 ANEXELE FETALE

 PLACENTA

 Localizarea placentara

 Placenta praevia

 Anomalii de structura placentara

 Examinarea colului

 Lichidul amniotic

 Anomaliile lichidului amniotic

 MALFORMATII ASOCIATE CU HIDRAMNIOSUL

 ATITUDINE IN SITUATIA UNUI HIDRAMNIOS

 ETIOLOGIA OLIGOAMNIOSULUI

 MALFORMATII ASOCIATE OLIGOAMNIOSULUI

 CORDONUL OMBILICAL

 Numar de vase : 2 artere si o vena

 Sectiune longitudinala si transversala

 Insertia

 Pe abdomenul fetal

 Pe placenta – central

 Studiul ecografic al toracelui fetal depinde de:

 Poziţia fătului

 Vârsta sarcinii

 Cinetica regiunii urmărite

cutia toracică conţinător

➢ Urmărirea

ecografică organele toracice conţinut

 plămân

pleură

cord

 Limitele anatomice ale toracelui sunt reprezentate de:

 Clavicule

 Diafragm

 Coloana cervico-dorsală

 Grilajul costal

 Diafragmul

 Din punct de vedere anatomic are 2 componente:

▪ aponevrotica = centru tendinos;

▪ musculară, cu hiaturile diafragmului (esofagian, aortic, vena cavă);

 Ecografic:

▪ lisereu arciform bine vizibil ce acoperă ficatul şi stomacul;

▪ există o diferenţă de ecogenitate între ficat şi plămân;

1. diafragm; 2. cord; 3. stomac; 4. ficat; 5. plamân.

 Coloana cervico-dorsală

 Apare vizibilă ecografic de la SS9;

 Succesiune de ecogenităţi dispuse pe o linie dublă, paralelă;

 Grilajul costal

 Ecouri alternante ce desenează un “evantai” de conuri de umbră;

 Plămânii

 La SS22, se pune în evidenţă unitatea funcţională pulmonară de tip acinos;

 Sunt impregnaţi lichidian şi bine vascularizaţi ➔ o zonă omogenă uşor

mai densă decât ficatul;

 rapide, superficiale 30-70/min

 Mişcările respiratorii

sporadice, lente 10%

 Pleură

 Nu este vizibilă ecografic decât în caz de colecţie lichidiană, ce poate fi în cantitate minimă sau
majoră.

 Malformaţiile aparatului respirator

 sunt relativ rare;

 diagnosticul lor face parte din bilanţul antenatal;

 descoperirea unei anomalii implică căutarea alteia;

 sunt vizibile cel mai bine, după 20 SA, iar fătul trebuie să stea cu coloana în jos;

 Depistarea se face pe baza unor semne de alarmă:

➢ colecţie pleurală,

➢ ecostructuri lichidiene în masa pulmonară,

➢ depistarea unei hipoplazii pulmonare,

 Atitudine de luat (chirurgicală – în faza experimentală, avort) este dificilă;


Clasificare

 A - Malformaţii precoce: apar în perioada de embriogeneză.

 Conţin un ansamblu polimalformatic (cord, vase, ap. digestiv, oase) ce dau compresiune
mediastinală necesitând o decizie imediată.

 A1 - comunicări aero-digestive (fistule, chiste).

 A2 - tumori cartilaginoase laringo-traheo-bronşice.

 A3 - anomalii vasculare (aorta, a-v. pulmonare).

 A4 - anomalii bronşice.

 B - Malformaţii tardive: apar în perioada de embrio- organogeneză.

  B1 – Chistul bronhogenic

 se nasc dintr-un mugure embrionar, anormal al porţiunii cefalice a tubului digestiv;

 este o structură chistică tapetată de epiteliu bronşic conţinând cartilaj, musculatură, glande
mucoase;

 Nu comunică de obicei cu căile aeriene, putând rămâne ataşate lor, în mediastin

sau masa pulmonară;

 Diagnosticul ecografic: se pune rar, după SS17, apărând ca o masă lichidiană,

uniloculară, situată de-a lungul axului traheo-bronşic; spre termen aspectul
devine reflectogen.

 Malformaţii asociate

 Alte anomalii cu origine embrionară comună (duplicaţia esofagului, diverticuli, fistule traheo-
esofagiene) anomalii cardiace, anomalii vertebrale, trisomia 21;

 Diagnosticul diferenţial

 se face cu alte anomalii intratoracice cu structura:

➢ solidă chiste adenomatoide tip III sechestre

rabdomionul

teratom mediastinal

➢ lichidă chiste adenomatoide tip I, II

hernia diafragmatică congenitală

colecţie pleurală sau pericardică

 Diagnosticul definitiv

 Îl dă examenul chirurgical şi EHP

Prognostic : - majoritatea sunt asimptomatice, fiind descoperite întâmplător la un Rx pulmonar al

copilului;

- pot determina postnatal prin compresiune, disfuncţii respiratorii sau se pot

infecta;

Tratament : - chirurgical (lobectomie sau pneumectomie);

  B2 Sechestrul pulmonar

 Anomalie congenitală rară, în care o parte a parenchimului pulmonar dependent de

vascularizaţia arterială, este separat de plămânul normal şi nu comunică cu acesta.

 Se cunosc două tipuri:

intralobular sechestrul şi plămânul sunt

75% acoperite de pleură comună;

extralobular sechestrul este acoperit de un strat 25% propriu din pleură

viscerală;

 Localizarea cea mai frecventă este între lobul inferior şi diafragm, paracardiac, mediastinal, de
obicei în dreapta.

 Vascularizaţia arterială proprie pleacă din aorta toracică sau abdominală, drenajul venos se face
în venele pulmonare.

 Este mai frecventă la sexul feminin.

 Se asociază cu aceleaşi anomalii ca şi chistul bronhogenic.

 Diagnostic ecografic

 Posibil după 21 SG, când apare ca o imagine de chiste pline, reflectogene, asociate sau nu cu
hidrops sau hidramnios.

Diagnostic
diferenţial

Alte tumori solide

intratoracice sau intraabdominale.

 Prognostic:

 Înainte de vârsta de viabilitate şi în caz de asociere cu hidrops se practică avort.

 Pentru cazurile diagnosticate tardiv, supravieţuirea este de 25%.

 Pentru cazurile diagnosticate postnatal, prognosticul este cu atât mai sever, cu cât apar şi
malformaţii asociate.

 Complicaţii posibile: infecţii pulmonare,

hemoragii, hemoptizii,
 insuficienţa cardiacă cu şunt stâng – drept,

Tratament: exereză totală sau parţială.

 B3 - Malformaţiile adenoide chistice

 sau adenomul chistic,

 sau adenomatoza pulmonară,

 sau maladia adenomatoidă chistică pulmonară;

 se caracterizează prin proliferarea anormală a structurilor respiratorii terminale, cu formarea de

dilataţii chistice, consecutiv unei atrezii bronşiolare de origine vasculară;

 este de obicei unilaterală şi localizată în lobul inferior,

 diagnosticate de obicei întâmplător, la o ecografie de trim. II;

 Clasificarea Stocker, în funcţie de aspectul ecografic:

➢ Tip 1: mai multe chiste >2 cm, <10 cm, unul dominant;

➢ Tip 2: mai multe chiste mici, <2 cm;

➢ Tip 3: multiple microchiste aglomerate, ce formează o masă voluminoasă, solidă.

 Clasificarea clinică:

forme macrochistice (tip 1-2) 90%

forme microchistice 10%

 Anomalii asociate: - tip 2, urinare, digestive cardiace, cerebrale,

renale;

- tip 3, hidramnios;

- ascita apare în 75% a cazurilor;

- hidropsul secundar unei compresiuni pe vena

cavă inferioară este complicaţia majoră.

 Modificările mediastinale apar în toate cele 3 tipuri şi duc la hipoplazie pulmonară.

 Diagnostic diferenţial: hernie diafragmatică, chistul bronhogenic, sechestrul pulmonar, teratom

intratoracic, chist neuro-enteric.
  Prognostic: depinde de tipul histologic şi anomaliile asociate, mortalitatea fiind de 50% prin
prematuritate şi disfuncţii respiratorii, anasarcă fiind o complicaţie majoră, iar hidroamniosul
apare în 10-30%.

 Tratament: - lobectomie sau pneumectomie post-natală;

- prognostic bun la o depistare precoce antenatală;

- se acceptă şi posibilitatea regresiei spontane;

- în caz de hidramnios, amniocenteza;

- avort, la malformaţii asociate

- la feţii operaţi prognosticul este bun.

 B4 – Hernia diafragmatică congenitală

 Etiologie: - defect de acolare sau formare a membranei pleuroperitoneale, rezultând o

ascensionare a viscerelor în torace

 Clasificarea:

- în funcţie de localizarea anatomică a defectului,

- cea mai frecvent post-stânga, hernie Bochdaleck.

 Anomalii asociate:

- frecvent izolată

- asociată cu un sindrom plurimarformativ:

➢ malrotaţia intestinală

➢ hipoplazia pulmonară

➢ defecte de tub neural

➢ anomalii ale scheletului, cardiace, genito-urinare

➢ trisomia 18, 21

➢ omfalocel

➢ hidramnios (50-75%)

 Diagnostic ecografic: se pune prin identificare în torace a imaginilor lichidiene a organelor

abdominale cu peristaltism, asociat de modificări mediastinale şi hidramniosul.
  Hernia dreapta se diagnostichează mai dificil, prin vizualizarea ficatului în torace, diferenţiat de
plămân prin reflectivitate, asociat cu devierea cordului.

 Hernia parasternală (Morgani) se diagnostichează prin apariţia unei mase tumorale precardiace,
ce conţine ficatul, colonul şi se asociază de colecţia pleurală sau pericardiacă.

 Prognostic: - la noul născut, sever, moartea survine prin hipoplazie

pulmonară.

 Tratament: - reanimare respiratorie,

- verificarea şi reducerea organelor

din torace în abdomen,

- sutura zonei de hernie.

 B5 – Eventraţia diafragmatică

 Se caracterizează prin faptul că cupola diafragmatică este întreagă, dar apare o deformare
dinspre abdomen spre torace.

 În concluzie:

 În cazul diagnosticului antenatal a tuturor herniilor diafragmatice, trebuie efectuat cariotipul

fetal.

 Atitudinea depinde de vârsta gestaţională şi gravitatea leziunilor asociate, dintre care cea mai
importantă este hipoplazia pulmonară.

 Răsunetul hipoplaziei poate fi apreciat ecografic:

➢ direct - prin aprecierea

suprafeţei pulmonare

➢ indirect - cantitatea L.A., mişcările

respiratorii, 3D, Doppler canal arterial
.

 B6 - Hidrotoracele
  Evidenţierea ecografică a unei colecţii pleurale este uşoară când conţinutul mediastinal şi
plămânii sunt deplasaţi de o masă transonică lichidiană, dar este necesar aprecierea uni sau
bilateralităţii, cantităţii de lichid, asocierea cu alte colecţii (ascita, pericard).

 Anomalii asociate:

➢ sechestru pulmonar

➢ chist bronhogenic

➢ fistulă traheo-bronhică

➢ boala adenomatoidă chistică

➢ trisomia 21

 Ecografia: trebuie să aprecieze prezenţa unei afecţiuni cardiace, malformaţii vasculare, patologii
placentare sau infecţioase toate fiind cauze de anasarcă fetală.

 Pentru diagnostic este necesar cariotipul fetal.

 Chilotoracele idiopatic

 Este sugerat de colecţia pleurală dreapta, edem subcutan superior, hidramnios.

 Evoluţie:

➢ mortalitate 50%

➢ riscul hipoplaziei pulmonare

➢ hidrops generalizat

➢ rezorbţie spontană 20%

 Tratament:

➢ drenajul colecţiei “in utero”

➢ riscul depleţiei limfocitare în cazul chilotoracelui drenat

 Malformaţia mediastinului

 Mediastinul posterior:

➢ Tu. Nervoase: - sunt în contact intim cu coloana,

- apar eco ca formaţiuni omogene cu

calcifieri,
 - diagnostic de obicei postnatal.

 Mediastinul anterior:

➢ Teratomul mediastinal:

- este un disembrion

- eco: mase chistice cu calcifieri

- nu dă detresa respiratorie.