Hepatopatii difuze

Călin Cipăian
Clinica Medicală II Sibiu
  Examinarea se face a jeun, pentru a permite
distensia vezicii biliare și a reduce conținutul gazos al
tubului digestiv (pacientul poate consuma cantități
mici de apă plată)

Tehnica de  Se folosesc transductori cu frecvența de 2,8-5 MHz

 Este esențială examinarea sistematică a întregului
examinare organ, în cel puțin două planuri anatomice, așa
încât să fim siguri că au fost examinate toate
structurile intrahepatice (examinatorul trebuie să
folosească informația bidimensională pentru
vizualizarea unui organ tridimensional!)
Tehnica de examinare

 În scop orientativ porțiunea

centrală a ficatului poate fi
diferențiată în trei nivele:
 Nivelul confluenței venelor
hepatice (fig.1)
 Nivelul pars umbilicalis al ramurii
stângi a venei porte (fig. 2)
 Nivelul vezicii biliare (fig. 3)

Fig.1
Tehnica de examinare

Fig.2 Fig.3
  Pacientul este examinat în decubit dorsal realizându-
se secțiuni recurente subcostale și intercostale, și în
poziție oblică cu brațul drept deasupra capului și
membrul inferior drept extins, în ambele faze ale
respirației pentru evitarea artefactelor cauzate de
conținutul toracic).
Tehnica de  Criterii de examinare
examinare  D – dimensiune
 F – formă
 C – contur
 E – ecostructură
 M – măsurători
Tehnica de examinare

 Dimensiuni
 Există multiple metode de măsura
ficatul, inclusiv reconstrucții
tridimensionale, dar nu există o
metodă fiabilă și reproductibilă
(ca urmare nu face parte din
practica clinică actuală)
 Dimensiunile normale ale ficatului
sunt variabile (în funcție de masa
corporală)
 Cea mai folosită metodă de
măsurare este de la marginea
inferioară până la dom VN <16
cm
Tehnica de examinare

Lobul hepatic drept Lobul caudat <3,5 cm

 Tehnica de examinare

Pe linia medioclaviculară de la diafragm Mediohepatic de la diafragm la

la marginea inferioară max. 13 cm marginea inferioară <16 cm
Tehnica de examinare

 Formă și contur
 Forma ficatului este piramidală.
Suprafața ficatului normal este
regulată. Marginea inferioară
descrie un unghi ascuțit
Tehnica de
examinare
 Ecostructura
 Ficatul normal are o
structură omogenă, cu
ecogenitate medie (ușor
mai ecogenă decât
corticala renală)
 Suprafața ficatului și
marginile marginile vaselor
sunt regulate și bine vizibile.
Tehnica de
examinare
 Măsurători
 Vor fi vizualizate și
măsurate elementele hilului
hepatic
 VP max 12 mm
 CBP max 7 mm
Tehnica de examinare

Secțiune parasagitală stg Secțiune sagitală mediană

Tehnica de examinare

Secțiune tranversală în epigastru

Tehnica de examinare

Secțiune parasagitală LD hepatic și RD

Tehnica de examinare

Secțiune intercostală Vena hepatică dr și mijlocie

Tehnica de examinare

Secțiune subcostală Vena hepatică dreaptă

 Tehnica de examinare
Examinarea lobului drept

Nivel 1 confluența venelor hepatice Nivel 2 vena portă -pars umbilicalis

Tehnica de examinare
Examinarea lobului
drept

 Nivel 3 – vezica biliară

Tehnica de examinare
Segmente hepatice
  Ecografia hepatică trebuie făcută numai în context
clinic, după anamneză și un scurt examen obiectiv
(de ansamblu cu inspecție tegumentelor și palparea
ficatului). Prin palpare se pot aprecia dimensiunile
ficatului (mai fidel decât prin mijloace imagistice)și
Hepatopatii consistența lui – elemente utile pentru diagnosticul
de hepatopatie cronică.
difuze  Ecografie hepatică are valoare maximă pentru
pentru diagnosticul hepatitei acute, al hepatitelor
cronice, al steatozei hepatice (difuze sau parcelare),
pentru diagnosticul cirozei hepatice și al ficatului
cardiac.
  Hepatita acută este o suferință acută a ficatului,
caracterizată prin creșterea marcată a transaminazelor,
în special a ALT (de obicei de peste 10 ori valoarea
superioară a normalului.
 În etiologia hepatitelor acute, în România, cel mai
frecvent sunt implicate:
 virusurile hepatitice A, B, C, E
 virusuri fără tropism hepatic deosebit (herpetic, Epstein-Barr
Hepatopatii sau citomegalic)

difuze  abuzul de alcool

Hepatitele  leziuni hepatice induse de medicamente (Paracetamol,

Halotan etc.)
acute  hepatita acută autoimună
 Diagnosticul se pune în context epidemiologic, clinic și
paraclinic
  Aspectul ecografic în hepatita acută este
necaracteristic.
 De multe ori ecografia hepatică este normală.
 Alteori pot apare unele semne ecografice ce pot
sugera diagnosticul
Hepatopatii
 Dedublarea peretelui vezicular apare în până la 80% din
difuze cazurile de hepatita acută, în special virale. Este
consecința hipoalbuminemiei care determină apariția
Hepatitele edemului peretelui (context clinic sugestiv: pacient tânăr
cu sindrom dispeptic ± context epidemiologic sugestiv)
acute
Hepatopatii difuze
Hepatitele acute

îngroșare difuză a peretelui VB

  Alte semne ecografice mai puțin specifice:
 Hepatita acută virală: hipoecogenitatea hepatică difuză
(dificil de obiectivat ecografic în absența unei structuri de
reper) datorată edemului hepatic + eventual o discretă
splenomegalie (splina cu dimensiuni ușor peste limită – >12
Hepatopatii cm axul lung).

difuze  Hepatita acută alcoolică, putem observa aspectul de

steatoză hepatică (ficat hiperecogen, strălucitor, cu
Hepatitele atenuare posterioară) - consecință a consumului prelungit
de alcool anterior și nu a hepatitei acute!
acute
  Hepatitele cronice sunt afecțiuni inflamatorii ale
ficatului, cu variate etiologii, cu evoluție de minim 6
Hepatopatii luni, fără tendință la vindecare, având ca substrat
anatomopatologic inflamația cronică cu leziuni de
difuze necroză și fibroză. Expresia biologică a hepatitelor
cronice este sindromul de citoliză persistent (de
Hepatitele obicei cu valori moderate)

cronice  Pentru a afirma diagnosticul de hepatită cronică,

sindromul citolitic trebuie să aibă o vechime de
minimum 6 luni.
  Hepatita cronică este cel mai adesea produsă de
virusurile hepatice B, C sau B+D (hepatita A ș E nu se
cronicizează)

Hepatopatii  Abuzul de alcool este o altă cauză frecventă de

suferință hepatica, care determină încărcarea grasă

difuze a ficatului (steatohepatita alcoolică ASH)

 Steatohepatita nonalcoolică (NASH)
Hepatitele  Hepatita autoimună

cronice  Leziunile hepatice induse de medicamente

 Hepatopatia colestatică
 Depunere de metale în ficat: fier hemocromatoza;
cupru - boala Wilson
Hepatopatii difuze
Hepatitele cronice

 Examinarea ecografică în
hepatita cronică este
necaracteristică.
 Cel mai frecvent, până la
50% din cazuri se
descoperă splenomegalie
ușoară (în general 13-14
cm). Majoritatea
 Splenomegaliile mai
importante (>15 cm)
sugerează în context clinic
ciroza hepatică
Hepatopatii difuze
Hepatitele cronice
 Un semn ecografic frecvent întâlnit, mai
ales în hepatita cronică HCV (până la
70% din cazuri), în hepatita cronică HBV
dar și în hepatita autoimună sau este
evidențierea ultrasonografică a
adenopatiilor hilare (adenopatii ale
ligamentului hepato-duodenal)
(ganglionii ligamentului hepato-
duodenal sunt de obicei ovalari, având
dimensiuni de 5-10 max 20 mm.
Hepatopatii difuze
Hepatitele cronice

 Ganglionii din hepatitele

cronice (ovalari) trebuie
diferențiați de adenopatiile
maligne, în general
rotunde, hipoecogene.
Hepatopatii difuze
Hepatitele cronice

 La pacienții cu
steatohepatită alcoolică
sau nonalcoolică, precum și
la o parte din cei cu
hepatită cronică HCV
aspectul ecografic va fi de
steatoză hepatică (ficat
hiperecogen, strălucitor, cu
atenuare posterioară
  Ecografia abdominală este o examinare cu valoare
limitată în cazul hepatitelor cronice, nu ne oferă
elemente decisive pentru diagnostic, dar este poate
fi o unealtă utilă pentru diagnosticul și urmărirea lor
Hepatopatii corectă.

difuze  doar splenomegalia și adenopatiile ligamentului

hepato-duodenal sunt elemente sugestive pentru

Hepatitele
diagnostic (sensibilitate destul de bună, dar o
specificitate mai redusă).

cronice  este folosită pentru alegerea locului unde va fi

efectuată puncția biopsie hepatică
 este utilă pentru evaluarea periodică (odată la 6 luni) a
pacienților cu fibroză severă și pentru screeningul
hepatocarcinomului.
  Steatoza hepatică este definită ca și încărcarea grasă a
ficatului mai mare de 10%. Cauzele principale ale
steatozei hepatice sunt:
 consumul cronic de alcool (ASH: alcoholic steato-hepatitis)

Steatoza  steatoza secundară obezității, diabetului şi dislipidemiilor –

sindromului metabolic (NASH: non-alcoholic steato-
hepatică hepatitis).
 hepatita cronică cu virus C (până la 50% dintre pacienți
au o steatoză ușoară).
  Inițial s-a crezut că steatoza hepatică este
întotdeauna difuză.
 Ulterior, s-a demonstrat imagistic (ecografie, CT,
RMN) demonstrat că steatoza poate să afecteze și
inegal ficatul:
Steatoza  fie pe fondul unui ficat steatozic apar zone mai puțin
încărcate gras (fatty-free areas)
hepatică  fie într-un ficat normal apar zone cu încărcare grasă
(steatoză parcelară).
 Explicația acestei încărcări grase diferite nu este
clară, fiind vorba probabil de modificări ale
vascularizatei arteriale, portale și venoase, zonele
mai bine vascularizate fiind mai puțin încărcate gras.
  Steatoza hepatică poate fi simplă (asimptomatică)
sau asociată cu inflamație, manifestată prin sindrom
citolitic (steatohepatită). Ecografia nu poate face
diferența dintre cele două entități, din acest motiv, la
Steatoza pacienții cu steatoză, va trebui evaluat întotdeauna

hepatică sindromul citolitic, (eventual cuantificat raportului De

Rittis - GOT/GPT crescut împreună cu GGT în
etiologia etanolică) și chiar prezenta anticorpilor anti
HCV (asocierea steatozei cu hepatita cronică cu
virus C).
  Steatoza hepatică difuză este diagnosticată prin
ecografie (sensibilitate 90%), aspecul ecografic fiind
de ficat hiperecogen în comparație cu corticala
Steatoza renală, "strălucitor", frecvent însoțit de atenuare
posterioară, din cauza absorbției parțiale a
hepatică ultrasunetelor de către țesutul gras. Există o corelație
directă între intensitatea încărcării hepatice grase și
gradul de atenuare posterioară.
Steatoza hepatică

 După intensitatea atenuării posterioare

apreciem subiectiv, semicantitativ,
steatoza ca fiind ușoară (gr. 1: atenuare
discretă), moderată (gr. 2: atenuare
evidentă); severă (gr. 3: diafragmul
posterior greu vizibil sau chiar imposibil
de vizualizat
 Atenție la pacienții cu steatoză
importantă la care eventuale leziuni
profunde sunt greu de vizualizat datorită
atenuării posterioare. În aceste cazuri se
recomandă CT pentru elucidarea
cazurilor neclare!
Steatoza hepatică
 Diverse grade de steatoză hepatică
  Steatoza hepatică parcelară și fatty-free areas sunt
situații particulare destul de frecvent întâlnite.
Aspectul ecografic al unor arii de țesut hepatic cu
ecogenitate diferită:
 hipoecogen, pe fondul unui ficat hiperecogen (în cazul
Steatoza ariilor de cruțare a steatozei -fatty-free areas)- frecvent
la nivelul hilului, la bifurcația portei

hepatică  sau hiperecogen pe fondul unui ficat normoecogen în

steatoza parcelară
 Delimitarea acestor zone este netă, adeseori cu
contur geografic, iar dimensiunile variabile.
Niciodată nu modifică suprafața hepatica, nu
infiltrează și nu invadează structurile vasculare.
Steatoza hepatică
Arii fatty- free
Steatoza hepatică
Arii fatty- free
Steatoza hepatică
Steatoză parcelară
Steatoza hepatică
Steatoză parcelară
  Diagnosticul diferenţial al zonelor de fatty-free este
dificil, întrucât trebuie excluse tumori hepatice
Steatoza primitive sau secundare apărute pe un ficat
steatozic.
hepatică  Acest lucru nu se poate face numai prin ecografie
simplă, ci sunt necesara metode imagistice cu
contrast, ecografie CEUS sau CT sau RMN.
  Ciroza hepatică este stadiul final al majorității
hepatopatiilor cronice, în care coexistă fenomene de
necroză hepatocitară, regenerare și remaniere fibroasă
a ficatului, având ca rezultat alterarea structurii
hepatice cu apariție nodulilor de regenerare.
 Cauze frecvente:
 virusurile hepatitice (B, B+D şi C)
Ciroza  boala alcoolică a ficatului

hepatică  steatohepatita nonalcoolică

 Cauze mai rare
 hepatita autoimună, colangita biliară primitivă,
hemocromatoza, boala Wilson (deficit de ceruloplasmină),
deficitul de alfa-1-antitripsină, ciroza postmedicamentoasă
şi ciroza criptogenetică
  În stadiile avansate de ciroză hepatică aspectul
ecografic este tipic (prezența ascitei, suprafața
hepatică neregulată, structură hepatică
inomogenă, splenomegalie), ecografia având o
specificitate de 90% pentru diagnostic
Ciroza  În ciroza incipientă aspectul poate fi perfect normal

hepatică (până la 20% din cazuri).

 Elementele tipice ce pot apărea în ciroza hepatică
(dar care nu sunt obligator prezente) sunt: hipertrofia
lobului caudat, structura hepatică heterogenă,
splenomegalia, ascita, semnele de hipertensiune
portală, modificările peretelui vezicular.
  Lobul caudat sau segmentul 1 hepatic se
hipertrofiazăîn evoluţia cirozei hepatice, astfel că
adesea îl vom găsi mărit. În practica curentă
măsurăm ecografic diametrul antero-posterior al

Ciroza lobului caudat. Un diametru antero-posterior mai

mare de 35 mm este sugestiv pentru diagnosticul de

hepatică ciroză hepatică (aproximativ 2/3 din ciroze)

Diametrul antero-posterior al lobului caudat se
măsoară printr-o secţiune sagitală la nivel epigastric.
Se reperează vena cavă inferioară (VCI), iar imediat
Hipertrofia în apropierea acesteia va apare structura ovoidală a
lobului caudat. Se va măsura apoi diametrul antero-
lobului caudat posterior maxim al acestuia.
 Probleme de măsurare pot apare în cazul unei
steatoze importante, când ultrasunetele sunt
puternic atenuate de ţesutul gras, sau mai rar în caz
de ascită.
Ciroza hepatică
Hipertrofia lobului caudat

Lob caudat normal Lob caudat hipertrofiat

  Aspectul inomogen al structurii hepatice apare în
Ciroza aproximativ jumătate din cazurile de ciroză
hepatică, fiind consecința remanierii fibroase și a
hepatică formării de noduli de regenerare (în locul aspectului
fin granular al ficatului normal apar micro-
macronoduli cu aspect heterogen.
 În cazul în care aspectul heterogen este limitat la
Structura anumite zone trebuie suspectată prezența unui
hepatică hepatocarcinom difuz. Se recomandă
determinareaalfafetoproteinei și o metodă
inomogenă imagistică cu contrast (ecografie CEUS, CT sau RMN)
pentru elucidarea diagnosticului.
Ciroza hepatică
Structura hepatică inomogenă

Ciroză hepatică avansată Ciroză hepatică incipientă

Ciroza hepatică
Suprafața hepatică
neregulată
 Suprafața hepatică
neregulată, este expresia
structurii nodulare hepatice
 Se evidențiază cel mai ușor
în prezența ascitei. În
absența acesteia suprafața
hepatică este dificil de
evaluat. Examinarea poate
fi ușurată prin folosirea
transducerilor cu frecvenţă
înaltă (5-9 MHz)
Ciroza hepatică
Splenomegalia
 Creșterea splinei peste 12
cm în axul lung este o situație
frecvent întâlnită la pacienții
cu ciroză hepatică,
aproximativ în 80% din cazuri.
La acești pacienți
splenomegalia este mai
importantă decât cea din
hepatita cronică, frecvent
fiind peste 15 cm.
 Uneori splina nu crește foarte
mult pe seama axului lung,
dar are un aspect globulos,
prin creșterea lățimii și
grosimii.
Ciroza hepatică
Splenomegalia
 Splenomegaliile importante
de peste 18-20 de
centimetri, se însoţesc
frecvent de hipersplenism
hematologic
(trombocitopenie şi/sau
leucopenie sub sau
anemie).
  Ecografia este o metodă foarte sensibilă pentru
evidențierea ascitei, fiind utilă și pentru aprecierea

Ciroza volumului de ascită și a evoluției acesteia sub

tratament diuretic.

hepatică  Volumul de ascită se apreciază subiectiv (minimă,

 mică, medie şi mare), pe baza cantităţii de lichid din
Douglas şi perihepatic. În ascita minimă cantitatea
de lichid peritoneal este de aproximativ 1-2 kg), într-o
Ascita ascită mică de 3-4 kg într-o ascită medie de
aproximativ 7-8 kg iar într-o ascită voluminoasă de
peste 10-15 kg.
Ciroza hepatică
Ascita

Ascită medie Ascită voluminoasă

  Ecografic ascita va apărea ca o colecție
transsonică ce își modifică distribuția cu modificarea
poziției pacientului.
 Se caută ascita în spațiul Douglas, în spațiul Morrison
(interhepato-renal), perihepatic și perisplenic.
Ciroza  La pacienții cu ascită veche, s-ar putea ca ascita să
nu mai fie perfect transsonică, ci poate fi ușor
hepatică hipoecogenă, conținând mici particule ecogene cu
mişcare browniană, aspect de ascită "densă" În
Ascita afară de pacienții cu ascită veche, aspectul de
ascită "densă" mai poate apărea în cazul
suprainfecției ascitei (peritonita bacteriană
spontană), în hemoperitoneu sau în caz de ascită
chiloasă) Ascita ecogenă necesită paracenteza
diagnostică!
Ciroza hepatică
Ascita

Ascită ecogenă - PBS Ascită ecogenă

  Fibroză din ciroza hepatică determină creşterea
presiunii portale. Consecinţe ale HTP sunt circulaţia
colaterală abdominală, peritoneală, deschiderea
Ciroza şunturilor vasculare şi apariţia varicelor esofagiene și
gastrice.
hepatică  Unul din primele semne ecografice de HTP este
creșterea diametrului venei porte în hil peste 13-14
mm precum și lipsa variabilităţii sale inspir/expir
Hipertensiunea (semnul Bolondi).
 HTP duce și la creșterea diametrului venei splenice;
portală (HTP) măsurarea se face preaortic şi în hilul splenic.
Diametrul venei splenice măsurată preaortic peste 10
mm sau în hil peste 8 mm sunt considerate a fi
semne de hipertensiune portală.
Ciroza hepatică
Hipertensiunea portală (HTP)

Vena portă dilatată Vena portă aspect normal

Ciroza hepatică
Hipertensiunea portală (HTP)
VS retropancreatic VS hilul splinei
  Alte semne de HTP sunt: dilatarea venelor viscerale și
apariția șunturilor venoase.
 Descoperirea circulației colaterale epigastrice
(dilatarea venei coronare gastrice), a unor șunturi
Ciroza spontane spleno-renale sau a varicelor splenice sunt
semne tipice de HTP. Aspectul ecografic este de
hepatică multiple imagini transsonice care comunică între ele
și care la examinarea Doppler prezintă flux prezent
Hipertensiunea  Repermeabilizarea venei ombilicale este un semn
portală (HTP) sever de HTP, ce poate apărea în până la 10-20% din
cirozele avansate. Repermeabilizarea venei
ombilicale se vizualizează pornind de la ramura
stângă a venei porte de unde pornește un cordon
vascular (venos) spre fața inferioară a ficatului și apoi
înapoia peretelui abdominal spre ombilic
Ciroza hepatică
Hipertensiunea portală (HTP)

Dilatații venoase în hilul splinei

Ciroza hepatică
Hipertensiunea portală (HTP)

Recanalizarea venei ombilicale

Ciroza hepatică
Hipertensiunea portală (HTP)
 Apariția trombozei portale (material ecodens în lumenul VP comune sau al
bifurcației portale) la un pacient cunoscut cu ciroză hepatică trebuie să
ridice suspiciunea unui hepatocarcinom (trombul portal este de fapt țesut
de neoformație, vascularizat, ce va capta substanța de contrast fie în
ecografia cu contrast, fie în CT sau RMN cu contrast).
 Trombii portali pot fi și benigni, fiind vorba de fapt de cheaguri de sânge
care se formează ca urmare a încetinirii fluxului sanguin portal în HTP. Fiind
formațiuni avasculare, trombii portali benigni nu vor capta substanța de
contrast în imagistica cu contrast.
Ciroza hepatică
Hipertensiunea portală (HTP)

Tromboza venei porte

 Ciroza hepatică
Hipertensiunea portală (HTP)

Tromboza venei porte - CEUS

Tromboza venei porte - Doppler

Ciroza  Un aspect destul de frecvent întâlnit în ciroza

hepatică
hepatică este îngroșarea și dedublarea peretelui
vezicii biliare, din cauza edemului secundar
hipoalbuminemiei, hipertensiunii portale și stazei
limfatice. Dimensiunile normale ale peretelui

Modificările vezicular sunt mai mici sau egale cu 4 mm,

măsurarea făcându-se la nivelul peretelui vezicular

vezicii biliare anterior.

  Având în vedere că în ciroza hepatică întâlnim
destul de frecvent și litiază biliară, o mare atenție
trebuie acordată diagnosticului diferențial cu
colecistita acută în care criteriul de diagnostic
Ciroza ecografic este de asemenea îngroșarea peretelui
vezicular - colecistita acută se însoţeşte de un
hepatică tablou clinic sugestiv precum și de semnul Murphy
ecografic (durere intensă la presiunea transductorul
pe zona colecistului).
 În caz de ciroză hepatică, peretele vezicular poate fi
Modificările îngroşat având 6-8 sau chiar 10 mm cel mai frecvent
dedublat (cu aspect de “sandwich”).
vezicii biliare  În ascita de etiologie neprecizată, prin măsurarea
peretelui vezicular putem diferenția ascita
carcinomatoasă sau bacilară (cu pereți veziculari
normali), de cea din ciroza hepatică în care
peretele vezicular este îngroșat, dedublat.
Ciroza
hepatică

Modificările
vezicii biliare

Dedublarea peretelui VB la un pacient cirotic

Ciroza hepatică
Modificările vezicii biliare
 Dedublarea peretelui VB la un
pacient cu ciroză ”cardiacă”
Ciroza
hepatică  Aproximativ 1/3 din pacienții cu ciroză hepatică
prezintă litiază biliară și/sau sediment biliar
 De cele mai multe ori este vorba de o litiază biliară
asimptomatică, asociată afecţiunii de fond, fără
Modificările indicație pentru intervenție chirurgicală!

vezicii biliare
Ciroza
hepatică

Modificările
vezicii biliare

Litiază biliară și îngroșarea pereților VB la un pacient cu ciroză hepatică

Ciroza
hepatică
Sumar al modificărilor ecografice
  Ficatul cardiac include modificările hepatice datorate
alterărilor vasculare și stazei venoase, secundare
insuficientei cardiace drepte. Aspectul ecografic de
ficat cardiac apare într-un context clinic, cu semne de
insuficiență cardiacă dreaptă sau globală, fiind vorba
Ficatul de obicei de un pacient cunoscut ca mare cardiac sau
cardiac cu o suferință bronho-pulmonară veche (cord pulmonar
cronic), prezentând dispnee, edeme declive dure,
cianotice, adesea ascită.
  Semnele ecografice de ficat cardiac:
 dilatarea venelor hepatice și lărgirea diametrului venei
cave inferioare (VCI) - se cuantifică prin măsurarea
diametrului lor la 2 cm de vărsarea în VCI (în insuficiența
Ficatul cardiacă dreaptă sau globală vor avea peste 10 mm la
acest nivel) fiind foarte bine vizibile şi în periferie, iar
cardiac ramificaţiile lor devin şi ele evidente ecografic
(variabilitatea respiratorie normală dispare)
 dilatarea VCI peste 20 mm, cu dispariția variabilității
fiziologice inspir/expir (indice de colaps respirator redus
sau absent)
Ficatul
cardiac

Ficat de stază cu dilatarea VCI și VSH

  În insuficiența cardiacă vom întâlni uneori colecție
peritoneală(ascită) în cantitate variabilă în special în
spaţiul Douglas sau perihepatic.
 Prezenţa colecțiilor pleurale este frecventă. Apare
sub forma unei semilune transonice situată în afara
Ficatul diafragmului (ceea ce permite diferenţierea de un
revărsat peritoneal (lichid situat intern faţă de
cardiac diafragm) Se poate aprecia şi volumul revărsatului
pleural (mic sau mare). Diagnosticul de revărsat
pleural se pune mai uşor în dreapta (unde folosim
fereastra ecografică a ficatului) decât în stânga.
 Colecția pericardică apare ca o zonă transonică ce
înconjoară cordul şi are un volum variabil.
Ficatul cardiac

Insuficiență cardiacă dreaptă cu colecție pleurală

  Sindromul Budd-Chiari este definit ca tromboza venelor
suprahepatice. Poate fi idiopatic, dar poate fi și
consecința unor coagulopatii, boli mieloproliferative,
neoplazii. Diagnosticul clinic poate fi suspectat în
prezenţa unui sindrom edematos, ascitic, al hepatalgiei
brusc instalate.
 La examenul ecografic VSH nu vor putea fi vizualizate
total sau parțial datorită prezenței în lumen a unui
material ecodens – tromboza. În caz de dubiu se va
Sindromul utiliza examinarea Doppler, care va arăta absenţa sau
prezenţa fluxului venos în VSH.
Budd-  Mai rar poate apărea aspectul ecografic de tromboză
Chiari parţială, o structură “solid like” în lumenul vascular.
 De asemenea putem descoperi întâmplător sau în
context clinic, prezenţa unei tromboze de venă cavă
inferioară. Această tromboză se caută mai ales în
neoplasmele renale sau în neoplasmele hepatice
Sindromul Budd-
Chiari
 Venele hepatice nu se văd la
examinarea 2D
 Examenul Doppler – vene hepatice
practic fără flux