Iustin Martirul și Filozoful

Sfântul Iustin Filosoful, mucenicul lui Hristos, s-a născut în părțile Siriei Palestine
si a trăit între anii 100-160.El s-a convertit la creștinism înainte de anul 132 și a fost martirizat
(torturat) la Roma.

 A scris lucrari care solicita toleranță față de creștini.

El isi dorea să învețe filosofia și s-a dus sa ia lectii de la filosofi destonici. Avea mare dorință să
știe despre dumnezeire și ce este Dumnezeu, insa dupa ceva vreme, si-a dat seama ca n-a
putut afla nimic despre Dumnezeu.

Dupa ce a invatat filosofie si a citit cărți creștinești, a mers la Roma.

Acolo l-a intalnit pe filosoful pagan Crescent, un mare vrăjmaș al creștinilor.

Sfântul Iustin, adevăratul filosof creștinesc, a avut cu acel filosof necredincios neîncetat război,
atât cu cuvântul cât și cu scrisul.

Sf. Iustin a fost probabil martirizat ca urmare a faptului că îl înfruntase și-l învinsese pe filosoful cinic
Crescens într-o serie de dezbateri, la Roma. În preajma anului 165, a fost acuzat, posibil de
Crescens, de faptul că era adeptul unei religii interzise. Ca urmare, prefectul Rusticus l-a condamnat
pe Sf. Justin la moartea prin decapitare, împreună cu șase dintre însoțitorii lui: Hariton, fecioara
Harita, Evelpist, Peon, Ierax și Liberian(sau Valerian). Se consideră că „Actele Sf. Iustin Martirul”
reproduc parcursul procesului său.

Tot acolo în Roma era un oarecare cinic, filosof păgân, cu numele Crescent, mare vrăjmaș al
creștinilor. Iar Sfântul Iustin, adevăratul filosof creștinesc, a avut cu acel filosof necredincios
neîncetat război, atât cu cuvântul cât și cu scrisul. Pentru că acel filosof cinic, având viață
spurcată și prea fără de lege, ura pe creștinii care petreceau după Dumnezeu în curăție și
zavistuia slava cea bună a lui Iustin, de vreme ce Iustin era cinstit și slăvit de romani, pe de o
parte pentru înțelepciunea sa cea insuflată de Dumnezeu, iar pe de altă parte pentru viața lui
cea curată și neprihănită.

Deci, petrecând la acel filosof stoic câtăva vreme, n-a putut afla nimic despre Dumnezeu – de
vreme ce nici acest filosof stoic nu știa pe Dumnezeu, nici nu socotea că este de trebuință
învățătura cea pentru dumnezeiasca înțelegere –, pentru aceasta a lăsat Iustin pe dascălul
acela și s-a dus la un alt filosof – bărbat, pe cât se părea înțelept – care făcea parte din filosofii
ce se numeau peripatetici.

Acela, după puțină vreme, a început a se sfătui cu Iustin pentru plată, nevrând să-l
învețe în dar. Iar Iustin, văzând că acela este iubitor de argint, l-a lepădat ca pe un
lacom și l-a judecat a fi nevrednic de numirea filosofiei, de vreme ce nu știa să treacă cu
vederea câștigurile cele lumești.