BENZILPENICILINA

1. Antibiotic Beta-Lactaminic.Bactericid.Grupa Peniciline.Subgrupa Peniciline cu

spectru ingust.
2.
3. Spectru relativ ingust,cuprinde :
 Coci G + si G –
 Bacili G +
 Actinomicete
 Spirochete

Sensibili mai ales :

- streptococul;gonococ;meningococ;pneumococ.
- baciliul gangrenei gazoase;bacillus anthraeis
- Treponema palliduru;listeria;actinomicete.

Tulpini rezistente : majoritatea tulpinilor de stafilococ auriu penicilinazo-secretori si unele

tulpini de gonococ.
Bactericid prin inhibarea sintezei peretelui bacterian.

Absorbtie: administrata oral e inactivata la niv gastric de HCl ( doar o mica parte se absoarbe );
injectata i.m. se absoarbe rapid;administrata i.v. atinge cea mai inalta conc. Plasmatica.
Distributie:difuzeaza bine in toate tesuturile cu exceptia SN & t. nevascularizate ( cornee, z.
necrozate).Concentratiile in LCR sunt mici dar cresc in inflam. ale meningelui(meningite).
Traverseaza placenta.
Biotransformare:la niv. ficatului, in cantitati mici;produsii de metabolism sunt inactivi
Eliminare:predominant renal,prin urina; in cantitati mici prin bila.Cantitati mici pot trece in laptele
matern.

4. In tratamentul inf. cu:

 Pneumococ ( pneumonie necoruplicata,empiem,meningita,septicemie)
 Endocardita cu streptococ viridans si enterococica
 Meningococ ( meningite,meningococemie )
 Infectii severe cu anaerobi, inf. cu listeria
 Actinomicoza,tetanos,antrax,gangrena gazoasa
 Cu streptococ hemolitic ( angina,scarlatina,erizipel,otita,mostoidita)
 Sifilis ( siflis congenital,neurosifilis,sifilis cardiovasc.)
 Sterilizarea purtatorilor de bacili difterici
 Profilactic : RAA , plagi zdrobite ( tetanos,gangrena gazoasa ), inaintea interventiilor
dentare la valvulopati,pregatire preoperatorie + Streptomicina/Gentamicina in unele
interventii pe intestin sau in afectiuni genito-urinare.

5. – inf. cu germeni rezistenti la penicilina;

- hipersensibilitate la penicilina
- nu se adm. local in sol. , pulbere/unguent
6. Sange:Anemie hemolitica,leucopenie,trombocitopenie
Metabolic:in caz de doze f mari -> intox. severa cu K ( poate duce la coma )
Reactii alergice:urticarie,dermatita exfoliativa,edem angioneurotic,soc anafilactic.
7. Flacoane cu pulbere pt. prepararea solutiei injectabile: benzilpenicilina sodica : a 200.000
ui, 400.000 ui, 1.000.000 ui , 5.000.000 ui . benzilpenicilina potasica : a 400.000 ui ,
1.000.000 ui , 5.000.000 ui.
Solvent : apa bidistilata;sol. cloruro-sodica 0,9%

8. – adulti : 800.000 – 2.400.000 ui / 24 H , administrat in 4 doze partiale , la 6 H , inj.

i.m.,i.v. sau in perfuzii iv .
- copii : 400.000 – 1.200.000 ui / 24 H , fractionat la 4-8 H
- in inf. severe : p la 10-50 milioane ui / 24 H inj. sau in perfuzii iv .
FENOXIMETILPENICILINA

1. Antibiotic Beta-Lactominic.Bactericid prin inhibarea sintezei peretelui bact.Grupa

Peniciline, Subgrupa Peniciline cu spectru ingust.
2.
3. Spectru relativ ingust,acelasi ca la penicilina G : coci G + si - , bacili G + , actinomicete,
spirochete.
Absorbtie: e activa pe cale orala fiind relativ rezistenta la HCl din secretia gastrica.
Disponibilitatea sa scade la prez. alimentelor in stomac -> recomandata admin. Inaintea
meselor.Realizeaza conc. sangvine mai mici ca Pencilina G.
Distributie : in toate tesuturile cu exceptia SN si t. nevascularizte.Conc. in LCR sunt mici
dar cresc in meningite.Traverseaza placenta.
Biotransformare : la niv. ficatului e transform. In metaboliti inactivi ( in proportie mai mare
ca Penicilina G )
Eliminare : predominant renal,prin secretie tubulara.Cantitati mici trec in laptele matern.

4. In infectii usoare/moderate cu germeni sensibili:

 Angina stretococica,inf. bucale cu fuzospirili
 Scarlatina erizipel
 Infectii respiratorii,sinuzite,otite

Profilactic
 Inf. streptococice , RAA
 La bolnavii cu valvulopatii inaintea interventiilor buco-dentare

5. – alergie la penicilina
-- se evita in inf. grave,sifilis,gonoree ( nu realiz. conc. eficace )

6.
 Sange : anemie hemolitica , leucopenie , trombocitopenie
 Trod G-I : greata,voma,diaree,neplacere epigastrica
 Reactii alergice – mai rar ca alte peniciline
 Sensibilizare incrucisata cu alte peniciline

7. Comprimate a 400.000 ui sau 0,240 g ( plic cu 10 buc. ) . Suspensie orala a 0,240 g/5 ml.

8. – curativ – adulti : 400.000 – 800.000 ui la 6 H

- copii : 200.000 ui la 6 H

- profilactic : 200.000 ui la 12 H , timp indelungat

BENZATIN-BENZILPENICILINA

1. Antibiotic Beta-Lactominic.Bactericid prin inhibarea sintezei peretelui bacterian.Grupa

peniciline.
2.
3. Spectru similar cu al Penicilinei G : coci G + si - , bacili G + , actinomicete , spirochete.
Absorbtie – se administreaza inj. i.m. se absoarbe lent, realizeaza conc. plasmatice relativ
mici, dar care se mentin timp indelungat.
4. Tratamentul – anginei streptococice, scarlatinei
- gonoree
- sifilis -> “tratament maximal” ( la noi in tara )
- la contractii si pacienti cu sifilis primar seroneg.
- In alte stadii evoltuvie ale sifilisului
Sterilizarea purtatorilor de streptococi.
Profilaxia – endocarditei bacteriene la pac. cu valvulopatii si infectiei streptococice la
bolnavii RAA
5. – hipersensibilitate la peniciline
- nu se fol. In infectii acute sau f. grave ( nu realiz. conc. eficace )
6. – reactii alergice uneori grave
- durere la locul injectiei
7. – flacoane cu pulbere ptr. prepararea de suspensii inj. a 600.000 ui si 1.200.000 ui ( + 3
ml apa distilata;+6 ml apa distilata)
8. – adulti : i.m. 1.200.000 – 2.400.000 ui la 7 zile
- copii peste 12 ani 1.200.000 ui la 7 zile – sub 12 ani 600.000 ui la 12 zile
OXACILINA SODICA

1. Antibiotic Beta-Lactominic.Bactericid prin inhibarea sintezei peretelui bacterian.Grupa

Penciline.
2.
3. Penicilina de semisinteza. Oxacilina este penicilinazo- si acido-rezistenta. Spectrul de
actiune este asemanator cu al penicilinei G, antibioticul fiind insa activ mai ales fata de
Staphilococcus aureus penicilinazo-pozitiv, Dipl. pneumoniae si Str. pyogenes. Se
resoarbe bine atat dupa administrare perorala, cat si dupa injectare intramusculara.
Nivelul sanguin dupa administrare parenterala este aproximativ dublu fata de cel
constatat dupa administrarea per os. Eliminarea se face cu precadere prin urina.
4. Principala indicatie o constituie infectiile cu stafilococi rezistenti la penicilina G si sensibili
la oxacilina (furuncule simple si antracoide, celulite, abcese, plagi infectate); infectii
respiratorii; alte infectii ca: osteomielita, infectii urinare, enterocolita stafilococica;
septicemia cu stafilococ. Oxacilina mai este indicata in pneumonia franca lobara cu Dipl.
pneumoniae si infectiile cu Str. pyogenes sensibili; angine, scarlatina, procese infectioase
inflamatorii circumscrise si generalizate.
5. Oxacilina este contraindicata la bolnavii cu antecedente alergice la alte peniciline sau la
cefalosporine, de asemenea in infectiile cu germeni sensibili la penicilina G sau insensibili
la oxacilina.
6. In general, toleranta oxacilinei este buna; rareori pot aparea: rasuri cutanate, prurit,
urticarie, eozinofilie, tulburari digestive (greata, varsaturi, diaree) febra. La nou-nascutii si
sugarii carora li se administreaza 150-175 mg/kg corp/zi, pot aparea tranzitor: hematurie,
albuminurie si azotemie. Rareori s-a inregistrat cresterea GOT si disfunctia reversibila
hepato-celulara.
7. Flacoane cu 12 capsule sau blistere a 10 capsule. Flacoane injectabile a 0,250 g.
Flacoane injectabile a 0,500 g. Flacoane injectabile a 1,000 g.
8. Adulti si copii cu o greutate de peste 40 kg: in infectiile usoare sau de gravitate medie
(stafilococii cutanate, respiratorii) se administreaza preferabil capsule: 0,250-0,500 g la 6
sau 4 ore, timp de 5 zile. În infectiile grave se administreaza - preferabil parenteral - cate
1 g la 6 sau 4 ore. Capsulele se vor administra de preferinta cu 1-2 ore inaintea meselor,
resorbtia fiind influentata nefavorabil de prezenta alimentelor in stomac. Copii cu o
greutate sub 40 kg: in infectiile usoare si de intensitate medie se administreaza minimum
0,050 g/kg corp/zi, in doze fractionate la 6 ore interval, timp de 5 zile. Pentru infectiile mai
severe se recomanda doza zilnica de 0,100 g/kg corp chiar mai mult, in prize la 6 sau 4
ore. În infectiile cu streptococ beta-hemolitic administrarea preparatului trebuie continuata
cel putin 10 zile pentru a preveni reumatismul poliarticular acut sau glomerulonefrita
acuta.
AMPICILINA

1. Antibiotic Beta-Lactominic.Bactericid.
2.
3. Penicilina semisintetica cu spectru larg de actiune, cuprinzand in afara germenilor
sensibili la penicilina G si enterococi, listerii, Haemophilus influenzae, Salmonellae,
Shigellae si pentru concentratii mari, E. coli si unele specii de Proteus. Amplicilina fiind
distrusa de penicilinaza este inactiva fata de germenii penicilinazo-secretori. Fata de
germenii grampozitivi ampicilina este mai putin activa decat penicilina G. Rezistenta
diferitelor tulpini se poate instala frecvent in cursul terapiei. Uneori prezinta rezistenta
incrucisata cu penicilina G, carbenicilina, cefalosporine. Ampicilina este activa pe cale
orala, se elimina sub forma activa prin urina si prin bila.
4. Infectii urinare, biliare, digestive provocate de germeni gramnegativi, Salmonellae,
Shigellae, E. coli, Proteus, meningite, endocardite, septicemii, infectii respiratorii in
special in cele cu H-influenzae; gonoree; piodermite, abcese, furuncule, infectii
chirurgicale.
5. Alergie la penicilina; mononucleoza infectioasa. Prudenta la bolnavii cu insuficienta renala
(posologie redusa).
6. Relativ frecvent reactii alergice: prurit, eruptii cutanate, urticarie, edem angio-neurotic,
febra, tulburari gastro-intestinale (inapetenta, greata, varsaturi, diaree, dureri
abdominale), cresterea tranzitorie a GOT; foarte rar anemie, trombocitopenie, purpura
trombocitopenica si agranulocitoza de natura alergica, de obicei reversibile la oprirea
tratamentului; suprainfectiile intestinale cu Candida, Klebsiella sau Pseudomonas.
7. Flacoane cu 20 capsule sau blistere a 10 capsule. Plicuri termosudate cu 1 g si 2 g
pulbere. Cutii cu 25, 50 sau 100 flacoane a 0,250 g, 0,500 g, 1 g si 2 g pulbere injectabila.
8. Adulti: oral 2-4-6 g/zi fractionat la interval de 6 ore, cu 1/2-1 ora inainte de mese. În
infectii severe se injecteaza i.m. sau i.v. 4-8 g/zi, fractionat la 4-6 ore. Copii: oral 50-200
mg/kg corp/zi in 4 prize. În meningite 200-400 mg/kg corp/zi in 3-4 prize. Intrarahidian in
completarea tratamentului se administreaza o singura data pe zi 5 mg la sugar, 10 mg la
copilul mic si 15-25 mg la copilul mare sau adult, folosind o solutie cu concentratia de 5
mg/ml.
AUGMENTIN ( amoxicilina + ac. clavulanic )

1. Antibiotic Beta-Lactominic.Bactericid.
2.
3. Spectru larg ( ac. clavulanic e slab antibacterian dar inhiba Beta-lactamazele =>
protejeaza amoxicilina de inactivare ) -> la spectrul de actiune asemanator ampicilinei ,
se adauga act. pe : stafilococul auriu penicilinazo-secretor si pe bacilii G – secretori de
Beta-lactamaze.
Absorbtie : buna in cazul admin. Orale
Distributie : - in l. organismului ( pleural,peritoneal)
- in numeroase t. & organe ( plaman,urechea medie)
- traverseaza placenta ( ambele medicamente )
Biotransformare – metabolizeaza partial iar metabolismul ac. clavulanic nu este complet
Eliminare – principal pe cale renala,amoxicilina este eliminata si prin laptele matern.
4. Tratamentul inf. cu germeni sensibili : - inf. ale cailor aeriene sup. ( amigdalite,sinuzite )
- otite medii
- inf. respiratorii ( bronsita acuta si croncia, pneumonii )
- infectii genito-urinare, pielonefrite
- osteomielita
- inf. ale pielii si t. moi
- peritonita, septicemie
- inf. chirurgicale
5. Hipersensibiliate la penicilina. Trebuie avuta in vedere o posibila sensibilitate incrucisata
cu alte antibiotice beta-lactamice, de exemplu cefalosporinele. Antecedente de disfunctii
hepatice/icter, asociate cu administrarea de Augmentin sau de peniciline.
6. Efectele adverse, ca si la amoxicilina, sunt rare si in majoritate tranzitorii si de intensitate
mica. Rar au fost raportate diaree, indigestie, greata, varsaturi, colite
pseudomembranoase si candidoze intestinale, dar mai putin frecvent intalnite dupa
administrarea parenterala. O crestere moderata a GPT si/sau GOT a fost notata la
pacientii care au urmat tratament cu peniciline semisintetice, dar semnificatia acestei
cresteri este necunoscuta. Rar, in cursul tratamentului cu Augmentin s-au semnalat
hepatite si ictere colestatice. Ele pot fi severe si se pot mentine cateva luni. Au fost
raportate ca aparand predominant la adult sau varstnici si usor mai frecvent la barbati.
Semnele si simptomele pot aparea in timpul tratamentului, dar sunt mai frecvent intalnite
timp de 6 saptamani de la intreruperea tratamentului. Reactiile hepatice sunt de regula
reversibile. Totusi, in cateva cazuri extrem de rare, s-au semnalat decese. Acestea au
fost aproape intotdeauna cazuri asociate cu afectiuni grave sau cu medicatii
concomitente. Au fost raportate de asemenea flebite la locul injectarii. Uneori poate
aparea rash urticarian si eritematos.
7. Augmentin i.v. 600 mg: flacoane continand pulbere sterila echivalenta la 500 mg
amoxicilina si 100 mg acid clavulanic. Cutie cu 10 flacoane. Augmentin i.v. 1,2 g: flacoane
continand pulbere sterila echivalenta la 1 000 mg amoxicilina si 200 mg acid clavulanic.
Cutie cu 5 flacoane. Pentru reconstituire si administrare intravenoasa (injectie, perfuzie).
Amoxicilina este sub forma de amoxicilina sodica si acidul clavulanic sub forma de
clavulanat de potasiu.Fiecare 30 mg Augmentin contin 25 mg amoxicilina si 5 mg acid
clavulanic.
8. – adulti : oral 1-2 comprimate la 8 H , inj i.v. sau perfuzii i.v. 1,2 g la 8 H
- copii – 2-6 ani : oral o lingurita Augmentin pediatric la 8 H , inj. i.v. 30 mg/Kg corp la 8 H
- 6-12 ani : oral o lingurita Augmentin junior la 8 H , inj. i.v. 30 mg/Kg corp la 8 H
CEFALEXIN

1. Antibiotic Beta-Lactamic.Cefaloplasma de generatia I.Bactericid prin inhibarea sintezei

peretelui bacterian.
2.
3. Cefalexina este un antibiotic cu efect bactericid asupra unei game largi de germeni
grampozitivi si gramnegativi, streptococi beta-hemolitici, staphylococi producatori de
penicilinaze, Streptococcus pneumoniae, E. Coli, Pr. mirabilis, Klebsiella sp., H.
Influenzae, N. catarrhalis. Cefalexina este rapid si complet absorbita dupa administrare
orala la nivelul tractului gastrointestinal, realizand o concentratie maxima plasmatica dupa
aproximativ 1 ora de la administrare. Produsul are o buna penetratie tisulara, fiind
evidentiat în concentratii mai mari in ficat si rinichi. Cefalexina nu este metabolizata in
organism si se elimina nemodificata prin urina in proportie de aproximativ 90% pe
parcursul a 8 ore.
4. Infectii cu germeni sensibili la cefalexina la nivelul tractului respirator (bronsita, traheita,
rinofaringita, sinuzita etc.), al tractului genitourinar si in otite medii, infectii ale pielii, ale
tesuturilor moi, oaselor si articulatiilor.
5. Alergii la antibiotice din grupul cefalosporinelor.
6. Manifestari alergice in special la pacientii cu hipersensibilitate la cefalosporine (urticarie,
eruptii cutanate), tulburari digestive (greturi, voma, diaree), ameteli, senzatie de oboseala,
dureri de cap care dispar la intreruperea tratamentului.
7. Flacon gu 20 g pulbere continand echivalentul a 3,0 g cefalexina pentru 60 ml suspensie.
Gradatia circulara a mensurii corespunde unei cantita|i de 5 ml de suspensie, egala ca
volum cu o lingurita.
8. Se adauga in flacon apa proaspat fiarta si racita pana la semnul de pe eticheta care
indica volumul de 60 ml si se agita bine pentru omogenizare; daca este necesar, se
completeaza din nou cu apa pana la semn apoi se agita flaconul. Rezulta 60 ml de
suspensie continand echivalentul a 3,0 g cefalexina (12 doze continand fiecare 250 mg
cefalexina/5 ml suspensie). Se administreaza per os astfel: Copii: 1-2 ani: 500 mg/zi in 4
doze la 6 ore (1/2 mensura la 6 ore), in infectii curente. Copii: 2-10 ani: 1g/zi in 4 doze la
6 ore (1 mensura la 6 ore), in infectii curente. În cazul unor infectii severe, doza poate fi
dublata. Adulti: 1-2 g/zi in 4 doze la 6 ore (1-2 mensuri la 6 ore), in infectii curente. 3-4
g/zi in 4 doze la 6 ore (3-4 mensuri la 6 ore), in infectii severe. Suspensia preparata se
pastreaza la frigider maximum 7 zile. Înainte de a fi administrata fiecare doza, suspensia
se omogenizeaza prin agitarea flaconului.
CEFACLOR

1. Antibiotic Beta-lactamic.Cefalosporina de generatia a II-a.Bactericid prin inhibarea

sintezei peretelui bacterian.
2.
3. Spectru de actiune : Stafilococi,Streptococi, Streptococcus Pneumonioe, Moraxella
catarrholis, H. influenzae, E. coli, Proteus mirabilis, Klebsiella, Gonococ, Citrobacter
diversus, Propinibacteria acnes si Bacteroides spp. , peptococi, peptostreptococi.
Absorbtie – e activa pe cale orala
Distributie – larg distribuit in tesuturile si fluidele organismului,strabate putin bariera
hemato-encefalica;strabate placenta.
Biotransformare – nu e metabolizat
Eliminare – in principal pe cale renala prin filtrare si secretie,mici cantitati ajung in laptele
matern.
4. Tratamentul infectiilor cu germeni sensibili:
 Otite medii -> determ. de S. pneumorioe, H. influenzae, stafilococi, streptococ Beta
hemolitic de grup A
 Inf. ale cailor aeriene sup. ( -> inclusiv faringita si tonsilita det. de Streptococul Beta
hemolitic )
 Inf. ale cailor aeriene inf. ( inclusiv pneumonii )
 Inf. ale tractului urinar
 Inf. ale t. cutanat si subcutanat det. de Stafilococul auriu si Streptococul Beta hemolitic de
grup A
5. – bolnavi cu alergie la cefalosporine
6. Tulburari G-I : greata,voma,diaree,anorexie,colita pseudomembranoasa
Reactii alergice : eruptii moniliforme,prurit,urticarie
7. Capsule a 250 mg si 500 mg.Flacoane a 75 ml cu suspensie de cefaclor a 125 mg/5 ml si
250 mg/5 ml
8. – oral – adulti : 250 mg la 8 H ( max 4 g /24 H – cazuri severe )
- copii : 20 mg / Kg corp / 24 H fractionat la 8 H
CEFUROXIM

1. Antibiotic Beta-lactomic.Cefalosporina de generatia a II-a.Bactericid prin inhibarea

sintezei peretelui bacterian.
2.
3. Absorbtie: Dupa administrare orala, Cefuroxim axetilul este absorbit rapid pe cale
digestiva. Nivelele plasmatice realizate dupa administrarea dozelor adecvate sunt
comparabile cu cele obtinute la administrare parenterala de cefuroxim sodic. Cefuroxim
axetil este stabil la beta-lactamaza, indeosebi fata de enzima produsa de Enterobacter,
Serratia, Proteus indol-pozitiv.
Distributie: Picul plasmatic de 4,6 mg/l este obtinut dupa 2-3 ore de la administrarea
postprandiala a unei doze de 250 mg. Dupa o doza orala unica de 250 mg administrata dupa
masa, concentratiile urinare sunt superioare celei de 70 mg/l. Timpul de injumatatire biologica
este de cca 1,2 ore la subiectii normali. Dupa doze repetate, nu s-au constatat fenomene de
cumulare. Legarea de proteine este numai de 33 5,7%. Difuziunea tisulara dupa
administrare orala nu a fost inca studiata.
Eliminare: Cefuroximul nu este metabolizat si se elimina ca atare mai ales pe cale renala,
85-100% din cantitatea absorbita regasindu-se, nemodificata, in urina in primele 12 ore de la
administrare. Pentru un clearance 50 ml/min, timpul de injumatatire biologica este putin
modificat. Pentru un clearance cuprins intre 50 ml/min si 10 ml/min, perioada de injumatatire
se prelungeste de la 3 ore la 28 ore.
4. Se limiteaza la infectii mono- sau polimicrobiene cu germeni sensibili la cefuroxim, numai
cand aceste infectii admit o antibioterapie pe cale orala (cu exceptia meningitelor, unde
este interzisa administrarea). Infectii ale tractului respirator inferior: bronsite acute si
cronice, pneumonii. Infectii ale tractului respirator superior: otite medii, sinuzite,
amigdalite si faringite. Infectii ale tractului genitourinar: pielonefrite, cistite si uretrite;
gonoree acuta, uretrita gonococica necomplicata si cervicita. Infectii ale pielii si tesuturilor
moi: furunculoze, pilodermite si impetigo
5. Hipersensibilitate la antibiotice din clasa cefalosporinelor.
6. Rare, in general usoare si tranzitorii. Tulburari digestive: diaree, varsaturi, greturi; rare
manifestari de colita pseudomembranoasa. Reactii alergice: eruptii maculo-papulare,
urticarii, prurit, febra. Rar, cefalee. Manifestari hematologice (hipereozinofilie). Cresterea
tranzitorie a transaminazelor ASAT si ALAT. Nefrotoxicitate: alterarea functiilor renale a
fost observata mai ales la antibiotice din aceeasi grupa si la asocierea cu aminoglicozide
sau cu diuretice.
7. Capsule ambalate in flacoane si blistere a cate 10 capsule, introduse impreuna cu
prospectul in cutii pliante de carton inscriptionate.
8. Se administreaza dupa masa pentru obtinerea unei absorbtii maxime. În amigdalite si
faringite: Adulti: 500 mg/zi, in 2 prize, cate 1 capsula. Copii (mai mari de 5 ani): 15 mg/kg
corp/zi, 250 mg/zi, in 2 prize. În sinuzite: Adulti: 500 mg/zi in 2 prize. În otite acute ale
urechii medii: Adulti si copii peste 5 ani: 500 mg/zi, in 2 prize. În bronsite acute sau
cronice: Adulti: 500 mg/zi, in 2 prize. În pneumopatii bacteriene: Adulti: 1000 mg/zi, in 2
prize.
NETILMICINA

1. Antibiotic Aminoglicozidic.Grupul Gentomicinei.Bactericid prin fixarea pe subunitatile

ribozomale 30S ale cel bacteriene
2.
3. Spectru larg.Activ mai ales pe bacilii aerobi G -.Activ pe : E coli, Pseudomonas
aeruginosa, Proteus, Klebsiella, Enterobacter, Citobacter, Stafilococ.
Absorbtie -> poate fi administrat per os
Distributie -> Larg distribuit.Penetrarea barierei HE e redusa,la fel ca si cea intraoculara.
Strabate placenta.
Biotransofrmare -> nu este metabolizat
Eliminare -> principal prin urina;mici cantitati prin bila si laptele matern.
4. Septicemie, bacteriemie, stari septice neo-natale, peritonita, infecþii renale si ale tractului
urinar, infectii genitale, infectii grave ale tractului respirator, infectii osteo-articulare si ale
tesuturilor moi, arsuri, plagi, infectii perioperatorii si infectii ale tractului gastro-intestinal.
5. Hipersensibilitatea sau reactiile toxice severe la netilmicina sau alte aminoglicozide
contraindica folosirea.
6. Reactiile adverse vestibulare si cohleare apar mai ales la pacientii cu functie renala
alterata si la cei tratati cu doze mari si/sau perioade lungi de timp. În cazul administrarii
de netilmicina au fost raportate rar reactii adverse renale. Ele au fost in general moderate,
au aparut mai ales la varstnici si la pacientii tratati pentru o perioada lunga de timp cu
doze mai mari decat cele recomandate si au fost de cele mai multe ori reversibile.
7. Netromycine 200:2 ml/200 mg, cutie cu 1 fiola; Netromycine 150:1,5ml/150 mg, cutie cu 1
fiola; Netromycine 50:2 ml/50 mg Cutie cu 1 fiola.
8. Netromycine este o solutie gata preparata pentru administrare parenterala ca: Injectii
intravenoase:incet, intr-o perioada de 3-5 minute. Perfuzie intravenoasa:perfuzie scurta
intr-o solutie sterila. La copii cantitatea trebuie ajustata in functie de nevoie. Injectii
intramusculare dozajul pentru administrarea i.m. si i.v. este identic. Cand Netromycine
este administrata concomitent cu alte antibiotice dozajul Netromycine nu trebuie redus.
Netromycine este compatibila cu solutii de perfuzie uzuale - pentru 48 de ore la
temperatura camerei: solutie fiziologica de NaCl, dextroza (5%, 10%), solutie Ringer,
solutie Ringer lactata.Netromycine nu trebuie amestecata cu alte medicamente, ci
administrata separat. Durata tratamentului cu Netromycine este in medie 7-14 zile.
STREPTOMICINA

1. Antibiotic.Aminoglicozid.Antituberculos major.
2. Antibiotic bactericid fatã de M. tuberculosis si o serie de bacterii grampozitive si
gramnegative: Streptococcus viridans, enterococi (sinergic cu penicilina). Pasteurella
tularensis si pestis. Brucella; rezistenta se instaleaza, de regula daca tratamentul este
prelungit.
3. Bactericid prin inhibarea sintezei proteice la nivelul subunitatii ribozomale 30 S.
Absorbtie -> dupa adm. orala se abs. putin pe cale digestiva , se adm. inj.
Distributie -> in majoritatea l. organismului.Realizeaza conc. terapeutice in l. pleural;in
LCR realiz. conc. de 20% fata de plasma;trece in circulatia fetala.
Metabolism – nu e metabolizat
Eliminare – in principal prin urina iar mici cantitati prin laptele matern.
4. Tuberculoza (in asociatie cu alte antituberculoase, pentru a evita dezvoltarea
rezistentei); septicemie si endocardite cu streptococ viridans sau enterococ (in asociatie
cu tetraciclina), pesta.
5. Boli ale urechii, in special otita medie supurata, tulburari labirintice, miastenie grava,
alergie la streptomicina; prudenta la dozare in insuficienta hepatica, renala (in conditii de
anurie doza recomandata la adult este de 0,5 g o data la 4-6 zile). În insuficienta
circulatorie si la batrani; prudenta mare sau se evita asocierea cu cefalosporine
(nefrotoxicitate), furosemid si acid etacrinic, antibiotice aminoglicozidice (oto- si
nefrotoxicitate), eter, halotan, metoxifluran, curarizante (paralizie respiratorie).
6. Actiune toxica asupra nervului vestibular, cu cefalee, greata, voma, vertij, ataxie, mai
putin asupra nervului cohlear, cu tinitus si surditate (tulburarile, de obicei reversibile,
sunt favorizate de dozele mari, tratamentul indelungat, varsta inaintata, insuficienta
renala si injectarea intrarahidiana a antibioticului); dozele mari sunt hepatotoxice si
nefrotoxice; ocazional parestezie periorala, cefalee, oboseala, rareori scotoame,
fenomene nevritice, eruptii alergice, febra, adenopatii, foarte rar dermatita exfoliativa,
soc anafilactic, neutropenie, trombocitopenie, anemie aplastica.
7. Flacoane continand streptomicina sulfat 1 g, sub forma de pulbere pentru prepararea de
solutie injectabila.
8. Adulti: intramuscular 1 g de 2 ori/saptamana (la nevoie 1 g zilnic) in tuberculoza, 1-2 g/zi
(fractionat la 4-12 ore) in alte infectii; copii: 20-30 mg/kg corp si zi.
TETRACICLINA

1. Antibiotic.Tetraciclina de generatia I.Bacteriostatic prin inhibarea sintezei proteice

bacteriene prin legarea de subunitatile ribozomale 30S.
2.
3. Antibiotic cu spectru larg de actiune, bacteriostatic. Spectrul cuprinde germeni
gramnegativi si grampozitivi, rickettsii, spirochete, actinomicete, unele protozoare si unele
virusuri mari. Actiunea este redusa fata de treponeme, leptospire, microbacterii. Diferite
tulpini de proteus sau Pseudomonas sunt de regula rezistente.
4. Pneumonii cu Mycoplasma pneumoniae, tifos exantematic si alte rickettsioze,
limfogranulomatoza veneriana, trahom, psittacoza, bruceloza, holera, tularemie, pesta,
salmoneloze, infectii biliare, dizen-terie bacilara si amibiana, sinuzite, otite, mastoidite.
Antibiotic de alternativa în sifilis, gonoree, actinomicoza, antrax.
5. Sensibilizarea la tetracicline; boala ulceroasa in faza activa, colita ulceroasa; predispune
la micoze viscerale. Nu se recomanda in a doua jumatate a sarcinii si la copii sub 7 ani.
(Determina alterari ale dentitiei definitive chiar dupa cure repetate si incetinirea cresterii
oaselor).
6. Dupa doze mari si tratamente indelungate provoaca tulburari digestive: greturi, varsaturi,
diaree; colici abdominale ale mucoaselor traduse prin: stomatite, glosite, rectite, vaginite,
rareori febra; eruptii cutanate; foarte rar enterita stafilococica; anemie hemolitica,
trombocitopenie etc.
7. Blistere cu 10 capsule a 0,250 g.
8. Adulti: 2-4 g pe zi repartizate in prize egale la intervale de 6 ore; Copii peste 7 ani: 25-50
mg/kilocorp/zi repartizate in prize la interval de 6 ore. Posologia si durata tratamentului
trebuie, obligatoriu, stabilite de medic. Nu se administreaza concomitent antiacide pe
baza de aluminiu, calciu sau magneziu, de asemenea preparate de lapte care reduc
considerabil absorbtia digestiva.
ERITROMICINA

1. Antibiotic Macrolidic.Bacteriostatic/bactericid in fct. de conc.,specia microbiana si faza de

crestere bacteriana.Act. prin inhibarea sintezei proteice bacteriene prin fixarea pe
subunit ribozomala 50S.
2.
3. Spectru asemanator penicilinei, activa si fata de unele tulpini de stafilococ rezistent la
penicilina. Actiune, in general, bacteriostatica (eventual bactericida). Actioneaza, mai
ales, asupra germenilor grampozitivi (streptococi, pneumococi) ca si asupra unor
germeni gramnegativi (neisserii, haemophili), spirochete, rickettsii, micoplasme.
Difuziunea in tesuturi este foarte buna: patrunde prin pleura, peritoneu si placenta, nu
traverseaza meningele neinflamat. Se elimina prin bila, urina si prin secretia lactata
(concentratii mai mari ca in plasma).
4. Infectii usoare cu stafilococi rezistenti la penicilina (in infectiile grave se folosesc alte
antibiotice). În difterie, constituie tratamentul antibacterian de electie (si pentru
sterilizarea purtatorilor de bacili difterici). Este astfel indicata in: infectii streptococice
(scarlatina, endocardite, angine, sterilizarea purtatorilor de streptococi); pneumonii
pneumococice; gonoree si sancru moale; tuse convulsiva; bruceloza; dizenterie
amibiana.
5. Disfunctii hepatice; alergie la eritromicina in antecedente; infectii cu germeni rezistenti la
orice antibiotic din grupa macrolidelor.
6. Rareori tulburari gastrointestinale (greata, varsaturi, diaree), care dispar dupa
intreruperea tratamentului sau dupa diminuarea dozei. În cursul tratamentelor prelungite
(peste 7 zile cu doze mari) pot aparea fenomene hepatotoxice.
7. Flacon cu 25 comprimate sau plachete a 10 comprimate.
8. Adulti si adolescenti, 0,020-0,025 g/kg corp/24 ore, fractionat, in prize administrate la 6
ore interval (aproximativ 0,200-0,300 g pentru o priza); in cazurile grave, doza unica se
poate mari pana la 0,500 g; Copii: 0,025-0,040 g/kg corp/24 ore in patru prize.
Comprimatele se iau cu 1/2 de ora inainte sau la 3 ore dupa masa, ca atare sau intr-un
aliment semilichid. Se va respecta cu strictete intervalul de 6 ore dintre prize, atat ziua
cat si noaptea.
CLARITROMICINA

1. Antibiotic din clasa macrolidelor.Bactericid sau bacteriostatic.Actioneaza prin inhibarea

sintezei proteice bacteriene prin fixarea pe subunitatea ribozomala 50S.
2. Klacid este activ in vitro impotriva urmatoarelor microorganisme: Streptococcus
agalactiae, Streptococcus pyogenes, Streptococcus viridans, Streptococcus
pneumoniae, Haemophilus influenzae, Haemophilus parainfluenzae, Neisseria
gonorrhoeae, Listeria monocytogenes, Legionella pneumophila, Mycoplasma
pneumoniae, Campylobacter pylori, Campylobacter jejuni, Chlamydia trachomatis,
Brahmanella catarrhalis, Bordetella pertussis, Staphylococcus aureus, Propionibacterium
acnes.
3. Timpul de injumatatire al drogului pare a fi dependent de doza. Dupa absorbtie,
Claritromicina difuzeaza rapid in majoritatea tesuturilor, mai putin în SNC, fara diferente
semnificative de concentratie. Claritromicina este metabolizata de ficat, metabolitul cel
mai important fiind 14-hidroxi-N-desmetil-claritromicina, care atinge nivele plasmatice
maxime de 0,5 0000mcg/ml si de 1,2 mcg/ml la 2-4 ore dupa administrarea unei doze de
250 si, respectiv, de 1.200 mg Numai dupa administrarea unei doze de 1.200 mg au
putut fi identificate nivelele plasmatice scazute de descladinozil-claritromicina. Procesul
metabolic tinde la saturatie la doze mai mari.
4. Tratamentul infectiilor cu germeni sensibili la Claritromicina. Infectiile tractului
nazofaringean (amigdalite, faringite), si ale sinusurilor paranazale. Infectiile tractului
respirator inferior: bronsite, pneumonii bacteriene si pneumonii atipice. Infectii ale pielii:
impetigo, erizipel, foliculite, furunculoze si placi septice.
5. Claritromicina este contraindicata la pacientii cu hipersensibilitate la macrolide. Sarcina.
Alaptare. Insuficienta hepatica severa.
6. Dupa administrarea orala a Claritromicinei, s-au raportat unele tulburari gastro-intestinale
(greata, pirozis, dureri abdominale, diaree), cefalee si rash cutanat. La folosirea
macrolidelor, sunt posibile cresteri tranzitorii ale GOT - GPT, care sunt in mod normal
reversibile dupa intreruperea administrarii. Deoarece in timpul testelor clinice cu
Claritromicina nu s-au experimentat probleme mai severe privind ficatul, trebuie luat in
calcul ca pentru antibioticele din aceasta clasa pot surveni, in mod exceptional, episoade
de hepatita colestatica. Ca si in cazul altor antibiotice, în timpul tratamentului cu
Claritromicina se pot rareori inregistra suprainfectii cu bacterii rezistente sau cu fungi,
necesitand intreruperea administrarii si adoptarea unei conduite terapeutice adecvate.
7. Folii continand 10 si, respectiv, 14 tablete peliculate de 250 mg.
8. Dozele recomandate pentru adulti sunt de o tableta de 250 mg la 12 ore. În caz de
infectii severe, doza poate fi marita la 500 mg la 12 ore. Administrarea trebuie sa fie
continuata, dupa severitatea infectiei, pana la 6-14 zile. La pacienti cu afectari renale cu
un clearance al creatininei mai mic de 30 mg/min, doza trebuie redusa jumatate.
Administrarea nu trebuie continuata la acesti pacienti mai mult de 14 zile.
NORFLOXACINA

1. Antiseptic din grupul chinolonelor.Bactericid prin inhibarea sintezei de AND bacterian.

2.
3. Norfloxacin este activ fata de urmatoarele microorganisme: Escherichia coli; Proteus
mirabilis; Klebsiella spp.; Proteus sp. indol-pozitiv; Enterobacter spp.; Citrobacter
freundii; Serratia marcescens; Pseudomonas aeruginosa; Pseudomonas aeruginosa
rezistenta la Gentamicina;
4. Este indicat in terapia sistemului urinar superior si inferior, cuprinzand: cistite, pielite,
cistopielite, pielonefrite cauzate de microorganisme problematice cu rezistenta multipla
ce au fost vindecate cu succes cu doze normale de Norfloxacin.
5. Este contraindicat la pacientii cu hipersensibilitate cunoscuta la acest medicament sau la
orice bactericid care este inrudit chimic cu chinolina. Nu se va administra la copii sub
varsta de 18 ani.
6. Efectele secundare raportate in studiile clinice sunt rare si usoare. Frecventa totala a
efectelor secundare clinice raportate la peste 3215 cazuri a fost de 4,4%. Cele mai
frecvente efecte secundare au fost de tip gastric, incluzand usoare tulburari gastrice,
anorexie si greata. S-au mai semnalat de asemenea dureri de cap, ameteli si reactii ale
pielii.
7. Fiecare tableta conþine 400 mg de Norfloxacin.
8. În tratamentul infectiilor sistemului urinar doza uzuala pentru adulti este de 400 mg, de 2
ori pe zi, timp de 7-10 zile. La femeile cu cistita neselectiva un tratament de 3 zile s-a
dovedit eficient.
CIPROFLOXACIN

1. Chimioterapic din grupa fluorochinolonelor.Bactericid prin inhibarea sintezei AND

bacterian.
2.
3. Ciprofloxacina face parte din noul grup de produse chimice cunoscute ca 4 - chinolone.
Este un medicament cu un spectru larg antiinfectios fiind activ impotriva germenilor
aerobi gramnegativi si grampozitivi. Actioneaza prin subunitatea A din ADN-giraza, iar
administrat pe cale orala este bine si repede absorbit din tractul gastro-intestinal.
Biodisponibilitatea este de aproximativ 70%. Concentratia maxima plasmatica se
realizeaza la 1- 2 ore dupa administrare, substanta se elimina nemodificata prin urina.

4. Infectii cu bacterii sensibile la ciprofloxacin ca: infectii ale oaselor, ale articulatiilor, ale
pielii si tesuturilor moi; infectii ale tractului urinar; diareea cauzata de Campylobacter,
Escheria coli si Shigella; pneumonii produse de E. Coli, H. Influenzae, H. Parainfluenzae,
K. Pneumoniae, P. Mirabilis si Ps. Aeruginosa.
5. Este contraindicat in urmatoarele cazuri: hipersensibilitate la ciprofloxacin sau alte
chinolone; femei gravide sau care alapteaza; copii si adolescenti. Factor de risc poate fi
considerat in urmatoarele cazuri medicale: tulburari SNC inclusiv ateroscleroza cerebrala
sau epilepsie; reducerea functiilor hepatice.
6. Pot aparea: stimulari ale SNC, cristalurie, reactii de hipersensibilitate, dureri ale
articulatiilor sau oboseli ale articulatiilor, foto-sensibilizare sau tulburari vizuale. Se pot
produce ameteli, fotofobie sau oboseala.
7. Un comprimat contine Ciprofloxacin 250 mg sau 500 mg.
8. Doza uzuala pentru adulti in infectii ale pielii si tesuturilor moi sau in pneumonie: 500-750
mg la 12 ore timp de 7-14 zile. În infectii severe sau complicate se poate prelungi durata
tratamentului. În diareea datorata unor bacterii Campylobacter jejuni sau E.coli: 500-750
mg la 12 ore timp de 7-14 zile. În uretrita gonococica: 250-500 mg in doza unica. În
infectii ale tractului urinar: 250-500 mg la 12 ore timp de 7-14 zile, iar in cazuri grave
terapia se poate prelungi. În infectii ale oaselor: 500-750 mg la 12 ore timp de 4 sau 6
saptamani sau mai mult. Daca au loc modificari ale functiei renale, doza poate fi redusa.
METRONIDAZOL

1. Chimioterapie de sinteza.Bactericid prin lezarea lantului ADN bacterian, cu pierderea

structurii helicoidale.
2.
3. Chimioterapic activ fata de Trichomonas vaginalis, Lamblia intestinalis, Entamoeba
hystolitica si bacterii anaerobe.
Absorbtie -> dupa admin. Orala se abs. aproape complet.
Distributie -> larga:plaman,rinichi,ficat,piele,bila,saliva,l. seminal, secretii vaginale.
Biotransformare -> ficat e trasnf. In 2 metaboliti cu activ. antibacteriana redusa.
Eliminare -> predom. prin urina si sec. prin materiile fecale.
4. Tratamentul inf. cu germeni sensibili :
- Septicemii,bacteriemii
- Abcese cerebrale, pneumonie gangrenoasa
- Osteomielita
- Inf. post-operatorii cu anaerobi – pertionita, plagi post-operatorii
- Cazuri grave de amibiaza cu localizare i. si hepatica
- Lambliaza, trichomoniaza uro-genitala
- Gingivite acute, pulpite
5. – hipersensib. la metronidozol / la alti derivati de nitroimidozol
- afectiuni cerebrale organice
- sarcina & per. de alaptare
- discrozii sangvine
6. Greata, gust metalic, limba incarcata, cefalee (relativ frecvent), diaree, uscaciunea gurii,
neplacere epigastrica, varsaturi, arsuri vaginale, eruptii cutanate, ameteli, somnolenta,
leucopenie trecatoare (rareori); febra, congestie nazala, disurie, scaderea libidoului,
polinevrita, vertij, ataxie, convulsii (foarte rar).
7. Flacon cu 20 de comprimate. Valabilitate: 2 ani de la data fabricatiei. Saci PVC de 250 ml
continand 200 ml solutie perfuzabila formula A. Saci PVC de 250 ml continand 200 ml solutie
perfuzabila formula B. Cutii cu 10 saci solutie perfuzabila formula A sau B. Cutii cu cate 2
plachete a 3 supozitoare.
8. Tratamentul va fi strict individualizat. Adulti: 1 supozitor de 1 g la 8 ore, timp de 5-10 zile.
Copii: intre 2-10 ani, 1-2 supozitoare a 0,500 g/24 ore, intre 10-15 ani, 1 supozitor a 0,500 g
la 8 ore timp de 5-10 zile. În utilizare profilactica preoperatorie administrarea produsului se
incepe cu 12 ore inaintea actului chirurgical. Atentie! În timpul tratamentului si 24 ore dupa
incetarea lui se contraindica consumul bauturilor alcoolice. În trichomoniaza, la adulti, oral
(dupa mese), cate 1 comprimat de 3 ori pe zi, timp de 7-10 zile; tratamentul partenerului este
obligatoriu pentru a evita reinfectarea; in caz de esec se poate repeta cura dupa 4-6
saptamani. În lambliaza, la adulti, cate 1 comprimat de 3 ori pe zi, 7-10 zile; la copiii de 2-5
ani, cate 1/2 comprimat de 3 ori pe zi; la cei de 5-10 ani, cate 1 comprimat de 3 ori pe zi, 7-10
zile. În amebiaza, la adulti, 2-3 comprimate de 3 ori pe zi, 5-10 zile; la copii 35-50 mg /kg corp
pe zi, fractionat in 3 doze, timp de 10 zile. În infectiile cu anaerobi, la adulti, cate 2-3
comprimate la fiecare 8 ore, 7-10 zile.
TINIDAZOL

1. Chimioterapic activ in amebiaza, trichomonaza si giardioza

2.
3. Derivat nitroimidazolic activ in infestarile cu Giardia lamblia, Trichomonas
vaginalis si Entamoeba histolytica si infectiile cu Gardnerella vaginalis,
Bacteroides, Fusobacterii, Clostridium spp.
4. Giardioza, trichomoniaza genito-urinara (la ambele sexe), amoebiaza intestinala
si hepatica, gingivita ulcerativa necrozata (Vincent), vaginita nespecifica, infectii
cu germeni anaerobi (si pentru prevenirea preoperatorie a acestora). Profilaxia si
tratamentul infectiilor cu anaerobi cand nu se poate aplica tratamentul oral:
septicemii, sinuzite, pneumonii, abcese pulmonare, osteomielite, avort septic,
peritonite, infectii intraabdominale sau ale plagilor dupa interventii chirurgicale.
Infectii cu: Bacteroides fragilis, alte specii de Bacteroides si fusobacterii,
peptococi, peptostreptococi, clostridii, Veillonella. Profilaxia infectiilor cu bacterii
anaerobe. În interventiile chirurgicale pe tractul gastrointestinal, aparat urinar si
genital.
5. Discrazii sanguine manifeste sau in antecedente, afectiuni neurologice organice,
femei care alapteaza, primul trimestru de sarcina; utilizarea produsului in cursul
ultimelor doua trimestre de sarcina impune o justa evaluare a riscului si
beneficiului terapeutic.
6. Rareori Tinidazolul produce greata, varsaturi si modificarea gustului. Ca si
compusii inruditi, Tinidazolul poate determina o leucopenie tranzitorie si reactii de
hipersensibilizare.
7. Cutii a cate 4 comprimate filmate. Cutie cu 6 flacoane de 250 ml cu 200 ml
produs.
8. Tratamentul va fi strict individualizat, in functie de starea si reactivitatea
pacientului. În tratamentul infectiilor cu germeni anaerobi, se administreaza 800
mg i.v. urmate de 400 mg i.v. la fiecare 12 ore pana ce devine posibila
administrarea formelor orale de produs. În prevenirea infectiilor postoperatorii, se
recomanda o doza de 800 mg Tinidazol la 2-4 sau minimum 1 ora inainte de actul
operator si 800 mg dupa 12 ore. Produsul se administreaza in perfuzie, eventual
asociat cu glucoza 5%, glucoza 20%, ser fiziologic, clorura de potasiu (20 mmol si
40 mmol). Se contraindica ingestia bauturilor alcoolice in cursul tratamentului.
MEBENDAZOL ( VERMOX )

1. Antihelmintic activ fata de Nematode.

2. Mebendazol actioneaza asupra formarii tubulinei celulare a viermelui, perturband atat
absortia glucozei cat si functiile digestive normale ale viermelui, astfel incat apare un
proces autolitic.
3. Vermox este un antihelmintic sintetic cu spectru larg. Mebendazol este slab absorbit dupa
administrarea orala. În doza antihelmintica normala, biodisponibilitatea sa este scazuta
datorita combinatiei intre o metabolizare de prim pasaj crescuts si solubilitatea scazuta a
mebendazolului. 90% din fractia absorbita se leaga de proteinele plasmatice.
4. Vermox este indicat pentru tratamentul infestarilor simple sau mixte cu Enterobius
vermicularis (oxiuroza), Trichuris trichiura (tricocefaloza), Ascaris lumbricoides
(ascaridioza), Ancylostoma duodenale, Necator americanus (ankilostomiaza),
Strongyloides stercoralis (strongiloidioza), Taenia spp. (teniaza).
5. Vermox este contraindicat persoanelor cu hipersensibilitate la medicament.
6. La administrarea de Vermox, au fost raportate numai reactii adverse minore. Dureri
abdominale tranzitorii si diaree au fost raportate rar, in cazul unor infestari masive si al
expulzarii viermilor. Reactii de hipersensibilitate ca exantem, rash, urticarie si angioedem
au fost rar observate.
7. Blistere cu tablete de 100 mg. Vermox suspensie este disponibil in flacoane de 30 ml cu
capac care masoara 5 ml.
8. Enterobiazã: 1 tableta sau 5 ml de suspensie administrate ca singura doza. De vreme ce
reinfectiile cu Enterobius vermicularis sunt foarte frecvente, se recomanda ca tratamentul
sa fie repetat dupa 2 si 4 saptamani, mai ales in cadrul programelor de eradicare.
Ascaridioza, tricocefaloza, ankilostomiaza si infectii mixte: 1 tableta de 2 ori pe zi sau 5 ml
suspensie dimineata si seara timp de 3 zile consecutiv. Acest dozaj se aplica atat la copii
cat si la adulti. Teniaza si strongiloidioza: Adulti: desi au fost obtinute rezultate favorabile
si la doze mai mici, este recomandabil a se prescrie 2 tablete de 2 ori pe zi sau 2 x 5 ml
dimineata si seara timp de 3 zile consecutiv, pentru a obtine vindecarea completa. Chiar
si la aceasta doza ridicata, efectele secundare sunt rare. Doza pentru copii este
mentinuta la 1 tableta de 2 ori pe zi sau 1 x 5 ml de doua ori pe zi timp de 3 zile
consecutiv. Nu sunt necesare masuri speciale cum ar fi regimul dietetic sau folosirea
laxativelor. Flaconul cu suspensie se agita inainte de folosire. La copii sub 1 an, vezi
"Precautii".
KETOCONAZOL ( NIZORAL )

1. Chimioterapie antifungic sistemic.Derivat de imidazol.

2.
3. Antimicotic prin inhibarea sintezei unor componente esentiale ale memb. celulei
fungice.Spectru larg : Candida,Histoplasma,Coccidioides,Blastomyces.Poate dezvolta
rezistenta.
Abosrbtie : abs. dupa adm. orala e buna
Distributie : poate patrunde in LCR in cantitati mici ineficiente terapeutic
Metabolizat in ficat.
Eliminat predom. pe cale biliara si partial prin urina.
4. Antimicotic de electie in candidoze superficiale cutaneo-mul.Antimicotic alternativ in
candidaze sistemice, Blastomicoza,Coccidioidoza,Histoplasmoza sistemice.Micoze ale
pielii, parului, unghiilor ce nu raspund la tratament local.Este mai avantajos in inf. cronice
( efectul se instaleaza lent).
5. Nizoralul nu trebuie administrat pacientilor cu hiper-sensibilitate la ketoconazol sau cu
afectiuni hepatice acute sau cronice.
6. Cele mai frecvente reactii adverse care apar in tratamentul cu Nizoral sunt cele de
origine gastro intestinala: dispepsie, greata, dureri abdominale si diaree. Efecte
secundare mai putin frecvente sunt: dureri de cap, cresteri reversibile ale nivelului
enzimelor hepatice, dereglari menstruale, ameteli, fotofobie, parestezie si reactii alergice.
Reactii adverse sesizate cu o frecventa extrem de scazuta sunt: trombocitopenie,
alopecie, impotenta si cresteri reversibile ale presiunii intracraniene (ex. edem papilar,
proeminente ale fontanelei la copii). În cazuri rare, la doze mai mari decat cele
recomandate de 200-400 mg pe zi, s-au observat ginecomastie si oligospermie
reversibila. La doza terapeutica de 200 mg pe zi, se poate observa o diminuare
trecatoare a nivelului plasmatic de testosteron, care se normalizeaza în decurs de 24 de
ore de la intreruperea Nizoralului. În tratamentele de lunga durata, nivelul testosteronului
nu difera in mod semnificativ de nivelul de control. În timpul tratamentului cu Nizoral, in
cazuri rare poate sa apara o hepatita (probabil prin idiosincrazie), la 1/12.000 pacienti.
Un astfel de efect secundar este reversibil daca tratamentul este sistat imediat.
7. Cutii continand 10 comprimate a cate 200 mg ketoconazol.
8. Adulti: Infectii ale pielii, gastrointestinale si sistemice: un comprimat (=200 mg), o data pe
zi, in timpul mesei. Daca nu se obtine un rezultat adecvat cu aceasta doza, atunci
aceasta trebuie marita la 2 comprimate (= 400 mg), o data pe zi. Candidoze vaginale: 2
comprimate (= 400 mg) o data pe zi, in timpul mesei. Copii: În greutate de peste 30 kg,
aceeasi posologie ca si la adulti. În general, aceasta posologie trebuie urmata fara
intrerupere cel putin o saptamana dupa ce toate simptomele au disparut si toate culturile
au devenit negative. Tratamentul profilactic al pacientilor imunodeficitari. Adulti: 2
comprimate (= 400 mg) pe zi. Copii: 4-8 mg/kg corp. Durata normala a tratamentului:
candidoze vaginale: 5 zile consecutiv; micoze ale pielii induse de dermatofite,
aproximativ 4 saptamani; pitiriazis versicolor: 10 zile; micoze orale si ale pielii, induse de
Candida: 2-3 saptamani; infectii ale parului: 1-2 luni; infectii ale unghiilor: 6-12 luni, in
 functie de viteza de crestere a unghiei (e necesara cresterea completa a unghiei
afectate); candidoze sistemice: 1-2 luni; paracoccidiomicoza, histoplasmoza,
coccidioidomicoza: durata optima a tratamentului este de 3-6 luni.

NISTATIN

1. Antimicotic local
2. Antibiotic cu structura polienica foarte activ fata de Candida albicans. Nistatin este un
antibiotic polienic ce interfera (prin legarea sterolilor, in principal a ergosterolului) cu
permeabilitatea membranei celulare a fungilor sensibili. Actioneaza in principal pe
Candida spp., dar si pe Asperigillus spp., Coccidioides immiti, Cryptococcus neoformans,
Histoplasma capsulatum, Blastomyces dermatidis.
3. Fungicid sau fungistatic in fct. de concentratie.Foarte activ fata de Candida albicans fiind
antimicoticul de electie in Candidoele superficiale.Afecteaza si Criptococcus neoformans,
Microsporum,Trichophyton,Epidermophyton.
4. Pentru profilaxia candidozelor se administreaza concomitent cu antibioticele cu spectru
larg de actiune de obicei dupa 7-10 zile, dupa cure prelungite cu hormoni glucocorticoizi,
la bolnavii debili, postoperator; curativ, pentru tratamentul candidozelor localizate la
nivelul mucoaselor digestive (bucofaringiana, intestinala, anala), de asemenea, al
candidozelor pulmonare, genitale, cutanate.
5. Sensibilitate specifica la Nistatin
6. Foarte rar tulburari digestive (greata, varsaturi).
7. Flacoane cu 20 comprimate filmate. Blistere cu 10 drajeuri.
8. Adulti de 3 ori cate 1 drajeu/zi; in cazuri grave de 3 ori cate 2 drajeuri/zi; Copii 1-2-4
drajeuri/zi, în 3 prize.Pulbere in suspensie se fol. In aplicatii pe mucoasa bucala, pe
tegum. sau in instilatii vaginale.
ACYCLOVIR

1. Antiviral
2. Cevinolon este un antiviral cu o activitate puternic inhibitorie in vitro impotriva virusului
Herpes-simplex de tip I si II. Actioneaza ca inhibitor al ADN-polimerazei virale prin
inhibarea cresterii virusului fara sa afecteze functionarea fiziologica normala a celulei
umane.
3. Forma activa a medicamentului este cea de aciclovir-trifosfat. În cazul administrarii per
os a unei doze uzuale de Cevinolon, aproximativ 20% din medicament este absorbit la
nivel intestinal. Timpul de injumatatire al medicamentului la pacientii cu functie renala
normala este de 3 ore, iar la pacientii care prezinta anurie este in jur de 24 ore.
4. Afectiunile pielii si ale mucoaselor cauzate de Herpes-simplex virusuri (inclusiv pentru
pacientii imunodepresati); tratamentul infectiilor cu Herpes zoster, varicela. Infectiile pielii
cauzate de Herpes-simplex virus, atat in infectiile recurente labiale si genitale cu acest
virus, dar numai la pacientii care prezinta raspuns imun eficient.
5. Hipersensibilitate cunoscuta la aciclovir sau la propilenglicol.
6. Pot apare in cursul tratamentului cresteri temporare ale acidului uric, creatininei si a unor
enzime hepatice.
7. Cutie cu 25 comprimate a 200 mg aciclovir. Crema 5% în tub de 10 g.
8. Adulti si copii: aplicatii locale pe piele de 5 ori pe zi (la 4 ore) timp de 5 zile. Daca
simptomele nu dispar complet, terapia poate fi continuata inca 10 zile. În infectii cu
Herpes zoster: Adulti: 800 mg, de 5 ori pe zi (la 4 ore) timp de 7 zile. Tratamentul se
intrerupe in cursul noptii. La pacientii cu imunosupresie sau la cei cu absorbtie intestinala
scazuta este preferabila administrarea i.v. Tratamentul trebuie inceput cat mai precoce.
În cazul reaparitiei infectiilor, tratamentul trebuie repetat. Copii: imunosupresati cu varsta
de peste 2 ani se recomanda aceleasi doze ca si la adulti; imunosupresati cu varsta sub
2 ani, doza este jumatate din cea pentru adulti. Pacientii cu functie renala grav alterata:
800 mg de 2 ori/zi (la 12 ore). Pacientii cu functie renala moderat alterata: 800 mg de 3-4
ori/zi (la 6-8 ore). În infectii cu Herpes-simplex: Adulti: 200 mg aciclovir de 5 ori pe zi (la 4
ore) timp de 5 zile. Tratamentul se intrerupe in cursul noptii. La pacientii imunosupresati,
precum si la cei cu absorbtie intestinala scazuta, doza poate fi crescuta cu 400 mg/zi.
GENTAMICINA

1. Antibiotic Aminoglicozidic.Grupul Gentamicinei.Bactericid prin fixarea pe subunitatile

ribozomale 30S ale cel. bacteriene.
2. a
3. Gentamicina este un antibiotic cu spectru larg, din familia aminoglicozidelor. Ea are o
actiune bactericida, interferand sinteza proteinelor bacteriene. Spectrul sau antimicrobian
cuprinde germeni grampozitivi si gramnegativi, incluzand asa-numitii "germeni problema",
care sunt rezistenti la alte antibiotice. În general, sunt foarte sensibili la gentamicina
urmatorii germeni: E. coli, Proteus, Shigella, Salmonella, Klebsiella, Enterobacter,
Pseudomonas, Providencia, Haemophilus, gonococi si stafilococi, incluzand pe cei
rezistenti la penicilina (producatori de penicilinaza). Produsul se administreaza
intramuscular sau intravenos; gentamicina administrata oral nu este absorbita. Timpul de
injumatatire plasmatica este de aprox. 2 ore. Gentamicina nu este metabolizata fiind
eliminata in forma activa. Eliminarea are loc predominant pe calea filtrarii glomerulare,
astfel incat flora intestinala ramane neafectata.
4. Gentamicina este indicata in infectii provocate de germeni sensibili la gentamicina, cum
sunt: Infectii ale tractului respirator, ex: bronsite si pneumonii, in special formele
recidivate; prevenirea pneumoniei in caz de intubatie endotraheala. Infectii ale cailor
urogenitale, ex.: pielonefrite, cistite, uretrite si prostatite; infectii cu gonococi inclusiv cele
provocate de specii rezistente la penicilina si alte antibiotice. Infectii oculare severe.
Tratamentul infectiilor in urma arsurilor grave. Septicemii. Gentamicina, datorita actiunii
sale, este foarte eficienta in combaterea infectiilor intraspitalicesti.
5. Sensibilitate cunoscuta la gentamicina sau aminoglicozide si/sau agenti de conservare
(alergie para-grup). Pacientilor cu afectiuni vestibulare sau/si cohleare nu li se vor
administra aminoglicozide decat in cazul unor indicatii vitale. Se va evita administrarea
simultana sau imediat consecutiva de alte antibiotice ototoxice sau/si nefrotoxice. În
scopul evitarii acumularii medicamentului, o prudenta deosebita se impune la pacientii cu
functie redusa. De asemenea prudenta este indicata si in cazul pacientilor cu insuficienta
renala usoara, cu boli neuromusculare (ex. miastenia gravis sau boala Parkinson) cat si
la varstnici.
6. În anumite conditii, aminoglicozidele au efect ototoxic si/sau nefrotoxic. În general,
efectele nedorite sunt in functie de concentratia plasmatica inalta si sustinuta care tinde
sa apara daca doza de gentamicina nu este adaptata la functia renala. Semne ale
ototoxicitatii se traduc in principal prin alterarea functiilor nervului vestibular sub forma de
vertij, tinitus, nistagmus (spontan sau provocat), sindrom Meniere si tulburari de echilibru.
Aceste tulburari survin la aproximativ 2% din cazuri si se observa in decurs de 2
saptamani de la initierea tratamentului. Simptome ale afectarii nervului cohlear sunt mult
mai rare si se manifesta prin hipoacuzie la tonuri inalte, conducand rar la surditate
completa. Nefrotoxicitatea se manifesta prin leziuni glomerulare si necroze tubulare. Se
 observa o crestere reversibila a ureei si a creatininei serice. Albumina, leucocitele si
eritrocitele pot fi prezente in urina. Afectiunile renale sunt in general reversibile si apar la
3% din cazuri. Alte efecte secundare posibile: Neuropatie periferica: parestezii faciale si
ale extremitatilor, tremur si spasm muscular.
7. Gentamicin "Biochemie" 40 mg: cutie cu 5 fiole a 1 ml, ambalaj de spital. Gentamicin
"Biochemie" 80 mg: cutie cu 5 fiole a 2 ml, ambalaj de spital. Fiole a 1 ml si 2 ml solutie
injectabila continand gentamicina sulfat in cantitate echivalenta cu 40 mg gentamicina
baza/ml.
8. Administrare intramusculara sau intravenoasa. Pentru prevenirea pneumoniei,
gentamicina se aplica prin instilatii endotraheale. În infectii oculare severe administrarea
se face subconjunctival. Se vor folosi numai solutii limpezi si necolorate.

EPINEFRINA ( ADRENALINA )

1. Simpatomimetic cu act. dir alfa si beta-adrenomimetic;Derivat de Beta-feniletilamina –

amina difenilica cu act. stimulatoare.Vasoconstrictor sistemic.Bronhodilatator neselectiv.
2.
3. Dozele terapeutice diminueaza congestia si edemul mucoaselor (prin vasoconstrictie si
micsorarea permeabilitatii capilare), stimuleaza inima si cresc usor presiunea sistolica, au
actiune bronhodilatatoare; local provoaca vasoconstrictie si poate opri hemoragiile
capilare. Efectele se datoresc actiunii simpatomimetice directe (stimulare alfa- si beta-
adrenergica).
4. Urgente alergice - soc anafilactic, angioedem laringian; stop cardiac (prin asistolie
ventriculara); accesul de astm bronsic; hemoragii capilare la suprafata (in aplicatie
locala); se asociaza anestezicelor locale vasodilatatoare (procaina, lidocaina) pentru a le
prelungi actiunea si a le diminua toxicitatea generala.
5. Hipertensiune arteriala, boli miocardice, cardiopatie ischemica, tahicardie si aritmii
ectopice, ateroscleroza, cord pulmonar, hipertiroidism, feocromocitom, glaucom cu unghi
ingust, adenom de prostata cu retentie de urina, insuficienta renala severa; prudenta la
diabetici, in starile de hipercalcemie si hipokaliemie. Nu se administreaza in timpul
anesteziei cu ciclopropan si halotan (aritmii grave); prudenta cand se asociaza cu
atropina, in anestezie; antidepresivele triciclice si guanetidina cresc actiunile
simpatomimetice (prudenta in dozarea adrenalinei sau se evita). Epinefrina are un indice
terapeutic mic, de aceea trebuie folosita numai la indicatia medicului si sub control
medical; contraindicatiile sunt relative in conditii de urgenta, care pun viata in pericol.
Simpatomimeticele sunt considerate substante dopante (interzise la sportivi).
6. Palpitatii, tahicardie, aritmii ectopice, dureri anginoase, anxietate, neliniste, slabiciune,
ameteli, cefalee, parestezii in extremitati, cresterea glicemiei. Injectiile intravenoase sunt
periculoase (prudenta multa).
7. Fiole a 1 ml solutie apoasa injectabila continand epinefrina hcl. 1 mg (cutie cu 100 buc.);
solutie pentru uz intern continand epinefrina hcl. 1 mg/ml sau 20 picaturi (flac. cu 20 ml).
8. În socul anafilactic, intravenos lent si cu multa prudenta 0,1-0,5 mg (0,1-0,5 ml din fiola),
diluate cu 10 ml solutie salina izotona; daca nu este posibil, se injecteaza intramuscular
0,5-1 mg (1/2-1 fiola) sau se administreaza perlingual 1 mg (20 picaturi din solutia pentru
uz intern sau o fiola). În sincopa cardiaca, intravenos lent 0,5-1 mg (1/2-1 fiola), eventual
repetat dupa 1-15 minute; daca nu este posibil, se injecteaza in cavitatea inimii aceeasi
doza. În astmul bronsic, subcutanat 0,3 mg (0,3 ml din fiola), eventual repetat la 20 de
minute (cel mult 2-3 doze). În aplicatii locale, ca hemostatic, solutie 1/100 000-1/2 000;
asociat anestezicelor locale, in solutie 1/200.000-1/20.000.
NAFAZOLINA

1. Simpatomimetic cu act. indiv. ( act. neurosimpatamimetica ) Cu act. pe alfa si beta

receptori.Vasoconstrictor local.a
2.
3. Are ef. alfa si beta adrenomimetic.Aplicat local pe muc. Determina vasoconstrictie
prelungita.Decongestiv si antialergic.
4. Tratam. local -> rinite acute inf. si alergice, afect. congestive ale muc. Faringiene,
epistaxis,conjunctivite nebacteriene.
5. A nu se utiliza de catre persoane cu hipersensibilitate la substantele din compozitia
picaturilor de ochi.
6. Respectand dozarea corecta, nu apar efecte secundare notabile in utilizare.
7. Sol. ext. 10 mg 0,1% . Picaturi – Flc. cu 10 sau 20 ml solutie.
8. Daca nu exista alte indicatii, de 2-3 ori pe zi o picatura in sacul conjunctiva. Utilizarea se
incheie dupa 10 zile, sau se intrerupe pentru 5 zile. Înainte de prima utilizare, se roteste
spre dreapta capacul cu filet, pentru a deschide sticluta. Capacul se desurubeaza spre
stanga. Se aduce sticluta in pozitia de turnare a picaturilor si prin presare usoara pe
corpul sticlutei se toarna picaturi in pleoapa inferioara trasa spre inafara.
DOPAMINA

1. Simpatomimetic cu actiune indirecta.Predominant Beta-adrenomimetic.Stimulator

cardiac.
2.
3. Dopamina e o catecolamina naturala, precursor al noradrenalinei care difera de
adrenalina si noradrenalina prin efectul vasodilatator mezenteric si renal.
Absorbtie – se adm. i.v. pt. ca e rapid metab. In tr. Gi dupa adm. orala
Distributie – nu se stie daca strabate placenta sau se elimina prin laptele matern
Metabolizare – la niv. ficatului este transf. in metabolitit inactivi
Eliminare – urina si materii fecale
4. Starile de soc, cum ar fi cele din insuficienta cardiaca sau post-infarct de miocard (soc
cardiogen); postoperator (soc postoperator); in pierderile lichidiene majore (soc
hipovolemic) numai dupa substitutie volemica; infectii severe (soc septic); reactii de
hipersensibilitate (soc anafilactic); scadere acuta a tensiunii arteriale (hipotensiunea
severa); iminenta de soc (presoc); iminenta de insuficienta renala.
5. Hipertiroidism (tireotoxicoza), tumori de medulosuprarenala (feocromocitom), unele
forme de glaucom (glaucom cu unghi inchis), prostata marita (adenom de prostata) cu
formare de urina reziduala, tahiaritmii, fibrilatie ventriculara. Dopamin Giulini 50N si
Dopamin Giulini 200N nu trebuie administrate in caz de astm bronsic cu hipersensibilitate
la sulf.
6. Ocazional, poate provoca: greata, varsaturi, cefalee, agitatie, tremor al degetelor,
simptome de angina pectorala, palpitatii, cresterea tensiunii arteriale. La doze crescute,
creste riscul de a provoca atat tulburari de ritm cardiac (tahicardie sinusala, ritmuri
ectopice supraventriculare si ventriculare), cat si un efect nedorit de crestere a presiunii
telediastolice a ventriculului stang. Perfuzia de dopamina poate provoca necroza
tegumentelor (redistribuirea fluxului sanguin in favoarea teritoriului splanhnic, in
defavoarea tegumentului si muschilor). Riscul este crescut la pacientii cu tulburari de
circulatie periferica si la administrarea de doze mari. Dupa interventii chirurgicale in
teritoriul splanhnic sau la pacienti cu tendinta de sangerare la nivelul tractului
gastrointestinal, exista riscul de hemoragie din cauza redistributiei fluxului sanguin.
Perfuzarea inadecvata paravenoasa poate duce la necroza paravenoasa. De aceea,
perfuzia trebuie facuta, daca este posibil, prin cateter venos.
7. Fiole a 10 ml cu solutie apoasa inj. cu 50 mg dopamina HCl.Fiole cu 50 mg/5ml;200
mg/10 ml.
8. Dopamin Giulini 50N si Dopamin Giulini 200N trebuie administrate numai dupa diluare in
solutii perfuzabile corespunzatoare. Solutiile perfuzabile recomandate sunt: ser fiziologic
0,9%, solutie glucozata 5%, solutie Ringer lactat. Solutia de perfuzat trebuie preparata
 imediat inainte de administrare. Se administreaza numai solutiile clare, incolore de
Dopamin. Solutiile de perfuzat care contin Dopamin sunt stabile pe parcursul duratei
normale de perfuzare (cel putin 24 de ore), cu exceptia solutiilor Ringer lactat (cel mult 6
ore). Dupa stabilizarea clinica, perfuzia de dopamina nu trebuie intrerupta brusc, ci
gradat. Durata perfuziei depinde de conditiile individuale. Au fost inregistrate rezultate
bune dupa administrarea timp de 28 de zile.

IZOPRENALINA

1. Simpatomimetic cu act. dir. pe receptorii beta1 si beta2 adrenergici.Stimulator cardiac si

bronhodilatator de tip neselectiv.
2.
3. Det. stimularea contractiei miocardice,creste consumul de oxigen al miocardului, creste
intoarcerea venoasa.Efect intens bronhodilatator.Scade tonusul si motilitatea tb.dig.
Absorbtia -> dupa adm. sublinguala e limitata si inegala.Dupa adm. i.v. efectul e scurt pt
ca e inactiv rapid.
4. Astm bronsic (tratamentul crizei), bronsita spastica, atelectazii post-operatorii, pregatirea
si favorizarea aerosoloterapiei cu alte medicamente (antibiotice, secretolitice, cortizon,
cromoglicat), evitarea eventualelor spasme bronsice si usurarea respiratiei in conditii de
terapie intensiva; realizarea bronhodilatatiei pentru teste functionale respiratorii. Bloc
atrio-ventricular partial sau total, tratamentul si profilaxia acceselor Adams-Stockes,
sindrom de sinus carotidian, bradicardie.
5. Tahicardie marcata (peste 130/minut), aritmii ectopice (extrasistole polimorfe si in
salve), angina instabila, infarct acut de miocard, astm cardiac, hipertiroidism, stari de
acidoza; prudenta in cardiopatia ischemica, hipertensiunea arteriala si la diabetici; nu se
administreaza concomitent cu adrenalina, nu se asociaza cu halotan, IMAO,
clorpromazina. Simpatomimeticele figureaza pe lista substantelor dopante (interzise la
sportivi).
6. Tahicardie, palpitatii, dureri precordiale, hipotensiune cu ameteli, cefalee, slabiciune,
tremor, rareori greata si voma.
7. Comprimate sublinguale continand izoprenalina 10 mg (flac. cu 20 buc.).
8. Sublingual 1-2 comprimate; la nevoie se poate repeta dupa 3-4 ore (fara a depasi 6
doze/zi).
SALBUTAMOL

1. Simpatomimetic bronhodilatator selectiv de generatia a III-a.

2.
3. Actioneaza selectiv pe receptorii beta2-adrenergici si produce : bronhodilatatie , inhiba
degranularea mostocitelor pulmonare ( responsabile de elib. Histominei ce intervine in
patogenia astmului alergic,prin urmare salbutamolul interfera componenta
imunopatogenica a astmului ) , stimuleaza activ. ciliara ( -> imbunatateste clearence-ul
muco-ciliar ).Administrat in pulverizatii oro-faringiene/oro-laringiene aerosolii inhalati
grabesc efectul si confera, prin insasi calea de administrare, oarecare
bronhoselectivitate. Aceasta cale de administrare preteaza la supradozare iar abuzul
cronic determina instalarea tolerantei.Timp de act medie 4-6 H.
4. Astm bronsic, bronsita astmatiforma, iminenta de travaliu prematur, distocie dinamica,
hiperkinezie in travaliu, profilaxia contractiilor in timpul interventiilor pe uter gravid.
5. Stare de rau astmatic, hipertensiune arteriala, insuficienta cardiaca, tahiaritmie,
tireotoxicoza, diabet. Ca tocolitic, numai sub supraveghere medicala.
6. Tremuraturi, tahicardie, agitatie, transpiratii, ameteli, greturi, vome.
7. Flacoane de polistiren cu capac de polietilena cu 20 comprimate. Flacon spray cu 10 ml.
8. Strict dupa indicatia medicului. De obicei, o doza de inhalare 1-2 ori pe zi. La nevoie,
numarul inhalarilor poate fi marit la 4-6 ori in 24 de ore cu pauze de 4-6 ore intre ele. Nu
se va depasi doza prescrisa de medic. Adulti, de 3-4 ori pe zi cate un comprimat. Copii,
2-6 ani, 1/4 comprimate de 3 ori pe zi; 12 ani, 1/2 comprimat de 3 ori pe zi; peste 12 ani,
doza de la adulti. Se va pastra un interval de cel putin 6 ore intre 2 prize.
PRAZOSIN

1. Simpatolitic cu act. directa.Alfa-adrenolitic.Chinazolina.Antihipertensiv.

2.
3. Antihipertensiv prin blocare alfa1-adrenergica selectiva; provoaca dilatatie arteriala si
venoasa cu scaderea moderata a presiunii arteriale si tahicardie moderata, nu modifica
practic circulatia renala; in insuficienta cardiaca scade pre- si postsarcina, usurand
munca inimii; efectul antihipertensiv incepe dupa 2-3 ore de la administrarea unei doze
orale si se mentine 6-10 ore.
4. Hipertensiunea arteriala esentiala sau secundara, in toate stadiile - ca prim medicament
sau in asociatie cu un diuretic, eventual cu alte antihipertensive; insuficienta cardiaca
congestiva care nu raspunde la diuretice si digitalice (se asociaza); boala si sindrom
Raynaud.
5. Alergie la prazosin; nu se recomanda in insuficienta cardiaca de cauza mecanica
(stenoza mitrala, stenoza aortica, embolie pulmonara, pericardita constrictiva); prudenta
in timpul sarcinii si alaptarii, nu se administreaza la copiii sub 12 ani; prudenta si doze
mici la batrani si in prezenta insuficientei renale avansate. Prazosinul are efect aditiv cu
diureticele si alte antihipertensive (atentie la doze); prudenta in asocierea cu blocante
beta-adrenergice si blocante ale canalelor calciului (risc de hipotensiune ortostatica
acuta); prazosinul poate determina rezultate fals-pozitive in screening-ul biochimic al
feocromocitomului (VMA si MHPT in urina).
6. Uneori hipotensiune ortostatica, mai ales la inceputul tratamentului - prima doza poate
provoca ameteli, palpitatii, lesin (se incepe cu o doza mica, administrata la culcare);
rareori somnolenta, cefalee, ameteli, tulburari de vedere, congestie nazala, edem,
uscaciunea gurii, greata, diaree, depresie, impotenta sexuala, eruptii cutanate; poate
inrautati starea bolnavilor cu angina pectorala (se asociaza obligatoriu cu propranolol
sau nifedipina).
7. Comprimate continand prazosin 1 mg sau 5 mg, sub forma de clorhidrat (flacon cu 20, 50
sau 100 buc).
8. Oral, in hipertensiunea arteriala se incepe cu o doza de 0,5 mg (1/2 comprimat a 1 mg)
seara la culcare, apoi 0,5 mg de 2-3 ori/zi, crescand la intervale de 3-7 zile, in functie de
raspuns, pana la doza utila, care este de 4-15 mg/zi (fractionat), fara a depasi 20 mg/zi.
În insuficienta cardiaca congestiva se incepe cu 0,5 mg de 2-4 ori/zi, crescand la 2-3 zile,
pana la doza utila 4-20 mg/zi (fractionat); doza se stabileste in functie de simptomele
 cardio-vasculare, urmarind eventual si diferiti parametri hemodinamici. În sindromul sau
boala Raynaud se incepe cu 0,5 mg de 2 ori/zi, crescand saptamanal, dupa nevoie -
doza utila obisnuita este de 1-2 mg de 2 ori/zi.

PROPRANOLOL

1. Simpatolitic cu act. directa, beta-adrenolitic beta1,beta2 neselectiv.Antihipertensiv.

Antianginal.Antiaritmic.
2.
3. Reducerea HTA , scade activ. reninei plasmatice, antiaritmic prin impiedicarea
influentelor simpato-adrenergice,aritmogene.
Absorbtie – in prop. de 90% din tb. digestiva.
Biodisponibilitate – 30% din cauza inactivarii la trecerea primului pasaj hepatic.
Biodistributie – difuzeaza bine in t.,traverseaza placenta.
Eliminare – renala;partial prin bila.
4. Angina de piept, indeosebi angina cronica stabila (ca tratament de fond) si pentru
profilaxia pe termen lung dupa perioada acuta a infarctului miocardic; aritmii cardiace
supraventriculare si unele tahiaratmii digitalice; cardiomiopatie obstructiva;hipertensiune
arteriala esentiala,mai ales forme cu circulatie hiperkinetica si debit cardiac crescut,
forme cu hiperreninemie sau asociat hipopresolului si nefrixului; profilaxia migrenelor;
tireotoxicoza; inaintea si in timpul interventiilor chirurgicale pentru feocromocitom ( se
asociaza obligatoriu un blocant adrenergic de exemplu tolazolina ); stari anxioase ( mai
ales cand predomina tulburarile cardiace ),tremor esential; pentru profilaxia hemoragiilor
digestive la cirotici ( cu exceptia insuficientei hepatice severe, cu icter, ascita mare,
encefalopatie ).
5. Astm bronsic, bronsita astmatiforma, insuficienta respiratorie cu bronhospasm;
insuficienta cardiaca congestiva ( neasociat cu digitalice );bradicardie sinusala; bloc
atrioventricular; hipertensiune arteriala pulmonara severa; hipoglicemie; acidoza
metabolica;insuficienta renala.
6. Majore : insuficienta cardiaca, bloc atrioventricular, bronhospasm. Altele : bradicardie,
hipotensiune arteriala, fenomene Raynaud, claudicatie intermitenta, neuropatii
periferice, tulburari gastrointestinale, oboseala, tulburari ale somnului, depresie,
hiperlipidemie.
7. Comprimate cu 10 mg sau 40 mg clorhidrat de propranolol.F. a 5 ml sol. inj. cu 5 mg
propranolol HCl.Fie cu 10 ml sol. apoasa pt. uz oftalmic cu 1% propranolol HCl.
8. Oral-in angina pectorala si HTA – initial 40 mg de 2 ori/24 H,doza creste progresiv pana
la 80 mg de 2 ori/zi .In urgente se inj. i.v. lent 1 mg initial pana la 10 mg.
NEOSTIGMINA

1. Parasimpatomimetic cu act. indirecta ( anticolinesterozic ) cu act. reversibila.

2.
3. Parasimpatomimetic cu actiune indirecta (anticolinesterazic), moderat reversibil.
Intensifica si stimuleaza peristaltismul tractului digestiv (esofag, stomac, intestin),
stimuleaza musculatura neteda a vezicii urinare, bronsica, precum si musculatura striata.
Asupra aparatului cardiovascular actiunea sa se manifesta prin bradicardie si scaderea
presiunii arteriale; de asemenea determina contractia pupilei (mioza). Totusi, comparativ
cu alte substante parasimpatomimetice (ex. fizostigmina), nu influenteaza in mod
accentuat pupila, cordul, presiunea arteriala, secretiile. Asupra uterului are actiune
emenagoga, fara a fi ocitocic. Efectele cele mai importante si care constituie principalele
aplicatii terapeutice ale produsului sunt marirea tonusului musculaturii netede cu
intensificarea peristaltismului tractului digestiv si a cailor urinare, marirea tonusului si
stimularea musculaturii striate, efectul anticurarizant. Miostinul este antagonist al
tetraetilamoniului si are actiune anticurarizanta in supradozarile cu d-tubocurarina si
derivatul sau metil, ramanand fara efect in supradozarile cu decametoniu si
succinilcolina.
4. Miastenia grava, atat ca test de diagnostic cat si ca tratament simptomatic. Antagonist al
d-tubocurarinei si al derivatului sau metil. Ileus paralitic postoperator. Retentie urinara
postoperatorie. Tulburari vasculare periferice (sindrom Raynaud, tromboangeita
obliteranta). Adjuvant in: megacolon, hipertiroidism si miopie tireotoxica, migrene si
prevenirea acceselor de tahicardie paroxistica, in prevenirea trombozelor. Rinita atrofica.
5. Ileus mecanic, peritonita. Boala astmatica, stari de bradicardie. Parkinsonism, miastenie
congenitala. Este contraindicata asocierea Miostinului cu acetilcolina sau cu alti esteri ai
colinei.
6. Crampe abdominale, spasme ale musculaturii striate, hipersalivatie, mioza, uneori chiar
stari de colaps. Aceste simptome pot fi prevenite si evitate prin administrarea de 0,6 mg
atropina sulfurica.
7. Cutii continand 1 blister cu 20 comprimate.
 8. Se administreaza la indicatia medicului, iar stabilirea dozelor si a intervalului dintre doze
se face in functie de raspunsul individual.

ATROPINA

1. Parasimpatolitic.Anticolinergic natural.
2.
3. Atropina face parte din grupa substantelor parasimpaticolitice. Actiunea caracteristica a
atropinei este aceea asupra secretiilor. Astfel scade secretiile excesive ale cailor
respiratorii, ale glandelor salivare, scade secretia gastrica atat cantitativ, cat si calitativ,
scade aciditatea libera, diminueaza secretia biliara, pancreatica si a glandelor mamare.
Atropina reduce hiperperistaltismul tractului digestiv, avand si actiunea antispastica. În
doze mici reduce frecventa batailor cardiace prin excitatie vagala. În doze mai mari
produce accelerarea lor prin actiunea de paralizare a fibrelor parasimpatice
cardiomoderatoare. Atropina poseda si o acþiune bronhodilatatoare. Atropina produce
midriaza intensiva insotita de tulburari de acomodare si cresterea consecutiva a
presiunii intraoculare.
4. Bronsite cu hipersecretie, colici biliare, colici nefretice, hipersecretie gastrica, spasm
piloric, constipatie spastica, tenesme vezicale, hiperhidroza. Ca element adjuvant in
amestecurile preanestezice si analgezice. Traumatisme craniene inchise. În tratamentul
crizelor de ras si plans din sindroamele pseudobulbare. În unele tulburari de conducere
(bloc atrioventricular complet cu crize Adam-Stockes), sindromul sinusului carotidian cu
crize sincopale. Colita ulceroasa cronica nespecifica. Tratamentul profilactic al greturilor
si varsaturilor din raul de mare si de avion, in asociere cu antihistaminice si barbiturice.
5. Fibrilatie atriala, glaucom, tuberculoza pulmonara evolutiva.
6. Uscaciunea gurii,tahicardie,palpitatii,constipatie,retentie urinara,hiposecretia glandelor
sudorale.
7. Cutii cu 100 fiole de 1 ml sol. 1‰. Se elibereaza numai cu prescriptia medicului pe
blanchete cu timbrul sec. A se feri de lumina. Atentie A nu se lasa la indemana copiilor.
8. În injectii subcutanate, la adulti 0,25-1 ml pe zi din solutia 1‰.
BUTILSCOPOLAMINA ( BUSCOPAN )

1. Parasimpatolitic.Anticolinergic de sinteza.Antiseptic.
2.
3. Buscopan actioneaza la nivelul ganglionilor situati in peretii viscerelor si exercita o
actiune specifica antispastica, ce se manifesta asupra musculaturii netede a tractului
gastrointestinal, biliar si urinar. Efectul farmacologic se produce cu mult inainte ca
reactiile secundare specifice substantelor de tipul atropinei sa apara. De aceea, in cazul
administrarii Buscopan in doze terapeutice nu se constata aparitia efectelor secundare
asupra sistemului nervos central sau asupra glandelor salivare. Indicatii: Ulcer gastric si
duodenal, spasm si hipermotilitate gastrointestinala, pilorospasmul copiiilor, varsaturi
post-operatorii, constipatie spastica, dischinezie biliara si spasm al tractului urinar,
relaxarea prea lenta a segmentului uterin inferior, dismenoree.
4. Colici intestinale,biliare,ureterale,spasm piloric/de cardia,colita pseudomembranoasa,
dismenoree,colica nefretica, constipatie spastica,duodenografie hipotona si diag.
diferential radiologic intre spasmele functionale si sinteza organica.
5. Nu se cunosc contraindicatii ale administarii orale ale Buscopan. Buscopan nu trebuie
administrat parenteral in urmãtoarele stari patologice: glaucom, hipertrofia prostatei cu
tendinta la retentia urinei, stenoza mecanica a tractului gastrointestinal, megacolon,
tahicardie.
6. Daca Buscopan se administreaza in doza obisnuita, nu se constata aparitia efectelor
secundare caracteristice atropinei asupra glandelor salivare si secretiei gastrointestinale.
În doze mari, poate cauza ocazional o tulburare trecatoare a acomodatiei vizuale, care
dispare spontan. Pentru aceste motive, in urma administarii parenterale a Buscopan se
va evita conducerea vehiculelor si manipularea masinilor si utilajelor.
7. Drageuri a 10 mg de butilscopolamin bromid/drajeu.
 8. În cazul cand medicul nu prescrie altfel: Adultii si copiii peste 6 ani: 1-2 drajeuri a 10 mg
de 3-5 ori/zi. Drajeurile trebuie inghitite cu o cantitate mica de lichid.

DIAZEPAM

1. Benzodiazepina tranchilizanta.
2.
3. Tranchilizant din grupa benzodiazepinelor; miorelaxant si anticonvulsivant, antispastic
uterin, slab parasimpatolitic; efectul este rapid, de durata relativ scurta la inceputul
tratamentului, dar durabila la prelungirea acestuia.
4. Stari de anxietate in nevroze, sindrom psihovegetativ, sindrom de menopauza, stari
depresive cu agitatie, afectiuni diverse insotite de tensiune psihica si anxietate; insomnie
prin anxietate, pavor nocturn si somnambulism; pentru sedare, in cadrul curei de
dezintoxicare la alcoolici; spasme musculare in boli reumatice, traumatisme, fracturi,
accidente cerebro-vasculare; tetanos, stare de rau epileptic; ca medicatie pre- si
postoperatorie; in iminenta de avort sau nasterea prematura, pentru usurarea nasterii in
caz de hipertonie uterina.
5. Stari comatoase, colaps, miastenie grava, alergie specifica; se evita la sugarii mai mici
de o luna, prudenta in timpul sarcinii si alaptarii; prudenta la bolnavii cu glaucom, doze
mici la cerebrovasculari, in insuficienta cardio-respiratorie, la batrani si la debilitati;
injectarea nu este recomandabila in caz de insuficienta respiratorie decompensata si
impune multa prudenta la bolnavii cu ateroscleroza cerebrala avansata si la cei cu
insuficienta respiratorie cronica. Nu se administreaza ca tratament ambulator la soferi si
la cei cu alte profesiuni care impun concentrarea intensa si prelungita a functiilor
psihice; se recomanda evitarea bauturilor alcoolice; prudenta la asocierea cu alte
deprimante centrale si cu substante antidepresive; forma injectabila nu se amesteca cu
alte medicamente si nu se adauga solutiilor perfuzabile i.v..
 6. Somnolenta, oboseala, ameteli, slabiciune musculara, uscaciunea gurii, constipatie,
tulburari de vedere, hipotensiune, diminuarea libidoului, rareori ataxie, agiatie
psihimotorie, foarte rar neutropenie, icter; dozele mari, administrate timp indelungat, pot
provoca dependenta. Injectarea i.v. (mai ales cand se face repede) poate fi cauza de
deprimare respiratorie marcata (sunt necesare mijloace pentru asistarea respiratiei).
Injectia i.m. este dureroasa; uneori dureri de-a lungul venei injectate.
7. Comprimate continand diazepam 2 mg sau 10 mg (flac. cu 30 buc.); fiole a 2 ml solutie
injectabila continand diazepam 10 mg (cutie cu 5 buc.).
8. Oral, la adulti si copii mari 2 mg, 5 mg sau 10 mg de 1-2 ori/zi (dupa situatie); la batrani
2 mg de 1-2 ori/zi (se poate creste, cu prudenta); la copii mici cate 1-2 mg de 2 ori/zi (se
poate creste, cu prudenta, pana la 0,5 mg/kg corp si zi). I.m. sau i.v. (lent, cu multa
prudenta) la adulti si copii mari 2-20 mg (se poate repeta, dupa 3-4 ore), in tetanos 200-
400 mg/zi; la copiii mici 0,1-0,25 mg o data (se repeta, la nevoie, dupa 15-30 minute).

IMIPRAMINUM

1. Antidepresiv triciclic,derivat iminodibenzilic.

2. Antideprinul este un timoanaleptic antidepresor cu actiune centrala de crestere a
nivelului activitatii neuropsihice. Electroencefalograma releva cresterea undelor,
hipersincronism si tendinta la trasee de tip iritativ. În afara actiunii centrale, Antideprinul
poseda si efecte antihistaminice periferice.
3. Absorbtie – relativ buna dupa administrarea orala
Distributie – in t. bine vascularizate; se leaga de proteinele plasmatice in proportie de
90%
Metabolizare hepatica.
4. Melancolie, depresiuni de climacterium, stari depresive, baza organica in arterioscleroza
cerebrala si senilitate cu simptome depresive, surmenaj, nevroze astenice cu elemente
depresive, depresiuni evoluand pe fond psihopatic, stari disforice de tip ipohondric in
schizofrenie.
5. Glaucom; epilepsie; hipertrofie de prostata; insuficienta renala. Se va administra cu multa
prudenta la bolnavii cu tulburari coronariene sau hipertensiune arteriala, precum si in
nevrozele cu predominanta tulburarilor neuro-vegetative. Administrarea produsului este
interzisa femeilor gravide.
6. Desi produsul este foarte putin toxic s-au semnalat rar intolerante, uneori pot aparea
tulburari generale ca: cefalee si uscaciunea gurii, ameteli, stari de astenie, insomnii,
transpiratii, tremuraturi, stari de neliniste, parestezii, tahicardie. Aceste fenomene sunt
mai frecvente la inceputul tratamentului si de obicei dispar de la sine. Controlul medical
 al tratamentului trebuie extins si asupra fenomenelor secundare mai ales daca
intensitatea si caracterul lor sunt neobisnuite.
7. Flacoane cu 50 drajeuri continand 25 mg de Clorhidrat de imipramin.
8. Tratamentul se face prin asociatie de fiole cu drajeuri, fie numai cu drajeuri.
Administrarea parenterala este rezervata de obicei bolnavilor spitalizati. Modul de
administrare, doza zilnica si durata tratamentului se stabilesc de catre medicul specialist
pentru fiecare caz in parte. Tratamentul cu drajeuri: Se incepe cu doze zilnice de 75-100
mg (3-4 drajeuri) pe zi. Dupa gravitatea si evolutia bolii, doza poate fi marita progresiv
pana la 200-300 mg pe zi (8-12 drajeuri), in mai multe prize. Se revine apoi progresiv la
doza de intretinere de 50-150 mg pe zi. De asemenea se pot da doze mari de la inceput
(150-200 mg) pe zi care se reduc treptat, timp de 10-15 zile, la 50-10 mg pe zi. În cazuri
de hipersensibilitate la medicament, sau labilitate neurovegetativa, se poate incepe
tratamentul cu doze reduse (1-3 drajeuri pe zi) ajungandu-se in mod treptat la dozele
eficace.

LEVOPODA ( SINEMET )

1. Antiparkinsonian dopaminergic.
2.
3. Sinemet este o combinatie de carbidopa, MSD - un inhibitor al decarboxilazei
aminoacizilor aromatici si levodopa, MSD - precursorul metabolic al dopaminei,
destinata tratamentului bolii si sindromului Parkinson. Levodopa reduce simptomele bolii
Parkinson prin decarboxilare la dopamina la nivel cerebral. Carbidopa, care nu
traverseaza bariera hematoencefalica, inhiba numai decarboxilarea extracerebrala a
levodopei, lasand astfel disponibila o cantitate mai mare de levodopa pentru transportul
la nivel cerebral si conversia ulterioara la dopamina. Comparativ cu levodopa, Sinemet
asigura un raspuns terapeutic general mai bun. Sinemet realizeaza niveluri plasmatice
de levodopa eficiente si de lunga durata, desi cantitatea de levodopa administrata este
cu aproximativ 80% mai mica decat in cazul administrarii numai de levodopa. Carbidopa
previne actiunea piridoxin hidrocloridului (vitamina B6) de accelerare a metabolizarii
periferice a levodopei la dopamina.
4. Sinemet este indicat in tratamentul bolii si sindromului Parkinson. El amelioreaza multe
dintre simptomele parkinsonismului, in special rigiditatea si bradikinezia. Deseori,
Sinemet este eficient si in ameliorarea tremorului, disfagiei, sialoreei si a instabilitatii
posturale asociate bolii si sindromului Parkinson. De obicei, atunci cand raspunsul
terapeutic la administrarea numai de levodopa este neregulat, iar semnele si
simptomele bolii Parkinson nu sunt uniform controlate pe parcursul zilei, inlocuirea
 levodopei cu Sinemet amelioreaza fluctuatiile raspunsului terapeutic. Prin reducerea
anumitor reactii adverse produse de administrarea numai de levodopa, Sinemet permite
unui numar mai mare de pacienti obtinerea unei ameliorari adecvate a simptomelor bolii
Parkinson. Sinemet este de asemenea indicat la pacientii cu parkinsonism care primesc
preparate vitaminice ce contin piridoxin hidroclorid (vitamina B6).
5. Nu se va administra Sinemet concomitent cu inhibitori de monoaminoxidaza (exceptand
dozele mici de inhibitori selectivi ai MAO-B). Terapia cu IMAO trebuie intrerupta cu cel
putin doua saptamani inainte de administrarea de Sinemet. Sinemet este contraindicat
la pacientii cu hipersensibilitate cunoscuta la oricare dintre componentele acestui
medicament si la pacientii cu glaucom cu unghi inchis. Deoarece levodopa poate activa
un melanom malign, Sinemet nu va fi administrat la pacientii cu leziuni tegumentare
suspecte, nediagnosticate, sau la cei cu antecedente de melanom.
6. Reactiile adverse care apar frecvent la pacientii tratati cu Sinemet sunt datorate
activitatii neurofarmacologice centrale a dopaminei. De obicei, aceste reactii pot fi
atenuate prin reducerea dozelor. Cele mai frecvente reactii adverse sunt dischineziile,
incluzand miscari coreiforme, distonice si alte miscari involuntare. Spasmele musculare
si blefarospasmul pot fi considerate semne precoce care indica necesitatea reducerii
dozelor. Alte reactii adverse severe sunt: tulburari mintale, incluzand ideatia paranoida
si episoade psihotice, depresie cu sau fara tendinta la suicid si dementa. Greata este o
reactie adversa frecvent intalnita, dar mai putin severa. Reactii adverse mai putin
frecvente sunt: tulburari de ritm cardiac si/sau palpitatii, episoade de hipotensiune
ortostatica.
7. Cutii cu 100 de tablete, fiecare tableta continand 25 mg carbidopa si 250 mg levodopa.
8. Doza zilnica optima de Sinemet trebuie determinata cu precautie pentru fiecare pacient
in parte prin tatonari succesive.Tabletele de Sinemet 25/250 contin carbidopa si
levodopa intr-un raport de 1:10 (Sinemet 25/250). Doza initiala de Sinemet 25/250, este
de o jumatate de tableta administrata o data sau de doua ori pe zi. Totusi, este posibil
ca, pentru un numar insemnat de pacienti, aceasta doza sa nu furnizeze cantitatea
necesara de carbidopa. Doza poate fi marita cu 1/2 de tableta pe zi sau la doua zile,
pana la obtinerea raspunsului optim. Raspunsul apare dupa prima zi si, uneori, chiar
dupa o singura doza. De obicei, efectul terapeutic maxim este obtinut intr-o perioada de
sapte zile, comparativ cu saptamani sau luni, in cazul administrarii numai de levodopa.

CARBAMAZEPINUM

1. Deprimante motorii centrale.Antiepileptic.

2.
3. Este un derivat de carboxamida cu prop. antiepileptice,neurotrope si psihotrope.Act.
probabil prin blocarea canalelor de Na cu inhibarea consecutiva a descarcarilor cu
frecventa crescuta din neuronii focarului epileptogen precum si cu blocarea difuzarii
excitatiei in afara focarului.
Absorbtia – aproape totala dupa adm. orala,dar cu vit relativ scazuta
Distributie – larg raspandit in organism.Conc. in LCR = 33% din conc. plasmatica.
Traverseaza placenta si se excreta in laptele matern.
Metabolizare – la niv. hepatic prin oxidare.dezaminare.In urina au fost indetif. 7
metaboliti.
Eliminare – pe cale renala iar restul prin scaun partial nemetabolizat.
4. Epilepsie: accese partiale cu simptomatologie complexa (accese psihomotorii), accese
partiale cu simptomatologie elementara (accese focale); grand mal, in special cu geneza
focala (grand mal din timpul somnului, grand mal difuz), forme mixte de epilepsie.
Profilaxia acceselor din sindromul de abstinenta alcoolica. Algii la nivelul fetei survenite
ca accese (nevralgie de trigemen); accese algice de etiologie neprecizata pe traiectul
esofagului. Stari algice in cadrul neuropatiei diabetice. Accese neepileptice din scleroza
multipla, cum ar fi nevralgia de trigemen, crize tonice, crize de tulburari de miscare si
 vorbire, tulburari de sensibilitate (disartrii paroxistice, ataxii sau parestezii) ca si accese
dureroase. Psihoze, in special afectiuni maniaco-depresive, depresii hipocondre si
anxioase cu agitatie ca si stari de excitatie catatonica.
5. Hipersensibilitate cunoscuta la carbamazepina sau antidepresive triciclice (amitriptilina,
desipramina, imipramina, protriptilina, nortriptilina etc.); antecedente de leziuni ale
maduvei osoase: afectiuni ale sistemului de conducere cardiac; administrarea
concomitenta de IMAO (tratamentul cu IMAO trebuie intrerupt cu cel putin 14 zile sau
chiar mai mult, daca starea clinica a pacientului o permite, inaintea initializarii
tratamentului cu Carbamazepina).
6. Incidenta reactiilor adverse este dependenta de doza administrata, frecventa lor fiind mai
mare la inceputul tratamentului si in cazul tratamentelor asociate. Respectarea dozelor
recomandate si a instructiunilor de folosire asigura in general o buna toleranta. Pot
aparea sedare, tulburari de constienta, ameteli, somnolenta, tulburari de mers si miscare.
O atentie deosebita trebuie acordata reactiilor alergice cutanate (urticarie, dermatita
exfoliativa, sindrom Lyell, fotosensibilitate, eritem cutanat, purpura, etc.), reactiilor
hematologice (leucocitoza, leucopenie, eozinofilie, trombocitopenie, agranulocitoza,
anemie aplastica, anemie hemolitica, anemie megaloblastica, splenomegalie) si
hepatotoxice. Pentru a depista aceste reactii in faza precoce se recomanda, in special in
cazul administrarilor de lunga durata, efectuarea periodica a examenelor de laborator
relevante pentru modificarile sanguine si ale functiei hepatice.
7. Cutii continand 2 blistere a cate 10 comprimate.
8. Epilepsie: Adulti si copii peste 12 ani: Doza initiala recomandata este de 200 mg de 2
ori/zi (400 mg/zi). Aceasta doza zilnica se creste apoi treptat, la intervale de o
saptamana, cu pana la 200 mg/zi, in 3-4 prize, pana la obtinerea efectului terapeutic
dorit. Dozele maxime admise la care se poate ajunge sunt de 1000 mg/zi pentru copii
intre 12-15 ani, 1200 mg/zi pentru adulti si copii peste 15 ani sau, in cazuri foarte rare,
valabile pentru adulti, 1600 mg/zi. Doza de intretinere eficienta este de obicei de 800-
1200 mg/zi. Copii intre 6-12 ani: Doza initiala recomandata este de 100 mg de 2 ori/zi
(200 mg/zi). Doza zilnica se creste apoi treptat, la intervale de o saptamana, cu pana la
100 mg/zi, in 3-4 prize, pana la obtinerea raspunsului terapeutic dorit. Doza maxima
admisa la care se poate ajunge este de 1000 mg/zi. Doza de intretinere eficienta este de
obicei 400-800 mg/zi.

LIDOCAINA

1. Anestezic local cu structura amidica.Antiaritmic.

2.
3. Lidocaina spray este un anestezic local cu efect stabilizator de membrana. Scazand
permeabilitatea membranei celulare la sodiu, lidocaina scade rata depolarizarii ca si
amplitudinea potentialului de actiune si inhiba conducerea nervoasa. Prin aplicare locala
la nivelul mucoaselor, lidocaina este absorbita in proportii diferite in raport cu doza si
locul de aplicare. Efectul Lidocainei spray apare la 1 min dupa aplicare si dureaza 5-6
minute iar subiectiv, anestezia dispare incet, in aproximativ 15 minute.
4. Anestezia locala a nervilor periferici. Anestezie regionala. Anestezie epidurala si
intratecala. Aritmie ventriculara, tahicardie supraventriculara. Anestezie locala prin
pulverizare la nivelul mucoaselor: inainte de interventii minore, superficiale in
stomatologie, chirurgia buco-maxilo-faciala, oto-rino-laringologie, ginecologie si
dermatologie. Inainte de inserarea cateterelor si tuburilor endotraheale (inainte de
intubare si de examinarile endoscopice). Pentru completarea tratamentului proceselor
patologice superficiale de la nivelul mucoaselor.
5. Alergie la lidocaina si alte anestezice locale amidice, contraindicatii acceptate la
anestezice locale sau de conducere, tulburari de conducere la nivelul cordului/bloc. În
 general, in timpul inducerii oricarui tip de anestezie, trebuie asigurat accesul la
aparatura si medicatia necesara in caz de reanimare. Trebuie avuta in vedere
posibilitatea scaderii presiunii sanguine si a bradicardiei in cazul anesteziei intratecale si
extradurale. În cazul afectiunilor hepatice, se vor administra doze scazute.
6. Efectele adverse sunt o consecinta a supradozarii relative sau absolute (absorbtie
accelerata sau injectare intravasculara necorespunzatoare). Simptomele la nivelul
sistemului nervos central includ: parestezia limbii, ameteli, vedere voalata urmata de
somnolenta, convulsii, pierderea cunostintei, uneori stop respirator. Simptomele
neurologice sunt rare.
7. Cutii cu 5 fiole a 10 ml. Cutii cu 5 fiole a 20 ml. Flacon de 38 g prevazut cu valva
dozatoare ce contine 3,8 g lidocaina. Excipienti: propylenglicolum, aetheroleum
menthae piperitae, alcoholum 96%. Cantitatea de lidocaina eliberata la fiecare puff = 4,8
mg.
8. Dozarea poate varia in limite largi in legatura cu indicatia si dimensiunea zonei care
trebuie anesteziata. Pentru a evita niveluri plasmatice ridicate, este important sa se
utilizeze cele mai mici doze care produc un efect satisfacator. În mod obisnuit 1-3 pufuri
sunt suficiente, in timp ce in obstetrica pot fi aplicate 15-20 pufuri sau chiar mai mult.
Copii: in baza datelor raportate, in stomatologie si chirurgie BMF, Lidocain spray poate fi
folosit si la copii, preferabil sub forma de badijonaj eliminand astfel atat teama provocata
de pulverizare cat si senzatia obisnuita de intepatura mentionata ca efect secundar.
Chiar copiii sub varsta de 2 ani pot fi tratati in acest fel.

PETIDINA

1. Analgezic opioid.Derivat sintetic.

2.
3. Petidina (mialgin) este un derivat de sinteza (fenilpiperidinic). Actiunea sedativa este mai
puternica decat a morfinei; nu are efect antitusiv. Este mai putin spastica - creste slab
presiunea intrabiliara, efectul constipant este redus, nu modifica contractiile uterine in
timpul travaliului. Desi are actiune de deprimare respiratorie, dozele echianalgezice
afecteaza mai putin respiratia la nou-nascut. Datorita structurii chimice apropiate de cea
a anticolinergicelor de sinteza, mialginul are unele efecte de tip atropinic.
4. Dureri puternice in colici (asociat cu antispastice), infarct miocardic acut, cancer, dureri
postoperatorii, pregatirea anesteziei generale si a interventiilor chirurgicale, analgezia
obstetricala (in special in prezenta contractiilor uterine); poate fi util in edemul pulmonar
acut.
5. Alergie specifica, deprimare respiratorie marcata, traumatisme craniene si hipertensiune
intracraniana, intoxicatie acuta cu alcool si delirium tremens, mixedem. Nu se
administreaza la copii sub 3 ani.
 6. Asemanatoare celor ale morfinei, dar mai putin importante; dozele terapeutice pot
produce slabiciune, ameteli, sudoratie, uscaciunea gurii, uneori greata si voma, rareori
hipotensiune ortostatica, deprimare respiratorie, constipatie, retentie de urina; la pacientii
cu insuficienta renala pot aparea tremor, mioclonus, convulsii. Dozele mari de mialgin pot
provoca fenomene de excitatie centrala (in special datorita norpetidinei, metabolit activ,
rezultat prin demetilare la nivelul ficatului). Exista acelasi risc de dependenta ca si la
morfina, dar toleranta apare mai lent; sindromul de abstinenta apare mai repede, este de
durata mai scurta, iar fenomenele vegetative sunt mai slabe. Spre deosebire de morfina,
mialginul produce midriaza.
7. Cutii cu 10 fiole de 2 ml. Cutii cu 100 fiole de 2 ml. Fiole continand clorhidrat de petidina
0,100 g.
8. Analgezic: adulti: s.c. sau i.m. 25-100 mg sau 25-50 mg in injectie i.v. lenta. La copii, 0,5-
2 mg i.m. Analgezie in obstetrica: 50-100 mg i.m. sau s.c. (odata cu aparitia contractiilor
uterine la intervale regulate). Aceasta doza se poate repeta dupa 1-3 ore, daca este
necesar. Medicatie preoperatorie: 50-100 mg i.m. sau s.c. cu aproximativ 1 ora inainte de
operatie; la copii 0,5-2 mg/kg corp. Ca adjuvant in anestezia generala IOT: 10-25 mg in
injectie i.v. lenta. Dozele recomandate sunt 100 mg pentru o data si 300 mg pentru 1 zi.
Atentie! Depasirea dozei de 200 mg pe zi poate determina fenomene de excitatie
centrala.

PENTAZOCINA

1. Analgezic opioid.
2.
3. Analgezic opioid; parenteral, 30-60 mg au actiune analgezica similara cu 10 mg morfina,
iar oral, 50 mg sunt echianalgezice cu 60 mg codeina; efectul se mentine 3-5 ore. Are
actiune sedativa marcata, deprima respiratia (dar mai putin decat morfina), are actiune
spastica slaba.
4. Pentru calmarea durerilor moderate sau severe, acute sau cronice, in traumatisme,
dupa interventii chirurgicale, in infarctul acut de miocard, in colici (nefretica, hepatica);
ca medicatie preanestezica si pentru suplimentarea anesteziei chirurgicale.
5. Alergie la pentazocina, traumatisme craniene, leziuni ale creierului, hipertensiune
intracraniana, stari convulsive, insuficienta respiratorie, sindrom abdominal acut de
cauza necunoscuta, insuficienta hepatica grava, intoxicatie acuta cu alcool, delirium
tremens; prudenta sau se evita in timpul sarcinii (cu exceptia travaliului); nu se
administreaza in perioada de alaptare si la copiii mai mici de 12 ani, prudenta la batrani;
 prudenta si doze mici in astmul bronsic, insuficienta hepatica si renala, colecistita acuta,
pancreatita, la bolnavii cu infarct de miocard care prezinta greata si voma, in cazul
interventiilor pe caile biliare, in caz de instabilitate emotionala sau stare de dependenta
medicamentoasa in antecedente (pericol crescut de a dezvolta dependenta). Se vor
evita bauturile alcoolice; nu se asociaza cu dietazina, gama-hidroxibutirat de sodiu,
antidepresive (IMAO, triciclice); prudenta in asocierea cu alte deprimante centrale.
Pentazocina figureaza pe lista substantelor dopante (interzise la sportivi).
6. Relativ frecvent greata, voma, ameteli, sedare, euforie, cefalee, sudoratie; rareori
anorexie, constipatie sau diaree, tinitus, tulburari de vedere, slabiciune, cosmaruri,
insomnie, iritabilitate, halucinatii, hipotensiune, tahicardie, deprimare respiratorie (antidot
- naloxona sau nalorfina), eruptii cutanate alergice, eozinofilie, granulocitopenie.
Injectarea repetata poate provoca local induratie si scleroza. Potentialul de a dezvolta
dependenta (de tip morfinic) este moderat pentru calea parenterala si slab pentru calea
orala; poate declansa sindromul de abstinenta la morfinomani (se comporta ca agonist
partial).
7. Comprimate continand pentazocina hcl. in cantitate echivalenta cu 50 mg pentazocina
baza (flacon cu 100 buc.); fiole a 1 ml continand pentazocina lactat in cantitate
echivalenta cu 30 mg pentazocina baza (cutie cu 10 buc.).
8. Oral, 1-2 comprimate sau 50-100 mg (dupa mese), la intervale de 3-5 ore; in durerile
puternice se injecteaza subcutanat, intramuscular sau intravenos 1 fiola sau 80 mg la 3-
4 ore, se poate creste pana la cel mult 1 mg/kg corp o data pentru injectiile subcutanate
sau intramusculare si 0,5 mg/kg corp pentru injectiile intravenoase.

ASPIRINA

1. Analgezic,antipiretic,antiinflamator nesteroidian.Salicilati.
2.
3. Mecanismul de actiune consta in inhibarea ciclooxigenazei I si II cu inhibarea sintezei de
prostaglandine,prostacicline si Tromboxon.Efectele farmacologice sunt:antiinflamator,
antipiretic, analgezic, antiagregant plachetar, relaxarea miometrului.
Absorbtie – rap. la niv. stomacului si port. Initiala a i. subtire.Alcalinizarea continutului
gastric nu diminueaza, uneori chiar creste absorbtia datorita cresterii solubilitatii.
Distributie – in toate tesuturile dar inegal;trece lent prin bariera HE si repede prin
placenta.Acidoza favorizeaza difuziunea in creier si in alte t. precum si riscul toxic.
Metabolizare – in mica parte la niv. mucoasei i.Majoritatea la nivelul ficatului.
Eliminare – renal;trece in laptele matern
4. În dureri usoare sau medii, de exemplu in cefalee, in dureri dentare, in dismenoree,
inflamatii, febra si raceli. Atentie Aspirin nu trebuie administrata timp indelungat sau in
 doze ridicate fara recomandarea medicului. Aspirin se administreaza copiilor si tinerilor
cu afectiuni insotite de febra numai la indicatia medicului, din cauza posibilei aparitii a
sindromului Reye si numai atunci cand alte masuri nu au avut o actiune binefacatoare.
5. Se interzice administrarea Aspirin cand exista un risc crescut de hemoragii. Aspirin se
administreaza numai la recomandarea medicului: in cazul terapiei simultane cu
medicamente anticoagulante (de exemplu derivati ai cumarinei, heparina), in insuficienta
glucozo-6-fosfat-dehidrogenazei, in astm sau alergie la antireumatice si alte substante
alergene, la pacienti cu tulburari gastro-duodenale cronice, insuficienta renala, in timpul
sarcinii, in special in ultimele trei luni.
6. Tulburari gastrice, hemoragii gastro-intestinale; rar reactii alergice diverse
(bronhospasm, eruptii cutanate); foarte rar o scadere a trombocitelor (trombocitopenie).
Atentie La administrarea frecventa si prelungita, in cazuri rare, poate aparea o
hemoragie gastrica grava. La aparitia scaunelor negre trebuie consultat imediat medicul.
În cazuri exceptionale, la o administrare indelungata, se poate instala o anemie prin
microhemoragii digestive. Supradozarea poate cauza la copii si varstnici ameteli si
tinitus. In aceste cazuri pacientii se pot adresa medicului. La depasirea dozelor poate
creste valoarea transaminazelor.
7. Cutii cu 20 si 100 comprimate, 1 comprimat continand componenta activa: acid
acetilsalicilic 500 mg. Cutii cu 10 si 20 comprimate efervescente, 1 comprimat
efervescent continand: acid acetilsalicilic 400 mg; acid ascorbic 240 mg. Componente
neactive esentiale: hidrogenocitrat de sodiu.
8. Daca nu exista alte indicatii medicale:

Adulþi Copii între 5-9 ani

dozã unicã: 1-2 comprimate 1/2 comprimat
dozã zilnicã: max. 6 comprimate max. 1 1/2 comprimat
Comprimatele se administreazã cu apã, pe cât posibil dupã masã.
Este bine sã se bea 1/2 sau 1 pahar cu apã dupã administrare.

PARACETAMOL

1. Analgetic,antipiretic,antiinflamator nesteroidian;Derivat de paraaminofenol.

2.
3. Absorbtie: Se absoarbe rapid si aproape complet din tractul gastrointestinal dupa
administrarea pe cale orala. Concentratia plasmatica maxima apare la 30-60 de
minute de la administrare. În caz de supradozare, absorbtia este completa dupa un
interval de 4 ore. Distributie: Paracetamolul difuzeaza in toate tesuturile
organismului, realizand concentratii de 5-20 mcg/ml. Nu se cunoaste inca suficient
de bine relatia existenta dintre concentratia tisulara si efectul analgezic. Legarea de
proteinele plasmatice este slaba: intre 10% si 50% (la concentratii toxice).
Metabolizare si excretie: Se metabolizeaza in ficat si se excreta renal, 94 % sub
forma de glucurono- si sulfoconjugati; 2 pana la 4% se elimina sub forma
neschimbata. 4% se metabolizeaza prin citocromul P450 intr-un produs toxic, care se
 conjuga cu glutation (detoxifiere la nivelul ficatului). Acest metabolit este excretat
renal prin conjugare cu cisteina si acid mercapturic. La doze masive de paracetamol
sau la o administrare pe timp indelungat, datorita depletiei de glutation se poate
produce necroza hepatica. Timpul de injumatatire biologica al paracetamolului este
cuprins intre 1 si 3 h. La nou-nascut si la bolnavii cirotici are valori mai mari: 2,2- 5 h.
4. Combaterea simptomaticã a febrei de cauzã infectioasã. Tratamentul simptomatic al
durerilor de intensitate medie: cefalee, nevralgii dentare, dureri sciatice; artralgii
nereumatismale, dismenoree, dureri dupã unele interventii chirurgicale, entorse,
fracturi si luxatii.
5. Se va lua in considerare raportul risc/beneficiu la bolnavii suferind de insuficientã
hepaticã, hepatitã viralã (hepatotoxicitatea este crescutã), insuficientã renalã gravã,
alcoolism si hipersensibilitate la paracetamol sau la acidul acetilsalicilic.
6. Pot sã aparã reactii alergice, manifestate sub forma unor eruptii cutanate însotite de
urticarie. Orice tip de reactie alergicã impune oprirea administrãrii paracetamolului.
Nu existã o alergie încrucisatã cu derivatii salicilati. S-au semnalat cazuri de
agranulocitozã, anemie, dermatitã si trombocitopenie. Utilizarea cronicã a unor doze
mari de paracetamol poate duce la o reactie hepatotoxicã sau la o insuficientã renalã
gravã.
7. Cutie pliantã cu douã blistere a câte 10 comprimate. 5 ml solutie (1 linguritã mãsurã)
contin 120/200 mg paracetamol. Cutie cu 2 blistere a câte 5 supozitoare.
Comprimate continând paracetamol 100 mg.
8. La adulti si la copiii peste 12 ani, doza obisnuitã este de 500 mg la fiecare 6-8 h (se
va respecta un interval minim de 4 ore între prize). Nu se va depãsi doza maximã de
1g/prizã si 4g/ 24 de ore. Pentru un tratament de lungã duratã, doza maximã/zi se
reduce la 2,5 g. Pentru doze mai mari tratamentul va fi efectuat sub strictã
supraveghere medicalã. Copii între 6 si 12 ani: 250-500 mg la 6-8 ore. Copii între 3 si
6 ani: 125-250 mg la 6-8 ore.

FENILBUTAZONA

1. Antiinflamator nesteroidian,analgezic si antipiretic.Derivati de pirazolon.

2.
3. Fenilbutazona reduce manifestãrile inflamatorii tisulare si fenomenele dureroase
consecutive, actionând în acelasi timp si ca antipiretic. Nu actioneazã asupra etiologiei
afectiunii ci asupra simptomelor inflamatorii determinate de aceasta. Din punct de vedere
farmacodinamic fenilbutazona apartine grupului de substante antitermice-analgezice.
Spre deosebire de amidopirinã, care este rapid descompusã în organism în derivati
inactivi, fenilbutazona are o actiune de duratã, datoritã eliminãrii sale lente si persistentei
sale în organism ca atare.
4. Toate formele de reumatism si complicatiile sale: poliartrite acute, subacute si cronice,
artrozã, spondilartrozã, gutã, tenosinovitã, bursitã, psoriazis artropatic, sciaticã, nevrite si
 polinevrite, eritem nodos, eritem exudativ multiform. Ca medicatie simptomaticã în
afectiuni inflamatorii, asociat unde este cazul cu chimioterapice si antibiotice, afectiuni
inflamatorii pulmonare si pleurale, anexite, salpingite, perimetrite, afectiuni inflamatorii si
nevralgii dentare, flebite si periflebite.
5. Maladia ulceroasã, insuficientã circulatorie sau cardiacã, afectiuni renale, hepatopatii
(hepatitã acutã, cronicã, cirozã), hemofilie, maladii însotite de leucopenii si
trombocitopenie, spasmofilie, sensibilitate fatã de fenilbutazonã.
6. Hemoragii digestive si ulceratii, hemoragii oculte în fecale pânã la formare de ulcer sau
redeschiderea unui ulcer cicatrizat. Retentie hidrosalinã. Reactii de hipersensibilitate
(reactii cutanate de tipul exantemului). Poate provoca tulburãri hemoragice la anumite
persoane (leucopenie, agranulocitozã, trombocitopenie). Hepatite, tulburãri de vedere,
eruptii alergice (inclusiv sindrom Lyell), hipotiroidie, stomatite, necrozã renalã, excitatia
SNC.
7. Cutie cu douã blistere a câte 5 supozitoare. Fenilbutazonã 250 mg/supozitor.
8. Posologia este individualizatã în functie de vârsta si starea clinicã a pacientului. Se
administreazã rectal 2-3 supozitoare/zi, timp de 7-10 zile, dupã care tratamentul de
întretinere se continuã cu 1 supozitor/zi, cu pauzã de 1-2 zile în fiecare sãptãmânã. În
timpul tratamentului se recomandã dietã hiposodatã.

DICLOFENAC

1. Analgezic,antipiretic,antiinflamator nesteroidian.
2.
3. Antiinflamator nesteroidic, actionând prin inhibitia biosintezei de prostaglandine. Are
efect antiinflamator, antireumatic, slab antipiretic si usor antiagregant plachetar.
Concentratia maximã plasmaticã se realizeazã la aproximativ o orã dupã administrarea
produsului, 99,7% din substantã circulã legatã de proteinele plasmatice, se
metabolizeazã la nivel hepatic si se eliminã în majoritate prin urinã sub formã de
metaboliti.
4. Reumatismul degenerativ si inflamator - artroze, poliartrita reumatoida, spondilita
anchilopoietica; patologia discovertebrala; reumatismul extraarticular; inflamatii si
 edeme posttraumatice în O.R.L. si stomatologie; gutã; dismenoree. Inflamatii
posttraumatice ale tendoanelor, ligamentelor, muschilor si articulatiilor (ex: datorate unei
entorse, luxatii si contuzii). Forme localizate de reumatism la tesuturile moi; afectiuni
reumatice localizate (ex: osteoartroza articulatiilor periferice si ale coloanei vertebrale).
5. Hipersensibilitate la diclofenac, acid acetilsalicilic si alte medicamente antiinflamatoare
nesteroidiene. Ulcer gastric si duodenal, hipersensibilitate la diclofenac, la persoanele
cu reactie alergicã (astm, urticarie, rinitã alergicã) la aspirinã sau alti inhibitori ai
prostaglandinsintetazei. În cazul afectiunilor infectioase sau cu acest risc, trebuie luat în
consideratie raportul beneficiu - risc terapeutic, existând posibilitatea inducerii unei
scãderi a capacitãtii apãrãrii naturale a organismului.
6. Pot apãrea: vertij, epigastralgii, reactii de hipersensibilizare, usoarã crestere a
transaminazelor serice. Diclofenac-cremã este de regulã bine tolerat. Ocazional pot
apãrea prurit, hipertermie sau usturimi cutanate, precum si eruptii cutanate. Posibilitatea
efectelor secundare nu poate fi exclusã în cazul aplicãrii Diclofenac-ului cremã pe zone
cutanate relativ întinse sau timp îndelungat.
7. Tuburi cu 20 g diclofenac cremã. Diclofenac cremã contine 1,0 g de diclofenac sodiu si
excipienti pânã la 100 g. Cutii cu 2 plachete a 3 supozitoare. Supozitoare continând 0,10
g diclofenac sodic, sarea de sodiu a acidului 2-(2,6 dichlorphenyl)-aminobenzen acetic
si excipienti pânã la 2,20 g.
8. Intrarectal 100 mg (1 supozitor) pe zi, eventual 1 supozitor seara asociat tratamentului
per os pânã la completarea dozei de 150 mg pe zi. În functie de mãrimea suprafetei
dureroase ce trebuie tratatã se aplicã 2-4 g Diclofenac-cremã de 3-4 ori pe zi pe pãrtile
afectate si se maseazã usor.

DIGOXINA

1. Tonicardiac
2.
3. Glicozidã tonicardiacã cu actiune intensivã, relativ rapidã (apare la 1-2 ore, este maximã
la 6 ore dupã administrarea oralã; apare la 20 de minute, este maximã la 1,5-3 ore dupã
injectarea i.v.; concentratia plasmaticã constantã se obtine dupã 6-7 zile de tratament) si
de duratã relativ scurtã (la bolnavii complet digitalizati decompensarea survine dupã 5-6
zile de la oprirea medicatiei).
4. Insuficientã cardiacã acutã, insuficientã cardiacã congestivã, cord pulmonar cronic,
insuficientã cardiacã la copii (în cursul cardiopatiilor congenitale sau cãpãtate); fibrilatie
 si flutter atriale, tahicardie supraventricularã. Este de ales pentru digitalizare rapidã si la
bolnavii cu tenditã mare de acumulare a digitalicelor. Tratamentul digitalic realizeazã
rezultate optime în insuficienta cardiacã cu debit mic, inimã dilatatã, functie sistolicã
diminuatã, dar rezervã contractilã pãstratã si când se adaugã fibrilatia atrialã sau altã
tahiaritmie supraventricularã; medicatia digitalicã se poate asocia cu diuretice si
vasodilatatoare.
5. Aceleasi ca pentru digitoxina, dar riscurile toxicitãtii cumulative sunt mai mici; injectarea
i.v. trebuie fãcutã cu prudentã. Nou-nãscutii si imaturii sunt mai sensibili (prudentã în
dozare); insuficienta renalã si vârsta înaintatã favorizeazã acumularea (doze mici).
Antiacidele, sucralfatul, colestiramina pot diminua absorbtia intestinalã a digoxinei,
anticolinergicele, eritromicina, tetraciclina pot creste absorbtia; chinidina, diltiazemul si
verapamilul, amiodarona, cimetidina pot creste concentratia plasmaticã a digoxinei
(uneori este necesarã reducerea dozei de tonicardiac); tiazidele, furosemidul, acidul
etacrinic, amfotericina, corticosteroizii cresc riscul aritmiilor (prin hipokaliemie), de
asemenea simpatomimeticele beta-adrenergice - adrenalina, izoprenalina (prin mãrirea
excitabilitãtii miocardice); beta-blocantele si alte deprimante ale conducerii atrio-
ventriculare pot fi riscante, mai ales pentru calea i.v.; litiul poate sensibiliza miocardul la
aciunea digoxinei.
6.
7. Comprimate continând digoxinã 0,25 mg (flac. cu 40 buc.) solutie hidroalcoolicã
glicerinatã pentru uz intern continând digoxinã 0,5 mg/ml sau 30 picãturi (flac. cu 10 ml);
fiole a 2 ml solutie injectabilã continând digoxinã 0,5 mg (cutie cu 5 buc.).
8. Adulti: tratament de atac (eventual) cu 0,5-1 mg/zi oral, pânã la compensare (câteva
zile), apoi întretinere cu 0,125-0,50 mg/zi (obisnuit 0,25 mg mai putin la bãtrâni si la
bolnavii cu insuficientã renalã - 0,125 mg); în urgente, dacã pacientul nu a mai fost
digitalizat, se injecteazã i.v. lent (diluat si cu prudentã) 0,5 -1 mg, repetând la nevoie
dupã 4-8 ore încã 0,5 mg. Copii: oral 0,025 mg/kg corp la 8 ore, 2-4 doze pentru
digitalizare, apoi întretinere cu 0,0125 mg/kg corp si zi. Posologia trebuie individualizatã
sub control medical.

NITROGLICERINA

1. Antianginos.Vasodilatator.Nitrat.
2.
3. Nitroglicerina actioneazã prin venodilatatie determinând scãderea umplerii ventriculare.
Permite de asemenea restabilirea echilibrului între nevoile de oxigen ale miocardului si
cantitatea de oxigen disponibilã efectiv. La doze mai mari provoacã vasodilatatie
arteriolarã cu diminuarea presiunii arteriale. Aceste proprietãti hemodinamice justificã
utilizarea si ca tratament adjuvant al insuficientei cardiace severe.
 4. Tratamentul crizelor de anginã pectoralã, tratamentul preventiv pe termen foarte scurt
(sau precritic) al crizelor anginoase.
5. Insuficienþtã cardiacã, glaucom, trombozã coronarianã acutã, ramolisment cerebral,
hipotensiune posturalã, hipertensiune intracranianã, idiosincrazie la Nitroglicerinã; stãri
de soc si colaps, anemii grave.
6. Nitroglicerina poate produce cefalee, aceasta dispãrând de obicei în mai putin de o
sãptãmânã dupã administrarea unui tratament continuu si poate fi atenuatã prin
administrarea unui analgezic. La doze mari poate produce hipotensiune accentuatã în
special la persoanele în vârstã.
7. Flacoane cu 40 comprimate conþtinând 0,65 mg nitroglicerinã.
8. Perlingual câte 1/2-1 comprimat în timpul crizelor de anginã pectoralã sau imediat
înaintea efortului provocator. Doza se poate repeta dupã 15 minute. Dacã dupã
administrarea a 3 doze sub formã de comprimate de Nitroglicerinã, criza de anginã nu
cedeazã, se recomandã prezentarea la medic pentru suspiciune de infarct miocardic.

VERAPAMIL

1. Antiaritmic.Antinanginos.Blocant al canalelor de calciu.Fenilalchilamina.

2.
3. Blocant al canalelor de calciu cu efecte deosebite la nivelul nodului sinusal si al celui
atrioventricular. Efect inotrop negativ mai mare decât nifedipina si diltiazem. Creste
circulatia subendocardiacã. Reduce dimensiunile infarctului experimental.
 4. Aritmii cardiace (tahicardia supraventricularã, extrasistole, fibrilatie atrialã). Profilactic în
angina pectoralã si infarct miocardic. Hipertensiune arterialã.
5. Tulburãri de conducere atrioventricularã, boala sinusului, insuficientã cardiacã,
bradicardie, hipotensiune arterialã, accidente vasculare acute, intoxicatie digitalicã.
6. Greturi, gastralgii, constipaþie, ameteli, nervozitate, astenie, somnolentã, cefalee,
bradicardie, hipotensiune, insuficientã cardiacã, edeme periferice.
7. Flacoane de polistiren cu capac de polietilenã cu 20 comprimate filmate. Comprimate cu
80 mg verapamil.
8. 40-240 mg pe zi, în 2-4 prize.

DILTIAZEM

1. Antiaritmic.Antianginos.Vasodilatator.Blocant al canalelor de calciu.Benzotiazepina.

2.
3. Diltiazem este un medicament blocant al canalelor de calciu, capabil sã îmbunãtãteascã
circulatia coronarianã si sã reducã în acelasi timp rezistenta perifericã si consumul
 miocardic de oxigen. În acest mod medicamentul mãreste rezistenta cardiacã la efort,
scade frecventa atacurilor de anginã si reduce tensiunea arterialã ridicatã.
4. Diltiazem este indicat în profilaxia si terapia insuficientei coronariene, anginei pectorale,
anginei Prinzmetal, hipertensiunii arteriale esentiale usoare sau moderate si dupã
infarctul miocardic.
5. Hipersensibilitate cunoscutã la clorhidratul de diltiazem, hipotensiune (presiune sistolicã
sub 90 mm Hg), tulburãri de conducere (bloc atrioventricular sau sinoatrial de gradul II
sau III). Diltiazem nu va fi admninistrat în timpul sarcinii si al lactatiei. La femei de vârsta
fertilitãtii trebuie exclusã sarcina înainte de începerea tratamentului si trebuie instituite
mãsuri contraceptive eficiente pe toatã durata tratamentului.
6. Cele mai frecvente efecte secundare care uneori pot necesita întreruperea tratamentului
sunt: bradicardia sinusalã, blocul sino-atrial. Cele mai rare si trecãtoare efecte secundare
includ: astenie, ametealã, cefalee, insomnie, tulburãri digestive (greatã, dispepsie, dureri
epigastrice, uscãciunea gurii, constipatie sau diaree), somnolentã. Rareori s-a constatat
o usoarã crestere a nivelului enzimelor hepatice - GPT, etc. Aceste fenomene dispar în
general la întreruperea tratamentului sau la reducerea dozei utilizate
7. Cutie cu 20 comprimate. Fiecare comprimat contine: 60 mg clorhidrat de diltiazem.
8. În cazurile de insuficientã coronarianã: 1 comprimat de 3-4 ori/zi dupã mesele principale
sau conform prescriptiilor medicului. În cazurile de hipertensiune: 1/2 comprimat de 3
ori/zi pentru formele usoare si 1 comprimat de 3 ori/zi pentru formele severe, doza poate
fi mãritã pânã la 2 comprimate de 3 ori/zi.

NIFEDIPIN

1. Antianginos.Vasodilatator.Blocant al canalelor de calciu.Dihidropiridina.

2.
 3. Nifedipinul face parte din clasa blocantilor canalelor lente de calciu. Inhibã influxul de ioni
de calciu, mai ales în celulele miocardice si în celulele musculaturii netede ale arterelor
coronariene si ale vaselor periferice. Reducerea consumului de O2 a miocardului are loc
printr-o diminuare a rezistentei periferice datorate dilatãrii vaselor sanguine periferice, cu
efect antihipertensiv si reducerea postsarcinii. La aceasta se adaugã dilatarea vaselor
coronariene, inhibarea spasmelor coronariene si ameliorarea perfuziei poststenotice. S-a
evidentiat o actiune cardioprotectoare, prin prevenirea acumulãrii intracelulare a ionului
de calciu si prevenirea epuizãrii ATP-ului fibrelor miocardice. Nifedipinul are astfel, pe de
o parte, o puternicã actiune antihipertensivã, prin diminuarea rezistentei periferice totale
si, pe de o altã parte, un puternic efect antianginos, caracterizat printr-o importantã
diminuare a frecventei, intensitãtii si a duratei crizei anginoase. Actiunea nifedipinului se
manifestã rapid: 20 de minute dupã înghitirea capsulei, si se menþine timp îndelungat:
min. 6 ore de la administrare. Dacã se desfac capsulele în gurã, efectul apare dupã 2-3
min. Nifedipinul diminueazã consumul de nitroglicerinã si creste considerabil toleranta la
efort a bolnavului. La doze terapeutice nu are efect cardiodeprimant, prezentând mai
degrabã un usor efect inotrop-pozitiv.
4. Tratamentul anginei pectorale: angina de efort, angina instabilã, inclusiv cea
vasospasticã, crizele acute de anginã pectoralã. Tratamentul cronic al hipertensiunii
esentiale si secundare: crizele hipertensive. Deoarece are si proprietãti antianginoase,
nifedipinul este de ales când hipertensiunea coexistã cu boala coronarianã.
5. Hipersensibilitate la nifedipin. Se administreazã cu prudentã în caz de hipotensiune,
dacã presiunea sistolicã se situeazã sub 90 g. Nu se administreazã în caz de soc
cardiovascular. Se va lua în considerare raportul risc/beneficiu în eventualitatea
existentei unei bradicardii, a unei insuficiente cardiace sau renale, în tulburãrile
gastrointestinale severe si în cazul unei stenoze aortice severe.
6. La debutul tratamentului pot sã aparã cefalee, bufeuri vasomotorii, edem maleolar,
roseata fetei, puls accelerat, palpitatii cardiace, vertij sau hipotensiune. Aceste efecte
sunt tranzitorii si benigne, datorându-se efectului vasodilatator al nifedipinului. La doze
mari s-au semnalat: tulburãri gastrointestinale, reactii cutanate, parestezii la nivelul
bratelor si al gambelor, dureri musculare si tremor al degetelor. În cazuri exceptionale s-a
observat în tratamentele cronice o hiperplazie reversibilã a gingiei. Tulburãrile hepatice,
manifestate prin colestaza intrahepaticã si cresterea transaminazelor, apar rareori si
dispar la oprirea administrãrii nifedipinului. Aparitia unei angine paradoxale, care se
caracterizeazã prin dureri persistente ce apar sau se agraveazã dupã o prizã de
nifedipin, necesitã reducerea dozelor sau chiar întreruperea tratamentului.
7. Flacon cu 30 capsule. Cutie pliantã cu 3 blistere a câte 10 capsule. Capsule continând
10 mg nifedipin.
8. Tratamentul cu Nifedipin trebuie adaptat dupã gravitatea afectiunii, reactia bolnavului la
medicament si dupã evaluarea cooperãrii pacientului. Anginã pectoralã: Doza obisnuitã
este de 10 mg de 3 ori/zi. Pentru tratarea spasmelor coronariene, o crestere a dozei
zilnice la 4 x 10 mg sau 4 x 20 mg, pânã la cel mult 6 x 10 mg sau 6 x 20 mg se poate
dovedi a fi necesarã.Dupã un infarct miocardic, se poate instaura tratamentul cu nifedipin
dupã cel putin o sãptãmânã de la infarct, dupã restabilirea circulatiei sanguine.
Hipertensiune: În hipertensiunea primarã si cea secundarã se recomandã o dozã zilnicã
de 3 x 10 mg pânã la cel mult 3 x 20 mg. În criza hipertensivã se administreazã o dozã
unicã de 10 mg. Dacã rezultatul este nesatisfãcãtor, aceasta poate fi repetatã la un
interval de 1/2 orã. În tratamentul cronic, capsula se înghite cu o cantitate micã de lichid.
În criza de anginã pectoralã sau în criza hipertensivã, capsulele se desfac la nivelul
cavitãtii bucale, pentru a obtine un efect mai rapid. Se recomandã respectarea unui
interval de cel putin 2 ore între douã prize de 20 mg.

REZERPINA

1. Antihipertensiv.Inhibitor al SNVS.Neurosimpatolitic.
 2.
3. Antihipertensiv cu instalare lentã si prelungitã (câteva sãptãmâni) efect neurosedativ de
tip tranchilizant; antipsihotic. Dupã doze mari are actiune simpatoliticã perifericã.
Actioneazã prin reducerea depozitelor de noradrenalinã si serotoninã.
4. Hipertensiune arterialã forme usoare sau medii, mai ales cele însotite de tahicardie,
tulburãri vegetative; hipertensiunea din cursul sarcinii; tulburãri vegetative, în special cu
manifestãri de hipertonie simpaticã; stãri de hiperexcitabilitate nervoasã, anxietate;
toxicomanii, tireotoxicozã; adjuvant în tratamentul psihozelor însotite de agitatie
maniacalã; delirium tremens.
5. Hipersensibilitate la alcaloizi rauwolfia, stãri de depresie psihicã; boalã ulceroasã;
gastroenterocolitã acutã; epilepsie si parkinsonism; bradicardii accentuate, bloc atrio-
ventricular, infarct miocardic, insuficientã cardiacã si renalã. Prudentã în cursul sarcinii.
Tratamentul se va întrerupe cu 2 sãptãmâni înainte de interventii chirurgicale sau
electrosoc. Nu se administreazã copiilor sub 3 ani.
6. Congestia mucoasei nazale, senzatia de greutate în membrele inferioare, greatã, diaree,
somnolentã, cefalee, ameteli, diminuarea libidoului, tulburãri care dispar de obicei
spontan în cursul tratamentului sau la reducerea dozelor. Administrarea prelungitã poate
produce stãri depresive psihotice, activarea bolii ulceroase (ceea ce impune
suspendarea tratamentului).
7. Flacon cu 60 comprimate continând 0,25 mg reserpinã.
8. Adulti: 1-4 comprimate/zi, administrate în 1-3 prize; copii (3-15 ani): 1/2-1 1/2
comprimate/zi în 3 prize în functie de vârstã; tratamentul se începe în doze mici,
crescându-se treptat.

ATENOLOL
 1. Antianginos.Antiaritmic.Antihipertensiv.
2.
3. Atenololul este un simpatolitic beta1-blocant selectiv, lipsit de activitate de stabilizare a
membranei si de activitate simpatomimeticã intrinsecã (partial agonist). Actiunea
selectivã nu este absolutã, la doze mari blocând si receptorii beta2, în special pe cei
localizati în musculatura bronhicã si vascularã. Datoritã beta-blocãrii adrenergice si a
altor mecanisme atenololul are urmãtoarele actiuni: antihipertensivã: prin antagonizarea
competitivã a catecolaminelor în special la nivelul miocardului având ca efect diminuarea
frecventei respectiv debitului cardiac, printr-un mecanism central de scãdere a tonusului
muscular periferic, prin scãderea secretiei de reninã; antianginoasã: datoritã efectelor
cronotropic si inotropic negative se reduce necesarul de oxigen al inimii, având ca efect
cresterea tolerantei la efort; antiaritmicã: antagonizeazã aritmiile produse de
catecolamine si digitalice, restabileste ritmul sinusal în tahicardia ventricularã
experimentalã indusã.
4. Hipertensiune arterialã (singur sau asociat cu alti agenti antihipertensivi, în special
diuretice tiazidice); anginã pectoralã; prevenirea secundarã a infarctului acut de miocard
la pacientii stabilizati hemodinamic; aritmii.
5. Hipersensibilitate la medicament sau la oricare alt beta-blocant adrenergic; bradicardie
sinusalã; bloc AV gradul II-III; soc cardiogen; insuficientã cardiacã decompensatã.
6. Medicamentul este în general bine tolerat, reactiile adverse cele mai comune sunt de
obicei usoare si trecãtoare: extremitãti reci, obosealã muscularã; tulburãri
gastrointestinale: diaree; tulburãri cardiovasculare: bradicardie, hipotensiune,
declansarea sau agravarea insuficientei cardiace; tulburãri SNC: ametealã, greatã,
depresie mentalã, dureri de cap, vise intense, tulburãri de somn. Foarte rar pot apare:
rash psoriaziform sau exacerbarea psoriazisului, purpurã, alopecie reversibilã. O
varietate de efecte adverse raportate la alte beta-blocante pot fi considerate potentiale
efecte adverse ale Atenololului: efecte hematologice: agranulocitoza; efecte alergice:
febrã, laringospasm, disfunctii respiratorii; efecte SNC: depresie mentalã progresivã,
halucinatii, sindrom reversibil acut de dezorientare în timp si spaþiu, pierderea pe termen
scurt a memoriei; efecte gastrointestinale: tromboze arteriale mezenterice, colite
ischemice; alte efecte: rash eritematos, fenomen Raynaud.
7. Cutii continând 2 blistere a câte 10 comprimate de 25 mg. Cutii continând 2 blistere a
câte 10 comprimate de 50 mg. Un comprimat contine 50 mg, respectiv 100 mg atenolol,
excipienti q.s. pentru un comprimat.
8. Tratamentul cu Atenolol trebuie indivi-dualizat. Hipertensiune: doza initialã de Atenolol
este de 50 mg/zi, fie singur sau asociat cu diuretice tiazidice. Dacã efectul optim nu se
obtin în 1-2 sãptãmâni se creste doza la 100 mg/zi în una sau douã prize. Angina
pectoralã: doza initialã este de 50 mg/zi. Dacã efectul optim nu se obtine într-o
sãptãmânã se creste doza la 100 mg/zi într-o singurã prizã. Unii pacienti necesitã pentru
obtinerea efectului optim doze de 200 mg/zi. Infarct miocardic: tratamentul oral cu
Atenolol este tratament aditional celui i.v.. Se administreazã 50 mg la 10 minute dupã
administrarea ultimei doze de Atenolol intravenos, apoi se repetã 50 mg la 12 ore si se
continuã cu 100 mg/zi în dozã unicã. Copii: nu se administreazã pentru cã nu existã
experientã în utilizarea pediatricã. Vârstnici: dozele se reduc în special la pacientii cu
functie renalã afectatã, în functie de clearence-ul creatininei. Pacientilor dializati: se
administreazã câte 50 mg dupã fiecare tratament de dializã, sub supraveghere medicalã.

METOPROLOL
1. Antianginos.Antiaritmic.Antihipertensiv
2.
3. Metoprolol este predominant un blocant al receptorilor beta1 (cardioselectiv), fãrã
activitate beta-stimulatoare si efect de stabilizare a membranei. Astfel, metoprolol este
un beta-blocant potrivit pentru tratamentul hipertensiunii arteriale, anginei pectorale,
aritmiilor cardiace, infarctului miocardic, afectiunilor cardiace functionale însotite de
palpitatii; de asemenea, este indicat pentru tratamentul profilactic al migrenei. Metoprolol
produce o scãdere marcatã a tensiunii arteriale la pacientii hipertensivi, în decubit, ca si
în ortostatism. În cursul tratamentului cu metoprolol nu apar efecte secundare cum ar fi:
hipotensiunea posturalã si dezechilibre electrolitice. La pacientii cu anginã pectoralã,
metoprolol reduce frecventa atacurilor si creste capacitatea de efort fizic. Metoprolol
inhibã efectele cardiace ale cresterii activitãtii simpatice, aceasta însemnând în primul
rând scãderea automatismului celulelor pacemaker si reducerea conducerii
supraventriculare. Astfel, metoprolol controleazã ritmul cardiac în tahicardiile
supraventriculare. Metoprolol reduce rata ventricularã la pacientii cu fibrilatie atrialã sau
flutter atrial. De asemenea, metoprolol reduce frecventa bãtãilor ectopice ventriculare. S-
a dovedit cã metoprolol reduce mortalitatea la pacientii cu infarct miocardic suspectat
sau diagnosticat. Mecanismele prin care se exercitã aceste efecte nu sunt pe deplin
cunoscute, dar se pot datora scãderii incidentei fibrilatiei ventriculare, prevenirii
dezvoltãrii infarctului si limitãrii zonei de infarct. Aceste efecte antiischemice ale
metoprololului se reflectã si într-o reducere a durerii precordiale în timpul fazei acute a
infarctului.
4. Hipertensiune; anginã pectoralã; aritmii cardiace, inclusiv tahicardii supraventriculare;
tratament de întretinere în infarctul miocardic; afectiuni cardiace functionale însotite de
palpitatii; profilaxia migrenei.
5. Bloc atrio-ventricular de gradul II sau III, insuficientã cardiacã decompensatã, bradicardie
sinusalã clinic manifestã, sindrom de sinus bolnav, soc cardiogenic, arteriopatii periferice
severe. Datoritã lipsei datelor clinice, metoprolol nu este indicat pacientilor cu infarct
miocardic cu un ritm cardiac < 45 bãtãi/minut, cu interval P-Q > 0,24 sec., o presiune
sistolicã < 100 mm Hg ºi/sau insuficientã cardiacã severã. Hipersensibilitatea cunoscutã
la metoprolol sau derivati înruditi.
6. Sistem nervos central: ocazional obosealã, ameþealã, cefalee. Rareori parestezie,
crampe musculare.Sistem cardiovascular: ocazional bradicardie, tulburãri posturale
(ocazional cu sincopã). Rareori insuficientã cardiacã, palpitatii, aritmii cardiace,
fenomene Raynaud, edem, durere precordialã. În cazuri izolate, tulburãri de conducere
cardiacã, gangrenã la pacientii cu afectiuni circulatorii periferice severe preexistente.
Psihiatrie: rareori depresie, scãderea atentiei, somnolentã sau insomnie, cosmaruri. În
cazuri izolate tulburãri de personalitate.Piele: rareori rash cutanat (cu aspect de urticarie,
psoriaziform sau leziuni cutanate distrofice). În cazuri izolate fotosensibilitate, transpiratie
abundentã sau cãderea pãrului. Aparat respirator: ocazional dispnee la efort. Rareori
bronhospasm la pacientii cu istoric de afectiuni pulmonare obstructive. În cazuri izolate
rinite. Organe senzoriale: în cazuri izolate tulburãri de vedere, uscãciune si/sau iritatie a
ochilor, conjunctivitã, tinnitus. Metabolism: în cazuri izolate câstig în greutate. Sânge: în
cazuri izolate trombocitopenie.
7. Tablete de 50 mg, 100 mg si 200 mg. Tablete cu eliberare controlatã. Fiecare tabletã
conine 47,5 mg, 95 mg si respectiv 190 mg de metoprolol succinat, corespunzãtor la 50
mg, 100 mg si respectiv 200 mg metoprolol tartrat.
8. Betaloc ZOK se administreazã o datã pe zi si este preferabil sã se administreze odatã cu
micul dejun. Hipertensiune: uzual, 100 mg/zi administrat în prizã unicã. În unele cazuri,
poate fi necesarã cresterea dozei sau adãugarea unui alt agent antihipertensiv. Anginã
pectoralã: 100-200 mg zilnic în prizã unicã. Doza poate fi crescutã în cazurile severe.
Aritmii cardiace: 100-200 mg zilnic în prizã unicã. Dacã este necesar, doza poate fi
crescutã.
RANITIDINA

1. Antiulceros.Inhibitor al secretiei gastrice.Blocant H2 histaminergic.

2. Antiulceros ce apartine antagonistilor receptorilor H2 asupra cãrora actioneazã printr-un
mecanism specific, competitiv si selectiv, inhibând marcat secretia acidã gastricã.
Eficacitatea ranitidinei s-a dovedit a fi superioarã celei a cimetidinei cu avantajul principal
de a se folosi doze mai mici (de 3-4 ori) si de a produce efecte adverse mai putine.
3. Clorhidratul de ranitidinã din comprimate este rapid si aproape complet absorbit din
tractul gastrointestinal, absorbtie ce nu pare a fi semnificativ influentatã de alimente si
antiacide. Concentratia plasmaticã maximã (C max) se atinge dupã 1-2 ore de la
administrare si 50% din doza administratã este biodisponibilã. Se leagã în proportie de
10-20 % de proteinele plasmatice. Aproximativ 40 % se eliminã nemodificatã, în principal
în urinã, 6-10% se eliminã sub formã de metaboliti, restul fiind excretatã prin bilã si
fecale. T1/2 este de aproximativ 2-3 ore.
4. Tratamentul afectiunilor gastrointestinale în care este necesarã reducerea aciditãtii
gastrice: formele benigne de ulcer gastric, duodenal, ulcer postchirurgical; esofagitã de
reflux; sindrom Zollinger-Ellison; prevenirea recãderilor în ulcer si a hemoragiilor
recurente si gastroduodenale la bolnavii cu risc de ulcer de stres (arsuri, traumatisme
craniene, politraumatisme, transplant renal); aspiratia acidã în timpul nasterilor sau
interventiilor chirurgicale.
5. Hipersensibilitate la ranitidinã; tulburãri gastro-intestinale minore (stomac iritat); nu se
administreazã la copii sub 10 ani.
6. În general este bine toleratã. S-au semnalat: dureri de cap, vertije, somnolentã, cãderea
pãrului si dureri articulare (foarte rar); tulburãri gastrointestinale minore: greatã, vomã,
constipatie sau diaree, uscarea gurii; schimbãri reversibile si trecãtoare în functiile
hepatice (hepatite reversibile hepatocelulare, hepatocaniculare sau mixte), cu sau fãrã
icter; o crestere usoara a nivelelor plasmatice ale creatininei si a parametrilor hepatici
(transaminaze, fosfataza alcalinã), ce revin la normal în timpul tratamentului; în cazuri
izolate, la doze foarte mari s-au raportat ginecomastie, amenoree sau disfunctii sexuale
(potentã deficitarã, pierderea libidoului); foarte rar s-au raportat tulburãri neuropsihice:
confuzie mentalã reversibilã, halucinatii si tulburãri de vedere (mai ales la pacientii
vârstnici cu afectiuni renale severe); mai rar si izolat s-au raportat leucocitopenie,
trombocitopenie, agranulocitozã; reactii de hipersensibilitate acutã, cum ar fi: febrã,
bronhospasm, urticarie, edem angioneurotic si soc anafilactic, efecte ce dispar la
întreruperea tratamentului.
7. Comprimate continând 150 mg, respectiv 300 mg ranitidinã sub formã de clorhidrat,
excipienti q. s., în cutii a 20 comprimate (2 folii x10 comprimate sau flacon x 20
comprimate).
8. Tratamentul se individualizeazã în concordantã cu afectiunea si gradul de severitate al
acesteia: ulcer gastric, duodenal, postoperator: 150 mg de 2 ori pe zi, dimineata si seara,
independent de mese, sau 300 mg seara la culcare, timp de 4 sãptãmâni. Dacã este
nevoie tratamentul se repetã. În caz de recãdere doza de întretinere este de 150 mg,
seara la culcare (durata de administrare nelimitatã); esofagita de reflux: 150 mg de 2 ori
pe zi, timp de 8 sãptãmâni; sindromul Zollinger-Ellison: doza initialã este de 150 mg de 3
ori pe zi; aceasta poate fi crescutã dacã este nevoie la 900 mg pe zi sau la 4-6 g pe zi;
profilaxia rezidualã a ulcerului duodenal si gastric si în prevenirea aspirãrii acidului: 150
mg ca dozã unicã; copii peste 10 ani: numai dacã este strict necesar si numai pentru
perioade scurte: 2 mg/kg corp de 2 ori pe zi; doza maximã: 150 mg de 2 ori pe zi.
NIZATIDINA ( AXID )

1. Antiulceros.Inhibitor al secretiei gastrice.

2. Nizatidina este un inhibitor competitiv, reversibil al histaminei la nivelul receptorilor
histaminici H2, în special a celor care se gãsesc în celulele gastrice parietale. Nizatidina
inhibã semnificativ secretia gastricã nocturnã pentru o perioadã de pânã la 12 ore când
este administratã oral, pentru pânã la 24 de ore dacã este administratã sub forma unei
perfuzii continue si pentru 5 ore dupã o injectie i.v. Inhibã, de asemenea, în mod
semnificativ secretia de acid gastric stimulatã de alimente, cafeinã, betazol si
pentagastrinã.
3. Administrarea oralã: Biodisponibilitatea nizatidinei nu este în mod semnificativ influentatã
de alimente sau antiacide. Absorbtia nizatidinei dupã administrarea oralã este rapidã si
concentratii plasmatice de vârf (700-1 800 mg/l dupã o dozã de 150 mg; 1 400-3 600
mg/l dupã o dozã de 300 mg) sunt obtinute în 3 ore. Biodisponibilitatea oralã depãseste
70% si timpul de înjumãtãtire este de 1-2 ore si clearance-ul plasmatic este de 40-60
l/orã. Aproximativ 35% din nizatidinã se leagã de proteinele plasmatice. Volumul de
distributie este de 0,8-1,5 l/kg corp. Se produce si o primã trecere la nivel hepatic, dar în
procent foarte scãzut (6%), însã nizatidina este în primul rând excretatã pe cale renalã,
60% sub formã nemodificatã. Principalul metabolit este demetilnizatidina, cantitãti mici
de sulfoxid, n-oxid formându-se de asemenea. Demetil nizatidina este un metabolit activ,
cu eficacitate limitatã. Mai mult de 90% dintr-o dozã oralã de nizatidinã (inclusiv
metabolitii) este excretatã prin urinã în decursul a 12 ore. Insuficienta renalã moderatã
sau severã prelungeste în mod semnificativ timpul de înjumãtãtire si scade clearance-ul
de nizatidinã. Indivizii care sunt anefrici din punct de vedere functional, timpul de
înjumãtãtire este 3,5 pânã la 11 ore, iar clearance-ul plasmatic este 7-14 l/orã.
4. Axid este indicat pentru tratamentul ulcerului duodenal activ, pentru o perioadã de pânã
la 8 sãptãmâni. La majoritatea pacientilor, ulcerul se vindecã în 4 sãptãmâni. Axid este
indicat în doze reduse, de 150 mg/zi în terapia de întretinere la pacientii cu ulcer
duodenal cronic, dupã vindecarea ulcerului duodenal activ. Nu se cunosc consecintele
continuãrii terapiei cu nizatidinã mai mult de un an. Axid este indicatã pentru o perioadã
de 8 sãptãmâni si în tratamentul ulcerului gastric benign activ. Înainte de administrarea
tratamentului trebuie exclusã posibilitatea ulceratiilor gastrice maligne. Axid este indicatã
pentru o perioadã de 12 sãptãmâni în tratamentul esofagitei diagnosticate endoscopic,
inclusiv a esofagitei erozive si ulcerative si asociatã cu pirozis datorat refluxului
gastroesofagian. Pirozis-ul prezent la pacientii cu reflux gastroesofagian a fost diminuat
chiar dupã prima zi de tratament. Axid injectabil este indicat, ca o alternativã de scurtã
duratã, pentru pacientii spitalizati aflati în imposibilitate de a primi medicatie pe cale
oralã.
5. Hipersensibilitate la nizatidinã sau alti antagonisti de receptori histaminici H2.
6. Rar au fost raportate episoade de reactii de hipersensibilitate sau de soc anafilactic. Au
fost raportate: cazuri rare de leziuni hepatice colestatice sau atât colestatice cât si la
nivel hepatocelular, fenomene reversibile odatã cu încetarea tratamentului cu nizatidinã.
Ocazional au fost raportate anemie, urticarie, dureri de cap, ametealã si transpiratii.
7. Axid 150 mg: capsule continând 150 mg (0,45 mmol) nizatidinã. Axid 300 mg: capsule
continând 300 mg (0,91 mmol) nizatidinã. Axid 100 mg: solutie injectabilã, fiole a 4 ml,
fiecare ml contine 25 mg de nizatidinã.
8. Oral 150 mg/24 H – 150 mg de 2 ori/24 H
Inj. i.v. 120-150 mg/24 H
OMEPRAZOL

1. Antiulceros.Inhibitor al secretiei gastrice acide.Inhibitor al pompei protonice.

2.
3. Absorbtie si distributie: Produsul este format din microcapsule enterosolubile ce contin
omeprazol, acesta fiind labil în mediul acid. Absorbtia omeprazolului începe dupã ce
acesta pãrãseste stomacul. Absorbtia este rapidã, picul plasmatic apare dupã 0,5-3,5
ore. Biodisponibilitatea absolutã este de 30-40% dupã administrarea unei doze de 20-40
mg, datoritã unei metabolizãri presistemice însemnate. Dupã administrãri repetate ale
unei doze zilnice unice, biodisponibilitatea creste pânã la 60%. Prezenta alimentelor nu
influenteazã biodisponibilitatea omeprazolului. La subiectii sãnãtosi timpul de
înjumãtãtire este de 0,5 - 1 orã si clearance-ul total este de 500-600 ml/min.
Omeprazolul se leagã de proteine în proportie de 95%. Metabolizare si eliminare: Se
metabolizeazã la nivelul ficatului, rezultând derivati sulfurati, sulfonati si hidroxi-
omeprazol. Se eliminã prin urinã sub formã de metaboliti în proportie de 77%. Cei doi
metaboliti principali din urinã sunt hidroxi-omeprazolul si acidul carboxilic corespunzãtor.
Se eliminã de asemenea pe cale biliarã. La pacientii cu disfunctii hepatice
biodisponibilitatea creste aproximativ 100%, comparativ cu o dozã i.v., datoritã primului
pasaj hepatic, iar timpul de înjumãtãtire biologicã al substantei medicamentoase creste la
aproape 3 ore, clearance-ul plasmatic mediu fiind de 70 ml/min, comparativ cu
valoarea de 500-600 ml/min în cazul subiectilor normali.
4. Ulcer duodenal evolutiv; ulcer gastric evolutiv; esofagitã de reflux; sindrom Zollinger -
Ellison. De asemenea este indicat ca tratament preventiv în caz de recidivã în esofagita
de reflux si în ulcerul gastric si duodenal dificil de controlat.
5. Hipersensibilitate la omeprazol.
6. Omeprazolul este în general bine tolerat. Pot sã aparã diaree, cefalee, greatã,
meteorism, constipatie, eruptii cutanate, fotosensibilizare. Au fost semnalate tulburãri
hematologice: anemie, neutropenie, pancitopenie, trompocitopenie. Aceste manifestãri
sunt tranzitorii si de intensitate moderatã.
7. Capsule operculate. Cutie pliantã de carton continând 2 blistere a câte 10 capsule. 0,240
g microcapsule enterosolubile ce contin 20 mg omeprazol/capsulã.
8. Adulti: Ulcer duodenal: 20 mg/zi (o prizã) timp de 2 sãptãmâni. Dacã vindecarea nu este
totalã, tratamentul se poate prelungi cu 2 sãptãmâni. Dacã este vorba de un ulcer
refractar la alte tratamente se pot folosi 40 mg/zi (într-o singurã prizã) timp de 4
sãptãmâni. În caz de recidive se pot aplica din nou aceleasi scheme de tratament. Ulcer
gastric: 20 mg/zi timp de 4 sãptãmâni. Dacã nu se vindecã, se recomandã tratament
suplimentar încã 4 sãptãmâni. În caz de recidive se aplicã aceeasi schemã de tratament.
La cei cu ulcer gastric refractar la alte tratamente: 40 mg/zi, timp de 8 sãptãmâni.
Esofagitã de reflux: 20 mg/zi 4 sãptãmâni. Tratament suplimentar, dacã este cazul, 4
sãptãmâni. Esofagitã refractarã la alte tratamente: 40 mg/zi, 8 sãptãmâni. Recidivã: se
repetã schema de tratament. Tratament de întretinere: La pacientii cu esofagitã de reflux
recidivantã, se pot preveni recãderile cu 20 mg omeprazol/zi cu o duratã a tratamentului
mergând pânã la 6 ani În ulcerele recidivante, dificil de controlat, se recomandã un
tratament de 12 luni cu 20 mg/zi. În cazurile refractare vindecate prin omeprazol (40
mg/zi) tratamentul preventiv de 20 mg/zi poate fi insuficient. Se poate creste doza la 40
mg (prizã zilnicã unicã). Sindrom Zollinger-Ellison: Tratamentul se individualizeazã;
durata lui depinde de manifestãrile clinice. Bolnavii cu forme grave care nu rãspund la
alte metode terapeutice au fost tratati cu succes (în 90 % din cazuri) cu doze cuprinse
între 20 - 120 mg/zi. Pentru o posologie superioarã a 80 mg/zi, doza cotidianã trebuie
repartizatã în douã prize. Copii: Nu se dispune de o experientã clinicã necesarã stabilirii
unei posologii adecvate. În caz de insuficienþã renalã sau hepaticã si la vârstnici nu este
necesarã o ajustare a dozelor.
COLOIDAL ( DE-NOL )

1. Antiulceros.Protector al mucoasei gastroduodenale.

2.
3. De-Nol formeazã un precipitat în contact cu acidul gastric din stomac, la baza craterului
ulcerului. Acest precipitat protejeazã mucoasa gastricã împortiva aciditãtii, inhibând
totodatã actiunea pepsinei. De-Nol protejeazã, de asemenea, mucoasa prin stimularea
sintezei si a secretiei de prostaglandine endogene prin care este crescutã producerea de
bicarbonat si mucus. În plus, De-Nol exercitã o actiune antibacterianã împotriva
Helicobacter pylori. În stratul de mucus, dupã administrarea unei doze de De-Nol sunt
realizate concentratii bactericide de bismut. De-Nol conduce la dezintegrarea peretelui
celular si contracareazã anumite mecanisme de patogenitate ale germenului H. pylori
prin inhibarea ureazei bacteriene, proteinazei si fosfolipazei. S-a demonstrat in vitro cã
De-Nol, datoritã proprietãtilor sale coloidale, inhibã aderarea H. pylori la celulele
epiteliale. Eradicarea H. pylori de cãtre De-Nol este însotitã de îmbunãtãtirea imaginii
histologice si înlãturarea simptomelor gastritei. De-Nol poate fi combinat cu amoxicilinã
sau nitroimidazoli pentru a îmbunãtãti rata de eradicare a Helicobacter pylori. Tripla
terapie incluzând De-Nol, tetraciclinã sau amoxicilinã si metronidazol a dat cele mai bune
rezultate. Studiile clinice au arãtat cã procentul de vindecare cu De-Nol a ulcerelor
gastrice si duodenale este foarte ridicat. Actiunea antibacterianã asupra Helicobacter
pylori este asociatã cu observatia cã, la un an dupã terapia ulcerului gastric si duodenal
cu De-Nol, recurentele sunt mai putin frecvente decât dupã terapia cu multe alte
medicamente.
4. Ulcerul gastric si duodenal. Gastrite însotite de simptome ca dispepsia si în eradicarea
Helicobacter pylori.
5. Disfunctii renale majore.
6. Poate apãrea înnegrirea scaunului, ca urmare a formãrii sulfatului de bismut, dar aceasta
poate fi deosebitã cu usurintã de melenã. Alte efecte sunt în principal de naturã
gastrointestinalã, cum ar fi greata, stãrile de vomã, constipatia si diareea. Aceste efecte
nu sunt periculoase si sunt de naturã temporarã. Ocazional s-a raportat aparitia pe piele
a unei usoare reactii alergice.
7. Cutii de carton continând 40 de tablete. De-Nol tablete contine ca ingredient activ solutie
uscatã de subcitrat de bismut coloidal (CBS), corespunzãtoare la 120 mg trioxid de
bismut (Bi2O3). În literaturã, principiul activ este deseori atribuit ca fiind al compusului de
coordinare: dicitratobismutat tripotasic. Tabletele de De-Nol contin urmãtorii excipienti:
polivinilpirolidonã, amberlit, polietilen glicol, stearat de magneziu,
hidroxipropilmetilcelulozã.
8. Dozare: 2 x 2 tablete/zi pe stomacul gol, cu jumãtate de orã înainte de micul dejun si cu
jumãtate de orã înainte de cinã sau înainte de culcare; sau 4 x 1 tabletã/zi, pe stomacul
gol, cu jumãtate de orã înainte de fiecare din cele trei mese principale ale zilei si înainte
de culcare. Tabletele trebuie înghitite cu apã. Tratamentul cu De-Nol trebuie urmat timp
de 1-2 luni. Acesta este apoi urmat de o perioadã de 2 luni fãrã administrare de De-Nol
sau de alte preparate continând bismut. Cele mai bune rezultate în eradicarea
Helicobacter pylori (în proportie de 93 %) se obtin folosind schemele de triplã terapie.
METOCLOPRAMID

1. Antivomitiv.
2.
3. Antivomitiv prin actiune centralã, creste tonusul sfincterului inferior al esofagului,
favorizeazã golirea stomacului prin stimularea peristaltismului gastric si relaxarea
sfincterului piloric; i se atribuie un efect de normalizare a functiilor motorii si secretorii ale
tubului digestiv, prin mecanism central. Tot prin actiune centralã, secundar-perifericã,
normalizeazã motilitatea gastro-intestinalã si biliarã, cu efecte antispastice sau de
stimulare a peristaltismului gastric si de relaxare a pilorului. Fatã de alte antiemetice si
antispastice prezintã avantajul actiunii predominant centrale, specifice, asupra centrilor
care regleazã activitatea digestivã. În consecintã, Metoclopramidul, în doze terapeutice,
nu produce efecte secundare nedorite (deprimare centralã, inhibarea secretiilor
digestive, fenomene circulatorii etc.). Un alt avantaj al preparatului îl constituie toxicitatea
sa redusã. Actiunea Metoclopramidului poate fi partial antagonizatã de atropinã sau alte
substante anticolinergice.
4. Greatã si vomã (postoperator, în cadrul bolii de iradiatie, provocate de medicamente),
sughit, esofagitã de reflux, stazã gastricã, dispepsie, flatulentã, migrene; pentru usurarea
tubajului duodenal si pentru examenul radiologic gastrointestinal.
5. Sarcinã, feocromocitom; prudentã la psihotici si în insuficienta renalã (doze mai mici). Nu
se asociazã cu neurolepticele (potentare riscantã) si cu atropinã sau alte anticolinergice
(împiedicã efectul metoclopramidei).
6. Uneori constipatie sau diaree, neliniste, obosealã; rareori diaree, scãderea libidoului,
ginecomastie, lactatie (prin hiperprolactinemie); dozele mari pot provoca somnolentã si
tulburãri extrapiramidale discrete (mai ales spasme musculare, la copii); rareori, la nou-
nãscut, methemoglobinemie.
7. Comprimate continând metoclopramidã clorhidr. 10 mg (flac. cu 40 buc.); solutie apoasã
pentru uz intern (la copii) continând metoclopramidã clorhidr. 0,665%, respectiv 1 mg/3
picãturi (flac. cu 20 ml); supozitoare continând metoclopramidã clorhidr. 20 mg (cutie cu
6 buc.); fiole a 2 ml solutie apoasã injectabilã, continând metoclopramidã clorhidr. 10 mg
(cutie cu 5 si 25 buc.).
8. Adulti, oral 1/2-1 comprimat sau 15-30 picãturi (5-10 mg) de 3 ori pe zi (înainte de mese);
rectal un supozitor (20 mg) de 2-3 ori pe zi; în situatiile acute se injecteazã intramuscular
sau intravenos o fiolã (10 mg), repetând la nevoie. Copii: 1/2 din doza adultului; sugari:
0,5 mg/kg corp si zi (fractionat).
PAPAVERINA CLORHIDRAT

1. Antiseptic si vasodilatator cu efect slab-moderat.

2.
3. Vasodilatator si antispastic prin actiune directã asupra musculaturii netede; efectul se
mentine circa 2 ore dupã administrarea oralã.
Absorbtie – rap. dupa adm. orala
Metabolizare – ficat
Eliminare - urina
4. Tulburãri circulatorii cerebrale de naturã spasticã sau atero-scleroticã, retinopatii,
migrenã, sindrom Meniere; sindrom anginos, stare postinfarct; tulburãri circulatorii ale
musculaturii netede digestive si biliare; spasm piloric, constipatie spasticã, colici
intestinale, diskinezie biliarã hipertonã, colici biliare; dismenoree.
5. Nu se asociazã cu medicamente stimulente beta-adrenergice, risc crescut de aritmii;
papaverina poate creste efectul hipotensiv al medicamentelor antihipertensive; alcaloidul
precipitã din solutie când pH-ul este mai mare de 6.
6. Dozele mari pot fi cauzã de somnolentã, constipatie, neplãcere epigastricã, ameteli,
cefalee, sudoratie.
7. Comprimate continând clorhidrat de papaverinã 100 mg.
8. 1 comprimat (100 mg), la nevoie 3-5 comprimate/zi.
LOPERAMIDA

1. Antidiareic de tip opoid.

2.
3. Este un derivat piperadinic de sinteza.Are act. antisecretorie si de incetinire a tranzitului
colonic cu cresterea contractiilor segmentare la ac. nivel.Efectul este rapid si de lunga
durata.
Absorbtie – scazuta din tr. Digestiv
Metabolizare – hepatica
Eliminare – scaun si secundar prin urina
4. Diaree acutã nespecificã, diaree cronicã si pentru reducerea evacuãrilor la bolnavii cu
ileostomie.
5. Rectocolitã hemoragicã (puseuri acute), risc de colectazii; Atentie! Imodium nu substituie
medicatia antibacterianã în diareea infectioasã.
6. În conditiile administrãrii cronice produce rareori constipatie, greatã, cefalee, ameteli,
eruptii cutanate, inclusiv urticarie; nu dezvoltã practic dependentã.
7. Capsule continând loperamidã hidrocl. 2 mg (cutie cu 3 buc.).
8. În diareea acutã, la adult, initial 2 capsule (4 mg), apoi câte o capsulã dupã fiecare scaun
diareic, fãrã a depãsi 8 capsule/zi si 4-5 zile de tratament; la copii mai mari de 9 ani, câte
o capsulã de 4 ori/zi pânã la oprirea diareei sau cel mult 4-5 zile. În diareea cronicã, la
adult, la început 2-4 capsule/zi, apoi în doza de întretinere potrivitã (fractionat, în 2
prize/zi).
FENOFIBRAT

1. HIPOLIPIDEMIANT
2. In urma studiilor clinice s-a demonstrat cã Lichol reduce nivelul colesterolului sanguin cu
cca 20-25% si nivelul trigliceridelor sanguine cu cca 40-50%. Reducerea colesterolului
este datoratã scãderii fractiunilor aterogene ale lipoproteinelor cu densitate micã (LDL).
La pacientii cu hiperlipidemie, Lichol reduce nivelul acidului uric cu 15-30%. Fenofibratul
este absorbit la nivel intestinal. Concentratia plasmaticã maximã este atinsã dupã 4-5 ore
de la administrare. Doar 10% din substanta activã absorbitã rãmâne sub formã liberã în
plasmã, restul fiind metabolizat la nivel hepatic la acid fenofibric, care este foarte puternic
legat de proteinele plasmatice. Timpul de înjumãtãtire este de cca 20 ore. Fenofibratul
este excretat în special la nivel renal. La pacientii cu alterare a functiei hepatice timpul de
înjumãtãtire al substantei este crescut de cca 3-6 ori.
3. Absorbtie – la nivel intestinal
Metabolizare – hepatica
Eliminare – renala
4. Hipertrigliceridemie primarã (de tip I); Disbetalipoproteinemia primarã (de tip III);
Hiperlipidemia (de tip II b) combinatã cu hipercolesterolemie (de tip II a).
5. Deficiente renale si hepatice severe cu sindrom nefrotic sau cirozã biliarã primarã.
Hipersensibilitate cunoscutã la medicament.
6. Lichol este în general bine tolerat; incidenta efectelor adverse nu depãseste 2-4%.
Acestea sunt: greatã, vomã, diaree, cololitiazã, eritem, prurit, dureri de cap, ameteli,
mialgii.
7. Cutii cu 50 capsule 100 mg fenofibrat. 1 capsulã contine: Fenofibrat 100 mg; Excipienti
q.s.
8. 3-6 capsule/zi divizate în 3 doze, administrate în timpul meselor.
FENOTEROL ( BEROTEC )

1.
2. Berotec 100/200 este un bronhodilatator beta2-adrenergic cu efect rapid si foarte eficient,
recomandat pentru prevenirea si tratamentul simptomelor respiratorii datorate
bronhospasmului reversibil sau numai partial reversibil în bolile bronhopulmonare
obstructive cronice. Prin cuplarea la receptorii beta2-adrenergici, Berotec 100/200 are ca
efect terapeutic relaxarea musculaturii netede bronsice, deci bronhodilatatie. La acestea
se adaugã scãderea vâscozitãtii mucusului, cresterea clearance-ului mucociliar, scãderea
permeabilitãtii vasculare bronsice, inhibarea eliberãrii mediatorilor din mastocite si
bazofile. Datoritã actiunii sale, Berotec 100/200 poate fi administrat în scop profilactic la
pacientii cu astm bronsic indus de efort. Efectul terapeutic se instaleazã în 3 - 5 minute de
la administrare, atinge nivelul maxim dupã 30 - 60 minute, se mentine la acest nivel 2 - 3
ore, dupã care descreste treptat; durata de actiune a produsului este de 6 - 8 ore.
3.
4. Tratament simptomatic în criza de astm bronsic; tratament profilactic în astmul indus de
efort, tratament simptomatic în BPOC, bronsitã obstructivã cronicã: tratamentul dispneei
paroxistice si/sau dispneei continue cu rãspuns incomplet la anticolinergice, tratamentul
simptomatic în astmul bronsic intermitent, astmul bronsic persistent usor, moderat, sever;
în astmul bronsic persistent trebuie avutã în vedere terapia antiinflamatoare (de exemplu,
corticoterapia pe cale inhalatorie) concomitent cu terapia bronhodilatatoare.
5. Cardiomiopatia obstructivã hipertroficã, tahiaritmii. Hipersensibilitate la fenoterol
bromhidrat sau la substante inactive ale aerosolului presurizat dozat.
6. Berotec 100/200 poate produce tremor fin al musculaturii scheletice si nervozitate; rar,
pot apãrea tahicardie, ameteli, palpitatii sau cefalee; mai ales la pacientii hipersensibili,
foarte rar, pot apãrea iritatii locale sau reactii alergice. Ca si în cazul administrãrii altor
bronhodilatatoare, uneori poate apãrea tuse si, foarte rar, bronhoconstrictie paradoxalã.
Ca urmare a terapiei cu beta2-agonisti, este posibilã aparitia unei hipokaliemii severe.
7. Flacon de 10 ml cu 200 pufuri a 0,10 mg fenoterol bromhidrat/puf. Flacon de 10 ml cu 200
pufuri a 0,20 mg fenoterol bromhidrat/puf.
8. Folosirea corectã a flaconului inhalator dozator este foarte importantã pentru reusita
tratamentului. Înaintea primei utilizãri se scoate capacul de protectie, se agitã bine
flaconul si se testeazã functionalitatea prin eliberarea unei doze în aer. La fiecare utilizare
se vor respecta urmãtoarele indicatii: 1 - se scoate capacul de protectie si se agitã bine
flaconul; 2 - se prinde flaconul între douã degete: indexul la bazã si policele în dreptul
piesei bucale; flaconul se tine vertical cu baza în sus; 3 - se expirã profund; 4 - buzele se
strâng ferm în jurul piesei bucale; 5 - se inspirã lent si profund pe gurã; la începutul
inspirului se apasã baza flaconului pentru eliberarea unei doze de aerosol; dupã
inhalarea dozei de aerosol, se scoate din gurã piesa bucalã si se menþine apnee
voluntarã postinspir aproximativ 10 secunde, dupã care se expirã lent pe nas; 6 - pentru
administrarea unui al doilea puf, dupã un interval de 1-2 minute, se repetã indicatiile de la
punctele 2, 3, 4, 5. Dupã întrebuintare se pune la loc capacul de protectie al piesei
bucale. Piesa bucalã va fi spãlatã cu apã caldã. Dacã se foloseste sãpun sau detergent,
se va clãti bine cu apã curatã. Flaconul aflat sub presiune nu trebuie expus la temperaturi
mai mari de 50C si nu trebuie deschis fortat.
SALMETER

1.
2. Salmeterol-ul apartine clasei agonistilor selectivi beta2-adrenergici, care prin structura lor
chimicã se leagã de locul exogen al receptorului. Astfel salmeterol-ul inhibã selectiv si de
lungã duratã mediatorii celulari din plãmâni (histamina, leucotrienele, prostaglandinele
D2). Durata acestui efect este de 12 ore.
3.
4. Tratamentul de duratã lungã al obstructiilor reversibile ale cãilor respiratorii în astmul
bronaic; tratamentului astmului bronsic nocturn si al astmului indus de efortul fizic;
tratamentul sindromului bronsic obstructiv cronic: bronsita cronicã, BPOC, enfizem
pulmonar; tratamentul bronsitei astmatiforme.
5. Hipersensibilitate la produs.
6. Cu caracter tranzitoriu s-au semnalat: cefalee, palpitatii, tahicardie. În caz de crestere a
suieratului la administrare, se va folosi o terapie specialã care va începe cu folosirea unui
agonist beta2-adrenergic de scurtã duratã.
7. Inhalator dozant care elibereazã 25 mcg/pulverizare, continând 120 doze.
8. Adulti: 2 inhalatii de douã ori pe zi (fiecare inhalatie contine 25 mcg de salmeterol
xinafoat). În cazurile severe se vor face maximum 4 inhalatii (4 ori 25 mcg) de douã ori pe
zi (total 200 mcg). Copii peste 4 ani: 2 inhalatii (2 x 25 mcg) de douã ori pe zi (total 100
mcg).
CLONIDINA

1. Antihipertensiv.
2. Antihipertensiv prin stimulare centralã alfa2-adrenergicã; micsoreazã debitul cardiac, nu
modificã practic fluxul sanguin renal, scade moderat activitatea reninicã a plasmei.
Eficacitatea este maximã dupã 2-3 sãptãmâni de tratament.
3. Absorbtie – rapida dupa adiministrarea orala repetata a dozei de 75mg pe zi.
La om, dintr-o doza orala de clopidogrel marcat cu 14C, aproximativ 50% a fost eliminat
prin urina si aproximativ 46% prin fecale, in decursul a 120 de ore care au urmat administrarii.
Farmacocinetica si farmacodinamia clopidogrelului au fost evaluate intr-un studiu cu
administrare unica si administrari repetate, atat la subiecti sanatosi cat si la pacienti cu ciroza.
Administrarea zilnica de 75 mg clopidogrel timp de 10 zile a fost sigura si bine tolerata. Cmax
a clopidogrelului dupa administrarea unica, dar si la steady-state, a fost de cateva ori mai
mare la cirotici comparativ cu subiectii sanatosi. Cu toate acestea concentratiile plasmatice
ale principalului metabolit circulant, precum si efectul clopidogrlului asupra agregarii
plachetare ADP-induse si asupra timpului de sangerare au fost comparabile intre aceste 2
grupuri.
4. Hipertensiune arterialã - forme moderate si severe (obisnuit se asociazã cu diuretice,
eventual cu alte antihipertensive). Pentru profilaxia migrenei si a altor forme de cefalee
vascularã recurentã si pentru tratamentul bufeurilor vasomotorii în menopauzã.
5. Este contraindicatã la bolnavii cu psihozã depresivã în antecedente. Se evitã sau se
administreazã cu prudentã în timpul sarcinii, în aterosclerozã cerebralã severã, boala
Raynaud si trombangeita obliterantã. Atentie la soferi si la cei cu alte profesiuni care
impun concentrarea intensã si prelungitã a functiilor psihice; se recomandã evitarea
bãuturilor alcoolice; prudentã în asocierea cu deprimante centrale (barbiturice si alte
sedative).
6. Frecvent uscãciunea gurii, constipatie, somnolentã si sedare; relativ rar greatã, anorexie,
bradicardie sinusalã, hipotensiune ortostaticã, retentie hidrosalinã (la începutul
tratamentului). Întreruperea bruscã a tratamentului îndelungat poate fi cauzã de
hipertensiune marcatã, cefalee, nervozitate, tremor, tulburãri gastrointestinale.
7. Comprimate continând clorhidrat de clonidinã 0,150 mg.
8. Conform prescriptiei medicale. În general, se administreazã în medie 1 pânã la 4
comprimate pe zi, repartizate în douã prize egale. Tratamentul începe cu un comprimat
seara, la culcare; cresterea dozei se face treptat dupã rezultatele obtinute, adãugând o
dozã dimineata, ajungând pânã la 6-7 comprimate pe zi. În tulburãrile de menopauzã:
0,025 pânã la 0,075 mg de douã ori pe zi.
TIMOLOL

1.
2. Timolol Maleate este un beta-blocant neselectiv care scade producerea umorii apoase si
consecutiv reduce presiunea intraocularã crescutã sau normalã. Acest efect apare dupã
1-2 ore si dureazã aproximativ 24 ore. Timolol Maleate nu modificã dimensiunea pupilei
sau tonusul corpului ciliar.
3. Intr-un studiu al concentratiilor plasmatice efectuat la 6 subiecti, expunerea sistemica la
timolol a fost determinata dupa adiministrarea de timolol o,5% de 2 ori pe zi.Media
concentratiei plasmatice maxime dupa doza de dimineata a fost de 0,46 ng/ml, iar dupa
doza de dupa-amiaza de 0,35 ng/ml.
4. Glaucom cu unghi închis, glaucom cronic cu unghi închis; glaucom afakic; glaucom
secundar; hipertensiune intraocularã.
5. Hipersensibilitate la timolol.
6. Rareori reactii de hipersensibilizare, iritatie ocularã, tulburãri de vedere.
7. Flacon picurãtor a 5 ml solutie 0,25% sau 0,5% Timolol maleat.
8. Doza initialã: 1 picãtura timolol (0,25% sau 0,5%) de 2 ori/zi, prin instilare în sacul
conjunctival al ochiului afectat. Dacã este necesar se va asocia terapia cu pilocarpinã sau
alt miotic, epinefrinã (adrenalina) sau inhibitor de anhidrazã carbonicã.
ACEBUTOLOLUM

1. Blocant beta-adrenergic cardioselectiv.

2. Blocant beta-adrenergic cardioselectiv.Produsul actioneaza ca stabilizant de membrana,
antiaritmic si are activitate simpatomimetica intrinseca moderata.
3.
4. Hipertensiune arteriala esentiala moderata sau severa, hipertensiune renala, profilaxia
anginei pectorale.
5. Bloc atrio-ventricular, bradicardie marcatã (50 pulsatii/ min), insuficientã cardiacã.
6.
7. Comprimate a 200 mg (cutie cu 20 buc.).
8. În general se administreazã 1-2 comprimate/zi dimineata sau 1-2 comprimate dimineata ºi
unul seara.
CARVEDILOL

1.
2.
3. Carvedilol actioneaza rapid prin dilatarea vaselor sanguine, in special la nivelul
coroanelor.Administrarea sa impreuna cu alte medicamente amelioreaza starea
pacientilor cu insuficienta cardiaca.
4. Insuficienta cardiaca cu tulburari cardiace la efort fizic mediu si mic, asociat medicatiei de
baza.
5. Carvedilol nu trebuie adiministrat in urmatoarele cazuri: hipersensibilitate la unul din
componentii preparatului, tulburari de ritm cardiac cu exceptia pacientilor avand pace-
maker,tulburari cardiace netratate, tulburari cardiace severe cu insuficienta in stare de
repaus, hipotensiune arteriala, puls foarte scazut,soc cardio-vascular, angina instabila,
hipertensiune arteriala pulmonara si hipertrofie atrio-ventriculara dreapta consecutiva,
tulburari pulmonare cu insuficienta respiratorie.
6. Comprimatele de carvedilol sunt de obicei bine tolerate.Ca orice medicament, poate
produce totusi efecte secundare. Informati medicul sau farmacistul asupra eventualei
aparitii a urmatoarelor efecte secundare: Sistemul nervos: senzatie de ameteala, dureri
de cap, oboseala,stari depresive, tulburari de somn.Sistem cardiovascular : puls scazut,
hipotensiune ortostatica. Edeme ale tesuturilor; mai ales in timpul cresterii dozei de
carvedilol.Sistemul respirator : insuficienta respiratorie, crize astmatiforme;rareori nas
infundat.
7.
8. Doza optima este stabilita de catre medic pentru fiecare pacient in parte. Nu se modifica
din proprie initiativa doza prescrisa de catre medic. La inceputul tratamentului cu
carvedilol trebuie facute de obicei controale medicale in mod regulat, pentru a se
determina doza optima.Pentru cazurile in care trebuie inceput tratamentul cu doze mici,
exista trei forme de carvedilol ( carvedilol 6,25 mg; carvedilol 12,5 mg; carvedilol 25 mg).
Daca nu se specifica altfel, modul de administrare este urmatorul: La inceputul
tratamentului se iau 3,125 mg carvedilol dimineata si 3,125 seara.Daca se tolereaza
medicamentul, medicul Dvs. Va dubla doza la interval de aproximativ doua saptamani.
Dupa aproximativ 6 saptamani se poate atinge doza necesara pentru tot restul intervalului
de tratament.
PILOCARPINA

1.
2.
3. Pilocarpina scade presiunea intraoculara prin favorizarea circulatiei umorii apoase si prin
diminuarea debitului secretor ciliar. Pilocarpina influenteaza procesul de acomodare si
profunzimea camerei anterioare a globului ocular(prin relaxarea zonulei si deplasarea
spre anterior a cristalinului).Concentratia la nivelul corneei si umorii apoase este maxima
la 5 minute dupa instilare in sacul conjunctival.
4. Pilocarpina clorhidrat este un agent miotic (parasimpatomimetic) utilizat pentru controlul
presiunii intraoculare în glaucomul cronic simplu. În glaucomul acut poate fi folosit singur
înaintea interventiei chirurgicale de urgentã, sau în combinatie cu alti agenti miotici sau
inhibitori ai anhidrazei carbonice. Tratamentul cu pilocarpinã clorhidrat poate fi mentinut
atâta timp cât presiunea intraocularã este sub control si nu existã deteriorarea functiei
vizuale, indicatã de modificãri ale câmpului vizual.
5. Agentii miotici sunt contraindicati în situatiile în care constrictia pupilarã nu este doritã
(ex: iritele acute).
6. Nu se cunosc efecte adverse cu exceptia unui usor spasm ciliar având ca rezultat
reducerea temporarã a acuitãtii vizuale. Sensibilizarea este rareori observatã. Dupã
utilizare îndelungatã se poate dezvolta alergie de contact.
7. Flacon de plastic de 15 ml, cu picurãtor. Substantã activã: Pilocarpinã clorhidrat (1% ºi
2%). Vehicul: Hidroxipropil metilcelulozã (4 000 cps) 0,5%.
8. Câte douã picãturi instilate în ochi, de trei ori pe zi sau conform indicatiei medicului.
GASTROZEPINA

1.
2.
3. Gastrozepin este un agent inhibitor specific al secretiei gastrice indicat în terapia ulcerului
gastric, duodenal si a gastritei, fiind un agent de blocare gastroselectiv al receptorilor
muscarinici ai acetilcolinei care actioneazã direct asupra celulelor din mucoasa gastricã.
Actiunea inhibitoare pronuntatã asupra secretiei bazale si a celei stimulate a acidului
clorhidric si a pepsinogenului duce la o micsorare a activitãtii peptice totale. Astfel,
durerile se calmeazã si se accelereazã vindecarea ulcerului gastric si a ulcerului
duodenal. Administratã în doze terapeutice, Gastrozepin nu prezintã efecte secundare
anticolinergice.
4. Forme cronice si acute ale ulcerului gastric si duodenal, gastritã, stomac iritat hiperacid,
afectiuni ale stomacului cauzate de medicamente, sindrom Zollinger-Ellison.
5. Întrucât datoritã selectivitãtii preparatului nu se observã efecte secundare anticolinergice,
nu existã contraindicatii. La administrarea de doze deosebit de ridicate, se recomandã
însã o supraveghere corespunzãtoare la pacientii cu glaucom si hipertrofie de prostatã.
Atentie: Cu toate cã nu existã indicatii asupra unei actiuni teratogene pentru Gastrozepin,
chiar si în doze ridicate, se recomandã, totusi, ca preparatul sã nu fie folosit în primele trei
luni ale sarcinii.
6. În urma tratamentului cu Gastrozepin poate sã creascã uneori pofta de mâncare. În doze
ridicate, dar mai ales la începutul tratamentului, poate sã aparã, în mod izolat, senzatia
de uscãciune a gurii si usoare tulburãri de acomodare.
7. Tablete 25 mg de diclorhidrat de pirenzepinã/tabletã.
8. Dimineata si seara pe cale oralã câte 50 mg cu putin lichid, aproximativ cu 1/2 orã
înaintea meselor. Se recomandã ca durata tratamentului sã fie de cel putin 4 sãptãmâni.
LEVOTIROXINA

1. Hormon tiroidian de sintezã care poate substitui hormonul natural.

2. Levotirexina sintetica are efect identic cu hormonul tiroidian fiziologic.Tiroida secreta
hormoni: levotiroxina sau tetraiodotironina si liotironina sau triiodotironina, cuprinse in
tiroglobulina.De asemenea, o proportie mica de levotiroxina se transforma in
triiodotironina activa.Aceste transformari au loc in principal in ficat.Hormonii tiroidieni
intervin in mod esential in procesele de crestere si dezvoltare si au un rol important in
metabolismul energetic.
3. Levotiroxina administrata oral, pe stomacul gol, este absorbita dependent de forma
galenica pana la 80%, predominant in intestinul subtire.Concentratia plasmatica maxima
este atinsa dupa cca 6 ore de la administrare.Efectul se instaleaza dupa 3-5 zile.Volumul
aparent de distributie este de 0,5 l/kg.Levotiroxina se leaga in proportie de 99% de
proteinele plasmatice.Este metabolizata predominant in ficat, dar si in rinichi, creier si
muschi.Clearance-ul metabolic este de 1,2 l / zi.Hormonii tiroidieni apar numai in cantitati
mici in hemodializat datorita nivelului mare al legarii de proteinele plasmatice.
4. Hipotiroidie, adjuvant în tratamentul cu antitiroidiene.
5. Tireotoxicozã, tiroiditã, cancer tiroidian, HTA, insuficientã cardiacã, cardiopatie ischemicã,
tahicardie, tuberculozã evolutivã, osteoporozã, insuficientã corticosuprarenalã, de nutritie.
6. Daca se respecta recomandarile, in timpul tratamentului cu levotiroxina nu apar reactii
adverse. In caz de crestere rapida a dozei sunt posibile manifestari de hipertiroidism.
Daca apar aceste fenomene, doza se va reduce sau se va intrerupe tratamentul pentru
cateva zile.Dupa disparitia reactiilor se poate continua tratamentul conditia ca marirea
dozei sa fie facuta cu prudenta.
7. Comprimate continând levothyroxinã sodicã 25, 100 si 200 mcg (cutii cu 100 buc. a 25 si
100 mcg; cutie cu 50 buc. a 200 mcg).
8. Tratamentul este strict individualizat în functie de starea pacientului si trebuie monitorizat,
urmãrindu-se în special nivelul seric al hormonilor tiroidieni, formula sanguinã, EKG. Doza
zilnicã variazã între 25 mg si 300 mg/zi.
CALCITONINA

1.
2. Calcitonina este în principal sintetizatã si eliberatã de celulele C ale glandei tiroide.
Reglarea metabolismului calciului reprezintã una dintre functiile majore ale calcitoninei,
întrucât cresterea calciului extracelular stimuleazã sinteza acesteia. Cibacalcin-ul este
calcitoninã umanã sinteticã, secventa aminoacizilor acesteia fiind identicã cu cea a
calcitoninei umane. Efecte pe animale: Cibacalcin-ul reduce nivelul calciului seric si al
fosfatilor. Reducerea calciului seric se realizeazã prin alterarea ultrastructurii si scãderea
numãrului de osteoclaste, ceea ce împiedicã eliberarea calciului din oase. Nivelul scãzut
al fosfaþilor serici se realizeazã prin cresterea excretiei lor urinare. În faza precoce
exsudativã, procesele inflamatorii sunt inhibate de Cibacalcin, iar în doze mari, acesta are
efect inhibitor blând si tranzitoriu si asupra proceselor secretorii de la nivelul tractului
gastrointestinal. Efecte la om: Cibacalcin-ul inhibã resorbtia osoasã la cei cu turnover
osos crescut, efect concretizat prin scãderea fosfatazei serice alcaline (indicator al
sintezei osoase) si a excretiei urinare de hidroxiprolinã (indicator al turnover-ului
colagenului la nivel osos). Clinic, efectul Cibacalcin-ului se manifestã prin disparitia
durerilor osoase cronice. Cibacalcin-ul împiedicã decalcifierea progresivã a oaselor
osteoporotice de cauze variate. În perioada de postmenopauzã, privitor la pierderea de
substantã osoasã de la nivelul corpilor vertebrali, s-a demonstrat cã eficacitatea
Cibacalcin-ului este la fel de bunã ca cea a tratamentului combinat estradiol +
progestative, motiv pentru care se recomandã înlocuirea terapiei hormonale (când
aceasta este contraindicatã) cu Cibacalcin. Studiile clinice au demonstrat eficacitatea
Cibacalcin-ului în boala Paget osoasã (inclusiv cea juvenilã, care asociazã
hiperfosfatazemie) si tumorile care induc hipercalcemie.
3. Dupã administrarea i.m. sau s.c., peak-ul plasmatic mediu este atins dupã 20 de minute.
Concentratia sericã medie dupã administrarea i.m. este de 4 ng/ml, iar dupã cea
subcutanã, de 3-5 ng/ml. Timpul de înjumãtãtire plasmatic este de 1,1 ore pentru
administrarea i.m. si de 1,1 - 1,4 ore pentru cea subcutanã. Dupã o singurã injectie i.v.,
valoarea clearance-ului este de 720 ml/minut, iar 95% din dozã se eliminã prin urinã în
primele 48 de ore. La nivelul rinichilor are loc degradarea exclusivã a substantei active în
fragmente moleculare inactive.
4. Boala Paget osoasã (osteitis deformans), tumori care induc hipercalcemie, osteoporozã
de diverse cauze.
5. Hipersensibilitate la calcitoninã umanã sinteticã.
6. Gastrointestinal: Frecvent greatã. Ocazional vãrsãturi, diaree, disconfort abdominal. Rar
anorexie. SNC: Rar cefalee, ametealã, parestezii la nivelul palmelor si plantelor. Organe
de simt: Rar gust metalic. Urogenital: Ocazional poliurie. Piele: Ocazional reactie localã la
locul de injectie. Rar rash, urticarie, prurit. Cazuri izolate: reactii anafilactice cu soc,
angioedem, laringospasm, dispnee. Cardiovascular: Frecvent flushing, rar însotit de
hipotensiune si tahicardie. Cazuri izolate de hipertensiune. Alte reactii adverse: Rar
astenie. Cazuri izolate de tetanie sau hipocalcemie tranzitorie fãrã importantã clinicã.
7. Cutie cu 5 fiole ce contin 0,5 mg substantã activã sub formã de pulbere uscatã, 5 fiole
solvent de 1 ml continând manitol 3%.
 8. Boala Paget osoasã: se recomandã ca tratamentul sã fie început cu o dozã de 0,5 mg
injectatã s.c. sau i.m., o datã pe zi, timp de mai multe sãptãmâni. În functie de rãspunsul
pacientilor, doza se va mãri la 0,5 mg de douã ori pe zi sau micsora la 0,5 mg de 2-3 ori
pe sãptãmânã. Pentru evaluarea eficacitãtii Cibacalcin-ului se vor determina fosfataza
alcalinã si hidroxiprolina urinarã la instituirea tratamentului si dupã trei luni, iar pentru
tratamentul cronic la intervale de 3-6 luni. Tratamentul se va desfãsura pe o duratã de 6
luni sau mai mult, în functie de evolutia bolii. Tumori care induc hipercalcemie:
tratamentul în faza acutã constã în 0,5 mg administrate la fiecare 6 ore în injectie i.v.
lentã, dupã rehidratare prealabilã, iar nivelul calcemiei se va determina la fiecare 6 ore.
La 12 ore dupã normalizarea nivelului calciului seric, tratamentul se va întrerupe. Efectul
terapeutic în mod uzual se obtine în primele 24 de ore de la începerea tratamentului.

GLIBENCLAMIDA

1.
2. Sulfamidã antidiabeticã, care favorizeazã eliberarea insulinei din celulele beta-
pancreatice si creste sensibilitatea receptorilor periferici de insulinã.
3. Are efect hipoglicemiant in diabetul de tip II prin cresterea secretiei de insulina de catre
celulele beta ale pancreasului.Efectul beta-citotrop la nivelul pancreasului consta in
stimularea celulelor beta inca functionale ale insulelor Langerhans,adica pe eliberarea de
insulina endogena.Acest efect este potentat de glucoza.A fost descrisa o inhibare a
eliberarii de glucagon din celulele A ale pancreasului si efecte extrapancreatice ca de ex.
Cresterea sensibilitatii receptorilor pentru insulina fata de insulina din tesuturile periferice,
cat si potentarea efectului insulinei la nivel post-receptor si incetinirea degradarii
receptorilor specifici, dar relevanta clinica a acestor fenomene nu a fost clarificata.
4. Diabet la adulti non-insulinodependenti, care nu poate fi echilibrat numai prin dietã.
5. Diabet insulinodependent, diabet juvenil, diabet acidocetozic, precomã si comã diabeticã,
diabet cu insuficientã hepaticã, insuficientã renalã sau insuficientã suprarenalã severã,
diabet cu obezitate ce nu poate fi controlat numai prin dietã, alergie la sulfamide în
antecedente. În interventiile chirurgicale, traumatismele, infectiile intercurente obligã la
cresterea dozei sau, în cazurile severe, la instituirea tratamentului cu insulinã. Alcoolul (în
acut), acidul acetil salicilic (doze mari), fenilbutazona cresc riscul hipoglicemiei prin
interferente de ordin farmacocinetic; propranololul, acidul nicotinic (doze mari), insulina,
biguanidele favorizeazã scãderea glicemiei prin actiuni sinergice; barbituricele
micsoreazã efectul hipoglicemiant al glibenclamidei prin inductie enzimaticã; diureticele
tiazidice, furosemidul, simpatomimeticele, glucocorticoizii, estrogenii si contraceptivele
orale actioneazã antagonic; aceste asociatii pot face necesarã modificarea dozei de
glibenclamidã, sub controlul glicemiei.
6. În general bine suportat; provoacã rareori (0,5%) greturi, senzatie de greutate epigastricã,
constipatie sau diaree, prurit, urticarie, eruptii maculopapuloase, exceptional
hipotiroidism, leucopenie, trombocitopenie reversibilã; cresterea fasfatazelor, posibil icter
colestatic. Supradozarea absolutã sau relativã provoacã hipoglicemie (atentie la
simptome).
7. Flacon cu 60 comprimate. Comprimate continând glibenclamidã 5 mg.
8. Tratamentul se începe cu 1/2 de comprimat (2,5 mg/zi) la micul dejun, crescând la nevoie
la 1 comprimat, cel mult 1 1/2-2 comprimate pe zi (mai putin la bãtrâni) în douã reprize
dimineata si seara la masã. Tratamentul trebuie monitorizat prin control periodic al
glicemiei, al numãrului globulelor sanguine si al hemoglobinei glicozilate. Atentie! În
cursul tratamentului se va evita consumul de bãuturi alcoolice. Asocierea cu alte
medicamente se va face numai cu acordul medicului.
PREDNISON

1.
2. Derivat cortizonic antiinflamator, antialergic cu actiune intensã; creste catabolismul
proteic, creste glicemia, stimuleazã sistemul nervos central, inhibã functia
corticosuprarenalei; actiunea de favorizare a retentiei hidrosaline este slabã. Efectul se
dezvoltã dupã 2-3 ore si se mentine 12-36 ore dupã administrarea oralã.
3. Se absoarbe bine in intestin si realizeaza concentratia plasmatica maxima la 1-2 ore
dupa administrare orala. Timpul mediu de injumatatire plasmatica este de 3,6 ore.Forma
activa in organism este prednisolonul, in care se transforma in ficat.Se elimina urinar,
20% sub forma de prednisolon, 80% ca metaboliti conjugati.
4. Boli reumatice si colagenoze: poliartritã reumatoidã, carditã reumatismalã, lupus
eritematos diseminat, dermatomiozitã, sclerodermie, periarteritã nodoasã (cazuri severe,
selectionate); boli alergice: astm bronsic, alergie alimentarã, alergie medicamentoasã,
alergie la polen, boala serului, edem angioneurotic, anafilaxie etc. (cazuri severe,
selectionate); necrozã hepaticã subacutã, hepatitã cronicã activã, hepatitã alcoolicã
acutã, boala Crohn, colitã ulceroasã si ulcero-hemoragicã, glomerulonefritã acutã cu
oligurie marcatã sau anurie, nefrozã, sarcoidozã, fibrozã pulmonarã, anemie hemoliticã
dobânditã, purpurã trombopenicã idiopaticã, leucemie limfaticã, limfosarcom; stãri
infectioase si toxice grave; boli de piele: dermite alergice si eczeme, eritrodermie
exfoliativã, pemfigus, psoriazis etc.; boli de ochi: episclerite, sclerite, keratite, irite,
iridociclite si alte afectiuni cu caracter inflamator sau alergic.
5. Ulcer gastric sau duodenal, psihoze, cetoacidozã diabeticã, osteoporozã, sindrom
Cushing; prudentã sau se evitã în timpul sarcinii si alãptãrii, prudentã în diabetul zaharat
(se controleazã glicemia, se creste doza de insulinã sau antidiabetice orale), în
insuficienta renalã si la uremici, în bolile convulsive si în miastenia gravã, în insuficientã
cardiacã, la hipertensivi si când existã tendintã la trombozã vascularã. Prudentã în bolile
infectioase, unde este obligatorie asocierea chimioterapiei sau antibioterapiei specifice;
în tuberculozã se foloseste numai ca adjuvant al chimioterapiei specifice; infectiile
fungice sistemice, infectiile amebiene, herpesul zoster, herpesul simplex, varicela si
poliomielita contraindicã cortizonii (cu exceptia situatiilor în care actiunile antitoxicã si
antiinflamatoare pot salva viata bolnavului); vaccinarea, mai ales cea antivariolicã, este
interzisã în cursul tratamentului cortizonic. Atentie în cazul asocierii cu antidiabetice orale
si anticoagulante cumarinice (cortizonii scad eficacitatea), saluretice, amfotericinã
(sumarea pierderii de potasiu), salicilati, fenilbutazonã, indometacinã si alte AINS (risc
ulcerigen crescut), barbiturice, fenitoinã, rifampicinã (pot scãdea eficacitatea cortizonilor).
Glucocorticoizii administrati sistematic figureazã pe lista substantelor dopante (interzise
la sportivi).
6. Pirozis, epigastralgii, activarea sau agravarea ulcerului gastroduodenal, hiperglicemie
(se recomandã dietã hipoglucidicã), cu activarea sau agravarea diabetului, insomnie,
agitatie, chiar tulburãri psihotice, cataractã subcapsularã posterioarã, glaucom
 (tratamentul prelungit), cresterea catabolismului proteic (se recomandã dietã
hiperproteicã) cu osteoporozã si miopatie, striuri, telangiectazii, petesii, echimoze
cutanate, acnee, tulburãri sexuale (amenoree, hirsutism), întârzierea cresterii la copii.
7. Comprimate conþinând prednison 5 mg sau 1 mg (flac. cu 30 buc.).
8. Adulti: dozã de atac 30-80 mg/zi (sau mai mult), se scade treptat pânã la doza de
întretinere de 5-15 mg/zi (obisnuit 10 mg); copii: dozã de atac 1-3 mg/kg corp si zi (sau
mai mult), dozã de întretinere 0,25-0,5 mg/kg corp si zi. Se recomandã ca doza de
întretinere sã se administreze într-o singurã prizã, dimineata, eventual în schemã
alternativã (cantitatea echivalentã o datã la 2 zile); ori de câte ori este posibil se încearcã
oprirea medicatiei prin micsorarea treptatã a dozei. În caz de interventii chirurgicale,
traumatisme, infectii sau alte afectiuni intercurente este necesarã cresterea dozei.

DEXAMETAZONA

1.
2. Produsul este o solutie combinatã de antibiotic cu corticosteroid pentru uz local, folositã
în unele afectiuni ale polului anterior al globului ocular si ale conductului auricular extern.
Acest colir combinã efectul antiinflamator al dexametazonei si efectul antibiotic al
neomicinei, permitând astfel un tratament eficient al afectiunilor polului anterior al globului
ocular în care este necesar acest efect combinat.
3. Stimuleaza puternic secretia gastrica, stimuleaza intens sistemul nervos central, creste
catabolismul proteic si foarte discret glicemia. Are un efect mineralo-corticoid minim,
neprovocand practic retentie hidrosalina.
4. Afectiuni oftalmice: Afectiuni ale polului anterior al ochiului complicate cu infectii cu
germeni sensibili la neomicinã: keratite superficiale; keratite profunde; conjunctivite (de
primãvarã alergice, catarale) si iridociclite nepurulente; irite; ulceratii marginale
recidivante; leziuni corneene; alergii palpebrale; blefarite, inclusiv catarale, nepurulente si
alergice. Prin atenuarea leziunilor inflamatorii din uveitele anterioare, glaucomul secundar
uveitelor poate fi controlat indirect prin administrarea colirului oftalmic. Tratamentul nu va
fi prelungit în mod nejustificat, iar în acest timp presiunea intraocularã va fi tinutã sub
observatie. Bolile ochiului ereditare sau degenerative nu rãspund în general la acest
tratament. Afectiuni otice: Afectiuni ale conductului auditiv extern, când sunt complicate
cu suprainfectii cu germeni sensibili la neomicinã. Este de asemenea indicat în
tratamentul local al neurodermatitei, dermatitei seboreice, eczemei si otitei externe (dacã
timpanul este intact).
5. Infectii oftalmice cu mycobacterii, viroze ca: varicela, herpes simplex incipient si stadiile
acute incipiente ale majoritãtii afectiunilor virale corneene si conjunctivale. Infectii acute
purulente ale conjunctivei si pleoapelor produse de germeni rezistenti la neomicinã. Dacã
se suspecteazã infectii fungice oftalmice sau auriculare, perforãri ale timpanului sau la
pacientii cu antecedente de sensibilizare la oricare dintre componentele solutiei.
Utilizarea acestei combinaþii este în general contraindicatã dupã extragerea unui corp
strãin cornean.
6. Dacã apar manifestãri subiective sau simptome neobisnuite se va consulta medicul.
7. Sticlute cu 5 ml. solutie.
8. Doza adecvatã va fi stabilitã de cãtre medic. Durata tratamentului depinde de tipul de
leziune si poate fi de la câteva zile la câteva sãptãmâni, în functie de rãspunsul
terapeutic. Recidivele, mai dese în leziunile cronice, în general rãspund la tratament.
Administrare oftalmicã: Se instileazã 1-2 picãturi de colir Dexamethasone Neomycin în
sacul conjunctival la fiecare orã în timpul zilei si la 2 ore în timpul noptii ca tratament de
început. Când apare rãspunsul favorabil, doza se reduce la o picãtura la 4 ore. În timp se
reduce doza la 1 picãturã de 3-4 ori pe zi, aceasta fiind suficientã pentru suprimarea
simptomatologiei. Administrare oticã: Se curãtã meticulos canalul auricular si se usucã.
 Se instileazã solutia direct în canalul auricular prin intermediul unui picurãtor. Doza initialã
recomandabilã este de 3-4 picãturi de 2-3 ori pe zi. Când se obtine un rãspuns favorabil,
doza se reduce progresiv. Dacã se preferã, se poate folosi si un tampon îmbibat cu
solutie de Dexamethasone Neomycin. Se mentine tamponul umed si se înlocuieste dupã
12-48 ore. Tratamentul poate fi repetat de câte ori este necesar, la recomandarea
medicului.

BETAMETAZONA

1.
2.
3. Betaderm este un antiinflamator si antialergic. Betaderm unguent si cremã contine
betametazon valerat care este un corticosteroid realizat special pentru tratamentul
dermatologic. Esterul valerat de betametazon s-a demonstrat a fi cel mai activ produs
dintr-o întreagã serie de esteri betametasonici si multi alti corticosteroizi. Betaderm cremã
si unguent este foarte eficient în tratamentul dermatozelor inflamatorii care rãspund în
mod normal la terapia localã cu corticosteroizi.
4. Diferite tipuri de eczeme, inclusiv: eczemã atopicã, eczemã infantilã; eczemã Besnier si
eczemã de stazã; neurodermatoze incluzând: lichen plan; dermatite seboreice;
sensibilizare si alergie de contact; psoriasis.
5. Acnea Rosacea, Acnea Vulgaris si dermatite periorale; infectii virale cutanate (herpes
simplex, varicela); hipersensibilitate la preparat. Betaderm nu este indicat în tratamentul
infectiilor cutanate cu fungi (Candida, Tinea) sau bacterii (Impetigo), în caz de prurit
perianal si genital, dermatoze cu suprafatã mai mare de 15 cm la copiii sub 1 an, inclusiv
dermatite si eritem fesier.
6. Posibilitatea de absorbtie sistemicã poate fi luatã în consideratie când preparatele
Betaderm sunt folosite cu pansamente ocluzive pe arii întinse, ori timp îndelungat.
Absorbtia sistemicã este foarte probabilã la sugari si copii si se poate produce si în
absenta pansamentului ocluziv. Betaderm cremã si unguent este bine tolerat, dar dacã
apar semne de hipersensibilitate, aplicarea va fi opritã imediat.
7. Unguent si cremã: tub a 20 g. Unguent continând betametazon valerat 100 mg/100 g.
Crema continând betametazon valerat 100 mg/100 g.
8. O cantitate micã se va aplica pe zona afectatã o datã sau de douã ori pe zi pânã se va
produce ameliorarea. Dupã aceasta este posibilã obtinerea unei ameliorãri progresive
printr-o singurã aplicare zilnicã sau chiar mai rar. Betaderm cremã este preferat pentru
zonele umede, exudative. Betaderm unguent, datoritã proprietãtilor sale emoliente este
preferat în cazul leziunilor uscate.
FLUTICAZONA

1.
2. Fluticasone propionat are un marcant efect antiinflamator pulmonar.El reduce
simptomele si exacerbarile astmului la pacientii tratati anterior numai cu un
bronhodilatator, sau cu alta terapie profilactica.La majoritatea pacientilor la dozele
recomandate nu are nici un efect asupra functiei sau rezervei adrenale.Astmul sever
necesita urmarire medicala regulata, fiind o afectiune cu potential letal.
3. Dupa adm. orala, 87: 100% din doza este excretata in fecale, pana la 75% ca si
component neabsorbit,depinzand de doza.Exista si un metabolit major non-activ.Dupa
administrarea intravenoasa, clearanceul plasmatic este rapid, sugerand o extractie
hepatica extensiva.Timpul de injumatatire plasmatic este de aproximativ 3 ore.Volumul
de distributie este de aproximativ 250 litri.
4. Cutivate, cremã si unguent, este indicat pentru tratamentul manifestãrilor inflamatorii si
pruriginoase ale dermatozelor sensibile la corticosteroizi, cum sunt: eczeme inclusiv
eczema atopicã, infantilã si discoidã (numularã); prurigo nodular; psoriazis (exclusiv
psoriazis eritrodermic); neurodermatoze inclusiv lichenul simplu; lichenul plan; dermatite
seboreice; dermatite de contact; lupus eritematos discoid; adjuvant al tratamentului
sistemic cu steroizi în eritrodemia generalizatã; reactii dupã întepãturi de insecte.
5. Acnee rozacee; Acnee vulgarã; Dermatite periorale; Infectii virale cutanate primare;
Hipersensibilitate la oricare din ingredienti; Prurit perianal si genital. Utilizarea
preparatului nu este indicatã în tratamentul infectiilor leziunilor cutanate primare,
cauzate de fungi sau bacterii si de asemenea nici în dermatoze la copii sub 1 an, inclusiv
dermatite si eruptii de contact.
6. Preparatele cu propionat de fluticazonã sunt în general bine tolerate; au fost raportate
arsuri locale si prurit. Dacã apar semne de hipersensibilitate, aplicatiile trebuie oprite
imediat. Tratamentul prelungit si intensiv cu preparate ce contin corticosteroizi potenti pot
determina local tulburãri trofice cutanate ca: subtieri, striatii, dilatarea vaselor
superficiale, hipertricozã si hipopigmentare. Infectii secundare, în particular în timpul
utilizãrii pansamentelor ocluzive sau la nivelul pliurilor cutanate, si dermatite alergice de
contact au fost raportate în timpul utilizãrii corticosteroizilor. Exacerbarea semnelor si
simptomelor dermatozelor a fost raportatã în timpul tratamentului cu corticosteroizi.
Utilizarea prelungitã a unor mari cantitãti de corticosteroizi sau tratamentul pe suprafete
cutanate întinse, poate duce la o absorbtie sistemicã suficientã pentru a produce
semnele caracteristice hipercorticismului. Acest efect poate apãrea mai ales la sugari si
copii, si în cazul folosirii pansamentelor ocluzive. La sugari, scutecul poate actiona ca
pansament ocluziv. În rare cazuri, tratamentul psoriazisului cu corticosteroizi (sau la
întreruperea lui) poate determina aparitia formei pustulare a bolii.
 7. Cutivate unguent 0,005%: fiecare gram de Cutivate unguent contine 50 mcg propionat
de fluticazonã inclus într-o bazã de propilen glicol, sesquioleat de sorbitan, cearã
microcristalinã si parafinã lichidã. Cutivate cremã 0,05%: fiecare gram de Cutivate cremã
contine 500 mcg propionat de fluticazonã inclus într-o cremã bazã de propilen glicol,
alcool cetostearilic, miristat de izopropil, fosfat dibazic de sodiu, acid citric, apã purificatã,
parafinã lichidã si imiduree ca si conservant.
8. Se va aplica pe zona afectatã un strat subtire de Cutivate cremã sau unguent, de douã
ori pe zi.

TERBUTALINA

1.
2. Terbutalina este un agonist adrenergic, care stimuleaza predominant receptorii beta2
producand astfel: relaxarea musculaturii netede bronsice, inhibarea eliberarii
spasmogenilor endogeni, inhibarea edemului produs de mediatorii endogeni si cresterea
clearance-ului mucociliar si relaxarea musculaturii uterine.
3. Terbutalina inhalata actioneaza in cateva minute si are o durata de actiune de pana la 6
ore.Aproximativ 20-30% din doza se depoziteaza in plaman. Terbutalina este
metabolizata in principal prin conjugarea cu acid sulfuric si este excretata sub forma de
conjugat sulfat. Nu formeaza metaboliti activi. In cazul administrarii interne produsul este
supus metabolizarii la nivelul peretelui intestinal si la primul pasaj hepatic.
Biodisponibilitatea este de aproximativ 10% si va creste la circa 15% daca terbutalina
este ingerata pe stomacul gol.Concentratia plasmatica maxima este atinsa in circa 3 ore.
Numai 15-20% din substanta se fixeaza pe proteinele plasmatice. Terbutalina este
metabolizata in principal prin sulfconjugare si excretata pe cale urinara sub forma de
sulfoconjugat sau ca atare.Nu se formeaza metaboliti activi.
4. Astm bronsic. Bronsitã cronicã, emfizem sau alte afectiuni pulmonare în care
bronhospasmul constituie un factor agravant.
5. Hipersensibilitate la oricare dintre ingrediente.
6. Intensitatea reactiilor adverse depinde de doza si de calea de administrare. Adesea,
titrarea initialã a dozei va reduce reactiile adverse. Reactiile adverse observate, de
exemplu: tremor, cefalee, crampe musculo-tonice si palpitatii, sunt caracteristice tuturor
aminelor simpatomimetice. Dacã totusi aceste efecte au apãrut, majoritatea au fost
spontan reversibile în primele 1-2 sãptãmâni de tratament. Pot apãrea urticarie si
exantem. La copii s-au observat tulburãri de somn si tulburãri comportamentale.
7. Comprimate de 2,5 mg si 5 mg. Sirop/Elixir 0,3mg/ml.
8. Dozele se vor stabili individual. Comprimate: Adulþi: În primele 1-2 sãptãmâni se
recomandã 2,5 mg de 3 ori pe durata a 24 ore. Ulterior, dacã este necesar, doza poate fi
crescutã la 5 mg de 3 ori în 24 ore. Copii: 0,075 mg/kg corp de 3 ori în 24 ore.

Doze corespunzãtoare:

Greutatecorporalã Doza
< 20 kg 1/4-1/2 comprimat de 2,5 mg de 3 ori în 24 ore.
20-30 kg 1/2-1 comprimat de 2,5 mg de 3 ori în 24 ore
> 30 kg 1-2 comprimate de 2,5 mg de 3 ori în 24 ore
 Sirop/ Elixir: Adulþi: 3-4,5 mg ( 10-15 ml) de 3 ori în 24 ore. Copii: 0,075 mg ( 0,25 ml)/kg
corp de 3 ori în 24 ore.
Doze corespunzãtoare:

Greutate corporalã Doza

4 1,0 ml x 3
6 1,5 ml x 3
8 2,0 ml x 3
10 2,5 ml x 3
12 3,0 ml x 3
14 3,5 ml x 3
16 4,0 ml x 3
18 4,5 ml x 3
20 5,0 ml x 3
24 6,0 ml x 3
28 7,0 ml x 3
32 8,0 ml x 3
36 9,0 ml x 3
40 10,0 ml x 3
Dacã nu s-a obþinut rãspunsul adecvat, doza poate fi dublatã, avându-se în vedere
posibilitatea apariþiei reacþiilor adverse.

ALFAMETILDOPA

1.
2. Antihipertensiv prin inhibitia simpaticului periferic de cauza centrala; scade rezistenta
periferica fara sa micsoreze fluxul cerebral, coronarian si renal; efectul incepe la 1-2 ore
de la administrarea orala, este maxim la 4-6 ore si dureaza circa 24 ore, iar in caz de
administrare repetata efectul este maxim dupa 2-3 zile de tratament si se mentine 2 zile
dupa intreruperea acestuia.
3.
4. Forme moderate sau severe de hipertensiune arterialã (în asociatie cu un diuretic,
eventual cu alte antihipertensive); HTA gravidicã.
5. Boli hepatice active (hepatitã acutã, cirozã activã), stãri depresive grave, feocromocitom,
alergie la metildopa, anemie hemoliticã; prudentã la persoanele cu antecedente hepatice
si la anginosi, în insuficienta renalã (doze mici), la bãtrâni (doze mici) si în timpul sarcinii ;
se recomandã evitarea bãuturilor alcoolice. Prudentã când se asociazã cu litiu (risc toxic
crescut la acesta), cu alte antihipertensive (doze mai mici) si când se administreazã
anestezice generale (doze mai mici din acestea).
6. Frecvent sedare, somnolentã, obosealã, cefalee (la începutul tratamentului), pozitivarea
testului Coombs (la doze mari, nu are alte urmãri în mod obisnuit); ocazional ameteli si
alte simptome de hipotensiune ortostaticã, edeme si cresterea în greutate (se asociazã
cu un diuretic), bradicardie, congestie nazalã, greatã, vomã, constipatie sau diaree,
flatulentã, pancreatitã, inflamatia glandelor salivare, mãrirea sânilor, galactoree,
amenoree, diminuarea libidoului, impotentã, eruptii cutanate, artralgii, mialgii, parestezii;
uneori, în primele sãptãmâni de tratament, febrã, eozinofilie, pozitivarea unor probe
functionale hepatice, icter; rareori necrozã hepaticã gravã, anemie hemoliticã (se
controleazã probele hepatice si hemograma), fenomene parkinsoniene, tulburãri psihice
(stare depresivã, chiar fenomene psihotice). Metildopa poate interfera cu dozarea acidului
uric, creatininei, GOT si a catecolaminelor.
7. Comprimate continând metildopa 250 mg (cutie cu 50 si 250 buc.).
8. Oral, se începe cu 1 comprimat (250 mg) de 2 ori pe zi si se creste progresiv (o datã la 2-
3 zile) pânã la obtinerea efectului dorit – doza eficace este cuprinsã între 2 si 8
comprimate pe zi; doza de întretinere obisnuitã este de 2-3 comprimate pe zi (uneori sunt
suficiente 1-2 comprimate la culcare).
OBIDOXINA

1.
2. Reactivator de colinesteraza, antidot in intoxicatia cu anticolinesterazice, organofosforice
– insecticide din grupa parationului.
3.
4. Intoxicatii cu insecticide din grupa organofosforicelor ( fosfati alchilati, tiofosfati alchilati,
esteri fosforici, esteri tiofosforici, de ex. Paration = E 605 forte, oxydemetonmethyl =
Meta-Systox etc. )
5. Intoxicatie cu carbamati (ezerinã, neostigminã etc.); prudentã în miastenia gravã (poate
precipita criza).
6. Posibil ameteli, somnolentã, tulburãri de vedere, cefalee, greatã, tahicardie,
hipertensiune, hiperventilatie, parestezii, slãbiciune muscularã; injectarea prea rapidã
poate fi cauzã de laringospasm si rigiditate muscularã.
7. Fiole a 1 ml solutie injectabilã continând obidoximã clorurã 250 mg (cutie cu 5 buc.).
8. Intravenos lent, o fiolã (3 - 6 mg/kg corp), se poate repeta la 3 ore, o datã cel mult de 2
ori (se asociazã obligatoriu cu atropinã intravenos 2,5 mg, sau mai mult); la copii 4-8
mg/kg corp pro dosis (asociat cu atropinã 1 - 3 mg).
METFORMIN

1.
2.
3. Metformin produce o reducere a glucozei din sânge în prezenta insulinei endogene sau
exogene. Metformin nu cauzeazã crize hipoglicemice. Metformin are efect de scãdere
ponderalã la diabetici. Metformin are o biodisponibilitate de 50-60%. Absorbtia este relativ
lentã, comparativ cu eliminarea rapidã. Metformin este eliminat în mare parte
nemodificatã pe cale renalã cu un clearance renal de câteva ori mai ridicat decât cel al
creatininei si direct corelat cu acesta (T1/2=1,5-4,5 ore).
4. Diabet zaharat stabil declansat la maturitate, necomplicat cu cetoze, în special la
supraponderali. În cazuri dificile metformin poate fi utilizat în combinatie cu sulfonil-uree
producând astfel un efect sinergetic. Metformin poate fi utilizat în diabete labile ca un
supliment la tratamentul cu insulinã pentru a evita criza hipoglicemicã. În diabetul labil,
metformin poate fi folosit asociat tratamentului cu insulinã pentru evitarea crizelor de
hipoglicemie.
5. Metformin este contraindicat la pacientii cu cetoacidozã sau comã diabeticã. Metformin
nu trebuie administrat la diabetici cu insuficientã severã renalã sau hepaticã, insuficientã
cardiacã sau infarct miocardic recent.
6. În mod normal Metformin este bine tolerat, dar se pot produce tulburãri gastrointestinale
(gust metalic, greatã, anorexie, diaree), care dispar de obicei prin reducerea dozajului.
Pentru a se evita efectele adverse pe durata primelor zile de tratament, se va începe cu
doze mici si care se cresc treptat. S-au raportat putine cazuri de reactii alergice usoare.
Tratamentul extins pe câtiva ani poate reduce concentratia de vitaminã B12. Acidoza
lacticã a fost foarte rar asociatã cu metformin, dar în putine cazuri raportatã ca prezentã
la pacientii foarte în vârstã cu functia renalã redusã.
7. Metformin BMS contine clorhidrat de metformin BP ca substantã activã. Metformin BMS -
un comprimat contine 500 mg metformin: comprimate filmate albe, rotunde, convexe,
codificate 17 LG. Metformin BMS comprimate 850 mg: comprimate filmate albe, rotunde,
convexe, codificate F1 LG.
8. Dozajul de Metformin trebuie sã fie individualizat. Initial: 500 mg de douã ori zilnic la
masã, ce se poate creste gradat la maxim 1 g de 3 ori zilnic. Dozajul uzual de mentinere
este 1,7 g zilnic, administrat într-o dozã unicã la masa de dimineatã sau divizatã în douã
doze administrate la mese.
INSULINA ACTIUNE RAPIDA

1.
2. Insulina biosinteticã umanã este fabricatã prin tehnologie ADN recombinant folosind ca
organism de producere celulele de drojdie. Aceastã insulinã este identicã cu insulina
umanã si este de puritate monocomponent. Cartusele Penfill cu suspensie de insulinã
sunt prevãzute cu o bilã de sticlã care usureazã omogenizarea particulelor albe de
insulinã. Dupã agitare, aspectul lichidului este de un alb-lãptos omogen. Novo Nordisk nu
este rãspunzãtor pentru proasta functionare apãrutã ca o consecintã a folosirii cartuselor
Penfill în combinatie cu produse care nu corespund specificatiilor sau standardelor de
calitate ale NovoPen, NovoPen II, NovoPen 1,5, NovoPen 3 si ale acelor NovoFine.
NovoLet este o seringã de unicã folosintã încãrcatã cu insulinã ce permite administrarea
de 2-78 de unitãti cu un increment de 2 unitãti. Seringile cu insulinã de tip NovoLet sunt
special proiectate pentru utilizare împreunã cu acele NovoFine.
3.
4. Diabet Zaharat.
5.
6.
7. Se prezintã sub formã de: flacoane de 10 ml, de 40 si respectiv 100UI/ml, Penfill-uri de
1,5 si 3 ml de 100 UI/ml si Actrapid NovoLet 3 ml, 100 UI/ml. Actrapid HM este o solutie
neutrã de insulinã biosinteticã umanã. Cartusele de insulinã HM Penfill 1,5 si respectiv 3
ml sunt fabricate special pentru a fi utilizate cu sistemele de injectare NovoPen, NovoPen
II, NovoPen 1,5 si respectiv 3, împreunã cu acele NovoFine.
8. Urmati instructiunile primite de la medicul dumneavoastrã privind tipul de insulinã, doza si
momentul injectãrii si asigurati-vã cã aveti tipul si concentratia de insulinã prescrise. Nu
schimbati doza sau preparatul de insulinã decât la indicatia medicului.Pentru a evita
transmiterea unor boli, cartusele Penfill si NovoLet-urile se utilizeazã individual. Urmati cu
atentie instructiunile de folosire ale dispozitivelor de injectare tip NovoPen si instructiunile
de utilizare a NovoLet-ului.
INSULINA ACTIUNE INTERMEDIARA

1.
2. Insulina lispro s-a dovedit echipotenta cu insulina umana pe o baza molara.Studiile pe
voluntari normali si pacienti cu diabet au indicat ca insulina lispro are un efect mai rapid,
un maxim de activitate mai rapid si o durata de actiune mai mica in actiunea de scadere a
glicemiei din sange decat insulina normala. Efectul insulinei lispro la aproximativ 15
minute dupa adiministrare se coreleaza direct cu viteza mare de adsorbtie. Aceasta
permite insulinei lispro sa fie adiministrata mai aproape de masa comparativ cu insulina
rapida obisnuita.Viteza de absorbtie a insulinei lispro si deci si debutul activitatii acesteia
pot fi influentate de locul de injectie sau de alte variabile.Activitatea principala a insulinei,
Humalog Mix 25 si Humalog Mix 50 este de a regla metabolismul glucozei.
3.
4. Humalog Mix 25 si Humalog Mix 50 sunt indicate ub tratamentul pacientilor cu diabet
zaharat, care necesita insulina pentru controlul hiperglicemiei.
5. Humalog Mix 25 si Humalog Mix 50 sunt contraindicate in timpul episoadelor de
hipoglicemie. Humalog Mix 25 si Humalog Mix 50 sunt contraindicate la pacientii cu
hipersensibilitate la insulina lispro sau la unul din exicipientii folositi in compozitie.
6. Organism reactii alergice.Pielea si structurile pielii reactii, lipodistrofie, prurit, rash. Altele:
hipoglicemia. Hipoglicemia este cel mai frecvent eveniment advers in terapia cu insulina.
Hipoglicemia severa poate duce la pierderea constiintei si in caz extrem chiar la deces.
7.
8. Medicul v-a prescris tipul de insulinã pe care sã-l folositi, doza, numãrul de injectii pe zi si
intervalul la care acestea trebuie repetate. Fiecare caz de diabet are particularitãtile sale
si de aceea se realizeazã un program individual pentru fiecare pacient în parte. Doza
uzualã de insulinã poate fi modificatã în functie de schimbãri în alimentatie, în activitate
sau de schimbãri ale programului de lucru. Urmati cu atentie instructiunile medicului d-
voastrã curant pentru ca aceste modificãri de doze sã fie posibile. Alte cauze care pot
afecta doza de insulinã sunt: Boala: Bolile, în special cele însotite de greatã si vãrsãturi,
pot duce la modificarea dozei de insulinã. Aveti nevoie de insulinã chiar în lipsa aportului
alimentar. Trebuie sã stabiliti împreunã cu medicul un program special al administrãrii de
insulinã în caz de boalã. Dacã sunteti bolnavi, faceti în mod frecvent analiza sângelui si a
 urinei si informati-vã medicul de starea dumneavoastrã. Sarcina: Un control adecvat al
diabetului, în timpul sarcinii, este extrem de important pentru dumneavoastrã si copil.
Sarcina poate crea probleme în tratamentul diabetului. Dacã doriti sa aveti un copil,
sunteti gravidã sau în perioada de alãptare, consultati-vã medicul regulat. Medicatia:
Nevoia de insulinã poate sã creascã, dacã luati si alte medicamente cu efect
hiperglicemic, cum ar fi anticonceptionalele orale, corticosteroizii sau dacã urmati
tratamentul specific în urma extirpãrii de tiroidã. Nevoia de insulinã poate sã scadã în
prezenta unor medicamente cu efect hipoglicemic, cum ar fi hipoglicemiantele orale,
salicilatii (ex.: aspirina), sulfamidele si anumite antidepresive. Discutati întotdeauna
medicatia concomitentã cu medicul dumneavoastrã curant. Exercitiile fizice: Exercitiile
fizice pot duce la o scãdere a necesarului de Humalog în timpul desfãsurãrii activitãtii si o
scurtã perioadã dupã încheierea ei. Exercitiile fizice pot grãbi efectul dozei de Humalog,
mai ales dacã acestea antreneazã si zona de aplicare a injectiei (ex.: nu trebuie sã se
facã injectii în picior înainte de alergare). Discutati cu medicul modul în care trebuie sã
modificati sau sã adaptati exercitiile fizice . Cãlãtoriile: Persoanele care traverseazã mai
mult de douã zone cu diferente orare trebuie sã-si consulte medicul în privinta ajustãrii
programului de tratament.

METILPREDNISOLON

1.
2. Corticoid pentru uz dermatologic extern.
3.
4. Eczemã endogenã (dermatita atopicã, neurodermatita), eczemã de contact,
degenerativã, dishidroticã, eczemã vulgarã, eczemã la copii.
5. Procese cutanate specifice tuberculoase sau sifilitice, boli virale. În situatia unei femei
gravide sau în alãptare, indicatiile clinice pentru tratamentul cu Advantan trebuie bine
apreciate, iar avantajul bine cântãrit în raport cu riscul. În special trebuie evitatã folosirea
produsului pe suprafete întinse si timp îndelungat.
6. În cazuri izolate, sub tratament pot apãrea simptome locale ca: prurit, arsurã, eritem sau
vezicule. Ca si dupã alti corticoizi aplicati local, în unele cazuri rare pot apãrea efecte
secundare ca: foliculitã, hipertricozã, dermatitã perioralã, reactii alergice tegumentare la
unul din componentii produsului.
7. Tuburi cu 15 g.
8. Advantan se aplicã o datã pe zi, în strat subtire pe suprafata bolnavã a pielii. În general
durata tratamentului nu va depãsi 12 sãptãmâni la adulti si 4 sãptãmâni la copii.
IBUPROFEN

1.
2. Antiinflamator nesteroidian asemãnãtor cu aspirina. Analgezic si antipiretic. Antiagregant
plachetar.
3.
4. Reumatism degenerativ si inflamator, suferinte disco-vertebrale, reumatism extraarticular.
5. Ulcer gastric si duodenal, hepatite, angioedem, bronhospasm la aspirinã.
6. Greatã, vome, epigastralgii, diaree, eruptii, prurit, cefalee, ameteli, eruptii, anxietate.
7. Flacoane de polistiren cu capac de polietilenã cu 20 comprimate.
8. Oral, analgezic 200-1000 mg pe zi; ca antiinflamator 1200-2400 mg pe zi, divizat în 3-4
prize. Prima dozã zilnicã se poate lua dimineata, pe nemâncate, celelalte dupã masã.
NIMESULID

1.
2. Nemotan este un blocant al canalelor de calciu din grupul dihidropiridinelor, cu activitate
preferentialã pe vasele cerebrale. S-a demonstrat cã relaxeazã în special musculatura
netedã a arteriolelor cerebrale. El creste fluxul sanguin cerebral la pacientii cu hemoragie
subarahnoidianã (HSA), fãrã evidentierea unei captãri sanguine în masa cerebralã si fãrã
reducerea semnificativã a presiunii sanguine.
3.
4. Pentru prevenirea si tratamentul deficitelor neurologice tardive la pacientii cu HSA, ca
rezultat al spasmului vascular cerebral. În atacul ischemic, deoarece creste fluxul sanguin
colateral. În migrene - profilactic.
5. Nu se cunosc .
6. Nemotan este bine tolerat. Efectele adverse sunt medii si foarte rar necesitã oprirea
tratamentului. Cel mai comun efect advers este scãderea presiunii sanguine. Tahicardia,
bufeurile, rash-ul, si cresterea reversibilã a enzimelor hepatice au fost observate. De
asemenea sunt semnalate rar tulburãri gastrointestinale.
7. Tablete ce contin 30 mg nimodipin. Cutii cu 50 si 100 tablete si cutii pentru uz spitalicesc
8. Tratamentul poate fi început cât mai curând posibil. Doza este de 60 mg/4ore, pentru 21
zile. Dacã se efectueazã o interventie chirurgicalã, tratamentul poate fi continuat încã 5
zile. La pacientii cu greutate corporalã scãzutã, insuficientã hepaticã sau renalã, doza va
fi ajustatã (15 - 30 mg) sub o atentã supraveghere.
ROFECOXIB

1.
2.
3. Abosrbtie – dupa adiminstrarea orala este bine absorbit la dozele recomandate de 12,5
mg si 25 mg.Biodisponibilitatea orala medie este de 93%. In conditiile unui tratament cu
25 mg o data pe zi, pana la realizarea starii de echilibru, o doza administrata la adulti, pe
stomacul gol, realizeaza o concentratie plasmatica maxima dupa aproximativ 2
ore.Distributie – la om rofecoxib se leaga de proteinele plasmatice in proportie de
aproximativ 85%.Volumul aparent de distrbutie este de aproximativ 100 de litri.Rofecoxib
este metabolizat in proportie mare la nivel hepatic.Dupa adiministrarea la voluntari
sanatosi a unei doze orale de 125 mg de rofecoxib marcat radiocativ, 72% din
radioactivitate a fost regasita in urina si 14% in fecale.
4. Ca antiinflamator si analgezic pentru tratamentul acut si cronic al bolii artrozice.Ca
analgezic in dureri de intensitate usoara-moderata. Pentru tratamentul simptomatic al
dismenoreei.
5. Rofecoxib este contraindicat la pacientii cu hipersensibilitate specifica sau la oricare
dintre componentii produsului.
6. Edeme ale extremitatilor inferioare, hipertensiune arteriala, pirozis, dispepsie, disconfort
epigastric, greata, diaree.Au fost raportate rareori ulceratii la nivelul cavitatii bucale.
Reactiile adverse au fost similare la pacientii tratati cu rofecoxib timp de 1 an sau mai
mult.
7.
8. Se administreaza pe cale orala.Doza initiala este de 12,5 mg o data pe zi.La nevoie se
poate creste pana la cel mult 25 mg o data pe zi.Doza maxima recomandata este de 25
mg pe zi.Ca analgezic si pentru tratamentul dismenoreei.Doza initiala este de 50 mg o
data pe zi, continuand cu 25 sau 50 mg o data pe zi.Doza maxima recomandata este de
50 mg pe zi.
METAMIZOL

1.
2.
3. Algocalminul este un analgezic puternic, înlocuind într-o largã mãsurã opiaceele, fãrã a
determina efectele secundare obisnuite dupã administrarea acestora. Fiind un derivat
pirazolonic, algocalminul are si o actiune antipireticã.
4. Stãri dureroase de diverse etiologii: colicã renalã, dureri post-operatorii. Mialgii, nevralgii,
lumbago, sciaticã, cefalee, gripã, stãri febrile.
5. Antecedente alergice la pirazolone, antecedente de agranulocitoza.Hipersensibilitate la
AINS, porfirie hepatica, deficienta congenitala in glucozo 6-fosfat-dehidrogenaza.
6. Ca toti derivatii pirazolonici, Algocalminul poate determina în cazuri foarte rare si la
tratament prelungit reactii alergice si modificãri ale formulei leucocitare: dacã în cursul
unui tratament prelungit cu algocalmin apare leucocitopenie sau granulo-citopenie se va
întrerupe tratamentul.
7. Tub cu 10 comprimate. Cutii cu 5 fiole a 2 ml si 5 ml. Cutii cu 6 supozitoare pentru adulti.
Cutii cu 6 supozitoare pentru copii.
8. Pentru adulti: 1-2 comprimate de 1-2 ori pe zi sau 2-5 ml de 1-2 ori pe zi, în injectii
intramusculare profunde sau 1-3 supozitoare pentru adulti pe zi. Pentru copii: 1/4-1 1/2
comprimat, dupã vârstã sau 1-3 supozitoare pentru copii pe zi. Pentru comprimate, se
recomandã desfacerea acestora în putinã apã înainte de administrare.
FURAZOLIDONUM

1.
2.
3. Antiseptic intestinal activ fatã de numeroase tulpini de colibacili patogeni, salmonele,
shigelle, enterococi, stafilococi, ca si fatã de Trichomonas, Giardia si Entamoeba.Se
absoarbe redus din tubul digestiv, ramane in cea mai mare parte in intestin.Se elimina
prin fecale si in foarte mica masura prin urina.
4. Toxiinfectii alimentare (salmoneloze), dizenterii bacilare, enterite infectioase ale sugarului,
lambliazã, dizenterie amoebianã.
5. Alergie la furazolidon, deficit de G-6-PD, nou-nãscuti (pânã la o lunã), prudentã în timpul
sarcinii si lactatiei. Nu se asociazã cu inhibitori de monoaminooxidazã, simpatomimetice
cu actiune indirectã (amfetaminã, efedrinã), sedative, antihistaminice, tranchilizante si
neuroleptice (potenteazã); în timpul tratamentului si 4 zile dupã, nu se consumã bãuturi
alcoolice (reactii de tip disulfiram) si alimente ce contin tiraminã - brânzeturi preparate
fermentate (risc de crize hipertensive si alte fenomene toxice).
6. Rareori cefalee, greatã, vomã (la doze mari), eruptii cutanate alergice, febrã, artralgii,
foarte rar agranulocitozã, anemie hemoliticã (la cei cu deficit de glucozo-6-
fosfatdehidrogenazã); urina se coloreazã în galben închis.
7. Comprimate continând furazolidonã 100 mg sau 25 mg (flac. cu 20 buc.); suspensie
pentru uz pediatric, continând furazolidonã 0,5 g/100 g (flac. cu 100 g).
8. Adulti: 1 comprimat a 100 mg de 1-4 ori/zi; copii 5-10 mg/kg corp si zi, respectiv 1/4-2
comprimate a 25 mg sau 1/2-2 lingurite suspensie (o linguritã conþine 25 mg) de 4 ori/zi
(dupã vârstã).
HIDROCLORTIAZIDA

1.
2.
3. Substantã diureticã producând eliminare de Na, K si apã; are efecte antihipertensive si
potenteazã actiunea altor antihipertensive. Efectul diuretic apare la 2 ore dupã
administrare si dureazã 6-24 ore.
4. Cardiopatii decompensate cu edeme, stenozã mitralã cu hipertensiune pulmonarã;
cirozã hepaticã ascitogenã (cu prudentã); edeme si toxemie gravidicã; edeme de origine
medicamentoasã; boalã hipertensivã (singur sau, mai ales, asociat cu alte
antihipertensive); edeme nefrotice; diabet insipid (efect paradoxal).
5. Hipokaliemie; alcalozã; insuficientã renalã gravã; insuficientã hepaticã. Se recomandã
prudentã deosebitã la cirotici, în nefropatii toxice, insuficientã renalã severã.
6. Tratamentul prelungit poate provoca hipokaliemie, mai rar alcalozã.
7. Flacoane cu 40 comprimate. Comprimate continând 0,025 g hidroclorotiazidã.
8. Adulti: 25-75 mg/zi, în 1-2 prize. În ciroza hepaticã ascitogenã, doza zilnicã poate fi
mãritã pânã la 100 mg, cu administrare concomitentã, obligatorie, de clorurã de potasiu
(2-3 g pe zi). Tratamentul va fi continuu sau intermitent (la 2 zile câte o dozã). Copii: 3-7
ani: 1 comprimat pe zi; 7-14 ani: 2 comprimate pe zi.
CAPTOPRILUM

1.
2.
3. Antihipertensiv din grupa inhibitoarelor enzimei de conversie a angiotensinei I.Se
absoarbe bine din intestin.Absorbtia este diminuata in prezenta alimentelor.Se leaga de
proteinele plasmatice in proportie de 25-30%.Timpul de injumatatire este de 2-3 ore.
Captoprilul se elimina pe cale renala in proportie de 95% din care 40-50% nemodificat.
Eliminarea este intarziata in insuficienta renala. Captoprilul traverseaza bariera
placentara.
4. Hipertensiune arterialã: terapie initialã în forme usoare si moderate de hipertensiune
arterialã, la pacienti cu functie renalã normalã; recomandat la hipertensivi cu astm,
bronhopatii obstructive, diabet insulinodependent, boli vasculare periferice, la care beta-
adrenoliticele sunt contraindicate; recomandat în hipertensiune malignã, renovascularã,
stadiul final al insuficientei renale. Insuficientã cardiacã: tratamentul insuficientei cardiace
congestive la cazurile care nu rãspund corespunzãtor tratamentului cu diuretice si
digitalice, asociindu-se acestora.
5. Hipersensibilitate la Captopril sau orice alt inhibitor al enzimei de conversie a
angiotensinei I. Stenoza arterei renale bilaterale sau a unei artere renale pe rinichi unic
(mai ales în asociere cu diuretice).
6. Renale: Proteinurie. Foarte rar, insuficientã renalã, sindrom nefrotic, poliurie, oligurie.
Hematologice: Neutropenie, agranulocitozã. Pot apãrea si cazuri de anemie,
trombocitopenie, pancitopenie. Dermatologice: Rush, adesea cu prurit si uneori cu febrã,
artralgii, eozinofilie. Angioedem al fetei, eritem sau paloare. Cardiovasculare:
 Hipotensiune (în asociere cu diuretice), tahicardie, palpitatii, precordialgii, anginã
pectoralã.
7. Cutii continând 2 blistere a câte 10 comprimate de 25 mg. Cutii continând 2 blistere a
câte 10 comprimate de 50 mg.
8. Se administreazã cu o orã înainte de mese. Dozele si modul de administrare trebuie
individualizate. Hipertensiune: Initierea tratamentului necesitã evaluarea tratamentului
antihipertensiv recent si a stãrii clinice a pacientului. Doza initialã este de 25 mg de 2-3
ori/zi. Dacã dupã 1-2 sãptãmâni de tratament nu se obtine controlul satisfãcãtor al
tensiunii arteriale, doza poate fi crescutã la 50 mg de 2-3 ori/zi, concomitent cu restrictia
sodiului din alimentatie. De regulã, doza uzualã nu depãseste 50 mg de 3 ori/zi. Dacã nici
în acest caz tensiunea arterialã nu este satisfãcãtor controlatã dupã 1-2 sãptãmâni de
tratament, se recomandã asocierea unui diuretic tiazidic (ex. hidroclorotiazidã, 25 mg/zi,
în prizã unicã). Doza de diuretic poate fi crescutã la intervale de 1-2 sãptãmâni pânã la
nivelul sãu curent. În cazul în care se doreste o scãdere mai accentuatã a tensiunii, doza
de Captopril poate fi crescutã la 100 mg de 2-3 ori/zi si chiar la 150 mg de 2-3 ori/zi, fãrã
a depãsi însã 450 mg/zi. Se poate asocia în schemele de tratament antihipertensiv si cu
beta-blocante, efectele asocierii fiind însã mai putin decât aditive. Insuficientã cardiacã:
Administrarea Captoprilului necesitã evaluarea tratamentului recent cu diuretice si
posibilitatea unei depletii severe de sodiu si volum. La pacientii cu tensiune normalã sau
scãzutã, care au primit un tratament sever cu diuretice si care pot prezenta hiponatremie
si/sau hipovolemie, se recomandã initializarea tratamentului cu doze de 6,25-12,5 mg de
3 ori/zi, ajungându-se la doza uzualã în câteva zile. De regulã, doza initialã uzualã este
de 25 mg de 3 ori/zi, crescându-se la nevoie la 50 mg de 3 ori/zi.

ENALAPRILUM

1.
2. Enalapril este un derivat din 2 aminoacizi, L-alaninã si L-prolinã, fãrã gruparea sulfhidril în
structurã. În organism este hidrolizat în enalapril, un inhibitor eficient al dipeptidil-
carboxidipeptidazei care transformã angiotensina I în angiotesinã II aceasta din urmã fiind
un puternic vasoconstrictor. În acest fel enalapril reduce presiunea sanguinã din
hipertensiunea esenþ\tialã sau renalã fãrã a modifica statusul mental sau fizic. Poate fi
folosit singur sau concomitent cu alte antihipertensive, în special diuretice.
3. Se absoarbe rapid din tractul gastrointestinal.Proportia de absorbtie este de 60% si nu
este influentata de prezenta alimentelor.Timpul mediu de injumtatire este de 11
ore.Excretia se face in proportie de 61% renal, 18% ca enalapril si 43% ca enalaprilat;
prin scaun se elimina in proportie de 33%.
4. Toate stadiile hipertensiunii arteriale esentiale; hipertensiune reno-vascularã; insuficientã
cardiacã congestivã.
5. Pacientii cu hipersensibilitate la enalapril sau metabolitii acestuia.
6. Obosealã, ametealã, cefalee, mult mai rar hipotensiune, diareee, spasm muscular, tuse,
eruptie cutanatã.
7. Enalap 10 mg, cutii cu 20 comprimate. Enalap 20 mg, cutii cu 10 comprimate. Fiecare
comprimat contine: Enalapril maleat 10 mg sau 20 mg.
8. Hipertensiune: Pentru pacientii cu functie renalã normalã, care nu primesc diuretice, doza
initialã este de 5 mg de enalapril maleat zilnic. Pentru pacientii cu insuficientã renalã sau
care primesc diuretice, doza initialã este de 2,5 mg zilnic. În hipertensiunea severã doza
 poate fi crescutã pânã la 40 mg zilnic administrate în 1-2 prize. Doza uzualã de întretinere
este de 10-20 mg/zi (foarte rar se ajunge pânã la 80 mg/zi).Insuficientã cardiacã
congestivã: Doza initialã este de 2,5 mg/zi când se asociazã cu un diuretic tiazidic. Doza
trebuie ajustatã în functie de caz si de nevoile pacientului.

VALSARTANUM

1.
2.
3. Absorbtia valsartanului este rapidã dupã administrarea oralã, dar variatiile cantitative
sunt importante. Biodisponibilitatea absolutã medie a Diovanului este de 23%.
Valsartanul se caracterizeazã printr-o descrestere cineticã. Farmaciconetica
valsartanului este liniarã în cazul dozelor testate. Administrarea repetatã nu modificã
cinetica valsartanului, iar acumularea este slabã cu o dozã pe zi. Concentratiile
plasmatice au fost similare la bãrbati si la femei. Legarea plasmaticã a valsartanului de
proteinele serice este puternicã (94-97%), el legându-se în principal de albuminele
serice. Volumul de distributie în starea de echilibru este scãzut (în jur de 17 litri).
Clearance-ul plasmatic este relativ lent (2 litri/orã) în raport cu debitul sanguin hepatic
(aproximativ 30 litri/orã). Excretia dozei absorbite se face în proportie de 70% prin fecale
si 30% prin urinã, în principal sub formã nemetabolizatã. Suprafata curbelor de
concentratie plasmaticã scade cu 48% dacã valsartanul este administrat în cursul mesei,
dar valorile plasmatice sunt similare 8 ore dupã prânz, ca si la pacientul care a luat doza
pe nemâncate. Aceastã scãdere a concentratiei curbei plasmatice nu se însoteste de nici
o reducere clinicã semnificativã a efectului terapeutic, motiv pentru care Diovanul poate fi
administrat indiferent de programul alimentar.
4. Hipertensiune arterialã.
5. Hipersensibilitate la unul din componentii Diovanului.
 6. Cu o frecventã peste 1% din pacienti: 2316 pacienti au participat la studii controlate
Diovan comparativ cu placebo. Produsul testat a prezentat o incidentã globalã a
efectelor nedorite comparabilã cu placebo.
7. Cutie cu 28 capsule continând 80 mg valsartan.
8. Posologia recomandatã pentru Diovan este de 80 mg/zi în dozã unicã, indiferent de
vârstã, sex sau rasã. Efectul antihipertensiv apare între 2 si maximum 4 sãptãmâni de la
începerea tratamentului. Dacã în acest interval de timp nu se obtine efectul scontat
(scãderea tensiunii arteriale) se poate creste doza la 160 mg pe zi în dozã unicã, sau se
poate asocia un diuretic. Nu se impune nici o ajustare a tratamentului în caz de
insuficientã renalã sau insuficientã hepaticã de etiologie non-biliarã si fãrã colestazã.
Diovanul poate fi asociat cu alte antihipertensive. Toleranta si eficacitatea Diovanului la
copil nu au fost testate.

SPIRONOLACTONUM

1.
2. Diuretic antialdosteronic (prin antagonism competitiv), creste eliminarea urinarã a sãrii si
apei, scade eliminarea potasiului, ionilor de hidrogen si amoniului; efectul, mai evident în
conditii de hiperaldosteronism, se instaleazã lent (dupã 2-4 zile de tratament) si este
relativ durabil (2-3 zile dupã oprirea medicatiei).
3. Administrata oral se absoarbe relativ bine din intestinm dar biodisponibilitatea sistemica
este de numai 25%. Este metabolizata in majoritate in ficat si se elimina lent prin rinichi.
4. Stãri edematoase cu hiperaldosteronism secundar, rezistente la alte diuretice, în cirozã,
sindromul nefrotic, insuficienta cardiacã (se asociazã cu diuretice tiazidice sau
furosemid); hipertensiune arterialã cu hiperaldosteronism sau în situatii care contraindicã
alte categorii de diuretice-tiazide, furosemid (la bolnavi cu diabet, hiperuricemie);
hiperaldosteronism postoperator de exemplu atonie intestinalã sau ileus paralitic;
hiperaldosteronism primar, când nu este posibilã interventia chirurgicalã; paralizie
familialã, miastenie gravã (ca medicatie adjuvantã).
5. Anurie, insuficientã renalã acutã, insuficientã hepaticã în stadiul terminal, boalã Addison,
hiperkaliemie, hiponatriemie, alergie la spironolactonã; prudentã în insuficienta renalã
cronicã si la cirotici; prudentã sau se evitã în timpul sarcinii si alãptãrii, prudentã la
bãtrâni. Nu se asociazã cu triamteren sau amilorid (alte diuretice antialdosteronice) si cu
sãruri de potasiu (risc crescut de hiperkaliemie); salicilatii si antiinflamatoriile
 nesteroidiene scad efectul spironolactonei; când se asociazã cu alte diuretice si cu
antihipertensive se recomandã doze mai mici din acestea (potenteazã efectul hipotensiv).
6. Dezechilibre electrolitice: hiponatriemie (mai frecvent la cirotici), hiperkaliemie (mai ales
în conditii de insuficientã renalã); agravarea hiperazotemiei; uneori ginecomastie,
modificãri ale vocii, diminuarea potentei sexuale, tulburãri menstruale si tensiunea sânilor;
rareori eruptii cutanate, febrã, diaree, cefalee, hipotensiune nedoritã, obosealã,
somnolentã, ataxie, confuzie mintalã.
7. Drajeuri continând spironolactonã micronizatã 25 mg (cutie cu 20 si 100 buc.).
8. Ca diuretic, 1-2 drajeuri (25-50 mg) de 4 ori/zi, tratament de atac, apoi întretinerea
efectului cu 1/2-1 drajeu de 1-4 ori/zi (individualizat); pentru alte indicatii 1-2 drajeuri de 2-
4 ori/zi; la copii: 1,5-4 mg/kg corp pe zi. Dozarea se face sub controlul kaliemiei.

SIMVASTATINUM

1.
2.
3. Zocor (simvastatin, MSD) este un agent hipocolesterolemiant derivat sintetic din
fermentarea produselor de Aspergillus terreus. Dupã administrarea oralã, Zocor, care
este o lactonã inactivã, este hidrolizat într-un beta-hidroxiacid. Acesta este un metabolit
principal, fiind un inhibitor al 3-hidroxi-3-metilglutaril-coenzimã A (HMG-CoA) reductazei,
enzimã ce catalizeazã o etapã precoce a biosintezei de colesterol. Prin urmare, în studiile
clinice, Zocor a redus concentratiile plasmatice ale colesterolului total, ale lipoproteinelor
cu densitate joasã (colesterolul-LDL) si ale lipoproteinelor cu densitate foarte joasã
(colesterolul-VLDL). În plus, Zocor creste moderat concentratia plasmaticã a
lipoproteinelor cu densitate înaltã (colesterolul-HDL) si o reduce pe cea a trigliceridelor.
Forma activã a simvastatinului este un inhibitor specific al HMG-CoA reductazei, enzima
ce catalizeazã conversia HMG-CoA la mevalonat. Deoarece conversia HMG-CoA la
mevalonat este o etapã precoce în biosinteza colesterolului nu este de asteptat ca
tratamentul cu Zocor sã ducã la acumularea de steroli cu potential toxic. În plus, HMG-
CoA este metabolizat imediat înapoi la acetil CoA, care participã în multe procese de
biosintezã din organism. În studiile pe animale, dupã administrarea oralã, simvastatinul a
prezentat o mare selectivitate pentru ficat, unde a atins concentratii mult mai mari decât
în celelalte tesuturi.
 4. Hipercolesterolemia: scãderea nivelurilor crescute ale colesterolului total si ale
colesterolului-LDL la pacientii cu hipercolesterolemie primarã, când rãspunsul la dietã sau
alte mãsuri nefarmacologice a fost insuficient. Zocor creste colesterolul-HDL si
micsoreazã raportul dintre colesterolul-LDL si colesterolul-HDL, precum si pe cel dintre
colesterolul total si colesterolul-HDL. Scãderea nivelurilor crescute de colesterol la
pacientii cu hipercolesterolemie combinatã cu hipertrigliceridemie, când
hipercolesterolemia reprezintã tulburarea de bazã. Cardiopatia ischemicã: la pacientii cu
cardiopatie ischemicã, Zocor este indicat pentru: reducerea riscului mortalitãtii;
Reducerea riscului de deces de cauzã coronarianã si infarcte miocardice nonfatale;
reducerea necesitãtii procedurilor de revascularizare miocardicã (bypass coronarian si
angioplastie coronarianã transluminalã percutanatã); si încetinirea dezvoltãrii
aterosclerozei coronariene, inclusiv reducerea dezvoltãrii de noi leziuni si noi ocluzii
totale.
5. Hipersensibilitate la oricare dintre componentele acestui produs. Afectiuni hepatice active
sau cresteri persistente inexplicabile ale transaminazelor serice. Sarcinã si alãptare.
6. Zocor este în general bine tolerat; majoritatea reactiilor adverse au fost usoare si
tranzitorii. Dintre pacientii care au participat la studiile clinice, un procent mai mic de 2%
au fost nevoiti sã întrerupã tratamentul datoritã reactiilor adverse ce pot fi atribuite Zocor.
În studii clinice, reactiile adverse apãrute cu o frecventã de 1% sau mai mult, considerate
de cercetãtori ca fiind posibil, probabil sau cu certitudine datorate medicamentului, au
fost: durerile abdominale, constipatia si flatulenta. Alte reactii adverse, manifestate la 0,5-
0,9% din pacienti, au fost astenia si cefaleea. Miopatia a fost rar raportatã. În
Scandinavian Simvastatin Survival Study (4S) în care au fost implicati 4444 de pacienti
tratati cu 20-40 mg/zi Zocor (n=2221) sau placebo (n=2223), siguranta si tolerabilitatea au
fost asemãnãtoare la cele douã grupe de tratament pe o perioadã medie de studiu de 5,4
ani.
7. Cutii cu 14 si 28 de tablete, fiecare tabletã continând 10 mg sau 20 mg simvastatin.
8. Din punct de vedere alimentar pacientul trebuie transferat pe o dietã
hipocolesterolemiantã standard înainte de a primi Zocor si trebuie sã continue aceastã
dietã si în timpul tratamentului cu Zocor. Hipercolesterolemia: doza uzualã initialã este de
10 mg/zi administratã seara, într-o dozã unicã. Pacientii cu hipercolesterolemie usoarã
sau moderatã pot fi tratati cu o dozã initialã de 5 mg Zocor. Ajustarea dozei, dacã este
necesarã, poate fi fãcutã la intervale de cel putin 4 sãptãmâni, pânã la un maxim de 40
mg zilnic într-o singurã administrare, seara. Doza de Zocor trebuie redusã dacã nivelul
colesterolului-LDL scade sub 75 de mg/dl (1,94 mmol/l) sau dacã nivelul colesterolului
total scade sub 140 mg/dl (3,6 mmol/l). Cardiopatia ischemicã: Pacientii cu cardiopatie
ischemicã pot fi tratati cu o dozã de atac de 20 mg/zi, administratã în prizã unicã, seara.

AMOXICILINA

1.
2.
3. Antibiotic bactericid cu spectru cuprinzand germeni grampozitivi (cu exceptia celor
producãtori de penicilinazã) si gramnegativi (E. coli, Pr. mirabilis, Salmonella etc.). Dupã
administrare oralã produsul este rapid absorbit (70-80%) fãrã a fi influentat de alimentatie
(poate fi administrat înainte, în timpul sau dupã mese) si realizeazã o concentratie
maximã plasmaticã dupã aproximativ 2 ore. Produsul are o foarte bunã penetratie tisularã
si în lichidele biologice (secretie bronsicã, sinusuri, salivã, LCR, seroase, urechea medie,
lichidul amniotic); nu este metabolizat în organism eliminându-se sub formã activã prin
urinã (în 6 ore - 70-80% din doza absorbitã) si prin bilã (5-10%).
4. Infectii cu germeni sensibili la amoxicilinã la nivelul tractului respirator (rinofaringite,
sinuzite, traheite, bronsite etc.), tractului geni-to-urinar, ale tubului digestiv si cãilor biliare;
ale tegumentelor precum si în cazuri de endocarditã si meningite.
5. Alergie la peniciline, infectii cu virus herpetic si în mononucleozã infectioasã (risc de
accidente cutanate).
 6. Manifestãri alergice în special la pacientii cu hipersensibilitate la peniciline sau
cefalosporine (hipersensibilitate încrucisatã), tulburãri digestive (greatã, vãrsãturi, diaree),
usoarã crestere tranzitorie a transaminazei serice, anemie, leucopenie, trombopenie
reversibilã.
7. Flacoane a 100 ml continând 20 g pulbere. Pulbere suspendabilã continând amoxicilinã
1,5 g si excipienti (Carboximetilcelulozã, Oranjen Kapsaroma, zaharinã sodicã, nipagin,
citrat de sodiu p.a., acid citric p.a., clorurã de sodiu, zahãr farmaceutic) ad. 20 g.
8. Se adaugã în flacon apã proaspãt fiartã si rãcitã, pânã la semnul de pe etichetã. Se agitã
pentru omogenizare (1-2 min) si se completeazã din nou cu apã pânã la semnul de pe
etichetã realizându-se 60 ml suspensie, conþinând 1,5 g amoxicilinã (125 mg substantã
în 5 ml suspensie), se administreazã: -la copii 0-2 ani: 1/2 linguritã - menzurã (65 mg) la 8
ore; -la copii 2-10 ani: 1 linguritã - menzurã (125 mg) la 8 ore. În caz de insuficientã
renalã posologia va fi adaptatã afectiunii (la un clearance al creatininei mai mic de 10 ml,
doza va fi micsoratã la 6-15 mg/kg corp/zi).

CEFALOTINA

1.
2. Bactericid în faza de multiplicare a bacteriilor ca urmare a inhibãrii sintezei peretelui
celular al acestora. Aceastã cefalosporinã de semisintezã are un spectru de actiune
cuprinzând: bacterii grampozitive: Staphylococcus aureus sensibil sau rezistent la
penicilinã.
3. Absorbtia de la locul injectiei intramusculare este rapida si completa.Timpul de
injumatatire plasmatic mediu este de 0,6 ore.Difuzeaza bine in tesuturi si in diferitele
lichide din organism, dar insuficient in lichidul cefalorahidian.Eliminarea se face renal prin
secretie tubulara, 52% sub forma nemodificata, realizand concentratii mari in urina.
4. Stãri dureroase de diverse etiologii: colicã renalã, dureri postoperatorii. Mialgii, nevralgii,
lumbago, sciaticã, cefalee, gripã, stãri febrile.
5.
6. Ca toti derivatii pirazolonici, Algocalminul poate determina în cazuri foarte rare si la
tratament prelungit reactii alergice si modificãri ale formulei leucocitare: dacã în cursul
 unui tratament prelungit cu algocalmin apãrea leucocitopenie sau granulocitopenie se va
întrerupe tratamentul.
7. Tub cu 10 comprimate. Cutii cu 5 fiole a 2 ml si 5 ml. Cutii cu 6 supozitoare pentru adulti.
Cutii cu 6 supozitoare pentru copii.
8. Pentru adulti: 1-2 comprimate de 1-2 ori pe zi sau 2-5 ml de 1-2 ori pe zi, în injectii
intramusculare profunde sau 1-3 supozitoare pentru adulti pe zi. Pentru copii: 1/4-1 1/2
comprimat, dupã vârstã sau 1-3 supozitoare pentru copii pe zi. Pentru comprimate, se
recomandã desfacerea acestora în putinã apã înainte de administrare.

CLINDAMYCINUM

1.
2.
3. Activitatea antibacterianã a clindamicinei rezultã din inhibarea sintezei proteice bacteriene
si a scãderii ratei de sintezã a acizilor nucleici. În functie de concentratie si de
susceptibilitatea microorganismelor, antibioticul poate avea fie o actiune bacteriostaticã,
fie una bactericidã.Dupã administrare parenteralã, fosfatul de clindamicinã este rapid
hidrolizat în clindamicinã activã. Biodisponibilitatea clindamicinei din fosfat este de peste
75%. Timpul de înjumãtãtire este de 2,7 ore. Nivelele serice ale clindamicinei pot fi
mentinute deasupra concentratiilor minime inhibitorii pentru cele mai sensibile
microorganisme prin administrarea de fosfat de clindamicinã la fiecare 8 - 12 ore la adulti
si la fiecare 6 - 8 ore la copii. Clindamicina nu traverseazã meningele chiar dacã acesta
este inflamat.Clindamicina administratã peroral este absorbitã în proportie de 87%.
Administrarea concomitentã de mâncare nu afecteazã absorbtia clindamicinei. Pãtrunde
 usor atât în fluidele, cât si în tesuturile organismului (inclusiv în oase). Concentratia sericã
maximã este atinsã dupã 45 min. Este biotransformatã în ficat. Atât clindamicina, cât si
metabolitii acesteia sunt eliminati în special prin urinã, partial si prin fecale.Clindamicina
este indicatã în tratarea infectiilor anaerobe, inclusiv a celor provocate de Bacteroides
spp. Are o actiune antibacterianã asupra microorganismelor Gram pozitive (exceptînd
enterococii), asupra Staphilococcus aureus, Staphilococcus epidermidis (inclusiv asupra
tulpinilor producãtoare de penicilinaze si respectiv meticilinorezistenti), Streptococcus
pneumoniae si Streptococcus pyogenes.
4. Clindamicina este indicatã în tratarea infectiilor grave provocate de microorganisme
sensibile: infectii ale cãilor respiratorii; infectii ale pielii si tesuturilor moi (rãni infectate,
abcese, celulitã); osteomielitã acutã si cronicã;bacteriemii (îndeosebi cele provocate de
microorganisme anaerobe); infectii intraabdominale (peritonite, abcese);infectii
ginecologice; toxoplasmozã cerebralã la pacienti cu SIDA.Klimicin T solutie 1% ºi Klimicin
T gel 1% sunt indicate în tratamentul acneei vulgare.
5. Clinmdamicina este contraindicatã pacientilor cu hipersensibilitate cunoscutã la
lincomicinã sau clindamicinã si sugarilor sub 30 zile.
6. Au fost raportate tulburãri gastrointestinale (durere, vomã, greatã, diaree, esofagitã). În
cazurile de diaree puternicã, trebuie sã se întrerupã tratamentul sau, dacã este necesar,
sã se administreze sub strictã supraveghere medicalã. Trebuie eliminat riscul colitei
pseudomembranoase. În mod trecãtor se pot produce stãri de leucopenie si respectiv de
neutropenie. În câteva cazuri s-a remarcat prezenta unor valori patologice ale testelor
hepatice si o crestere a bilirubinei serice. În cazul administrãrii intramusculare poate
apare o senzatie de durere la locul injectãrii, iar în acela al administrãrii intravenoase,
tromboflebita. Aceste reactii pot fi atenuate prin injectarea medicamentului profund
intramuscular si prin evitarea utilizãrii pe tremen lung a cateterului intravenos. Stopul
cardiorespirator si hipotensiunea pot apare dupã o injectare intravenoasã prea rapidã. Au
fost observate reactii de hipersensibilitate, rash si urticarie. Pacientul trebuie sã
semnaleze imediat medicului aparitia oricãrei reactii adverse.Reactii adverse locale:
uscãciunea pielii (cea mai frecvent întâlnitã), dermatita de contact, iritatii (eritem,
descuamare, arsurã) sau foliculitã. Reactii adverse sistemice: dureri abdominale, tulburãri
gastrointestinale (diaree, diaree sangvinolentã, colitã, inclusiv pseudomembranoasã).
Dupã datele statistice, diareea a fost raportatã la mai putin de 1% din pacienti.
7. Cutii cu flacoane injectabile de 300 mg/2 ml x 10; cutii cu fiole de 600 mg/4 ml x 10; cutii
cu capsule 150 mg x 16, x 100; cutii cu capsule 300 mg x 16, x 100.
8. Adulti: 1 capsulã de 150 mg la fiecare 6 ore; în cazul infectiilor grave doza poate fi
crescutã la 300 - 450 mg (1 capsulã de 300 mg sau 2 - 3 capsule de 150 mg la fiecare 6
ore). Copii: 8 - 16 mg/kgcorp/zi si respectiv 16 - 20 mg/kgcorp/zi în cazul infectiilor grave,
divizate în 3 - 4 prize. Pentru a evita posibilitatea iritatiei esofagiene, capsulele de Klimicin
trebuie înghitite cu un pahar întreg de apã.

FLUCONAZOL

1.
2. Face parte dintr-o noua clasa de agenti antifungici triazolici, fiind un puternic si
specific inhibitor al sintezei nucleului sterol al fungilor.Administrat atat oral cat si
intravenos,a fost activ intr-o mare varietate de infectii fungice la animale.
3. Este bine absorbit.Absorbtia orala nu este afectata de ingestia concomitenta de
alimente.Calea principala de excretie este cea renala,80% din doza administrata
aparand ca medicament nemodificat in urina.Timpul de injumatatire plasmatic lung
reprezinta baza pentru administrarea unei doze unice in cazul candidozei vaginale si
a unei singure doze pe zi in celelalte indicatii.
4. Tratamentul poate fi instituit înainte de a afla rezultatul culturilor sau altor analize de
laborator; dar odatã ce aceste rezultate devin disponibile tratamentul antiinfectios va fi
ajustat corespunzãtor. Criptococoze, incluzînd meningita criptococicã si infectii cu alte
 localizãri (ex. pulmonare, cutanate). Pot fi tratate gazde normale si pacientii cu SIDA,
transplant de organe, sau alte cauze de imunodepresie. Fluconazolul poate fi folosit
ca tratament de întretinere pentru a preveni recidiva infectiei criptococice la pacientii
cu SIDA. Candidoze sistemice, incluzînd candidemia, candidozele diseminate si alte
forme de infectii candidozice invazive. Acestea includ infectii ale peritoneului,
endocardului, oftalmice, pulmonare si ale tractului urinar. Pot fi tratati pacienti cu
neoplazii, pacienti din unitãti de terapie intensivã, pacienti în tratament cu
medicamente citostatice sau imunosupresive, sau pacienti cu alti factori predispozanti
la infectii candidozice. Candidoze ale mucoaselor. Acestea includ infectii
orofaringiene, esofagiene, bronhopulmonare neinvazive, candiduria, candidoze
cutaneomucoase, candidoza cronicã oralã atroficã. Pot fi tratate gazde normale si
pacienti cu functia imunitarã afectatã. Prevenirea recidivelor candidozei orofaringiene
la pacienþii cu SIDA. Candidoze genitale. Candidoza vaginalã acutã sau recurentã; si
ca profilaxie pentru reducerea incidentei candidozei vaginale recurente (3 sau mai
multe episoade pe an). Balanita candidozicã. Prevenirea infectiilor fungice la pacienti
cu neoplazii care sunt predispusi la asemenea infectii ca rezultat al terapiei cu
citostatice sau radioterapiei. Dermatomicoze incluzînd tinea pedis, tinea corporis,
tinea cruris, tinea versicolor, tinea unguium (onicomicoze) si infectii dermice
candidozice. Micoze endemice profunde incluzînd coccidiomicoze,
paracoccidiomicoze, sporotricoze si histoplasmoze la pacienti cu imunitate normalã.
5. Fluconazolul nu se va administra pacientilor cu sensibilitate cunoscutã la medicament
sau la alti compusi azolici înruditi.
6. Fluconazolul este în general bine tolerat. Cele mai comune efecte secundare asociate
cu fluconazolul sunt legate de tractul gastrointestinal. Acestea includ greatã, dureri
abdominale, diaree si flatulentã. Dupã acestea, cel mai comun efect secundar
observat a fost rash-ul. S-a mai asociat cu administrarea de fluconazol si cefalee. În
timpul tratamentului cu fluconazol sau alti agenti asemãnãtori, la unii pacienti, mai
ales la cei cu afectiuni grave cum ar fi SIDA si cancerul, au fost observate modificãri
ale testelor functionale renale, hematologice si hepatice.
7. Capsule, pulbere pentru suspensie oralã, solutie i.v..
8. Doza zilnicã de fluconazol trebuie sã se bazeze pe natura si severitatea infectiei
fungice. Majoritatea cazurilor de candidozã vaginalã rãspund la terapia cu dozã
unicã.O perioadã de tratament inadecvatã poate conduce la recurenta infectiei active.
Pacientii cu SIDA si meningitã criptococicã sau candidozã orofaringianã recurentã de
obicei necesitã mentinerea tratamentului pentru a preveni recãderea. Adulti: Pentru
meningite criptococice si infectii criptococice cu alte localizãri doza uzualã este 400
mg în prima zi urmatã de 200 mg-400 mg în dozã unicã zilnic. Durata tratamentului
infectiilor criptococice va depinde de rãspunsul clinic si micologic, dar de obicei
dureazã 6-8 sãptãmâni în meningita criptococicã. Pentru prevenirea recãderii în
meningita criptococicã la pacientii cu SIDA, dupã ce pacientului i se administreazã o
curã terapeuticã completã, fluconazolul poate fi administrat nelimitat în dozã zilnicã
de 200 mg. Pentru candidemie, candidoza diseminatã si alte infectii candidozice
invazive, doza uzualã este de 400 mg în prima zi, urmatã de 200 mg zilnic. În functie
de rãspunsul clinic, doza poate fi crescutã la 400 mg zilnic.

CODEINA

1.
2. Codeina face parte din clasa Alcaloizi din opiu si derivati.Este un antitusiv prin efect
inhibitor al centrului tusei cu o durata de 3-6 ore.Nu afecteaza motilitatea cililor mucoasei
bronhice, diminua secretiile bronhice.
3. Este bine absorbita oral, biodisponibilitate medie de 50%, biotransformarea are loc in
ficat, timpul de injumatatire mediu este de 2,9 ore se elimina renal si prin laptele matern.
Traverseaza placenta.
4. Tuse iritativã neproductivã; dureri de intensitate moderatã (se asociazã obisnuit cu acid
acetilsalicilic sau alt analgezic-antipiretic); diaree acutã.
5. Alergie sau intolerantã la codeinã, insuficientã respiratorie marcatã; nu este
recomandabilã la copiii sub 5 ani; prudentã sau se evitã în prezenta hipersecretiei
traheobronsice si la bolnavii cu diaree acutã toxiinfectioasã, prudentã în insuficienta
 hepaticã acutã; nu se administreazã timp îndelungat din cauza riscului dependentei.
Asocierea cu alte deprimante centrale, antihistaminice, antihipertensive poate creste
efectul deprimant central; nu se asociazã cu IMAO (risc toxic mare). Codeina figureazã
pe lista substantelor dopante (interzise la sportivi).
6. Uneori constipatie, greatã, ameteli, disforie, somnolentã; dozele mari deprimã respiratia,
iar la copiii mici pot provoca convulsii; potentialul de dependentã este relativ mic.
7. Comprimate continând codeinã fosfat 15 mg.
8. Adulti: câte un comprimat de 3-4 ori/zi; copii (mai mari de 5 ani): 0,2-0,3 mg/kg corp la
fiecare 6-8 ore.

TEOFILINA

1.
2. Capsulele Theo contin teofilinã anhidrã într-o formulã specialã ce permite eliberarea lentã
a substantei active, asigurând astfel un efect prelungit dupã administrare oralã, fãrã
perioade de nivele supra- sau subterapeutice. Teofilina actioneazã în principal ca
bronhodilatator si vasodilatator al circulatiei pulmonare printr-un efect direct asupra
musculaturii netede bronsice si a vaselor pulmonare; astfel, amelioreazã wheezing-ul,
tusea si alte simptome respiratorii asociate bronhospasmului; stimuleazã centrul
respirator medular si îi creste sensibilitatea la CO2; stimuleazã nervul frenic si creste
contractilitatea diafragmului, ceea ce are ca efect cresterea volumelor respiratorii/minut.
3.
 4. Theo este indicat în: astmul bronsic (profilaxie si tratament); bronsita cu bronhospasm;
emfizem; bronhopneumopatia cronicã obstructivã.
5. Capsulele de Theo SR nu sunt recomandate la copiii sub 3 ani; în intoleranta la teofilinã
sau produsi xantinici înruditi.
6. Capsulele de Theo SR reduc la minimum aparitia efectelor secundare, care se manifestã
ca preparatele de teofilinã obisnuite, cum ar fi: greatã, iritatia gastricã, cefaleea,
fenomenele de stimulare a SNC. Rar, teofilina poate cauza aritmii sau sã agraveze pe
cele existente.
7. Capsule continând teofilinã anhidrã în granule cu eliberare lentã continuã: 100, 200, 300
mg (cutie cu 2x10 buc. de 100 mg; cutie de 1x10 buc. de 200 mg; cutie de 1x10 buc. de
300 mg).
8. Doza trebuie adaptatã în functie de rãspunsul individual: Adulti: o capsulã de 200 sau 300
mg la 12 ore; se poate administra si o singurã dozã de 600 mg pe zi, doza poate fi
crescutã pânã la 13 mg/kg corp/zi în douã administrãri, dar trebuie crescutã progresiv
pânã la acest nivel în 8 zile. Copii peste 3 ani: o capsulã de 100 mg o datã sau de douã
ori pe zi; doza uzualã este de 10 mg/kg corp si pe zi, administratã în douã doze, nivel
atins progresiv în cca 8 zile. Doze mai mari pot fi necesare pentru obtinerea unor
concentratii plasmatice de 10-20 mcg/ml. Continutul unei capsule trebuie golit si înghitit
cu o linguritã de gem.

MONTELUKASTUM

1.
2.
3. Absorbtie – dupa adm. orala este abs. rapid si aproape complet.Bidisponibilitatea medie
dupa adiministrare orala este de 64%.Montelukastum se leaga de proteinele plasmatice
in propoprtie de peste 90%.Este metabolizat aproape in totalitate.
4. Profilaxia si tratamentul cronic al astmului bronsic la adult si copii.Profilaxia simptomelor
diurne si nocturne ale astmului bronsic.tratamentul pacientilor cu astm bronsic indus de
aspirina.Profilaxia bronhoconstrictiei indusa de efort.Ameliorarea simptomelor diurne si
nocturne ale rinitei alergice sezoniere.
 5. Hipersensibilitate la montelukast sau la oricare dintre componentele produsului.
6. Este in general bine tolerat.
7.
8. Adulti > 15 ani cu astm bronsic si/sau rinita alergica sezoniera : doza zilnica este de 10
mg, administrat oral seara, la culcare.Copii intre 6 si 14 ani cu astm bronsic si/sau rinita
alergica sezoniera : doza zilnica este de 5 mg administrat oral seara la culcare.

PHENOBARBITALUM

1.
2. Sedativ, hipnotic cu actiune prelungitã, anticonvulsivant.
3.
4. Sedativ în diferite stãri de hiperexcitabilitate, afectiuni medicale sau chirurgicale care
necesitã sedare (hipertensiune, cardiopatie ischemicã etc.) insomnii epilepsie (marele
rãu epileptic), convulsii la sugari, copii si adulti medicatia prenarcoticã, adjuvant al
fototerapiei în icterul neo-natal (creste metabolizarea bilirubinei prin inductie enzimaticã).
 5. Stãri precomatoase si comatoase, parkinsonism, intolerantã la fenobarbital, insuficientã
renalã, cardiopulmonarã si hepaticã gravã, diabet, porfirie latentã.
6. Poate provoca fenomene paradoxale de excitatie nervoasã si eruptii alergice de tip
urticarian.
7. Cutii cu 5 fiole a 2 ml solutie 10%; cutii cu 100 fiole a 2 ml solutie 10%; cutii cu 5 fiole a 1
ml solutie 4%; cutii cu 30 comprimate a 15 mg; cutii cu 10 comprimate a 100 mg.
8. Adulti ca sedativ, câte un comprimat de 15 mg la 4 ore (doza poate fi mãritã la nevoie);
hipnotic 1 comprimat de 100 mg seara la culcare (în insomniile grave si la agitati, 2-3
comprimate de 100 mg/zi); în boala Basedow 1/2 comprimat de 100 mg/zi;
anticonvulsivant, în intoxicatiile cu stricninã, în tetanos 2-3 fiole/zi i.m.; în epilepsie se
începe cu 1/2 comprimat de 100 mg de 2-3 ori/zi continuându-se cu 200-300 mg/zi
fractionat pânã la disparitia convulsiilor. Doza unicã maximã de 300 mg; doza zilnicã
maximã 600 mg; copii - sedativ 6 mg/kg corp/zi în 3 prize oral sau i.m. anticonvulsivant
3-5 mg/kg corp/dozã oral sau i.m. Se poate repeta pânã la maximum 300 mg. Atentie:
Nu se injecteazã i.v. datoritã solventului.

LORAZEPAMUM

1.
2. Este un tranchilizant puternic din grupa benzodiazepinelor
3. Se absoarbe usor iar concentratia maxima se atinge dupa 2 ore de la administrare.
4. Nevroze anxioase, stãri reactive, tulburãri psihice în boli somatice si psiho-somatice.
5. Alergie la produs, insuficientã hepaticã si renalã în cursul sarcinii si alãptãrii.
6. Pot apãrea: hipersensibilizare la produs, greatã, vomã, vertij.
 7. Comprimate continând lorazepam 1 mg si 2,5 mg (cutie cu 30 buc.).
8. În general se administreazã 1 comprimat seara, înainte de culcare.

CHLORPROMAZINUM

1.
2. Asupra cortexului cerebral actioneazã ca hipnotic, sedativ, anticonvulsivant, inhibant al
reflexelor conditionate, iar asupra diencefalului ca hipotermizant si antiemetizant, scade
metabolismul bazal prin scãderea consumului de oxigen tisular, stimuleazã ventilatia si
debitul respirator (eupneic). Actionând asupra cãilor centripete nervoase, potenteazã
 actiunea anestezicelor, curarizantelor, analgezicelor având el însusi o actiune anestezicã
localã.
3. Se absoarbe complet si rapid dupa injectia intramusculara, concentratia plasmatica
maxima realizandu-se in 1-2 ore.Se leaga de proteinele plasmatice in proportie de peste
95-98%. Volumul de distributie este foarte mare , in medie 21l/kg.Este metabolizat practic
in totalitate.Timpul de injumatatire este de 2 ore.
4. Medicinã internã: Tratamentul vãrsãturilor de orice naturã. Edem laringian, spasm glotic,
laringite acute asfixiante. Tulburãri de climacterium; diencefaloze. Boli infectioase;
scarlatinã hipertoxicã, febrã tifoidã, septicemii, stafilococii grave, rezistente la antibiotice,
tetanos grav, insomnii. Algii rezistente la antinevralgice uzuale. Ictusuri cerebrale de
origine vascularã. Chintele emetizante ale tusei convulsive. Coreea Sydenham. Pediatrie:
Toxicozele sugarului, stãri neurotoxice grave. Chirurgie: Medicatie preanestezicã,
potentând anestezia si reducând astfel cantitatea necesarã de anestezic. Hibernatia
artificialã: Combaterea stãrilor de soc postoperator. Obstetricã si ginecologie: Nefropatii si
hipertensiune gravidicã, eclampsie, vãrsãturi gravidice, analgezii obstetricale.
Dermatologie: Afectiuni pruriginoase, peladã cronicã, urticarie. Neurologie: Epilepsie.
5. Leziuni hepatice, comã barbituricã, etilicã sau prin opiacee. Hipotensiune arterialã. Nu se
asociazã cu substante hipotensive.
6. Manifestãri toxice asupra celulei hepatice ce îmbracã forma unui icter prin retentie. Se
semnaleazã dermatite alergice atât la cei tratati cât si la cei ce manipuleazã substanta.
Somnolenta, uscãciunea gurii, pirozele, hipotensiunea, fenomenele de tip parkinsonian,
care survin la unele persoane, pot fi evitate dacã dozele mari se dau cu precautie si se
ajunge treptat la ele.
7. Flacoane cu 50 drajeuri. Clorpromazin clorhidrat 25 mg.
8. Adulti: Se începe cu 1-2 drajeuri pe zi, mãrindu-se treptat doza pânã ce se ajunge la 3-6
drajeuri pe zi divizatã în 3 prize. Copii: 1-3 mg/kg corp si pe zi.

PHENYTOINUM

1.
2. Hidantoinã cu actiune anticonvulsivantã-antiepilepticã; antimigrenos, analgezic;
antiaritmic cardiac, poate suprima focarele de automatism ectopic si procesul de
reintrare, fãrã sã deprime conducerea atrio-ventricularã.
 3. Se absoarbe repede la nivel intestina.Timpul de injumatatire este de 24-48 ore.Este
metabolizata la nivel hepatic.
4. Epilepsie majorã, crize focale corticale si unele cazuri de epilepsie psihomotorie; migrenã,
nevralgie de trigemen si glosofaringian, alte algii rezistente la analgezicele obisnuite;
aritmii digitalice, tahicardii paroxistice, boalã Bouveret.
5. Alergie sau intolerantã la fenitoinã, leucopenie si anemie marcatã, hipotensiune marcatã,
bloc atrio-ventricular de gradul II si III; prudentã la hepatici, renali, în insuficienta cardiacã,
insuficienta respiratorie, la bolnavii cu accidente cerebro-vasculare în antecedente, la cei
care primesc hormoni tiroidieni; se evitã sau prudentã în primul trimestru de sarcinã (în
epilepsie doze cât mai mici între zilele 20 si 40). Acidul acetilsalicilic, fenilbutazona,
etosuximida, mefenitoina, trimetadiona, diazepamul, sultiamul, metilfenidatul,
anticoagulantele cumarinice, sulfafenazolul, izoniazida, Pas-ul, cicloserina,
cloramfenicolul cresc concentratia plasmaticã a fenitoinei; fenitoina creste metabolizarea
(inductia enzimaticã) si poate diminua eficacitatea digitoxinei, anticoagulantelor
cumarinice, hidrocortizonului si asociaþiilor estro-progestative; asocierea cu IMAO si
toxicele hematopoietice este contraindicatã.
6. Anorexie, greatã, vomã, epigastralgii, gingivitã hipertroficã, hirsutism si acnee (la femei
tinere), eruptii alergice, foarte rar sindroame de tip colagenozã, Stevens-Johnson, lupus
eritematos diseminat, icter colestatic, necrozã hepaticã, hiperglicemie, osteomalacie (prin
deficit de vitaminã D), hemoragii la nou-nãscut (prin deficit de vitaminã K), leucopenie,
agranulocitozã, trombocitopenie, anemie aplasticã sau megaloblasticã (prin deficit de acid
folic), limfadenopatie. Oprirea bruscã a tratamentului la epileptici poate declansa o stare
de rãu epileptic. Supradozarea provoacã agitatie sau somnolentã, cefalee, vertij,
nistagmus, diplopie (concentratiile plasmatice corespunzãtoare dozelor toxice sunt de 20-
40 mcg/ml). în general reactiile adverse sunt frecvente, uneori grave; este necesar
controlul hematologic periodic.
7. Capsule continând fenitoinã 50 mg sau 100 mg (flacon cu 20 buc.).
8. În epilepsie, la adulti, initial 100 mg de 2 ori/zi, se creste progresiv, în functie de starea
clinicã, doza eficace obisnuitã fiind de 200-400 mg/zi (într-o singurã prizã, pe nemâncate,
iar în caz de iritatie gastricã, în 2 prize, dupã mese); concentratiile plasmatice
corespunzãtoare dozelor eficace sunt de 10-20 mcg/ml; la copii se administreazã 3-10
mg/kg corp si zi sau 50-200 mg/zi, dupã vârstã. Pentru tratamentul nevralgiilor, 100 mg
de 2-4 ori/zi. Ca antiaritmic, doza de întretinere este de 100 mg de 3-4 ori/zi (la adult).

TRIHEXYPHENIDYLUM

1.
2. Antiparkinsonian prin actiune anticolinergicã centralã; parasimpatolitic.
3. Se absoarbe bine dupa administrare pe cale orala.
 4. Boala Parkinson in special in formele incipiente; parkinsonism provocat de neuroleptice.
5. Glaucom cu unghi îngust, hipertrofie de prostatã cu retentie urinarã, stenozã piloricã,
atonie intestinalã si vezicalã, tahiaritmii supraventriculare, alergie la trihexifenidil;
prudentã la bolnavii cu sensibilitate crescutã la parasimpatolitice, la hipertensivi, cardiaci
(mai ales dupã infarctul miocardic acut), hepatici si renali. Atentie la asocierea cu
amantadinã, chinidinã, antidepresive triciclice (potenteazã actiunile acetilcolinice).
6. Uscãciunea gurii, tulburãri de vedere, hipertonie ocularã, tahicardie, greutate în mictiune,
constipatie, greatã, vomã, ameteli (se reduce doza sau se suprimã temporar); rareori, la
dozele mari, tulburãri de comportament, confuzie, delir si halucinatii.
7. Comprimate continând trihexifenidil hcl. 2 mg (cutie cu 50 buc.).
8. Adulti: în boala Parkinson 2-5 comprimate (4-10 mg)/zi (în 2-3 prize, dupã mese),
eventual în asociere cu levodopa; în sindroamele extrapiramidale produse de
neuroleptice 2-7 comprimate (4-14 mg)/zi (fãrã a depãsi 10 mg la bãtrâni). Copii: 1-3
comprimate/zi (dupã vârstã).

AMITRIPTYLINUM

1.
 2. Antidepresiv triciclic cu proprietãti sedative si antianxioase (efectul antidepresiv se
instaleazã dupã 1-3 sãptãmâni de tratament); analgezic, anticolinergic central si periferic.
3.
4. Sindroame depresive cu componentã anxioasã, în psihoze sau nevroze de naturã
endogenã sau reactivã; enurezis nocturn; algii rebele; migrenã, nevralgii, dureri în
cancer.
5. Alergia la amitriptilinã, infarctul miocardic (în perioada de refacere), aritmiile, blocul
cardiac de diferite grade, insuficienta hepaticã gravã, glaucomul cu unghi îngust,
adenomul de prostatã, psihoza maniacalã reprezintã contraindicatii; se va evita în primul
trimestru de sarcinã, în timpul alãptãrii si la copiii sub 6 ani; prudentã la epileptici
(favorizeazã crizele convulsive), hepatici, cardiaci, coronarieni, hipertiroidieni. Prudentã
în tratamentul ambulator la soferi, muncitori care lucreazã cu aparate de precizie etc.
(diminueazã performantele psihomotorii); asocierea cu electrosocul poate fi periculoasã;
se recomandã ca tratamentul sã fie întrerupt cu câteva zile înaintea interventiilor
chirurgicale. Folosirea bãuturilor alcoolice trebuie evitatã; prudentã în asocierea cu
hipnotice, tranchilizante si alte deprimante centrale (potentare); nu se asociazã cu IMAO
(reactii toxice grave), asocierea cu alte antidepresive impune multã prudentã; atentie la
asocierea cu anticolinergice, simpatomimetice directe (adrenalinã, noradrenalinã,
izoprenalinã), hormoni tiroidieni (doze mai mici din acestea, supraveghere medicalã);
efectul antihipertensiv al guanetidinei si clonidinei este antagonizat. Amitriptilina se
foloseste numai sub control medical.
6. Uneori sedare, uscãciunea gurii, constipatie, mictiune dificilã, tahicardie, tulburãri de
acomodare, tremor, rareori hipotensiune arterialã, sudoratie, foarte rar tulburãri
extrapiramidale, discrazii sanguine, convulsii. În stãrile depresive poate creste riscul
suicidar, prin dezinhibitie (este necesarã supravegherea bolnavului); uneori se produce o
inversare rapidã a dispozitiei, cu fenomene maniacale, la psihotici (schizofrenie,
paranoia) favorizeazã uneori aparitia delirului.
7. Drajeuri continând amitriptilinã clorhidricã 25 mg (flac. cu 50 buc.); fiole a 5 ml soluþie
apoasã injectabilã continând amitriptilinã clorhidr. 50 mg (cutie cu 100 buc.).
8. În stãrile depresive, oral 3-6 drajeuri sau 75, 150 mg/zi (în 2-3 prize, seara o dozã mai
mare), mai mult la bolnavii spitalizati (100-300 mg/zi); mai putin la tineri si bãtrâni (50
mg/zi); doza de întretinere obisnuitã la adulti este de 50-100 mg/zi; la nevoie se
injecteazã intramuscular 20-50 mg de 3-4 ori/zi, continuând tratamentul pe cale oralã. În
enurezisul nocturn, la copii sub 6 ani, 10 mg la culcare; la copii de 6-10 ani, 10-20 mg/zi;
la copii de 11-16 ani, 25-50 mg/zi. În migrene si alte algii rebele, oral 12,5-25 mg de 3
ori/zi, la nevoie injectii intramusculare a 25-50 mg, de 2 ori/zi.

HYDROXYZINUM
1.
2. Tranchilizant cu spectru larg si actiune rapidã, miorelaxant, antiemetic, antihistaminic,
slab anticolinergic.
3.
4. Stãri de anxietate, stãri de agitatie psihomotorie, nevroze, psihoze, tulburãri de somn,
alcoolism (inclusiv sindromul de abstinentã), distonii neurovegetative, preclimax si
climax, preanestezie în interventiile operatorii, boli somatice cu stãri de vomã, urticarie,
prurit si dermatite alergice cu componentã psihoafectivã, sindrom Ménière.
5. Alergie la hidroxizin, primul trimestru de sarcinã, perioada de alãptare. Se va evita
consumul bãuturilor alcoolice (se potenteazã reciproc). Prudentã la bolnavi cu
insuficientã renalã, cu glaucom cu unghi închis, la cei tratati cu deprimante centrale si la
anticoagulante cumarinice (efectul acestora este potentat). Nu se va prescrie în
ambulator la bolnavii a cãror profesiune impune performante psihomotorii (conducãtori
auto, dispeceri). De asemenea, se va administra cu prudentã datoritã interactiunilor în
asociere cu analgezicele opioide. Solutia este incompatibilã cu tiopentalul si cu solutiile
cu pH alcalin. De aceea, nu se vor amesteca în aceeasi seringã. Solutia injectabilã nu se
administreazã subcutanat sau intraarterial.
6. În general bine suportat, chiar la folosirea îndelungatã, poate provoca rareori
somnolentã. Supradozarea poate avea drept efect tremor, uscãciunea gurii, convulsii.
7. Flacoane cu 30 de drajeuri. Drajeuri continând 25 mg clorhidrat de hidroxizin.
8. Adulti si copii peste 10 ani: oral - 2-4 drajeuri pe zi ( 50-100 mg), intramuscular profund -
1/2-2 fiole pe zi (50 -200 mg), intravenos foarte lent - 1/2-2 fiole, diluat în solutie salinã
izotonã. Copii peste 1 an: 1 mg/kg corp/zi; injectarea se va face numai în cazurile de
urgentã si în pregãtirea preoperatorie.
LORATADINUM

1.
2. Antihistaminic triciclic eficace cu duratã lungã de actiune si cu activitate perifericã
selectivã antagonistã la nivelul receptorilor H1.
3.
4. În rezolvarea simptomelor asociate rinitei alergice, cum ar fi strãnutul, rinoreea, pruritul
nazal, precum si pruritul si usturimea ocularã. Claritine este de asemenea indicat în
rezolvarea semnelor si simptomelor urticariei cronice si altor afectiuni alergice
dermatologice.
5. La pacientii care prezintã hipersensibilitate la una dintre componentele sale.
6. Reactiile adverse ale Claritine sunt comparabile cu ale placebo-ului. În urma studiilor
clinice s-a demonstrat cã loratadina nu prezintã proprietãti sedative sau anticolinergice
semnificative. Oboseala, sedarea si cefaleea sunt simptome rare.
7. Claritine tablete: cutii a câte 10 tablete. Claritine sirop: sticlute a câte 120 ml.
8. Adulti si copii peste 12 ani: 1 tabletã de Claritine sau 2 lingurite de sirop o datã pe zi.
Greutate corporalã mai micã sau egalã cu 30 Kg: 1/2 tabletã sau 1 linguritã de sirop o
datã pe zi.
SUMATRIPTANUM

1.
2. S-a demonstrat cã sumatriptanul este un agonist specific si selectiv al receptorilor 5
hidroxitriptaminici-1-like (5HT 1-like), farã a avea însã efect si pe subtipurile de receptori
5HT2 sau 5HT3. Acesti receptori se gãsesc în special la nivelul vaselor sanguine
cerebrale.
3. Dupa administrarea orala se absoarbe rapid,70 % din concentratia maxima aparand
dupa 45 de minute.Timpul de injumatatire plasmatica este de aproximativ 2 ore.
4. Imigran tablete este indicat pentru calmarea rapidã a atacurilor de migrenã cu sau fãrã
aurã.
5. Hipersensibilitate la orice component al preparatului. Se va recomanda evitarea
administrãrii produsului la pacientii cu infarct miocardic. Pânã la noi date, nu este
recomandatã folosirea Imigran la pacientii cu afectiuni vasculare periferice sau la
pacientii cu semne si simptome de afectiuni cardiace ischemice. De asemenea, nu se
recomandã la pacientii cu antecedente de accidente cerebrovasculare sau atacuri
ischemice tranzitorii, insuficientã hepaticã severã sau hipertensiune necontrolatã,
cardiopatie ischemicã dureroasã, infarct miocardic în antecedente, angina Prinzmetal.
Este contraindicat tratamentul cu methysergide (un derivat de ergotaminã) în timpul
tratamentului cu Imigran.
6. Efectele secundare raportate includ: senzatia de parestezie, cãldura, presiune sau
greutate în orice parte a corpului, eritem, ametealã si senzatie de slãbiciune. Acestea
sunt de intensitate usoarã pânã la moderatã si tranzitorii. Au fost descrise oboseala ºsi
somnolenta. Greata si vãrsãturile au fost prezente la câtiva pacienti, dar relatia lor cu
Imigranul nu este clarã.
7. Tabletele contin 50 sau 100 mg sumatriptan bazã sub formã de succinat. Solutia
injectabilã contine 6 mg sumatriptan în 0,5 ml solutie.
8. Imigran este indicat atât pentru tratamentul acut intermitent al migrenei cât si al cefaleei
în ciorchine. Nu se va folosi profilactic. Se recomandã ca Imigran sã fie administrat cât
se poate de devreme dupã debutul unui atac migrenos, fiind însã la fel de eficient dacã
este administrat în orice moment al atacului. Migrena: Doza oralã de Imigran
recomandatã la adult este o singurã tabletã de 50 mg. Anumiti pacienti pot necesita 100
mg. Dacã simptomele se repetã, doza poate fi repetatã în urmãtoarele 24 de ore, dar nu
mai mult de 300 mg în 24 ore. Tabletele se vor înghiti întregi, cu apã. Copii: La copii nu a
fost stabilitã încã siguranta si eficienþa sumatriptanului. Vârstnici: Poate fi folosit la
pacientii peste 65 de ani. Experienta în folosirea sumatriptanului la acesti pacienti este
limitatã. Farmacocinetica nu diferã semnificativ de cea a populatiei tinere, dar pânã la noi
date clinice, folosirea Imigran nu este recomandatã la pacientii peste 65 de ani.