cuprinzind date, text, sunet si imagine.
Schimburile inter-intreprinderi s-au dezvoltat cu anii 1980. Precursorii lor au fost
sectorul financiar cu transferurile electronicede fonduri, transmiterea de ordine si
informatii financiare (Reuter) si comunicatiile sectoriale care au pus la punct sisteme
de schimburi de informatizate de informatii (Electronic Data Intercharge sau EDI)
intre furnizori si clienti (automobile, marea distrubutie, transporturi) EDI a
reprezentat si continua aceasta tendinta, , esenta comertului electronic.

Schimbarile dintre intreprinderi si consumatori nu mai sunt o noutate, dar ramin inca
modeste. Astazi multe companii folosesc un web site ca parte integranta a strategiilor
de cucerire a noii piete, chiar daca de multe ori noii clienti realizeaza achizitiile off-
line in special cind este vorba despre comenzile angro in cadrul segmentului business
to business

Principalul ATU al retelei Internet consta in reducerea costurilor, de abordare a

clientilor si a noilor piete, decit in generarea unor vinzari suplimentare.

Schimbarile majore in viata sociala pe care Bill Gates le numeste “punctele de

curbura” sau de inflexiune au in vedere ca:
- in viitor lumea va folosi computerele la locul de munca in orice zi
- procele administrative
Dezvoltarea internetului are o influenta revolutionara
- ofera posibilitatea, cu totul noua, de a gasi facil informatii si de a stabili contraste,
intre potentialii parteneri, avind interese comune.
- Permite accelerarea vitezei tranzactiilor a stilului de viata al consumatorului, si a
pretentiilor sale, prin accesul rapid la obtinerea informatiei, propagarea acesteia si
actionarea asupra ei in moduri noi si revolutionare.
- Sistemul nervos digital poate transforma afacerile si poate permite organizatiilor
sa reactioneze mai rapid si mai eficient prin dinamizarea celor 3 elemente de baza
ale oricarei afaceri economice:
a) relatiile intreprinderii cu consumatorii si cu partenerii
b) relatiile intreprinderii cu angajatii sai
c) procesele de afaceri
Cercetatorii au analizat potentialul Internetului luind in discutie 2 criterii de evaluare:
“vandaliztatea” managerului virtual si “valoarea adaugata” a produselor oferite de
acesta.

Pe baza acestor 2 criterii se obtine o matrice care determina tipul de site insitutional:
vinzator: relational sau deopotriva vinzator si relational care merita sa se dezvolte mai
bine in functie de natura produsului.

In timp ce produsele din categoria “consumabile pentru PC”, organizarea de excursii

sau alte servicii de consultanta se dovedesc produse cu puternica “vandalitate”, apte
sa beneficieze de o mare valoare adaugata din partea internetului, incaltamintea si
mobila se prezinta ca articole cu slaba “vandalitate” putin susceptibilie de a prelua din
valoarea adaugata a internetului.
Produsele din prima categorie vor necesita un site deopotriva comercial si relational,
iar cea de-a doua categorie va putea sa fie pusa in evidenta cu un simplu site
cuprinzind informatii generale si de prezentare a firmei.
Nu se pune in mod real problema existentei unui pericol de canibalizare a
magazinelor fizice (elastice) de catre comert.
Pentru ca alaturi de nevoia contactului personal in cazul produselor nevandabile pe
Internet, ramiine delicata problema logisticii. A livra marfuri unui magazin si a livra
aceleasi marfuri clientilor finali sunt doua meserii diferite.
Intr-o incercare de a minimiza surprizele neplacute ce pot sa apara in tranzactiile
Business to consumator (vinzari electronice la distanta) se subliniaza necesitatea
gasirii unor solutii raspuns la principalele dificultati antrentate de vinzarea la distanta,
cum sunt:
1) ambalarea, adresare, marcare, transport
2) depozite, managementul stocurilor
3) managementul marfurilor nevindute
4) managementul bunurilor deturnate (afectate)
5) organizarea bazei de date – clienti si actiuni de crestere a loialitatii acestora.