Psihologia dezvoltării

CURS 12. ADOLESCENȚA (14 – 18/20 ani)

1. Caracterizare generală
2. Dezvoltarea fizică

3. Dezvoltarea psihică

4. Dezvoltarea personalității

1. Caracterizare generală
Termenul de adolescență derivă din latinescul adolescere care înseamnă a crește, a te
maturiza. Această perioadă coincide cu ciclul de școlaritate liceal și marchează debutul etapelor
de maturizare. Se caracterizează prin foarte multe schimbări și transformări bio-psiho-sociale
ce marchează stabilizarea personalității.

Schimbările dominante caracteristice acestui stadiu sunt:

- dezvoltare cognitivă intensă, se atinge stadiul operațiilor formale;

- depășirea identificării cu părinții, ieșirea de sub tutela familei și a școlii;

- intensificarea conștiinței de sine, a unicității și originalității proprii;

- apariția conștiinței apartenenței la generație;

-dezvoltarea unor noi componente ale personalității;

- conturarea autonomiei personale și a independeței.

Dezvoltarea fizică se realizează într-un ritm lent, dar schimbările psihice devin mai
intense. Sarciniile principale ale dezvoltării în adolescență sunt (Garrison, 1962) sunt:

-dezvoltarea independenței emoționale față de părinți;

-înțelegerea și acceptarea sinelui;

-înțelegerea sex-rolurilor;

-îndeplinirea satisfăcătoare a tuturor noilor roluri;

-dezvoltarea conștiinței sociale.

Lect.Univ.Dr. Calotă Elena Daniela

Psihologia dezvoltării

Activitatea fundamentală pentru perioada adolescenței este învățarea și instruirea

teoretică și practică, inclusiv pregătirea pentru exercitarea unor profesiuni viitoare.

Perioada adolescenței se divide în trei subetape marcate de caracteristici biopsihice

distincte.

Subperioada preadolescenței (14-16 ani) se caracterizează prin stabilizarea maturizării

biologice și dezvoltarea conștiinței. Dezvoltarea psihică este intensă și marcată de stări de
tensiune și neliniște. Identitatea de sine și formarea unor comportamente individuale se
formează în contextul extinderii sferei de relații.

Subperioada adolescenței propriu-zise (16-18 ani) se remarcă printr-o intelectualizare

intensă, pe îmbogățirea experienței afective și prin manifestarea unor conduite complexe. În
planul personalității se manifestă atitudini de independență și dorința de afirmare și
autodepășire. Sistemul de valori se structurează și încorporează elemente cognitive, volitive,
motivaționale și afective. Adolescentul manifestă originalitate, simț critic și autodeterminare.
Expansiunea personalității se realizează prin socializarea aspirațiilor, a manifestărilor
vocaționale și profesionale.

Subperioada adolescenței prelungite (18-20 ani) este abordată de unii autori ca parte a
adolescenței, de alții ca parte a tinereții. Identitatea personală și independendența se manifestă
pregnant în stilurile comportamentale adoptate. Interesul pentru viața socio-culturală crește,
tânărul fiind preocupat de dobândirea unui statut profesional. Se exersează rolul sexual și au
loc angajări în relații erotice și matrimoniale. Se manifestă noi responsabilități și provocări
legate de rolurile sociale asumate.

2. Dezvoltarea fizică

Schimbările biologice se realizează într-un ritm mai scăzut. Se finalizează creșterea în

înălțime și se stabilizează greutatea. Procesele de osificație continuă și se desăvârșesc la nivelul
coloanei vertebrale, ceea ce determină creșterea rezistenței generale a sistemului osos. Se
realizează osificarea sternului și a oaselor lungi ale membrelor. Sistemul muscular se dezvoltă
mai ales sub raport funcțional, adică al realizării unui tonus bun și a unui reglaj perfecționat în
producerea mișcărilor. Sistemul endocrin se perfecționează și se realizează maturizarea sexuală.
Sistemul nervos se dezvoltă, se amplifică activitatea lobilor frontali și crește viteza de realizare
a conexiunilor nervoase.

Lect.Univ.Dr. Calotă Elena Daniela

Psihologia dezvoltării

3. Dezvoltarea psihică

În perioada adolescenței se realizează o dezvoltare cognitivă remarcabilă. Toate

procesele informaționale se realizează la un nivel înalt ceea ce permite realizarea unor
performanțe bune.

Capacitățile senzoriale se desfășoară în parametri funcționali înalți. Scad pragurile

senzoriale și crește operativitatea explorării percepției oricărui tip de stimul. Percepțiile vizuale
asigură discriminări rapide ale formelor și culorilor, identificări și interpretări precise,
extragerea cu ușurință a informațiilor din figuri complexe. Se realizează o verbalizare mai bună
a rezultatelor perceptive și valorificarea acestora. Percepțiile auditive se situează la un nivel
bun de dezvoltare. Auzul fonematic atinge un nivel ridicat de funcționare și prezintă calități și
reglaje fine. Capacitățile observative sunt într-un real progres și se perfecționează în contextul
diferitelor activități școlare și extrașcolare.

Reprezentarea se situează la un nivel ridicat de funcționalitate și asigură realizarea unor

imagini foarte bogate în detalii, cât și producerea altora cu un nivel foarte mare de generalitate.
Procesul de reconstructivitate reprezentativă se realizează pe deplin și cu ușurință. Crește
transformabilitatea reprezentărilor utilizată în gândire și imaginație.

Intrarea în adolescență coincide cu desăvârșirea stadiului operațiilor formalele, ceea ce

determină apariția unei serii de caracteristici ale gândirii (Piaget, 1976).

 În ansamblu, gândirea adolescentului este logică și profundă, organizată și sistematică,

riguroasă și reflexivă, deschisă la nou.
 Prelucrează un mare volum de informații, operează cu sisteme variate de simboluri și
pot rezolva categorii variate de probleme. În jurul vârstei de 17-18 ani se atinge vârful
dezvoltării inteligenței.
 Se desăvârșește reversibilitatea operatorie bazată pe legile logicii.
 Operațiile gândirii devin formale, sunt eliberate de conținuturile informaționale cărora
li se aplică, se generalizează și se transferă cu ușurință.
 Noțiunile pot avea un grad ridicat de abstractizare și generalizare și formează sisteme
riguroase pentru fiecare disciplină școlară.
 Tipul de raționament predominant este cel ipotetico-deductiv, ceea ce permite un nivel
ridicat al funcționalității mentale
 Operațiile gândirii se pot aplica rezultatului operațiilor anterioare. Se realizează astfel
operații de gradul al doilea care permit o combinatorică mentală specifică vârstei. Acest

Lect.Univ.Dr. Calotă Elena Daniela

Psihologia dezvoltării

tip de combinatorică se aplică obiectelor, propozițiilor și enunțurilor verbale. Se

realizează operații propoziționale: implicații, silogisme, disjuncții, etc.
 Se formează și se consolidează scheme de gândire, se însușesc algoritmi generali și
specifici de identificare, rezolvare și control.
 Achizițiile de ordin informațional și operațional permit gândirii adolescentului să
înțeleagă aspectele complexe ale cunoașterii umane (relația probabil, posibil, imposibil;
viața interioară și lumea subiectivă; spațiul și timpul; sensul vieții, etc).
 Adolescenții sunt conștienți de activitatea lor mentală și mecanismele metacognitive se
amplifică care se exprimă în preocupări pentru perfecționarea gândirii și în cristalizarea
unui stil intelectual propriu.

Memoria prezintă o serie de caracteristici rezultate din maturizarea sistemelor

neurocerebrale și din exersările realizate în contextul învățării. Se constată o creștere a
volumului memoriei, dominarea memoriei logice, creșterea caracterului activ, amplificarea
capacităților de a memora laturi abstracte și generale ale cunoștințelor. Existenta unui fond de
cunoștințe acumulate permite memorarea și păstrarea altora noi pe baza unor corelații între cele
două categorii. Între memorie și gândire se stabiliesc relații foarte complexe cu efecte pozitive
în activitatea adolecentului.

Imaginația se manifestă amplu în această etapă, planul imaginativ fiind o zonă de

autodefinire și exprimare originală. Forma reproductivă este cu ușurință implicată în învățarea
la diferite discipline școlare și în realizarea lecturilor suplimentare. Imaginația creatoare este
antrenată în învățarea prin descoperire și în realizarea activităților artistice, situații în care
interferează activ cu gândirea și procesele afective.

Visul de perspectivă ca formă voluntară a imaginației este implicat în cristalizarea

idealului de viață și se caracterizează prin note originalitate.

Limbajul evoluează în direcția creșterii vocabularului, perfecționării discursului verbal,

diversificarea comunicării nonverbale și accentuarea particularităților personale ale grafemelor.
Se manifestă interesul de perfecționare a vorbirii în alte limbi străine. Comunicarea virtuală
ocupă un loc aparte în ansamblul relațiilor din adolescnță.

Dezvoltarea cognitivă și maturizarea psihică cuprinde următoarele trei categorii de

cunoștințe (Byrnes, 1999):

-cunoștințele declarative – a ști că - reprezintă totalitatea lucrurilor pe care le poate ști

un adolescent;

Lect.Univ.Dr. Calotă Elena Daniela

Psihologia dezvoltării

-cunoștințe procedurale – a ști cum să faci – cuprinde ansamblul deprinderilor pe care

un individ le posedă la un moment dat;
-cunoștințe conceptuale – a ști de ce - reprezintă surprinderea demersurilor
argumentative utilizate în explicarea unor situații și evenimente.

În planul afectivității se produc schimbări majore cu implicații deosebite în dezvoltarea

de ansamblu a adolescentului. Se constată o rezonanță afectivă amplă care determină o
diversificare a tuturor proceselor afective. Se cristalizează sentimentele apărute în stadiile
anterioare și se formează altele noi ca de exemplu onoarea, respectul, demnitatea, orgoliul. Se
trăiește sentimentul primei iubiri și alte trăiri asociate ca gelozia, nesiguranța, entuziasmul.

Se înregistrează un grad mare de conștientizare a experienței afective și un nivel ridicat

de reglare a conduitelor emoțional-expresive.

Motivația evoluează în direcția manifestării active a trebuințelor de autorealizare și

autoafirmare, a cristalizării interesului pentru viitoarea profesie și pentru identitatea
profesională. Interesele cognitive sunt implicate activ în procesul de învățare.

Se dezvoltă forme noi de motivație cum ar fi concepția despre lume și viață, sistemul
propriu de valori, idealul de viață.

Voința este implicată puternic în opțiunea pentru viitoarea profesie și în desfășurarea

pregătirii din această perspectivă. Se manifestă frecvent și se perfecționează calități ale voinței
cum ar fi perseverența, independența, curajul. Mecanismele voluntare sunt angajate în
realizarea unor activități autoformative care vizează calități de ordin sufletesc.

4. Dezvoltarea personalității

Personalitatea evoluează sub influența lărgirii relațiilor sociale, al implicării în propriul

proces de formare și al debutului în viața de adult. Pe parcursul acestui stadiu, unele componente
ale personalității se consolidează și se amplifică așa cum sunt aptitudinile, caracterul sau idealul
de viață. Componentele orientative ale personalității se formează în adolescență ca urmare a
dezvoltării intelectuale și a lărgirii sferei relaționale.

Se formează un mod propriu de a înțelege viața și se cristalizează concepția despre lume

și viață care are un puternic rol orientativ. Se formează și se structurează un sistem propriu de
valori raportat la sursele socio-culturale.

Conștiința apartenenței la generație determină o analiză specifică a evenimentelor și

faptelor și a aspectelor ce se referă la persoana adolescentului și la cei asemănători sieși.

Lect.Univ.Dr. Calotă Elena Daniela

Psihologia dezvoltării

Idealul de viață reprezintă rezultatul sintezei experiențelor sale și a tot ceea ce a reușit
adolescentul să cunoască despre lume. Se caracterizează printr-o elaborare complexă, este în
concordanță cu ceea ce oferă societatea, înglobează valori, este constant și stabil. Ca urmare a
acțiunilor frecvente de cunoaștere de sine, idealul de viață este mai realist și legat de
posibilitățile adolescentului.

Structurile morale și sociale se formează contextual ierarhic și secvențial în funcție de

caracteristicile mediului și de solicitările exercitate referitoare la lege, ordine, viață, relații
interpersonale, încredere, autoritate.
Din perspectiva evoluției sunt descrise două etape de formare a moralității care sunt
specifice nivelurilor de dezvoltare. În funcție de anumite circumstanțe individul poate folosi
mai multe nivele de judecată morală. Cele două stadii la care se face referire sunt (Kohlberg,
1984):
- moralitate convențională, în care judecățile morale sunt fundamentate pe înțelegerea
obligațiilor rolului, a nevoilor personale și a respectului pentru respectarea regulilor
sociale, convenționale și autoritate.
- moralitate postconvențională – principială - în care drepturile și obligațiile personale
sunt concepute în strânsă legătură cu dreptatea. Acest nivel este superior organizat
moralității convenționale, se structurează pe preocupări pentru respect reciproc,
aranjamente puternic reglementate între indivizi.
Imaginea de sine de definitivează și are un rol important în procesul de autocunoaștere
al adolescentului. Eul fizic, Eul spiritual și Eul social se consolidează și se amplifică în perioada
adolescenței.

Conceptul de sine prezintă numeroase schimbări în adolescență și integrează

principalele idei despre sine, raționamentele referitoare la eul propriu și beneficiază de condiții
noi de structură și clarificare. Spre sfârșitul stadiului este mai cuprinzător și mai abstract.

Criza de originalitate este un fenomen specific adolescenței și reprezintă o perioadă de

tranziție normală, firească în dezvoltarea individului. Se manifestă ca un ansamblu de schimbări
rapide de natură psihologică și socială ce au la bază modificările biologice.

Criza de originalitate constă într-o izbucnire bruscă de revoltă, care se caracterizează

prin negarea sistematică a identității sale anterioare (cea de copil) și dorința impetuoasă de a
obține statutul social al adultului (Golu, 2015). În acest context se consideră că adolescența este
o vârstă între două vârste.

Lect.Univ.Dr. Calotă Elena Daniela

Psihologia dezvoltării

Atitudinea adolescentului față de valorile, principiile și ideile societății din care face
parte este critică, el încercând să-și formeze propriile idei orignale. În demersul de descoperire
a propriei identități criza personalității apare ca o adaptare la o schimbare personală și la un
statut social nou. Identitatea de sine în adolescență înglobează noile caracteristici fizice,
psihologice și de relație.

Există trei etape ale crizei de originalitate (Șchiopu, 1997):

 perioada revoltei;
 perioada închiderii în sine;
 perioada de exaltare și afirmare.

Perioada revoltei se exprimă prin refuzul de a se supune la comportamente

nonconformiste, rezultă din neplăcerea provocată de a i se ordona ceva și din tendința de a
minimaliza părerile părinților.

Perioada închiderii în sine presupune o orientare către propria persoană și o analiză

minuțioasă a propriilor sentimente și comportamente. Se realizează o examinare amănunțită a
conștiinței, atitudinilor și valorilor.

Perioada de exaltare și afirmare constă în valorificarea aptitudinilor și capacităților

proprii, curiozitate sporită, intensificarea activităților intelectuale, dorința de a descoperi
necumoscutul și de a îndeplini obiective cu nivel ridicat de dificultate. Adolescentul este plin
de încredere în el și orientat spre fapte îndrăznețe.

Lect.Univ.Dr. Calotă Elena Daniela