PENULTIMUL an al acestui
cincinal este, fără îndoia'Iă,
puternic marcat de două mari
evenimente, a căror coinci-
denţă fericită in timp aso-
ciază într-un chip armonios
aducerile aminte şi bilanţul
unei perioade de profunde
prefaceri economice şi sa':'
ciale, cu deschideri c;te per-
spectiva realizate de un po-
por pe deplin stăpin pe desti-
nele sale.
Într-adevăr, anul jubiliar al
celei de-a 4(}.a an iversări a
Revoluţiei de eliberare so-
cială şi naţională, antifascistă
şi antilmperialistă ne prileju-
ieşte o retrospectivă bogată
in satisfacţii şi impliniri. Este
cazul să ne reamintim, cu
simţul lucidităţii,' pe care nu'"
mai cercetarea obiectivă, şti­
inţifică a istoriei ţi~1 poate
oferi, că acum patru decenii
poporul român, tirit împotriva
voinţei sţlle in cel mal cumplit
măcel pe care I~a cunoscu t
istoria omenirii, iniţiat de fas-
C4i(~ ALMANAH
~ ANTtCIPATIA
cismul hitlerist - cel de~al
doilea război mondial, -, se
găsea într-o stare de pro-
fundă suferinţă. Bogăţiile na-
turale ale ţării fuseseră, cu
concurs~1 capitalului străin şi
autohton, ' crunt exploatate de
maşina de razbo'j hitleristă,
economia noastră naţională
era la pămînt datorită atacuri-
lor aliaţilor şi dezorganizării
care domnea in ţară, ln sfîrşit,
floarea tinerimii româneşti,
mobilizată într-o luptă pe
care n-o inţelegea şi nu o do-
rea, fusese decimată pe front.
in Istoria atit de zbuciumată a
poporului nostru au mai exis-
tat momente de grea cum-
pănă, perioade de suferinţă şi
sacrificii. Peste aceste locuri
aflate la răscruce de drumuri
s-au abătut ca un iuftlş nenu-
mărate hoarde migratoare,
ne~au călcat ţara puternice
armate ale unor imperii cu
pretenţii de, expansiune, bo-
găţiile noastre au atras ca un
magnet tentaculele corporati-
ilor multi naţionale doritoare
de cîştig uşpr. De nenumă~
rale ori insă, poporul român a
reuşit să depăşească aceste
momente grele, dovedind o
vitalitate ieşită din comun, o
putere de~ s~crificiu devenită
proverbială. In acest context, ,
momentul august '44 poate fi
considerat cea. mai grea in~
cercare din istoria poporului
nostru.
in acel moment al lui au-
gust 1944, pe care istoria il
defineşte drept crucial pentru
destinele unei naţiuni" glasul
Partidului Comunist Român a
răsunat cu luciditate şi res-
ponsabilitate, găsind intele-
gere În rindul maselor largi,
doritoare să Înlăture suferin-
ţele şi umilintele indurate. Pe
fondul inăspririi represaliilor
regimului antonescian şi al
atmosferei de terpare impusă
de agentura hitleristă, un larg
sistem de alianţe, dovedind
tact şi abilitate diplomatică, o
pricepere organizatorică ie-
3
şltă din comun fac ca in au-
gust 1944 să se declanşeze
cu precizia unui ceasornic o
mişcare naţională şi socială
de mari proporţii, a cărei di·
mensiune istorică corespunde
unei revoluţii generatoare de
profunde prefaceri. Pe drept
cuvint S8 poate spune că acel
moment 8 constituit un ade--
vărat examen de conştiinţă şi
maturitate, o răsplată a efor-
turilor şi sacrificiilor depuse , urma unei analize profund
in timp de comunişti pentru
făurirea unei lumi mai bune şi
mai drepte. Mai mult decit
atit. atunei, in august 1944,
sosise momentul de implinire
a asplraţiiler de milenii ale
poporului român pentru o
reală libertate naţională şi so-
ciali, fundamentată pe princi-
pii noi, ale socialismului.
Istoria demonstrează că au-
gust 1944 a fost doar un in-
ceput. Un l"caput al unei pe~
rloade de puternice transfor~
mări 80clale, generatoare de
energii nebănuite ale unul
popor ale cărui caracteristici
principale au fost şi slnt ca-
pacitatea şi talentul de a con
strul. Imediat dupA lichidarea
fascismului hitlerist, vlctorte
pentru care, alături de armata
sovietică, şi-a dat obolul de
jertfi şi .acrlflcll şi armata ro- fundă analiză ştiinţifică şi de
mână, in România secătuită
de război lncepe o adevărată
epocă a renaşterii nationale
şi sociale. Lichidarea claselor
exploatatoare, inceputul edifi-
cării unei noi orinduiri, a fost,
firi Indoială, o perioadă de
cohfruntare acerbă, de luptă
8scuţltă, de sacrificii, de Îm-
pliniri şi succese.
A fost o perioadă 1n care
clasa muncitoare, in alianţă
co ţărănimea şi cu sprijinul
IntelectualităţII progresiste,
sub conducerea partidului
comunist, a reuşit să~şl ia in
mInă propriul ei destin. să
făurească, prin efort şi dăru­
Ire, edificiul unei noi socle--
tAtI. InlAturarea exploatării
omului de către om, echita-
tea, bunăstarea tuturor. a in~
tregulul popor, telul cel mai
Inall şi nObil al mişcărII co-
munlsţe, au constituit. in ace--
Iaşi timp, o problemi Ideolo-
gică, de schimbare a unei
mentalităţi multimilenare, prin
care se lnstăpinise cu rădă~
clnl adinci Ideea de Inechi-
tate, dar şi o problemă poli~
tlcii, prin care principIIle so-
cialismului ,tlinţific trebuiau
sa prindă viaţă ro condiţiile
particulare, specifice istoriei
noastre naţionale.
Elaborarea unei strategii de
amplă perspectivă, ţinind
cont de experienţa acumulată
1n edificarea societăţii socia-
liste la noi in ţară, revine isto-
ricului Congres al IX-lea al
partidului, la care, prin glasul
tovarăşului Nlcolle
CeIU"'CU, se definesc 1n
ştiinţifice concepte noi, ce
marchează un salt calitativ
superior de inţelegere şi ac~
ţlune in practica revolutlo-
nară, comunistă. Gtndlrea no~
vatoare, dinamică, plină de
inţelepciune a secretarului
general al partidului, tovară­
şul Nlcolle C.luffllCU, şl~a
pus amprenta pe intreaga ac~
tivltate a poporului, orlen-
tind-o spre noi culmi de pro-
gres şi civilizaţie. Se elabo~
rează astfel, din Iniţiativa se-
cretarului general al partldu~
lui, Programul Partidului Co-
munist Român de făuri re a
societăţII socialiste multilete--
R
rai dezvoltate şi lnaintare a
României spre comunism -
o adevărată cartă a dezvoltă­
rii noastre socialiste, docu-
ment progrematlc de pro·
amplă perspectivă . Acum , la
aproape două decenii de la
istoricul Congres al IX~lea al
partidului, in viaţa economică
şi socială a patriei noastre se
evidenţiază ° epocă nouă, de
un inalt dinamism, de pro R
funde schimbări calitative, o
epocă a democraţiei, a unirii
-eforturilor tuturor oamenilor
muncII sub conducerea partl~
dului pentru infAptuirea unor
măreţe şi cutezătoare obiec~
tlve, o epocă p~ drept cuvint
denumită "Epqc. Nlcol ••
C.IU,.ICu". lntrl.adevăr, cu o
energie rar Tntllniti, neprecu~
peţind nici efort ~ şi nici timp,
secretarul general al partidu~
lui, tovarăşul Nicolae
eelUfeRU, a Iniţiat un amplu
şi complex program de dez-
voltare armonioasă a tuturor
domenlltor vieţii socja~-eco~
nomice, a trasat şi urmărit in·
deaproape măsurile preconl~
zate prin vizitei, de lucru la
faţa locului, ln :tntreprinderi,
pe marile platf,orme Indus~
tria le, in centre de proiectare,
cercetare şi invătămint.
Tn ansamblul acestor activj~
tiţi complexe, r un loc ' de
1 (
nostru formarea Ideologică şi
pollliCA • omului nou, ,llul ti-
Ind faplul cA numai astfel pot
fi realizate dezlderatele fAuri-
rli noii socletAţl.
TInAra generaţie , educată
in splrllul politicII partidului
nostru, avlnd un exemplu de
munci şi dirulre revoluţlo,
nari, comunlsli In viaţa şi
aCllvllalaa 10varA,ulul Nlcol..
c..u,••cu, cel mal Iubit fiu
a/ poporului român, persona~
IItate de frunte pe plan inter-
naţional, tşl regăseşte aspira-
ţiile cele mal culeziloare In
proleclul Olrecllvelor Congre-
sului al XIII-lea al parlldulul,
exprimlndu-şl clar adeziunea
depllni la Holiirlrea Plenarel
C.C, al P,C.R. privind reale-
ger.. 10varAşului Nlcol ••
C••u,ueu In Inalta funcţie
de secretar general al parti-
dului ,1 tolodali angaJamen-
tul de a nu precupeţi nici un
efort pentru realizarea 'ntru
totul a orlenllrllor formulate.
•
In almosfera fertlli de crea-
ţie cullurali sllmulală de Fes-
Ilvalul naţional "Cintarea Ro-
mânlel", literatura de antici-
paţie romAne.sci se afirmă
din ce In c. mal mull In ul-
tima perioadA, demonstrin-
du-şi Impllcll ,1 vlrtuţlie .ale
formatlv-educlilve, Faptul că
In prezenl maJorllalea creaţii­
lor lII.rare de anllclpaţle pro-
vin din cenacluri risplndlle In
Inlreaga ţarA, cuprinzind un
mare numAr de membri cu
preocupirl foarte dlferlle, Im-
pune Ideea c6 acest gen lite-
rar 8 devenit nu numai popu~
Iar, dar şi un mod de expresie
literari a celor mai diverse
categorII de oameni al mun-
ciI. Afirmaţia nu esle nici pe
dep.rte gralulti, chiar şi nu-
mai dacă am lua tn conside-
rare aprecierile ce ni S8 aduc
pe plan Intern.ţlonal. Confir-
mare tiri echivoc - In pri-
mul rlnd In plan valoric - a
ascendenţel creaţiei IIlerare
de anllclpaţle romăneşll, Ma-
rele premiu acordal publica-
ţiei "Hellon", edllati de Cas.
de culluri, a ,llInţel şi lehnl-
cII penlru lin.rel din Timi-
şoara, la recentul Congres
european de SF de la
Btighton, Marea Britanie. care
se adaugă ia aprecierea rn-
ternaliona,a, concretizata In
prem ul atribuit blnecuno8cu~
tulul Icriilor ,1 critic lIIerar
~
W ALIIANAH
ANTICIPATIA
Ion Hobana, consfinţeşte pro-
fesionalismul atins de autorii
"amatori" români tn .acest gen
literar, aUt de apreciat de ti~
neri. Evenimentul, repetind
după clţlva ani performanţa
regretatului fanzin qralovean
"OmJcron", atrage totodată
atenţia asupra unui adevărat
nou val, format in majoritate
din tineri autori, ce se afirmă
rn prezent in creaţia literară
de anticipaţie de la 'noi.
lntr~adevăr, după o perioadă
de peste un deceniu şi jumă­
tate, foarte săracă in apariţii
de acest gen, cunoaştem
acum o adevărată explozie şi .
lucru demn de reţinut, o pre·
ocupare din ce in ce mai ac·
centustă a editurilor spre
acest domeniu. Trebuie insă
să recunoaştem că iniţiativa
"r&descoperlrii" acestei litera~
turi revine Uniunii Tineretului
Comunist, care, prin reunirea
celor mai reprezentative crea-
ţii tntr-un almanah cu apariţie
anuală şi prin instituirea unui
premiu anual pentru literatura
de anllclpaţle lehnlco-şlilnţi­
flcă, a relansat această va/o-
roasă tradiţie de la noi, con·
ferindu~i valenţe innoitoare şi
actuale. Pornind de la con~
statarea că foarte mulţi tineri
care au optat pentru °
profesie declt aceea a studia-
altă
ril literaturii sint preocupaţi
de acest gen literar şi că au
realizat creaţii ce se bucură
de aprecierea specialiştilor,
se poate face afirmaţia că n~
teratura de anticipaţie, fără a
fi o formă de popularizare 8
ştiinţei şi lehnlcil, stimulează
l"tr-o manieră specifică inc"~
naţia pentru şlllnţă şi tehnică.
Fantezia, Ineditul situaţiilor
dintr-o lucrare ştilnţlflco-fan­
la.llci Intreţln la citllor, şi de
bună seamA şi la autor, capa~
. cltetea de a nu aluneca spre
şabloane, spre stereotipii.
Este o cerinţă cum nu se
poate mal actuală pe multiple
planuri ale activităţii sociale
şi economice şi, tn mod deo~
sebll, In creaţia şlllnţlflcii şi
tehnică.
Fără a fi o şlllnţi de proB,
pectare sau evaluare a vlito~
rulul, literatura de anticipaţie
ale darul de a pOlarlza aten-
ţia, lntr-un mod sau altul,
spre viitor. Acum, cfnd dato~
rllă dezvolliirll şllinţel şi teh-
nicii viaţa a devenit extrem de
complexă, solicitind in fiecare
moment o participare intensA.
este absolut necesar de a
privi şi spre viitor. Literatura
de anllcipaţle, sugerînd vlllo-
ruri posibile, nu are pretenţia
de a preconiza o evoluţie cu
o oarecare probabilitate, ci
urmireşle să atragă atenţia
spre o anumită problemă ce
ar putea fi Importantă pentru
societate. prin modul Tn care
luăm deciziile in prezent. Este
suficient să dăm spre exem·
pUficare literatura de avertis-
ment. aşa~numltele contrau ..
topii, care, intr-o manieră de-
osebit de sugestivă şi zgudul~
toare. ne atrag atentia asupra
catastrofalel curse 8 inarmări~
lor nucleare de azi.
Nu se poate spune că lite-
ratura românească de antici~
paţle nu este sculllă şi de
capcane, de Influenţe dăună­
toare. Kltsch·ul, confuzia Ide-
ologică, temele minore sint
pericole perman.ente şi cu atit
mal actuale cu clt genul de·
vine din ce tn ce mai profitlc
şi mai popular. In prezent ro~
lui cenaclurilor, al revistelor
de specialitate constă tocmai
in 8 orienta această mişcare
literară, tn a o canaliza spre
temele majore ale existenţei
noastre.
Aşa cum sublinia secretarul
şul Nlcol.. C•• u,••
general al partidului, tovară­
cu, la
Consfătulrea de lucru pe pro-
blemele muncII organizato-
rice şi pollllco-educalive de
la Mangalia din 1983, litera-
tura trebuie să contureze tră­
sălurlle pozitive, moblllza-
toare ale omului nou, eroul
măreţelor înfiplulrl de mIIne.
lală, deci, o lemă fertili şi
pentru literatura de anticipa-
tie, gen literar ce se ocupă,
prin excelenţă, de viitor.
Sintem convinşi că t1năra
generaţie de scriitori români,
caracterizată de o fecundă
imaginatie creatoare şi o ex-
trem de armonioasă diversifi-
care, va inţelege cerintele şi
necesllăţlle aclualel elape,
dăruind patrimoniului npatru
cultural opere ce, extrapollnd
viitorul, vor rezista cu bine 1n
viitor.
1. AlBESCU
5
 INCURSIUNE ST:II~
. LA'
:/
UNIVERSUL
IN IMPERIUL . FRONTlEkELE
Cl1\I04ŞTERIl CA
LUI MAXWELL SERVOSISTEM
ADRIAN ROGOZ NICOLAE IONESCU-PALLAS

SîNT CtnVA autori in acest grupaj de ipoteze despre o coerenţă În fluxul evolutiei ori desprE' COSMOLOGIA. ca ramură unui sistem fiZiC) ş' l energie Universului, formarea proto-
- pra f. dr. ing. !. Pu rica, doclor in fiZIca N lonc scu M
unificarea fortelor fundamentale au toate afini tă t i a fizicii, este o ştiinţă relativ (ca măsură a capacităţii de galaxiilor, abundenta efe-
Pallas, praf. d r. doc L. CJplea, dr. VI. Eşan ll cu problema noastră . tinără. Ea s-a const:tuit maÎ mişcare şi transformare); b) mentelor chimice 1n Univers,
ce nu-mi ştiau Ideile, pe care de al tfel lţ·a m iacu t Probabil, dacă informatia este materie, ar trebui intii in cadrul fizicii clasice la proporţionalitatea dintre cur- natura Inerţiel, existenţa şi
cunoscute cu peste un deceniu tn urmă (e drept, sA existe şi o cuantă informatională (intron), aşa finele secolului al XIX-lea ş i bura locală a spaţiului şi den- răspindirea vieţii in Univers
fie in publicatii cu profil filozofic, fie sub forma an· cum am presupus intr-un articol anticipativ, publi· inceputul secolului al XX-lea. sitatea de energie stocată in etc. Către jumătatea secolului
ticipativa). Şi totuşi, în mod aparent ciudat, artico- cat tn revista "Ştiinta. şi tehnică" (8/ 1977). Deo- Pe atu nci insă exista o serie spaţiu ; c) geometrizarea tim- al XX-lea , in dezvoltarea ş tj ~
lele primite de la aceşti autori, În pofida abordării camdată cercetătorii se află pe urmele unei ase- de dificultăţi legate de consi- pului (care formează, Împre- intalor naturii are loc o mare
unor teme mai putin conventionale, aveau un fel menea cuante, iar faptul ca ea n-a fost detectată şi derarea unul fond infinit, ună cu spaţiul. o varietate ge- mutaţie (moment revoluţio~
de aer de familie (tntre ele şi fată de propriile-mi masurată nu reprezintă o obiectie hotăritoare im- omogen şi izotrop de materie, ometrică cvadri~dlmensionalâ ner) prin fundarea matema-
idei). Această secretă corespondentă este pricinu- potrivă-ii Gell-Mann, care a fundamentat teoria raportat la spatiul euclidian sPJ>cllică). tică, de către Norbert Wiener,
ită, cred. de atractia exercitata asupra noastra de quarkurilor, a primit demult premiul Nobel, deşi tridimensional şi infinit in In perioada Interbelică şi În a conceptului de Informaţie,
noua revolutie tehnico-ştiinţifidl, evidentiata tn anii particulele respective au rămas încă de domeniul timp in trecut şi In viitor (pa- primele decenii de după al Curind, teoretic/enli au reali-
'40 prin aparitia geneticii moleculare şi a ciberneti· ipotezei. Dar despre vinatoarea de infroni făgădu­ radoxurile lui Seeliger şi 01- doilea război mondial s-a zat faptul că informaţia con-
cii, dar consolidatA 1n ultimul pătrar de veac prin iesc cititorilor să revin tncă In anul acesta cu amă · bers). O dată cu descoperirea pr opus o mu~ ime de modele stitUIe un concept organiza~
succesele (astro) fizicii şi implementarea unor tot nunte dintre cele mai interesante in paginile revis· relativităţii generale de cătr e de Univers, in care predomi- tor (paradigmă) care, alături
mai puternice calculatoare electronice În cuprinsul tei "ŞtiintA şi tehnică". Voi 1ncerca anume să stau Albert EIOstein, in 1916, s-au nau aspectele geometro-me- de celelalte două concepte
intregii cerceta.ri. de vorbă cu o seamă de oameni de ştiintă preocu- creat şi premisele necesare canlce ale materiei şi, in 08- paradigmatlce - substanţa şi
Faptul ca interdisciplinaritatea tşi dezvaluie din pali de amintita problemă . construirii 'unui model de recare măsură, şi cele termo- energia -, este in măsură să
ce tn ce mai profund şi mai complex insemnătatea n 1870, James Clerk Maxwell a vorbit in ·cadrul Univers lipsit de contradicţi i , dinamice, In această etapă, promoveze cosmologia fizică
euristica faciliteaza. o amplă osmoză fntre domeni· Societătii britanice Despre corelaţia dintre 'f i. şi care să fie in măsură să ex- caracteristică prin formaliza- pe o treaptă superioară, astfel
ile ştiintei şi ale tehnicii, astfel tncit noua para- zici şi matematici, referat in care, pomenind plice cit mai multe aspecte fi- rea matematică adecvată, in incit să poată răspunde mă·
digmă e pusă la lucru, chiar mai inainte de a se fi numele antevorbitorilor săi, Tyndall şi Sylvester, zice, caracteristice pentru cadrul cosmologiei, a con- car la o parte din IIstlngul de
institutionalizat. Această situatie reprezintă şi ea o amintea că primul se ocupase de granitele fizicii, evoluţia globală a Cosmosu- ceptelor de substanţă şi ener- probleme prezentat anterior.
caracteristică a civilizatiei c.ontemporane, crizele adică ale empiriei, ,,sanctuarul celor mai mici parti- lui. Alinlamentele gindirii cos- gie, se urmărea mal mult ex- Spre deosebire de sub-
de creştere ale ştiintei fiind strAbatute oarecum cule şi forte, unde moleculele, supunIndu·se legilor mologice einsteiniene valori- plicarea stării actuale a Uni- stanţă şi energie, pentru care
mai putin tragic decit 1n trecut (geneticianul N.A. existentei lor, se ciocnesc 1ntr·o încăierare turbată fică o serie de achiziţii ştiinţi­ versului la scală supragalac- există ecuaţII de conservare,
Dubinin sau atoljlistul R,J. Oppenheimer au avut sau se cuplează fntr-o uniune şi mai intensa, fice de semnificaţie majoră tiei şi, in mai mică măsIJră , · de stare, de transport etc. -
o perioada. de eclipsă, păgubitoare desigur pentru creÎnd pe ascuns forma lucrurilor vizibile"; al doi· pentru lnţelegerea constituţiei problematica genezei fizice a permitlnd o descriere perti-
ştiinta., dar n-au mai fost arşi pe rug ca Giordano lea referent era considerat drept" o călăuză spre şi evoluţiei materiei cum sint: Universului, legătura Între mi- nentă a dinamicii acestor
Bruno). fnâltimiJe imuabile ale matematicii. "Dar, dincolo a) proporţionalitatea dintre cro şi macro-structura mate- proprietăţi ale materiei -
Noua viziune ontologică (adică despre natura de domeniul doctorului Tyndall şi de domeniul mas ă (ca măsură a inerţiel riei, organizarea ierarhică a ; conceptul de Informaţie ,n u
existentei) poate fi numită a triadei materiei, .:Ieoa· profesorului Sy.lvester, cine mă va duce În tinutul beneficiază În prezent de' o
rece porneşte de la presupunerea că aceasta din şi mai tncetoşat, unde gfndirea se tmbină cu fapta formalizare matematică În
urm! este construită din trei aspecte complemen· - se Întreba Maxwell cu timbrul de poezie ştiinţi; gradul necesar pentru o pro-
tare: substanta, energia şi informatia, Această fica a unui Edgar Poe - , tinut unde vedem activita- movare directă in cadrul cos-
conceptie, cu .variabilă consecventă filozofică, a tea intelectuala. a matematicianului şi actiunea fi- mologiei. Ca atare, Include-
fost fmbră'tişatâ de o serie de savanti şi ginditori, zică a moleculelor in corelatia lor reală? Oare ca· rea inf o rmaţiei in modelele
fncepfnd cu Norbert Wiener, care a subliniat că lea spre acest tArtm nu trece prin b1rlogul metafizi- cosmologice relativiste se
informaţia se deosebeşte de celelalte aspecte de cienilor, care e semanat cu osemintele cercetători· face indirect, via conceptele
bază ale materiei şi că maşina de calculat, ca jn. lor premergatori şi inspiră groaza. oricărui om de de "extradimensionalitate",
strument de comunicaţii, afecteaza. mai mult me- ştiintâ?" ,,supersimetrie" şi "invariantă
sajul dedt energia. Dar ~sta aderentilor la aceasta Comentfnd acest remarcabil studiu, epistemolo-
I po tez ă e tot mai mare, pnntre ei numă rindu ·se
pe rsonalităp ca L. Brillouin (Franta), G. Klaus
(R.D.G.), V.A. Engelhardt (U.R.S.s.), M. DrAgă ­
gul sovietic B.G. Kuznetov propune ca "domeniul
mai cetos al îmbinării Ratiunii cu Fapta" să pri-
mească numele autorului celebrelor ecuatii ale
l parametrică". Primele două
concepte subsldiare joacă un
rol important mal ales În re-
constituirea scenariului gene-
nescu (România), I. Nikolov (Bulgaria),
Nu voi insista aici asupra definiţiei şi caracteris·
electromagnetismului. Şi, deşi Maxwell folosise
termenul de "metafizicieni", in fond era vorba de ~ zeI' fizice a Universului (in
versiu~ea aşa·numltului .,sce-
ticilor informatiei ca materie (vezi studiul meu din o privire dialectică asupra lumii, cind intelectuJ sta· :!i nariu inflalionist").
volumul colectiv "Inteligenta artificială şi robotica" , tic, mecanicis.t se preschimba in ratiune dinamica
~ Cea mai recentă imagine
Editura Academiei R.S,R. , 1983). Cert este că teo· cuprinzatoare. legtnd sinergic Metagalaxia de infi~ ~~________~S-~______________~ despre geneza ·Unlversului
rii precum acelea despre un cod al particulelor nitui din adincul atomului, nostru (care poate fi unul
elementare, despre universul ca servomecanism,
~ ALMANAH
ALMANAH .~ _­
6 ANTICIPATIA ~
~ :'=N=TI=C=IP='=T='.==========================================================~7

dintr-o fnflnitate de sisteme
gigantice similare) este urmă­
toarea: timp de o fracţiune
Inimaginabil de mică dlntr-~
secundă, materia S8 afla
1ntr.o formă nemanlfestată,
pe picior de egalitate cu spa
tlulşl timpul, formind impre-
unA cu acestea o geometrie
w
supradlmenslonală (3+1+N di·
menslunl). Prlntr·o tranziţie
"topologlc/i" de fază, cele N
dimensiuni ale materiei se
decuplează de dimensiunile
spatiului şi timpului, ducind
la apariţia unul, cimp scalar,
inzestrat cu o cantitate fan-
t.stlcli d. Informatie, stocată
sub forma unor grupuri de si-
metrie matematicA. Se crede
cA grupul de simetrie SU(Sj
ar corespunde unificării tutu-
ror interacţiunilor fizice posl·
bll. (gravitatl., Interacţiune
slabi, eiectroma9netlcă, nu-
Cleară) şi, daca Universul
este un sistem conservativ nu
numai tn privinţa substanţei
şi energiei, ci şi a Informatiei,
atunci toată diversitatea ulte-
rioară 8 informaţiei (plnă la
concentrlrile extraordinar de
mari din codurile genetice ale
fIIntelor vii) ar trebui să pro-
vinA - potriVit unor legi de
transformare, evoluţie şi con-
centrare a Informaţiei, deo-
camdată necunoscute - din
simetria primordială (SU(S)
sau, eventual, un grup tncă
mal cuprinzAtor), O n.stablll-
tate spaclflcă determinA ulte-
rior ruperea ,Imetrlel SU(S).
prin aşa~numitul mecanism
de rupere simetrică al lui Co-
leman şi Welnberg (corecţii
cuantice "de o singură buclă"
1. potentialul scalar), Rezultă
.stfel simetria SU(3)X SU(2)
XU(1), care In,oteşte aparitia
substanţei sub forma cea mai
elementară - aceea de qu-
ark-url (şi, probabil, şi sub
alte forme, cum sînt axonll,
de exemplu). Urmează apoi
organizarea quark-urilor in
nucleo"i şi antl-nucleonl şi
separarea materiei de sn-
ti-materie - totul intr-o frac-
tiune infimă de secundA, la
mii de miliarde de grade Kel-
vin, 1ntr-o regiune a spaţiUlui,
de asemenea Infimă in raport
cu un atomi Mica regiune
cauzal conexA, in care au loc
atari transformări. se expan-
deazA apoi raeld, in mod ex-
ponenţial (de "unde şi denu·
8
mlrea de scenariu Inflaţio­
nist). Totul s·ar fi petrecut in
mal putin de 3 secunde.
După acest timp, avem deja
formată materia
(electroni, protanl,
electrOmţlgnetlcă,
ordinară
radiaţie
neutri"!,
găuri nogre etc,), Se ajung.
astfel la stadiul 6lg-6ang
(Marele Dangăt), De aici in,
colo. Universul "deja format"
evoluează in cadrul modele~
lor cosmolog ice relativiste.
-Formalizarea matematică 8
universului fizic. avind com~
pozitia actuală (predomlnanta
hldrogenulul in spatiul cos-
mic şi nucleoslnteza elemen~
telor grele 1n stele), se reali-
zează in mod adecvat, pe all-
niamentele gi-ndlrii einstei-
niene, intr-un model de uni-
vers inchis. atit din punct de-
vedere topologic (un fel de
analog tridimensional al su·
prafeţei sferei), cit şi energe-
tico-informaţlonal (cantitatea
de energie şi cea de Informa-
ţie sint mărimi constante; nu-
mărul de atomi de hidrogen
este şi el constant), Evolutia
globală se desfăşoară 1n mod
strict adiabatlc, astfel incit
dacă intr~o regiune a Unlver·
sulul au loc procese de de·
gradare sau dlslpaţie, in alte
regiuni vor avea loc procese
de organizare şi concentrare
a informaţieI. Ideea că intre-
gul Univers fizic ar putea fi
asimilat cu un gigant ser-
vo·sistem aparţine lui Robert
.~------~~==~~~
Honry Dlcko, Potrivit ac ••tul
autor, anumiţi parametri care
caracterizează evoluţia de an-
samblu a Universului ar tre-
bui să variaza lntr-un mod re-
ciproc condiţionat pentru a
astgura constanta unor anu-
mite functiuni depinzInd de
oceştl parametri (Invarlant6
parametricA). Mutatls mutan-
d!s, Universul tunclloneazA
"ca un creier" care-ş autore-
glaază elementele caracteris-
tica pentru a-,I conserva ~nu­
mite proprletătl deflnltorll, In-
formaţia necessrA acestor au-
torogllrl se propagA, cu vi-
teza luminII, pa geodezlcele
netezite ale spatiului-timp,
care S8 Jnchld in ele 1nsele.
Un astfel de model de uni-
vers 8utor8g18t a fost con-
struit de N, lonescu-Palla. şi
L, Sofonea In perioada
1974-1980, ParametrII care
se IntercondltloneazA alnt tA-
ria InteractiunII gravltatlonale
şi curbure medie a apatlulul
cosmic, Iar Intercondltlonarea
- care 8ste o expresie a
principiului lui Mach - e,te
asiguratA de un anumit cImp
scalar, Modelul de "univers
servo-sistem" permite - 18
nivelul unor procese fizice
care au loc in cosmos - Tn-
telogerea rolului es.ntlal pe
care noua paradigmA "Infor-
matia" " joacli in de.clfrarea
tainelor naturii.
~ fluctuează, se nasc În perechi de particule·an-
i ~
'"
~ i
li
~
~
~
w "
CODUL aNTIC
AL PMTICULELOR
ELEMENTME
IONEL 1. PURICA
;
UN OBIECT po!!te fi un corp, dar poate fi ş i niversul astrofizicii şi al cosmologiei?
un cimp de forţe . In fizica cuant i c ă, atit corpu- Este interesant de remarcat că, in prezent,
rile cit şi cimpurile de forte sint descrise prin microfizica, fizica pa.rticulelor elementare, s-a
particule cuantice. i ntilnit cu astrofizica şi cosmologia pe un te·
Obiectele fizicii sînt, 1n final , particule cuan- ren comun, astrofizica devenind un laborator
tice specifice prin proprietaţile lor. Obiectivul ce permite studiul particulelor cuantice la
teoriilor fizicii este să reconstituie comporta J energii imense, pe care incă nu sintem capa-
rea obiectelor microscopice pornind de la uri bili să le realizăm in laboratoarele terestre şi
număr mInim de particule şi nu ştim dacă vom ' fi in stare sa. le producem
Este normal să incepem vreodată .
care sint proprietăţile minime ne;~:~:r~J'~~:;:,ui Proprietăţile cu care ne-am obişnuit să do-
descrierea particulelor şi "e tăm particulele cuantice sint, În general. im-
minim de particule necesar părţite În două categor ii distincte.
trece de la microunivers la u~~~~r~::~d~~~ Din prima categorie fac parte distanţele şi
umană - pe care am putea duratele, care au generat spaţiul tridimensio-
fiind un mezounlvers - şi . in nal şi timpul monodimensional, unificate de
Einstein, În teoria relativităţii, într-o varietate
unic ă , spatiu-timp, al cărui element este eve·
nlmentul, caracterizat printr-o pozitie şi un
moment temporal in raport cu un observator
care Îşi obţine informaţiile cu viteza maximă,
aceea a luminii in vid. Evenimentul, insă, este
asociat cu prezenţa unui obiect. iar acesta
este Identificat prin a doua categorie de pro-
priet ăţi de care vorbeam şi care sint specifice,
individu'alizind particulele, aşa cum ar fi:
masa, sarcina electrică , spinul sau momentul
propriu de rotaţie, aroma, numărul barlonic,
leptonic etc. "
Dirac, cu imaginaţia sa genială, ne-a de·
monstral teoretic, iar natura a răspuns pozitiv
acestei demonstraţii, că fiecare particulă este
asociată cu o antiparticulă şi, ca să le sepa·
ram , sau am putea chiar spune ca să le pro-
ducem din vid, este necesar să consumăm
energia corespunzătoare maselor de repaus.
-
Vidul lui Dirac nu mai are nimic comun cu
vidul secolelor trecute, vidul lui Toricelli, care
insemna un spaţiu gol. Vidul fizicii de astăzi
este dinamic, el este o lume in care particulele
tiparticule virtuale, iar acestea in neputinţa lor
de a găsi o energie suficientă pentru ca să se "
personiflce se recombină, dlspărind, pentru ca
apoi să se separe din nou.
- Zeldovici . Kobzarev şi Okun (1974) şi apoi
G. t'Hooft (1982) au avansat ideea că instabili-
tatea starilor vidului se leag ă cu faptul că vi-
dul este considerat ca starea universului cu
energia potentială minimă . Dacă insă poten-
ţialul este netinear, aşa cum o cere descrierea
ALMANAH
AHTICl,Al1A 9
 propriet ă ţilo r specifice particulelor reale, pu-
tem avea mai multe stări de vid.
Vom considera real vidul cu energia mi-
nimă. Celelalte stări de vid sint false viduri in
care, datorită fluctuaţiilor inerente, se. pot
forma bule, a căror rază poate creşte fa~ln d
ca spaţiul ce se află În starea_de vid fals sa s ~
dezintegreze, aşa cu.m a a'ra~at Coleman, sa
treaca in starea de VId real prin transformare a
energiei sale În particule reale.
Care este num ă rul minim de particule cu
care s-ar putea construi particulele cunoscute
astazi, adică cele şase quarkuri, din care sint
constituite particţlle similare protonHor şi neu-
tronilor şi cej şase leptoni, similari cu electro-
nul şi neutrino etc.?
Hardiri ş i Shupe au arătat, in 1980, că sint
suficiente două ,Particule primare şi antiparti-
cuiele lor, adica patru elemente primare, pe
care le-a numit rlshoni (rişon;) . Comb i naţii de
trei rishoni dau quarkurile şi leptonii. Se pot
reconstitui astfel proprietăţile tuturor particu-
lelor cunoscute. Studiile sînt În curs, in spe-
cial pentru a preciza dinamica rishonilor.
O altă idee pe care o vom utiliza este cea
emisă de Rubakov şi Sapocinikov la mijlocul
anului trecut. Aceştia consider ă că spaţiu l
nostru (3+1), cu trei dimensiuni spaţiale şi un a
temporală, este Înglobat intr-un spaţiu cu N+ 1
dimensiuni. Toate particulele din spaţiul no s-
tru cu 3+1 dimensiuni nu pot trece În spaţ i u
cu (N-3) +1 dimensiuni, adică nu se pOl
mişqa in dimensiunile superioare, deoarece
energia lor nu este suficient de mare. Ele ra-
min in spaţiul cu 3+1 dimensIuni ca Într-o
groapă de potenţial. a ş a cum rămîn protonii şi
neutron li in nucleele atomilor. Dacă aceasta
ar fi situaţia reală, atunci ar trebui ca în anu·
mite condiţii principiul conservării energiei să
nu mai fie vafabil şi, aşa cum a arătat Wesson
(1980), avem indi cii experi mentele că aşa ar fi.
'Oaca. asoel em cele trei aspecte pe care
le-am expus mai sus, ajungem la ideea, pe
care am emis-o la sesiunea din anul 1982 a
Comitetului de istoria şi filozofia ştiinţei al
Academiei Republicii Socialiste România, şi
anume aceea că este necesar LIn nou tip de
descriere a proceselor fizice. care impune
existenţa unui cod ontlc al particulelor ere~
mentare. similar codului genetic al sistemel or
cu viaţă.
Universul nostru cu 3+1 dimensiuni· este un
sistem Înglobat intr-un mediu care este uni-
versul cu (N-3)+1 dimensiuni, al lui Rubakov
şi Şapocinikov.
Am putea să numim "cosmos" universul cu
3+1 dimensiuni şi "haos" mediul cu (N-3)+1
dimensiuni În care sîntem Înglobati.
Admitem ţă există o diferenţă intre vidul
cosmosului, care este un vid real, şi vidul hao-
sului. care este ' un vid fals.
Energia inmagazinată În vidul fals al haosu-
lui se poate transforma in masa de repaus a
particulelor din cosmos dâcă este codată de
rishoni, aşa cum ADN-ul şi ARN-ul dintr-o ce-
l ulă vie cedează apariţia proteinelor formate
din acizi nucleici. Fiecare acid nucleic este
codat de trei din cele patru elemente: adenina.
guanina, citosina şi timina (sau, respectiv,
uracilul in ARN).
10
In mod similar avem doi rishoni: Tohu (T) şi
Vo hu (V) şi antirishonii corespunză tori Anti-
tohu (T) şi Antivohu (V). Combinaţiile lor, cite
trei, corespund particulelor cunoscute. Astfel ,
ŞTllt·!JA
I.A
un electron este codat de trei rishoni (TTT).
iar "'un quarl< de alţi trei rishoni (TTV) elc.
Că rishenii codeaza 1Iuctuaţiile energiei vi-
n:t:,NTtErJ-ll?
('[.II'!' ,,1:1T j'l!
dului fals al haosuluI. fixÎndu-le În particulel e
cunoscute prin procese care au loc in interio-
rul protonilor, al neutronilor sau al găuriior
negre, este un lucru ce rămine de stabilit.
Dacă modelul nostru de formare a particulelor
din universul 3+1 dimensional. din cosmos ,
este valabil, atunci ar trebui ca în univers să
existe o creare de masă de repaus. Aceasta
este prevăzută şi de unele teorii cosmologice,
ca cea a lui Hoyle şi Narlikar (1971) sau V.
Canuto şi Narlikar (1980), iar studiile de pale-
omagnetism arată o viteză de creştere a razei
pămintului de circa 0.5 mm/an.
Codul ontic al particulelor elementare ne
modifica modul de gindire cu privire la apari- EINSTEIN a crazut
ţia universului nostru, a spaţiu-timpului şi a le-
intotdeauna că realitatea fi-
zică poate fi explicată in ter-
gilor fizicii. a dimensiunifor pe care le are uni-
versul În care sintem Înglobaţi, a mediului ha- meni geometriei. Şi, bineînţe­
otic cu care universul nostru schimbă energie. les, această geometrlzare tre-
Iată . deci, ca cine vrea să trăiască astăz i
buia să ducă la o unificare
aventura descoperirii unor lumi noi, aşa cum a generală a conceptelor fizice,
fac ut·o Cristofor Columb, nu trebuie să se Îm- inclusiv a celor c~re privesc
Interacţiunile fundamentale,
ba rce pe Nina, Pinta sau Santa Maria şi nici
chiar pe Apollo sau Soiuz, ci trebuie să invete baza tuturor fenomenelor na-
să manipuleze rishonii in spatii În care co n-
turale.
ceptele de obiect, spaţiu şi timp fuzioneaza Se ştia că taoria ralatlvltăţli
in tr- o nouă unitate. restrinse a fost emisă in 1905,
Iar cea a relativităţii generali-
zate sau mai bine-zis a gravi~
taţlai dataază din 1916, pa
cînd teoria cuantelor a lui
Planck a apărut in 1900. · Deşi
Einstein a adus o importantă
contribuţie la teoria cuante~
lor, prin introducerea noţiunii
de foton şi mal ales prin do-
vedirea realităţii acestor "pa-
chete de energie" ondulatorie
in spaţiul liber, in afara siste-
melor emiţătoare sau absor-
bante de energie ondulatorie,
totuşi el n-a fost convins că
teoria cuanteJor ar reprezenta
adevărul ştiinţific fundamen-
t$1. Aceasta mai ales după
apariţia mecanicii cuantice
(1925), Cu indeterminlsmul pe
care 1-8 introdus in ştiinţă. EI
era convins că esenţa feno-
menelor cuantice va fi expli-
cată mal tirziu printr-o teorie
nelineară a cimpuluI.
Totuşi, teoria cuantelor a
făcut progrese insemnate că­
tre o unificare a teoriei
Interacţiunilor fundamentale,
astfel că s-a plasat in fruntea
cursei pentru redarea unei
imagini ştiinţifice, unificate a
realităţilor naturale. Lucrul
acesta, adică Interconexlunea
teoretică a Interacţiunilor fun-
damentale, are o bază filozo-
fică foarte solidă. intr-adevăr,
ALMANAH ~ ~~
ANnCIPAT'A W ALMANAH
~ , ANTICIPATIA
SPRE O UNIFICME
TEORETICA A
INTERACTIUNILOR
FUNDAMENTALE
LICINIU IOAN CIPLEA
dacă "fundamentele" fenome-
nelor naturale n-ar avea o In-
terconexiune Internă, fizică,
completă, care să determine
homeostazia structurii Uni-
versului, atunci o perturbaţie
aleatorie in parametrii de
stare, la un moment dat, ar
putea produce dezagregarea
acestei structuri. De vreme ce
dezagregarea nu s-a produs
timp de peste zece miliarde
de ani, de cfnd avem date
precise asupra virstei Univer·
sulul, inseamnA că, mergind
prin Inducţie completă, pu-
tem prevedea că nici in urmă­
toarele miliarde de ani nu se
va produce.
Se ştie că, la nivelul nostru
de observaţie, Interacţiunile
rămin distlncte,aşa că, pentru
a le putea "amalgama", tre-
buie să ne coborim la dimen-
siuni mlcroscoplce. incă de la
inceputul secolului XX,
Planck a arătat că sistemul
unităţilor noastre fundamen-
tale este dependent de anu-
mite particularităţi ale struc-
turii materiale şi ca atare a
propus un sistem nou funda-
mental, Independent de
aceste particularităţi şi bazat
doar pe mărimi luate din teo-
ria radiaţiei de corp negru şi
a gravitaţlal:
masa (lui Planck)
Vhc/G - 2.2 x 10" g
lungimaa (lui Planck)
VhG/c'- 1,6 x 10-"c;;'
:- timpul
. V;;h:';G;':'/~c5~-~5~.4~x"'10' 4'-sec '
rn dezvoltarea ulterioară a
acestei idei a unităţilor funda-
ment~le, a-a sugerat că masa
lui Planck ar avea o legătură
cu posibilităţile de unificare a
gravitaţiei cu interacţiunea
tare, iar lungimea lui Planck
ar reprezenta o limită de la
csre spaţiul fizic incetează de
a mal fi continuu şi devine
granular.
O primă teorie de unificare
(parţială), care ţine seama de
lungimea lui Planck, a fost
anunţată de T. Kaluza in 1921
şi de O. Klein in 1926. Urmă­
rind Ideea lui Einstein cu spa-
ţiu-timpul cuadridimensional,
ei mai adaugă o dimensiune
cllindrlcă la spaţiul tridimen-
sional şi astfel totalul dlmen·
siunilor spaţio~temporale de-
vine cinci. Ei mai pun Însă
condiţia ca această nouă di-
mensiune să fie nu de mi-
liarde de aniMlumină, aşa cum
sint celelalte trei dimensiuni
spaţiala, ci doar da 10-100
da ori lu~imaa 3~i Planck
I (adică 10- -10- cm), Ka-
luza şi Klein au arătat că
dacă spaţiu-timpul lor cu
cinci dimensiuni este tratat la
fel cum a tratat Elnstein,mări~
mea spaţio-temporală cu pa~
tru dimensiuni, teoria lor de-
vine echivalentă cu teoria
electromagnetismului a lui
Maxwell,combinată cu teoria
gravitaţiei a lui Einstein, deci
s-ar face un prim pas de le-
gătură intre fenomenele elec-
tromagnetice şi cele gravita-
ţionale.
Teoria Kaluza-Klein a ră­
mas oarecum in umbră pină
in 1960, cind s-a arătat că şi
teoriile de etalonare (gauge
theories) studiate atunci mai
extensiv puteau fi reformu·
late după ideea Kaluza~Klein,
adică dind spaţiului dimen-
siuni microseopice suplimen-
11
 tare. Din 'continuarea acestor
discuţii ş.i studii s-a născut in
1976 O generalizare a teoriei
einsteiniene, cunoscută sub
denumirea de ,,super-gravita-
ţie" (Ia Început Freedman,
van Nieuwenhuizen şi Fer-
rara, apoi completată de De-
ser ş.i Zumino). in modelul
cel mai r ăspîndit al su pergrJ -
v itat iei. spaţiu-timpu l c a Dătj·
şapte dimensiuni. Ca sB-1 in-
ţelegem mai bine recurgem la
o imagine topologică a un ei
hipersfere cu şapte dimen-
siunI. Dar pentru a se explica
prin supergravitaţje genera-
rea de particule elementare
asemănătoare cu acelea din
constituţia materiei obişnuite
- prin intervenţia fluctuaţiilor
ce apar spontan in acest spa-
ţiu-timp heptadimensional -
trebuie să admitem şi inter-
venţia unor "ruperi" de sime-
trie a aceste i hipp. rsfere.
Să vedem acum modul in
care teoria cuantelor inter-
vine activ in această apro-
pie're de teoria unitară a
interacţiunilor fundamentale.
la începutul secolului nostru,
se cunoşteau doar interacţiu­
nile electromagnetice şi cele
gravltaţionale, iar la formula-
rea meci1nÎe ii cua n tice 1Hel -
senberQ şi Schr(5ding erl' nu
s-a ţinut seama de efectel e
relativiste care ar putea ap ă ­
rea in cazurile studiate de
această mecanică. Trebuie
totuşi să accentuăm că teoria
cuantelor a dus la formularea
de către Planck a celui mai
potrivit sistem de unităţi de
măsură pentru a cuprinde o
viitoare teorie unificată a in-
teracţiunilor fundamentale.
Apoi, după 1930, atunci cînd
s· a dezvoltat mecanica cuan-
tică relativistă, s-a ajuns la o
mai bună înţelegere a feno-
menelor legate de interacţiu­
nile fundamentale. De unde
mai inainte se cunoşteau nu-
mai interacţiunile gravitatio-
nale şi cele electromagnetice,
acum s·au introdus În studiu
şi interacţiunea slabă şi cea
tare. S-au clarificat, de ase-
menea, legăturile care există
intre diferitele tipuri de parti-
cule şi cimpurile de forţe in
care ele sint generate. Deci,
efectele combinării teoriei cu-
antelor cu relativitatea s-au
dovedit a fi sinergice, adică
din această "amalgamare" au
rezultat lucruri noi. Şi lucru-
rile noi au fost legate şi de
12
aprofundarea studiului vacu-
umului fizic.
Contrar previziunilor l u i
Einstein, care vedea teOria
cuantelor rezolva bilă Într-o
teorie neli n i a r ă de cîmp, in
1967, A. Saharov a ajuns la
concluzia ca grţlvitaţi a poate
să fie doar un fenomen cuan-
tic provenit din energia vacu-
umului. Apoi, În 1976, G. Un-
ruh a arătat că, plecind de la
considerente asupra vacuu-
mului şi a fluctuaţiilor cuan-
tice care se produc in el. nu
numai gravitaţia poate fi co-
relată ·cu acceleraţia, ca În te·
oria lui Einstein, ci o aseme-
nea corelare poate exista şi
intre acceleraţie şi tempera-
tură. Iată, deci, noi elemente
in construirea finală a teoriei
unitare a interacţiunilor fun-
damentale. ~ 1
Cea mai nouă realizare in
acest sens a fost descoperi-
rea experimentală a purtători­
·Ior forţei slabe, aşa-numiţii
weakoni: W± şi Zo. Incă după
1960, S. Welnberg, S. Glas"
how şi A: Salam au emis o te-
orie privind unificarea inta"
racţiunii electromagnetice cu
interacţiunea slabă (care este
răspunzătoa're pentru dezin-
tegrările radioactive). Teoria
lor a fost atit de docu mentată
din punct de vedere teoretic.
IncÎt autorilor ei li s-a atribuit
Premiul Nobel mai Înainte ca
dovada experimentală de
existenţă a particulelor prevă­
zute de ei să fi fost adusă.
Iată, Însă, că in 1983, la ma~
rele supersincrotron de la
CEAN (Geneva), s-au pus În
evidenţă toate particulele re·
prezentind purtătorii forţei
slabe, adică s-au inregistrat
cu siguranţă 30 de eveni-
mente nucleare (ciocniri intre
protoni şi ant/protoni la ener-
gii de 540 GeV) de generare
a particulelor W± şi 10 eveni~
mente de generare a partlcu-
lei Z". Prin această descopa-
r.ire epocal ă s-a verificat teo-
ria · anterioară şi se poate
considera că unificarea i nte-
racţlunilor electromagnetic e
cu interacţiunile slabe este
un fapt dovedit din plin. Mai
este necesar să se unifice cu
acest grup electroslab şi inte-
racţiunea tare. Se crt:tde că
acest lucru va fi posibil
atunci cind se va dovedi rs-
dioactivitatea protonului,
adică dezintegrarea sa cu
emisiune de leptoni. Deocam-
dată, s-a aflat doar că viaţa
protonului este mai mare de
1()3 1 ani, deci cu 20 de ordine
de mărime mai mare decit
vîrsta probabilă a Universului.
Totuşi, ştiind că 9 tone de
apă conţin 6,023 x 1()29 atomi
de hidrogen ar trebui aşteptat
"doar" o sută de ani pentru a
inregistra o dezintegrare a
atemului de hidrogen şi dacă
În experimentări s-ar utiliza o '
cantitate de 1 000 de ori mai
mare de apă, atunci ar trebu i
s ă se inregistreze pînă la 10
evenimente pe an. Dar ce
măsuri de precauţie trebuie
s ă se ia nu atit pentru înre-
gistrarea acestui eveniment
nuclear cit pentru discrimina-
rea sa din toate evenimentele
nucleare ce s-ar produce
intr-un an -î ntr-o asemenea
cantita te de materie?!
Pînă atunci ce facem? Con~
tinuăm cursa energiilor inalte.
Într-adevăr, descoperirea la
Geneva a weakonilor a fost
posibilă datorită faptului că
acolo CERN dispune de cel
mai mare accelerator de par-
ticule din lume cu inele de'
stocare, ce dau posibilitatea
de a se realiza ' ciocniri
cap-în-cap intre protoni şi
antiprotoni. Proiectele pentru
viitor sînt însă mult mai ambi-
ţioase . Astfel, americanii, ge-
loşi probabil pe succesul co·
legilor europeni, vor să stră·
bată la acceleratoarele vii-
toare graniţa teraelectronvol-
ţilor (TeV=1000 GeV) şi in
acest scop au deja in con·
' strucţie la Chicago o maşină
de accelerare denumită Teva·
tron /.1, care va realiza ciocniri
cap-in-cap cu energie de
2 TeV. Apoi, ei vor să meargă
mai departe şi să constru-
iască un tevatron de 20 TeV
pe care, deocamdata, nu au
unde sa-I plaseze. Diametrul
inelului de accelerare este de
30 km şI s-a propus ca să fie
instalat într-o regiune de de-
şert, unde ar 'fi disponibil mai
mult teren. si de aceea a fost
poreclit "Deser'tron". Alţii ar
vrea să treacă la alte sisteme
de accelerare (cum ar fi cu
ajutorul laserilor) sau să pla-
seze acceleratoarele pe mare.
Ce se poate aştepta de la
aceste noi acceleratoare? In-
trind În domeniul TeV s·ar
putea să se descopere
aşa-numiţii bosoni ai lui
(Continuare in paR. 1.6)
~1
ALMANAH
4NTICIPATIA. . W
f!
L/;'
II
ARGUMENTE
HX)~iTllIA,LL
CUf\104$ T~i:'I,
PENTRU O POSIBILA
EVOLUTICA GENERALA
A PRIVI natura este o incintare. Înţelegerea
ei. insă, generează uimire pentru că soluţiile
sale sint totdeauna neaşteptate, par uneori ilo-
gice şi exprimă o "inţelepciune" pe care, de
cele mai multe ori, mintea noastră nu o poate
egala. Am spune că, mai curind, Înţelepciunea
umană înseamnă consecvenţa În descifrarea
celei naturale.
Vom Încerca să exemplificăm temeiul aces-
tor gînduri cu cea mal ·cuprinzătoare certitu.,.
dine din biologie - am zice - de la Darwin
incoace.
Este o incintare să priveşti fantastica varie-
tate de flinţe vii, plante sau animale. Dar este
uimitoare capacitatea lor de adaptare la me-
diu, la condiţiile de trai ce li se oferă . Ce este,
in fond, uimitor? Capacitatea de adaptare?
Da, dar nu numai atit. Uimitor este faptul că
$-a putut ca, pornindu-se de la o celulă primi-
tivă , să se ajungă - trecindu-se prin toate
etapele evolutive - la om. Cum trebuie, În să,
să inţelegem evoluţia? Primul gind - sprijinit,
mai ales, pe mecanismul darwiniEţn al selecţiei
naturale (un adevărat eufemism pentru ceea
ce constituie in realitate lupta pentru exis-
tenţă) - este că evoluţia reprezintă expresia
unei continue adaptări la mediu şi a supravie-
tuirii celui mai bun, mai bine adaptat. Pare
clar. Dar, atunci, de ce nu au dispărut atitea
forme depă~ite de viaţă? De ce coexistă pe
pămint cea mai primitivă bacterie alături de
om, algele alături de vertebrate ş.a.m.d.? La o
privire mai atentă observăm că, de multe ori,
nu este vorba de o simpl ă coexistenţă, ci de o
veritabilă simbioză. Lucrurile apar ca şi cu m
formele primitive de viaţă au fost împiedic ate
să evolueze tocmai de faptul că formele evo lu-
ate par a avea nevoie de cele primitive. Oare
ne-a m putea imagina o e x istenţa În ca re no i.
oam enii , să fim singurele fii nt e de pe Pămî nt?
Atu nci , caie es te "i nţe l esu ; pro! Llnd al evoluţ i e i.
ca şir de transformări prin eliminarea cel or
slabi"?
" Să Iărgim puţin orizontul problemei şi să ne
gindim la calea biogenezei, la originea ei. As-
tăzi se admite in ştiinţă că viul a luat naştere
din neviu. Care neviu? Cel existent În pe-.
rloada imediat anterioară biogenezei. Deci tre-
cerea de la neviu la viu a fost o etapă evolu-
tivă a materiei, respectiv a structurilor mate-
riale. Dar structurile "de trecere" trebuie inţe­
Iese a fi fost nu doar o etapă, o verigă in lun ~
gul proces eVOlutiv, ci acelfil structuri şi su-
prastructurl· 'unC1lenale care au alcătuit pri-
~~
ALMANAH
~NTICIPATIA
VLADIMIR EŞANU
mele mecanisme ' I:llochlmice ale primelor sis-
teme vii. Astăzi ştim că formele vii - fenotipu-
riie - sînt ex presiile mecanismelor biochimlce
de stocare şi transfer de inform aţie. Ajungem,
astfel, la id ~ea -:- şi ea uimitoare - că, in
fond, evoluţia nu este ceea ce vedem - "p a-
rada" filogeniei - el "parada" unor fenomene
invizibile - mecanismele biochimice. Adică,
nu este vorba, În fond, de evoluţia fenotipuri-
lor, ci de evoluţia unor mecanisme. Nu este
aceasta o erezie~ Mutăm, deci, toată evoluţia
de pe plan biologic pe unul nebiologic? În
fond, de ce să ne uimească această idee? De
unde puteau deriva acele structuri funcţionale
antebiotice dacă nu din altele mai simple?
Oare originea lor nu rezidă in primele parti-
cule elementare de după Blg-Bang? Desigur.
Astfel, in mod firesc, aria fenomenului evolutiv
se Întinde şi pe teritoriul abiotlcului, iar "lan-
ţul" evolutiv este un contin~um, care incepe
de la originea universului şi, trecind prin mo-
mentul actual, va continua indeflnit, ca proces
natural, legic. Noţiunea de evolutie a incetat
să caracterizeze doar viul. Numai că mecanis-
mele evolutive ale abioticului diferă de cele
ale bioticului. Nici nu se poate altfel, din mo-
ment ce abloticul se bazează pe 'stări de echi-
libru termodinamic, iar sistemele vii pe stări
aflate departe de asemenea stări de echilibru.
Ideea aceasta a continLium·ului evolutiv de la
fizic la biologic poartă, deQpotrivă, semnifica-
ţii ştiinţifice şi filozofice. Inţelegerea. acestei
amblvalente netezeş te calea spre esenţa pro-
blemei evoluţiei.
Universul este un sistem de elemente aflate
În diverse tipuri şi intensităţi de interacţli. In-
teracl.ia, ca 'fenomen fundamental, ce-şi trage ,
originile din "profunzimile" materiei interactive
- aceasta a şi devenit o perspectivă filozofică
- stă nu numai la baza structurii sistemelor,
dar constituie şi un substrat al specificului ca-
li tativ al acestora. Mai exact, structurjle sint
purtătoare ale unor calităţi-funcţii, iar evoluţia
structurilor este, Iplo 'acte, evoluţia unor caJi-
t ă ţi. Astfel, Începind cu 8Ig-8ang-ul iniţial, a
luat startul un proces legic care avea să se
desfăşo a re neîntrerupt, cu o n eintreruptă suită
de creare de structuri - de la cele mai sim-
ple, la cele mai complexe, sistemele vii - pur-
tătoare de calităţi mereu mai complexe. Com-
plexificarea treptată - timp a fost destul! -
bazată pe creşterea numă r ului ş.i tipurilor de
Interacţll intre particulele materiale .aflate .'In
structurile evoluante s-a desfăşurat de-a lun-
13
 a eficienţei şi fiabilităţii, adică o reducere a
probabilităţii erorilor de funcţionare in onto-
genie, dar, mai ales, in / ilogenie, Mecanismele
vechi, "verificate", au persistat, la inceput ca
STIII\JlA
, LA' EVOLUTIA
bază a noului mecanism, apoi ca rezervă tunc.
ţio nală, biochimică , mecanism "de sal vare"
( "căile anaplerotlce"'. Vechile mecanisme per-
FRQ\JTIEmE
CUN04$TERII
CALCULATOARELOR
ul lanţului evolutiv ca o emergenţă continu ă
si stă datorită gradului lor inalt de adaptare şi
stabilizare, iar cele noi le depăşesc ca grad de
perfecţionare. Organismele bazate funcţional
-EVOLUTIA
~ unor determinant! materiali structural-feno- depăşite,
menologici. ' .
Dacă ne limităm la evoluţia planetei noastre,
pe aceste mecanisme le prezervă pe toate cele
dar esenţiale, conform unui principiu
pe care l-am putea numi "principiul coexisten-
atunci putem spune că biogeneza este rezul- tei mecanismelor blochimice cu eficiente dlfe--
OMULUI
tatul evoluţiei intregului sistem planetar _ rlte", căci cele depăş,ite ca eficienţă sînt încă
materie, energie, cond iţii de mediu ş.a. - viul mult timp mai f1abll~ decit cele nou apărute. CRISTIAN TUDOR POPESCU
apărind ca 'o nouă calitate a sistemelor m..ate- Citeva exemple. In celulele organismelor
riale ajunse la un anume grad ... foarte Inalt evoluate coexistă două mecanisme energo-
- de complexitate. Aceste structuri !flaterlale gene fundamentale: fermentaţla - mecanism au
slnt, lnsă, structuri functlon.l~ care, .,n cadrul anaerob - şi respiraţia. Ele coexistă, se intre-
sistemelor vii, devin mecanisme .blo,?hlmlce pătrund chiar, dar respiraţia este de vreo 14 CiND a început totul? Dac,ă abruptă. in replică la conste- de a se apropia cit mai mult
purtătoare de funcţiI. Astfel, evolutia sisteme- ori mai eficientă decit fermentaţia I care este, vom ceda tentaţiei fireş~i, ~rI.~ laţia Intel. dominată de "le de modelul black-box, Id eat,
lor structurate fizice ş,i, apoi, chimice, işi con- insă, mai adaptabilă. O serie de microorga~ cărui domeniu al act~v~t8:ţH chef d'orchestre" 8080, au cit mal multe elemente ale:
tinuă calea şi in cadrul sistemelor devenite vii, nisme pot sintetiza lanţuri peptidice potrivit umane de a căuta (ădaclO,Ie ap ă rut multe alte tipuri. bucătăriei" hardware ŞI
constituind evoluţia biotlcă revelată nouă ca unor Informatii codificate nu numai În matrici cit mai adinc in timp, incepu- Cu tot pretul şi dimensiu- software să fie transparente
un proces de geneză a speciilor. De fapt, i n de ADN, aşa cum se intimplă de regulă, ci şi tul istoriei algoritmicii ar pu- nile reduse ale microproceso- (cu funcţie neaparenta) pe~­
lumina celor arătate, evoluţia b,iolopic ă f1 1,,! În matrici proteice - mecanism arhaic şi de o tea fi plasat in moment~1 in rului , nici unul dintre ac~ste tru utilizator. Acesta este. ~I­
este o evoluţie propriu-zisa a tenotlpunlor, CI a slabă eficientă (se pot sintetiza peptlde de ca re un primitiv a identificat avantaje nu este cel deCisiv. neinţeles un aspect POZItiV,
mecanismelor blochlmlce - structuri funcll o- maximum 35 aminoacizi), dar ut il Unele el1~ in realizarea unOi anume Există şi circuite Integrate dar care nu trebuie exacer~
nale ce le determină . zime sînt constituite din izoenzime. dintre care scop o succesiune~ standar~ care /e pot avea. Caracteris: bat, pentru că altfel se ~~ate
de cel puţin doua operaţII ti ca Într-adevăr revoluţionara ajunge la o allenar~ a utlllza~
Ajunşi aici, se ridică o nouă problemă. Una unele activează in condiţii anaerobe, iar altele,
dintre marile calităţi ale teoriei darwiniste o in condiţii aerobe. Primele sint relicte ale tim~
distincte. . este versatilitatea, rezultind torului faţă de teh~I~ă. N~a~ fi
Au venit apoi grecii, c.u ~Sl­ din program abilitate. Astfel. lipsit de InterE!s sa Im~gl~am
constituie faptul că ea nu descrie numai evo- puri/or atmosferei lipsite de oxigen. La toate logismele şi rigoarea senlO a .a a c elaşi microprocesor poate următoarea Situatie : IOJ.!lnt~
lutia, ci propune şi un mecanism. cel al selec- acestea trebuie adăugat exemplul căilor me- geometriei lor. Reţetele alchi- fi folosit cu un software co- de a soluţiona prompt ŞI efi-
ţiei naturale. Acest mecanism este un fel de tabolice "anaplerotice" ("de salvare"h care miei Evului Mediu, cu tot respunzător într-o g~m~. ex~ cient o solicitare. compute!ul
arbitru in jocul dialectic dintre posibilitate şi apar pe prim-plan in cazul blocării unei căI tram de largă de aplicatII, in~ să condiţioneze livrarea r~­
realitate, in natură tot ce se poate intimpla se principale. in majoritatea lor, acestea au ca. pllorescul operaţiilor descr i~,
aveau deja o pronunţ a ta cepind cu instrumentaţia .de punsului printr-o cerere de ti-
intlmplă, dar nu orice se intimplă persistă. ractere ale mecanismelor arhaice, dar ele coe- pul: "schltaţl schema mea Qe-
Aceasta este valabl/ pentru ambele lumi, nevle xistă şi "colaborează" cu cele actuale. structură algoritmică, laborator şi terminind cu JO-
În lumina acestor exem'ple, blosfera ne Cind G, Boole a creat o al: curile video. Se poate sf?une~ nerală şi modul de funcţiO­
şi vie. in oceanul primordial, s-a format sub gebră pentru fiI!'ţe 0.':' doua fără teama de a greşI, ca nare". Sau, intrind in dome:
acţiunea factorl/or de mediu o varietate mult apare ca o coexistenţă a arhaicului cu "mo~
mai mare de compuşi chim Ici decit au rezistat dernul", dar nu ca "tolerare" reciprocă, ci ca o
degete, unii au riS, ~Illi ~u ră­ ace astă no uă teh noloQie influ- nlul S F, la solicl~are~ a doua
mas Indiferenţi. Nimeni n-a bilete pentru "RăzbOiul ~ steJe-
timpului respectiv, varlatiilor factorilor de me- adevărată simbioză . "Modernul" ne apare ca
enţează printr~un leed-baCK
Înţeles că in acel moment su~ i nevitabil, Însuşi portret ul lor", seria a XII-a. sa ras~
diu. La fel s·a Întimplat şi cu speciile lumII vii. ,,avind nevoie" de arhaic, iar acesta, ca fIInd o
Au dispărut mult mai multe specii - care nu bază a "modernului". Poate fi concepută o
portul teoretic al ştiinţei cal- omului actual. , pundă cu Întrebarea: "Ce este

s-au putut adapta şi readapta la noi conditii biocenoză tără biotopul ei? Şi, in fond, ce este culatoarelor era deja contu~ Omul noii ere va trebUI . să o stea?" . _
de mediu - decit au supravietuit acestor va- echilibrul ecologlc decit expresia .,raţlun"" rat; neinţelegere într~un fe~ fie altfel: mai lucid, mal r~ţlo­ Cum vor evolua lucrur~e I~
acestei coexistenţe? . Justificată de absenţa unuI nal, mai aproape .de şth~ţă. acest domeniu in urmato~1I
riaţii. Aceste disparitii nu s·au operat, insă, pe
"verticala" fllogenezei. ci pe "orizontala" for. Am putea lărgi aria acestui principiu şi din- suport "hardware" corespun~ , lăsîndu-se mai puţin dO!'TlInat 20, 30 sau chiar 100 t!e ani ?
melor existente la un moment dat. Selecţia colo de cea simplă biologlc-:organlsmaIă?
zător . Maşinile de calcul con~ , de instincte şi impulSUri mo- Pentru o per~0!lda '}lai
scurtA, să zicem plOa la sflrşl~
n-a dus la dispariţia verigilor evolutive depă~ Avem motive sa credem că În ciuda "tiraniei"
struite de Pascal sau B~d­ mentane, mai i'!clinat spre o
şite, ci la cea a indivizilor sau a populatlJlor civilizaţ/ei ultramoderne, omul modern mai
dage erau doar nostalgice abordare globala, Ihtercone'.?~ tul secolului, se pot prev~dea
Inadaptabile unor noi conditII. Astfel, evoluţia păstrează amprenta omului arhaic, pastoral,
vise mecanice. fireşti de altfel tată, a realităţilor inconjura- cu bună aproximaţie cl!ev~
intr~o lume copleşită de me- toare. ._ tendinţe : promovarea alatun
n-a el/minat ce s-a depăşit, Iar biosfera cu- cu o permanentă dragoste de natură, nevoia
prinde toate verigile (nu formele) evoluţiei, si- de a munci şi de a~şi păstra ancestrala sa
canic ă. . M-au con "tra"at I.n ,- de tehnologiile Si sau GaAs .~
unealtă - mîna. Nu este aceasta, oare, "matri. Secolul nostru a oferit mal totdeauna lucrările de ant, cl- a şa-numitei tehnologII
multan, de la cea mai primitivă bacterle şi
algă. pină la om. In această perspectivă pro- cea stJlistică" a lui 8/aga7 Nu este influenţa de multe soluţii in această direc ~ pape care au ca t rama acapa- Josephson bazată pe supra:
neşttllrs a tuturor ,,spaţiilor mioritice"? ţie: relee şi contacte, tubUri ' rarea de către maşini ·, a tutu- conducJivitate, efect tunel ŞI
cesul evolutiv apare, mai clar, ca un proces al electronice, tranzistorul, cir- efectul Josephson; aceasta la
evoluţiei mecanismelor biochimice fundamen- Sint acestea doar Ipoteze? Poate. Oricum, ro r -activităţilor, bieţilor o~­
tale. Jocul aparitiei, modificării sau, mai ales, ele se subsumează unor caractere mal gene-
cuitele integrate. Dar " mare~ meni nerămÎnlndu-le deCIt nivel de componente. Gene-
disparttiei formelor vii, condiţionate de aceste rale ale evoluţiei În "toate lumile" pînă la for-
lovitură" care a transformat Ş I să-şi trosnească degetele şi ralizarea conceptului ~e pr~­
mecanisme, este 'o expresie a limitelor func- mele cele mai evoluate, individuale şi supraln~ transformă conti'!uu co~p~­ să facă pasiente. Este o falsă cesare paralel ă ceruta de li-
terul dintr-o noţiune ştIInţi­ problemă: atunci vor fi mult mitele Impuse in interconec~
!lonale in ,aport Cu condiţiile de mediu. Astfel dlviduale. Ele pot fi elemente ale unei "evolu-
se inţelege că mecanismele "verificate", fun- tici generale" (C. Wlttenberger). disciplină de
fică eterlcă şi Îndepărtată mal multe de . făcut, pasiente tare de viteza canalelor de
damentale, nici nu puteau să dispară. Ele nu sinteză, de punct de vedere, care să caracteri-
pentru omul mediu, intr-o vor face 'cei care le-alt- făcut transfer; aceasta la nivelul ar-
zeze trăsăturile generale ale oricăror forme de realitate cotidiană sine qua dintotdeauna. hitecturii de - Sistem. Se. va
reprezintă ceea ce S-8r putea denumi "ve-
chiul", ci "esenţialul". evoluţie, dar şi trăsăturile fiecareia in parte. non a produs-o firma Intel in Trebuie relevat Însă urmă­ mări diferenţa de capacl.tat~

. ln fond, ce a insemnat evolutia la nivelul Cele discutate mai sus sint doar citeva argu - 1971 : microproCe$Orul. . . torul aspect: t~ndinţa de- intre calculatoarele f'!lan Ş I
Apoi panta expc:?nenţlalel ~ sign-ului in tehmca de cal~u~1 cele mici, ea neexclUZind, b.B
acestor mecanisme? Ea a insemnat o creştere mente in favoarea acestei pOSibile viitoare dis- devenit din ce 10 ce mal dimpotrivă, creşterea capabl-
cipline. Viitorul le va completa. şI chiar in general in tehnIca

. ;1~4~=========================================================AN=T=IC=I=P=AT=='A ~
~
ALMANAH
~ ALMANAH
15
~ ANTICIPATIA "
IItiţllor şi rAsptndirea explo·
zivi a calculatoarelor indIvi-
duale. .. Bătrina" cartelă perle-
rată va ajunge să fie practic
inlocuităde comunicaţia prin
terminal cuplat la o dischetă
sau casetă magnetică, se va
extinde utilizarea discurilor
optice cu citire laser, recu-
noaşterea şi sinteza vocii
(c8a din urmă 8 fost deja r8S-
Iizată de Texas Instruments) .
Vor apărea limbaje de nivel
din ce in ce mal inalt, se va
generaliza utilizarea aşa-nu­
mltelor sisteme expert.
Dacă privim insă mal de-
parte, totul ~e înceţoşează.
S-ar putea face totuşi o pre-
dicţie: pină la jumătatea se-
colului viitor se va ajunge la
cuplarea directă, probabil
prin biocurenţl, 8 calculatoru-:
lui cu utilizatorul - Cybor-
gul. Ipoteza nu e prea hazar-
dată, avlnd in vedere că se
discută deja despre aceasta
idee aplicată in pllotajul su-
personic. Rămine de văzut, În
aceste condiţii, dacă omul se
va putea lipsi de plăcerea re-
SPRE O UNIFICARE
TEORETICĂ A
INTERACŢIUNILOR
FUNDAMENTALE
(Urmare din p8g. 12 /
Hlggs. foarte Importanţi pen-
tru o clarificare mai adlncă a
Interacţiunii slabe.
Totuşi, abordarea dlmen·
siunllor de ordinul unităţilor
de mărimi fundamentale ale
lui Planck, 8colo unde se bă­
nuieşte că "amalgamarea" in-
teracţiunilor fundamentale ar
fi o realitate, este o problemă
dificilă. Pentru a ajunge la
lungimea lui Planck mal avem
de străbătut cam 18 ordine
de mărime. Apoi, pentru a
genera o pereche de partl-
eule elementare de ordinui
masei lui Planck - care este
de circa 1019 ori mai mare ca
a protonulul - ne~ar trebui o
energie de accelerare de cel
puţin 3 x 1()28 eV, Iar noi vom
ajunge abia la sfirşltul mile-
niului la circa 10n eV. Cit
priveşte pătrunderea pină la
unitatea fundamentală de
timp, teoretlclanlll ne asigură
că - avind la dispoziţie teh-
16
cent descoperiti de a apăsa
pe butoane. In curind, În
acest sens, o noutate şoc va
apărea, cred, rn deslgn-ul de
interioare: sufragerla stil ca-
bină de comandă.
Va exista, insă, ca in orice
domeniu al ştiinţel,şl momen-
tul de criză. Fizica l-a traver-
sat la inceputul acestui secol :
pentru ştiinţa calculatoarelor,
el va veni probabil spre sflrşl­
tul următoruluI. Integrarea
Bre şi 8a limitele ei fizice, vi-
teza de răspuns la fel, şi e
posibil chiar ca, peste un
anumit grad de complexitate
(bineinţeles, extrem de inalt),
să funcţioneze un principiu
de Incertitudine, sistemul pu-
tind deveni parţial sau chiar
total noncontrolabll.
Atunci se va produce jonc-
ţiunea cu biochimia şi gene-
tica, dezvoltate plnă in acel
moment pe un coridor para",:
IeI. Omul va sesiza dintr-un
unghi nou posibilităţile celu-
lei vii şi, poate, calculatoarele
generaţiei a XII-a vor fi calcu-
latoare biologice : imense
n ica actuală de accelerare -
ar trebui să construim un ac-
celerator cu o rază cit a gala-
xiei intregi pentru a investiga
perioade de timp de ordinul a
10 44 secunde.
Ne dAm seama că s-a pro-
gresat mult de la perioada
1902-1905. cind preşedintele
"Academiei" Olympla din
Berna (A. einstein) şi cei doi
membri ai el (matematicianul
Conrad Habicht şi românul
Maurlclu Solovln) discutau
probleme filozoflco-ştlinţlfice
In locuinţa mobilată a preşe­
dintelui. E mal mult ca sigur
că acolo 8U mustit principiile
relativităţii, celebra formulă
conglomerate de celule ner-
voase artificial create, care
nu vor suferi, nu se vor plic-
tisi, nu vor uita, nu vor fi va-
nitoase, lacome sau visă­
toare, in schimb vor gindi.
Afară de cazul cind se va
descoperi cu stupoare că
atributele de mai sus sint in-
soţltorli Inevitablll al inteli-
genţeI.
Oricum, fie că hardware-ul
va fi "ţesut nervos umed sau
plăsmuire electronică us-
cată", cum spune P. Wlnston,
construirea computerului per-
fect Inseamnă cunoaşterea
perfectă a naturii umane.
Aceste previziuni oarecum
fantastice s-ar putea realiza;
sau ar putea sA nu se reali-
zeze, din două motive: fie vor
fi' infirmate de evoluţia ştiin~
ţel, fie nu va mai exista posi-
bilitatea de a fi verificate pen-
tru că, in general, nu va mai
exista nici un fel de posibili-
tate. Nu Re rămine decît să
sperăm in infirmarea celei de
a doua variante.
care a dus la declanşarea
energiei nucleare şi, probabil,
a imboboclt Ideea teoriei unl-
tare a interacţiunilor funda-
mentale din natură.
Acum , la s1ir~ltul secolului
cel mai bogat In evenimente
tehnico-ştiinţifice din Istoria
omenirii, mergem mai de-
parte cu cercetările, avind ca
parteneri jucăriile-mamut nu~
mite accelerator!. lncă nu
ştim dacă vom ajunge in CUR
rînd la expresia finală a teo~
riei unitare, dar e probabil că
drumul cercetărilor respective
va fi presărat şi cu alte des-
coperiri... poate chiar noi
surse de energie ...
-.. - ~
i11
~ intre 1951-1958. in capitolul "Despre balauri"
ALMANAH
AHT1CIPATIA
~
W-
DRAGONUL
DE LA
VORONET
PETER LEB
• ~. ptdnhatllU. q,1.u,n.1{tab l " i"~IY'Nta~jl"'~
.I/,Hcllo"'i"t.
(c,.
ISTORIA conţine o multitudine de relatări
despre monştri, balauri sau alte animale fan~
tastlce. Multă vreme s-a acreditat, Ideea ~ă
aceste descrieri sint pure flcţiunl, născute In
vremuri de de mult, din necesităţi religioase,
sau datorită unei Imaginaţli prea bogate. car~
popula mlaştinile, mările sau grotele cu VietăţI
dintre cele mal neobişnuite.
1n ultimele decenii, oamenII de ştiinţă au
lansat insă Ipoteza că s-ar putea să ne aflăm
in faţa unor relatări descriind o serie de fosile
vII care mai "trăiau incă plnă nu demult.
Exemplul cel mal spectaculos il reprezintă
Hatterla. S-a crezut mult timp că este o şo­
pirlA. 1nsă, după studiile anatomtee efectuate
la sfîrşitul secolului al XIX-lea, s-a ajuns la
concluzia că Hatterla face parte din ordinul
saurlenllor, care au trăit tn trlasic.
Dar să revenim la sursele Istorice. Mai pre-
clo la cele datind din secolele XV-XVII. i n
această perioadă au apărut o serie de cărţi
dedicate studiului animalelor fantastice. Una
dintre cele mal cunoscute este cea a natura-
118tulul Conrad Gesner din Zurlch, intitulată
Hlatorla animal1um", apărută in patru volume
w-
~ ALMANAH
ANnclPATIA
ne vorbeşte despre Draco volans din regiunile
Asiei de sud-est. Mai este denumit şi "şarpe
zbur ăto r" . in să de fapt este o ş opîrlă cu mem·
bre, avind o membrană lipită de cor p. care
permite planărl de pe un copac pe celălalt.
Tot Gesner vorbeşte despre dragonl zburători,
ce ar mal trăi (din sec. al XVI-lea) in sudul Eu-
ropeI. EI menţionează că la La Rochelle, in
Franţa, un asemenea şarpe zburător ar fi fost
doborit şi ucis cu furc8.
Un alt autor ce menţionează existenţa dra-
gonllor zburător! a fost invătatul german Atha-
naslus Kircher in "Mundus subterraneus"
(1665). Kircher descrie un eveniment petrecut
Iingă Roma 1n anul 1660, unde un vînător "a
fost tntimplnat de un dragon de o dimensiune
mai mare decit a unui vultur, pe care l-a luat
drept o pasăre zburătoare" şi pe care l-a do:
borit cu mai multa săgeţi, Spre stupefacţia lUI,
se afla i n faţ a unui ..dragon zb urăt or '. Cei
care au văzut exemplarul, pnn tre care ş i Hie-
ronimus Lancla .de la Muzeul cardinal ului Bar-
berinl, au ajuns la concluzia că era vorba de
.,0 specie de balaur cu un maxilar dublu" şi
c ă "era monstruos, conceput din picioare
cartllaginoase aidoma giŞctelor".
Această descriere, precum şi gravurile (foto
1) ce însoţeau textul ne duc cu gindul ia
anHnsle ce ar fi trebuit să existe cu milioane
de ani in urmă şi nu in secolele XVI sau XVII.
Dar să facem un salt. ~
V oroneţ , denum ită pe drept cuvint "Cap el a
sixtin! a Bucovinei " datorită extraordlnarelor
fresce exterioare care redau ln culori remar,ca-
bile nu numai scene religioase, ci şi Istonce,
infăţişindu-ne un tablou amplu şi copleşitor al
epOCii, a fost ridicată În 1488, i n trei ~un! şi t(et z!le,
din porunca lui Ştefan cel Mare ŞI pict ata IOHe
1547-1550 in timpul domniei lui Petru Ra~eş:
Vă puteţi pune Tntrebarea :ce legătură eXista
intre cele arătate anterior şi Voroneţ? EXi S tă ,
căci pe gigantica fre scă i ntitu lată "Judecata
de apoi", printre o serie de animale autohtone
ş i exotice, se află reprezentat un ... dragon sur-
prinzător de asemănător cu cele reproduse in
c ă rţile lui Gesner Kircher (fato 2).
Acest dragon este mal stilizat decit in repro-
ducerile mai sus-amintite, dar sint redate cu
exactitate aceleaşi caracteristici morfologice.
Cum a ajuns o asemenea reprezentare la
Voroneţ? Cărţile lui Gesner şi Kircher au apă­
rut după ce a fost pictat Voroneţul. Să fie o
caple a unei grav uri executate inainte d_e
15471 Posibil. Dar se Impune şi o ~ltă Ipotez,!!:
oare să fi existat asemenea fOSile , vII şi 10
sud-estul Europei secolului al XVI-lea? Deo-
camdată această Ipoteză este puţin plauzibilă,
dar nu du totul neverosimllă, ţlnind seama că
in basmele populare româneşti intilnim de-
seori descrieri de balauri zburătorl; in orice
caz lista supozlţlilor rămlne deschisă,
Se ştie că in trecutul tndepArtat au exlstaţ
animale avind caracter de pasăre, păstrlnd ŞI
vădlte trăsături de reptilă. Exemplul conClu-
dent il reprezintă Impreslunea in calcar a Ar-
heopterix-ulul de la Solnhofan.
insă nu este exclus ca intr-un viitor mai
mult sau mal puţin indepărtat să se descopere
o ,asemenea fosllă vie spre mirarea şi deliciul
zoologllor.
 ': i ; i .. ;
ii
I I;>l..":N TH:JEL E
CUrjQ4$ IER, I
ISTORIA (apocrifă) a robo-
ticii incepe cu anul in care a
luat fiinţă compania Unlted
Robot. - in acelaşi an, 1982,
s-a născut, de altfel, Susan
Calvln, viitoarea mare speciş.­
listă În robopsihotronică. In
1998 dădaca - robot pe
nume "Robbie" este deja in
activitate , laolaltă cu alţi
citiva roboţi - increţind frun-
ţile juriştilor, care vor şi reuşi ,
de altfel, să Interzică p:rezenla
roboţilor pe Pămint. in con-
secinţă , robptli vor fi de-a-
cum Înainte, adică de la 1998
incolo, folosiţi mai ales in
spaţiul extraterestru. De alt-
fel, 1n 2002, dr. Alfred Lan-
ning va demonstra - ar tre-
bui să spun "va fi demonstrat
că ...", sîntem doar În lumea
Science Fîction-uluî şi timpu-
rile se încurcă acolo - decI,
va fi demonstrat că roboţii
moblli, abili, inţelegind şi
conversind intr-o limbă pă­
minteană , pot fi folosiţi la mi-
nerit pe planeta Mercur. Su-
san Caivin asistă la demon-
straţie - şi viaţa Întreagă Îi
va fi influenţată : Îşi va da
doct oratu l În psihorobot ro-
nică , În 2007, şi se va ocupa
numai de vindecarea "căderi­
lor nervoase" ce le vor face
pacienţii ei , de metal, de-a
lungul expediţlilor şi Între-
prinderilor periculoase la
care participă. Va avea doi
asistenţi, Powell şi Donovan,
depanatori celebri în litera-
tura de anticipaţie, iar Susan
ii va trimite la rezolvarea unor
cazuri ce vor face - au şi fă­
cut, ce-au mal făcutl - sen-
t at ie... Chiar in 2007 cei dOI
- şi Susan implicit - vor
avea de rezolvat problema
unul robot aiurit de pe Mer-
cur, in 2016 demască matra-
pazlicurile lui Cutie, robot
evoluat şi parşiv, in 2021 se
ocupă de teiepatui Herbie,
18
ALEXANDRU MIRONOV
apoi de Nestorl, in 2029, ro-
' boţi experimentali nesiguri şi
periculoşi, in 2052 asistă cu
toţii la preluarea, Integrală,
de către maşini, B probleme-
lor economice terestre. Susan
moare in 2064, fată bătrînă ,
pasionată numai de pacienţii
ei, pe care, clar, ii iubeşte
mai mult decit pe oameni. Cu
ea se va incheia o parte, cea
mai importantă, a ciclului po-
vestirilor despre roboţi , năs­
cute de mintea genială a scri-
itorului Isaac Asimov.
Asimov a scris, despre ro-
boţi, 29 de povestiri. A Înce-
put 1n 1939 cu "Robble" şi a
publicat-o pe ultima după 30
de ani. A rezultat un ciclu
complet, interesant; pasio-
nant, parte integrantă a litera-
turii secolului nostru, dar,
culmea, partea importantă a
filozofiei ştiinţei secolului
nostru! Asta pentru că 1, Asi-
mov, Într-un moment de ge~
niu, a decis in povestirea inti-
tulată "Mincinosul" că inevi~
NOI,
ROBOŢII
tabila lume a roboţilor de
miine trebuie neapărat să as-
ctllte de trei legi fundamen-
tale, 1. Un robot n-are voie să
pricinuiască vreun rău omului
sau să ingăduie, prin nelnter-
venţie, să I se intimple ceva
râu unei fiinte umane. II. Ro-
botul frebule · să asculte po-
runcile omului, dar numai
atunci cind ele nu contrazic
legea 1. III. Robotul trebuie
să-şi apere propria existenţă,
dar numai atunci cînd grija
de sine nu contrazice legea I
sau legea II. Aceste trei legi
au revoluţionat Science Fic-
tion-ui. Au colorat literatura.
Au dat de gindit oamenilor de
ştiinţă. Au influenţat pur şi
simplu societatea umană.
De ce? Pentru că robotul
asi mov/an nu este o simplă
maşinărie care execută , con-
form unul program, una sau
mai muie operaţii, ci o adevă­
rată persoană. Are un creier
electronic? Pozitronic? - În-
corporat. judecă - cel mai
ALMANAH ~~
ANTICIPATIA ~ ~~
adesea omeneşte - şi -
uneOri - simte ... Implantate
adinc in personalitatea sa
metallcă şi electronică, cele
trei legi _par perfecte. ŞI nu
sint. Lasă loc unor amblgul-
tăti mărunte, deschid posibili-
tăţi apariţiei unor contradicţii
şi paradoxuri - unele amu-
zante, altele profund umane,
aproplind de mentalitatea
noastră această lume a robo-
ticii pe care prezentul o con-
struieşte Iingă noi. Să ne te-
mem de roboţi , aşa cum
ne-am temut de Golem sau
de creaţia monstruoasă a lui
Frankenstein? Nu, spune Asl-
mov, roboţii sint Inevitabili,
trebuie să intre În viaţa noas-
tră, să ne uşureze munca, să
ne preia o parte din pro~
bleme. să ne elibereze - şi
noi nu trebuie sa ne temem!
Probleme vor apare insă
multe. Idila om-robot va avea
şi zile negre. De exemplu, in-
cepe Aslmov ciclul cu celebra
şi minunata "Eu, Robot", apă­
r u tă in 1950, acest "Robb ie"
este O dădacă ce-şi ing n-
ies te pup i la incredinţ ata
sp re e ducaţie, dar stirneş te
m ef lanţa adulţilor, din o mie
de motive. Sau "Cutie", pri-
mul robot curios să afle de
unde şi cum vine el, făptură
superioară, iar ordinele lui
Powell şi Donovan, oameni,
deci făpturi inferioare, vor fi
ignorate, incălclndu-se legea
a II-a, deoarece "Cutie" stabi-
leşte că cel ce l-a creat nu
poate fi altul decit. .. conver-
torul de energie care-I all-
menteazăI In "Fuga in cerc",
un robot se va zbate intre
avatarurile legii a li-a şi legii
a III-a, punîndu-şi viaţa in pri-
mejdie pe planeta Mercur, in
"Evidenţa" va apare deghizat
androidul Stephan Byerley şi
se va lansa in politică: bănuit
a fi robot va aplica, ln public,
o corecţie unui om; deci, este
om, altminteri ar fi Încălcat
legea 1; şi va functiona cu
' cerirea hiperspaţiulu' i , să
ALMA.'H
.~ =,.;:,:;,c:;,;o';T:"=============================
competenţă in functii inalte,
vreme indelungat ă, deci-
zindu-se să moară tocmai
pentru a linişti bănuielile; ul-
terior istoria va dovedi că cel
pe care Byerley il pălmuise
era tot 'un robot ca şi el -
deci nici o lege nu fusese in-
cal cata.
"Alte povestiri cu roboţi" ,
apărută În 1964, a continuat
ciclul, după cele nouă din
"Eu, robot" . Dar in 1959, in
" Nouă feluri de mîine", două
povestiri dezbătuseră pro-
bleme ale lumii calculatoare-
lor şi roboţilor ... Ca . ş.i alte
trei din volumul "Căderea
nopţii şi alte povestiri", plus
in citeva Istorioare Izolate.
nestrlnse in volum, plus În
"Omul bicentenar şi alte po-
vestiri", carte cuprinzind şi 5
istorii robotice şi încheind ci-
clul.
Povestirile vor fi , toate, in-
cifrate, pline de savoare şi
mister, in acel stil ce I~a plă­
cut mult lui JOhn W. Camp-
beII: de "puzzle" , de şaradă
care trebuie dezlegată. Se
pun intrebări serioase (putem
avea Încredere in roboţi?
avem cu adevărat nevoie de
ei? ii putem deosebi? ne sînt
superiori cumva? le sintem
cu adevărat superiori? se vor
impiedica ei in ambiguităţi şi
paradoxuri?) şi se dau răs­
punsuri insolite. in "Jokes·
te(", poveste apărută in 1956,
se vorbeş te despre Multivac,
creierul care conduce desti-
nele Terrel şi care, la întreba-
rea adresată de un' mare ma-
estru programist va 'răspunde
că umorul este de natură ex-
ttaterestră - rezultat al unui
experiment pe care il face ci-
neva cu rasa umană. "Lanny"
va fi istoria unui robot cu
minte de copil mic, in schimb
În "Satisfacţia garantată" îşi
face simţită prezenţa un ro-
bot sentimental şi romantic.
"Toate necazurile lumii" il vor
împinge pe calculatorul Mul-
tivac, obosit de prea marile
probleme ale umanităţii, la si-
nucidere. In superba p'0ves-
tire "Ultima Întrebar~', doi
tehnicieni vor să ştie dacă
entropla poate fi Inversată,
comunică "date insuficiente
pentru un răspuns complet",
şi ani, secole, milenii de-a
rindul se va lucra la această
problemă, pentru ca, prin cu-
poată apare un calculator ~u-
fic lent de puternic pentru a
rezol va problema şi a decide :
" să se facă lumină! " ; şi se va
face lumină ... "Segregare"
este povestea unui chirurg
dintr-o lume În care oamenii
îşi inlocuiesc 9rgane boln~ve
cu piese din metal, iar roboţii
poartă proteze biologice; chi-
rurgul este insă un tip de
modă veche, nu vrea să
amestece nimic, robot a fost,
robot rămine...
Iar Andrew din "Omul bi-
centenar" are 200 de ani şi
nu este· om, ci robot; ş.i, pen-
tru a căpăta egalitatea cu oa-
menii, Andrew va face Jertfa
supremă : işi va lăsa energia
să se scurgă , se va sinucide,
comportindu-se omeneşte.
Astăzi În lume funcţionează
o sută de mii de roboţi de
construcţie simplă . Cîteva mi-
lioane de calculatoare ne-au
pus deja la dispoziţie circui-
tele. Combinarea lor este ine-
vitabilă - şi dorită de om.
Complexul Frankenstein s-a
dovedit legendă şi literatură:
el n-a s.uportat loviturile pe
care i le-a dat progresul ştiin­
ţeI. Iar În faţa ştiinţei, cu
ciţiva paşi in faţă, s-au rosto-
golit valurile acestui fenomen
creator numit Science Fic-
tlon, impins de la spate de
acest genial populariza tor nu-
mit Isaac Asimov. Poveştile
de anti9ipaţie au pregătit co-
piii de atunci, pe noi, pentru
şocul cu lumea zilei de astăzi.
Alături de saga scandinavă şi
de miturile greceşti, ciclul de
povestiri aslmov/ene cu ro-
bOţi şi calculatoare fac parte
din fondul de legende ale lu-
mii - spune cunoscutul scrii-
tor şi om de ştiinţă James
Gunn. Adăugind că, in ciuda
progreselor ştiinţei . şi tehnicii,
In ciuda perfecţionării la care
robotul şi calculatorul vor
ajunge, problemele ri'dicate
de Asimov vor trebui luate În
consideraţie încă vreme
multă. Gindlţi-vă doar, spune
James Gunn, că un recent
calculator ultraperfecţionat
de la Universitatea americană
Trinity, analizind toate datele
ce i s-au putut pune la dlspo-:
zltle, a ajuns la concluzia im-
placabilă că niciodată nu a
existat nici cea mal mică
şansă ca viaţa să apară pe
planeta Pămint. ..
19

, ); ~ :f'\; 1,·1
i .-1'
F1,\j\J llHJlE
CU\04ŞTWII
- DAN APOSTOL ŞI SORIN ŞTEF ANESCU
1890. Cllpperul britanic "Molborough" ridică
ancora şi , impins de un vint favorabil, se inde-
părtează rapid, lAsind in urmă ţărmul dantelat
şi abrupt al Noii Zeelande. Destinaţia : Europa.
După aproximativ trei ore, vasul s~a făcut ne-
văzut dincolo de linia orlzontului şI, din acel
moment. timp de 23 de ani, nimeni nu a mal
auzit de el. deşi flota britanică a intreprins
d ouă exped~ii de căutare in Pacific.
1913. Marinarii unei baleniere observ ă in
apropierea insulei Georgia de Sud o corabie
care staţiona cu toate pinzele ridicate. Poziţia
de acostare total neobişnuită stîrneşte curiozi-
tatea comandantului balenierei, care dă ordin
mateloţllor să execute manevrele de apro-
piere. Pe bordalul putrezit aceştia au reuşit să
distingă cu dificultate numele: loIolborough.
Puntea era plină de mucegai. Douăzeci de
schelete zăceau prăbuşite Iingă catarge şi tu,,:
nuri, deşi vasul nu prezenta urmele vreunei
lupte. Cu toate Investigallile minulioa.e, ni-
meni nu a găsit vreo explicaţie in ceea ce pri-
veşte moartea stranie a marinarilor sau a dis-
pariţiei şi reaparitiei navei după mai bine de
două deceniI. S-a născut insă faimoasa le-
gendă a "Ollndezulu' Zburitor". corabia fan-
tomă cu echipajul său de schelete, care co-
IInda neobosită mările şi, in nopţile furtu-
noase, ataca navele intllnlte, scufundinduwle
cu intregul echipaj.
Indiferent de epocă şi mijloacele tehnice
aflate la dispoziţia navigatorilor, navele pro-
pulsate cu ajutorul vislelor, vîntului sau forţe i
generate de maşinile cu aburi sau Diesel au
dispărut şi probabil vor continua să dispară pe
toate mările şi oceanele globuluI. Dintre zo-
nele caracterizate printr-o frecvenţă ridicată a
unor astfel de incidente, una se detaşează net
insă, intrind lncă din secolul al XIV-lea in
atentia marinarilor. Este vorba de o rl9~lune si~
tuată in apropierea coastelor continentuluI
nord-american şi numită "Triunghiul Bermu-
delor". Garda de Coastă a Statelor Unite (US
Coast GuardJ da (În instrucţiunea nr 5720)
urmatoarea definiţie pentru această zon â. ma-
ritimă:
«"Triunghiul Bermudeloru , "Triunghiul Mor..
I"" sau ..Triunghiul Diavolului" este o zonă
Imaginară, situată In largul coastei atlantice
de sud-est a Statelor Unite, perimetru unde a
20
OLANDEZUL
ZBURATOR
fost semnalat un procentaj ridicat de pierderi
ale unor nave maritime, ambarcaţiuni mici şi
avioane. In ~eneral, se consideră că vlrfurlle
.. Triunghiului' se găsesc localizate In Bar-
mud.. Mlaml (Florlda) şi San Juan (Puerto
Rico) ...
Geografi! consideră "Triunghiul" ca fIInd
format de linII Imaginare pornind din Bermude
pină la New York 1n nord şi Insulele Vlrglne Tn
sud, şi desfăşurindu-se 1n evantai spre vest
ALMANAH <:~ ~
ANTICIPATIA ~
(atlnglnd 15° longitudine vestică) .
Se poate constata că. indiferent de forma
atribuită aşa-numitului "Triunghi", toate defi-
niţiile date sint de acord in a Include in inte-
riorul zonei Arhipelagul Bermudelor şi Marea
Sargaselor.
Descrisă pentru prima oară de Cristofor Co-
lumb, Marea Sargaselor a reprezentat multă
vreme o enigmă pentru navigatorii care i-au
străbătut apele. intinzindu-se cu aproximaţie
intre 37° _27 0 latitudine nordică şi 15° _40°
longitudine vestică, Marea Sargaselor este o
Imensă porţiune din Atlanticul de Nord acope-
rită cu alge specifice (sargassum) care, adu-
nate in pachete sau răsplndite pe suprafeţe in-
tlnse, au Imprimat intotdeauna o notă de mis-
ter acestei regiuni. Sub patura subţire a plan-
telor se ascund cimpiile abisale Hatteras şi
Nares, dar şi numeroase virfuri de munţi sub-
marlni, terminate cu platouri care au fost
cindva deasupra măriI. Dacă astăzi navele cu
propulsie mecanică nu riscă să rimină prizo-
niere ale masei de vegetaţie marină, cu totul
alta era situaţia vaselor cu pInze surprinse În
zonă In momentele de lipsă totală a vintului.
Aceste perioade lungi de acalmie provocau in
epoca velierelor mari neajunsuri navigaţiei
atlantice. La gama riscurilor care Însoţeau că­
lătoriile pe mare se adaugă atit furtunile vio-
lente care blntuiau nu de puţine ori regiunea,
cit şi atacurile pline de cruzime ale plraţllor.
Traficul relativ scăzut, lipsa mijloacelor de co-
municatie la mare distanţă, fragilitatea con-
strucţiei vaselor, toţi aceşti factori determlnau
Intervenţii tardive În cazul unul naufragiu.
Analizind fnsă frecvenţa catastrofelor mari-
time din ..Triunghi" de-a lungul timpului, s-a
constatat un lucru ce sfidează logica. Deşi, In-
cepind cu secolul XIX, pirateria a regresat
pină aproape de disparitie, traficul 8-a intenslw
ficat, Iar mijloacele de navigaţie s-au perfec,,:
tlonat sensibil, incidentele din această zonă
au devenit tot mal numeroase. Vasele dispA-
rute fără urmă În condiţii de navigaţie care nu
Just/ficau prin nimic aceste "accidente", lipsa
oricăror mărturii care să aducă o clarificare
asupra circumstantelor şi desfăşurării tragice-
lor evenimente au generalizat printre marinari
denumiri ca : "Marea MortII" sau "Mar••
FricII", Legendele nu fac insă altceva decit să
accentueze vălul de mister care inconjoară o
serie de intimplări ciudate, in care au fost Im-
plicate diferite vase şi pasagerii lor. Din acest
motiv nu ne vom opri decit asupra celor con-
semnate şi descrise (atit cit a fost posibil la
vremea respectivă) in publicaţii sau docu-
mente cu caracter oficial.
In august 1800 dispărea in "Triunghi" prima
navă de război americană In.urgenL Era o fre-
gată de tonaj mediu, avind un echipaj de 340
de oameni. Trimis i'ntr-o misiune de patrulare
In zona americană a Golfului Mexic şi Marea
Caralbllor, velierul dispunea de o putere de
foc formată din 22 de tunuri, din care 10 am-
plasate sub punte, şi era considerat nava ami-
ral a marinel americane.
O soartă similară o 'are În. aceeaşi lună Pic..
kerlng I 1regată uşoară (lungime 30 m, lăţime
8 m, deplasament 200 t), avind un echipaj de
90 de oameni şi inzestrată cu 9 tunuri, ,mpla-
~ ALMANAH
~ ANTICIPATI...
sate pe punte. Vasul a ridicat ancora din New
Castle (Delaware-S.U.A.) şi s-a indreptat pe
o vreme splendidă spre Guadelupa (Insulele
Antile), unde nu avea să ajungă lnsă nicio-
dată .. ,
In anul 1880 are loc primul incident care a
declanşat intense operaţiuni de salvare 1n
zona "Triunghiului". Timp de 10 zile, şase
nave apartinind marinei britanice au incercat
zadarnic să descopere epava vasului At.lanta,
dispărut cu un echipaj de 290 de oamenI. Fre~
gată grea (55 m lungime, 17 m lăţime) , Atelan-
'o dispunea de 50 de tunuri (22 sub punte) şi
ridicase ancora din Bermude cu destinaţia An-
glia. Atit la plecarea navei cit şi 1n timpul ope-
raţiunilor de căutare declanşate Imediat după
semnalarea dispariţiei, condiţiile meteorolo-
gice au fost excelente, nici O furtună nefiind
semnalată in regiune timp de aproape 5 lunI.
Cercetările au (ost minuţioase, dar, cu toată
perseverenţa şi atenţia dovedite, ele s-au sol-
dat cu un eşec total: nu a fost descoperit nici
cel mai mic fragment care să apar1ină fregatel
britanice.
Deşi in secolul al XIX-lea zona in care s-au
pierdut Inturgent, Plckerlng şi At.I.nta mai
era ameninţţttă de atacurile pirati lor caral-
bie ni, este greu de crezut că aceste nave mili-
tare, bine Înarmate, nu ar 11 reuşit să faci faţA
unei astfel de situaţii. Un timp a fost acredl~
tată ideea că vasele s-au ciocnit de recite co-
rallgene. La o analiză atentă s-a constatat fnsă
că dispariţiile au avut loc in larg, acolo unde
fundul oceanului atingea adinci mi de
4 000-5 000 m!
Pierderea vellerelor a fost semnalată la pu-
tine zile după ce au părăsit porturile de ple-
care, deci ele dispuneau de suficiente rezerve
de apă şi alimente proaspete şi, fIInd nave mi-
litare, nu duceau lipsă de medicamente sau
medici la bord. In aceste condiţii nici o mo-
limă nu ar fi putut să se răspindea&că atit de
rapid incit vasele să nu poată atinge unul din
IArmurlle aflate la cel mult 3 zile de navlgalle
de ruta urmată.
Construite integral din lemn, aceste vase cu
pinze erau expuse pericolului de a fi mistuite
de incendii, Iar explozia accidentală a munitie!
putea provoca uneori scufundarea navei. rn
acest caz insă fragmentele de epavă ar fi ră­
mas mult timp la suprafaţă sau, purtate de cu·
renţl, ar fi eşuat pe unul din ţărmurile apro-
piate. fiind astfel o mărturie a cetor petrecute.
Caracteristic insă pentru aceste disparitII este
faptul că, deşi au fost depuse numeroase efor-
turi, nu a fost descoperită nici o urmă mate-
r i ală apar11nind vaselor Implicate. Totuşi, sint
consemnate şi unele incidente neObişnuite pe-
trecute in "Triunghiul Bermudelor" soldate cu
găsirea epavelor uno'r nave considerate Iniţial
pierdute.
RosolI.: fregată franceză de 300 t şi 40 m
lungime. Avea amplasate la bord 16 tunuri şi 2
mortiere. Ruta străbătută: Europa-Hava-
n.-Indllle de Vest franceze. Vasul a fost găSit
in 1840, după două luni de la dispariţie, cu în-
cărcătură neatinsă şi velatura desfăşurată, dar
navigind in derivă, În apropiere de Havana.
EchipaJul şi pasagerii se ..volatillzaseră", sin-
gura trlnţă vie descoperită la bord fiind un ...
21
 can~r. Dac~ moartea celor citeva zeci de oa-
mef"!1 s-a.r fi datorat unui atac plrateresc sau
un~l ' moJII!1e, ea ar fi avut drept consecinţă cel
A
puţin gasIrea citorva cadavre!
La 26 februarie 1855, corabia Marathon
descoperă , navigind in derivă cu toate pinzele
ridicate, vasul cu 3 catarge Jamel B. Cheater.
La bord nu se afla nici un membru al echipa-
jului şi pe punte domnea o dezordine cum-
plit ă . Totul lăsa impresia că nava a fost pără­
sită in grabă: mese şi scaune răsturnate .
obiecte personale răspîndite pe jos, iar jurna-
lul. de bord, celelalte documente oficiale ş i
compasul lipseau." Presupunindu-se că Ja-
mea B. Chelter a suferit un atac pirateresc,
s-a trecut la o cercetare amănunţită. Atit În-
cărcătura transportată, cit şi bărci!e de salvare
erau însă la locul lor, iar lipsa urmelor de
luptă, infirma supoziţia unei confruntări vio-
lente, Nu mai raminea decit să se accepte
ideea, lipsită Însă de argumentei că, dintr-o
cauză anume, imposibil de dovedit sau imagi-
nat, marinarii s-au sinucis aruncîndu-se cu to-
ţii in apăI
Unul dintre cazurile falfTloase inregistrate in
analele maritime este cel al navei Mary C'tea-
te. Deşi , nu s-a petrecut in interiorul 'iTriun-
ghiului Bermudelor", el rămine ca un punct de
referinţă pentru toţi cei care au incercat să
elucideze evenimentele slfTlliare desfăşurate
de-a lungul timpului pe mările şi oceanele lu-
mii.
Mary C'leate a fost descoperită in noiem-
brie 1872, de bricul britanic Del Gratia. Plutea
in derivă, intr-o regiune situată la nordul Insu-
lelor Azore, Observindu-i ruta dezordonată şi
constatind lipsa oricărui răspuns la apelurile
fă cute, comandantul navei engleze a trimis o
barcă şi cîţiva oameni pentru a cerceta vasul
necunoscut. Aceştia au constatat că vel ete
erau corect strinse, iar incărcătura de alcool
t ransportată era bine fixată şi neatinsă. Rezer-
vele de apă şi hrană erau aproape complete,
Nu lipsea nici unul din obiectele personale ale
celor 10 pasageri dispăruţi (incluzind com an-
dantul. soţia şi fIIca sa). Singurul aparat de
negă s it a fost se;xtantu L Acestor constatări li s-a
ad ă ugat aceea ca numeroase sC U"ldlJrl erau
b ătute in cuie la ferestrele şi uşile cabinelor
principale, ca şi cum s-ar fi incercat să se re-
ziste la un atac... Remorcată in port, Mary ~­
leste a făcut obiectul a numeroase şi minu-
ţioaSe anchete. T.otuşi, concluziile privind Îm-
prejurările in care a dispărut echipajul au ră­
mas doar la nivelul ipotezelor: atac pirateresc,
revoltă şi uciderea căpitanului şi a · familiei
sale, teama că Încărcătura de alcool ar putea
exploda etc. Firma Lioyd, care trebuia să plă­
tească asigurarea, a considerat că, dintr-un
motiv necunoscut, a Izbucnit un incendiu, iar
alcoolul a Început să ardă. Temindu-se de o
explozie, echlpaJ.ul a părăsit in grabă nava, iar
comandantul a luat sextantul (absolut necesar
pentru stabilirea poziţiei pe mare). După citva
timp, focul s-a stins de la sine dar, cu ţoate
eforturile făcute. mica barcă de salvare nu a
mai putut reveni la navă, e(:hipajul pierind in
largul oceanului. Ceea ce nu a reu ş it să clari-
fice ancheta a fost lipsa oricăror urme de in-
cendiu pe punte şi motivul care i-a împiedicat
22
pe supravieţuitori să atingă , cu ajutorul bărcii
de salvare, ţărmul apropiat al lnsulefor Azore.
După terminarea investigaţiei" Mary CtUeste
a fost recondiţionată şi redată circuitului mari-
tim. A doua sa existenţă s-a caracterizat
prir:ttr-un şir neintrerupt de ghinioane şi neca-
zur' (uneori avind consecinţe tragice) pentru
cel care ajungeau să călătorească la bord.ul eh
După mai mulţi ani, Mary C"e8te şi-a găsit
sfîrşitul pe un recif in Haiti, unde se pare că a
fost eşuată deliberat de căpitanul Gillman Par-
ker,
u n aII evenlmi':'nj care demonst rează c ă
.,Triu nghiul Berm udelor" nu de\ine monOpOllJI
asupra disparitiilor de nave şi eChipaje s-a pe-
trecut in 18S1, cind goeleta americană Ellen
Austin descoperea În zona estică a insule)or
Azore o altă goeletă, navigind în derivă. Mari-
narii americani au abordat vasul străin, con~
statind cu .surprindere că, deşi totul era in
perfectă ordine, la bord. nu se afla nici un
membru al echipaj ului. Căpitanul .a decis
atunci să lase ciţiva mateloti pe punte şi , navi-
gind Împreună, navele s-au îndreptat spre cel
mai apropiat port. Deodată, o rafală violentă
le-8 indepărtat şi au trecut citeva zile pină
cînd Ellan Austin a descoperit din nou g08-
leta. Spre neplăcuta surpriză a tuturor insă,
oamenii lăsaţi , la bord pentru a o manevra dis-
păruseră la rindul lor. După multe insistenţe,
comandantul a reuşit să convingă alţi marinari
să accepte transbordarea pentru a duce nava
pină in port. Puţin timp după aceea a izbucnit
ins ă o nouă rafală de vint, şi, atit vasul cit şi
cel de-al doilea echipaj au dispărut fără a mai
fi găsite vreodată!
Acest incident, aproape incredibil, a avut to-
tuşi loc, Detaliile au fost notate În jurnalul de
bord al navei Ellen Austin, iar investigaţiile ul-
terioare nu au făcut decit să adincească mis-
terul, cind s-a constatat că goeleta găsită şi
apoi dispărută din nou nu era inregistrată de
nici uo şantier naval sau companie maritimă
de pe glob!
in august 1894, fregata cuirasată americană
Whlte Star, navă de 5200 tdw, cu o cuirasă de
100 mm şi 40, de tunuri plasate În cazemate fi-
xate În borduri. a intrat 1n "Triunghiul Bermu-
delor" din nord. venind din portul New York.
Navă cu propulsie mixtă, Whlte Star avea 3
cat~rge cu vele şi un motor cu abur (de 3200
CP) ce acţiona o elice de bronz. Viteza ma-
ximă era de 13-15 noduri/oră. Considerată
ca una dintre cele mal puternice nave ale US
Navy, această fregată fusese trimisă in Cuba
"pentru a apăra interesele Statelor Unite in re-
giune". Dar nu avea să ajungă acolo 'nicio-
d~tă. Jurnalele de bord a 3 vase comerciale
(două britanice şi unul american) aveau să
consemneze un incident care pare incredibil:
Î.n condiţii meteorologice ideale, Whlte Slar a
trecut pe Iingă ele cu viteză maximă şi cu
toate pmzele ridicate. Trăgind cu tunurile sale
grele pină ce ţevile s-au inroşit, nava ameri-
cană urmărea o formă nedefinită, asemănă­
toare unui uriaş nor cenuşiu-sticlos, c~ se de-
plasa cu aproximativ 20 noduri/oră. Urmărit şi
urmăritor aveau să dispară pentru totdeauna
la orizont, înspre Puerto Rico şi nimeoi n'u a
mai putut afla vreodată ceva despre vasul
,ALMANAH ~~
ANTICIPATIA ~
american, sau despre cei 680 de marinari
aflaţi la bordul siu. , echipaj de 309 oameni la bord, pierderea sa' a
Ce urmArise oare Whlte Star? O corabie de
piraţi? O navă spaniolă care o atacase? Dar
nici un vas de război nu putea avea acea vi-
teză şi acea formă total neobişnuită pentru se-
colul al XIX.:;lea! Să fi fost oare o trombă ma-
rină sau un miraj? Este oare posibil ca PATRU .
echipaje să albă simultan acelaşi gen de halu-
cinaţie?
In octombrie 1902, vasul german Freya a
fost descoperit plutind in derivă, la puţin timp
după plecarea sa din portul Manzanillo
(Cuba). Navă cu propulsie mixtă, Freya avea 3
catarge şi un motor cu aburi, dispunind (deşi
era un vas civil) de 4 tunuri mici. Cind a fost
găsit, puntea era devastată de ceea ce părea
să fi fost o puternică explQzie. EchiPt1jul dis-
păruse, dar fa bord nu exista nici c;> urmă de
si nge, incendi u sau luptă ş i vasul contin ua sa
plutească. Ultlma pagina a JurnalulUi caplta-
p\.Ilui nu purta decit o dată: 4 octombrie (a
doua zi după plecarea din port); cuvîntul care
urma se Întrerupea la jumătate ... Să fi fost oa-
re Freya victima unui atac al piraţilor caral-
bienl? De ce nu eu fost găsite atunci urme de
luptă? Tunurile de pe Freya aveau incă dopu-"
riie de alamă la gura tevii! Să se fi produs o
explozie la bord? Dar sala maşinilor şi rezerva
de cărbuni erau intacte, după cum a constatat
comisia de anchetă germano-americană.
Dacă Se poate admite totuşi că piraţii aveau
mijloace corespunzătoare pentru atacul asu-
pra unei nave civile, atunci ce explicaţie poate
fi dată pentru disparitia unor nave militare ca
Alllinia sau Whlle S18r?1
IZbucnirea celor două războaie mondiale ş'i
criza economică din anii '30 au fost eveni-
mente predominante ce au reţinut atenţia opi-
niei pUblice şi a oficialităţilor In primele cinci
decenii ale secolului nostru. Dispariţia unei
nave, cu tot echipajul aflat la bord, era o ştire
obişnuită in cotidianul plin de veşti neplăcute.
incărcat de nori negri şi de perspective dintre
cele mai pesimiste. Cîteva rubedenII care, in-
dollate, pretindeau despăgubiri de pe urma
pierderii unui număr de mateloţi anonimi,
ciţiva agenţi ai companiilor de asigurări incer-
cînd să facă lumină in afaceri incilcite ce im-
plicau armatori, marinari, financiari ş/ autor/-
tăţi, deopotrivă mici sau mari fabricanţi fall-
mentarj, toate acestea nu erau decit mărunte
incidente, demne să apară doar înghesuite
intr-un colţ al uneia din paginile finale din zia-
rele vremii. Iată de ce perioada 1914-1945
este destul de săracă jn relatări privind pierde-
rea de nave maritime; iar prezentarea detaliată
a unor astfel de evenimente şi a anchetelor pe
care le-au declanşat lipsesc aproape cu desă­
vîrşire. 1n acest context apar cu atit mai sem-
nificative acele cazuri care au atras totuşi
atenţia opiniei publice şi a oficialităţilor, preo-
cupate permanent de numeroase şi mult mai
grave probleme.
la 4 martie 1918, vasul american Cyclop. a
părăsa insula Sarbedos cu destinaţia Norfolk
(Virginia-S.U.A.). Cu un deplasamenl de
19000 tdw şi o lungime de 150 m, acest vas
urma să fie modificat in portftvion. navă ex-
trem de necesară pentru US Navy in Pacific şi
~ ALMANAH
\~ ANTICIPATI.
Atlantic. Avind o încărcătură de mangan şi un
fost pusă, in primul moment, pe seama atacu-
lui efectuat de un submarin german. Această
Ipoteză a căzut ulterior cind s-a constatat că
nici un raport al Kriegsmarine nu menţiona
capturarea sau scufundarea navei americane
Intriga În mod special un fapt: după ce a pără~
sit Barbados, Cyclopl, in loc să se Îndrepte
spre nord, şi-a schimbat pe neaşteptate
cursul, orientindu-se spre sud. Apoi, la fel de
Inexplicabil ca şi manevra făcută cu puţin
timp înainte şi fără a emite nici măcar un
S,O.S., vasul a dispărut, volatillzindu-se parcă
În neant. Se ştie că ofiţerul american de ori-
gine germană care comanda nava avea o ati-
tudine deosebit de dură faţă de membrii echi-
pajului. Din acest motiv, unii anchetatori ai
cazului au fost tentaţi să pună dispariţia vasu-
lui pe seama unul act de trădare comis de co-
mandant, care ar fi predat nava marinel ger-
mane. Sfirşltui războiului a permis Însă cerce-
tarea arhivelor germane care, după cum s-a
constatat, nu conţineau nimic referitor la
soarta vasului american, dispărut fără urmă in
"Triunghiul Bermudelor". Finalul raportului
US Navy in legătură cu pierderea lui Cyclop.
consemna; "... Din momentul părăsirii portului
Barbados (4 martie 1918) nu a-a mai aflat ni-
mic despre navă. Această disparfţie reprezintă
unul din misterele cele mal deconcertante din
analele Marinel. Toate tentativele făcute În ve-
derea reperăril au fost zadarnice (... ). Au fost
emise numeroase ipoteze, dar nici una nu s~a
dovedit, la o analiză atentă, a fi satisfăcă­
toare. ,." Incidentul Cyclops a avut insă urmări
insemnate asupra unei decizii majore luate de
Statele Unite la terminarea războiuluI. EI a
fost citat ca argument in timpul dezbaterilor
preliminare din Congres, pentru constituirea
,unor rezerve strategice de minereuri, astfel in-
cit S,U.A, să nu mal depindă, in cazul unui
conflict, de aprovizionarea din surse străine.
Pe lunga listă a dispariţiiJor petrecute in
zonă au continuat să se adauge an de an noi
nume. Ele aparţin unor vas.e care, În ciuda
condiţiilor de navigatie excelente şi tonului
calm al ultimelor mesaje radio, s-au pierdut
brusc, "volatilizindu-se" parcă in atmosferă: in
1925, Cotopaxl, cargou american, a fost dat
dlspărul pe rula Charleslon (Carollna de Sud
- ·S.U.A.) - Havana (Cuba): in 1926 cargoul
Sudutfco dispare navigind la sud de Port Ne-
wark (S.U.A.): in 1931 vasul Sla.enger, cu 43
de persoane la bord, este văzut pentru ultima
oară la sud de Cal Island (Bahamas): in 1938
cargoul An910 AUllrallan, cu 39 de oameni la
bord, transmite un ultim mesaj format din 3
cuvinte ("Totul merge bine"), după care dis-
pare la nord de Insulele Azore, pe ruta ce du-
cea spre vestul "Triunghiului",
Asemenea lui Anglo Au.trallan, un ultim
mesaj radio a transmis şi cargoul japonez Rai..
tuku Maru, pierdut in decembrie 1924. Cuvln~
tele recepţlonate de posturile americane aflate
În zonă nu erau insă deloc liniştitoare, cerînd
ajutor într-un limbaj incoerent: ..... Pericolul
ne ameninţă ca un pumnal... Veniţi repede...
Nu vom putea scăpa ..." In acel moment vasul
se afla la jumătatea distanţei dintre Bahamas
23
şi Cu ba. Este surprinzător faptul că ofiţerul ra-
diotelegraflst, in loc să transmită coordonatele
poziţi e i exacte, a lansat un mesaj greu de În-
ţeles , al c ă rui conţinut nu-i ajuta cu nimic pe
salvatori. Surprin să de cuvintele recepţlonate,
Garda de Co as tă american ă a solicitat am ă ­
nunte. ins ă RIUuku Maru nu a mai dat nici un
semn de v iaţă , toate Inves,tigaţiile intreprinse
ulterior sol dîndu-se cu un eşec depli~ .
Printre evenimentele care au dat mult de
furc ă ce rcetătorilor, păstrind şi astăzi intact
cortegiul intrebă rilor rămase fără răspuns , se
remarcă cele soldate cu dispariţia echipajelor
unor nave descoperite ulterior in derivă. Ast-
fel, niciodat ă nu s-a putut afla ce s-a intimplat
cu marinarii de la bordul vasului Carol Dee-
ring, g ăsit eşuat in februarie 1921, pe coasta
statului Carollna de Nord (S.U,A.). Ancheta a
stabilit că nava fusese părăsită chiar in mo-
mentul cinei, dar nu a putut oferi nici o -expli-
caţie privind cauza abandonării vasului sau
cl arifica soarta echlpajului. in aprilie 1932, go-
eleta americ a nă John and Mary. plecată din
portul New York , a fost găsit ă plutind În de-
rivă, la 50 de mile sud de Bermude. Coca era
pro aspăt vop s ită , ceea ce a determinat autori-
tăţile să p res upună că nava fusese capturat ă
de piraţi, care omo rîseră pasagerii şi echipa-
jul. Dar inc ă rc ătura şi obiectele de valoare
erau neatinse... La 3 februarîe 1940, yachtul
Gloria Collte, plecat din portul SI. Vincent
(Antllele britanice), a fost găsit in perfe c t ă
sta re , dar fără nici un om la bord, la aproxi -
mativ 200 mile sud de port ul Mobile (A lat>a-
ma-S.U.A.) . In tr-o s i t uaţie asemana toare,
Coast Guard a. descoperit. Ia 22 octombrie
1944, ş i cargoul cubanez Rubicon, 1n largul
coaste lor Floridei. La bordul său nu se afla
decit un .. , cilnel in 1941 se "volatilizase" in
-"Triunghi" marele cargou Pluvlul, avind la
bord aproape 10000 t minereu de fier şi 108
oameni.
O vlc.timă lIust ră a,Jriun ghiului Bermude-
lor" este ŞI ce lebrul s uomarin-crucişător fra n-
cez Surcouf, dispărut la inceputul anului 1945
(Ia ieş irea prin vestul "Triunghiului "), pe ci nd
se 'indrepta spre Ca nalul P ~nama. Cel mal
mare sub marin din lume in timpul celU I ae- al
doilea războ i mondi al (220 oameni echipaj),
lansat in 1934, SUrcouf avea o rază de acţiune
de 12000 mil e marine şi dispunea de un ar-
mament ,impresionant : 2 tunuri grele de
203 mm , 2 tunuri AA de 75 mm. 12 tuburi
lanstorpile de 600 m"l şi un mic hidroavion.
in . 1940, după c ă derea Fra nţei, comandantul
să u a trecut cu nava de partea Forţelor Fran-
ceze Libere ale g~neralulul de Gaulle, SUrcouf
devenind in scur1 timp un adversar redutabil
penţ r u f lotele AxeI. Or, este cel p uţi n surprin-
z ă t o r oa o nava, ce luase parte timp de
ap.roape 5 ani la cruntele bătălii din Atlantic şi
pacific, să dispară cu echipajul său de vete-
ralli fără să aibă timp să transmită un mesaj
radio, fă ră s ă lase măcar o urmă ...
Remarca#bdui salt calUatl v facu t de con-
strucţia n av a l ă după al doilea război mondial
a avut ca efect nu numai intensificarea trafi cu-
lui marltHn si reducerea timpului de că Iăto pe
(Si mUltan Cl.l î m bunătăiirea conditiilor de trans·
port). dar şi creşterea si g ura nţe i navig aţiei pe
24
toate m ă rile globului. Materiale de construcţie
maÎ bun e, aparatură de bord perfecţionat ă ,
sisteme de comunic aţie ş i urmărire prin satelit
ce permit un trafic normal chiar şi in cele mai
dificile conditii meteo rologice - toate acestea
nu fac decit s ă sporeasca nedumerirea şi in-
grijorarea marinarilor, armatorilor, opinei pu-
, blice şi autorităţilor atunci cind pierderea unei
nave este s emnalată într-o zonă oarecare a
globului. Nelini ş tea s poreşte şi mai mult dacă
inc identul (sau accidentul) s-a petrecut În
condiţii neclare şi, cu toate eforturile făcute ,
nu pot fi descoperite nici un fel de indicii care
să permit ă g ăs ire a unei explicaţii acceptabile
pentru tragicul eveniment.
Ce rcetătorul francez Charles Berlitz face o
interesantă remarc ă intr-unul ~in pasajele căr­
ţii sale' "Triunghiul Bermudelor":' " ... Desigur,
toate pierderile de nave sint «misterioase ... În
m ă sura in care se poate considera că există
puţini căpita ni care provoacă voluntar un nau -
fragiu . Atunci cind, insă, soarta unui vas este
stabilită sau cel pulln presupUSă , «misterul»
inceteaz ă s ă mai ex iste (... )" Se pare insă că
nu acesta este cazul zonei supranumite
"Triunghiul Morţii ' ~ situată in vestul Oceanului
Atlantic .
Da că pierd erea unui vas in această regiune,
intre anii 1939-1945, poate fi pusă, uneori, pe
seama a cţiunii intreprinse de submarinele for-
ţe lor beligerante, sabotajelor, atacurilor avia-
ţie i sau impactului cu una din miile de mine
ce infestau zona, lipsa oric ă ror fragmente de
ep avă sau martori nu "lai poate fi acceptată
decit cu foarte mare greutate, chiar dacă se
invoc ă circumstantele războiului. Considerind
a priori c ă toate pierderile de nave din
"Triunghi" s-au datorat conflictului, ar trebui
ca, dup ă incetarea acestuia, naVigaţia să rede-
vin ă sigură, sau, cel puţin, ca orice naufragiu
să_ poat ă fi pe deplin elucidat.
In pofida acestei logici, realitatea este cu to-
tul alta.
in Iunie 1950, cargoul american Sandra
( navă nou ă, cu o lungime de 100 m) a plecat
din portul Savannah (Georgia - S.UA.) spre
Puerto Caballo (Venezuela). Avea la bord o
i ncărc ătură de insecticide (300 t) şi cherestea.
După ce a tre cut prin largul portului St. Au-
gustlne (Florida - S,UA.) şi a pătruns in
apel e "Triungh iului", orice contljlct radio s~a
întrerupt. Inc e rcările ulterioare de a găsi nava
ş i echipajul s-au dovedit inutile, Este de re-
marcat c ă, in timpul acestui incident. condiţi- ,
lIe meteo erau favorabile, ele ră minînd nemo-
dificate timp de aprdape două săptăm i ni.
Acest caz, prin caracteristicile sale, este În
mare m ăsură tipic pentru majoritatea nav~lor
pierdute fără urm ă i n timp ce navigau in a'prp-
pierea ţ ă rmului american.
Un an mai tirziu, cuirasatul brazilian Sao
Paolo. avind la bord un echipaj format din 8
oameni, era condus de două remorchere În
vederea dezafectărli şi casării. În noaptea de 3
spre 4 octombrie 1951, pe Cînd cele 3 vase na-
vigau la sud-vest de Insulele Azore, unul din
remorchere a desprins cablul ~e tracţiune, dîn
cauza vintului puternic şi a valurilor agitate. In
d i min eaţa zilei urm ă to are , oceanul s-a linişt i t ,
dar, spre nepl ăcuta s urpriză a tuturor, cablul
ALMANAH ~!f
"-NTICIPATIA W ~AlMANAH
celui de-al doilea 'remorcher era rupt, iar cui-
rasatul dis pă r use. Navele şi avioanele de cer-
cetare sosite În regiune nu au reuşit să desco-
pere nici cel mai mi c fragment care să fi apar·
ţinut vasului brazilian pierdut Într-un mod atit
de neaşteptat.
Printre rapoartele piloţilor care au participat
la operaţiunile de căutare se găsesc Însă CÎ-
teva observaţii demne de atenţi e. Astfel, În
cursu l nopţii de 4 spre 5, au fost zărite lumini
fugare a căror provenienţă nu a putut fi stabi-
lită. 1n dimineaţa zilei de 5 cercetările au con-
tinuat dar, În afara unor ciudate forme şi mase
intunecate deplasindu-se la suprafaţa mării ca
să se disipeze apoi im ediat, nici un alt indiciu
in legătură cu dispariţia cu irasatului nu a mai
pu.1ut fi relevat.
In decembrie 1954, nava americană Sout·
hem Dlstrlcts dispare fără a avea timp să lan-
seze nici măcar un 8.0.8. Acest an, ca şi cei 8
care l-au urmat, par "Să fi fost totuşi o pe-
rioadă relativ calmă. In schimb, 1963 s-a re-
marcat printr-un adevărat record: arh ivele ofi-
ciale inregistrează pierderE!a a 5 nave mari,
avind la bord nu mai puţin de 937 de oameni.
Astfel, in luna ianuarie dispar transportoarel e
grele americane Nereus (12000 tdw) ş i Prote-
UI (14000 tdw) ale căror echipaje total izau
378 oame ni. La 2 februarie dispare marele şi
modernu l cargo Marine SUlphur Queen, avînd
lungimea de 160 m. Cu un echipaj de 39 de
marinari experime n taţi, nava părăsise portul
Beaumont (Texas-S.U"A.) cu dest i naţia Nor-
folk (Virginia-S.U.A.). Incărcătura consta din
conta inere de oţe l ptin~ cu sulf topit. Staţii l e
meteo d in regiune inregistrau o vreme fru-
moasă, iar marea ' era calmă . Ultimele veşti
proven ite de la navă au fost recepţionate ci nd
aceasta se găsea în apropiere de Dry Tortu-
9as, dar dispariţia ei a fost remarcată mai intii
de o ... agenţ i e de operaţiuni bu rsiere. Unul
din marinarii cargoului so licitase acestei
agenţii, chiar Înainte ca nava să părăse ască
docurile, plasarea unui ordin de cumpărare
într-o afacere cu grîne. Executind ope-
raţ iun ea, agenţia a În cercat să ia l egătura cu
nava pentru a-şi informa clientul. Marine Sul-
phur Oueen n-a răspuns însă insisten telor
apeluri, ceea ce a deter,minat agenţ ia să se
ad reseze armatorilor. Consecinţa a fost de-
clanşarea unei vaste operaţiuni de căutare,
s usţinută de navele ş i avioanele Gărzii de
Coastă americane (Coast Guard) . Cercetările
au incetat pe data de 15 februarie, dar, 5 zile
mai tirziu, O n avă militară, aparţ inind US Navy,
a nunţă găs i rea unei veste de salvare aparţi­
nind cargoului pierdut. Descoperirea a fost fă­
cută la aproximativ 15 mile sud de insura ame-
rica n ă Key West. Toate ipotezele ava nsate ul-
terior (explozia sulfului, coliziunea cu o mină,
acţiunea piraterească etc.) nu au perm is, to-
tuşi, ni ci o concl uzie s igură şi acceptabilă.
Singurul fapt ap rec iat ca o certitudine rămîne
observaţia unei comisii de anchetă a US Navy,
care nota că: " .. , Marine Sulphur Queen a dis-
părut în largul mării fără a emite nici dn sem-
nal de pericol."
La fel de misterios rămîne şi incidentul În
.care a fost implicat pescadorul american
Snow; Boy. Navă de construcţie modernă,
~ ANT ICIP A TIA
2-3 - Almanshul " AnticiP<l1ls··
Snow Boy avea un deplasament de 340 tdw şi
lungimea de 20 m. Cu 40 de oameni la bord ,
vasu l se Îndrepta spre Northeast Cay, dar
orice contact cu el a fost pierdut cind se afla
la numai 60 mile sud de portul Kingsto n (Ja-
maica).
Cea mai mare v il vă a produs-o În să, În luna
aug ust, dispa riţ i a vaporul ui britanic de pasa-
geri CIIy of Glasgow, cu 81 de marinari la
bord şi 399 pasageri. Timp de 22 de zile, 38
de nave ş i 43 de av ioane aparţinind Statelor
Unite, Marii Britanii şi Mexicului, au cercetat o
s u prafaţă de mii de kilometri pătraţi fără a
găs i ce l mai mic in diciu pentru l ăm urirea con-
diţiilor in care s-a "volatilizat" moderna nav ă
impreun ă cu cei 480 de oameni , aflaţi la bordul
ei
Deceniul '70 marchează generalizarea
sistemelor radar instalate pe vase şi apar iţi a
primilor sateliţ i capabili să Îmbunătăţească
controlu l navigaţiei pe mările ş i oceanele lu-
mii. Se pare insă că aceste noutăţi tehnolo-
gice nu au reuşit să influenţeze situaţia para-
doxală prin c~re este caracterizat "Triunghiul
Bermudelor". In ~965, deşi modern ec hipată ,
inarmată şi dispunînd de un echipaj experi-
mentat, o fregată de 2900 tdw aparţin ind US
Navy este pierdut ă f ă râ urmă În zonă. Inciden-
tul, avînd de astă d ată ca protagonist un re-
morcher oceanic american de 1 000 tdw, se
repetă, in condiţii sim ilare. În timpul lunii de-
ce mbrie a anu lui 1966.
. 1n octombrie 1966, un alt remorcher (Sout-
hem eltles - 19 m lungime) dispare nu mult
timp după ce a părăs it portu l Freeport (Texas
- S.U.A.). Southern Cltles tracta un şlep
greu, de 65 m lungime. Postul de urm ă rire de
pe ţărm, constatind că vas ul nu transmite me-
saju l de rut ină la ora stabilită şi nereuşind să
restabilească l egătura radio, so licită as i ste nţ a
Coast Guard-ului. in consecinţă, a fost ime-
diat dec l a nşată operaţiunea de salvare la care
au participat avioane şi vedete rap ide. Î Ajun să
În zona in ca re se presupunea că ar travut loc
incidentul, ec hipa de intervenţie a găsit cu
uşurinţă ş l epu l, avind Încărcătura de produse
chimice intactă. La prova continua să atîrne o
bucată din parima de tractare dar, CI) toat~
efo rturile făcute, nu a fost descoperit ă nici o
urmă a remorcherului. Singura concJ uzie care
a finalizat ancheta Întrepr insă de Garda de
coastă americană a fost: ..... In absenţa mesa-
jului de perico l, sintem indreptăţiţi a crede că
pierderea remorcherului s-a făc ut c u atîta ra,..
p~dit~te, inelt "a f ăc ut im posibi l ă emiterea ori-
carUi S.O.S ...
La 11 ianuarie 1967 (an caracterizat
p rint r-un mare număr de incidente În
"tri un ghi"), remorcherul american GuH ",alter
(navă modernă, lansată la apă În 1963 şi avind
un deplasament de 972 tdw) a părăsit portul
Sechelt (Columbia Brit anică) indreptîndu-se
spre Florida (S.U.A.), pentru a... nu ajunge ni-
c iodată la d est in aţie . Este in să de remarcat un
fapt: in 1967 au fost semnalate numeroase
obi ecte aeriene neidentificate, a· căror pre-
zentă a atras ate nţ ia presei ş i opi niei publice
din numeroase ţări. Observaţiile privitoare la
zona Caraibelor au constituit cauza interpelă­
rii În Congresul S.u.A. şi prin intermediul mij-
25

loacelor de informare in masă a Departamen-
tului Transporturilor asupra unei posibile le-
gături dintre fenomenele aeriene menţionate
şi numeroasele pierderi de nave (şi avioane)
petrecute În regiunile respective. Răspunsul
autorităţilor a fost negativ, dar lipsit de argu-
mente, cu toată insistenţa celor interesaţi de a
se furniza comentarii detaliate. Indiferente
parcă la atitudinea oficială, vasele işi conti-
nuau Însă dispariţille cu o frecvenţă de-a
dreptul impresionantă.
Autorităţile maritime americane afirmă că:
" ... Dispariţiile fără urmă din «Triunghiur Ber-
mudelor» se datorează unor curenţi puternici
(În ,primul rînd Golfstream-ul), care antre-
nează rapid epavele şi supravieţuitorii la mari
distanţe de locul naufragiuluL.." Explicaţie
greu de 'aomis: aceste catastrofe nu au avut
supravieţuitori, iar fragmentele de epave au
fost găsite doar in 8 % din cazuri! Desigur, cu-
rentul Golfstream transportă obiectele pluti-
toare. da't cu viteza de maximum 5 km/oră,
după cum au demonstrat reputaţi cercetători
oceanografi: Piccard, Cousteau sau Heyerdahl
(spre exemplu, pluta Kon-Tiki a p~rcurs dis-
tanţa de 100 km În 24 det ore). Or, avînd in ve-
dere că in majoritatea cazurilor navele de sal-
vare Începeau cercetările În zonă la 2-3 ore
de la catastrofă, ar fi fost practic imposibil ca
ele să nu găsească măcar o pată de ulei sau
petrol. Pentru ca epavele să fie dispersate in
afara "Triunghiului Morţii", la mari distanţe,
curenţii maritimi trebuiau să le poarte cu
pe~ste 500 km/oră!
In noaptea de 27 spre 28 decembrie 1967,
feerica iluminaţie a oraşului Miami (Florida -
S.U.A.) cu prilejul sărbătorilor de iarnă 11 de-
termină pe Dan Burak să-şi invite un prieten,
preotul Pat Hogan, la bordul micii sale ambar-
caliuni (Wltchcrafth pentru a admira panorama
oraşului văzut dinspre mare. Timpul era fru-
mos şi suprafaţa oceanului calmă, astfel că
yachtului i-au fost suficiente citeva minute
pentru a se îndepărta la circa 1 milă de ţărm.
Dan Burak manevra cu Îndemînare şi, după
puţin timp, a oprit vasul În dreptul geaman du-
rii nr. 7. Se pare că acesta a fost exact mo-
mentul cind postul de ascultare al Gărzii de
Coastă a recepţionat mesajul de alarmă pro-
venit de la Wltchcraft. in care erau precizate
coordonat'âle poziţiei vasului. Deşi au fost fă­
cute numeroase tentative de reluare a legăturii
radio, Wltchcraft nu a mai dat nici un semn de
viaţă . O vedetă de salvare a sosit la geaman-
dura nr. 7 În mai puţin de 20 de minute, dar
cercetările intreprinse nu au dat nici un rezul-
tat. Yachtul şi oamenii aflaţi la bord dispăru­
seră. spre stupefacţia autorităţilor, elocvent
definită de scurta declaraţie a purtătorului de
cuvint al Gărzii de Coastă: ..... Presupunem că
au dispărut (... ), dar nu sînt daţi pierduţi pe
mare .. ."
yn ad~vă~at scanda) (şi nu nun:ai În presă)
a IzbuCnit In 1968. In luna mal, după mai
multe ezitări (explicabile dealtfel), US Navy
anunţa pierderea unei importante unităţi apar-
tinind escadrei strategice de submarine a
Atlanticu lui. Dispariţia submarinului oceanic
atomic Scorpion, avlnd un deplasament de
3 500 tdw şi un echipaj format din 99 marinari
26
experimentaţi, a constituit un eveniment care
a focalizat o lungă perioadă atenţia publicului
şi a autorităţilor. SCorpion trebuia să se pre-
zinte la baza navală Norfolk (Virginia -
S.u.A.) la 28 mai 1968. Ultimul mesaj provenit
de la bordul său a fost recepţionat la 21 mai,
atunci cind vasul ar fi trebuit să se găsească
la aproximativ 250 mile vest de Azore. Cum
Încercările ulterioare de a-I contacta au eşuat,
el a fost considerat oficial pierdut la 5 iunie şi,
in consecinţă, marina S.u.A. se pregătea să
pună capăt căutărilor. Iată insă că, la citeva
luni de la acest eveniment, atunci cînd ecou-
rile stîrnite Începuseră a se stinge, o navă
oceanografică americană localiza o epavă
intr-un punct situat la 460 mile vest de Azore
şi la o adincime ce depăşea 3000 de metri.
Fotografiile submarine executate cu acest pri-
lej i-au determinat pe specialişti să afirme că
Scorpion a fost găsit, deşi identificarea nu era
absolut sigură. Dar motivele care au provocat
această catastrofă rămin in continuare necu-
noscute. Semnificativ este faptul că pasaje ale
diverselor declaraţii neoficiale făcute de an-
chetatori acreditează ideea că accidentul nu a
fost provocat de o imperfecţiune constructivă.
Totuşi,evenimentul a avut implicaţii majore in
activitatea de proiectare şi ' construcţie a sub-
marinelor atomice americane. EI a determinat
modificări ale regulamentelor şi normelor spe-
ciflce, in sensul sporirii siguranţei navi gaţiei
acestui tip de nave şi trecerea la construcţia
submarinelor crucişătoare de peste 6 000 tdw.
Pierderea lui SCorpion a eclipsat pentru un
timp alte incidente de acelaş i gen, astfel ÎnCÎt
dispariţia cargoului "Ithaca Island" (noiembrie
1968) a atras mai puţin atenţia. Proprietarii va-
sului şi ai transportului de griu efectuat pe
ruta Norfolk-Manchester au primit despăgubiri
substanţ iale de la compania de asigurărI. An·
cheta efectuată cu acest prilej nu a dus la des-
coperirea nici unui element care sa ofere o
explicaţie satisfăcătoare a celor petrecute. Ra-
mase fără rezultat au fost şi cercetările intre-
prinse În cazul dispariţiei cargou lui Mllton la·
trldes, pierdut În aprilie 1970. Avind la bord o
incărcătură de ulei vegetal şi sodă caustică,
Mllton latrldes a părăsit portul New-Orleans
(S.U.A.) cu destinaţia Capetown (Africa de
Sud), dar a Încetat orice transmisie radio după
nu.mai 2 zile de navigaţie.
In martie 1973, cargoul AnUa (20000 tdw,
32 oameni echipaj) a dispărut impreună cu În-
cărcătura de cărbune transportată. Ruta ur-
mată: Newport (S.u.A.) - Germania federală.
Deşi compania de asigurări Uoyd a efectuat o
foarte amănunţită anchetă. nu a fost descope-
rit nici un indiciu care să clarifice cauzele dis-
pariţiei. in consecinţă, ea a trebuit să plă­
tească armatorilor poliţa de asigurare În va-
loare de 3 milioane de dolari. Făcînd parte din
aceeaş i clasă cu Anlta, cargoul Norse Varlan.
naufragiază nu mult după aceea, acest acci-
dent oferind Însă elemente edificatoare. Ulti-
mul mesaj transmis de Norse Varlan. a fost o
cerere disperată de ajutor. Vasul se afla În di-
ficultate la aproximativ 550 mile sud-est de
Cape May. Operaţiunile de salvare declanşate
imediat au dus la descoperirea unui marinar
care a , reuşit să supr~vieţuiască agăţindu-se
ALMANAH ~
ANTICIPA ŢI A ~
de un panou de lemn. In timpul anchetei care
a urmat, pe baza mărturiilor aduse de unicul'
martor rămas În viaţă, au putut fi stabilite
(chiar dacă par greu de crezut), circumstan-
ţele catastrofei. Naufragiul s-a petrecut .În !'lai
puţin de 3 minute, ceea ce este su rpnnzator
pentru un vas de 20000 tdw. Brusc, fără ca
cel mai mic semn să fi prevestit schimbarea
condiţiilor meteorologice, rafale de vint ex-
trem de violente au lovit nava şi, simultan. va-
luri uriaşe s-au prăvălit peste bord. 1n citeva-
zeci de secunde apa a inundat toate comparti-
mentele calei, iar vasul s-a scufundat cu rapi-
ditate fără ca echipajul să se poată salva.
Cu sau fără martori. toate aceste catastrofe,
exasperante pentru autpr it ăţile maritim e, au
avut nu numai consecinţe publicitare, ci şi
economice. După cum consemnează statisti-
cile societăţii Lloyd, intre anii 1974-1978, tra-
ficul maritim din "Triunghiul Bermudelor" s-a
redus cu aproape 65 %. Chiar şi in aceste
condiţii, numai autorităţile maritime americane
inregistrează "dispariţia misterioasă a nu mai
puţin de 600 de nave intre an ii 1971-1982",
după cum consemna raportul Departamentu-
lui Marinei Comerciale, prezentat Comitetului
Special al Congresului Statelor Unite În 1983.
Ziarul "Miami News" afirma, insă, În septem-
brie 1983, că această cifră este valabilă doar
pentru perioada 1979-1982 şi că numai auto-
rităţile portuare din Miami (Florida - S.U.A.)
au Înregistrat "dispariţia În condiţii insolite a
200 de yachturi cu echipaje cu tot, numai În
1971". in iulie 1983,un yacht particu lar, avînd
6 persoane la bord, este menţionat ca pierdut
În apropierea Peninsulei Florida. Vedeta de
salvare - aparţinind Coast Guard-ului - ple-
cată În căutarea yachtului nu s-a mai intors
niciodată. Cei 8 marinari experimentaţi ai
echipajului vasului de patrulare nu au avut
ti mp să transmit ă nici măcar un S.O.S.!
Indiferent de dimensiunile navelor implicate,
calitatea echipamentului de care dispuneau
sau de experienţa echipajului, se poate co~­
stata că, În majoritatea covîrşitoare a ~azun.:­
lor, oamenii aflaţi la bord nu au. avut timp sa
lanseze nici un semnal de alarma. Acest lucru
înseamnă că incidentul s-a petrecut in maxi-
mum 10 secunde şi oricit de minuţioase au
fost cercetările declanşate În urma tragicelor
evenimente, nu a putut fi descoperit nici cel
mai mic fragment de epavă prove nind C!e la
vasele dispărute. ar,' aşa ...ceva nu poate fi de-
cit rezultatul unei explozii de o rară violenţă.
Dar dacă această explicaţie prezintă credibili-
tate in cazul unor nave de mici dimensiuni, si-
tuaţia se schimbă cind sînt implicate vase de
peste 10000 tdw. Nici torpilarea, nici ciocni-
rea cu o mină sau un recif, nici trombele ma-
rine, uragan ele sau coliziunea cu un alt vas,
nici măcar explozia rezervoarelor de combus-
tibil sau a cazanelor nu pot scufunda o navă
oceanică În mai puţin de 3 minute. Acesta
este un timp suficient de mare pentru a trans-
mite un mesaj radio S.O.S., sau pentru lansa-
rea plutelor de salvare. Nici unul din acciden-
tele menţionate mai sus nu ar pulveriza un va-
por astfel incit navele de salvare, ajunse la lo-
cui accidentului după o oră, să nu găsească
măcar o bucată de lemn sau o pată de petrol.
W
~ALMANAH
ANTICIPATIA
O analiză atentă a incidentelor cunoscute
arată că doar in 8% din cazuri au fost desco-
perite fragmente de epave şi in numai 1% 0
supravieţuitori. Acest fapt este destul de stra-
niu căci, după naufragiul Tltanlculul, s-au in-
trodus reglementări foarte sţriC(,te privind folo-
sirea echipamentulu i de salvare. Vestele pneu-
matice, şalupele, plutele şi bărcile de salvare
sînt obligatorii pe orice navă, iar numeroase
companii au adoptat un costum special pentru
marinari care le asigură supravieţuirea În ca-
zul căderii in apă. Considerind Însă prin ab-
surd că nici unul din membrii echipajelor de
pe vasele dispărute În zonă nu a purtat echi-
pament de salvare sau nu a avut timp să se
agaţe de unul din obiectele plutitoare rămase
la suprafaţă âupă naufragiu, era de aşteptat
ca cercetările efectuate să ducă măcar la re-
cuperarea unor cadavre, lucru ce nu s-a intîm-
plat insă niciodată.
Accidente maritime se întimplă, desigur, pe
toate oceanele Terrei: registrele celebrei so-
cietăţi britanice de asigurări maritime Lloyd
atestă că in perioada 1929-1954 s-au scufun-
dat 228 vapoare (cifra nu cuprinde vasele d!s-
părute in al doilea război mondial). Dar, chiar
dacă au fost situaţii cind navele au naufragiat
Într-un interval scurt de timp şi fără ca vreun
membru al ' echipajului să fie salvat, cauzele au
fost, În marea majoritate a cazurilor, explicate.
Catastrofele, precum dispariţia inexplicabilă in
1968 a submarinului atomic francez .. Mlnerve"
(deplasament 2 100/2400 tdw, 52 de oameni
la bord), În apele Oceanului Atlantic, sînt mai
rare şi nu constituie prin numărul şi cir~u.m.:­
stanţele in care s-au produs o caracteristica
pentru alte zone maritime de pe glob, cu ex-
cepţia "Triunghiului".
Dacă timp de zeci de ani aceste incidente
nu au constituit decit sursa a numeroase le-
gende care circul.ă pri_ntre. marin_ari, iar. mai ~Î~­
ziu subiecte menite sa mareasca numarul Citi-
torilor unor reviste de senzaţie, treptat, tot mai
mulţi specialişti au inceput să se preocupe se-
rios de aceste fenomene considerate pin'ă in
prezent ca "ciudate". În ultimul timp s-a dove-
dit, fără nici 'o pOSibilitate de infirmare. că ipo-
tezele care susţineau atacuri piratereşti, mo-
lime subite care au provocat moartea echipa-
jelor, accidente datorate coliziunii cu mine, re-
ciiori, vase mai mari, naufragii avînd drept
cauză trombe marine, cicloane, incendii sau
explozii la bord, sint nefondate ş i nerealiste.
Vechile mărturii sînt reluate, confruntate cu
cele recente şi, Împreună cu datele culese de
numeroase expediţii ştiinţifice, tind să contu-
reze tabloul unui fenomen surprinzător.
Pentru că ar fi greu de admis atacuri pirate-
reşti asupra unui submarin atomic sau asupra
unui cargou de 40000 tdw, propagarea de
epidemii in rîndul echipajelor unor nave mo-
derne , excelent aprovizionate, şi avînd obliga-
toriu medici la bord. Nici un incendiu nu se
poate propaga În 10 secunde pe o navă de
100 m lungime şi doar o explozie nucleară
poate pulveriza literalmente un vas de 100.000
tdw. Sau, cine ar putea să ofere o explicaţ ie
cit de cit acceptabilă pentru dispariţia unei
fregate purtătoarAe de r~che~e, cu '-:1':1. echipaj
de veterani pe Cind naviga 10 condiţII meteo-
rologice ideale?
27

SÎNT cunoscute o mulţime
de ipoteze asupra extincţiei
dinozauri lor, teorii care pun
cel mai adesea in cauză ca-
tastrofe cosmice, precum ex-
plozia unei su~rnove letale
in apropierea astronomică a
sistemului solar, ori impactul
cu un asteroid gigantic. Re-
cent, a fost dezvoltată o nouă
ipoteză, car~ nu Îşi mai ex-
trage argumentele din astro-
nomie şi astrofizică, ci din
ştiinţe cu mult mai pămin­
tene, cum ar fi geologia, cli-
matologia, zoolog ia şi... me-
dicina veterinară.
Teoria foloseşte o premisă
comună şi altor conjecturi
ştiinţifice pe aceeaşi temă, şi
anume faptul de observaţie
concret privind concentraţia
anormal de mare a iridiului şi
osmiului În rocile sedimen-
tate cu 65 de milioane de ani
in urmă, cind au dispărut di-
nozaurii. Aceste elemente,
(preţente şi in meteoriţii fle-
roşi), nu se găsesc cu totul
intimplător acolo, ci, pentru
că sint foarte solubile În fierul
topit, Însoţesc fierul in , mine-
ralele care il conţin şi din
cauza asta mai poartă numele
de elemente siderofile. Ca
elemente siderofile, ele vor fi
dec.i prezente În orice masă
naturală de fier, inclusiv in
nucleul de fier al Pămintului,
siderosfera. Minerale fie-
roase, inglobind iridiul şi os-
miul, au putut ajunge prin cu-
renţi de convecţie pină in
mantaua superioară, Învelişul
magmatic fluid de sub crusta
terestră. Apoi, in erupţiile vul-
canice, lava a antrenat şi ele-
mente siderofile in drumul ei
spre sup rafaţă. SolidificÎn-
du-se, mai intii, in rocile vul-
canica, iridiul şi osmiul au
fost răspindita apoi pe toată
faţa planetei prin acţiunea
dezagregantă a factorilor me-
28
DINOZAURII SI MAMUTII
VICTIME ALE UNOR
MECANISME CLiMATICE
DE AMPLIFICARE TERMiCA?
teorologici.
Deci, in acord cu această
supoziţie, elementele iridiu şi
osmiu observate În rocile for-
mate cu 65 de milioane de
ani in urmă au fost aduse din
adîncul TerrE~i printr-un vul-
canism intens. Mai pot fi des-
coperite şi alte urme ale ace-
lui vulcanism? Răspunsal
sună deosebit de incuraj ator.
O activitate vulcanică deose-
bit de' intensă a avut intr-ade-
văr loc la acea virstă geolo-
gică dinspre sfîrşitul cretaci-
cului, ultima perioadă a "erei
dinozauri lor", era mezozoică.
Ea a dus la fO/marea podişu­
lui Deccan din peninsula In-
dia, un intins platou de lavă a
cărui vîrstă geologică a fost
estimată a fi cuprinsă intre 60
şi 65 de milioane de ani.
Acele erupţii vulcanice au
fost În mod cert Însoţite de o
intensă emisie a bioxidului de
carbon gazos. Există incă o
mărturie incontestabilă pen-
tru demonstrarea veridicităţii
fenomenului bănuit. Se ştie
.c ă bioxidul de carbon de ori-
gine telurică, deci care vine
din măruntaiele Terrei, este
mai sărac in carbon 13, com-
parativ cu amestecul de izo-
.topi de carbon din scoarţa te-
restră. Iar în roeite sedimen-
tate la tranziţia dintre cretacic
şi terţiar proporţia de carbon
13 este intr-adevăr scăzută .
Din moment ce ne referim
Însă la gazul carbonic din at-
mosferă, trebuie 'luat in con-
siderare şi "efectul ele seră".
Clinîatologii îl defin~sc ca pe
un fenomen de incălzire su-
plimentară a aerului, produs
de un acoperiş transparent
pentru radiaţia solară din
~pectrul optic, dar, În acelaşi
timp, opac la radiaţia· infraro-
'ile. "Sticla obişnuită, o peli-
culă de polietilenă sau un
strat de molecule de vapori
TITUS FILIPAŞ
de apă ori de bioxid de car-
bon produc acest efect. Se
ştie că moleculele de CO 2 ab-
sorb şi emit cuantele radiaţii­
lor infraroşii emise de supra-
faţa Terrei Încălzită de razele
Soarelui. Ne interesează de
fapt exacerbarea acestui
efect de încălzire prin mări­
rea, peste normal, a fracţiunii
de bioxid de carbon din at-
mosferă.
Putem deduce că la sfîrşitul
cretacicului, În vremea celor
mai intense erupţii vulcanice
manifestate prin viituri şi ava-
lanşe de lavă din care se de-
gajau bulele gazului carbo-
nic, a fost inevi tabilă o încăl­
zire globală a atmosferei Pă­
mîntului, prodl,lsă de excesul
de CO,. . -
Ce consecinţe biologice ar
fi putut avea neaşteptata in-
călzire asupra speciilor sau-
riene de la sfîrşitul mezozoi-
cului, care populau cele trei
medi i ale planetei? Răspunsul
este mai lung, el pretinde o
serie de nuanţări: probabil că
ridicarea temperaturii nu a
avut nici un efect notabil asu-
pra ,saurienilor mici, asupra
păsărilor arhaice şi mamifere-
lor primitive care apăruseră
deja, dar aveau talie mică.
insă dinozaurii, animale de
talie mare, trebuie să fi fost
afectaţi În mod dramatic.
Pentru că la aceste specii, ra-
portul suprafaţă/volum e ca-
racterizat prin valoH dezavan-
tajoase pentru continuarea
normală a metabolismului. Se
ştie că intensitatea proceselor
metabolice e mult mai mare
la . speciile de talie mică, să
zicem şoareci, decit la cele
de talie mare, întrucit anima-
lele mici disipează, proporţio­
nal, mai multă căldură, şi flu-
xul pierderilor termice trebuie
să fie echilibrat într-un fel.
Fireşte, dinozaurii probabil
ALMANAH ~
,
ANTICIPAŢIA ~
că nu erau animale cu singe
cald, deşi există zoO.logi şi
paleontologi care susţin con:
trariul , dar asta nu afecteaza
prea mult aspectele ~robl~­
mei care ·ne intereseaza. On-
cum, aceşti saurieni uriaşi
trebuie să fi fost în mod neîn-
doielnic În echilibru termic cu
mediul înconjurător. Dacă
efectul de seră a fost ampl ifi-
cat prin "injecţia" suplimen-
tară de bioxid de carbon În
atmosferă, atunci acele ani-
male gigantice trebui~ să fi
căpătat o temperatura com-
parabilă, de fapt chiar mai
mare, datorită arderilor meta-
bolice, decit temperatura am-
bientală.
Întrucît, la reptile, ţesutu.rile
reproductive ale masculll.or
se află in interiorul corpului,
celulele acestor ţesuturi sînt
deosebit de sensibile la alte-
rările genetice produse de
temperatură. La şopîrlele ac-
tuale ce trăiesc În deşerturile
terestre se observă un sezon
de sterilitate ce coincide cu
lunite cele mai fierbinţi ale
anului, ca un fel de măsură
de prevenire a mutaţiilor ge-
netice pe care a luat-o na-
tura; capacitatea de reprodu-
cere e recăpătată doar În
anotimpul cu temperaturi mai
normale. Se poate conchide
că sauropodele gigantice vor
fi suferit o degradare, lentă
dar tragică, a funcţiei repro-
ductive, sub acţiunea căI~urii
pe care nu reuşeau sa o
mai disipeze Într-o măsură
suficientă În mediu, fiind de-
favorizate, in acest proces, de
valorea mică a raportului su-
prafaţălvolum. î.~ deşertul
Gobi, paleontologll au desco-
perit mari cantităţi de ouă de
dinozaur, pietrificate, gigan-
tice, al căror embrion nu s-a
dezvoltat niciodată, ceea ce
mărturiseşte dereglări pro-
fvnde În informaţia. g_en~tică
ce le-a fost transmisa.
Există un principiu euristic,
de· logică inductivă, exţ~er:n
de util În cercetarea ştIInţi­
fică. Este principiul parcimo-
niei cauzelor sau, "briciul lui
Occam", cu un mare rol in·
elaborarea aserţiunilor ştiin­
ţelor pozitive. Cu alte cuvinte,
cu un număr cît mai redus de
cauze trebuie să se explice
un cerc de fenomene cit mai
larg, trebuie să fie posibile
genera li zăr i cît mai cuprinză­
toare. În acord cu această
~ALMANAH
~ ANTlClPAŢIA
lege euristică, esenta supozi-
ţiei mai sus amintite, o ampli-
ficare a temperatu rii de na-
tură climatică, ar trebui să ră­
mînă În vigoare şi in explica-
rea dispariţiei altor vertebrate
de talie mare, de pildă a ma-
muti lor, a mastodontilor, a ri-
nocerilor lînoşi, a elanului gi-
gantic, o tragedie ecologică
de la sfîrşitul pleistocenului,
În finalul ultimei glaciaţiuni.
Vîrsta acestei epoci este cu
mult mai aprop ia tă de timpul
nostru, fiind estimată la circa
zece mii de ani. Măsurătorile
conţinutului de bioxid de car-
bon În straturi le de gheaţă
care datează de la glaciaţiu­
nea Wurm ne arată din nou
variaţii· ale conţinutu lui de
gaz carbonic, gradienţii sînt
Însă deocamdată insufici~nt
studiaţi şi explicaţi. Oricum,
ei sînt puşi În corelaţie cu
aceleaşi salturi în mecanis-
mul efectului de seră, cu
creşteri ale temperatllrii medii
a aerului, pe care le atestă in-
s'uşi faptul că glaciaţiunea s-a
sfîrşIt. Studii paleocllmatice
care folosesc metode inge-
nioase pentru a suplin i ab-
senţa datelor despre variaţia
elementelor meteorologice,
utilizind, ,În calitate de para-
metru climatic, dimensiunile
unor specii de gindaci fosili,
(de coleoptere), Of au trăit
către sfîrşitul pleistocenului,
demonstrează că ritmul în
care a crescut temperatura
medie trebuie să fi fost ex-
trem de alert, de circa un
grad Celsius pe deceniu.
Pe de altă parte ştim, r din
descoperiri paleontologice
neindoioase, că mamiferele
cu blană avînd taI ii enorme,
au trăit' în nordul Eurasiei,
precul1] şi În Ame:rica .de
Nord. In cadrul unei analize
climatice constatam chiar şi
acum În' aceste zone Însem-
nate abateri de la norma cli-
matică. Climatologii au făcut
tentative de a caracteriza
al'lomatiile menţionate
printr-o serie ~e _ parametri
empirici, de pll~a, formule
simple cum ar fi "gradul de
continentallsm" care statu-
ează o anumită dependenţă
Între anomalia termică şi dis-
tanţa pină la ţăr~ul 0geanu-
lui, depărtare masurata de-a
lungul unei pa.ralele .. S~a. ob-
servat că valon le mal ndlcate
ale "gradului de continenţ~­
lism" se corelează cu ampllfl-
cări ale ampl itudinii anuale
înregistrată de temperatura
aerului. O consecinţă a com-
portării cJimatiee anormale
este că atunci cînd clima se
incălzeşte, se prpduce un bi-
zar fenome n de ,amplificare a
încălzirii pentru 'acele regiuni
care sint caracterizate de un
grad de~ continentali~m m~i
ridicat. In timpul verll~.r din
emisfera nordică , prin acest
mecani~m se generează, de
exemplu, depresiunea ~sia­
tică, un minim barometnc ce
influenţează clima întregii Eu-
rasii. Invers, o scădere a tem-
peraturii pe timp de iarnă se:
manifestă prin temperaturl
anormal de scăzute În mijlo-
cul Eurasiei (avind drept co-
ro lar formarea anticiclonului
siberian). Marea anomalie a
circulaţiei generale a atmos-
ferei, fenomenul musonilor,
este consecinţa indirectă şi
benignă a funcţiei de amplifi-
care termoclimatică a unei
mari întinderi de uscat. Din
aceeaşi cauză, polul frigului,
În emisfera nordică, nu se gă­
seşte la polul nord geografic,
ci la latitudini mai mici de 90
de grade, În Siberia; la fel, în
Canada, se înregistrează tem-
peraturi minim~ mai scăzute:
decît acelea din jurul polulUi
nord. Această funcţie de am-
plificare sui-generis pe care o
au marile Întinderi de uscat
ale emisferei nordice, incom-
plet clarificată incă din punc-
tul de vedere al climatologiei,
trebuie să se fi manifestat cu
pregnanţă În perioadele d~ la
sfîrşitul ori inceputul manlor
glaciaţiuni. Estimările ace_stor
amplificări de temperatura ce
vor fi avut loc spre sfîrşitul
glaciaţiunii ultime, wurmiene,
merg pină la a spune că, prin
acest efect. de continentalism
accentuat, viteza creşterii
temperaturii aerului a fost de
două pînă la trei ori mai ra~
pidă in America de Nord, ŞI
respectiv de patru pînă la
cinci ori in Eurasia de nord,
decit pe restul sferei terestre.
De data aceasta se presu-
pune că, in cadrul speciilor
de mamifere gigantice acope-
rite cu blan~ deasă, numai fe-
melele au fost cele afectate in
mod direct prin creşterea
temperaturii. Specialiştii În
medicina veterinară care stu-
diază actualele mamifere de
(Continuare in pag. 32)
29

STiiNTA
, LA'
F~ONTIERfLE
CUN04ŞTEr<11
CîT de vechi sînt însemnă­
rile calenqaristice? Dar calen-
d!ir~le? " Intre 35 şi 30000
pina la 15000 de an i Le.n.,
aşa după cum a demonstrat
arheologul Alexander Mar-
schacK", veţi răspunde după
cîteva minute, dacă nu ime-
diat, dovedind o bună infor-
ma~e în d?menAiu. Afirmaţia o
veţi susţine In continuare
spunind, ca un considerent
de prim o,rdin că, oricum, ori-
zontul anilor respectivi le si-
tuează 1n plină preistorie (ce
t ermen impropriu!), cînd
Homo Sapiens locuia În săla­
şur,i, urmîndu-şi vînatul, picta
pereţii peşterilor şi producea
ca act conştient, focul. U~
Prometeu astronom? ! Studi-
ile, mai mult decit probatorii
asupra unor piese din eolţi de
mamut, galeţi şi oase de pă­
s.ări provenite din adăpostu­
nle Lartet, Blanchard şi peş­
terile Placard, Barna-Grande,
La Marche, utilizind tehnici
moderne, au dovedit că res-
pectivele piese nu erau scrije-
late cu "mărci de' vinător" sau
cu motive decorative; e le
erau,. pur şi simp lu, cele mai
vechi efemerid e cu putinţă
Închipuind răbojuri figurînd
ciclurile lunare.
Şi totu ş i, întrebarea dE! la
i nceput a rămas fără un ultim
răspuns. Spunem aceasta
gîndindu-ne la marele calen~
dar zodiacal din Templul zei- . Uitare, pentru că, după o ex-
ţei Hathor din Denderah.
Să l ăsăm fapte le să vor- suficienţei':, "aş a ceva nu
bească". " poate exista".
Denderahul (in antichitate
se numea În egipteană Inu ş i
On al Zeiţei, iar În greacă
Tentyr is), acum o aşezare 'dar (vezi desenul) incorpo-
neînsemn ată pierdută intre
dunele fierbinţi undeva pe
cursul mijlociu al Nilu lui in
vechime centru de cult 'im-
portant (al zeiţei Hathor), a
conservat printr-un accident
30
CELE MAI VECHI
CALENDARE?
GHEORGHE N. POPESCU
feric!t al istoriei posibila
proba a dovezi i că astrono-
mia avea, cel puţin, aici În
Tara Ta-Kemt, o vechime in-
credib il ă. "Incredibil dar ade-
vărat]", ~m exclama capt ivati
de retonsmul expresiei acum
la I modă, dar acest c~lendar
conţine Însemnări astrono-
mice care, o dată admise
c~~d~c. Ia ~ulversarea perio~
dlzarll Istonei aşa-zise anti-
ce:10 950 ani le.n.! Într-ade-
văr , mult prea mult pentru cit
ştim noi - şi acceptăm -
despre isto ria civilizatiei văii
Marelui Hapi. Este o dată
certă sau pură fantezie? Să
a~cept~m~ !otuşi, din r~tiuni
dlalectlce, Impreună cu Paul
Brunton că, de fapt, marele
calendar conţine Tn scr i să o
dată enorm de veche: 90 000
~e ani i .e.n.? I ată o alterna-
tivă neliniştitoare, şi trebuie
s-o recunoaştem, nu numai
pentru istorici.
.
.o~ Ia descoperirea acestei
s~d~n a ,:e~curilor trecute şi
pina astaz!, consideraţiile
c:are s-au facut cu privire la
timpul inscris În notaţiile sale
astronomice s-au înscris in
firescul abordării dependente
de suma cunoştinţelor ce le
avem despre Încă puţin cu-
noscuta civilizaţie a Egiptului
antic : de la admiraţia nedisi-
mulată faţă de o bijuterie ar-
ti~tică, pînă la trecerea ei in
presie tipică a "decalogului
Scu.'ptat pe plafonul prona-
o~ulu i templu lui ze iţe i Hathor
din Denderah, marele calen-
y
reaza toate cunoştinţele as-
t~onomice (care nu erau pu-
tme:!) a.le sacerdoţilor egip-
tenI. Diversele reprezentări
astronomice; teo, antropo ~i
zoomorfe sint dispuse 1n Spl-
rală desfăşurătoare şi Încon M
jurate de douăsprezece zeităţi
- "decane", semne-simboluri
ale zodiacului - unele În pi-
c~oare, a~tele Îngenu ncheate,
dispuse Imprejurul globului
terestru şi infăţişate cu bra-
ţele ridicate avînd pumn ii
str înşi. Deşi privesc spre
ap us, spre Amenti sau lalu -
marginea lumii intunericului
a tenebrelor, a "lumii celei~
lalte" - acestea sînt orientate
1n sensul mişcării diurne
s~re răsărit, acolo unde se
naştea Soarele venind cu
barca Mesketet - sursa t ra-
diţională a luminii. in mişca­
rea sa pe cer, Soarele este
y
apar~t de zeii-Iei sau "Akeru"
(dupa "Cartea Morţ ilo r"). Sînt
reprezentate, de asemenea
cele ş'lpte stele sacre
(Orion), iar intre imagini intil-
ni~ oameni-şoimi, ibişi
malm.uţe cynocefale, ca sim-
b~lun. ale ecuatorului, eclipti-
CII ŞI, respect iv, ale celor
două ech inoctii.
Astfel, aici erau redate sim-
bolic aspectele astronomice
legate. d~ cultul ş i teologia
hathonana ca un "memorial
al ste lelor oare, urmîndu-şi
drumul i nfinit, se dtJpl asează
pe . .cerul aparent al T errei.
SpIritul nostru, oricît ar fi el
de sceptic, nu poate decît să
Încerce un sent iment de ad-
miraţie pentru sublima inteli-
genţă care a reusit să redea
in acest fel, mişcarea fără de
sfi~ it a Universului", scria in-
spirat acel~ i Paul Brunton.
Considerînd cunoscute no-
ţiunile n~c esa re inţelegerii
aspectuluI astronomic de
fond al problemei fenomenu-
lui. p:ecesiei generale, vom
amintI doar consecinţele sale:
- deplasarea politor pe
sfera cerească; rolul de stea
po l ară revenind in decursul
t impului unor stele diferite;
ALMANAH ~
ANTJCIPATIA ~
- inegalitatea d intre anul
sideral mijlociu (365 Z 6 h 09 m
10) şi cel tropic m-ijlociu (36SZ
5 h48rT\46) conduce la depla-
sarea poziţiei punctului ver-
nal (y). În lungul ecuatoru lui
de circa 0"12/ao;
- deplasarea retrogradă a
constelaţiilor denumite zodia·
cale !mă de punctul varnal ('Y).,
considerat la o anumită
epocă origine de coordonate.
Astfel, din antichitate şi pînă
În prezent, timp de aproape
2 000 de ani, ()) şi semnele
zodiacale s-au deplasat in
sens retrograd faţă de aceste
constelaţii cu puţin mai mult
de 280 ;
_ ca lculul reg resional con-
duce la precizarea momentu-
lui cînd Soarele intersecta
ecliptica, concQmitent cu pe-
z~ionarea unei constelaţii ze-
diacale, putînd data, de
exemplu, o insemna re astre-
nomică străveche (vezi fi-
gura).
După unele estimări , ma-
rele calendar zodiacal din
Denderah este extrem de
vechi, el putînd fi refăcut de
mai multe ori. Alte ipoteze -
deosebit de prudente - ba-
zate pe faptul că in Egipt zo-
diacurile circulare au fost in-
troduse tîrziu, În epoca ptole-
maică, ele fiind imprumutate
de la greci (care, la rîndul lor,
îl preluaseră - prin filiera
şi
caldeeano-persană - de la
babilonieni), il consideră a fi
din seco.lul-I e.n., din epoca
împăratului Tiberiu .
Cu toate acestea,f va trebui
să facem distincţia dintre
semne.!st îodiacale conside-
rate a fi venite din Grecia sau
aabilonia şi unele amănunte
proprii egiptene şi provenite
dintr·o adîncă antichitate.
Diviziunea În 36 de decane
ale zonei celeste "din proximi-
tatea arcului zodiacal al
eclipticii, decane consid erate
ca domenii privilegiate (con-
stelaţiile decanilor) şi dom i-
nate, ca genii celeste, de cite
un mare zeu egiptean sau
egiptenizat: Ap is, asociat
constelaţie; Taurului; Horus
şi Harpocrate, asociaţi Geme-
nilor; Isis pentru Fecioara;
Nefthis pentru peş ti etc .. .
(Horapolon, "Hierogliphas",
2). Clement din Alexandria
(in "Stromates", VI, 4). men-
ţione.ază că egiptenii păstrau
amintirea celor patru cărţi
sc rise de Hermes-Thot, intre
~ALMANAH
~ ANTICIPA ŢI A
care una descria stelele con-
siderate fixe, alta conjuncţiile
şi luminile Soarelui şi Luni i,
iar celelalte despre mişcările
aştrilor. După Eusebiu din
Cezareea, egiptenii, care sînt
primii ce au inventat astrono-
mia, ÎŞ i . reprezentau lumea
sub forma unui cerb ardent În
centrul căruia plasau, ca ge-
niu binefăcător '8.1 Universu-
lui, un şarpe cu cap de şoim,
de forma literei greceş ti teta,
cu corpul strălucind de stele
şi care-şi devora coada ("Pre-
parat io Evanghelica", 1. 10; X,
6). Nu era altul decit şarpele
Uroboros, reprezentarea infi-
nitului care. mai apoi, a fost
preluat de alchimişti, ca in-
signă a simbo lurilor lor ern M
blematice.
Alte tradiţii, mitologice şi
istorice antice, susţin preocu-
pări astronomice egiptene
străvechi.
După Platon, ori.nduirea de
stat egipteană număra peste
8 000 de ani la vrem ea discu-
ţiei lui Solon, "cel mai înţe­
lept dintre cei şapte înţelepţi
ai Atenei", cu Psenofis d in
Hermopolis şi cu Sonhis din
Sais, preoţji templului ze~e i
Neit din Sai!:; ("Timaios", 23,
e), adică 8000+570=8 570 ani
Le.n.
Herodat ("Istarii", II,
142- 144) arată că, după in-
formaţiile comunicate 'lui de
preoţii tebani şi după propri-
ile sale observaţii (a văzut
341 sau 345 de statui inchi-
puind cite o generaţie de
mari preoţi şi faraoni n'um~i
"piromis"), "dinastia zeilor" in
Egipt a inceput cu 11340 de
an i inaintea călător i e i sale,
ceea ce corespunde aproxi-
mativ cu 11 780 de ani Le.n.
E xistenţa dinastiei Jegen-
dare a zeilor este susţinută
de letopiseţul aşa-num it ei
"pietre din Palermo", care În-
şiră numele a zece, fara-
oni-semizel, de papirusul din
Torino, care situează această
dinastie cu 5613 ani inainte
de Mer;1es (Horus Luptăto­
rul?), primul faraon al Egiptu-
lui unificat şi de istoricul Ma-
nethon (secolul III Le.n.), au-
torul unei istorii a Egiptului in
limb a greacă, care o situează
cu 5813 ani Înainte de Me-
nes. După aceste izvoare, "di-
nastia zeilor" sau a "semizei-
lor" se datează către anul
10061 Le.n. (după Manethon)
sau către anul 9850 Le.n.
aproximativ (după papirusul
din Torino).
Tradiţii mitologice antice
sustin că Thot, zeu alogen,
cu o poziţie en igm atică În
panteonul zeilor Egiptului fa-
raonic, numit şi "regele vea-
curilor", "care a fost de la În-
ceput", "nenăscut", "care s-a
născut pe sine Însuşi" (S.A.
Turaev), "stăpînul str~inătă- .
tii", "providenţa ambelor pă­
mînturi" (după inscripţiile .fa-
raonului Useir-Ana), ar fi
sosit În Valea Nilului la vre-
mea pe cînd echinocţ iul de
primăvară se afla În co nstela-
tia zodiacală Racul-Cancerul
(L. Filippof), deci acum cel
puţin 8800 ani i.e.n.
Herodot din Halicarnas
("Istorii", Il, 4). Ar istotel
("despre cer", II, 2), Strabon
(:,Descrierea Eg iptului", XIII.
1, 29), Diodor clin Sicilia ("Bi-
blioteca istorică", I X, 6;
LXXXI, 4) au scris, fiecare, la
vremea lui, despre nivelul
inalt al astronomiei egiptene.
,~şezarea şi mişcarea stelelor
au fost Întotdeauna ol:)servate
cu multă grijă În Egipt mai
mult decît în orice altă ' ţară,
iar aici se păstrează, din vre-
muri despre care nu-ţi vine a
crede, că sint atît de indepă,r­
tate, registre unde au fo st În-
scrise observaţii cu privire la
fiecare dintre stele; ... se pot
găsi acolo lămuriri despre
mişcarea planetelor, despre
orbitele pe care le descriu şi
despre opririle lor" (Diodor
din Sicilia, op. cit., LXXX I, 4).
Sau: "eg iptenii au fost cei
dintii dintre toţi oamenii care
au n ăsc ut anul si l-au împărţit
În douăsprezece părţi, ţinind
seama de anotllnpurtle lor.
Au făcu t această descoperire,
spuneau ei, (căIăuzindu-se)
după stele" (Herodot, C\p. cit.,
"Euterpe", 4). După logogra-
fui ionian Hecataios din Mil et,
egiptenii au alcătuit o hartă a
cerului, stabilind unul dintre
cele mai vechi calendare -
Încă din anu l 4241 î.e.n. -
ca urmare a creşterii animale-
lor şi a practicii nav igati ei
("Perieges is").
Studii moderne situează
drept punct de plecare al ca-
lendarului vechi egiptean în
preajma anului 11 000 i.e.n.
(H.S. Bellamy) sau 11 542
Î. e.n.(1. Donelly).
Şi daqă toate acestea nu
conving, să·1 cităm pe Dio-
gene Laertios (sec. III. e.n.);
31

"egiptenii au inregistrat 373
eclipse solare şi 832 eclipse
lunare". Un calcul simplu, la
în de mina oricui familiarizat
cît de cit cu astronomia, arată
ca aceste observaţii se rapor-
tează la aproximativ 10000
de ani. Mai mult, istoricul bi-
zant~n Syncellus (806 e.n.)
susţinea, bazat pe cronici
pierdute astăzi, că egiptenii
au inregistrat evenimente as-
tronomice şi sociale ce se ra-
portează la o perioadă incre-
dibilă: 36 525 de anii
Orice s-ar zice, durerea de
cap ce te apucă la citirea
acestei cifre nu trece cu pira-
midoane!
Să vedem, in final, datele
care ar justifica autenticitatea
notaţiilor astronomice ale
marelui calendar zodiacal cin
Oenderah şi dacă ele explică
de asemenea, că respectivul
calendar nu este decit o co-
pie parţială şi tirzie (a cita
oafe?) a unuia foarte vechi.
I~ ~Iu,!,ina faptelor expuse
mal Inarnte, onzontul anului
10950 i.8.n. nu mai pare im-
p,?sibll. Astfel, istoria Egiptu-
lUi nu ar incepe cu prima di-
nastie din listele lui Manet-
. tentei calendarului lzodiacal
hon (3200-2980 i.e.n.), Valea
DINOZAURU SI MAMUT"
(Urmare din pag. 29)
talie mare cunosc faptul că o
ridicare a temperaturii am-
bientale influenţează negativ
fluxul de singe antrenat 1n
circulaţia uterină. Curgerea
sanguină intrauterină poartă
cu ea substanţele nutritive
necesare pentru dezvoltarea
completă a fătului. Medicii
veterinari ştiu că o reducere a
fluxului sanguin uterin pro-
duce, la vaci, un număr cres-
cut de avorturi sau de malfor-
maţii ale fătului. Or, dacă
asemenea accidente repro-
ductive apar la nişte mami-
fere de talie mai redusă decit
a mamuţilor, cu o blană mai
puţin deasă, atunci se poate
afirma că, la mamiferele gi-
gantice de la finele pleistoce-
nului, dificultatea in procesul
disipării căldurii (corelată 'cu
valoarea mică a raportului su-
32
Nilului fiind populată cu mult
!na~ntKe de datele acceptate
Inca In tratatele şi manualele
de istorie antică, Egiptologi
~ontemporani reputaţi admit,
In mod provizoriu, "din lipsă
de date abso lut aplicabile
preistoriei . egiptene, că civili-
zaţiKa neolitică a inceput P08"':
te In Valea Nilului spre anii
10000 , i.e.n." (J. Morgan, E.
Orioton, P. Bourguet...).
La 58 km sud de celebra
Thebă (Karnak), intr-un mic
templu dedicat lui Hnum _
zeul fertilităţii - din aşezarea
Esneh se află sculptat un alt
calendar zodiacal ce consem-
nează o artă dată provoca-
toare: primul semn zOdiacal,
care marca epoca construc-
ţiei templului, se află in con-
stelaţia Fecioara, ceea ce În-
seamnă epoca 10950-
13 100 te.n.1 Despre acest
te:mpl~ se mai cunoaşte doar
ca u.tlma sa reconstrucţie s-a
făcut În secolul " e.n. in tim-
pul lui Ptolemaios al IV-lea
Philometor.
Să legăm istoria numită in-
corect primitivă a Egiptului _
ca explicaţia necesară a exis-
din Denderah şi Esneh - de
prafaţă corporală/volum cor-
poral) era considerabilă. În-
velişul termoizolator ce le-a
ajutat să traverseze glac;aţiu­
nea, s-a dovedit in cele din
urmă fatal, antrenind com-
pleta dispariţie a speciilor
respective.
Avantajul acestei teorii cli-
matico-generice, a exti~ctiei
vertebratelor terestre de talie
mare, este şi acela că oferă
un caracter de uniformitate
uniformitarismul fiind unui
din principiile de lucru în ge-
ologie ' şi paleontologie. Dar
nu este deloc exclusă şi al-
ternativa ca, prin desco peri-
rea unor noi date, revelatoare
in legătură cu trecutul vietii
pe Pămint, să fie furnizate
premize şt iinţifice pentru ipo-
teze mal convingătoare, .pentru
modele mai exact congruente .
cu _o. re~litate atit de indepăr­
tata In timp.
aceea a alteia, ' cu mult ante-
rioară, poate enigmatica ţară
din care a sosit Thot, zeul al-
bastru sau verde, acea re-
giune nedeterminată incă si-
tuată spre apus (1), purtind
nl!m!3le enigmatic de .. Lac al
flacarilor", "NSHSR", "lacul
celor două focuri" . Să fie
vorba, oare, de Atlantida?
_intrebări... intrebări... şi un
raspuns sigur, de final: intoc-
mirea marelui calendar zodia-
cal din Denderah - şi nu nu-
mai a lui - presupune, in
mod logic, observaţii astrono-
mice făcute pe parcursul a
mii de ani anteriori datei ex-
treme ce o conţinel
BIBLIOGRAFIE SELECTIV'"
ALEXANDER MARSHACK - ... Bokl
, .... look at CUr Pal', In "National
Geographlc", voI. '47, No. 1, Jenu-
ary, 1915, pp. 62-89; .
J -P. SERGENT - L'HomlM H '1 a
"000 ... ..... ...,. .tronome.
InHSclence e'
1971, pp. 71-15;
M
Vie Il10. 844 Mal
,
, sor la Harvard. Romanele sale .. Inaintea zori-
FRANCOIS DAlJMAS - DendeB el le
Tlmpte ertt.IhOf. cairo. 1969;
CA.MILLE LAOIER - Autour de 1.
PI.,.. de RoMlt., Bruxelles 1927.
cap. II - La querelltt del zodla-
quel, pp. 20-45.
ALMANAH ~
ANTICIPAŢIA <;Jr
SAVANTI SI SCRIITORI
•
CEI mai cunoscuţi autori de science-fiction
sint, de/ obicei, specializaţi Într-unul din dome-
niile de vîrf ale tehnicii, simbioza dintre efer-
vescentul talent literar şi pregătirea ştiinţifică
de Înaltă ţinută găsindu-şi finalizarea În capo-
doperele genului.
Autor al romanului devenit antologic "Răz­
boiul lumilor", englezul H.G . WELLS
(1866-1946), unul dintre clasicii literaturii de
anticipaţie, era licenţiat in ştiinţe. La 70 de ani
a susţinut o teză de doctorat pentru a-şi do-
vedi apartenenţa la lumea ştiinţifică.
Unul dintre cei \ mai mari scriitori de antici-
paţie, John Taine, nu era altul decit matemati-
cianul ERIC TEMPLE BELL i1883-1969j,năs­
cut in Anglia, dar stabilit în S.U..A., ca profe-
lor", "Steaua de fier", "Germenii vieţii", "Cur-
gerea timpului" dezv ăl uie o uluitoare viziune a
viitoru lui.
Savant~1 NOR B E R T W I E NER
(1894-1964), matematician, Întemeietor al ci-
berneticii, şi -a incercat şansele pe tărimul lite-
raturii cu splendidul volum "Dumnezeu şi Go-
lemul".
LEO SZILARO (1898-1964), american de
origine maghiară - unul dintre "autorii" bom-.
bei atomice şi iniţiatorul celebrei scrisori-aver~
tisment către preşedintele F.O. Roosevelt - a
scris o culegere de povestiri fantastice, dintre
care cea mai frumoasă - .. Vocea delfinilor" -
se remarcă printr-o pronunţată notă satirică.
Paleontologul sovietic IVAN EFREMOV
(n.1907) este autorul clasicelor lucrări de an-
ticipaţie "Nebuloasa din Andromeda" şi "Cor
Serpentis". "Soarele gol" şi ,,0 piatră pe cer"
sînt doar două din cele peste o sută de cărţi
- romane, lucrări ştiinţifice, manuale - apar-
ţinind unuia dintre cei mai profitici reprezen-
tanţi ai genului, americanul ISAAC ASI MOV
(n. 1920) de specialitate biochimist, fost pro-
fesor al Universităţii din Boston.
Scriitorul englez A.C. CLARKE (n. 1917),
specialist În astronautică teoretică, a descris
În paginile romanelor sale staţiile cosmice şi
saieliţii orbitali, cu mult inainte de a fi lansate
primele rachete. "Odiseea spaţială 2001" nu
este decit una din remarcabilele scrieri de an-
ticipaţie cu adevărat ştiinţifice, iar operele
care i-au urmat - "Preludiu În spaţiu", "Insule
pe cer", "Sfîrşitul copilăriei", "Oraşul şi ste-
lele", "Joncţiune cu Rama", "Fîntînile paradi-
sului" - au dovedit clarviziunea ştiinţifică şi .
imaginaţia fecundă a acestui autor valoros.
~ALMANAH
~ ANTICIPATIA
.. DE
ANTICIPATIE
RODICA BRETIN
Născut in Austria (1927), HERBERT W.
FRANKE predă esteticş cibernetică la Univer-
sitatea din Munchen. In afara cărţilor ştiinţi­
fice, abordind printre altele domeniul graficii
computerizate, Franke este binecunoscut ca
autor al unor frumoase romane şi povestiri de
anticipaţie: "Reţeaua gindurilor", "Zo na zero",
"Cuşca cu orhidee", "Moştenitorii lui Ein-
stein".
Cunoscut ca autor al romanelor-avertisment
"Germenul Andromeda" şi "Omul terminal",
precum şi al unui ciclu de romane dedicat
medicilor, biologul american de origine en-
gleză MICHAEL CRIGHTON (n . 1942) şi-a
luat doctoratul la Harvard, fiind in prezent
scriitor şi scenarist de film (a realizat~ printre
attele, cunoscutul scenariu "Lumea vestului").
Larry Niven este pseudonimul americanului,
LAURENCE van COTT NIVEN (n. 1938), de
profesie matematician, au.tor al unor cărţi de
mare succes: "Lumea-Inel", "Inginerii Lu-
mii-Inei", "Lumea Ptaavilor" şi "Protectorul".
Compatriotul său, ·JERRY POURNELL (n.
1933). inginer; psiholog, doctor in filozofie şi.
absolvent În ştiinţe politige, a colaborat la pro-
grame1e spaţiale NASA. In afara romanelor ,;O
astronavă pentru rege" şi "Naşterea focului", a
realizat adaptarea literară după filmul "Evada-
re din Planeta Maimuţelor".
Englezul FRED HOYLE (n. 1920), astrofizi-
ci an şi teoretician astrobiolog binecunoscut,
autor al volumelor ştiinţifice "Natura Universu-
lui" , "Norul vieţii" şi "Galaxii, nuclee, quasari",
a publicat mai multe romane science-ficfion
' ("A de la Andromeda", "Norul negru"). Din
1963 semnează, impreună cu fiul său, JEOF-
FREY HOYLE, rodul acestei colaborări fiind
volumele: ,,A cincea planetă", "Şapte paşi spre
Soare'~ "Infernu'" şi "Incandescenţii".
Americanut H.C., STUBBS (n. 1922), specia-
lizat În astronomie şi chimie, publică sub pse-
udonimul Hal Clement romanele "MIsiune pe-
riculoasă ", "Aproape de masa critică" şi "Ci-
clul focului".
, PAUL ANDERSON (n. 1926), american -de
origine daneză, absolvent al unui institut de fi-
zică, şi-a cîştigat popularitatea cu ~ volumele
"Patrula timpului", "Valul cerebral" şi "Furtuna
de vară".
Desigur, această listă ar putea continua, pe
ea inscriindu-se multe alte nume ale unor
scriitori de anticipaţie ce au şti.ut să aducă. În
imperiul rigurozităţii ştiinţifice, inspiraţia lite-
raturii de cea mai bună calitate.
33

ANUAL, pe planeta noastră
au loc circa 16 milioane de
furtuni. Uneori, in timpul
acestor furtuni iau naştere
fulgerele globulare, care re-
prezintă o formă rară de ma-
nifestare a electricităţîi natu-
rale.
in ultimii trei sute de ani,
de cind se studiază fulgerul
globular, au fost adunate mii
de mărturii, au fost publicate
sute de descrieri amănunţite
ale acestui fenomen. Cu toate
acestea, fulgerul globular a
rămas pînă in .prezent una
dintre cele mai mari enigme
ale naturii.
După cum scria recent re-
vista sovietică "Sputnik", ur-
mările fulgerului globular sint
dramatice şi uneori ctliar fa-
tale pentru cei care au ne-
şansa să vină În contact cu
el. Iată citeva mărtu rii şi date
concrete despre fulgerul glo-
bular, prezentate de' revista
sovietică amintită.
Pilotul Valentin Akkuratov a
relatat că Într-o zi din luna fe-
bruarie 1946 se intorcea cu
un avion cu patru motoare
dintr-o căl ător ie de explorare
a gheţii În Arctica. Zborul
decurgea liniştit, la Înălţime a
de 1200 metri, cind deo dată
În carlinga piloţilor apăru o
sferă de o culoare orbitor de
aIbă. Ea se mişca lin de-a
lungul. peretelui din stinga În
direcţia lui Akkuratov. La
aproximativ 30-40 cm de
fata pilotului, sfera se opri,
pulsind ş.i cIătinindu-se. Pilo-
tul- nu simţi nici un fel de căl­
dură, ci doar o uşoară Înţepă­
tură În partea superioară a
capului. Apoi, sch imbindu-şi
culoarea in verzui, sfera se
Îndreptă, coborind, spre nişa
care ducea la cabina de ra-
diotelegrafie. StrecurÎndu-se
sub scaunul radiotelegrafistu-
lui. sfera explodă, producînd
34
FULGERUL
GLOBULAR
un zgomot foarte puternis.
Picioarele de metal ale scau-
nului s-au topit şi a izbucnit
un incendiu. Din fericire, ra-
diotelegrafistul nu a păţit ni-
mic.
După ce au stins incendiul,
pilotii au controlat amănunţit
cabina. Toate hublou riie şi
uşile erau ermetic inchise, nu
exista nici cea mai mică cră­
pătură. Radiotelegrafist ul a
informat că eterul era curat şi
calm, în căşti nu se auzeau
nici un fel de trosnituri şi
pocnituri, care co"nsHtuiau
semne sigure ale apropieri i
furtunii.
Cum de a putut pătrunde
fulgerul globular Într-o ca-
bină ermetic inchisă?
T. Vasilieva din satul Kolo-
ticino, aflat În aprop ierea
Moscovei,. a povestit urmă­
toarele : "In ziua de 10 mai
1978, la orele zece dimineaţa,
a Început furtuna. O dată cu
lumina unui fulger pe. Întreru-
păt orul din camera În care
mă aflam a apărut o sferă lu-
minoasă cu nua nţe liliachii de
mărimea unui cap de om.
Peste o .clipă între ru pătorul a
lu at foc. M-a străfulgerat
ideea că dac;:ă va lua foc ta-
petul va arde şi ' casa noastră,
care era din lemn. Am lovit
cu putere cu pa lm a mîinii
sfera şi intrerupătorul. Sfera
s-a descompus pe loc în
sfere mai mici, care au căzut
la pămînt. Abia acum am fost
, cuprinsă de teamă. Mîna imi
era arsă pină la os. Pielea de
pe degete mi se innegrise ş i
se umflase".
Un caz dramatic s-a Întîm-
plat cu 5 alpinişti sovietici, la
17 august 1978 În munţii
Caucaz, CÎnd aceştia s-au
oprit pentru Înnoptat la 3 900
metri altitudine.
Iată ce a povestit Viktor Ka-
vunenko, maestru internaţio-
o saltea de cauciuc şi era izo-
lat de pămînt.
afectat nici un bbiect de me-
t81 i-a sluţit doar pe oameni" .
povest ită de pilotul militar B.
zbura cu 520 km/oră, a întîl-
• după ce a trecut prin tot avio-
VASILE OROIAN
nal al sporturilor: "M-am tre-
zit din cauza unei senzaţ ii
stranii, că În cort ar fi intrat
cineva st~in. Am scos capul
din sacul de dormit şi am În-
cremenit: La înălţimea de
circa un metru de la sol, plu-
tea o sferă de culoare galben
deschis, avînd mă r imea unei
mingi de tenis. in acelaşi· mo-
ment, ea dispăru În sacul de
dormit al lui Korovin. Urmă
un urlet ca de fiară rănită,
sfera i eş i afară şi incepu să
se plimbe deasupra celor lalţi
saci de dormit, ascunzÎndu-se
pe rînd cînd În unul, cînd in
altul. Cînd sfera străpunse şi
sacul meu am simţit o durere
ingrozitoare, de parcă aş fi
fost ars cu un aparat de su-
dură şi mi-am pierdut cunoş­
tinţa. Revenindu-mi În fire
peste cîtva' timp, am văzut
aceeaş i sferă galbenă, care,
metodic, respectind o or'd ine
numai de ea cunoscută, pă­
trundea din nou În sacii de
dormit şi fiecare vizită pro-
voca urlete disperate, neome-
neşti. Acest lucru se repetă
de cîteva ori. A fost ingrozi-
tor. GÎad mi-am revenit din
nou În fire, se pare a cincea
sau a şasea oară, sfera nu se
mai afla in cort. Nu -mi mai
puteam mişca o mină şi un
picior. Corpul Îmi ardea de
parcă se transformase Într-o
vatră cu foc. Apoi mi-am
pierdut din nou cunoştinţa ...
Unde a dispărut sfera, nimeni
nu a observat.
La spitalul unde am fost
aduşi cu helicopterul, mie
mi-au numărat şaPte răni. Nu
erau arsuri, ci bucăţi Întregi
de muşchi fuseseră smulse
de pe os. La fel s-a intimplat
şi cu prietenii mei, Sighin,
Kaprov, BaşkirQ.v. Oleg Koro-
vin a fost însă ucis de sferă,
probabil din cauza faptului că
sacu l lui de dormit se afla De
ALMANAH ~
ANT ICIP AŢ IA ~
Fulgerul globular nu a
În sfîrşit, Încă o intimplare,
Korotkov. Avionu l lui, care
nit În calea ,sa o sferă de foc
cu diametrul de 5 metri, care,
nul, a explodat in coada
acestuia, distrugÎnd Învelişul
interior şi reducînd motoarele
la tăcere. Cercetarea detaliată
de către specialişti a acestui
fenomen a dat la iveală nu-
meroase lucruri neaşteptate
despre fulgerul globular. S-a
constatat, printre altele, că
sfera de foc nu zbura În În-
tîmpinarea avionului şi nu
stătea pe loc, ci se deplasase
o bună bucată de timp În faţa
avio nului. Prin urmare, fulge-
rul globular se poate deplasa
cu o viteză mai mare de 500
km pe oră ...
Fulgerul globular are "o
mie de feţe" şi o resursă ne-
secată de surprize în "com-
portare". Căpătîndu-şi denu-
mirea de la forma sa globu-
Iară, el nu-i este Întotdeauna
fidel: există cheaguri de foc
sub formă de pară, pepen~
sau lanţuri de sfere. La unele
dintre ele au fost observate
"tentacule" ş i "cozi". Fulge-
rele globulare pot avea culori
din cele mai diferite: albe,
galbene, oranj, roşii.,. chiar şi
albastre. Dimensiunea medi e
a sferei lumioase este Între 15
şi 40 de cm.
Aceste fulgere nu sînt con-
stante nici in "comportare".
Unele sînt nezgomotoase, al-
tele, din contră, fluieră, şu­
ieră, vÎjiie. Există şi unele
care aruncă scîntei şi se ro-
tesc.
Viaţa lor durează de la cî-
teva secunde pînă la 10-15
minute. Iar apoi sfera ori dis-
pare liniştit,.ori. .. face o nouă
surpriză. In proporţie d,e
70-90 la sută, sferele de foc
apar in timpul furtunii sau
după ea. Dar nu sînt rare ca-
zurile cînd ele apar chiar cînd
cerul este sen in.
Aşa cum ' rezultă din cerce-
tările efectuate, oamenii de
ştiinţă sint preocupaţi in pri-
mul rînd de răspunsul la în-
trebarea: de unde are fulgerul
globular o forţă de distrugere
atit de mare? Este cunoscut
~ALMANAH
~ ANTIClPAŢ1A
cazul CÎnd o sferă de foc de
mărimea unei mingi de fotbal
se rostogolea sărind pe
stradă, Iăsind În urma sa
gropi cu un diametru de un
metru şi jumătate! Un alt caz
s-a intimplat la Habarovsk, in
Orientul Indepărtat. Un fulger
globular a nimerit Într-un ca-
zan cu 7 000 litri de apă .
Peste zece sec unde, apa a
dat În Cl9cOt şi a continuat să
clocotească timp de 10 mi-
nute, pînă cînd "Înecatul" şi-a
găsit sfîrşitul pe fundul caza-
nului.
La intrebarea de unde pro-·
vine energia fulgerelor globu-
Iare nici una din legile cunos-
cute ale fizicii nu dă vreun
răspuns. Singura explicaţie
raţ i onală constă in aceea că
energia îi este insuflată fulge-
rului globular dinafară .
O asemenea idee, subli-
niază revista "Sputnik", a fost
exprimată, incă În anii cinci-
zeci, de cunoscutul fizici an
sovietic Piotr Kapiţa, laureat
al premiului Nobel. După ipo-
teza lui, fulgerul globular este
un cheag de pl asmă format
din ionl Încărcaţi şi electroni
liberi (de acest lucru acum
ap roape nimeni nu se mai În-
doieşte). Alimentarea lui cu
energ ie este făcută de undele
electromagnet ic e care apar
intr-un fulger linear obişnuit.
Supoz iţia sa, academicianul
Kap i ţa a demonstrat-o şi
intr-un experiment: cu ajuto-
rul radioundelor, colaborato-
rii lui au înv ăţat să creeze
intr-un gaz dens ,,şnururi" şi
"sfere" de p l asmă.
in prezent, cel mai aproape
de dezlegarea enigmei aces-
tui fenomen pare a fi Alek-
sandr Hazen, de la Institutul
de mecanică din Moscova.
Să ne in chipuim că fulgerul
a creat un cheag de plasmă.
După toate legile fizicii, el
trebuie să se descompună.
Dar fulgerele globulare
"trăiesc" zec i de minute.
Aleksandr Hazen explică
acest lucru in felul urmălor:
Simultan cu apariţia cheagu-
lui de plasmă, in el are loc şi
un alt proces care include
formarea unor unde electro-
magnetice cu diapazon de ra-
diolocaţie. La un anumit mo-
ment, respectivele unde pot fi
"blocate" În cheagul de
plasmă şi astfel ele menţi n ~
anumită cantitate de plasma
În centrul cheagului. Iar Îm-
preună cu ea şi cimpul elec-
tromagnetic alternativ.
În cazul unui asemenea
mecanism de formare, fulge-
rul globular este "alimentat"
cu energie din atmosfera În-
cărcată cu electricitate. Pe
timp de furtună, tensiunea
cImpu lui dintre nori şi pămînt
poate fi ur iaşă, de ordinul a
mii de milioane de volţi!
Iată cum explică acest om
de ştiinţă diferitele însuşiri
ale fulgerului globular şi sur-
prizele din "comportarea" lui.
Exploziile puternice au loc
din cauza faptului că În tim-
pul dezagregării cheagul de
plasmă reuşeşte "să înghită"
din atmosferă o mare canti-
tate de energie. in ceea ce
priveşte culoarea fulgerului
globular, aceasta depinde de
prezenţa În aer a diferitelor
substanţe. Astfe l, abundenta
de oxigen şi particule nega-
tive creează o luminiscenţă
albastră. de azot - o luminis-
cenţă roz, de vapori de apă şi
praf - galbenă.
Cauza tendinţei puterhic~ a
fulgeru lui globular de a pă­
trunde În tuburi, ţevi, uşi des-
chise şi ferestruici este exp li-
cată de Aleksandr Hazen prin
faptul că de obicei sub con-
strucţii nivelul apelor freatice
este mai rid icat şi prin ur-
mare şi conductibilitatea este
mai mare. Cheagul de plasma
care nu are o încărcătură
mare este atras de aceste
zone.
Acesta este În linii mari
modelul teo retic conceput de
Aleksandr Hazen. Dar trebuie
remarcat că re~ectivul mo-
dei reprezintă numai o ipo-
teză.
Actual itatea studierii fulge-
rului g lobu lar decurge din
necesitatea rezolvării unei im-
portante probleme a seco lului
nostru privind crearea unui
reactor termonuc lear dirijat
ca s\Jrsă de energ ie a viitoru-
lui. Dificultatea pri n cipală a
acestei orobleme constă in re-
ţinerea plasmei, În care au
loc reacţiile termonucleare,
de la contactul cu pereţii ca-
merei de lucru.
Fulgerul .globular este, În
primul rînd, un model de acu-
mulator compact şi, totodată,
fără greutate proprie şi, În al
doilea rind, o dovadă grăi­
toare a posibilităţii de reali-
zare a unei stabil i tăţ i de du-
rată a plasmei.
35

SIMULACRU
- ,N.U ÎNTE~EG. zise Rea!1f
Cum al putut ajunge la un ratio-
nament atît de absurd?
Zan nu răspunse imediat. Se
deplasa incet, foarte preocupat
printre culturile sale de plant~
a.lbastre, scăldate in lumina plu.
neoloră ce se cemea discretă
din nenumăratele oglinzi ale pla-
lonierelor. Se aflau in laborato-
rul experimental de biochimie
la cel de-al 41-lea nivel subteran:
- Vezi, Începu lan. M·am în-
trebat şi eu asta. Pentru că la
~rept vorbind, m-a cam spe~iat
I~eea; tocmai, prin -lips, 2i de lo-
gică... dacă Judecăm' totul prin
filtrul conceptiilot noastre de
pînă acum. . - Intocmai. Şi-atunci am fă .
- Şi cum aJtfel ai vrea ~ ju-
decAm?
Zan iarăşi intîrzie sA răs­
punda, meşteri la panoul de eo-
man<;iA, si~fonia de nuante a
la.mp.lor dm tavanul oval muri
treptat, Iăsind in loc altă lumină
solară, identicA aproape cu ce~
de la suprafata planetei. Voia sA
fie un răspuns?
Rean constată in orice caz cA
trecerea la baia de raze strAluci-
toare i! deranja; Zan simti asta
probabil, pentru că manevra din
nou clapetele_ consolei. Lumina
p!uricolora, odihnitoare, se iscă
dlrl: ~ou, ~tngiind şi estomptnd
sc;:I!Plr1f!a mchelata a uriaşelor re-
Clplen!e cu materie biologică.
- ŞI daca te-ai Întrebat la ce
concluzie ai ajuns? se i~teresă
Rean.
- Cr~d că m-a influentat, mi-a
rămas 10 memorie, recunoscu
Zan, o informatie pe care... am
pnns-o intîmplător acum vreo
opt zile. Am fost atunci la Cen-
trul d~ recepţionare a mesajelor
galactlce. Tocmai· reuşiseră să
decodifice un set informational
inregistrat mai de mult.
- De unde se primise?
.- N-au putut stabili sigur. In
once caz, de undeva din conste-
latia 13-I1-K. Nu asta are insa
36
TUDOR NEGOIŢ A
importantă.
- Şi ~e cupnndea mesajul?
- O Idee ext rem de ciudată!
spuse lan. O civilizatie depăr­
I
tată, necunoscută... a făcut un
experiment. S-a apucat să cre-
eze conditii "Speciale de activare
a .materiei biol<;lsice primitive.
On... a creat chiar materia bio-
logică primitiVă? Aici decodifica-
rea. s-a,r putea să nu fi fost pre-
Cl5a, nimiC nu e pe deplin clar.
Fa~t e ca. s·a experimentat, pe
mal multe planete aflate in
Prima Fază, la relati~ scurt timp
după desprinderea lor din di-
verşi aştri; şi ca. s-a reuşit o tre-
cere calitativă. Au izbutit să
producă, artificial, o viată biolo-
gică, as igurind, generind, condi-
tiile necesar~ de mediu. Pe pla-
nete poate sterpe, poate unde
nicicînd, ori mult mai tirziu ar fi
fost importată.. ori ar fi apărut
singură, o viată biologică primi-
tivă.
- Pe mai multe planete au ex-
perimentat? vru să ştie Rean.
- Da. Şi ăsta e in<::â un ele.
ment de-a dreptul ,bizar. Iarăşi
s-ar p.u.tea să fie o greşeală În
decodifICare, dar... Experimentul
acela a fost init iat cu mii de ani
, ,
•
in urmă. Mii de ani de-ai lor!
Ce inseamnă asta exact, aceşti
mii de an i, iarăşi nu ştim. Cei ce
l-au initiat au lăsat mărturii certe
asupra experimentului. Civiliza.
ţia lor a pierit, mărturiile <:Insă au
r~~a~; au fost găsite de ~Ita ci·
Vlllzatle, care a verificat. Şi-a
descoperit. .. Ei bine, Rean, după
părerea celor care au emis me-
sajul decodificat acum opt zile la
Centr~, însăşi planeta pe care
ne aflăm... era printre cele in-
cluse 'in 10tl.\1 de experiment.
- Vrei să spui că, pe această
planeta, viata s-ar fi născut ca
unnqre a... unui experiment?
cut..;, rationamentul acela "at>
surd, cum spu i tu, punda Zan.
Vezi, noi, în circuitul galactic in-
formatkmal rezultă că nu sintem
o civilizaţie tocmqj creativă.
- Că nu sîntem?!
- Statistic ar fi stabilit ex.
plică lan, că marea, imen~ ma-
joritate a ideilor cu adevarat noi
revolutionare, pe care le urili:
zăm, in materie de valorificare a
energiei, de transformare a ma-
teriei şi transmitere a informatiei
nu e rezultatul unor idei propni.
T eorÎlle fundamentale le.am
primit mereu dt;! la altii. Le-am
perfectionat Însă impecabil. In
mat.erie de perfecţionare, d~­
virştre matematică a ideilor, sin-
tem imbatabili. Şi-atunci ... m-am
gindit... dacă am incerca sa de-
savirşim şi ideea aceea a experi-
mentului. Şi-am ajuns la ce ti·am
explicat, la ce consideri cA ar
fi"
- Dar este absurd! repeta
Rean şi se pregătea să argumen.
teze; micul său receptor piui
~I:'rt , de trei ori, Rean anuntă:
Imi pare rău, dar a sosit Hon.
- Hon? Hon Tar?!
- Da. Vrea să vadă rezulta.
tele obţinute pină in prezent de
institutul nostru, zise Rean por-
nind-o deja spre uşa laboratoru-
lui. De impresia pe care şi-o va
ALMANAH ~
ANT IC IPATIA ~
face depinde dacă ne vor aloca
sau nu o .suplimentare a fondu-
lui energetic; aşa că, regret, dar
trebuie să amînăm discutia În'.:e-
pută.
- O! Asta-Î foarte bine! ex-
clamă Zan.
_ Ce-i foarte bine?
. - Că vine aici Hon. Am avut
divergente de păreri întotdea-
una, dar ... I -aş putea vorbi des-
pre ideea "absurdă". Am sa
merg şi e u la intrevedereî asta.
_ Ei nu! protesta Rean. n pri-
mul rind, eşti aşteptat in perime·
trul L, să pătrunzi Împreună cu
echipa in acea navă necunos-
cută, eşuată.
. rioare, o luă diplomatic Rean.
- A, da, îşi aminti lan.
- In al doilea rind, tu nu ştii
niciodată cum să pui proble-
mele, n·ai face decit să-I indtspui
pe Hon , să banuiasca cine mai
ştie ce despre activitatea din ul-
timul timp a institutului., Şi, in
consecinţ ă, scopul pentru C<lre
am reuşit să·1 aduc aici ar fi ra·
tat.
Ajunseser ă in holul mare al
ascensoarelor şi Înainte de-a
urca in cabina ultrarapidă, Rean
spuse:
- Fie! Am să deschid discu·
tia, da că li€ va crea un moment
favorabil. Ii vorbesc de ideea ta.
Asta pentru a mă verifica! Per-
sonal, toată teoda pe care mi·ai
inşirat·o un ceas mi se pare ab-
surdă. Dar... cine ştie?!
_ - Promiti să-i vorbeşti?
- Da, zise Rean, intrat deja tn
cabină, uşile se inchiseră, ascen-
sorul tişni spre cel de-al doilea
etaj subteran, unde era statia
metroului pe circuit mediu.
Ajunse la timp. Tocmai cînd
Hon cobora,. insotit de cei şase
asistenţi ai ,lui, pe care ii expedie
imediat, invitindu-i "să se fami-
liarizeze cu oraşul pină la ora
şedintei de lucru" . . Rămaşi sin-
guri, schimbară cîteva fraze ba-
na1e, Hon condusese pina în
urmă cu un an institutul. cu-
noşt ea clădirea gigantică per-
fect. Adica nu tocmai perfect,
pentru ca, la sosire declară
scurt:
- Vreau să văd noua aripă
construiti!..
- Eram sigur, făcu simplu
Rean. Mergem acolo.
Hon părea azi bine dispus, nu
trebuia pierdută aceasta ocazie,
aşa că urcara într-un mic vehi-
cul de doua locuri, care pomi
imediat spre aripa vestică a in-
stitutului subteran . •
- Aud că. aţi c1ădit-o la supra·
faţa. E steaua aceea de mare pe
~ALMANAH
~ ANTICIPATIA
care-am zarit-o din glisor?
- întocmai, zise Rean. Pentru
proiect, lumina solară e indis-
pensabilă. ...
- Indispensabilă?!
- Avind in vedere economia
de e nergie, explică aparent fără
intenţie Rean. ImPortantul mu·
safir simti insă încotro bătea şi
se amuză:
- Limpede! E bine ca v-ati
orientat aşa. Dacă mai ridicaţi
citeva stele de-astea, poate nu
mai cereti suplimentarea de
energie.
- A, nu! Respectăm mai mult
ideea evitării constructiilor exte-
Ştiind că Hon nu numai ca ţinea
la acea idee, dar o şi lansase,
adău gi!.: aşa cum respectam şi
timpul musaflTilor noştri, al cer-
cetători lor. Nişte modernizări,
recunoaşte Hon, trebuie făcu te.
Acum, de pildă, vom risipi mai
mult timp pentru a parcurge
planul orizontal al institutului
pînă la sectorul vest, dectt ai fă·
cut străbătind două continente.
E ridicol.
- Este, admise Hon. Astea-s
fleacuri, se vor rezolva uşor.
Mi-ai vorbit Însa de ceva
proiecte noi, de amploare, nu
de modemizari ieftine. Ce mai
face "duşmanul meu personal"?
Ce-i mai trece prin cap?
Ca modemizările, strict nece-
sare altminteri, erau "fleacuri
care se vor rezolva uşor" era
bine . Indiscutabil, azi Hon avea
o dispozitie remarcabilă. - cine
ştie ce ritmuri solare, ori telu-
rice, ori perturbaţii magnetice
cauzau starea asta? -, in ce-I
privea Însă pe "duşmanul perso-
nal al lui", ei bine, despre el
Rean ar fi vrut să aducă vorba
mult mai tirziu. Era vorba de
lan, care, cît timp Hon condu-
sese institutul, il agasase cu pre-
tentii zilnice, solicitase comisii
de anchetă. Zan avea mereu idei
noi, dar costisitoare sub rapor-
tul experimentarilor, iar unele
dintre acele idei erau de-a drep-
tul trăznite. Cea mai trăznită
Însă ~rea să fie ultima, pe care
Hon n·o aflase. Aşa ca Rean se
intreba dacă să evite di sc uţia
ori, din contră, să expuna noua
inventie a biochimistului.
Oaspetele remarcase, pe-
semne, ezitarea lui, pentru că
adăugă incurajator:
- Trebuie să recunosc, unele
dintre ideile "aiurite" ale acestui
Zan s-au dovedit viahile. M"i
mult decît adt, o năzbitie de·a
lui pe care m-am opus s·o expe·
rimenteze s-a efectuat În siste-
mul Beta-4. Cu succes.
- Cum?! făcu Rean neîntele-
gînd.
- Da. De aceeaşi idee de cro-
notranslatie e vorba. Reiese că
indrazneata ipoteza a lui lan
era valabilă. Culmea, ceea ce
la ..duşmanul meu" fusese rezul·
tatul unor deducţii logice conse·
cutive, la cei din Beta-4 a fost o
întfmplare fer ic ită . Altceva ,cau-
tau, dar au descoperit un efect
remarcabil, de mare perspec-
tivă, pe 'care au clădit de fapt
toată teoria. Ar trebui să- I felicit
pe Zan, nu?
- De ce? ramase interzis
Rean.
- Dacă -i venea ideea mai de-
vreme şi se·ncapăţina să nu re·
nunţe la ea, cum are el obiceiul
uneori, am fi risipit inutil, cu ex-
perimentările, o energie uriaşă.
Aşa, vom prelua ideile care
ne-au fost comunicate, vom da
in schimb altele, la nivel galactic
nimeni nu va pierde nimic.
Da. Era un raţionament posi-
.bil. Logic, eficient, economic,
minus... o mică eroare, ce se
strecurase ·in judecata lui Hon:
Dacă "intfmplarea aceea feri-
cită" nu ar fi dus la descoperi-
rea "efectului de mare perspec-
tivă", acesta ar fi ramas necu-
noscut la nivel galactic... cine
ştie cît timp, teoria la fel. Np re:
marca Hon, acest aspect? Ince-
pea cumva să se plafoneze?!
Ori, tot din afiumite raţiuni, pre-
fera să nu Între zarească acel
cuantum de hazard?
<Deocamdată, Hon trebuia să-i
aprobe însă fondurile energetice
suplimentare, era de sperat să
le aprobe, musafirul .. ţinea" la
institut pentru ca aici se for-
mase, tot raţional era legat de
acest loc ce-I catapultase in
Consiliul suprem de coordonare
şi unde avea probabil să revina
mai devreme 'sau mai tîrziu. Aşa
că Rean hotări sa Încerce să
aduca in discutie ultima ipoteZă
a lui Zan, momentul părindu-i-se
favorabil, \
- Pentru c-a venit vorba de
idei noi şi de ·ce-i mai trece prin
cap lui lan, incepu el prudent,
ei bine, l-a influentat, zice, un
mesaj decodificat de curind la
Centrul de receptionare.
- Cel venit din 13-II-K?
- - li ştii, deci? E perfect
atunci, spuse Rean mai decis.
Zan vrea pur şi simplu să per-
fectioneze ideea aceea.
- Asta-i bine. Cum?
- Mda, aici e aici, cum, atacă
37
 Rean pieziş, hotArit sa·' lase pe
Han să-I contrazicli. Mie ideea
mi se pare net greşită.
- Să vedem! Despre ce·j
vorba?!
- Nici mai mult, nici mai pu-
tin, Zan cred~ că, tot .,,, mod
experimel'lbl. ar putea crea
conditii a~ifidale pentru a sti-
mula apantia la materia biolo-
gică .. , a unor reactii afective.
- · Ei, asta-j bun!!
- l-am spus că-j absurd, se
apără Rean. E vorba de prima.
tele mari, de fapt. Vrea sa: sti-
muleze anumite zone cerebrale
ale maimutelor, sa creeze o mu-
tatie capabilă să facă posibilă o
viaţă afectivă superioară._.
- La cimpanzei?!
- Da. Dupa observatiile lui
personale, presupune ~a in
aeea lume dominată de' in-
sti!lcte, ar exista totuşi "em-
bnoane de sentimente",
- Stupid! mormăi Han. Senti-
mente?! Oricine ştie azi ca sen-
timentele apar doar pe o bază
~~r rational~. De pildă, ştiu că
ţu foarte mult la acela care te-a
salvat În ultima expeditie spaţia­
l~. Ştii c~ puteai pieri, c~ siste-
mul galactic ar fi pierdut in tine
un exemplar absolut reuşit şi o
~ta. cu el o intreaga nava. spa-
tial~ de certă perspectiva.. Şi tii
decI la acel individ, e$ti afecti.,
legat de el, chiar dacă e un
exemplar de rind, pentru că ~
gic, lţi dai seama de asta. Crezi
că in capul unei maimute s.ar
putea elabora vreodată un ase-
menea rationament? .J
- Nu-mi dau seama, mormlli
Rea~. Nu m'am ocupat, n.am
studiat cu atenţie animalele de .
laborator.
- f?ar e ridicol! declară Hon.
La OIvel ga.lactic se ştie doar,
perfect de bine, că sentimentele
viaţa afectivă in general În toată
complexitatea ei, nu ~ posibil
să apar1 la fiinţele neciberne-
ticef
- Asta ştim noi, observ~ şi
mai prudent Rean. Zan afirmă
tn~ ca. de cind folosim pentru
c~eJer~Je noastre şi membrane
blolo91ce, progresul e evident·
ca. n~i trei, de pildă, datora.m ~
anumita. maJeabilitate Ide gfndire
tocmai faptului că poSeda.m şi
asemenea membrane biologice.
Civilizaţiile pe care le cunoaş­
tem apoi, cu care ne aflăm În
co~act sint, intr-adevăr, ciber-
netice. Dar tot una dintre ele a
lansat şi teoria aceea - n.am
Idee dacă o cunoşti. mi-a ex-
pus-o şi mie azi Zan - potrivit
,3=~==========================================================~~A~L~M:A~N~AH ~
I -~
căreia. dintr-o ramură a prima.
telor actuale s-ar fi născut... ma. tice or. fi ajuns pina acolo incit
rog, l:In fel de civilizatie, cindva sa construiască, inainte de-a
supenoară, care s-a autodistrus'
pieri, aparate cibernetice rudi-
reiese că ar fi pierit la un m~ mentare, dar dotate cu pro-
ment dat, in urma unui cata- grame de autoperfecţionare?!
clism. - E,,:,~lus' ~ine ne-a conceput
- Şi ce·i cu asta? fntreba pe nOI se ştre foarte bine, zise
!ion Admitfnd chiar că, printr-o sec Hon. O altă civilizatie ciber-
netică. Ne·a adus pe planeta
mtimplare, cu totul regretabilă
aceasţa penţru a o popula, pen-
dar teoretic nu exclusă o ase~
menea civilizatie ar fi ~xistat... tru 8-1 valorifica pe deplin resur-
sele energetice.
. - Yezi, Intrerupse Rean, teo-
na, Ipoteza aceea s-ar lega cu - Bine, dar pe acea civilizatie
alta: a evol!Jliei continue nepro- cibernetică cine a creat-o?
gramate din lumea animaU. - Altă civilizaţie, evident tot
cibernetică , spuse simplu Hon.
- Altă aberatie, vrei sa. spuir
preciză Hon. Care evolutie? Care s-a perfectionat, apo~ şi
Cum să se poata produce o ea, paralel, mai mult sau mai
evolutie făra. scop, neprogra. putin decit celelatle, in functie
mata?! Ai văzut tu vreodată a de resursele energetice plane-
văzul cineva un peşte prefă~În­ tare diferite, care i-au permis ori
du-se in şopîrlă? nu ' experimentări de mare an-
vergura.
:- Nu, rec~noscu Rean. Dar
Cel ce-o sustIneau, care o admi-
- Şi pe acea altă civilizatie
sesera ca posibilă, tot o civiliza. cine a iscat-o?!
tie cibernetică, presupuneau că - Alta! izbucni Hon. Doar
ştii, ca toată lumea, că universul
ar fi vorba de un proces extrem
de lent, pe c.are anumite mutatii e infinit. De unde-ai vrea sa-ti
produse rudimentar, stihinic... spun eu exact cine şi cind? Şi
. - ,.Lent, extrem de ,lent'" iro- .de ce te preocupa. asta?! Am
ruza Hon. Atit de lent incit ni- imp~esja ~a ai Început sa 91n-
deştJ greşIt, Rean. Suprasolicita-
meni nu poate constata faptic rea, accidentul ac~a poate tre-
acel proces. nu? De altfel teoria
era o vechitură,'" descoperită buie să-ti faci o verificar~ de
fntr-o navă cosmica rătăcită in s;radul trei. Raţionezi eronat
şI-aş spune chiar periculos. Zan
spatii şi aparţinind unei civilizatii la fel!
sucombate de mult. O absurdi-
- De ce?
tat~' Ceva ce. nu poate fi practic
lverrficat; deCI nu e ştiinţa.! - Asemenea idei, asemenea
- Hon , dar existanta unui intr~bari inutile nu se pun, tn-
a:w:r.nen.~a lant evolutiv, a unei
cheie Hon. Cred că şi-ar bate
cIVihzaţll care a avut ca punct capul cu ele, doar... Da, cred că
d,: .plecare lumea biologică pri- a.r avea te~eritatea ilogică. ste-
mitivă ar explica ..
rilă, de a ŞI le pune numai fiin-
- Ce?! tele Mscute din materia biolo-
gică primitivA, bazată pe impul-
- Ar fi un mod de-a da răs-
puns teribilei Intrebari: Cine suri nerationale. Pe care le-ar
ne-a conceput pe noi?._ Dacă preocupa trecutul mai mult de-
cit viitorul.
acele posibile fiinte n'eciberne-
- Crezi deci că fiinţele acelea
necihemetice şi-ar pune astfel
de intrebari? insist~ ' Rean.
- Presupun. Iar asta indife-
rent dacă acea mutaţie ar fi re-
zultat printr-un proces extrem
de lent" ori ar 'fi fost produsă
de-un experiment nebunesc
menit sa. creeze un simulacru .. :
da, un simulacru de ratiune de
viată afectivă, dupa modelul
nostru.
- Un asemenea experiment ti
se pare nebunesc?
- Păi ar fi, ?esigur! se supara
Ron. Să admitem că a izbutit
cindva. Că va mai reuşi Încă o
dată. Bine, dar de ce să-I fa.
cem? Daca. acea civilizatie, sin.
~ra necibemetică, spre deose-
brre de toate celelalte cunos-
ANTICIPATIA
cute, n-a fost capabilă măcar să
supravietuiască, daca s-a auto-
distrus. Atunci de ce să repe-
tăm acea eroare... a naturii sau
a altei civilizatii cibernetice? De
ce, explică-mi şi mie?!
- Ştiu eu? spuse Rean. Să zi-
cem, pentru a încerca să ră's­
pundem la intrebarea aceea
- Care?
- Cu... ce-a fost la incepui.
Inainte de a exista aceast! lume
cibernetică omniprezentă 'în uni-
vers. Poate că totuşi a existat,
vreodată, o asemenea civilizatie
pe bază biologica, evoluată din,
primatele mari. Poate a pierit
doar dintr-o regretabila eroare ...
dar a dispus... cine ştie, a fost
capabilă şi ea de anumite va-
lori?!
- Absurd! ripostă Han. Dacă
ar fi dispus de valori şi dacă -
logic, nu? - intreaga populatie a
acelei planete ar fi beneficiat de
ele. nu era posibil să se autodis-
trugă. Ar fi progresat, ar stră­
bate spaţiile galactice, am şti de
ea! Sa coborim, Încheie el sec.
Ajunseseră În holul imens al
noii aripi a institutului, tocmai in
momentul În care o voce meta-
lică anuntă:
- Mesaj pentru Hon Tarşi
Rean Dyn, din partea lui Zan
Zar.
- Ei, asta-il Ce-o fi vrind?! ex-
clama Hon.
- Hon, Rean, mă auziti? ră­
sună imediat glasul lui Zan. Am
patruns împreună cu echipa pe
nava străină, nec;unoscută. Un
faRt interesant, Hon, legat de te-
oria 'tnea, pe care Rean poate
ti-a comunicat-o.
- Va recomand să faceti
amindoi o verificare imediat~, de
gradul trei.
- Am făcut una chiar ier~
Honl Ce-ai zice insă dacă ti-aş
spune că in faţa panourilor de
comandă de pe această nava,
necunoscută, intr-un fe l de
scaun ' de pilotaj se află un sche·
let straniu? Care aminteşte mult
de cel al unei maimute mari?
- Asta şi e, Zan Zar! zise
Hon apăsat. O maimută scăpată
desigur dintr-o cuşcă a laborato-
rului navei. Repetă verificarea
de gradul trei, mesaj terminat.
Tonul fusese aproape brutal,
Rean reluă discu~a întreruptă.
subliniind:
- Cred ca e o maimută scă­
pată din cuşcă... Cred, dar ...
Dacă totuF prin absurd, dacă
vrei, Hon, dad! undeva, In acest
univers infinit... ar exista, am
descoperi miine o fiint ă neciber-
~ALMANAH
~ ANT I CIPAŢIA
netică ginditoare tn scaunul de '
pilotaj al unei nave astrale?
- Nu vor ajunge niciodată
plnă acolo. Cu instinctele lor ...
- Dar dacă am afla ca un-
deva, pe o planetă departată, o
asemenea civilizatie exis tă? Ce
am face atunci, Hon?
Pentru prima dată promptitu-
dinea in răspunsuri a lui Hon
facu loc unei tăceri. EI incepu
apoi rar:
- Ei, bine... Ar trebui evitat,
indiscutabil, orice contact cu
acea .. lume stranie. Şi imprevi-
zibila.... Cel mult, spatiodinele
noastre ar trebui să-i suprave-
gheze foarte atent... Continuu.
Făr~ a lua -nici un fel de legătura
cu ei, fară a-; lăsa să afle nimic
din ce ştim. . ~treze nici măcar la nivel pla-
- Prudentă?
- Elementară. Din fericire
insă pentru securitatea ' galaxiei,
te asigur că n-a existat şi nu va
exista vreodată un asemen~ si.
mulacru de civilizatie, ascul-
t~-mă pe mine. Ce idealuri de
perfectionare, ce scopuri cogni-
tive, Rean, ce mobiluri ale pro-
gresului ar putea să aibă o ase-
menea lume bazată pe instinde
primare?I... E ilogic, nu vezi?
- E. poate, ilogic, şopti Rean.
Dar, te rog, gîndeşte-te daca nu
greşeştil
- Mă"rogi"?!... Cum adica?
~cu nedumerit Hon.
- E o notiune afectivă nouă.
Menită să faciliteze relatiile de
comunicare.
- Introdusă tn circuit de clnd,
de care civilizatie?
- De una... foarte depărtată ...
necibemetică .
- Cu care ai luat contact fn
ultimul tau raid spatial?
- ... Nu pari surprins că
există .. .
- Nu mi-ai răspuns, Rean
Dyn. .-
- Nu sint Rean._. Rean Dyn a
pierit... Accidentul. Membranele
biologice i-au fost iradiate. As-
tronavele noastre s-au Întilnit ...
pe o planetă. . . Dintr-o constela-
tie depărtată.
- Aha. Deci şi pilotul...
- Pilotul şi Rean Dyn m-au
salvat. Au murit insă după
aceea; Rean mai Întîi...
- I-ati ucis! Tu şi ai tai,
aruncă 'rece Hon, l-aţi ucis şi
te-a substituit; ai făcut un trans-
plant de memorie; ai devenit
Rean Dyn şi ai venit aici să ne
spionezi.
- Nu, Hon_ Pe Rean şi pe pi-
lot i-am făcut să inteleagă,
inainte de-a se stinge, mesajul
cu care vin.
- Mesajul cu care vii? Ce me-
saj? Al distrugerii galaxiei? AI
unor conflicte sistemice nimici-
toare?!
- Din contră! Vin dintr-o civi-
lizaţie biolpgică ce a creat, pri-
cepi? A creat aparate ciberne-
tice perfectionate. capabile de
mari performanţe. Dar civiliza-
tie ... care are nevoie de ajutor.
- Rămăşiţele lor de instincte?
Perspectiva unei autodistrugeri
planetare, nu?
- Ştiai?
- Presupun. zise dispreţuitor
Hon. Viată biologică! La care,
probabil, tin... ca orice animal
viu, tin la viata lor: mai mult de-
cît noi. Dar nu sint in stare s-a
netar. Total ilogic! ... Total ab-
surd, aşa cum mi-am inchipuit.
Şi nu ne intere sează. .. Eşti aici
şi vei rămine, Rean! hot!ri Hon.
- Ti-am spus că nu slnt Rean
Dyn.
- Vei rămine aici, Rean! Su-
feri de perturoaţii explicabile
după accidentul acela, dar asta
se vfJ rezolva.
- Imi impui sa. r~mîn?!
- Te rog... formulă atent şi
ironic Hon. Sa-ntelegi. Faci to-
tuşi parte din lumea noastra.
- Dar stnt elaborat de civiliza-
tia aceea în care sînt aşteptat sa
revin c-un răspuns, perora. cu o
iuţeală ciudată Rean şi in clipa .
aceea Hon îşi actualiză o ima-
gine. O imagine pe care pilotul
navei spatiale care il însotise pe
adevăratul Rean Dyn o fixase pe
peliculă, inainte de a pieri, făra.
ca acest intrus să ştie. Era ima-
ginea veche a acestui străin,
acestei străine, care devenise
Rean Dyn, imaginea unui biped
În orice caz, fAurit probabil
dupa. chipul creatoarei ei, o ima-
gine cu trăsMuri armonioase, cu
o chică de păr ca o nacăr~ în ju-
rul capului acela de biped, o ex-
presie ginditoare şi plăcuta, peri-
culos de plăcută, stranie in orice
caz, altfel, total altfel decît ei.
- Dacă in clipa aceasta mai
există "civilizatia aceea", punctă
Hon. Probabil," nu. Spre binele
sistemului galactic. Ai fa.cut tot
ce era posibil. Dar misiunea ta,
oricum, a eşuat...
- Nu-i pot trada, Hon.
- "Trăda"? Asta ce mai în-
seamnă? se interesa Han.
- O notiune a lor. Inseamnă
să înşeli pe cineva care a crezut
in tine.
- Aha! Interesantă noţiune!
Ne-ar putea trăda şi pe noi?
39
 _ Nu... Nu cred.. Mai ales
dacA eu ma intorc. Intelege ~ e
- Dar care-i ajută să formu-
leze ipoteze, să ajungă la teorii
unei melodii, unui "cîntec ste-
Iar", cum spusese dndva Zan
~~~--::'- ~r:DALION ~::;::-:;:;:==-;;;:~
necesar sa ~ inta,TeI,lar ~Ol pu- foarte exacte, completă bizara Zar, care pretindea că stelele
teţi ~i trebuiE!. să:1 aJutatI. .
_ Să supravieţuiască? .. . Să m-
tre In posesia cunoştlI~tel?r
mesageră ' şi imaginea ei, cu
chica aceea de păr ca o flacAră
~batica, reveni În memoria lui
emit sunete melodioase, şi pen·
tru a treia oară imaginea acelei t~@~O&~ ~@@~
străine, a ochilor ginditori pe
noastre? ... Pentru a ipcendla SI$- Hon. fata incadratA de plete scurte,
temele stelare unul (lupă a~t~r( - Imposibil! făcu el pe deplin rebele, reveni, tulburînd rationa- l IL ' . 1 ' .Ir,.; D lIr \,1, ",.,. / LI 1n
_ Nu-i cunoşti! Sint cap?blu ŞJ convins. mentele lui Hon. Rămîi cu bine, l' 4 -.ir~· d 13 ~II 1.' j:.' ,[ :1. ,!.al rw ro rl
de sentimente inalte. EXistă o - Aş! exclamă spontan Rean. Hon Tar! Itl.1 IrII II.- '111'" IC.. I 11.'~ .1\01<{1,\1' c)( la 19 Ilpnhl:'
ascendentă năzuintă a lor spre Intuiţia e aproape la fel de răs· - "Intuitia" te face să crezi cA 19.11 Hu.;ur "1' but /.' <l'! X~I
t alp Il.~ 'InI{Lpoc
cunoaştere, frumos şi pace, pe pindită la ei ca dragostea, un vă vom lăsa să plecati?
f)llr poctul \ ti
<IL Il nl/u 11111 !nUl' l Ip'I,1 I • <.1,,1 ruiui C
care Însă ... sentiment, inchipuie-ti, Hon, l('tIlO" fltl/on tol! pnmUl LH 'lol1Io;.<II.' _ _ C"I11 ~(lLl1\ IL,;.-hent:u·
- Da. Intuitia, Hon, e proba- II.. ~q,[aml..lt 1 19 5 Je, 5,111'1/ I ;.,1, (p ·:1 JU tII t··
- Foarte bine, Rean. Foarte ne·ra-tl-o-nal. bil o formă de ratiune concen-
bine dacă - i aşa. Să aşteptăm! - Exclus! Nu poate exista!
md'C 1., P tr.: Jl ''-\1 l' pr '-II JI C' rc Im f .1 n'
trată. Bazată pe insesizabile I 1k1 1 ~ In \.(Iabn._· <:: 'a .anfIClpa!
Dacă acea năzuinţă va triumfa hotări ferm, dar tot mai neliniştit acumulări anterioare. Cu de- Ira<
c;.
.anl!ll
••
cal i [.\.'1 III fTl
.J (
'O'"
11
'1 IQ"iJ PJ fotul p:... m' II
pe planeta lor, vom intra În con- Hon. Dar tu, reluă el interesat, b,ltlnan\
danşări spontan creative. I~ u-r. P il 'll r .. 1 tii C"J 'hll J :It ,
tact. Şi vei servi atunci la medie- de cind ai "intuitii" de-astea, ca - Vrei să înteleg.. superioară ti H ~ I f 1a r, I I ,OU \/11 /1' IJ -
rea relatiilor. Dacă nu ... ei? poate, ori măcar similară cumva I •.•·1 \(' d 1(; \. al n,p re; fi \ItI1 ptr.")(] ci (k
- Opreşte-te, Han! Nu poţi, - De azi! Jntuitii care mă fac ratiunii noastre? (! fi" IIpăru ţii I R :\;II
nu-i bine să decizi, tu singur, să cred că lumea aceea va su-
P P 11 li I \ IN Jp pc ~O' il 1 r ,.~ 1
acum, asupra dreptului la exis- - Poate! V-ar deranja să cola· I cI' P Jlm St/MI' ta. AI. !~n Rt
pravietui şi fără ajutorul vostru. borali cu L asemenea lume? 'e ta pin! It confunldn: prii Inlr
tentă În istoria galactică a unei - Absurd! Se vor autodis·
civilizaţii. Indiferent dacă ea mai
- nrudită cu cea a creaturilor IIC ~ . rai (01" o;: 1, «IJ d
truge in mod cert, p~ru să in· acelea păroase ori' solzoase? III t ! preţ nrul,;ok.:ţl
fiintează ori a dis~rut. Poate ei cheie discutia Hon, cînd vocea Care-şi arată reflex coltii? Ex- J )( Ilt,;!lll al TI
sau nişte strămoşi, nişte.. . simi- lui Zan Zar răsună in. aceeaşi clus, Rean Dyn! Nu vor supra- " .1, m!t.!,,1 I Ir~h
lari ai lor v-au creat cîndva. clipă: vietui, nu 'vom avea cu cine co·
lIa p x 1 ti JIUl r _1
- Singur?.. Nu sint singur, - Mesaj pentru Hon T ar şi jltuSt· 1" 1.11j(
Rean, zise atunci Hon cu o gra- labora. Cu cît vor şti mai mult, (In- -;rusa d ti r 11111
Rean Dyn. Incă un amănunt in· cu atît şansa de a se autodis- tii' Cnfl\llUfI rnard. dl...'l lflJ
vitate deosebită. Am bănuit sub- tel{esant pe această navă necu· truge va creşte, pricepi? 1:' am. Ilr d... a e ri; d
stituirea ta. Sint in legătură per· noscută.
manentă cu Supremul For. As-
- Dacă-i "exclus", înseamnă 2(l dc anC
- LasA amănuntele, Zan! Te că nu , vă temeţi de ei. Dacă nu G'I l' Il 1 I :!I ţ \ Il ,
cultă·j decizia! invit să vii cu mine, intr-o lume in OI ISI N " (19 5) n
vă temeti, ne veti lăsa să ple-
Şi de undeva, din bolta cenu- de fiinte necibernetice. O lume, căm. Deci intuiţia mea e co-
şie a imensului hol, o voce stra- ezită Rean... care m-a creat. rectă, iar intuiţia îmi spune că
nie, parcă ostenită, rosti rar, im- Domniră cîteva clipe de tă­ nu-i cunoşti . Că vor supravietui
placabil, ca o hotărîre de oracol: cere, apoi glasul lui Zan şovăi: totuşi, vor găsi o solutie, mobili·
- Nici o sperantă, Rean, să - Există o asemenea lume? zati mai ales de mesajul tău.
intervenim, cumva, in istoria Există undeva? =- Care mesaj al meu? deveni
planetei din care vii. Dacă nu va - în mod sigur. Vii? Şopti cu foarte atent Han. Ce vrei să le
fi În stare să supravieţuiască, o inflexiune străină, ademeni- transmiti?
dacă . .. acea bizară lume se va toare, teribil de periculoasă, vo-
autodistruge, stupid, n-are - Că ti se pare absurd ca si-
cea necunoscutei de lîngă el. mulacrul lor de civilizatte să aibă
dreptul să intre in istoria galac- Hon vru să intervină,' să-I pre- nevoie de ajutor extern pentru a
tică. N-are dreptul, nu-i nec;:esar vină pe Zan, să nu se grăbească pătrunde in istoria Marilor Gala-
măcar să se ştie că o aseme- cu un răspuns, glasul lui Zan
nea.. aberantă civilizatie sinuci- xii... Că intuieşti apropiata reu-
răzbăta Însă mai repede: şită şi aşteptati începutul unei
gaşă, un asemenea simulacru de - Ctnd plecăm? colaborări paşnice infloritoare,
c ivil izaţie a existat cîndva. - Azi! Azi, acum! şopti vocea nu?
Ecoul sălii se stinse incet. străÎnei puţm cîntată, asemenea
Rean se răs uci spre Han, arti- - A, da. E bine aşa, aprecie
culă cu greutate:
Hon. Oricum nu stricA. Un sin- ~I ah .. 'n~. a .... II

- Nici o sperantă?! Nu-i nece- gur cuvint, cred, ar trebui hleţar ih _(ro ...-A 1:1. r
schimbat În mesaj. n Iflti n b lUi
sar măcar să se ştie... că a exis- d II n'l. uru
tat cindva? .. E cumplit. Sînteţi - "Siml\lacru"? <

cumpliţi, Hon!
...: Nu. ,,Infloritoare". Sli zicem d .'
- Sinteţi. ai spus? mai bine "inceputul unei colabo.
rări paşnice, complexe". E mai
- Eu ~ intorc la ei... Ori- corect. Dar eu intu1esc ...
ce-ar fi!... Impreună cu Zan Zar!
păru să găsească ideea Rean.
- .)ia! făcu Rean Dyn.
- Absurd! repetă Hon. Zan - Vreau să spun: sint sigur cli
Zar nu va renunta niciodată la nu vor supravietui, continuli tot
lumea noastră, pentru o ... mai precipjtat Hon, că nu se va ," ,p
- Ba da, El o intuiţie a mea. aminti măcar de ei, ar fi la fel de , ,
Da, va merge ... Va merge' mă­ absurd cu a cr.ede că lumea , d
noastră, întreaga noastră civili- (II! ".IJ-
car pentru a-şi verifica ipoteza.
Va merge cu mîne! zatie galactică deplin rati9nală .. "II plaJIIN' :1'
- ,.Intuitie"? E tot o notiune a fost creată, cindva, la incepu- nle ~I' }'hh J
119"4), d~
de-a lor, nu? La fel de iratio- tul inceputurilor, de asemen~a 11 ' \1 (

nală? fiinte stranii, bazate pe instincte

primare. E ilogic, nu vezi?
4a ALMANAH ~
ANTICIPAŢIA ~
~AlMANAH
~ ANTICtPAŢIA
41

&@~O&~ ~~
INIMÂ DE CI TĂ
iN ULl1MA ZI de cursuri,
profesorul Eugeniu Brdea,
unul dintre cei mai cunoscuti
chirurgi din tară, invitase În
laboratorul său personal cîţi­
va dintre cei mai buni stu-
denţi, care, rn scurtă vre1Ile.
urmau să devină medici.
Dacă pină atunci, la
cursuri, Birlea nu depăşise
prea mult latura pur prac-
ticA, acum? spre uimirea stu-
dentilor. le arătă o sală de
operatii-laborator de chirur-
gie experimentală, cu apa-
rate deosebit da ciudate.
Unele le atraserd atenţia,
căci le erau necunoscute
chiar 'şi celor mai buni prac-
ticient La intrebările lor,
puse bineinteles rn şoaptă,
unul dintre asistenti le răs­
punse că sint construite
după indicatiile profesorului
şi că lui Bîrlea nu-i place
să se discute despre proprii-
l~-i realizări.
Ca niciodată, În expune-
rea caldă şi plină de pasiune
a profesorului se simtea în
ziua aceea o oarecare nerăb­
dare sau, mai bine zis, o as·
cuns<i nervozitate. Cînd in·
trară Într-o incăpere alătu­
rată , toţi putură observa
cum Birlea ~abia işi stăpî­
neşte un rictus care-j
stri~ba obrazul.
- Dragii mei colegi, rosti
el cu ,,"ocea scăzută, aici vă
rog să vă îmbrăcati in halate
sterile. Le găsiti in casoletele
de Unga perete! '
Operatia aceasta dură
aproape o jumătate de oră.
După ce supraveghe ca toti
să-şi pună halatul, masca şi
calota steriJă, Birlea îi invită
într-un nou laborator - cu
totul deosebit din toate
punctele de' vedere de cele-
lalte pe care le văzuseră
pină atunci. Era sala organe-
lor mentinute vii, prin perfu-
zie.
- "Tinerete fără bătrînete
şi viată făra de moarte" ,
42 , ALMANAH ~
MEDALION
RETRO SF
glumi Btrlea. Aci putem stu-
dia În stare vitală, ce e drept
numai "in vitro", tesuturi
simple unicelulare, ţesuturi
complexe şi organe intregi.
Datorită modului in care sint
întreţinute , ele duc o viată
obişnuită şi-şi păstrează
toate calităţile fiziologice,
asemenea celor ale organe-
lor din stare normală. Dacă
am fi poeţi. ..
Deodată se opri. Se aflau
cu totii in fata unei nişe,
unde, În vase speciale, pul-
sau ritmic şi regulat citeva
inimi.
- Da! Dacă am fi poeti,
reluă el cu o amară ironie,
am spune că inimile acestea,
deşi bat, sînt reci ca piatra ...
- Nu pot da nici o fărîmă
de dragoste, observă timid
un student slăbuţ. cu părul
zbtrlit.
Bîrlea se Întoarse brusc
spre cel care vorbise:
- Aşa e ... o inimă rece nu
face doi bani ...
Atit asistentii cit şi studen-
tii il priviră miraţi. De obicei,
profesorul era un om deose-
bit de vesel şi care Împraştia
in jur un val de optimism ro-
bust. Acum, cînd il auzira
vorbinc4aproape că nu-I mai
recunoscu ră .. Lipit de crista·
lui rece al nişei, Bîrlea părea
cu totul detaşat de cei din
jurul său. Bătea incet dara-
bana rn geam şi privea fix un
punct de pe perete. Apoi,
revenindp-şi, murmură ca
pentru sme.
- Se mai întîmplă ...
îşi privi ceasul.
- O să vă rog sa mă scu-
zati. Trebuie neapărat sa
plec. Aşa că, dacă vă face
plc\cere, sa·mi faceti o nouă
vizită saptc\mina viitoare .. La
revedere!
Profesorul se întoarse pe
calcîie şi plecă grăbit din la·
borator. Chiar cei mai vechi
colabo ratori ai săi nu-şi
aminteau să-I mai fi yăzut
vreodată atlt de agitat. In tă­
cere şi cu vădită părere de
rău se indreptară spre ves-
tiar.
•
Pe cind se pregAteau să
plece, fură opriti de către
bătrînul academician Viorel
Dabija, fostul profesor al lui
Birlea. Mărunt şi rotofei, ast-
matic, abia mai respira cind
intră in vestiar_ Era vădit că
se grăbise să intimpine gru·
pul viitorilor medici. Ostenit,
se opri o clipă.
- Ei, copii, văd figuri de-
zamăgite. Fruntile sus! Aşa-I
cunoaşteti voi pe profesorul
vostru, imbufnat?
I Studentii tăcură stinjeniti.
De aceea, Dabija nu mai in·
sistă, căci tăcerea lor era su-
ficient de grăitoare. .
- Nu-i nimic ... e tare ocu-
pat, obosit... trebuie să-I cre·
dem.. Nu-i este uşor deloc.
Acum, insă, n-aveţi Încotro,
va trebui să stati la taifas cu
un·· bătrin care nu vi·1 poate
inlocui pe Birlea.
- Dar, tovarăşe academi-
cian... incercara să protes-
ANTICIPAŢIA <::;"Jr
&@~O&[?:O ~~
teze mai multi Studenţi.
- Ia să nu-mi vorbiţi. Eu
sint campion de. schi sau el?
Eu sau el am bătut recordul
motociclist pe circuit inchis?
Pe urmă, operatiile mele car-
diace au fost urmărite cu su-
fletul la gură de toată lumea
sau ale lui? Sau te pom~
neşti că tot eu oi fi idolul
studentelor din toată faculta-
tea?
De data asta nimeni nu se
mai putu stăpÎni · să nu ridă.
- Aşa dI vă rog să poftiţi
cu totii in laboratorul meu!
Dabija, care era el tnsuşi
directorul unui alt institut,
nu se putea dezlipi cu uşu­
rintă de cel mai bun elev şi
colaborator al s<iu_ Mai ales
în ultimii ani, BîrJea facuse o
serie de lucrări îndrăznete în
domeniuJ aplidlrii radiatiilor
in medicină. Mulţi bolnavi
socotiti ca definitiv pierduţi
fuseseră redati vieţii graţie
metodelor sale de lucru. Din
acest motiv, chi,rurgul Da-
bija, deşi academician, om
cu vastă activitate ştiinţifică
mai ales in trecut, continua
să colaboreze cu fostul său
elev, pentru că, după cum
spunea el, voia să fie ,Jn pas
cu vremea".
Cabinetul lui Dabi;a nu
era prea spaţios şi asta din
cauza aparatelor care-I um-
pleau şi a cărtiior care se gă­
seau aproape pretutindeni -
pe' mesele de faiantă, În du-
lapul cu reactive, pe scaurw:
şi chiar pe jos. Cu greu, Cel
peste douazeci de studenti
işi făcură loc şi se aşezară in
jurul academicianului.
- Ei, acum. că sintem în
familie, să ~dem ce va
doare. Ştiu, nu e voie să-mi
spuneţi . E vorba de ultima
inovatie a lui Birlea. înainte
de orice, pentru că eu nu vă
pot arăta aParatul, să-i dis-
cutăm istoricul şi baza teo-
retică... Bun!
I
Se ridică de la birpu şi
căută din ochi ceva. Studen-
tii ghiciseră. Avea .nev.?ie de
tablă, pentru exphcaţn.
- Ca in orice lucrare ex-
perimenta!ă. în~l! inflăcă-
•
~ALMANAH
<::;"Jr ANTICIPATIA
MEDALION
RETRO SF
rat Dabija, profesorul vostru
a pornit de la date cunos-
cute - şi mai precis de la ac-
tiunea radiaţiilor asupra or-
ganismelor unicelulare. Pen-
tru asta a folosit ciuperca
Sacharomices cerevisiae
sau, popular, drojdia de bere
pe care a supus-o "radia-
tiilor ultraviolete ale jzo-
topului de strontiu 90, care
emite unde beta, ale aurului
radioactiv pentru unde alfa
şi ale fosforului 32 şi cobai-
tului 60. ale căror radiatii
sînt mult mai profunde. In
afară de acestea, a construit
un aparat -de reglat lungimea
de undă, care se măsoara în
AngstrOmi.
, ..In multe lucrări, ca ace-
lea ale lui Vinogradov, Ser-
gheenko, Sergent sau
Wood, se arată că radiaţiile
opresc diviziunea celulară .
Motivul este simplu. Din
cauza radiatiilor nu se mai
produce sinteza enzimelor,
adiGă a fermentilor nec,esari
înmultirii celulelor. Lipsind
enzimele, efectul este că
drqjdia de bere nu se mai in-
mulţeşte, nu mai creşte. De
aici au pornit experientele
elevului meu!"
Ultimele vorbe ale lui Da-
bija fuseseră spuse nu făra
mindrie.
In acel moment, intrară
doi laboranti care adusera
din amfiteatru <> tabla ·neagră
şi o agăţarn În perete. Cu o
vădită satisfacţie, academi-
cianul se apropie de tablă şi '
desenă o celulA de drojdie
sub care scrise şi prima li.'
teră a alfabetului grecesc, al-
fa IX.
• - Spune!
- Aceasta a fost faza alfa,
adică prima fază.
Studentii luau notite cu
deoşebită atentie. ModuJ lui
Oabija de a explica era
foarte simplu, fară vorbe
pompoase şi de aceea deo-
sebit de atractiv. Multi din-
tre fostii săi elevi spuneau ca 1
I
la cursurile lu~ de chirurgie
au impresia că audiază un
splendid roman ştiinţific .
Expunerea lui Dabija con-
tinuă cîteva ore. Se Întune·
case af9-ră şi stude nţii stă­
teau aplecati asupra caiete-
lor de noi:e, ascultau cu În·
cordare fiecare cuvînt al aca·
demÎtianului. Fiecare dintre
ei avea impresia că ia parte
~tivă la palpitantele lucrări
de laborator, care·1 duseseră
pe 8îrlea la concluzii atît de
îndrăznete.
De fapt, premisele chirur-
gului erau cunoscute. EI por-
nise de la faptul că radiatiile
modificau dezvoltarea unor
corpi chimiei din celulă - en-
zimele ' Continuindu-şi lucră- '
riie, mai află şi alte feno-
mene asemă năto ~re. De
pildă, în orice organism viu
există unele substante care
se numesc aminoacizi. Dacă
aceştia sînt iradiati, Îşi modi-
fică structura chimică prin
pierderea radicalului amino.
P-entru asta, lungimea undei
de raze ultraviolete nu tre·
buie să depaşeasci!l 200-300
AngstrOmi. -
- Dragii mei, continuă În-
flăcărat Dabija, În organis-
mul uman există cinci ami-
noacizi - aşa-numiţi vitali.
Dacă lipsesc - aturiti omul
moare. Printre aceştia sa
100"1 "de exemplu pe cei de-
numlti alanînă / şi tnptofan.
Dacă îi supun~m unei radia-
ţii de o anumită lungime de
undă, ei îşi schimbă imediat
structura chimică.· Din aţest
motiv, Se transformă şi fund
tiile fiziologice ale celulei şi
ca utmdr{: a modificării fizio-
logice, apare şi una morfolo-
gică, adică a fomlei, a alcă­
tuirii ,ei. E clar? Nu? Bun!
- Imi: dati voie?
Dabii" aşteptă rAbdator
obserVatia studentului.
Intotdeauna se obtine
acelaşi rezultat?
- Nl,1, pel')tru că există şi
unii· faCtori externi - cauze
care 'ihfluenteaza schimbari:
cantitatea de apă din celulă,
tempe'ratură şi. mulţi altii. Ei,
43

&©~O&~ ~
să terminăm,
ca
ajuns la o nouă
Bîrlea a
concluzie:
daca un animal unicelular se
. RETRO ·SF
poate transforma, atunci se
poate transforma şi un ţesut
intreg - cînd asuprfl lui se
proiectează .o anumi"!ă doză
de radiaţii. In modul acesta
el poate controla creşterea
şi oprirea creşterii celulare şi
chiar aduce mari transfqr-
mări în structura' celulei. In
sfîrşit, ăsta-i aparatul con·
struit pe baza acestor lu-
crări. Ati priceput?
Studenţii il înconjurară pe
Dabija şi-I copleşiră cu tot
felul de întrebări. Tinerii
erau setoşi să afle tot mai
multe. Bătrînul academician
aproape că nu mai plltea să
prididească cu răspunsurile.
Erau mai ales unii care do·
reau neapărat să vadă apa-
ratul şi, dintre ei, studentul
cel măruntei şi cu pArul zbîr-
lit insista cel mai mult.
- Zău, tovarăşe academi·
cian, arătaţi-ni-l! Nici nu-l
atingem ...
- Nu se poate.
- V ă promitem ..
- Nil se poate, frate ..
- De ce să nu se poată?
- Simplu, n-am cheile. As·
ta-i!, făcu Dabija s unzind.
•
în timp ce academicianul
Viorel Dabija relata, cu lux
de amănunte viitorilor me-
dici, modul În care Birlea îşi
realizase ultimul aparat pe
care-l numiS€ in mod provi-
zoriu biotransformator,
acesta s'l afla acasă, in bi-
bliotecă. Işi pusese pe masa
de lucru o sumedenie de
. cli.rti şi îşi deschisese ultimul
manuscris la care lucra. Luă
stiloul în mînă, scrise citeva
cuvinte, le şter se iritat, apoi
după ce puse inapoi stiloul
pe masă, mototoli coala de
hirtie.
1n minte ii reveneau me-
reu cuvintele fostului său
student.
"Inimile reci nu pot da nici
o farîmă de dragoste".
Avea impresia cli. are în
fată o firmă de neon cu cu-
44
MEDALION
ar fost curentat
ar fi vrut
pede de pe umeri o
le-
vintele de mai sus. Vorbele
se apri1}deau şi se stingeau
ritmic. Il durea capul. TIm-
plele ii zvlcneau. Se ridică de
la masă şi se opri in fata te·
reştrei.
In minte i se perindau
noianuri de amintiri.
"Da, totul mi se trage de
la izotopi, de la năzbitia aia
de biotrasformator 1", con-
chise el amărît.
Deşi nu era un om lipsit
de sensibilitate, de pasiune,
de omenie, nu se putea
spune cli. profesorul Birlea
se lăsa dominat de senti-
mente, de greutăti. de ceea
ce in mod obişnuit se nu-
meşte soartă'. Dimpotrivă,
cu o energie neintrecută de'-
cit de c1antatea inteligentei
lui, muncind cu îndărătnicie,
zi de zi, cucerise la 45 de ani
tot ceea ce poate rîvni pra c·
tic şi teoretic un om de şti·
intă. Timp de 20 de ani lu-
crase după cele mai noi me-
tode, îm bunătătindu-Ie me·
reu pînă ce dobindise o ade-
varată măiestrie de artist 1n
chirurgie - mai ales în cea
cardiacli..
Adevărata glorie a venit
insă abia după ce a introdus
în tratament terapia cu izo-
topi radioactivi şi mai ales
după ultima lui lucrare cu
privire la modificările struc-
turale ale celulelor. Dacă
această din urmă cucerire
ştiintificli. i-a adus· celebritate,
pe Iingă aceasta ti mai adu-
sese şi multă amărăciune.
Eugeniu Btrlea se socotea
vinovat fat ă de el însuşi şi
fată de fosta lui sotie, pe
care după cum se autoa-
,cuza, o neglijase complet.
Săptămini de·a rîndul rămî­
nea in institut şi lucra inchis
în laborator, uneori 24. ore
din 24. Din intimplare se
ivise in căsnicia lui o a treia
persoană, un bărbat.
La această amintire, profe-
sorul işi scutură umerii de
parcă fi şi
totodat ă să-şi
povară
neplăcută.
"Oare, dacă nu realizam
ultima mea lucrare, eram
mai fericit?", gindi cu amără ­
ciune Birlea. ,Jar in ceea ce
o priveşte pe Miranda, vina
p fi numai şi numai a mea?
In fond, aveam deplina liber·
tate să nu mă îndrăgostesc
de ea ca un şcolar!"
Dezamăgirea de a-şi fi le-
gat viaţa de un om de nimic,
zbuciumul şi indoielile lui pri-
vitoare la drumul pe care l-a
apucat ar fi fost poate mai
greu de indurat dacă Birlea
n-ar fi cunoscut-o pe biochi-
mista Cella Opran. Mai tîr·
ziu, chiar ii va mărturisi că
prietenia lor insemnase pen-
tru el un adevărat anestezic.
Această comparaţie era
foarte potrivită, dacă ne gin-
dim că Cella, colaboratoare
a Institutului de toxicologie,
se ocupa cu prepararea
anestezicelor.
La inceput s-au intîlnit
destul de rar şi numai în "le·
gătură cu munca lor. Pre-
zenta sobră şi discretă a
pcestei femei il bU'c ura.
Intr·o seară, plecind de la
spital, Eugeniu se gindi că
Cella are totuşi faţă de el o
prea exagerată rezervă. La
urma urmei - işi răspunse
singur - la 31 de ani cît are,
ar fi de mirare sa. nu fi iubit
pe nimeni. Cine ştie! Te po-
me neşti că şi ea .. ...
De fapt, după cum avea
sa. afle din unele răzlete măr­
turisiri, şi Cella suferise o
mare deziluzie. Cu cinci ani
in urmă, cunoscuse un
foarte' talentat arhitect.
După război, cînd oricli.rui
cetătean cinstit i-au fost
create conditii tot mai mari
de a- ş i folosi munca şi talen-
tul in scopul fericirii obşteşti,
acest ..artist" şi-a dat arama
pe faţă. S·a dat la fund. Un
timp, Cella,cu spiritul de sa·
crificiu . al femeii, ar fi făcut
orice pentru ca omul. pe ca-
re·1 socotea că-1 iubeşte
să-şi afle un rost. A Înc~cat
~
~AlMANAH
~ ANTICIP AT IA
Al3A(\IAH
ANTICIPAŢIA <::;Jr
&©~O&~ ~
să-Î găseasca diferite slujbe,
care să nu vi nă În contradic-
tie cu aspiraţiile unUi artIst. ~
L-a indemnat să facă proiec-
tul unei case de cultură, al
une; şcoli, al unui spital, ba
chiar şi al unei biserici. El
Însă se indăratnicea de a nu
mtra în ritmul creator al vie-
Iii. Cella a priceput atunci că
el nu se adapta mai greu de-
cit alţIi, ci pur şi simplu era
un om gol, de nimic.
Ruptura dintre ei a venit
in să curtnd, mult mai repede
decit se aş tepta chiar ea În-
săşi. La inceput, cind se gin-
dea la o e ventuală despărţire
avea o stringere de inimă şi
uneori prtngea nopţi intregi.
Cind insă ' 5-a intîmplat ceea
ce hotărîse de mult, o miră
mai intii pe Cella uşurinţ a cu
care se pe trecuse ră toate.
Parcă scăpată dintr-o grea
incercare, se simtea ca o
convalescentA. CeHa îşi con-
ce ntră toate puterile numai
in muncA. Venea la Institutul
de toxicologie de dimineată
şi rămînea acolo incă mult
peste program. Un prieten
de al ei, un medic cu carac-
ter de boem, ii vorbise de
mult despre necesitatea unui
anestezic perfect, anestezic
a cli.rui infiuentă să dureze şi
in timpul durerilor postope-
ratorii şi astfel să-I scutească
pe bolnav de zile de chinuri.
In afară de aceasta, anestezi-
cui trebuie st\ fie ş i complet
netoxic.
Ca orice om trecut prin
deziluzii sentimentale, Cella
Opran se h otărîse eroic la
vlrsta de 27 de ani să nu mai
iubească , să nu mai cu-
noască nici un bărbat şi să-şi
dedice to a tă viata găsir ii
acestui anestezic. Stătea zile
Întregi înc hisă fie in labora-
tor fie in biblioteca Acade- .
mi~i şi invăta chimia aJcaloi-
zilor. Trecind peste această
epocă, Înc~pu munca ~xper i­
mentală. In mod normal,
produsul muncii ei urma s~
fie ve~ifi cat şi de către chi-
rurgi. In acest scop a fost in·
dr um ată către 1 profesor ul
Eugeniu Birlea, c'are şi el se
AEDALI{ )
hotărtse, la fel de eroic, să
nu se mai îndrăgostească ni-
ciodata..
Spre deosebire de alti chl'
rurgi, care, mereu cu bistu-
riul în mină, uitau cu uşu·
rinţă biochimia, Btrlca era
chiar un pasionat al acestei
discipline surprinzător de
bogată şi de ' complexă.
Munca de zi cu zi, cot la
cot, aduse repede după ea o
prietenie trainică.
CeHa, care gîndise pînă
atunci că toti bărbatii sint o
adu nătură de păcli.toşi - şi
Eugemu care gîndea acelaşi
lucru despre femei, incepură
să-şi modifice incetul cu În-
cetul ideile. Aceasta însemna
că amindoi trec:user3 criza
sufletească şi o invinseseră,
datorită mai ales prieteniei
lor. Amindoi şi-au- dat seama
deodată că se iubesc
BucuroşI ca doi co pii,
şi-au promis 'o ZI de odihnă
pe care Însă o petrecură tot
in laborator. 1n aceeaşi zi,
chIrurgul o ceru in căsătorie.
Cum era şi normal, Cella
ocoli un răspuns precis -
ceea ce nu Însemna Însă un
răspuns defiOitiv. EI inter-
pretă atitudinea Cellei drept
o timidă formă de acceptare.
Aceasta nu era prea departe
de adevăr, dar il împinse să
comi t ă o greşeală, care duse
la o rupere vremelnică a
prieteniei lor.
Orbit de un sentiment pe
care mai tirziu însuşi Btrlea îl
privi josnic - de o gelozie
nemotivată - pretinse CeHei
să renunte la munca ei de la
Institutul de toxicologie. Era
o dor inţă oarbă de a o avea
mereu nngă dinsul. in acest
scop, îi propuse chiar să lu-
creze in IOstitutul lui. Atunci
nu ,ş l dădea seama că in do-
sul acestei dorinte era· teama
de a nu i-o lua altul ca şi pe
Miranda. Cella fu Înspaimin-
tată şi profund jlgnl t ă de
conditia care j se punea. Şi
cunos, ea. care cu ani În
urmă ar fi renuntat bucu·
roasă la orice pentru omul
Iubit, acum nu mai voi şi nici
.nu putu să renunte la unicul
ll1cru pe care i-I dăduse Eu·
geniu - mindria de om de
ştiinţă, pasiunea pent ru
muncă.
Se mai Simti jignită şi de
fapt III că ceea ce i se cerea
era tocmai antipodul con-
ceptiilor, nu numai ale ei, ci
şi ale bărbatului pe care·1 iu·
bea. De aceea, cu uimire Îşi
dădu seama că dintr-o fiintă
sfioasă şi blîndă, devenise
deodată un om mîndru şi
puternic.
•
Nu se mai văzură o bu·
cată bună de vreme, j:X>ate
chiar două luni. Bb"lea, inmr-
jlt, işi continua cercetările cu
pnvlre la aC(lunea radiaţiilor
asupra celulei vii şi impor·
tanta corkentratiei de apa in
celula lradmtă. La rîndul ei,
Cella începuse o serie de ex·
periente îndrazneţe cu cu·
rara, o otravă fo losită de
pieile roşii rI'n Brazilia, ş i
care paralizead mai ales sis-
temul cardiac.
în ziua aceea, du pă cîteva
operatii reuşite, Bi'rlea se
reintoarse aba;tut În labora·
tor Părea că vechea criză
suflet ească ii revenise. Prins
În să de muncă - şi mai ales
de rezultatele care, unul dte
unul, începeau să răsară -
işi U'jtă pentru o clipă alea-
nul. I bucura mai ales rezul-
tatul final, pe care-I socotea
ca pe un factor de mare pret
in încheierea lucrării sale.
Concluzia sa finală era cli., in
urma iradierii, curba rapar·
tului doză·efect variază di·
rect proportional cu cea a
concentraţ i ei in apă a celu-
lei. Acest rezultat aşteptat
coincidea, de altfel, cu altele
Similare cu privire la oxi~n,
blOxid de carbon şi o sub-
stanţă organică, citocina. tşi
terminase lucrarea attt teo-
retic cît şi experimental. Ui-
tind de cearta avută cu CÎ-
tăva vreme Înainte, puse
45

&IQ)~O&~ ~
mina pe t ele ~on şi ~uta. pe
o
Cella ca să- I comunK"e ves-
tea. CeDa tnsă era plecata. Ia
RETRO SF In drum spre
o conferintă la Cluj şi rAmi·
nea acolo mai mult de o
lună.
•
Munca in 'comun Îi făcu să
se intilnească iaraşi. îşi occ-
leau cu greutate privirile şi
nu se hot ărau nici unul să
desc hi dă discuţ i a. Totuşi,
Bîrlea nu mai putu rezista şi,
du pă ce-şi ceru scuze, ii
ceru mina pentru a doua
oa ră - Însă in aceleaşi condi-
tu ca mai înainte. Bineinţeles
că fu din nou refuzat.
Aceasta se intimplase toc-
mai În ziua În care urma
fie vizitat de către grupul de
să
studenţi din ultimul an. De
aceea işi găsiseră profesorul
atit de prost dispus.
După un lung proces de
con şt i i ntă, după ce încercă
zadarnic să-şi continue re·
dactarea l ucrării, işi făcu o
cafea heagră şi se culcă . Era
noaptea tîrziu.
Dupa. trei ore de somn
agitat, se deşteptă pradă do.
nntei de a o revedea cît mai
curînd pe Cella. Trebuia să
cîştige , dar nu aşa cum işi
propusese el, ci să cîştige
amindoi.
Dimineata, tu deosebit de
bine dispus. rn timp ce se
spăl a pe miini, inainte de a
intra la operatie, îşi făcu
mintal planul celor ce i le va
s pune Cellei şi intrevăzu
pentru amindoi un VIitor ra·
dio s. îşi termină munca
aproape de orele cinci dup~
amiază .
Fluierînd bine dISPUS, in
timp ce se îmb răca in ves-
tiar, gîndea şăgalnic, parafra-
zînd, nici el nu ştia ce autor
de romane senzat ionale.
"Ce·i cu inima ta, bătrîne
tăietor de corduri? Bate pen-
tru dinsa ori se preface? O
Iubeşti sau nu? Ei bine, dacă
o iubeş ti, trebuie să fii mai
înt e l egăt or cu ea ş i să ai răb­
dare! Atunci, ce- i de făcut?"
Cu o grabă tine rească, işi
î m brăcă haina, îşi puse păIc\-
~4~6================================================================A=N=T=IC=I=PA=T='A=~
MEDALION
- E in nu-i timp de
o în·
ria. cobori scara, sănnd cîte
I două trepte şi
se Îndreptă
spre maşina care-l aştepta in
curtea spitalului. Şoferul fu
incintat că, după aHta
vreme, il vede În sfirşit din
nou pe profesor bine dispus.
- Tot la toxicologle? il is-
codi viclean şoferul, zîmbind
pe sub mustata-i porum-
bacă.
- Dar cum ai ghIcit, Gyuri
bacl? se mira. amuzat Bir-
lea.
- După inf~tişare am vă­
.zuln momentul in care ma-
că v-aţi împăcat!
şina ieşea În stradă, portarul
il opri. \ parte păru l care· i acoperise
- Vă cautA de la toxicolo·
gie.
- Răspunde dumneata. că
tocmaÎ intr-acolo mă duc,
spu,se bucuros Btrlea şi-I
zgfltfi voiniceşte pe şofer .
- Dă·i bAtaie~ Gyun! Sîn-
tem aşteptati.
Ajunşi la toxicologie, Eu·
geniu sări din automobil şi
sui În fugă treptele instItutu-
lui.
- Tovarăşe, tovarăşe pro-
fesor! se auzi strigat de o
voce de femeie. Era colega
de laborator a Cellei.
- Bună ziua! Unde-i
CeUa?
- E În nesimtire! strigă
fata, frămîntindu-şi 01Î1Rile. A
baut dintr-un alcaloid pe
care ti descoperise!
n mintea lui Eugemu in·
colti un gînd ingrOZitor: s-a
sinucis, s-a sinucis din cauza
mea.
- Du-mA la eal
Într-un laborator, pe o
sofa, era ÎntinSă fără cunoş­
tintă femeia pe care dorise
atit s·o vadă.
- Am anuntat şi urgenta!
Dar 8îrlea n-o mai as-
cultă. După un consult su-
mar, o luă pe Cella În brate
şi, fără nici o vorba, porni
cu ea spre maşină .
- Ce faceţi?
comă,
pi~rdut!
maşina,
trebă pe asistentă.
- Nu ştii ce a băut? Vor-
beai despre un alcaloid.
- Zău că nu ştiu ! Caietele
ei le-a luat de dimineată ci-
neva de la mimster.
- Vă rog să faceti imediat
analiza şi să-mi comunicati
rezultatul.
Intră in maşină ş i Gyuri
baci, mohorît, j·o dădu pe
Cella În brate. Porniră in
mare viteză . "Ce nătărău am
fost!", gindi Eugeniu. Prie-
tena lui zăcea inertă , avea
faţa congestionată, respira
şuierător şi inima ii bt.tea tot
mai gre u. "Fetita mea
draga!", murmura amărît Eu-
geniu, dtndu-i mingiietor la o
obrazul. "De ce te·am lăsat
să ajungi aci?"
La spital, chiar de la
poartA, chernă medicul şi
sora de gardă.
Apoi tel efonă academicia-
nului Dabija, care 10cuÎa in
apropiere. Nici n u-şI dădu
seama cind şi-a luat halatul
şi stetoscopul.
Acum, stătea aplecat asu-
pra CelJei. Abia ii mai au zea
inima, dar pulsul bătea nt-
mic. Birlea îi făcu o injecţ ie
cu adrenalină, aşteptind ca
inima muribundei să reintre
pe făgaşul el normal. Dar
efectul dorit nu. se produse.
Doar pulsul ii era ceva mai
grăbit şi parcă mai regulat.
O vedea pe Cella cum se
pierdea in faţa lui. O a doua
injecţie direct in cord ar pu-
tea fi salvatoare. Cîteva
clipe inima pal pită, dar,
parcă obosit ă, bătăi le e i
scăzură, pentru ca apoi să-şi
revină. Birlei răsuflă oare-
cum uşurat. n spatele să u ,
medicul de gardă li urmărea
mişcările .
- Să-j facem o spăJăt ură
stomacală.
- Da, dar repede!
După zece minute, Cella
era tot in nesimtire.
- Ciudat, tovarăşe. Circu·
latia periferică e încă nor-
:....~~ ALMANAH
ALMANA H ~
.~ ANTICIPATIA
6'iQ)~O&~ ~
mală .. stomacul a reacţionat
şi
vine.
totuşi
pacienta nu-şi
re-
RETRO SF piese pa,.tologice mentinute
- Fă
atunci o venesectie
şi perfuzie! Sondaţi rinichii şi
ficatul! Singe conservat
avem suficient?
- Da_
După această nouă inter·
ventie, se părea că CeUa
prinse viat ă. Cam 20 minute
inima ii bt.tu aproape nor-
mal, iar pe urmă contraqiile
ti deveniră din nou slabe.
•
Trecuseră trei ore de c1nd
fusese adusCi. Ia spital. Orice
tratament se dovedise 'Zadar-
nic.
- Inima e singurul organ
atins, tovaraşe profesor! ii
spuse medicul de gardă.
- Să se facă imediat cate-
terizarea cordului!
După alte 15 minute, Bir-
lea Îşi dădu seama că inima
Cellei este paralizat~, iar
dacă mai functiona se datora
exclusiv adrenalinei. De ho-
tărirea pe care o va lua
acum depindea viata femeii
iubite, propria lui fericire.
Da! Trebuia sa. Încerce im-
posibilul! Fiecare clipa pier-'
dută insemna teren cedat
morţii. Alb la faţă, cu muş­
chii obrazului Încordati, chi-
rurgul işi construi mintal
schema operatiei, tehnicile
necesare. Decizia fu luată.
Apasă pe butonul dictafonu-
lui.
- Pre~titi sala aseptică!
Să se monteze pl~tninul
electronic cu biotransforma·
tor, inima electrică ·şi apara-
tele de perfuzie!
- Am Inteles, tovarăşe
profesor! In zece minute sînt
gata.-I!. se auzi glasul sorei de
garaa.
Dupa ce inchise primul
contact, apasa. pe un al doi-
lea.
- Anuntati·1 pe tovarăşul
director c~ in 15 minute fac
o transplantare de cord. Da,
cIa, o transplantare de cord!
Se ridică, tşi scoase hala-
tul şi trecu in vestiar, unde
isi schimbă imbracămintea
MEDALION
- unele chiar umane - sau
in In pragul
îşi puse o tunică scurt~, iar
deasupra ei un şorţ lung de
cauciuc. lşi alese cu grija. ca-
Iota şi, absorbit, intră în ves-
tibulul sălii de operatie. Nici
nu -ş i dăduse seama că lingă
el se afla şi Viorel Dabija.
- Eugen!
- Da! A... dumneata
erai ...
- Stai putin... Ne vom
s pă l a impreună. Nu uita
ce-ai invătat de 11.l mine: nu
se operează enervat...
- Dar, maestre .. _ eu ... se
fistici Bîrlea.
- Ştiu ce vrei să-mi spui.
Fumează o ti9ar;\ pină mă
schimb. Dupa aceea, o să
vedem ce trebuie să facem.
Instrumentarul necesar este
pregătit. Pe bolnavă o aduc
chiar acum. Am consultat-o
şi eu, in timp ce tu vorbeai
cu sora. Are fata cianozată
·şi respiratia de tip Cheyne-
Stokes. Totuş~ nu stnt
n eliniştit.
Academicianul Dabija vă­
zuse. că Cella se afla in ago-
nie. Respiratia ei neegală, In-
treruptă şi grea, răceala
membrelor, lipsa aproape to-
tală a reflexului ocular -
toate simptomele vădeau
grabnica intrare In moartea
clinică. EI ştia că doar In pu-
tinele minute care o despar-
teau de moartea definitivă,
biologică, Birlea va trebui să ·
rezolve teribila problemă a
salvării Cellei. Şi, totuşi, bă·
trinul şi Încercatul medic nu
trada nici un fel de emotie_
Birlea ti privea recunoscător
pentru această nouă lectie
priml·tă la timp.
- ti multumesc!, ti spuse,
şi-şi strinseră bArba.teşte mii-
nile.
Cei doi chirurgi trecură in
laboratorul de perfuzie. Aci
trebuia aJes grefonul cel mai
nirperit interventiei.
Intr-o nişă in care nu se
putea intra dec1t imbrăcat
steril se aflau diferite organe
viată. nişe ~ fu ră
opriti in mod neaşteptat de
intrarea directorului.
- E o nebunie, Birlea,
ceea ce vrei să faci! ii strigă
acesta. Să transplantezi o
inimă unui om? Unde s-a
mai pomenit?
Şi se intoarse spre Dabija,
de parcă ar fi aşteptat din
partea acestuia un semn de
incuviintare B ătrinu1 savant
insă dădu dezaprobator din
cap. ,
- Dacă nu cutez acum,
Cella moare răspu nse Bir-
lea înăbuşit. Trebuie să fac
tot ce-i omeneşte posibil ...
Altfel, n-aş mai fi in stare să
trAiesc.
.• E totuşi riscant să-ţi in-
gădui. Gindeşte-te bine!
Din glasul mai domolit al
directorului, Dabija 1ntelese ·
că totuşi ii va ingădu i lui Bir-
lea să comită ,,nebunia" .
- De incercat trebuie să
incercăm. S ă trecem, de
aceea, la partea ptac1ică l, in-
terveni cu hotărtre academi-
cianul.
Bine! oită resemnat di-
re~torul.
In clipele grele apela tntot-
deauna la judecata clar-vaza-
toare a. savantului, care-i fu-
sese şi lui profesor_
. - Trebuie să· avem grija
ca factorii anatomiei ai gre-
fonului să concorde cu aceia
ai bolnavei noastre.
- Şi ce grefa vrei să folo-
seşti?
- Mă gindesc la cordul
din vasul nr_ 218. propuse
Btrlea
Directorul se aplecă şi
prin fereastra nişei zări o eti·
chetă pe care se putea eiti:
ANTIPOLA ,,sUCUS CAM-
PESTRIS· CORD
LABORATORUL DE PER-
FUZIE - ASTR A HAN
U.R.S.5.
, O inima de antilopâ, de
el mirat.
ciută? făcu
E cel mai potrivit cord
47

b'JQ)~O&G8 ~
pe care-I am. Are capacita·
tea de 613 ' cc. fată de maxi·
mum uman de 757 cc., iar
greutatea ii este doar de
254 9'.
- In fine ... Dar ritmul?
- Teoretic, ritmul în·
seamnă adaptare la mediu.
Vom realiza asta in primul
rind printr-un proces cantita·
tiv - influenţa intregului or·
ganism şi mai ales a scoarţei
cerebrale asupra ' grefonului
- iar în al doilea rînd, printr·un
fenomen calitativ: transfor·
marea celulei miocardice.
- Bine, asta teoretic, dar
practic?
- De primul fenomen va
avea grijă insăşi natura, iar
pe cel de·al doilea îl va re·
zolva biotransformatoru l
nostru cu cobalt. Doar ştii
că, prin reglarea radjaţie~,
pot modifica morfologia ono
cărui tesut.
Directorul il privi intrebă·
tor pe Dabija, cerîndu-i
parcă ajutor. Atitudinea lui
Birlea ii arMa că operatia
trebuia sA aibă loc imediat.
- Bine! il anunt atunci pe
ministru. Directorul se în-
toarse pe loc şi porni cu
paşi mari spre uşa. Tot atit
de brusc se opri şi, revenind
lîngă Birlea, il îmbrăţişa
- Iti doresc succ.es!
•
1n timp ce Birlea, Dabija şi
cei doi medici care urmau
sA-i asiste se spălau, În amfi·
teatrul de deasupra sAlii de
operatie se instalase minis-
trul sănatAtii insotit de direc-
torul Institutulyi şi de citiva
academicieni. In spatele lor
se aşezară mai multi ziarişti
cu blocnotesurile şi cre ioa-
nele gata de scris.
Prin planşeul de cristal ca·
re-i despărtea de sală pu-
teau vedea totul. Chiar şi
zgomotele -pătrund e au sus,
cu ajutorul unui difuzor.
Pe masa de operatie,
Cella stătea acoperită cu un
cearşaf mare, alb. Chiar in
stinga, la căpc1tfiul ei, era un
aparat foarte asemănător cu
un tablou de comandă
48
MEDALION
RETRO SF
, o inimă bolnavă cu alta să­
dintr-o uzina electrică, pre·
văzut cu' un mic ecran ro-
tund de sticlă mata. Pina
sus, Se auzea sunetul ritmic
pe care-I emitea. Şi de fie-
care dată , la fiece zgomot,
curba de pe ecran tresArea.
Acum, un biofizician Îi mane-
vra butoanele, urmărind
atent orice modificare a cur·
bei.
t - Resl" ~Ză inima el e~t~o­
mcă , şo pti un academlcmn
din apropierea ministrului.
- Inima electronică?
prinse o ziaristă şoap ta din
zbor. Şi merge ca una nor-
mală? mai între bă ea, pre gă·
tindu·se să ia note_
- Da, dar după voia celui
care o conduce.
- Vasăzică ma şina asta
pompează singe...
- - Exact! Sînge conservat.
în liniştea fremătătoare se
auzea lunecarea uşoară şi
grăbită a creionului. Medicii
de fată erau nerăbdători şi
chiar mindri că pot asista,
fie şi de pe băncile amfitea-
trului, la prima transplantare
de inimă făcut<i vreodată
de un chirurg. De altfel, în
urma interventiei ministrului,
operaţia urma să fie televi-
zată.
După ce puse la punct in-
stalatia aparatelor de radio-
teletransmisie, re porterul se
apropie de academicianul
Valentin Lascu, un cunoscut
chirurg şi totodată unul din-
tre pasionaţii cercetători ai
istoriei medicinei.
- Vă rugăm să spuneti
pentru ascultătorii noştri CÎ-
teva cuvinte despre operati-
ile de acest gen.
Lascu refuză categoric. A
fost nevoie ca ministrul să ·i
facă repetate semne de Încu-
rajare pentru ca, in sfîrşit ,
academicianul . să se hotă­
rască. Işi aranjă tinuta, îşi
drese glasul şi se aşeză în
dreptul microfonului. . dreapta sălii. Sub el mai era
- Operatia la care vom
asista astăzi este epocală,
prin faptul cA pentru prima
daU\. in istorie se înlocuieşte
nătoasă. Operatiile pe cord
au fost visul cel mai îndrăz·
net al tuturor generatiilor de
chirurgi. In evul mediu vene·
sectia era un act de măies­
trie) apoi interventiilor chi-
rurgicale le-a venit in ajutor
anestezia. Acum, pornind pe
linia marilor săi înaintaşi
Rehn, Djanelidze, Andreev,
Crafford - colegul nostru,
doctorul Eugeniu Btrlea, cu-
tează a infrunta natura. Spre
deosebire însă de 1844, cind
primul anestezist al lumii a
fost considerat nebun, noi
incurajăm şi sprijinim din tot
sufletul pe iubitul nostru co-
leg. Să venim şi cu amă­
nunte istorice.
Academicianul Lascu se
Înl1ăcărase. Tocmai 1şi sco-
sese un carnetel din buzu·
nar, cînd un medic din apro-
piere îi dădu din partea . mi·
nistrului un biletel, În care
citi următoarele rînduri:
,,Adăugati, vă rog, că se
grefează un cord de antilopă
«Bucus Campestris», iar nu
un cord de om cum s-ar pu·
te~ interpreta".
In clipa aceea, Lascu se
întrerupse. Ochelarii ii că·
zură pe nas. Uitînd că VOT'
beşte in faţa microfonului, se
adresă ministrului.
- Cord de Bucus? Cum?
Cord de capră? Nu ... nu ...
nu pot fi de acord. Asta·i
fantasmagorie!
Şi, cu paşi măruntei de
bătrîn, se indreptă spre uşă.
rn prag, se opri' însă clăti·
pind din cap şi se intoarse.
Işi relua. locul mormăind fu·
rios: • trul strînse balustrada din
- Auzi, inimă de capră!
Deodată, amfiteatrul
amuti. Bîrlea, urmat de Da·
bija şi de asistenţi, iqtrase în
sala de operatie. In timp
ce·şi imbrăca halatul steril,
Bîrlea îşi îndreptă privirile
spre ecranele cardiografului
catodic aflat pe peretele din
şi cel al electroencefalografu·
ALMANAH ~
ANTICIPATIA ~
~ALMANAH
~ ANTICIPA ŢI A
&@~O&~ ~
lui. Ambele aparate ataşate "
la masa de operatie erau re-
glate şi conduse dintr-o ca-
me r ă alăturată. Chirurgul
putea să aibă necontenit sub
ochi atit situatia sistemului
circulator cit şi a celui ner-
vos.
Pe cind asistentii fixau
. cîmpul operator, Birlea cer-
ceta cu o privire experimen-
tată masa pe care se afla
pus instrumentarul chirurgi-
cal. Apoi, intelegîndu·se din
ochi cu vechiul său maestru,
il injrebă;
- ncepem?
- ncepem!
- Cum e pulsul? se inte-
, resă Birlea luînd in mina bis-
turiul.
Şi, fără să mai aştepte răs­
punsul, făcu prima incizie,
de-a lungul şi prin mijlocu l
sternului.
- Filiform, tovarăşe profe-
sor... răspunse sora de la
capul bolnavei. Devine din
ce in ce mai slab.
Birlea îşi ridică ochii spre
ecranul cardiografului. Osci-
lograma tindea spre linia
dreaptă. Rar de tot vîrfurile
.undei tresăreau. Circulatia
inceta. Deodată, tot trupul
Cellei fu scuturat ca de fri-
guri. Un fior. Fata i se aJbi .
Pleoapele îi încremeni seră in-
tredeschise, iar buzele' îşi
pierdură orice colorit. Par-
c~ .i fugise tot singele din
vine.
- Tovarăşe profesor!
Inspăimîntată, sora intre-
rupse contactul anesteziei
electrice şi scoase casca . de
pe capul oolnavei.
Sus 1 în amfiteatru, minis-
fata să, s-o fringli. O clipă de
apăsAtoare tăcere se aşternu
pentru intreaga sa lă. Nu se
mai auzeau decit aparatele
care functionau la fel de
ritmic ca şi pînă acum.
Ziarista scăpă creionul din
mînă.
- Ssst! excJan)â cineva.
Pe fruntea lui Sirlea s·au
ivit broboane ' de sudoare.
Un şuvoi rece ti. trece pe
şira spinării.
MEDALION
RETRO SF .
Cella nu mai respira. Pie-
lea ei nu se mai putea deo-
sebi de cimpurile operatorii.
Pe Orbaz i se întipărise un
·zimbet ciudat şi c op ilăresc,
al omului care depăşise ho-
tarul durerii.
Birlea tşi repede mîna spre
instrumentar.
- Dă-mi aparatul Petrov! 1 tru pense Kocher scrîşnesc
se ~rea că strigase atit de ' şi bistunul deschide prin
tare Încît vibrau geamurile
intregii dădiri, dar vorbele
ieşiseră de pe buze abia au-
zite. Dezveliti-j mîna
dreaptă! Tampon! Soră, su·
praveghează pulsul!
- De-abia se simte ... mur·
mură sora.
Cu o mişcare precisă, acul
siringii se Înfige in artera hu-
merală dreaptă.
- Dati presiune! ordonă
Birlea, de data asta nefiresc
de calm,
Singele împins cu putere
spre inimă colora încetul cu
incetul obrajii palizi ai bolna- stern, cleştele mu şcă osul şi
vei. Respiratia abia simţită
pînă atunci devenea mai ra·
pidă, chiar şuierătoare şi iată
că pleoapele se' 2bat, iar
mu şchii se destind.
Sus, radiotelereporterul 'şi
şterge zgomotos nasul
- Mai Încet, ce dumne-
zeu! Lasă-ne în pace! il apos-
trofa, furioasă, ziarista.
Ministrul, concentrat asu-
pra fiecărui timp operator,
se Întoarse spre director,
- Crezi că o să reu-
şească?
- E dificil. Sintem in fata
unei otrăvi puternice. Cred
că Birlea vrea să ciştige
timp, să cucerească secun-
deie pierdute pînă la opera-
ţie.
Amplitudinea cardiogramei
creştea . Fiecare milimetru in
plus insemna viată, poate
salvarea. Aşa gindeau ziariş­
tii, aşa gîndea şi radiorepor-
terul care s-a şi grăbit să
anunte emo,ional ca inima
bolnavei bătea din nou.
T recuserâ aproape 4 mi·
nute. Dintr·o dată, după un
efort extraordinar, fata pa-
cientei se congestionează, se
invineteşte, Pe ecranul , car·
diografului, în locul curbelor
de pînă acum, apar doua linii
paralele încremenite.
Btrlea, care nu lăsase incă
bisturiul din mină , face fulge-
rător o nouă incizie, de asta
dată adtncă, in partea de jos
a toracelui. Dabija lărgeşte
plaga cu depărtătoarele. Pa·
diafragmă, taie calea spre
inima bolnavei. O nouă miş­
care, şi pericardu~ susţinut
de aJte pense, este deschis
şi el. Prin ferestruica astfel
făcută, Birlea Îşi strecoară
mÎna dreaptă, prinde in
palmă inima Cellei şi începe
să o pulseze lent.
- Maestre, o fereastră
largă toracală! ii spune el lui
Dabija.
Cu mina rămasă liberă, tşi
ajuta colegul să lucreze mai
repede. Decolatorul indepăr­
tează aponevrozele. de pe
toracele se deschide larg.
Acum Bîrlea poate face miş­
cări mai precise - mai puter-
nice. Sub mina lui, inima
bolnavei nu avea răgaz de
odihnă nici măca; o trac-
tiune de secundă . Incet, abia
perceptibil, porneşte iar să
palpite, la Început slab, apoi
din ce in ce mai sacadat.
Treptat, treptat, obrajii
Cellei prind din nou culoarea
lor obişnuită. De sub legă·
tura de tifon, un cîrliont cas-
taniu Îi năvăleşte pe rrunte.
- Se simte pulsul?
- A reapârut...
- Controlaţi atent!
- 147 pe minut!
- Bine! Dati-mi contactul
cu singe arterial!
Un asistent ti pune in
mina intinsă tubul cu ac de
la vent.riculul stf!l9 a!. inimii
electrDnice. Aproape reflex
8trlea înfige acul In sinusul
aortic.
- Stnge venos!
un al doilea ac pătrunde
49

pe traiectul arteTei pulmo-
nare, in ventriculul drept
_ P uneţi·j masca de ox i·
ge n!
Dud Ullul ~njmii
aproape că-j acoperise gla-
artificiale
sul
Birlea simte cum o nemai-
pomenită oboseală pune stă­
pinire pe el. Sub ochi i se
adînceau cearcăne vinete.
"Trebuie sti. rezist" _,_ Îşi
şpune, înc1eştindu-şi fălcile.
In ttmple, două ciocane Îi bat
repede, intr-un ritm vertigi-
nos. In urechi, ti tipă Înnebu-
oitor o sirenă. Lampa scia1i·
tică de deasupra mesei
prinde deodată să se ro-
teasc ă Împreună qJ. intreaga
sa~ de operatie. Totul a du-
rat o citime de secunda.
Tresări, Îşi indreptă spatele
şi îşi muşcA buzele aUt de
violent, Încît masca i se roşi
de singe.
Inima C elle i, afl a t ă in
palma lui, a proape ca refuza
să mC'l i bată , chiar şi sub im-
petuoasa presiune pornită
din inima electronică. Pe su-
prafata ei lucitoare şi netedă
apăre au puncte negre. Func-
tiona ca o pară de cauciuc
minuită de °
mina le neşă şi
nedibace.
- A murit... e paralizată!
Birlea îşi r idică privirea intre-
bător şi rugAtor spre Dabija.
..s ă ...
- Trebuie să incerci! ho-
tări academicianul. Ai timp
patru minute!
- Aduceti cordul perfuzat!
spuse Bîrlea cu o voc~ su-
grumată. Respira greu. II du-
reau umerii. Stătea incordat
ca un arc. Calota i se tnăbu­
şise.
Dabija prinde inima de an-
tilopa cu un şervet Miku-
Iitsch, o ridică din vasul ei şi
asa fre matătoar e, ° aşaza
în toracele deschis.
- Să ne coordonăm miş·
cările! la acul Gudov şi asi·
gură intii coronarelel
Btrle a executii· acum
aproape automat ordinele
date de maestrul său. Alb ca
şi halatul pe care.1 purta, se
c1ătină O clipă.
50
"S-a sinucis!", ii fulgeră
prin minte pentru a doua
oară ' această ingrozitoare
idee. "Trebuie, trebuie ' să o
salvez'"
_ Eugen! Glasul lui Dabija
îi răzbătu in urechi ca venit
de la mare adîncime. Hai,
prinde sinusul aomc!
Două pense argintii scrîş­
nesc sub lumina lămpii ş i
prind simultan artera.
Scuturîndu-se ca de o po-
vară inutilă, Bîrlea sutează
bontul aortic şi anastomo-
zează aorta inimii perfU22 te.
Devenise din nou stăpin pe
sine. Mişcările lui Îşi recăpă ·
tară precizia,. zdruncinat ă cu
o secundă Înainte.
- Apropie mai mult vena
pulmonară {lreapta!
Calm, Dabija inclină uşor
grefonui in directia cerută de
chirurg,
Vijiitul monoton al com-
plexului de vasculografie Gu-
dov se aude tot mai puter-
nic. Precis şi liniştit, îmbucă
arteră cu arteră, venA cu
venă. In tot acest timp, în. rit-
muri diferite, trei corduri bă ·
teau într·o nemaipomenită
cursă: inima electronică diri·
jată de medici, inima Cellei
din ce in ce mai rar şi inima
ciutei, năvalnic şi totuşi ca
un perfect cronometru.
1n amfiteatrul incordat la
paroxism paşii unui nou ve·
nit duduie halucinant.
- Ssst! izbucneşte scos
din sarite Lascu.
Ministrul se întoarce pe
jumătate şi priveşte spre cel
care intrase. Acesta ti întinse
un plic. Ministrul il deschide,
citeşte rapid o adresa bătută
la maşină. Păleşte. Parcurge
din nou hîrtia şi uitlndu-se in
sală îşi muşcă buzele.
- P"ti pleca! murmura el
cu glas stins. Se reaşază,
îşi şterge faţa repadita. de o
sudoare de gheată. Păcat,
mai munnurâ el, mare pă­
cat!
După ce ~cu cea din
urmă legatura. a Sfefei, fi-
xind-o în noul ei lacaŞ, Birlea
simţi rn mina cum ptlpiie
pentru ultima oară inima fe-
meii pe care o iubea. A mai
tresarit o dată slab - şi a În·
cremenit. Dacă cineva ar fi
putut pa.trunde cu privirea
pe sub mască, ar fi văzut aş­
ternindu·se pe buzele chirur-
gului un zîmbet amar. Urma
acum sa. o extirpe ca pe un
lucru de prisos, ba chiar no-
civ. Foarfeca străbate prin-
tre spaţiile lasate intre pense
şi cu o singură mişcare Bir-
lea şi Dabija scot inima im-
pi etrită.
_ Dati-mi un vas steril!
Sora, care s-a apropiat sa
primească piesa rezecată, fu
ne'plăcut izbita de tonul rece
cu care îi vorbise Birlea
Intretinut de inima electro-
nică şi de perfuzia grefei,
trupul Cellei prinde să se in-
vioreze. O culoare roză ii
reaPilre in pomeţii obrajilor.
_ Intrerupeti cordu! meca-
nic! Perfect! Controlati pul-
sul!
- Bate!
- C!t~
- 160!
- Scoateţi masca de oxi-
gen!
La tnceput slabă, apoi mai
grăbită, respiraţia îşi găseşte
~gaşul normal. Pe ecranele
pinc1 acum încremenite, cur·
bele tşi reiau mişcarea armo-
nică . Cella trăieşte. Viaţa nă­
vă1eşte din nou in toată făp­
tura ei.
Un zgomot surd, deosebit
de 'toate celelalte ale sălii de
operatie, atrage atentia chi-
rurgilor. Deasupra, În amfi-
teatru. entuziasmul ridicase
tntreaga asistentă În pi-
cioar~ Din pieptul fiecaruia
izbuc nea o exclamatie de
uşurare.
Numai cei care urmăreau
prin televiziune mersul inter-
ventiei aveau dreptul să fie
nemultumiti. Năucit şi fericit,
radiotelereporterul îşi depu-
sese aparatul la picioarele
bătrinului academician
Lascu, iar pe ecran nu se
ALMANAH ~
ANTICIPATIA ~
mai vedea acum decit o
gheată care se zbucluma ca
în prada unui delir. '
•
~UPă ce au fost detaşate
ultimele legături cu inima
e lec t ronică şi aparatul de
perfuzie, Cella fu c ulca tă in
că u şu l pl ă minu l u i de oţel.
Aproape imediat d upă inchi-
derea cilindrului metalic, Bir-
lea puse În functiune bie-
transformatorul cu cobalt
adaptat în partea superioarii
a aparatului. RadiatiiJe cu
un~ scu~tă, deosebit de pu·
termce ŞI pătrunZătoare ale
izotopului. erau indreptate
asupra grefonului. Cadranele
de otel ale plămînului artifi·
cial indicau intrarea În func-
tiune normală a organismului
Cellei.
- Trăieşte! îşi spuse Birlea
privind in urma surorilor
care o transportau pe Cella
din sala de operatie. Nici el
nu ştia prea bine ce se pe.
trecea atunci În sufletul să u .
Avea senzatia certă că În
văzduh pl uteşte maiestuoasă
tema tri umfăţoare a undan·
tph ll din "Simfon ia Destinu-
lui" de Beethoven. Era
trqnsfigurilt.
In timp ce-şi scoteau hala-
tele, Dabija se apropie de
-fostul să u elev. Pe fetele
amindurora se vedea dorinta
de a-şi spune ceva t nemai-
grăit pînă atunci.
Prin uşa larg deschisă a
sălii int rară ministrul şi di-
rectorul Institutului, insotiti
de un grup de medici.
- Vă felicit! fură primele
lui vorbe - apoi i se adresă
direct lui Bîrlea.
- Cit eşte! Şi îi Întinse scri·
soarea primită cu cîteva mi·
nute mai Înainte. Grefa...
nu era necesară! Fusese un
simplu narcotic inofens iv...
- Nu pricep... despre ce
narcotic vorbiţi , bîigui Bîr1ea.
. - ImJ?os ibil :, tovarăşe mi·
mstru, mterveni Dabija, cor-
dul ei era paralizat... A murit
sub ochii noş.tri . A mu-rit,
accentuă el dm nou.
- E Îngrozitor.. . Birlea se
~ALMANA H
~ AN Tl C1PA Ţ IA
RETRO SF
întoarse brusc şi ieşi
aproape in goan.j din sala de
operatie. Nu se opri decît în
rezerva unde fusese insta lată
Cella.
Privi înfrigurat cadranele
plăminului de otel. Întorsă­
tura neaşteptată, provocată
de informatia pe care opri·
mise de la ministru şi de
anahza lichiduiui rămas ne·
băut de Cetla il uluise pur şi
simplu. Rezultatele ambelor
analize erau identice. Ea
băuse o cantitate dintr-un
narcotic inofensiv. Deci, nu
putea fi vorba de vreo otră­
vIre. Totuşi, datele chnice
arătau contrariul. Cateteri·
zarea cordului şi aspectul
miocardului dovedeau toc·
mai existenţa unei otrăvlri.
Era o problemă stranie ,
Dacă fusese o simp lă stare
de narcolepsie, de unde apă­
ruse atunci toxicoza? Va ve-
dea el mai tirziu!
Miinile lui se opriră pe bu- înfundă în laboratorul de chi-
toanele biotransformatorului.
Mări intenSItatea radiatiei.
Ametit şi stors de puteri, îşi
lipi fruntea de metalul rece
al cilindru lui. Apoi căzu pe
un taburet aflat la CăpătîIul
Cellei. De sub cadrul de sti·
clă, care acoperea capul bol-
navei, răzbătea prin ventile
respiratia ei sbbă, dar totuşi
regulată. Părea că Ce tia
doarme. Arar se auzea cîte
un suspin uşor. Uneori bu-
zele ei, uscate de o dogoare
l ăuntrică, se mişcau spasmo-
dic ptirind că vor să spună
ceva.
Sora, care stc1tuse pînă
atunci retrasă, se apropie de
chirurg.
-- Tovarăşe profesor, nu
vă sUpărati că vă spun ...
- Spune! răspunse" Bîrlea
in silă.
- Văd că sÎnteti necăjit...
Trebuie să vă odlhOlţl! O
să-i fiti mai de folos aşa
Birlea se ridi că şi plecă
abătuf. fş.i mişca anevoie pi-
cioarele. In minte i ,se incru·
cişau mii de ipoteze În legă­
tură cu originea ot răvi ri i.
Nodul gordian trebuia tăi at.
Era necesar să treacA ime·
diat la actiune. In tră in pri·
mul labora tor. De acolo,
ceru telefonic In stitutul de
toxicologie să i se tr i m i t ă o
probă din substanta băută
de Cella. Apoi se duse in ca-
bin~t u l lui Qabija care toc·
mal făcea analiza miocardu-
lui extirpat.
- Ai reuşit să stabileşt i
formpla drogului?
- Incă nu ... Mai am... Nu·i
un alcaloid atit de simplu ...
Eu însă ti -aş propune să te
odihneşti. ..
- Şi dumneata? De ce nu
pricepeti? N-o pot lăsa sin·
gură.
•
• Afară era de mult noapte.
In tot spitalul nu se aflau lu-
minate decît două ferestre:
cea de la cabinetu) lui Birlea
şi aceea a rezervei unde era
instalată CeHa.
A doua zi, de cum primi
proba de lichid, chirurgul se
mie analitică. Pornind de la
substanta băută de Cella,
trebuia să ajungă la una ase·
mănătoare toxinei anali zată
de Dabija. Dacă substanta
era inofensivă, fapt pe care ti
dovedi imediat experimen·
tînd-o pe animale - atunci
ceva interuenise intimplator,
un factor extern necunos-
cut, care a trebuit să·i
schimbe calităti le chimice.
Din cînd În cind intra in
camera bolnavel sale, apoi,
abătut, se intorcea în labora-
tor. Nici una dintre ipotezele
pe care şi le pusese, nici una
dintre probele pe care le fă·
cuse pe iepuri nu i·a adus
re~uJtatul dorit.
In a treia seară , starea
Cellei era nesc hi mbată. Neli.
niştit, Sirlea se aşeză lîngă
so ră, vru să' fumeze. dar
aminti n d u- şi unde se află
frÎnse tigara şi o aruncă . "
Cadranele de control indi-
cau acel eaşi cifre ca imediat
după operatie. Inima bătea
51

des şi ~Iab, resprraţla se
menţinea aproape de nor-
mal. . Cei doi bărbati spuneau însă
_ De ce nu -şi revine inca?
Acest gînd 11 frămint a, iar
Btrlea nu şi-a dat seama că-1
formulase cu glas tare.
_ Tovarăşe profesor!
- Mă rog?
_ Nu s-ar putea să-i fie
rău din cauza că grefa n-are
legătură cu sistemul nerv.os?
_ Ei nu! raspunse el plictl'
sit. Inervatia se restabileşte
o data cu vascularizarea ..
- Dar dacă ..
_ lasă-mă soră. nu mă
mai intreba! Lasă-mă, te rog!
Sora tăcu şi. contrari ată,
ieşi din incăper e . Bîrlea dădu
din umeri şi incepu să se
plimbe În jurul aparatului ÎJ:l
care era cu lc ată CeHa. _ Il
preocupa aceeaşi probl emă
a toxicului.
Spre dimineat ă, unul din·
tre asistenţii lui Dabija îi
aduse formula chimică pe
care o stabili seră cu amă­
nunţime. Mai mult decit atit,
ei dovediseră că, luind aer
din inima ex nrpată şi injec-
tîndu·1 animalelor, acestea
mureau cu inima paralizată.
Singur in laborator, Sirlea
compara rezultatul maestru-
lui ~u cu acela la care ajun·
~se el. Nu era deosebire
mare. Doar o catenă laterală
in pozitie para - atîta tot ..
in acel moment, sora
dădu buzna in laborator Pă·
rea ingroz ită. Se vede.) că
vemse intr-un suflet.
_ T ovaraşe doctor.. mi se
pare că ..
- Ce-i?
_ Nu şt i u - acele aparate-
lor oscilează de cîteva mi-
nute ... foarte puternic. Mi-e
te amă ca nu cumva.,.
Birlea o dădu la o parte ŞI,
fugind, se opri in uşa rezer-
vei. R ămase locului, respiră
adinc şi intră' in virful picioa-
relor Primul lucru pe care-I
văzu fu indicatorul cardio-
,grafului, care de la 160 batăi
se oprise la 95. Spen at, se
aplecă spre fata CeHe!.
Parcă t) s1răbatu5e un cu·
rent electric. Fu o clipă de
52
~ electric nu-şI dăduse seama
nem i şcare to tală apoi, pnn
amphficatorul stetoscol?ului~
se auziră bătăile putermce ŞI
regulate ale unei immi nor-
male. Pleoapele ii tresănră,
ochii i se deschiseră largi.
_ Apă! fu prima ei vorbă.
Birlea ndică acoperJ.mîntul
de sticlă şi ii strecură pTintre
buze citeva picătun de apă .
Imediat, ca dup.'! un drum
lung şi istovitor, CeHa
adormi.
_ Poti pleca, soră! VE:ghez
eu. t După citiva paşi, bătrînul
Eugemu rămase singur. n
sfirşit. Cella dormea somnul
însănătoşirii. Rezemat de
pervazul ferestrei, o contem-
pla, li urmărea fiecare tresă­
nre a muşchiulUi fetcl, se
desfăta de tot ceea ce îi do-
vedea că ea trăieşte.
_ Ce Simplu e să fii feriCit!
îşi spuse el înveselit.
Absorbit de nemasurata
lui fer"iclre , mCI nu observă
cind intră academiCianul Da-
blJa. Acesta ii privi cîteva
clipe pe amindoi şi un zîm-
bet parintesc ti flutură pe
obraz. Apoi, dup.3 cum ii era
obiceiul, rezumă alegonc Si-
tuatia:
_ Dacă Miranda te-a facui
un Oneghln, pTin Cella ai de-
venit un Pygmalion. ŞI amu-
zat de propriile-i cuvinte,
continuă .
_ Un Pygmahon atomic!
•
Citeva lum dupd a c ~ea,
CeHa şi -a petrecut convales-
centa departe de OTlce acti-
vitate sau zvon de lucru. Nu
citea nimic - nu vedea pe
altcineva In afară de Btrlea şi
Dabija, care vene,au la dinsa
sllptăminal - cACI fusese In'
stalată ' intr-o VII.! izolata În
mijlocul Bucegilor. Oflce
emotie îi putea fi fatală. De
aceea, chiar şi aparatul de
radio nu functiona.
In pnmele zile, dup~ ce fu-
sese scoasa din' plăminu!
bme d~ ceea ce s~ intim
plase cu dinsa. Îi păruse că
trecuse pnntr-o imensitate
haotică, intunecoas~ ş i pus-
tie. Altfel de senzatII nu avu-
sese. Vag de tot Întrevedea
figura lui Eugemu din. mo-
mentul in care deschisese
ochii pentru prima dată.
Tratament medical nu i se
mal făcea. Om cînd în cind,
era v\ZItată de un radiolog -
care aducea cu el un mic
aparat cu care-j făc~a .radio~
copia. La int rebanle el,
acesta raspundea rezervat ş]
invariabil.
_ Merge bme ... da, merge
bIne ..
Începuse s·o plictisească
toaţă ingrijirea minutioasă
care 1 se dădea şi. care n-o
lăsa să facă nimic. Intr-o zi, i
se plînse academicianului
Dablja de aceasta. BMrinu! o
ascultă in tăcere şi zÎmbl
apoi, ca amuz~t _d~ 0. idee:
_ Zici că vrei sa-ţi remcepi
activitatea?
- Da, bineinteles! .
_ Vezi, insa vei avea emo-
tii.. şi pentru tine... ..
Nu mi-e teamă. de mCI o
emotie ...
_ Să te punem la incer-
care?
- De ce nu!
- Aşteaptă . ' - Pînă vin gazdele, v-aş fi
Bătrînul academician ÎşÎ
luă pălăria şi plecA deose.b~t
de grăbit. Plecar~a pre<;lp~:
tată şi zimbetul lUi şăga lmc II
dădur.) unele vagi bănuieli
Cellei dar văzind că după
două 'are nu se mai intoarc e
se culcă .
Tiriitul prelung al soneriei
o trezi din somn. Se intor-
sese Dabija.
_ Of, spuse el gîf'iind? am
cam intîrziat... a trebUit să
alerg serios..
_ Unde-aţi fost?
~ _ Aici e aici! Zici că poti
suporta o emotie?
• _ Da! făcu surp rin să
Cella.
DabiJa ieşi in fugă dm În
căpere. Cînd remt ră , il
aducea de mină pP- Btrlea.
_ Eugeniu, spune-i ce ai
~ALMANAH
~ ANTICIPATIA
ALMANAH ~
ANTIC IPAŢ I A ~
să-i spui!
CeHa pricepuse de indată
despre ce era vorba şi nu se
emotiona de loc. Cel puţin
aşa. pretindea ea mai tîrziu.
contrariul.
EPILOG
Trecuseră doi ani de la
memorabila operatie.
Pe una dintre străzile în
serpentină din Sinaia putea
fi văzut un bătrîn imbrăcat
Într-un ciudat costum de vi-
nătoare ~ in urma căruia urca
gffiind o tinără sportivă _
- Ei, mai avem mult? in-
trebă fata.
- A, putin, Încă vreo 3-4
kilometri.
se opri În faţa unei vile.
- Am ajuns!
Intrară În curte. Pe uşă
văzură prins un bilet.
"Sintem la schi. Venim cu-
rînd!
Eugeniu şi Cella"
Bătrînul, in care desigur
că l-aţi recunoscut pe acade-
micianul Viorel Dabija,
scoase o cheie, deschise uşa
şi, utmat de fată, intră în
vilă. In salon, îi aşte pta un
foc tmbietor. Se instalară in
două fotol ii con forta bile de
lingA cămin.
recunosc ătoare dacă mi-ati
da ctteva lamuriri cu privire
la cercetările tovarăşei
Birlea. Tot ce pot să -ti spun
e că de 'citeva luni de zile lu-
crează impreună cu soţul ei
la descoperirea unei antira-
diotoxine.
- Dar nu Înteleg: de ce lu-
crează aici şi nu la Bucu-
reştii?
- Din cauza sAnAtătii ei.
Statul s-a ingrijWsă-i creeze
conditii favorabile de lucru in
această localitate liniştită.
- Dar dumneavoastră la
ce mai lucraţi? mai intrebă
ziarista care lua note.
- Deocamdată am venit
să mă odihnesc. ~ai bine să
facem o partidă de dame!
Fata îi aruncă o privire
piezişă, dar n·apucă să- i
răspundă că uşile se deschi-
seră larg şi in incăpere năvă ­
liră veseli, mirosind a ză­
padă, Cena şi Eugen.
- Ne-a venit căprioara!
exclal1lă. bucuros Dabija pri·
mind-o pe CeJla in brate, În
vreme ce Bfrlea ii făcea din
spate un semn conspirativ
de tăcere.
Ziarista, care insă nu ob-
servase semnul speriat al
chirurgului, interveni cu im-
portantă.
- Să rectificăm, tovarăşe
academician: de antilopă a
tbst grefa, nu de căprioară!
Observînd chipurile fisti-
cite ale celor doi bărbati,
ziarista bilbii incurcată:
:.. Va rog ~ mă iertati...
n-am ştiut că .. .
- Despre ce grefă e.
vorba? făcu surprinsă Cella.
E momentul să spunem ci-
titorilor că ea nu ştia nimic
despre inima-i de ciută. Pen-
tru a-şi feri de emotie sotia,
Strlea ezitase mereu să-i
mărturisească adevarul cu
privire la operatia care avu-
sese loc!
Dabija rîse molipsitor.
- Ei, Iasă grefa! Si:mne-ne
mai degrabă cum a fost la
schi!
- Nu, mai tntli spune-mi
de grefă şi apoi vorbim noi
şi despre schi!
- Nu-mi plac încăpăţîna ­
riie astea, draga mea! rosti
pe tonul unui sot absolutist
Btrlea. Trebuie să fim politi-
coşi cu oaspetii noştri şi să
le respectăm dorinţele. Şi,
tntorcîndu-se spre academi-
cian, continuă:
- Am schiat minunat! A,
nu ştii? Cella era cit p-aci să
ciştige campionatul de sia-
Iom uriaş.
- Nici mie nu-mi plac exa-
gerările tale! replică Cella pe
tonul folosit de Eugen. Se
vedea Însă că e TllAgu1ită. Să
nu-I credeţi! Am ieşit abia il
cinc~a.
- Imi pare bine de ce am
aflat! spuse Dabija. Şi apa-
rent fără nici o legătură se
adresă fostului său elev:
- Atunci nu înteleg de ce
mai
nu-i spui.
Trecîndu-şi privirea de la
unul la altul, Cella se in-
cruntă.
- Aşa sinteti toţi bărbaţii!
- Draga mea! se alarmă
Sirlea.
- Parcă mi-ai făgăduit
odată solemn că nu-mi as-
cunzi nimic .. ,
- Păre rea mea este, mor-
măi stăpînindu-şi rîsul Da-
bija, că nu el ascunde, ci
dumneata tii ascuns acel lu-
cru.
- ee glume sînt astea? Să
ştii că mă supăr de-a bine-
lea.
- Ei, atunci să-ţi spunem:
În pieptul dv. , drăguţă Cella,
bate de aproape doi 'ani de
zile o inil1lă. de ciută...
Astfel a aflat Cella poves-
tea inimii ei de sălbăticiune.
o
•
• •
Putin după asta, Într-o
seară, stînd in faţa căminu­
lui, in care se hirjoneau f1ă­
cărui albăstrii, Birlea tş i
aduse deodată aminte de
ceva.
- De mult voiam să te În-
treb, draga mea, ce-ai min-
cat înain'te de accident?
- Nimic! Tin minte că in
ziua aceea nu fusesem la
masă.
- Bizar. Nici l1lă.car o bu-
cătică de zahar, o bom-
boană?
- A, ca să vezi cum am
uitat! O prăjitură.
- Halal om de ştiinţă mai
eşti şi tu! Prăjitura asta te-a
costat prima ta ini~. Mă in-
treb pe ce-o s-o schimbi pe
a doua.
- Dar, Eugen, ce vorbe
sint astea?!
- De la inceput ţi -a m
spus, continuă el glumet) că
nu eşti croită pentru ştiintă.
Degeaba ai fost tu premială
53
 MEDALlON .~~~~
a;@~O&~ [ZQ)@@g
pentru narcotic. Şi o miţa. temporală a mea ~u mine i~­
sumi sub forma lUt homo pn-
ştie să soarbă ceva pe neră­
suflate. Tu fnsă inainte de a RETRO SF migenius. Aşa cum, din pă­
cate se întîmplă prea adesea
te imbata. trebuia să ştii tă în is'torie, spre a ajunge !a er~
a1ca1oidul tău, combinat cu
levuloza, devine mortal.
- A fost o întîmplar,e ne·
norocită. ..
- Ueocamdată , ştiu că ai
la activul tău două vieti, iar
cea de a doua numai multu·
de aur a anticipaţiei romaneştl
din anii '60-'70 a trebuit !>ă
reluăm filogeneza aproape de
la zero. Într-o competiţie ac-
SALT
- Ba nu. Nu incerca te
rog să mi te strecori. Şi in
orice caz, pe noi oamenii de
ştiintă nu întîmplările ne in-
tereseaz ă.
mita. mie. Aşa că. fii respec-
tuoasă cu bărbatul. iubitul.
tatăl şi mama ta!

~ Ba da! Sau ai uitat cum
a fost descoperită radioacti-
vitatea ...
- Ba n-am uitat!... Exact
după cum a descoperit New-
ton legea gravitatiei univer-
sale, multumita. mărului care
a picat din pom. Tu.... dacă
erai _acolo, mincai mărul!
SFîRŞIT
tuală, dacă nu s-ar prezenta
Într-o variantă ameliorată,
Inimă de ciută" n-ar avea
şanse prea mari. poat~ c~
acesta e destinul de umilinţa
al tuturor recordurilor. Ori-
Î DESTIN
cum reversul pozltiv al relec- PREMIUL I (POVESTIRE) LA CONCURSUL ANUAL DE CREAŢIE LITERAR-ARTISTICA DE AN TICIPA TIE,
turii' mele dezamagite este că BUCUREŞTI, 1983
P.s. Recitind această poves- bătrîni şi tineri am evoluat ui-
tire din "epoca de piatră" a
science-fiction-ului, mi-am
mitor in ultimele trei decenii
care despart actuala anticiea::-
,
dat seama că, în ciuda ideii ţie cosmică de anticipaţia fara
interesante şi a unui final imaginaţie. Adrian Rogoz -
- NU MAI STAI? ÎŞI holba Edd ochii spălăciti întregime cel prevă zut in Mnemodest. Atunci se
alert, naivitatea mentalităţii de 1984. făcînd o mutră nemultumită. Să mai bem ceva, să convinsese că nu există nici o posibilitate de sus-
atunci nu poate fi tăinuita. mai vorbim ... tragere de la soarta impusă de cartela ale căre i
Totul Îmi pare ca o intîlnire Han nu răspunse. îşi coborî picioarele de pe simboluri ti gravau adînc carnea fruntii.
scaunul alăturat , caută În claviatura mesei clapa Oftă adinc şi tresă ri surprinzind dorinta de v ia t ă
"TERMINAT CONSUMAŢIA" şi, după ce-o care, după aproape treizeci de ani de a~Tăciun ~.
apăsă, culese restul sub formq unor jetoane mici mai există in el. Ce Însemna sentimentul acesta
şi verzi apărute într-o nişă. Le cîntări ginditor În stupid care-I indemna să se indoiască de implaca·
palmă . Făcuse gestul din obişnuinţă . Bucăţelele de bilitatea programului care·i dirijase pînă acum fie-

IA TE UITA plastic magnetizat, care Însemnau pentru ceilalti

totul sau aproape totul, pentru el îş i pi erdu seră
semnificatia. Nu mai avea nevoie de ele. Ezita CÎ-
care mişcare, fiecare zimbet, fiecare fior? Pe vre-
muri, cind oamenii erau victimele unor actiuni
aleatorii, cind şansa şi soarta erau guvernate de

LA EL!
Cei doi se plimbau prin parc pUni de demnitate,
Îmbrăcati cu multa. corectitudine. purtind cravat~
şi tunşi exemplar. Traiectoria lor era absolut rectl·
linie iar paşii. absolut uniformi. Nu se grăbeau .
Nu ~veau la ce se grăbi. Singurul lucru. ~ c.are îl
aveau de făcut era să·i privească severi ŞI dispre-
ţuitori pe tinerii nepoliticoşi şi grăbiţi sau pe aceia
obraznici şi prost crescuti care îndrăZneau să se
sărute pe bănci.
_ Ha-ha, spuse calm domnul. privind peste
umăr. Ia te uită la el!
- Ho-ho, he·he, II aproba doamna. dupa ce-şi
intoarse şi ea capul.
- E teapăn. spuse domnul. inaintind cu privirea
intoarsă.
- E rigid de parcă ar fi înghit~t o bară de metal.
chic.9ti doamna din ce În ce mal neatenta. pe unde
merge.
_ De parcă ar avea costum de tablă, spuse
domnul. I
- De parcă ar fi ruginit. completă doamna.
- Eu cred d-i robot... mai spuse domnul, izbin-
du-se de stilpul de beton pe care nu-I văzuse la
timp. . . _ implinise doisprezece ani, vîrsta majoratului, Întreg
- Şi eu cre... icru doamna ŞI. căzu grăma~a
peste el, scotind u!' zgomot ~e .bldon rostogoht.
Fu nevoie de trei depanatorl ŞI o furgonetă de
interventie ca să repună în functiune aceste exem-
plare de muzeu, ultimele rămase pe planet ă.
DAN MERIŞCA
teva secunde, apoi le introduse una cîte una Îrl
fanta mesei.
- Bea ceva pentru mine, Edd, spuse şi simtmd .
că i se umezesc ochii se ridică brusc ş i se în-
drept ă spre ieşire .
- Hei, unde te ,duci? răsună în urmă glasul ră­
guşit al lui Edd. II ignoră şi, trecînd pragul, sări
într-o cabină reactivă . Fugitiv ii înregistră numărul.
Nu greşise. De fapt. nici nu avea cum, în lumea
asta in care nici măcar un fir de praf nu SCăpa
uriaşului angrenaj al Predesticii. Se lăsă greoi pe
perne şi porunci fă ră vlagă :
- Sectorul A. caroiajul 1. I tramodernă in care puteai foarte u şo r să cheltu·
Nu cunoştea p~ nimeni in zona aceea, rezervată
elitei. n·avea nici un motiv să aju ngă acolo, dar
' vorbele îi ve n ise ră pe buze inainte de a le gîndi.
Se aflau in el sau, mai bine zis, În arabescul care-i
incrusta fruntea. Nu numai vorbele, ci toate acţiu­
nile sare cuprinse între cele două jaloane: "NAŞ­
TEREA ŞI MOARTEA". Se apropia cu paşi verti-
ginoşi de cel de-al doilea. Peste citeva ore, işi privi
.. ceasul. peste exact o oră şi cincizeci de minute
avea să moa ră la fel de stupid precum t răise: că­
zînd de pe terasa unui hotel intr-un moment de
defectiune a sistemelor de securitate magnetică.
Cunoştea secve ntă. cu secventă. chiar de cind
filmu l existentei sale. toate momentele importante,
putinele reu şi t e şi n enumărate le eşecuri . Mai mult,
exasperat fiind de seria nes fir şită de insuccese ce-i
era m e nit ă , Încercase să acţione ze altfel, 5& se
abată de la scenariu. Nu reuşise să schimbe decît
citeva elemente neinsemnate. Finalul rămăsese În.
Întîmplare, acest sentiment se numea sperant ă .
Acum nu se mai putea numi decît prostie.
Cu o uşoară smucitură, cabina se opri. Uşa se
deschise invitîndu-I parcă să iasă . S e gindi un mo-
ment că ar putea încerca Încă o dată să se Împo-
trivească realitătii. să fU...9ă de pe calea riguros
definită a existentei sale. Zimbi chinuit. N-avea nici
un rost. Aşa-i stătea scns. Să cadii. de pe terasa
hotelului ce·şi profila silueta uriaşă l~ cîteva sute
de metri mai incolo.
Coborî şi se îndreptă Încet spre clă dire a, pe ca·
re-o vedea pentru Întîia oară. Era 6, constructie ul-
ieşti o avere într·o oră. Şi , ironia soartei. el avea
acum, în ultimele clipe, mai mulţi bani decît avu-
sese vreodată. Pe fatada celor o mie de etaje, ce
stră luceau diamantin În lumina vie a soarelui, sute
de ascensoare se deplasau cu iuţeală , semănînd
cu broboanele de sudoare ce-i inundau fruntea.
Constatarea că în loc să urască această lume ca·
re-i desemnase un destin atit de vitreg, se lăsa pă ­
truns de emotii estetice în fata realiz ărilor ei, îl
Ulmi. Dar nu putea să urască un sistem de vi ată
care devenise de citeva mii de ani singurul. Nu pu-
tea decit să-I accepte) aşa cum îl accepta tot ceea
ce însemna viaţă, mişcare , devenire.
Singura şansă pe care-o oferea era aceea ca, in
momentul conceper ii, părin ţii să di sp ună de sufi-
cienti bani pentru a cumpăra un Mnemodest favo-
rabil progeniturii lor. Părintii săi fusese ră prea să ­
raci. Mnemodestul ii fusese repartizat din oficiu ..
Nu le purta pică pentru asta. Acum aprecia faptul
că nu·i fusese dpt şi lui să aibă u r maş i , deş i al t~ ·

ALMANAH ~ ~ALMANAH
54 ANTICIPAŢIA ~ ~ ANTlC1PAŢIA 55
dată şi-i dorise. Ii păr~a bine ca nu lăsa in urmă o
fiinţă sortită eşecului de neşansa de a nu fi avut
bani. '
Mergind agale, cu miinile in buzunarele combi-
nezanului albastru, semnul distinctiv al castei a
V-a, penultima, se apropie de unul din ascensoare.
Era gol şi fu nevoit să mai aştepte vreo două mi-
nute pînă ce fotoliile acestuia se ocupară cu mini-
mlJm de persoane necesar deplasăr ii rentabile.
Indu r~ cu nepăsare privirile curioase şi dezapro-
batoare ale cel orlalţi , ÎnveşmÎntati cu precădere În
salopete şi combinezoane corespunzind castei
speciale. Era, ştia bine, un intrus ce incălca ,cele
mai elementare reguli de politete intrlnd intr-un
holel rezervat. Rinji în gind. Ce putea face? Asta-j
era soarta.
Poate din priCina prezentei lui nedorite sau
poate pentru că aşa era obleeiul, ascensiunea se
desfaşură intr-o tăcere deplină. Fu singurul care
cobori la etajul cincisute, urmănt de prIVIrile ostile
ale celorlal ţi . Parcurse fără grabă coridoarele invă ­
luite într-o lumină blîndă, odihnitoare. Trecerea sa
semăna stupoare printre clienţii risipiţi pe băncile
dispuse de-a lungul peretilor acoperiti cu rafinate
opere de artă ex traterestră . Simti o satisfactie
atroce la gindul că, măcar în ceasul din urmă, ii
era dat să pătrundă-într-unui din sanctuarele bo-
gătaşilor, să-i şocheze sau măcar să-i scandalizeze
pe cei ce făcuseră din viată un ~rpetuum de hu- .
zur şi satietate. '
Intră in grandioasa sală a restaurantului. Strălu ­
cirea şi fastul interiorului il surprinse, deşi initial îşi
propusese să nu se lase impresionat. Pe peretii
îmbrăcaţi in marmură roşie, venusiană, făclii albas-
tre ardeau cu pîlpîiri hipnotice, răspîndind în incă­
pere efluvii necunoscute nărilor sale, menite să
creeze buna dispoziţi e. Mesele rotunde, din cuarţ
cu t ransparentă variabilă, separate prin pereţi dm
acelaşi material, erau în intregime ocupate_ Numai
una, aşezată lingă peretele exterior, avea un foto-
liu liber . Se indreptă fără ezitare într-acolo, salută
şi se aşe ză, impasibil sub pnvlrile furişate spre in-
cnminantul său combinezon albastru.
Perechea se opri dintr-o discuti2 ce părea
aprinsă . Femeia, Într-o salopetă rOŞle, casta spe-
cială, era tinără şi atrăgătoare. Bucle blonde, că ·
zindu,i pe umeri, contrastau plăcut cu bronzul pie·
Iii, cu buzele roşii şi pline şi Cll ochii negri umbriţl
de gene lungi, mătăsoase. Ochi care nici măcar nu
c1ipiră cînd Han o privi cercetător, aproape obraz ·
nic, măsurindu·i formel e evidentiate de salopeta
bine croită.
Bărbatul de lingă ea, un bătrin viguros, dm ace~
eaşi castă, Înalt şi bine făcut, evita să-I pf1V€oscă.
Han ti simti incordat, la pindă. Puţin îi păsa T er·
minind cu cercetarea comesenilor, scoase din bu·
zunare un maldăr de jetoane portocalii şi se apucă
meticulos să le introducă În fanta decupat ă: in
marginea tăbliei transparente. Era hotărit să şi
cheltuiască toti banii, aşa că ceru, fără ezitare, cea
mai scumpă băutură afişată pe ecran.
- Lapte!
Vocea ii sună triumfătoare cind îi pnvi pe cei
doi ce asistaseră uimiti la inedita ceremonie. Pro-
babil, nici măcar ei nu şi-ar fi putut permite un eli-
xir atit de costisitor. Micutul elevator se IVi
aproape imediat şi dădu la IVeală un reclpient ele-
gant în care sclipea opahn Simbolul sfieldril arun·
cate de Han intregului Univers.
_ Pentru frumusete, Închină el, pnvind tintă În
~~============================================================~A;N~T;'C;'P~A~T;;'A
56
ochii femeii. Aceasta tresări uşor, roşi, apoi zim-
bindu-i lşi ridică la rindul ei paharul.
Ascultă Han, simti mina nervoasă a bătrinului
infigindu-i·se in braţ, şterge·o ctt mai repede de
aici! Altfel chem garda şi... ./
- Tată ., interveni imploratoare fata.
- Nici un tată, j·o reteză bătrinul. Nu vreau să· 1
suport aici pe acest individ obraznic. Cu ce drept ."PIiCII' sllrpri'!z410r ene, t" primul "l1li, ta/ellt,,' p"r literar, ~xprimat
ai intrat aici, cum de ti S-au deschis uşile? tlilfCoIo de n,uvtll ge"JIbU. talellt d~spn elin IIU se potJt~ SpllM aI nal-
Han îşi smulse cu uşurintă braţul din strinsoa· me"t~ Ii sufoci pe autorii #fOI"; d~ P1"01I1 SF. Mifttlil Grdmescu !ş; gi-
rea degetelor fine, de aristocrat, zimbi dispretuitor «Jte IIdtse~ eU"./lftele, dar 1111 CII. ,m darisl rllriMt, ci ca lin poet. Deallh
şi se uită la ceas. Cinci minute. tlJlIln exprimil"k SIlle aII o prosptIfime aurentictl. stn'1ină de ca;:1fQ ~
destt;i. pe lalent"! lite~r tin şi untle ;ntllÎlii psill%gke, ale olror co~
_ Numai CIOci minute. Spuse el printre dinti.
Atit va trebui să mă mai sURQrti. cnt,;:.lt' nu dall ,mpre.SlJl al ar a...ea SIU!if! livreşti. O manijestllre mfli
s~Clldir,lIfi1l1e lalent l,teror poate fi coJUilierati illwlltivitlltealn met~rN
Batrinul se chirci sub răceala privirilor cenuşii in tk Ulei SF, pe care. M,ilttIil Gtilme~u o dOl'edqk (elllloscul fiilul faptul
care citi o nepăsare mai Pjesus de convenientele ~ SF.-II/, ~" mtllllerlSt, se IlltemeUlv! pe UIt numiir n/tltir mic • mo-
SOCiale la care tinea atit. ntele~ şi chipul i se ,,~ !i .s.lIbmotire, cei ~i mulţi autori rf!semtlrtdll-!if! 14 knllltrvo de a fi
crispă sub o suferintă ascunsă. Incercă să zim· ong".,I, IIoor In materie de scriitllrrl, II 1II'~'f'. o idu SF lnseamRlIl iJt.
beaşcă, dar chipul său ridat nu reuşi să schiteze wnla lUI conflict SltlII cel P"';II II /ţ Îlfclllca dtitorilor cu lectu,; SF 1111 ex-
decit o Jalnica grimasă. Ridică şi el paharul treM tie Tntime !'"Pres. ~ rloutllte). [ ...J S"'Prinde, In IlllloiJea "NI,
CUIII' ce lIJ IflU1l1 gestal litetflr. CII deUn"POltutd de artist MiII Millilil
Băură toti trei În tăcere. Uşa transparentă, în
dreptul căreia se aşezase Han, Începu să gliseze Grintf!SCU ftlu tl"". .,,qu tie ctHiMrlle C""OSCIlIe ilie genului; prodele SII/e,
l14:reu,e pad sub. UflpI!riltl ,!Mi pn!tl ridicak presiUlfi II inspirtlliei, ţlş­
neauzlt Iăsind să pătrundă o boare căldută. "Se MSC. precum je1l1rile tk IlIlJm sr:OIlse tie o locomotiWl "'PllCiflC» 1II'flJrt4 t"
fac ultImele pregătiri", îi trecu prin minte. lnchise statUl,.,n,' chitar. corutflttl CII pl4een că paginile JNlrcll7Se tlk4tll;esc o
ochii căutind să-şi abată gindurile negre ce-I fră·
mÎntau, dar nu reuşi decit să-şi amintească ultima
secventă a vietii, aşa cum ii fusese prezentată de
decodificatorul Mnemodestului. Căderea, strigăt ul
lung, strivit între m.axilarele incleştate, senzatia de
plutire ŞI apropiere vertiginoasă de sol. Apoi izbi·
~~ J .. milŞUtl de citit» a cărei putere este coltsiJlel"tlbilD". (Volcu Bugarlu)
tura
_ Cum te cheamă? răsună glasul melodios al fe-
tei. Deschise surprins cchii şi încă sub imperiul
ÎNTÎLNIRI
imaginilor de sub pleoape nu pricepu. Se reculese
ŞI cu voce mai aspr~ decit ar fi dorit se prezentă.
_ Han Cor, oficiant gradul II, casta V, dacă mai
are vreo importantă.
MATINALE
NU ŞTIU cum făceam, zie, are pană sau merge atît fardată bogat, dar cu gust, şi
• Bătrinul il privi cu ochii incărcaţi de compa· cum dregeam, dar dimineată de încet incît mai degrabă parfumată puternic,venea de
Slune de dimineată reuşe am să în· aş ajunge pe jos decit cu eL altundeva în fiecare dimi·
- Ai consultat "oracolur'? tîrzii la servici. Nu prea Asta el Dimineata năvă· neaţă la aceeaşi oră. Lucra
- Am avut curiozitatea asta. Pe la doisprezece mult: 10-15 minute de fie- leam pe uşa blocului ca un probabil in tură de noapte,
ani, preclză Han trist, ŞI cu mina tremurindă duse care dată , dar şi atit era sufi- bolid şi de fiecare dată mă dar oare la ce institutie so-
din nou paharul la buze Sorbi îndelung degustind cient ca "şe fu" să mă dea de impleticeam de o tînără pe cialistă? La care loc de
picătură cu piCătură licoarea reconfortantă, apoi
e.xeTŢIplu negativ la şedinţele care, În urma nenumăratelor muncă s·or fi ducind femeile
art}ncă recipientul gol În fanta debarasoare. smdlcale. Oricit m-am stră­
, In loc să fie resorbit În corpul mesei, paharul fu impacte involuntare am astfel gătite? Secretara di·
duit, nu am reuşit să mă ajuns a o identifica drept rectorului nostru, de exem·
eJectat înapoi şi căzu pe podea. Han tresări şi se dezbar de prostul obicei de una şi aceeaşi. plu, arată mai iute a femeie
aplecă să-I ridice. Un biiîit uşor se auzi dinspre fo-
a mai tine niţ el ochii închişi Era o blondă 'năltută, cu de serviciu, şi fădnd compa·
toliul său magnetic, apoi un soi de irizaţii portoca· , după ce suna ceasul. Cind ii ochii negri, Îmbrăcată demo- ratie cu tînăra de care mă
hi il invalUlră. Sări din fotoilu, electrocutat. Piciorul deschideam iar, blestematul dat, dar rochiile lungi şi bIă· împiedicam eu la intrarea
mmeri paharul, acesta se rostogoli sub talpă ş i tru- omic arăt a , ca prin minune, nurile îi dădeau un aer dis- blocului, aş fi zis că Dulci-
pul i se prăvăli spre deschizătura din perete. cu oarecit mai mult decît li·
"' . Cu un reflex neaşteptat, bătrinul il apucă de ti~s şi străin, înnobilată , cum neea tntreprinderii noastre
mita eficientă ce-mi era ne- mI se părea mie tinuta er'!' doar un surogat, o
conibmezon, vomd să·l tragă Înapoi. Dar Han era c:es~ră . pentru a ajunge in demnă, privirea mindră şi palată travestită t" prima-
prea greu pentru puterile sale. Antrenat de acesta timp ut1l la condică. Şi ori de mersul, mai ales mersul care donă pentru un vodevil peni-
fu la rindu·i proiectat prin deschizătură. cite ori sînt in intirziere I bil.
Han mal auzI in urmă stngătul fetei, apoi senza- m-a frapat Întotdeauna...
toate evenimentele concu- Purta pe degete, la urechi intr-una din dimineţile lunii
t13 de plutire, de eliberare il copleşi_ reaz ă malefic la amplificarea şi la git gablonzuri şi, nu ştiu mai Întîrziasem mai mult ca
- Nu t~i~ie'g ··cu·~· · ·~ reuŞIt s~"'~'~p;~~'i~t~i~~~~ tragediei: liftul nu funcţio­ cum, dar parcă ii stăte au de obicei şi fata cu care mă.
nează sau esfe ocupat de bine. De citeva ori m·am in- busculam~ tntotdeauna din-
ăla, arătă politist.!J1 spre Han, care se ridica năucit
persoane răuvoitoare care îl tre bat dacii nu s-ar putea să colo de uşa cu geamuri mari
de pe caldarîm. In mod normal trebuia să trăiască Iasă blocat la parter toate nici nu fie imitaţii, dar cine de la poartă urca treptele
celălalt Mnemodestul este categoric, mai adăugă
stopurile din cale sÎ~t puse mai are şi, mai ales cine ar spre lift şi, fiindcă aflasem
scotind decodlficatorul de pe fruntea bătrinului. şi auto~,uz,u~ Îmi pleacă "de mai purta azi diam~nte ru- astfel că locuiam la aceeaşi
Medicul pnvi trupul şi murmură la rtndul său ne· sub nas Iăsmdu-mă cu ochii bine şi safire veritabile' prin adresă, mi·am permis să o
dument" in soare să·I aştept pe urmă­ oraş, la servici, căci nu pU· salut, constatînd totodată că
_ Dracu ştie. O fi avut loc un fel de transfer de torul, care, inevitabil, intir- team presupune că tinăra nu o mai remarcasem tn
soartă... Vor afla Cel de la Departdmentul de Pre·
destică despre ce e vorba. Oricum, norocosul de
colo trebUie să·şi cumpere un nou Mnemod~st.
,~~ ALM ANAH
ALMANAH (~
~ ANTICIPAŢIA 57
~
Alma na h u l A nt icipa\iil 4

[?:;t)O~ @~~~~O:D
cursul zilei, după ce ven~am
de la servici, aşa incit mi-am
pus problema la care aparta-
ment o fi locuind, trecînd in
revistA fugitiv numele de ~
cutiile de corespondentă din
hol: Mitiţicas, Zeana, Aniţei,
Borandă... Fata mi-a răs­
puns binevoitor la salut, zim-
bind (şi Doamne, ce dulce a
fost sclipetul de o secundă
al zimbetului ei!). Am cobo-
tit scările mai departe În
fugă in vreme ce ea a conti·
nuat să le urce şi nu am mai
Întors privirea decit cînd am
ajuns la uşă, dar ea deja se
făcuse nevAzutA În lift.
Toată ziua am fost urma·
rit de zimbetul necunoscutei.
iar dupA-amiază nevastă-mea
m-a 1ntrebat de ce sint supă­
rat. Nu eram supărat, fosă
i-am spus că am avut pro-
bleme la servici, fiindcă ne-
vastă-mea nu ar fi inteles ni-
ciodat~ ce era in sufletul
meu. Intreaga noastră exis-
tentă 1mi aparea fadă, ~ci
dupi§. 1nttlnirea cu necunos-
cuta avusesem o revelaţie
uluitoare 'in privinta propriei
mele persoane: constatasem
că aş fi in stare să renunţ
fără remuşcări la liniştea feri-
cirii conjugale pentru a urma
o străinA abia Întrevăzută ci-
teva clipe 1n graba matinaJa..
Ne- făcusem obiceiul să ne
salutăm, zimbindu-ne. Pri-
măvara răcoroasă şi ploioasă
se transfonnase treptat-j:rep-
tat intr-o vară toridA. Intir-
zierile mele repetate imi
atrâseseră oprobiul public şi
primisem un avertisment din
partea conducerii. Nu mai
trebuia să intîrzii cu nici un
pretl Mai bine lipseam de
tot, dar În nici un caz nu
mai trebuia să intirzii.
Şi iată că in ultimele iile
ale lui iunie alergam din nou
disperat incercind să clştig
ceva din intÎrziere. Cu o
noapte inainte stătusem pină
tirziu, cu geamurile des-
chise, să intre parfumul tei-
lor, rasfoind fAră interes (dar
şi fără nici un chef să mă
culc) un tom de filozofie,
vechi şi prăfuit.
58
MEDALION ~~~
Pe a1eea din fata blocului
m-am intilnit cu blonda şi
ne-am salutat ca de obicei.
Am remarcat un gest abia
schitat care mi s-a părut că
trădează intentia de a se
opri. cu dorinta, cine ştie?
să schimbăm poate cîteva
cuvinte. dar am continuat să
alerg inertial pe sub crengile
răspîndind in aura răsăritului
mirosul de ceiut. Dar dupa
citiva paşi, fie trandafir ii in·
f10riti tntre blocurile cenu şii ,
fie ~Idura domoa1ă şi plă ­
cută a zorilor de vară . fie
amintirea nelămurită a plim·
bărilor cu colegele de pe
vremea şcolii, rătăcind prin
Herăstrău să ne şoptim tan-
dre cuvinte tnamoraţe, ceva
anume şi toate la un loc, in
plus adăugindu-se angoasa
unei noi dispute cu "şefu"
pe inepuizabila temă a intîr-
zierilor mele incorigibile,
m-au făcut să mă opresc şi
să mă tntorc. Aleea era însa
pustie, şi ezitarea îmi fuse~
suficient de lunHă cît slI'l
lase necunoscutei timpul să
se piardA in hruba întune-
cată a uşii blocului. Şi
atunci, potolit şi la rece, scă­
pind de sub imperiul mo-
mentului, m-am autoinvesti-
gat ce aş fi dorit să-j spun şi
să-i propun. Unde să o .invit?
Ce poate face un sot de 30
de ani, om de rind, muncitor
simplu ca mine, cu o femeie
atit de frumoasă, cu o fe-
meie frecventînd un miste-
rios serviciu de noapte unde
se duce dichisită cu bijuterii,
fie ele chiar gablonzuri, ori-
cum. gatită mai pretentios
decit o secretar! de director
care, de cite ori ajung pe la
conducere cu cereri sau mai
ştiu eu ce, se uită la mine ca
de pe Everest? Dacă pină şi
matroana cu aspect de servi-
toare nu ti acordă unuia ca
mine mai multă preocupare
decit unui ciine vagabond,
ce interes ar putea prezenta
persoana mea pentru tînăra
necunoscută? Ş i apoi, de ce
s-ar uita cineva la mine altfel
decit aşa? Ce sint eu altceva
decit un ciuruc, un amărît
,,!ară studii" tîrindu-şi viata
de azi pe mîine?
O dată cu aceste ginduri
am renuntat la orice spe-
rantă În ce privea viitorul re-
latiilor noastre, dar nu şi la
patima plăcerii de a o reve-
dea Mi-am continuat deci
fuga şi cu putin noroc am
ajuns la timp, felicitlndu-rnă
În sinea mea pentru a fi reu-
şit să scap de astă-dată de
calvarul condicii pentru intir-
ziati.
Mereu cu gindul la necu-
noscută am conceput un
plan de "urmărire inversă "
menit, mi·am spus eu, să po-
tolească macar curiozitatea
,nesătioasă ce mă rodea in
privinta conditiei ei sociale.
Zilnic am inceput să mă
scol, deci, şi să plec cu ci-
teva minute mai devreme de
ora normală, urmărind ca
traiectoriile noastre să se in-
crucişeze putin cite putin
mai devreme. Continuam să
practicăm schimbul de salu-
turi abitual, dar nu am mai
făcut greşeala să sper la re-
latii de altă natură. Ne zîm-
beam, urmindu-ne calea fără
a mai privi in urmă: doi
străini ale căror drumuri
aveau un punct de tangentă
inainte de a se pierde fiecare
in viata lui cotidiană , doi lo-
cuitori in două lumi paralele
din două universuri paralele.
La inceput colegii s-au mi-
nunat de neasteptata schim·
bare radicală de pozitie a
"exemplu lu i negativ" şi
"şefu" a făcut chiar o re-
marcă despre utilitatea ges-
turilor aspre in cazul abateri-
lor disciplinare, intransigenta
conducerii neaducind, iată,
nimănui prejudicii, ci impu-
nind evolutia justă a eveni-
mentelor spre compromisul
social favorabil tuturor. Pe
semestrul al doilea am fost
dat şi model de disciplină şi
am fost propus pentru
primă. Dar mai apoi toti s-au
tnvătat cu prezenta mea pre-
timpurie, şi nimeni nu mi-a
mai adus elogii.
Ceea ce era cel mai ciudat
la randezvous-urile mele tot
ALMANAH ~1
ANTIC IPA ŢIA '\
lAlOC=D&08:0 @~~~~O:D
mai mati.'1ale era că oriunde
aş fi ajuns în drumul spre
servici, cu oricit mă trezeam
şi plecam mai devreme, În-
trevederea era inevita bilă , ca
aranjată de mîna destinului.
Am regasit-o astfel pe to t
parcursul traseului şi, urmă­
rind sensul dictat de miste·
rioasa su rsă, mi·am luat obi-
ceiul de a s trăbate drumul
pe jos. Atunci cînd am intil-
nit-o, deci, intr-o bună dimi-
neată, la poarta intreprinde-
rii noastre, nu mi s-a părut
deloc un lucru neobişnuit ,
deprins încet-incet cu ideea
paradoxului posibil, ba feno-
menul mi-a apărut la mo-
mentul respectiv drept sin-
gura continuare firească a
evenimentelor. Ne-am intre-
văzut În cursul următoarelor
zile prin curte şi, punctind
traseul cu zîmbete şi salu-
turi, bunăvointa pe care ea
mi-a acordat-o nedezmintit
m-a incurajat, dacă nu să
sper ceva concret, să persist
măcar În visare. Şi a venit şi
clipa cind, atingind punctul
culminant al investigaţiei in·
verse, să ajung, către sfirşi­
tul lui iulie, cu mai bine de o
oră inainte la lucru. Curtea
era năpădit ă de flori inalte,
violete şi stelele sclipeau pe
cerul senin. Era ultima zi
inainte <le concediu şi mă
bucuram deja la gindul celor
două săptămini de litoral
care mă aşteptau. Inefabila
mea idilă, după ce durase
attta vreme, avea să tnce-
teze, poate pentru a nu mai
reîncepe după aceea. Şi con-
ştiinta unui sfirşit de drum
m-a determinat să iau. hotări­
rea de a-i vorbi, atunci ori
n iciodată, pentru a rupe
vraja in care mă lăsasem
prins de bunăvoie.
Nimic nu mai era in stare
să mă mire: nici magazia mi-
zeră, care reprezenta locul
meu de muncă , dar căreia
iluminaţia feerica ii conferea
un aspect complet inedit, de
parcă nu tot in clădirea
aceea s-ar fi aflat şi biroul
meu inghesuit, şi de parcă
nu astea ar fi fost ,.seamurile
\...~ ~ ALMANAH
~ ANTICIPATIA
MEDALION ~::::::::;;:;:;~:;:;;')
acoperite cu hirt ie cenuşie
de ambalaj. Alti oameni se
agitau pe peronul din faţă,
unde de obicei huruiau ca-
mioane duhnind a benzină.
Vest iment ati a "schimbului
de noapte" ( şi aş fi jurat că
nu am au zit de un astfel de
schimb la int reprinderea
no ast ră) era burl escă şi to-
tu ş i nu am luat-o in seamă,
cum nu am acordat nici un
interes nici faptului că toti
păreau a mă recunoaşte de
undeva, sa lu tindu- mă cu un
respect cu totul exagerat
avind in vedere măruntul rol
social pe care il jucam.
Chiar in uşa temei incă­
peri a apărut Ea. în apele bi-
juteriilor (care nu puteau fi
decit gablonzuri, acum eram
convins!) lumina din interior
se oglindi stidind multicolor,
răspîndindu-mi in priviri o
ameteală orbitoare. Şi cind
necunoscuta, ca de obicei,
mi-a zimbit răspunzind la sa-
lut, mi-am luat inima în dinţi,
cu convingerea Întimă că ce
mi se mai putea intimpla nu
mai are, oricum, nici o im-
portantă, ŞI m-am oprit din
drum. Atunci a incetinit şi
ea pasul. şi chiar În dreptul
meu, exact in clipa in care
m-a depă ş it in directie
opusă, a Încetat de a mai
exista. S-a pierdut in hău
dezvăluind aspectul polar~
zant şi ambiguu al materiei
din care era alcatuită: din
fată fusese prea frumoasa fe-
meie ztmbindu-mi, pentru
ca, din profil, asemeni unei I mea, dezvăluind Însă altă di-
poze vii, să se manifeste in
intreaga ei goliciune; doar fa-
tadă: o mască fiinţînd la in-
tersecţia traectoriilor celor
două lumi oponente . venin-
du-şi in intimpinare, dqr nu-
mai la impactul lor. Incer-
cind să ~trund in lumea e~
lumea ei incetase să existe.
Lumina care-mi sclipise atit
de multie-olor şi fermecat in
pupile; ca o promisiune, mă
refuza categoric.
Am intors ochii spre clădi­
rea depozitului şi era iar de-
pozitul meu milog ascunzin-
du-şi interiorul rn spatele hir-
rulor de ambalaj din ferestre.
Şi opelind o extrapolare vio-
lentă , am intuit că aşa cum
lumea ei mă refu za, probabil
că şi lumea mea o refuza pe
ea, privindu-ne din urmă
unul Pe a1tul, eram amîndoi
doar fatade. măşti disimulind
Neantul.
Crepusculul zorilor înve-
lise bizarele flori violete ce
năpădiseră În curte intr-o lu-
mină spectrală, şi am intrat
În birou, lăsîndu- mă să cad
pe scaunul \ tineretilor mele,
pe scaunul scîrtiind pe care
mi se trece mascarada vietii.
Voi pleca În concediu, voi
petrece o aparentă de diver-
tisment, alături de o imper-
fectă imagine feminină copi-
ind impropriu inaccesibilul
ideal, mă voi Întoarce peste
două săptămîni să-mi întretai
calea din nou, zilnic, cu fan-
toma unei femei din altă
lume, cu o fiintă vietuind
chiar aici, pe locul În care
imi duc şi eu existenta, nu-
mai că in contratimp_ nce-
peam să realizez că dacă aş
ple(!a de acasă cu cîteva mi-
nute mai tîrziu, aş vedea-o
pe stră ină intrind in casa
mea, in apartamentul banal,
numai că da~ aş putea avea
acces şi eu atunci la propria
mea casă şi viată. ar fi cu to-
tul altele şi de nerecunoscut
mai luminoase, mai pure,
mai feerice. Din prima clipa
a naşterii ş i pină in clipa
mortii, icoana menită a se
intrepătrunde cu trecerea
mensiune a spaţiului, in ace-
Iaşi timp alt timp, era Rever-
sul, fiind din abundentă tot
ceea ce nu mi-a parvenit de-
cit intimplător şi numai ca
fard, şi impingind iluminatia
la limită, am invocat un Uni-
vers s imultan plecind din
Moarte in dipa naşterii, ve-
nind în intîmpinarea Vietii pe
acelaşi traseu, fiind in toate
punctele trecerii acelaşi lu-
cru cu Viata: Interferentă şi
nimic. . •
Pe uşa deschisă patrundea
de afar~ parfumul florilor
violete ce inv.doseTa, nenu- J.II
59

~O[XJ&O[1 @~&~B~CSM
rnărate, hardughia depozitu-
lui, şi la ora cuvenită, colegii
se buluciseră, În ultimul mo-
ment, împrejurul condicii.
- Ce faci, bA? Ai dormit
CÎNTECUL
LIBELUNCiILOR
1. Ce vară secetoasă! oftă
băiatul privind ~tre cerul
roşu, senin ca o cupolA de
sticlă.
- Da, aprobă şi bătrinu1.
Este ingrozitor de cald.
Stăteau la marginea Cîm-
piei crăpate de arşiţă. Afuri-
sitele de O}uşuroaie duhneau
ca dracu. In afara lor, nici o
vietate nu anima nesfirşirea
de cenuşă radioactivă. Pină
şi costumele lor de protectie
argintii sclipeau anoeganic
sub soarele insingerat. Un-
deva, In zare, se profila ca
decupat conturul Oraşului.
Paralelipipedele surpate ex-
puneau vederii Muri negre
ce se holbau orb spre lumea
colorată vesel a Cîmpiei.
Monolitii cenuşii erau, de alt-
fel, singurul lucru monocrom
pe cimpul multicolor de pul-
bere.
- De mic mi·a plăcut să
vin să stau În preajma Pus-
tiei, zice băiatul. Fugeam de
acasă şi veneam aici. Toţi
ceilalţi copii preferau să ra·
mirui in Hruba şi sa asculte
trancaneala batrÎnilor, po-
veşti cu popoare de demult,
cu Eroi şi Libelungi.
- Nu pomeni de ei aici.
ĂSta-i anul lor.
- Da. Şi? Doar nu ai ince-
put să crezi şi tu În supersti-
tia cu invocarea...
- Nu cred În nimic. Dar
tu nu ai văzut niciodata Li·
belungi şi de aceea Îţi vine
uşor .sa· vorbeşti aşa.
- Asta aşa e. Ma ÎnvÎrt pe
I aici de peste 20 de ani şi,
sincer sa fiu, nu am vazut
Încă nici picior de Libelung.
Cred că, În atitia ani, nu·i
~
'--
60
MEDALION
_aici? Să ştii ca o sa ti pe ri-
dice statuie tematică: "Intru-
chiparea Conştiinţei! "
Camioanele huruiau pe
peronul din fată şi mirosul
aşa, dacă ar exista, era im- şi sînt aşa cum umblă vorba,
posibil să nu dau şi eu nas
În nas macar cu unul din ei.
Dar nu. Să ştii ca nu, bă­
trine.
- Ascultă... cum ziceai că
te cheama?
- Swan.
- Bine. Ascultă, Swan, eu
i·am văzut o singura dată,
dar, sincer sa fiu, nu aş mai
vrea sa·i mai revăd.
- De ce? r-
- E greu să intelegi. După
Marele Dezastru, cînd a tre- . bee feerice. La numai un
cut peste lume Primul VaJ,
oamenii mai erau incă soli-
dari şi au putut să-i Întîm-
pine, să-i oprească ...
- Dar de ce e nevoie să
fie opriţi? Lăsînd la o parte
că un om cu o fucilă este in-
vincibil...
- laci, taci, că mi se face
pur şi simplu lehamite cind
te aud! Mă baiete, tu nu ai
văzut în viata ta Libelungi şi
de-aia eşti tare la sfat.
- Ei şi, ia zi, cum arată?
Hai, mai explică-mi o dată.
- Sint niţel mai scunzi ca
noi. Crusta metalică ...
- Dar eşti sigur că e me-
talică?
- Tu ce crezi? Cenuşa
asta e peste 90% metaliferă.
90%, pricepi? Şi apoi, gîndeş­
te-te numai ce infaţişare au!
SÎnt mutanti. Pricepi?
- Nu, nu pricep. Şi pînă
cind nu voi intilni şi eu unul,
nici nu am cum să pricep.
Asta dacă există. Dar dacă
ar fi fost cu adevărat, in 25
de ani... Şi apoi, ce s-ar in-
tîmpla aşa de nemaipomenit
dacă ar ajunge la Ocean?
Presupunînd chiar că există,
benzinei se amesteca brutal
cu parfumul florilor violete
din curte şi cu miazmele de
la anexele clădirii.
şi aşa cum spui şi tu, de ce
atita trudă ca să nu-i lăsăm
să aju ngă la Ocean?
- Nu ştiu, recunoscu bă­
trînul. Aşa ne-a rămas din
vechime, ca să nu-i lăsăm. Şi
pe atunci mai erau incă Oa-
meni de Ştiintă, Savanţi de
seamă ...
- Poah! făcu băiatul, dînd
din mînă a pagubă.
2. Cei doi merg prin ce-
nuşă, spulberînd-o in curcu-
sfert de unitate geometrică
cresc Plantatiile, deşi, din
cauza pantei, nu se zăreşte
nimic. Acolo roclesc arborii
umbroşi cu frunze liIiachii şi
aJbe. Acolo, cînd calci, lutul
umed scirtîie sub paşi. Acolo
sint oameni. Oameni ca
mine, ca tine, oameni vii-,
care se drăgostesc, care
vorbesc, mănîncă şi dorm.
Oameni, unii În spatele ce-
10rlaJţi, semnalind cu furnu-
rile focurilor, din deal În
deaJ, seară de seară, -cp n-au
fost ingropati in' -,enuşă, că
populează Planeta, puternici,
liberi, ptnă la Orizontul de
dincolo de care se ridică
Soarele, şi pÎrui dincolo de
el. Şi doar la un sfert de unj.
tate geometrică: Pustia,
scrumul multicolor, muşu­
roaiele, solul crăpat, Necro-
pola.
Cei doi străbat Pustia,
sondînd ici şi colo praful cu
lăncile.
- Fii atent! spune bătrînul,
arătîndu- i norul din zare.
- Da, va ploua, În sfîrşit!
aprobă Uruirul.
Merg mai dl2parte, cliseu-
AL MANAH ~
~ ALMANAH
A NTICIPAŢIA ~
~ ANTICIPATIA
~O[XJ&O[1 @~&~B~CSM
tind despre fantomele pe
care, cu exceptia bătrînului,
care minte probabil, nu le-a
văzut nimeni de pe Plantatie.
3. Ploaia a fost mult mai
puternică decit lăsa să se
creadă anotimpul secetos.
Mai fusese si un an torid!
Doar cu citeva luni În uTJll(\,
chiar la inceputul sezonului,
din soare se desprinsese o
limbă de foc, şi zile şi nopţi
la rînd se văzuse pe cer şti­
chiuirea ei lentă prin Uni-
vers.
4. Ploaia ropotea peste
cenuşa irizÎnd la suprafata
apei in pete de culoare strj.
dentă: pielea in mii de nu-
ante a Pămintului Pustiei.
Cei doi se adăpostiseră sub
pledul argintiu şi admirau
bulbucăiala stropilor bătînd
ca intr-o tobă, necontenit.
- Ce o fi aia? Întrebă tînă­
rul.
La poalele unui muşuroi,
în apă , se agita ceva, ca o
zbatere necurmată .
- Şi eu mă tot uit de la o
vreme şi nu pricep ce poate
fi, zice bătrînul. Hai să mer-
gem să vedem.
Fiindcă noaptea s-a pogo-
rît, singura lumină se Înaltă
de jos, din praful radioactiv.
F olfăiala din băltoaca de
Iingă muşuroi clipeşte spre
ei colorat, de parcă le-ar
face semne.
Se apl eacă pe vine şi ur·
măreşc atenti ceva nemaivă­
zut. In băltoacă, praful pare
să prindă viată, absorbind
apa care dospea in culori vii.
Şi din milul fertil prind să se
tragă un soi de viermi mici,
metalici. Către ziuă, sub
ochii lor, din viermii aceia,
care se umflaseră Însă bine
de tot, răsăreau deja un fel
de minute suave şi rozalii de
copil.
- Dumnezeule! Ei sînt!
şopti bătrînul.
Privind Împrejur, sub ra-
zele palide ale zorilor, tot
col bul fremăta multicolor.
Pustia se transformase in in-
tregime într-o nesfirşire de
lave metalice folfăind ener-
gic, trăgîndu- şi minutele ro-
MEDALION
zalii din plămada grea de
praf lumini scent.
- Ar trebui să facem
ceva, spuse Uruirul scrutlnd
zarea de ;;inge a răsăritului.
Mai avem timp.
_ St .. .! munnură bătrînul.
Tacil Te rog, taci! Fă ce
vrei, dar nu mai vorbi, nu
mă mai bate pe mine la cap
cu timpeniile tale! Priveşte-i
numail Ce vrei să le faci? Ui-
tă-tel De data asta vor
ajunge! Noi nu mai însem-
năm nimic! Pricepi? Noi nu
mai sintem.
Tinarul strivi cu călcliul CÎ-
teva larve. Era iritat de pesj.
mismul indiferent al batrinu·
lui, de fatalismul leşinat ce
răzbătea din vorbele şi atitu- , cati inverşunat, Încă din
dinea lui.
Ctnd obosi şi privi în jur,
să-şi constate opera, fiindcă
i se părea că va fi făcut o
pirtie vizibilă in marea de
viată cokăind, descoperi că
habar n·avea pe unde căI·
case şi pe unde nu. Locul
celor striviti fusese Îndată
luat de alţii, năvălind din
praf. Praful insuşi se umfla,
şi fiecare particulă era o
larvă. Dacă le dădeai deo-
parte pe cele de deasupra,
cele de dedesubt, care-şi aş ­
teptau rindul .răbdătoare,
pnndeau să se dezvolte vertl-
gmos, ajungind in citeva mi-
nute plutonul din ufTllă, scc-
tindu·şi din carapacea meta-
lică mInutele roze şi fragile
de sugari pofticioşi.
5. Cei doi pătrunseseră pe
Plantaţie venind dinspre se-
miluna plajei Cimpiei ce se
intindea in urma lor, in toate
directiile, gigantică, pînă la
Oceanul despre care pome-
neau legendele. Murdari, tre-
ceau din om in om, din bor·
dei În bordei, ridicind noro-
dul. Atunci, panica puse stă­
plnire pe inimile vulgului şi
toată suflarea se mişcă, in-
nebunită de spaimă. Ce mai
poate stirni, oare, spaima in
sufletele unor sărmane leş uri
vii agonizind? De ce mai au
a se .t eme sărmanii cei fla-
minzi' şi acoperiti de plăgi,
urmaşi ai ~elor ce au văzut
ciupercile de praf deschizin-
du-şi umbrele le deasupra
Oraşului? Şi totuşi... şi to-
tuşi , iată, exista ceva, un
spectru teribil smulgînd din
toate piepturile un strigăt de
groază cu care se avertizau
unii pe alţii, infiorati, că "vin
Libelungii"!
Dumnezeule mare, dar
chiar Moartea ar fi primit-o
cu plăcere aceste fiinţe ale
adîncului, ca pe o curmare a
patimilor! Vin Libelungii?
Foarte bine. Treaba lor, să
vina!
Există Însă, pare-se, ceva
cumplit În venirea acestor
Libelungi.
6. Libelungii au fost ata-
prima clipă, cu tot ceea ce
omul putea folosi in scopul
distrugerii.
Cind primele cete de ,lo-
calnici au ajuns pe inserat,
larvele se ridicaseră de-a bi-
nelea şi acum semănau cu
nişte tineri dormind. Se
plimbau de colo-colo, vier-
muind cu ochii inchişi, cu
mişcări gentile, strecurfn-
du-se unii printre altii tntr-un
popor compact. Ce visau
oare frumoşii ăia, cu fetele
lor zimbitoare, cu straiele lor
frumos colorate? Ce vise pu·
teau nutri capetele lor rudi-
mentare, mintile lor ceţoase
de mimesisuri germinind din
spori direct turnati în strai
de nuntă ducrat În fir, că·
maşă de za şi costum de
gală funerar? Nu se mai po-
toleau salutindu-se cu em-
fază atunci cind se intilneau
unul cu altul, şi pe inghesu-
iala aia delirantă mereu se
intilneau cu cite cineva şi de
aceea o ţineau numa-ntr-o
plecăciune servilă, în dreapta
şi-n stinga.
Cum s-or fi percepind ei
unii pe alţii cînd ritualul dan-
sului lor somnambul îl eXe-
cutau intr-o transă oarbă de
pase magice? Să fi fost un
algoritm programat ce·i or-
dona? O lege a jocului, cu
piese abstracte, În care
Noima subzistă altundeva,
deasupra sau dedesubtul fi-
61

' ~o~[](S @m&~~~lliJ
gurilor cioplite, tn joc sau de
}ac? Jocul să fi fost stăpinul
tainic al fantomaticelor cari·
caturi prefăcind ipocrit ·0
farsa de lume? Care lume?
Şi oamenii de pe margine
se repezeau cu bite, ori cu
arme vechi rămase prin cine
ştie ce miracol intacte de pe
vremea Marelui Dezastru,
ori cu uneltele cfmpului
aduse special in acest scop,
şi, cu lovituri furioase, dis-
trugeau fenomenalele apari·
tii. Şi cit de straniu putea să
arate acest asasinat colectiv!
Ctt de c.urios Iqcru era I~s!.
tima exbrparel In care Victi-
mele erau reproduse meca-
nic, rlnduri-rtnduri, de o
ştantA trAglndu-le fidel dupll
un arhetip dnc şi PER-
FECT, obrajii lor curati, car·
natia suavă, contrastind ptnă
la fantastic cu jalnica stare a
tAlăilor în legitima apărare
de specie. Principiul Binelui
tmbraca o haină exterioară
atft de derutantă in acest
conflict incit, cineva str!in,
dinafara problemei, ar fi pu-
tut ramine cu impresia pro·
fund eronată şi contrariată
că masacrul este al PER-
FECŢIUNII, şi ar fi fost ex-
trem de greu să convingi pe
cineva că brutele cele hi·
doase erau, I de astă- dată,
cauza justă. Dar justă din
care punct de vedere?
7. Libelungii şi-au urmat
pe parcursul Intregii zile me-
tamorfoza. Cu tot rrtaceJul,
cînd zorii Îşi prăbuşiră fnsin-
gerarea peste Pustia fără
sfirşit , bordura de cadavre
nu reprezenta mai mult decît
un insignifiant chenar margi-
nal tabloului grandios al For-
tei netărmurite.
Swan lucra şi el cot la cot
cu ceilalti, rotind lama grea
cu care hîrbuia trupurile, ce
se metamorfozaseră teribil
sub ochii lui, de la făpturile
plăpînde care fuseseră cu o
seară mai inainte, la stadiul
de lunatici salutind frenetic .
şi servil Intr·o parte şi:n alta,
pină la infatişarea de acum,
impunătoare, puternică, de-
gajind o impresie zdrobi-
62
MEDALION
tt)are de perfectiune şi ideal
Desigur, Swan nu era con-
ştient, aşa cum nu erau nici
cei din jurul lui, de impresie-
nantul contrast ce-i diferen·
tia pe cei ce măcelăreau de
măcelăriţi in fantastica In-
cleştare a Mortii, a Vietii. EI
doar !şi -rotea sabia numită
Galantdourh, crefnd pirtii
largi in trupurile zvelte ce se
tnăItau acum sub soare, tot
mai drepte, mai pure, mai
suave. Nu, Swan, nu ar fi pu-
tut afirma că resimte vreo
repulsie fată de semenii lui,
cu care hăcuia fără Întreru-
pere, zi şi noapte, În damful
crescînd tot mai cumplit al
cadavrelor ce intraseră deja
in descompunere pe cind
alte larve li se strecurau
printre coaste, grăbite să re·
raca--handicapul, spre a· şi
plimba cit mai curind tinuta
_minQ.@ peste Cîmpie. Nu! Şi
nici nu simtea niCI un fel de
inţelegere sau admiraţie in
fata Perfectiunii- formelor ce-
lor adormite pe care le ha·
cuia, nici milă pentru zbate-
rea lor In urmă-i , atunci cind
tăişul armei, trecind prin ele,
le deştepta pentru o clipa.
pentru o singură clipa. de
zbor: in Moarte.
Le sosiseră deja întăriri
substantiale. Mii şi mii de
brate puternice vinturau
uneltele tăioase, răspîndind
pe cimpul fără margini infi·
nită moarte, dar pe o fişiută
atit de Îngustă, atit de ln-
gustă! . azi, parcă-parcă se lăsa an·
- Ei, acum ce pArere ai? 11
1ntrehA cel tn vîrst ă atunci
cind se opriră unul Iingă al·
tul să-şi şteargă sudoarea
care le şiroia .pe fetele cris-
pate În măşti fioroase de ura
dezlăntuită.
Swan tăcea, privind zarea
de somnambuli ce renunta-
seră a se mai saluta trecind
acum unii pe lîngă altii fară a
mai da semne că s·ar per-
cepe in vreun fel dau altul.
Nici pe ei nu lăsau să se
vadă ca i-ar remarca, nici pe
ei, sclaVi mărunt! ai unor tra-
diţii obscure, ucigind fără în-
trerupere, dar pricinuind pa-
gube atit de mărunte şi de
nesemnificative.
- Nu trebuie lăsaţi sA se
Inalte in zbor! strînse bătrî­
nul pumnul cu îndîrjire.
Daca se inaltă. de data asta
sÎnt atU de multi, Încit nu îi
vom mai putea opri să
ajunga la pcean.
- Vrei să mă laşi, bă­
trîne?! Nu te mai suport! se:
otări Swan. I - Nu mai pot fi impiedi·
Dar, deşi se răstea la el,
nu resirntea nici un fe1 de re·
pulsie nici impotriva fetei
creponate a celuilalt, nici im-
potriva mfinilor lui duhnind
de zeama tulbure ce se scur-
gea din trupurile libelungilor
atunci cînd lmplinta in ei tăi­
şul rece, nici impotriva ce-
lorlalte amănunte ce-l carac-
terizau. Nu simţea decît că·)
iubeşte pe omul cel mărunt
şi pisălog, aşa cum ii iubea şi
pe ceilalaţi doi, cu coase,
care tâiau fără intrerupere
de-a dreapta şi de-a stinga,
ca la o zi de muncă la ogor,
tmprăş tiind de jur imprejur
capete cu ochi sticloşi.
- Trebuie tmpiedicati cu
orice chip &a se ridice! repe·
tau vorba prin să din zbor
voci dintre ei, avertizind.
"Şi, in fond, ce mare lucru
ar putea să faca dacă or să
ajungă la Ocean? se minuna
Swan, deşi, cînd işi amintea
de cum dospi seră din apă şi
cum praful multicolor deve-
nise ln atit de scurt timp Li-
belungii aproape maturi de
trenat şi el de valul de suspi·
ciune presupunînd că teama
era, se vede treaba, ca nu
cumva, putind profita de
atlta a~ , praful fantomelor
să nu cuprindă întreaga Pla·
netă, sau chiar Universul.
8. Pină la urmă au fost
aduşi chiar şi sclavii prove·
niti din progenitura prizonie-
rilor de la Marele Dezastru.
- Pe ei, bAieti! le strigau
vatafii care lucrau a~turi de
cel pe care·i loveau cu biciul
pînă la singe. Nu trebuie să
se ridice! Acesta e cuvintul
de ordine!
Dar şi libelungii se modifi·
A LMAN AH ~~
ANTICI PATI A (~
~O~~ @~~~~lliJ
cară esential. Inalti, strălu·
cind multicolor, îşi expuneau
piepturile cu mindrie . E
drept, ochii tot în chişi ii ţi­
neau, dar procedau cu o
precizie care te' făcea să te
intrebi dacă nu cumva au
ajuns să vadă prin pleoape,
Asexuali, temi, se ridicau
din mocirlă ca o sfidare
adu să Eternităţii.
cati, îi s uflă bătrînul la ure·
che lui Swan. Hai să cautăm
cai şi să le·o lu ăm celorlalti
înainte, că după aceea va fi
prApă d.
- Eşti sigur, băt rine? îl
cău tă Swan drept în lumina
ochilor.
- Da. în r.oaptea asta . Eu
am mai văz ut o dată.
- Şi aşa sînt tntotdeauna?
mai intre bă tînărul.
- Nu, aşa nu au mai fost
n icio d ată . E de groază.
Masa compactă fusese a:1·
tren ată de un turbillon cen·
traI al că rui ritm se acc21era
continuu. Fiintele cu ochii în·
c h iş i, care nu păru se ră a
avea vreun scop precis în ră·
tă cirea lor barbă, se aduna-
se ră intr·o mi şcare unică şi
uniformă , modelindu-i in rin·
duri regulate. Nici acum nu
luau in consideratie mu l ţi·
mea bratelor ce-i secerau pe
margini, fiindcă erau multi,
nenumarati, şi bratele sece-
rau pină la epuizare fară ca
urmări sesizabile să poată fi
percepute.
Swan şi bătrinul Îşi încă r­
caseră cfteva traiste pădu·
chioase pe doi cai şi aşte p­
tau ceva mai incolo de tea-
trul evenimentelor. S e urca-
seră pe un turnul ca să vadă
mai bine, şi după atîtea zile
de nemincare rontăiau de
zor rezervele din tainul cu·
venit ce·j aşteptase intact la
popot~ pină se ofilise de tot.
Nimeni nu se atin sese de
ceea ce li se cuvenea. fiindcă
in aşe za re nu mai rămăsese
nimeni. Toti erau aici.
Dominind harta imprejuri-
milor, la inceput nu fuseseră
decît ei doi, ridicati in scări
s ă scruteze zarea folfăind
~~ AL M A N AH
~ ANTICIPAT!A
MEDALION
Apoi, treptat, in jur se mai
strînseseră şi altii, tot mai
mult i, călă r i , aşteptin d .
Barba colilie a bat rinului flu·
tura in vintul aprig al inseră­
rii, impunînd c u n oaş ter e a
unei taine la care ceilalti nu
aveau acces . Din vreme in
vreme, toate privirile se În·
torceau spre el. Dar bătrînul
rămînea neclintit, privind de-
parte în zare. Cind noaptea
s·a intins, pe toate colinele
s·au aprins focuri elt cuprin-
deai cu ochii, demardnd li·
mitele Pustiei de limitele
Plantaţ ie i oamenilor stratifi·
caţi În valuri concentrice de
impact: int1i mii, apoi mi-
lioane, apoi miliarde, po-
poare ~ de popoare, -unii in
spatele celorlalti: focuri pînă
în zarea fără fund st răluc ind
din gorgan in gorgan pînă
acolo de unde se ridică sorii
din Oceanul pe care pluteş te
Planeta ca o carapace de
bro a sc ă t estoasă , ră t ăc ind
prin C osmos. Şi fiecare co-
lină era c'" un far in noapte,
căI ăuz ind calea de praf a
unor coră bii n e văz ute ce
pornise ră domol, tn mare
taină , impotriva Timpului, pe
cursul unui Fluviu cu ape
tulburi şi leneşe. Prin întune-
ric nu răzbăteau dectt foş·
neie ciudate şi vuiet adînc
precum al mă rii, stirnit de
talazurile celeilalte armii, ne-
num~rate, ce preg<\tea ceva,
acolo, la citiva paşi de ei.
Ceva n eprev~z ut şi de o co-
losal~ import a ntă , ceva care
te facea să te infiori şi să
strîngi la piept cu mina tre-
murind pelerina argintie anti-
radi antă sfişiata pe alocuri.
- Şi, ma i a les , tineti
minte: cînd se vor ridica, nu
t rebuie Iă s ati să se mai
aşe ze n icăi eri! rosti sente n-
tios bătrinul. Asta ne mai e
speranta! ĂSta este acum
cuvîntul de ordine!
Şi ceilalti dădeau din cap,
aprobindu-I in tăcere.
9. Femeia trimisese copilul
mai departe. Glasul firav o
fă cu s ă ·şi inghită lichidul
amar ce·i umpluse gura.
- Mamico, uite un inger!
- Ti-am zis să nu mai stai
aici şi să te joci niţe l mai in·
colo, in iarba inaltă ... şopti
fe meia, stră du i ndu-se sa - şi
stăpinească tusea insuporta-
bila.
- Mamă, mamă , ce e, ce
s·a întimplat?
Femeia îşi cobori in sfîrşit
pnVlrea spre capul chilug al
micutului şi intr·un gest ne·
controlat Întinse mina s ă-I
mingiie.
- Doamne, Du mnezeulel
repeta ' ea. D ă Doamne sa
treacă mai departe! ~ Dă
Doamne să n u se opreasca
din zbor tocmai aici! Du-I
Doamne la vecinul de peste
deal, du·' pe pustii.
Ochii ieşiti din o rbite ur-
măreau evolutia suavei crea-
turi pe s ub cerul inalt pa rcă
picurind de singe.
Nu era decit un pui, cu fi·
gura de schisă, cu ochii tntu-
necati şi goi, cu teasta ro-
tundă de metal sticlind rubi·
niu in soare: un Libelung
care abia deschisese ochii
spre lume dupA un somn
lung şi fără vise in care nu
făcu se nimic altceva decit sa
repete programul automat al
unor gesturi de neinteles, pe
care specia. i le sadise in
trup mai dinainte de a se
naşte, urma o traiectorie, un
sens care-I anima, confuz,
lanstndu-I pe drumul acesta
ca pe o cale anume. Aripile
f1uorescente, cu striatiuni de
holografie geometrică, bă­
teau cu sute de mii de pulsa·
tii pe se cundă, tinîndu-l sus-
pendat in aer deasupra ima·
ginii inedite ce i se reflecta
feeric în căutătura·i spec-
troscopică. Astfel, jalnicul
gard de nuiele imprejmuind
ogorul străin ti apArea de
acolo de sus ca o miracu·
loas~ deschidere de iradia tie,
ca un mirific curcubeu de
viată, iar femeia îi făce a
semne lui, lui În mod special,
arăUndu-i mica formă spec-
trală de alături. Şi Libelungul
se apropie să se pogoare
alături de ei, să-i aline. Sim·
tea o milă fară sfirşit pentru
zbuciumarea tragică a ma-
63

~O~O[1, @[;l&~~~QJJ
runtelor creaturi, a viermilor
aceia ce nu cuno şteau zbo-
rul tfrindu-se atît de
aprbape de pulberea tirană.
Dar cind întinse mîna să-i
mÎngiie, ÎncerCÎnd~ă le ofere
măcar un strop dm tandre-
tea nespus de dureroasă ş i
amară ce-i umplea golul de
sub armura meta l ică, fiintele
pulberiil se repez Îră doborin-
duo] cu lovituri feroce.
Fusese un Libelung foarte
tinăr . Cuirasa ii cedă scriş­
nind sub izbiturile lemnelor
apucate la nimereală de mu-
ribundă şi de fiul ei.
- De ce nu a schitat nici
un gest să se apere? intreba.
uimit copilul.
'- Libelungii nu se apără
niciodată. ti explicase femeia.
- Bine, dar atunci de ce·j
omorîm? mai Întrebă copilul.
- Ca să nu se aşeze , răs ·
punse femeia neatentă, tră·
gînd cu urechea la tropotul
ce se apropia. ĂSta este cu-
vintul de ordine.
Apoi tropotul s·a revărsat.
Ca1ăre tii treceau chiuind săl­
batic, agitfndu ·şi armele as·
cutite. Z ă rindu -i singu ri,
citiva se avintară cu caii lor
iuti peste brazde şi ii ajun-
seră.
Eray primul val.
10. Inaintea Libelungilor se
rostogolea hoarda hăulind şi
devasttnd teritoriile strrune,
profitind din plin de nespe-
rata incursiune, căsăpind tot
în cale, să nu se aşeze, să
nu se oprească din zbor. Era
fonnidabil de plăcut să poti
izbi intre ochii fiintelor cobo-
rindu-ti din cer în cale! Să ai
o spadă in mînă , udă de
spuma Iăptoasă ce se scurge
prin trupurile mai uşoare ca
fulgul ale Libelungilor tineri!
In urma primului val nu
mai rămineau decit norocoşii
care izbutiseră să se as·
cunda in vizuinele de sub
pămînt, fiindcă primul val
'era format din cei mai teme-
rari, porniti năvalnic să
prade, sA sfîşie.
AI doilea val venea cu pre-
şuri colorate desfăşu rate-n
vint. Se cintau colinde. se
.64
MEDALION
cotrobăiau cotloanele, se ră ­
peau femeile cu arcanu l.
Bărbaţii care nu suiau de tn-
dat ă-n şa să se amestece cu
hoarda erau spînzurati cu
capu·n jos de crengile de
mărgean de la poalele arba·
rilor vitrificati ce străjuiau
partea dinspre Cîmpie a
Cuhurilor luate în copite de
caii iuti ai Pu stiei.
Sîntem oameni! Miliarde!
Şi dupa. noi vin Libelungii,
care nu au voie sA se aşeze,
care nu trebuie sA se aşezel
Şi intr-adevăr, după al doi·
lea val, urmau Libelungii.
Cînd poposea cite unul din
zbor, era legat cu aripile de
stîlpi şi transformat În rug
viu. Cei din al treilea val, că­
lărind tot timpul dedesubtul
stolului, îi loveau din fuga
calului, săgetindu-i din zbor,
doborindu-j cu pietre, frin-
gîndu·le gleznele. In urma
stolului, Culturile rămineau
acoperite de cuirasele meta-
lice sfîşiate .
Dar nici Libelungii nu mai
erau aceleaşi fiinte suave
care se trăseseră cindva din
colbul Pustiei de nngă Ne-
cropolă . Se făc useră înalti,
strălucitori şi lucioşi, cu chip
săpat adînc in metal, cu trup
de carapace so lidă din titan
şi aluminiu. Aripile sclipeau
neîntrerupt şi, cind veneau,
orizontul se întuneca de un
crepuscul de ev. Miliarde râ-
mlneau În urmă să se des-
compună sub soarele roşu al
serei Planetei. Miliarde Îşi
continuau zborOI Înalt,
triumf~tor. Din clipa În care
veniseră pe lume nu se hră­
niser! cu nimic. Crescuseră
şi se dezvoltaseră din sine,
germeni de nestăpînită ener-
gie, ridicindu-se să treacă
peste supliciul lumii acesteia
şi să aj ungă acolo unde erau
destinati să pogoare. Nimic
nu îi putea opri. De data
asta nimic nu avea să Îi mai
împiedice să-şi atingă telul
tainic spre care se urniserc1
de fiecare dată in entelehii
tot milli sublime, către o vic-
torie de neînli\turat.
11. Swan călărea ală turi
de bMrin. Hrana se isprăVIs e
şi ajunseseră să se devoreze
între ei. Dormeau În şaua
calul~i, cu sabia în minc\, go-
nind neintrerupt pe sub sto-
lui care se îndrepta, În linie
perfect dreaptă, spre telul
nebulos.
- Nu trebuie să-i lăsăm să
se aşeze! striga băt rînu l.
Dar lui, În şoaptă, Îi dcz-
văluise demult că nu Îi vor
mai putea opri ca-n alte dăţi .
Şi Swan privea acum cu
interes şi stimă spre 'fiintele
din norul compact sub care
călăreau zi ş i noapte, adu-
cind întunericu l pe locurile
pe unde treceau.
- Oare de ce ar fi trecind
peste ogoare? dacă ar fi
luat-o de·a dreptul pe calea
cea mai scurtă către Ocean,
de mult ar fi ajuns, şi noi nu
le-am mai fi putut face ni-
mic, se minună Swan.
- Poate că nu Oceanul le
este tinta, ci, cine ştie, vreun
loc anume...
Se roteau neincetat, stir·
nÎnd virtejuri şi curenti ce le
fluturau panaşele , lăsînd să
cada. de deasupra o fulguiali\
eternă de Îngeri sfîşia ti. Cu
toate astea, norul contmua
să existe, plutind apăsator
sub cer ş i indicind ca o să·
geat! SENSUL.
12. Ajungind la limitele
cele mai avansate ale Zonei
Locuite, cea mai mare parte
a cavalerilor descă lecară, re-
nuntind. EI şi bătrînu l însă î şi
continuari\ drumul, călărind
În tăcere, şold ungă şol d,
steguleţ de lance lîngă stegu-
let de lance, cu spadele bă ­
tind ritmic peste crupă caii
violeti. Şi Swan rea li ză pen-
tru prima dat~ că deşi stă­
tuse lîngă bă trîn ani ş i ani În
şir, o viată de om, nici mă·
car nu ştia cum îl cheamă,
nu avusese niciodată curiozi-
tatea să-I întrebe ce nume
poartă , dar Îşi zise, În fond
ce impo rtant ă ar putea avea
numele?
Ce adînc tntipArită În me·
morie purta imaginea Libe·
lungului ăluia căz ut din inalt,
care ii privise limştit cum
ALMANAH ~~
ANTICI PAŢ I A \~
vin, ridicîndu-se respectuos
in. picioare,! cu aripile frÎnte!
Se apropiasera. in galop şi,
dro aiunsesera.. se scrutaseră
unul pe altui o vreme, cu cu-
riozitate. Şi Swan întinsese
mÎna, cuprins de un tremur
de emoţie, să pipăie anve·
Iapa lucioasă şi rigidă a căre i
Înfătişare se schimbase din
nou. La atingere, îi stirnise o
senzatie stri\in" şi pielea i
se increţ ise de un frig lău n­
tric. Privind, se aşteptase la
complet altceva.
Atunci bătrînul îi Întinsese
spada şi Swan, apucînd-o
cu amîndouă mîinile, o ridi·
case deasupra capului, cu
ochii in ochii de gheată ai Li-
belungului. Cind tăişul a că ·
zut, şfichiuind aerul, din tru·
pul distrus nu a scăpat nici
un geamat. Un om, o feme ie
chiar, lovit de moarte, geme .
rosteşte ceva, blestemă.
multumeşte sau plinge mă­
car. Dar zvîrcolirile Libelun-
sului erau mute .
- Poate că n·au li mbă, Îşi
dăduse cu pArerea, dar ba-
trinul clătina dezaprobator
din cap.
Cavalcada continua pe Pă·
mîntui de la Capi\tul Lumii.
Au pătruns Într-un oraş gi-
gantic, mult mai puţin afec-;
tat decît Necropola lor din
Cîmpie, semnalrnd o zonă in
care se folosiseră arme cu.
rate. Copitele cailor sunau
prelung pe caldarlmul străz i.
lor dintre blocurile care ră­
măse seră , tot aşa cum vor fi
fost şi odinioar~: fără uşi,
fără ferestre: simple paraleli-
pipede intacte u rmărite indi.
ferent din trapul cailor, lega-
nat, cum defilează pe lînga
ei, in veşnic ul cr(.puscul ce
domnea s ub norul Libelungi.
lor.
- Păşeşti pri n Cetatea
Eternă, ii spuse bătrînul.
Prin cetatea ce? Între-
base el, crezînd ci\ nu a au-
zit bine.
Au mers neintrerupt prin
Oraşul bîntuit de hoituri
bine conservate. Ap oi ,
brusc, Oraşul se cufunda in
Ocean. Din lar8 .sI:: mai tnal-
~A LMANAH
~ ANTIC IPA ŢI A
tau pini\ deasupra apei con-
n e numărate nu ante necu-
strucţii scufundate, dar la lo-
noscute, d ez văluind jocuri
cuI unde valurile izbeau us- de imagini spaţiale abstracte
catul s~ formase o plajă in- in relief. Cel ce părea a fi re~
gu st~. Inaintea plajei se des- gele Cirdului îşi inălt ă iar
chidea o piată vasti\, încon-
miinile peste multimile nenu-
jurată de coloane pîm\ la
mărate şi, atunci, din pieptu-
cer. rile puternice şi goale, irupse
Acolo au pogorit Libe1un-
un muget guturai, dar armo-
gii. Deşi nu mai rămăsese ră nic, vibrind asemeni unei
din cei plecati cîndva din
orgi ale cărei tuburi ar fi Is-
pustie decît a milioana parte, toria.
probabil, erau totu şi multi,
- Doamne, Dumnezeule!
zdrobitor de mulţi. şopt i bătrinul. De ci, asta
- S-a sfirşit, murmură bă­
era! Deci, asta e!
trîEU!. Părea ca o t risteţe fă ră de
ntr·adevăr, nu mai era ni-
margini le alina, acum şi pu-
mic de făcut. Virtejul se rurea, suflet ele răvă şite.
lăsa, deşteptind un vînt pu-
Swan căzu în genunchi, cu
ternic, in timp ce soarele Îşi fata În nisip, smulgindu-şi pă­
făcu aparitia din nou pe ce-
rul din cap cu amîndouă
ruI senin şi roşu. Talazurile mîinile ş i i zbindu-şi fruntea
verzi-plumburii se izbeau de .
de o dală de mozaic ş lefuit
stinci, ri\spîndind in aer iriza- ca un cristal. Şi din ochii bă­
tii de curcubee. Mortăciunile
trinului se rostogoleau la-
de pe mal, curate şi fru- crimi mari, picurîndu-i . - de
moase ca noi, işi mişcau
pe barba-; Încilc ită - În sîn.
alene, duse de curenti, mem- Şi cîntecul Libelungilor
brele.
creştea tot mai pătrunZător
Libelungii se strînseseră în luînd o alură măreată şi dra~
semicercuri concentrice. Fii-
matică, urcînd sfîşietor, fără
curile de călăr i dă dură iu reş egal, deasupra Oceanului
cu lăncile În c umpănă . Virfu-
mort, deasupra Lumii pusti-
rile otelite au răpăit ca grin- ite. GravI fa ră intonat», me-
dina de carcasele de za, dar
\'alic, direct, zdrobitor, ele·
preaînaltii nici nu luau in vînd spiritul cAtre cele mai
seam~ atacul furibund al ca-
înalte culmi ale Abisului şi
valerilor din şei le cailor vi~ Dezolării. Cintecul Libelungi-
neti cu capete de os alb.
lor de pe plaja unde Oceanul
Otelul izbit de cuirasele dia- b ate in zidurile Cetătii
mantate de călirea În stra-
Eterne.
tosfera. scotea doar ' scintei,
nemaipricinuind nici o pa-
guba. Swan şi bătrînul des-
că l eca ră şi se s trecurara
prin Împletitura omogenă de
fnaripate trupuri metalice ca-
tre punctul central ce foca-
liza adunarea circulară. De
jur Imprejur se înălţau chipu-
rile. Înalte şi neclintite, mode-
late in cel mai dur metal din
Univers. inaintea primului
rînd, cu picioarele afundate
~n apii pînă mai sus de ge-
nunchi, un Ubelung ca un
far ridică spre cer tăişul scli-
pitor al bratului, despicind
cu vuiet aerul, Într-un gest
măret, sacru, emotionant.
Soarele insingera aripile stră­
vez;ii prin care se rl::(racta fn
65

LA îNCEPUT PREZENŢA lui
În oraşul nostru a trecut neob-
servată. A coborit din tren in
zorii unei zile de vară toridă, im-
brăcat intr-un costum sport din
doc tinînd in mina stîngă o mică
geantă "Diplomat".
- Hei, straine, ai un foc?! a
strigat după el. Mick, unul dintre
obişnuitii celor două cîrciumi din
centru.
- Desigur, a zimbit el şi j-a
aprins tigara.
Şi-a luat geanta şi S'a depărtat
cu mers leneş şi necon,trolat.
Nici prin gind, cred. nu j-a
trecut atunci lui Mick cîtă teva-
tură va provoca acest individ in
micul oraş din California.
Cu ochii după, un taxi, care
nu mai apărea, omul a nimerit
in frizeria gării, unde 5-a bărbie­
rit, a ascultat atent pe unul şi pe
altul şi a ieşit f1uierind, desigur,
o melodie din nord.
La ora micului dejun şoferii
nu se deranjează sa mute din
gară in centru un tip care mai şi
miroase a străin.
- Uite la ăsta, se pare a fi
spus Herbert, un şofer bătrin,
nu e de prin locurile astea; nu
poartă pălărie. O să-I găsească
damblaua de cald ce e.
- ,Are cap tare ca toti nordi-
cii, dar să vedem cum o să·i
priască plimbarea! a răspuns un
altul.
Discuţia a continuat astfel
pInă spre prinz, timp in care
străinul se indrepta cu paşi gră·
biţi către centru, asudiqd abun-
dent. A fost văzut intrind Într-o
serie de magazine şi dughene,
dar cel mai mult a zăbovit in tu·
tungeria doamnei Henrieta, o
mulatră grasă cu faţă de copil,
- Bună ziua, a zis străinul
după ce a Închis cu grijă uşa.
Numele meu este Albert Snow-
head şi sînt din Seattle.
66
- Henrieta, s-a Înclinat fe-
RUL
meia. Ce doriti?
- Aş vrea să cumpăr lame,
dar, ştiti, am nevoie de foarte
multe ...
- Desigur, a răspuns ea. Cu
bani puteţi cumpăra orice.
- O.K.! a zÎmbit Albert. Unde
se poate innopta în acest oraş?
- La hotelul "Lămiia" au ca-
mere libere sau, mai exact, au
toate camerele libere. Acolo v ă
voi trimite şi pachetele cu lame.
Omul a mulţumit, a plătit pînă
la ultimul cent şi a ieşit.
Peste citeva minute, telefonul
hotelului amintit suna violent.
Abia după ce şi-a terminat du·
şul, proprietarul hotelului a cata·
dicsit să ridice receptorul:
- Mda, a răspuns el.
- Henrieta la telefon! a urlat
mulatra. , cu pas leneş, se uita la vitrine,
- Bună d i mineaţa, buclă tu- ' făcea diferite comenzi, plătea şi
ciurie.
- Ascultă , Sammy, vezi că
vine la tine un nordic foarte
trăznit!. ..
- Dar, scumpa mer:., toti nor-
dicii sînt trăzniti. Şi e normal ca I miile pe căldura asta? s-a răstit
un nordic să tragă la hotel, că
nu cunoaşte pe nimeni. .. Zi mai
departe!
- Tipul se numeşte Albert
Snowhead ...
- Ha, ha, ha! a ris Sammy,
dtndu-şi pălăria pe ceafă. Nu i-ai
spus că pe aici poate să rămină
fără cap?
I - Nu mi·am permis; e un tip a reuşit să cumpere jumătate
foarte sobru ...
- Sobru sint şi eu dnd nu rid.
Altceva?!
- E plin de bani şi duce cu el
o geantă ..Diplomat". În plus, nu
poartă pAlărie şi are un hobby:
lamele de ras_ Mi le-a cumpărat
pe toate şi alt magazin de lame
nu avem in oraş.
- Ha, ha, ha! E mai mult de·
cit necesar. Un cal mai breaz
nu cred să găseşti pînă În ldaho.
Nu i-ai spus să-şi ia pălărie, că i
se topeşte tărtăcuta?
- Nu mă mai birii la cap! Sînt
îngrijorată. Pină obţin alte lame,
trece o lună. Concurenţa vinde
lamele cu aparate cu tot la un
pr~t ,apropiat; nu-mi convine.
In glasul femeii vibra. fdca
pentru ziua de mîine a micului
negustor de pe toate meridia-
nele.
- Societate de consum, ce
vrei" a răspuns Sammy condes-
cendent. Eu unul nu am nevoie
de lame pentru că nu am de
gînd să-mi dau barba jos. Hai, la
revedere! Mă duc să schimb CÎ-
teva afişe. Dacă zici că ăsta are
bani, mai umflu citiva cenţi, de
ici, de colo ..
în acest timp, străinul trecea
lăsa aceeaşi adresă: hotel "Lă·
miia". Singurul care I·a refuzat a
fost Tom Brady, băcilnul:
- Nu ţi-e ruşine, ' domnule,
să-mi ceri mie să·ti vind toate lă­
el. Şi apoi, mai vrei să ţi le trimit
şi la hotel "Lămiia", să·i fac re·
clamă banditului ăla de Sam
Murphy?!
_ Ce s-a întîmplat? a interve-.
nit şeriful, aflat acolo ca din in-
timplare .
Povestindu-i cum stau lucru-
rile, după lungi tratative, Albert
din Iămiile băcanului la un pret
majorat. A mulţumit .celo~ doi, a
dăruit o pungă de tutun de pipă
şerifului şi a intrat la domni-
şoara Emmy, proprietara atelie-
rului "Confectii şi lenjerie".
n oraşul nostru, cu mult timp
Înainte, vestile se transmiteau
din om in om cu o viteză ului-
toare. Această viteză s-a mărit o
dată cu intr~ducerea telefonului
ALMANAH ~~
ANTICIPAŢIA r~
şi a atins paroxismul la venirea
lui Snowhead in oraş. T elefoa-
nele au Început să zbirnîie, iar
veştile despre milionarul excen-
tric se succedau cu repeziciune.
Din cinci telefoniste, patru şi-au
dat demisia, iar ultima a rămas
deoarece, avind un picior mai
scurt, nu ar fi angajat·o nimeni
în altă parte.
Politia a fost pusă in alertă;
bancnotele au fost cercetate
pină la una pentru a se vedea
dacă sînt false, au fost cercetate
toate dosarele secrete şi pozele
criminalilor urmăriti de Interpol,
dar nu s·a găsit absolut nimic.
S·au cerut atunci informatii des-
pre numitul Albert Snowhead şi
s-a primit următorul răspuns ci·
frat: "Veţi ave2i informatiile ne-
cesare in timpul cel mai scurt".
Asta i-a făcut pe poliţişti, În
frunte cu şeriful, să răsufle uşu·
rati, aUt de uşura ti, Încît au con-
sumat toată rezerva de whisky
a poli(iei locale, destinată oaspe-
tilor de seamă.
Sam, proprietarul hotelului, a
fost informat prompt despre vii-
torul său locatar. A primit banii
pe o lună inainte, a angajat un
agent pe cheltuiala primăriei, a
descuiat o cameră la ultimul etaj
şi s-a trintit apoi plictisit intr-un
fotoliu de paie aşteptînd musafi-
rul. Deoarece acesta nu se
arăta, Sammy şi-a indreptat
ochii către un punct al tavanului
şi a adormit sforăind zgomotos.
în acest timp, Albert continua
tratativele cu domnişoara Emmy
,.~~ ALMANAH
~ ANTICIPATIA
pentru achizitionarea a 200 ro-
chii, 74 costume bărbăteşti,
1456 jupoane, 10 chiloţi de baie
şi 3 corsete. Dîndu·şi ochii peste
cap, proprietara a făcut bonul şi
l-a intins cu un gest delicat şi
semnificativ cumpărătorului.
Acesta l-a luat, corect, şi l-a pus
a1ături de bani şi celelalte bonuri
În geantă, apoi a salutat şi a ie-
şit.
Deoarece se făcuse cald, iar
balotul cu pălării trebuia să-I pri·
mească la hotel, Albert s·a hotă·
rit să sisteze cumpărăturile pe
ziua aceea.
- Bună ziua, domnule Snow-
head! l-a intîmpinat Sammy să·
rind tinereşte din fotoliul său.
Cum vă place la noi?
- - Foarte frumos. Putin cam
cald, dar frumos, a zimbit străi­
nul. Proprietarul a făcut formele
de inchiriere, i-a trecut numele
in registru _şi i·a intins cheia.
- Aştept cîteva pachete din
oraş, s-a intors străinul. Iată aici
lista! Fii dumneata bun şi dă cî-
teva telefoane! Doresc să-mi fie
aduse in cameră.
Sammy a ridicat sprincenele,
dar nu a zis nimic. în acea zi a
telefonat în peste cinci sute de
locuri, iar Albert a primit la el in
cameră tot atitia comisionari.
Aceştia veneau cu autocamioa-
pele pline şi plecau cu ele goale.
In acest fel, s-a Împrăştiat ves-
tea că milionarul se ocupă cu
vrăjitoria. Argumentele curgeau
pro şi contra, dar balanta se În-
clina În directia celor t!are susti-
neau ideea. Atitea tone de măr­
furi, valorind atîtea mii de dolari,
nu pot să încapă într-o cameră
de numai şase metri pe opt. Şi
totuşi, acesta era adevărul: cole·
tele se transformau in fum.
Dimineata, Albert Snowhead
făcea un duş, se bărbierea, işi
lua costumul de doc, geanta
"Diplomat" şi pleca ia piaţă,
proaspăt şi surizător. îfl plu:~. nu
avea decit o pălărie de pai :a că­
rei utilitate o poate vedea di:! la
o milă chiar şi un cal orb.
Cumpăra absolut tot ce-i tre-
cea prin minte, lucruri utile sau
inutile, în perfectă stare sau pu-
tin uzate, şi iJ Iătea pe loc. Din
acest punct de vedere, avea o
aprobare de la şerif, contrava-
loarea pachetului de tutun, a ci·
torva sticle de whisky, şi apro-
barea primarului, contravaloarea
a cine ştie căror lucruri. Cu
această o('azie, s-au imbogăţit
J
toti oamenii din oraş, de la ulti-
mul vagabcJnc pînă la cel mai
mare directo~ de supermagazin;
oricine avea ceva de vîndut, era
omul lui Snowhe~d.
Rafturile şi magaziile au ince-
put să se golească, mărfurile lu-
ind aceeaşi direcţie: camera
străinului.
In lipsa lui, politia făcea dese .
perchezitii, soldate toate cu
eşec: camera era la fel de goală
ca la Început. Singurul lucru
demn de atentie era dosarul de
. pe măsuţă, grosimea acestuia
crescînd tot mai mult. După
cincisprezece zile, entuziasmul
67
 locuitorilor noştri a inceput să
scadă. De data aceasta aveau
bani, dar nu mai aveau ce să
cumpere. Produsele alimentare,
cele mai căutate , au dispărut
primele. Oraş ul fiind izolat de
alte aşezAri om eneş ti , li vrările se
faceau greu; dacă se făc eau, hir-
tiile fiind multe , g reşe lile ,erau
imin ente. D o u ă t r an spor turi
s-au pierdut În New Mexico,
cinci În Alaska şi unul a ajuns
tocmai la Marsilia.
locuitorii rămaşi, dupa. un
exod de cîteva zeci de mii de
oameni, au inceput să va dă cum
se intinde mizeria. Comertul era
la pămînt, transporturile la fe l,
deoarece tot ce avea patru roti
fu~5e luat de cei plecati.
In timp ce totul se degrada,
Snowhead Îşi vedea de treburile
lui: cumpăra tot şi strîngea bo-
nuri. Ceea. ce mai răm ăsese ne·
c umpărat, mergea spre camera
lui: ambalaje, cutii de gunoi, ca-
ramizi şi bîrne de la magazinele
pe care le desfii ntase; totul se
transforma În aer sau, cel putin,
aşa credeam no i.
Politia a primit intre timp in·
formatii despre individ; nu era
milionar, ci contabil la Abdulah
Electric Company, om cinstit,
muncitor, posesor al unei mari
sume de bani, 1n acel moment
in concediu de odi h nă undeva
prin California. Şi acel "undeva"
s-a întimplat să fie tocmai oraş ul
acesta. Asta i·a lăsat pe toti, in·
clusiv politiştii , cu gura căscată .
Pentru moment, deoarece spiri-
tele au început să fia rbă. Politia
a făcu t o perchezitie minuţ ioa sa,
şi legală de astă data, dar nu a
găsit decit o jucă rie cu cîteva
zeci de butoane şi o pu ngă pli nă
cu sfere, cuburi, conuri, prisme
minuscule divers colorate.
- Vă rugă m să părăs iti ime-
diat oraşul! s-a răs tit şeriful.
Populaţia este intărîtată de ceea
ce aţi făcu t şi s·ar putea să aveti
nepl ăceri.
- Dar mai alJl două zile de
stat, a protestaT Albert. Am plă­
tit doar. ..
- Treaba dum neavoastră ! Noi
nu raspundem...
DupA exact doua zile, însoţit
de şerif şi doisprezece pol itişti,
Albert SQowhead se indrepta
spre ga ră privind soarele Încin·
tător al ultimei sale zile de con-
cediu.
- O să fie o zi fr u moasă , a
zimbit el... Mi·a plăcut foarte
mult. Soare ar zător, străzi cu·
rate, cer senin ...
- Hmm, a răs pun s şe riful in·
68
minîndu·i biletul de tren.
- Uite, am aici un dar pentru
dumneata, a continuat stră i nul
să zimbească prosteşte. A scos
din geanta punga cu sfere şi cu·
buri, jucaria ele c trică şi un plic.
Şe riful a rîs fortat:
- Ce să fac eu cu drăciiie as·
tea? Dacă voiam, puteam să le
salt la perchezitie.
Auzind de p e rc heziţie, lui Al·
bert i·a îngheţat surisul.
- Iată ce vei face, a continuat
el făcîndu - se că nu a auzit. Iei
acest dispoz itiv şi apeşi pe al
doilea buton de sus din stînga,
pe diagonala asta roşie . Desfaci
apoi plicul şi citeşti . Ai grijă,
punga o aşe zi la cel putin 150
de picioare, de prefe ri n tă într·o
vale, undeva, sau pe o cîmpie.
Vei vedea ce ' se Întîmplă.
- Hmm! a zis şe riful, privind
multimea de curioşi, dacă e o
bombă?
Nu a reuşit să mai auda ce
spunea strainul. Trenul se pu·
sese În mi şca re ducind cu el cea
mai mare calamitate ce s·a aba.·
tut vreodată as upra oraş ulu i. Şi
astăzi, după atîtia ani, cind s-a
Înlăt ur at orice ur mă , numele
Snowhead se rost e şte cu teama
ca şi cum un blestem s·ar putea
repeta intocmai.
A trecut mult timp pină. cind
şe r ifu l s·a hotărit să apese pe
butonul indicat. După ce şi·a fu-
mat pipa ş i a ascultat ultimele
noutăti , dacă no ută ţi s·ar putea
numi bancurile proaste ale şefu·
lui de gară, s·a ridicat urmînd
pu nct cu punct instructiunile
-CEL PUŢiN AiCi ~oŢi Fi liNişTiT , NU-i CA ÎN
LCO~M O:; UNDE TOT TIMPUL EŞti AM ENiN ŢAT !lE METEDRiŢI
-________________________
primite. A apăs~t cu teamă,
apoi a clipit des. In faţa noastră
se 'ridica un munte de lucruri şi
alimente, practic, tot ce cumpa·
rase Snowhead. Un oraş, claie
peste gra madă: conserve, cio-
rapi de d a mă, sute de torturi,
banane, sprayuri, gî şte vii sau
moarte, vite, un elefant, btrne,
piei tăbăcit e sau nu, cojoace,
ghivece cu flori sau fără, sarco-
fage, flori de plastic sau natu·
rale, cactuşi , un haos de obiecte
insufletite sau neînsufleţi te, utile
sau nu, un amalgam de sfir şit
sau Început de lume. Citeva
case fu seseră rase de pe fata
pă min t ului prin exp an si unea
acestui munte caraghios şi , în
ace laşi timp, diabolic. Oamenii
care treceau pe st radă se zbă·
teau sa iasă la su prafată urlind
sfişietor . Şt iu că mi-au căzut
ochii, in prima clipă , asupra unei
femei inotînd intr·un val de
frişca ş i m·a pufnit risul. Un ris
trist. S·au înregist rat numeroase
decese şi cazuri de rănire grava;
dar nici spitalul, nici agenţia de
pompe fu nebre nu mai fu ncţio­
nau.
- Doamne, ce calvar! a urlat
un politist.
Şerifu l s·a uitat la el, lung,
parcă venit de pe altă lume,
apoi a aruncat cit colo jucăria
metalică zdrobind·o cu picioa·
rele şi injurind de mama focului.
După ce s·a convins că nici un
circuit nu mai este întreg, a ple·
cat fără sa scoată un cuvint, îm·
preună cu politiştii săi, uitînd să
citească scrisoarea stră i nul u i.
_,Ji.o«.C,t.g 1
,.'"' .
~ !
AL MANAH ~~
AN Tl c rPAŢJA ~
S-A NA-SCUT În Bucureşti În
mai 1921. UrmeazJ cursurile Fa-
cultd,ii de Litue şi intrd curind
In via,a literatd a epocii. Scrie
vt:rsuri, c4rţi pentru copii, ro-
mane sociale şi este pe rind ~­
dactor la Radio, Re";sta litera ră,
F/ac4ra, Viaţa Românească. In
1953, pr;mqte Pumiul de Stat ...
i Ş; o continuat astfel pinii in zi/ele
..... z ,
noastre. O nd o venit lil'l!mea bi-
la",ului, nemulţ umit probabil, s-o
hot4rit sti schimbe puţin lucrurile.
A revenil, aşadar, prin timp ina-
poi - ajutllt cu sigllrtln,ă de un
anllme cuplu Cril şi Mela - pină
tn 1964 ş i o lua t totul de lu Înce-
pilI. Era Încredinţa t că "In anu-
mite limite rezonabile, corecrările
trecutului nu constituie nici un
pericol, pentru ci! oamenii impun
lin;;t~ mari ale i.floriei"
......,0
Aşadar, anlll 1964 este IInul as-
trul În activitatea sa lilerarrl.
Smulgindu-se din dogmatismul
impus de "obsedunlul deceniu",
u
porneşte acum pe o cale ce a"ea
w-I conducă la incontestabila pa-
~
~
:i,ie de "cel mai importiMI
reprezentant al f antasticului ş liin­
ţific din România". Pe firmamen-
tul anticipaţie; rOmDncşti Ilpi1ruM
§ &
(~~ ALMANAH
.~ ANTICI PAŢJA
o noui stea, dar care in curind
avea s4 de"inil o adePilra14 sllper-
noM. Pentru că Yladimir Colin o
reuşit ca nimeni altlll Sll"1 i valori-
fice III cel moi tnalt niwl inc/ino-
lia sa tnnăscurd pentru miraclilos
şi fanta stic, deeelabilă tncă din
primele cărţi pentru copii (Ba sme
- 1953 şi Ba smele Omului -
1958)
A zecea lume - romanul cu
Cllre Vladimir Colin debuteaz4 tn
1964 In literatllrll de anticipaţie
este Incadrabil perfect In tradiţia I
aşa- zisei epopei spatiale. A zecea
lume este dţ fapt satelilul natural
al celei de-ll zecea planete şi in
a celaş ; timp al zecelea corp ce-
resc din intngul sistem solar pe
care s-ar putea exlinde cj'lli/i1.llţia
Solarieni/or. Dor aici pe Thule,
satelitlll Ultimei, In această lume
Ingheţatii ce se Incl/uşte numai
la lumina stelelor, explortltorul
"enllsian AI-olil descoperii viaţa
""ionaM bazatt1 pe originala chi-
mie a siliciului. Datele probleme;
SI! "or schimba drtlmatic. Nu
existt1 o alti alternativd. Vor
ciuta altundelia, poale În alle sis-
teme solare, clria, dacă vor trebui
sti Impăr1l1şească soarta vechilor
marţieni. Pentru cii o singură
e tică universală tubuie sti c4l4u-
zeascd drumul luluror fiinţelor
ra,ionale din Univers .
Romanul este scris in ritm
alul, awntura se impleteşte În
mod fericit cu medita,ia filozo-
Jied.
Din aceas*, p erioadă dafeaz4
şi primele povestiri SF, publicate
In de acum legendara colecţie de
" Po'llcstiri ştiin,iJico -fantas tice";
Ceta tea mortilor - CPSF n r.
221; Broasca - (CPSF nr. 227
,; Undeva un Om - CPSF nr.
225). Aici, scriitorul SI! ÎndeptIr-
teaz4 de epopeea spaţială pentru
a se apropia tot mai mult de cua
ce fi este organic mai aproape -
f antezia eroici.
In Cetatea mo rţi lor, de pild4,
a"enturierul Mac Allen âştigti In -
crederea unui trib de indieni in-
caş; care-I iau - datorit4 injiJţi-
14" '; sale - drept jiu al lui Vira -
cocha. Condus in cele din urmă
In cetatea morţilor, tşi l 'O pierde
viaţa In urmu unIIi complicat pro-
ces iniţiatic de identificare cu
Mayta Yupanqui, adevilratlll jiu
al lui Viracocha. Dor lin anumit
sunet al brt1ţ4ri/o r biostimula-
tOllfe f olosite in timpul ritualuluÎ
69
 relicl'e IIl~ wchilor dtla",i -
'l""""
fi la as/gurtl pe indieni c4 jertfa Il
Ion primir4 şi Poporul Soorr/td
~
I pODle spera 1" suftltlrt.
Broasca din P0tlel"". cu aee-
I nume U pUlup"n, el tIre o
fillfll e:dntunstrr1 ean Ntellr.4
JH CfI" le iti.
~olffllctul cu p4n1"unii, Semnele
dud.1tI brOQscI
rOlle jirrI pic/OII'" sint di",,. cele
Jr.â; stranii, amintiml tie o el#'OI-
tII'" po~stin LoW!craft-lanl. Yt-
.etatia lşl Icldmb4 cldOllre, fetita
tort atinp mica jlptJlrd '"upe
~ 'tIQdt) prin corpllri tU origiltt
''Btln/ci si
'IIoF'beşu .spn plo"u
~NlJtOtln de pe o alfll pltltlet4.
Undeva un om IIU (1 IMtIl-
/0'" tlfll1ţ4totlre. Un Imn IlIdiltllr
,mul,,;, 1111 Homo CosmiclIl, ca-
re-şi eD"II umeni '"t'''
ratllllft III
',.ml uniNrsul; (1 poetie II (nj"",
g,rli şi " i:b!"zii tn acelali timp.
ft 14,mu1 necunoscut al IIM; pla-
M't Iltdepil1are se stinge un om
ş; o "ti
cu el se stinge spertlll/II
IIlfel Intrtgi lumi. Imnul cosmic
- m;nulUltlll dar al oamenilor
Cilm roate fiinţele ginditoare din
UnlVf!rs, aici nil .." rlsuna.
In 1966, lu; Jlladimir Colin ti
apaH prima antologie dL POHS-
;iri şdinţijicO'-fantallict IntltuJalil
Viitorul al doilea. Pe ,,,gI
cele
mi po~t!stlri deja merrţioftllrt, IIn-
~Dlogi4 moi cupriNh altele opl:
Ultimul avatar al lui Tristan,
ţnaga, Intilnirea, Giovana şi In-
gerul, Fotograful invizibil, Onei-
ro" Zăpezile de pe Ararat,
Stfnca de brocart. Prilllmpllcllli-
/le de ordin fiJolOrle şi etic, po-
I't'~tirea (iiovdna şj il11!erul ,v im-
pu'" 111 mod deosdit. O I'fItlJaţle
mUtfl,etrl beMj1t:4 este pe cale Ik
J, CHea o rtlJ4 de Dame"i lIemllri-
tori - Homo Etu/Ul,. Pol/Itsrina
a fost IIleas4 ca "pre~",atiwl de
.I Re~;sta Român4" (nr. 1/1961) şi
Hp4rltll In ţKltrll limbi de circula-
tie mondiaM.
Pefl,rll o ~reme, scriitorul es"
tras de universul !antllsticuilii
i ur, talentul stiu de excepţk COif-
ţ
inglnd ~ deplin şi tII Ilcelt do-
eniu. SemnifiCQtllle pentru
IIUIISt4 etapi a creaţiei sale !lnt
;'ultelele Pentagrama (1967) şi
Dincolo de zidul de neon (1968),
şi antologia Intitu"'''
peşte Invi7ibil şi alte două-
de povestiri fantastice
este şi o perioad4 tII
ti<:::",;Z~ff";:::, abordeazA condiţill
ştUnrlfu:o-fafltastice
70
originalD serie dL eseuri: "Dia/o-
gl4rl IJtertlr-gll/Qctk~"(CPSF de
III nr. 295 la 313).
Preocupat Ik $por;r~a traduu-
rilor de calitate din IitenztuN de
gen IIn;wrsol4. Jlladimir Colin
tnz1f'pun~ In rom4neşte Uflil dilf-
In capodo~rele wrn;tlfl - Cas-
telul din Carpati - şi cele Mal
semnijlcatlve pOJ/oestirl din creaţia
francez4 de scienc",flctlo" adu M
"ate fn antologia Un pic de
neant (1970). Mai '..vu aHa l4
prezinte cltitorlllll; român p"n
tlntologla Planeta cu şapte măşti
(/973) şi romanul Seniorii ră z-
boiului (1975), pe ul ma; impar-
tiU' scriitor france:. de
$CleftC~rlCtion - Gerard Xltin.
1" IIcelll.$i context, se cuvine sem-
no/at4 şi traduce"1I tn colaborau
a romanului Răbdarea timpului
de JolIn Brlln"er (1981).
1" 1972, Jlladimlr Colin HI7IM
'n IitertltuN Itii",ijico'ianIQst#c4
CII un volum de exceptie: Capca-
nele timpului. Lucmrea ene dis-
tin!J4 cu Premiu/ Asociatie; scrii·
tarilor din Bucureşti di" acel an
şi upre,inrl prima editare a scri-
itorulul·in CalUtill tk gen a edilu.
ril Albatros. Vollimul cuprinde
"lIve/a Divertisment pentru vră ·
jitoare şi trei "oi pove.rtiri: Sub
alte stele, Functionara timpului
şi tn cerc tot mai aproa pe.
. Divertis ment pe ntru vrAji-
eToied 'n
toare, lucNn tipied de fantezie
genul cle/Mlui Creato ri-
mer, s;nt"l,eazd 'n
lor de Universuri de P.J. ·Far-
mod f~ridt
ule mai semnifkative motÎW! şi
teme ale fanumklllui ştii,.ijk -
tenuz cnaţiei. socidJilile robo-
tice, conUlcrul cu cil'ili:alii ' xtra
M
terestFT. UrmalÎi noştri din anul
3450 cercetear.4 t"cutul şi ti mo-
difică in Vf!derea obtinerii c~/,i
mai optime ~orillnte de' l'li'or. I fi
IICest scop, o~Ntorfil tempol'tll
eril CoboaN prin timp In Treln-
si/tIt",ia secollIIul XJlJIl p,ntru Il
o cu.notlşfrt JW Me/a - -,rljitoa-
Ha cea ,.blttt4", Imp"u" vor
fomtll o mij14 de Intuwntle, dll,
li c.pllll ideal şi primordial de 1,.·
''''gosti,; ce 1I0r porni 'trfr-un fa-
bulO$ peripili spaţlo-tempoN/.
DIJ~ justijlC4tuJ SllCces cu ~o­
lumuJ Capcanele timpului , Vladi~
mir Colill IIbord~at4 din nOII fllll-
"uticul pentru a recna o unuml-
tate pos;biltJ tit Legc ndel~ tarii
lui Vam (1974) $/III o noM4 mitO'-
'It logie 'n Grifonul lui Ulise
(1974).
MARTORII
Tot tn aceast4 perioad4 pregl,
t~te pelttrll prestiglOflSll editurrI
Mllrabollt o t:ukger~ de JIO",sti,;
sdinţijiclrfanmstlu romune/tl in-
titu/attI Les milleures histoircs
de science-fiction roumaine
(1975), antologie ce p«Ut fi co"..
Iiderat4 ca prima ajirmol'e realtJ
pe plan eu,opean a SF-ului romti-
lfesc. De altfel, pentru cititorlll
ffilnul. numele IIlitologatorului
fiII erc nuunoscut. In numlrul
203 din noiembrie 1970 al cunos-
cutei rc-piste .. Fiction" aptIHa tra·
duc~rea pOl'egl;rii Lna ga, cu pre-
cit,llrea al tra puhliclltiJ astfel
prima pove_stlre II II"Mi auto,
d;nl,...o ţart! din est.
fII . 1978, Vladimir Colin o{erâ
cititorilo' {'ea mIIi ambiţioa.'ilf lu-
crau a SQ - romanul Babel. Un
p4m1"tealf, un ItUlrtlan şi o lIenu-
siatt4 - personaje marcate de
vlaţl - !lnt silite di! un maniac
alstlinţei ."14 ,trluncl tn imagina-
tie, CII dubluri. pe plan"a fictiwI
Bllbel. Lucrarea se co",,;t.le
Intr-o IIlegorie a all~n4r;; indiJIi·
du/ui, dilr şi Il reumo"iz4rii lui
prin obţluni curaJoast şi con-
stien",
Romanul Babel ute tmdus In
mai mlilte limbi li dsrig4 repede
(} biMmeritatd reputQli~ inlerna y
,ionaM, d, lIreme ce tfl 1930 este
iMununat CII p,emlul Euroco"..u- piatr!" şi pămtnt. chw-, vag şi tulbura-
lui de III S trtSQ.
De-II lungul timpllflu, In paN/ei
a mare. Ecou al unor sunete extrase dintr-un
cu fntelesuri uitate, facerea ondula tn jurul
CII aetillita,ell .tII fitemrrI, 'CrUlf>-
rlll s..tz do~dit II fi li IInul din'"
principalii animatori al fllndom.·
densa sau brusc rarefiata, indiferenta.
nu todrazneam sa sper.
trebuit totu~ sa vad satul, distanta d. par.
I"i românesc. Este III" preşedin· era mare, tret-patru ore de mers, mi se
tele ulfllcl"JMi d~ IIteNtlmf. Itult- şi nu puteam pierde drumul, ocolea mai
ţ!fico-!afltastlcl - Clubul I1UIr· stîncoase! a unui maJ tn care trestiile şi
ţl~nilor - al Asociaţie; JlCriitorilo, şi putusera tnfige radacinile, aşa ca
di" BlltCllrqti inai d, III l'I1iilfj'.-l I constituie un reper sigur, se abătea la
rea acestuia, 1" iam.Tie pentru a str2lbMe o padure de salctm~ de
(nollll serie). Itlr cu ocazia boschet, swa tn sfÎ rşit un deal cu vtrful
de nD'IOO,na~~I';;~O!c;~~#.~~~i
'.fiItllirilor
filtrut,,'" ~~.
strAp" n. de coltii stfnctlor, un mic platou ba·
. de pe care urma sa descopar tn
este u" lucru case la marginea vestic! a cArora.
Coli,. III fie ales P~:';~!~:~;I~,' "",""·"U·'", groapa unei vamite, fusese g!sita sta·
rlilor de duetnan a
teNte. Şi pOdte CII plecam pentru prima dată la drum după
dar ,1 IIII fi~~;t~~::I,I",::i~;;::
ul nopţii, de eama canicu1ei, spuneam de obi·
cunotl$tI'te
1111, de fapt pentru ca abia aşteptam prilejul de a fi
lui, elle introducerea reunm noo ingur acolo unde, lncetlnd forfota oraşu·
pOllestir/lor lui Vladimir Coli" cu " iuvă ŞI rumini nl§ucitoare tnchinate clipei,
manllDlele şcolare. tn noaptea tnca nedomesticita supra·
. pe le uitasem pentru a
(\lihai Băde'iCu)
n"s1Irşita noastra stradanie
. tnsufletind vorbe
·pr"sirntii·. , v·am spus, spe-
ce traiam peste
ALMANAH ~~ ALMANAH
A NTICI l'AŢIA ~ ANTICIPAŢIA 71
şi a o lua de data asta pe poteca potrivit1\, doar cA
nimic nu ma indemna să-mi repar greşeala. Nu ţi-a
r~mas mult timp, m·am prevenit, totul e fncă nes-
chimbat, peste o clipă hotărîrea nu va mai de-
pinde, poate, de tine. Simteam totuşi ce greşeala
ar fi fost să retuz locul pe care intimplarea mi-I
d~operise.
In jurul meu, ca intr-un cimitir turcesc uitat şi
de Allah, pietre chinuite de vreme se plecau In
toate vfnturile. Dar m·am Incredintat c~ nici una
nu era scrisă. morţii nu cunoscuseră culmea bă­
tută de lună.
Aici urma să aflu raspunsul?
Printre pietre creşteau marăcini tn care se în-
curcaseră să-i văd
ierburi uscate. M-am aplecat
mai bine, dar nu erau mărăcini, nici ierburi Semă ·
nau cu nişte lufe sau cu gogoaşele părăsite de Iar-
vele uriase ale unei specii pe care nu mi-o puteam
închipui. Intrigat, am apucat cu două degete mate·
ria fibroasă a unui asemenea cocon: era tare de
parcă ar fi fost tesută din sfori pietrificate.
Peste şuierul vintului am desluşit atunci un foş­
net, poate un clinchet surd. M-am uitat in jur.
Eram singur sub cerul imens, neincăpator pentru
puzderia de stele tremurafoare.
O mişcare aproape imperceptibila mi-a atras pri-
virile. La picioarele mele zvicnise un cocon alun·
git, apoi altul, şi altul, toate formele in care fiinte
improbabile pareau să se fi implinit inainte de a le
străpunge, parăsindu- le, tresareau şi-şi pierdeau
culoarea de iarba pălită pentru a recuceri o varie-
tate de tonuri precizate treptat. Toate produceau
sunetul care nu era foşnet, nici clinchet şi care r!-
suna acum pe intregul platou.
Nu eram neliniştit, nu eram speriat: spertnd să
se intimple ceva, de vreme ce fusesem adus
acolo, aşteptam.
Un nor subtire indulci strălu c irea lunii şi es-
tompă mişcările sacadate trădind luc rarea obscură
ce continua in jurul meu . Desluşea m totuşi zvlcne-
tele formelor, felul cum se răs uc eau re~sind ro-
tunjimi pierdute, de parcă stranii fluide le-ar fi um-
plut şi surprindeam d~vtrşirea contururilor care
mă obligau acum să le recunosc. Dar nu regretam
că platoul nu rămasese neviolat, in mine nu mai
era loc pentru dezamăgire.
Luna se intunecă dintr-o dată ca şi cum un
oblon ar fi astupat-o şi toate zgomotele tncetară,
pină şi vintul se opri. In beznă, răbdător, ştiam cA
nu trebuia să fac nici o mişcare. Doar singele meu
pulsa apăsat şi- i auzeam ritmul ca b:itaia unei pen-
dule ce măsura timpul asupra căruia nu mai
aveam putere.
Apoi, dnd, tot atU de fără veste cum dispăruse,
luna se ivi din nou, m-am pomenit inconjurat de
un popor de statui.
Barbati şi femei de marmură alba ma. priveau cu
impasibili ochi de piatră, care clipeau. De la simpla
blana legată in jurul şoldurilor şi pînă la redingota
austeră, purtau cu toţii veşmintele unor epoci re·
volute şi erau demni şi calmi, un calm şi o demni-
tate care nu apartineau marmurei, pe care i-o im~
puseseră.
- Adevarul! am vrut să strig, şi am şi
poate.
72
In golul unei clipe nesftrşite s-au multumit să mă
pnveasca in tăcerea reinsufletita doar de suierul
vtntului, apoi le-am auzit glasurile, dar nu erau gla-
suri, ci timbrele diferite ale gindurilor fiecaruia şi
intr-o strMulgerare am ştiut tot ce ştiau, după cum
aflaseră tot ce ştiam.
O linişte aspră mi-a inghetat inima. Mi-am privit
mina, era albă şi, cind am rldicat-o tn dreptul fetei,
atirna neinchipuit de greu. Mi·am apăsat araUto-
rul pe ochiul deschis şi n-am simtit durerea.
Nu mă tntrebaseră daca ma. tnvoiesc. Eram
acolo, certndu-Ie sa-mi spună adevărul . Ca sa nu
mă prăbuşesc sub povara lui neomenească atunci
efod, asemenea lor, aveam să-l descifrez singur
trăind la nesfîrşit toate aventurile speciei, devenind
martorul şi pAstrâtorul unei istorii multimilenare
ale carei episoade se deslaşurau simultan tn creie-
rele noastre de piatră, ca şi cum pe miriade de mi-
nuscule ecrane ar fi rulat in permanentă inregistră­
rile vietii tuturor generatiilor care au ucis, desco-
perit,' tnvătat, pierdut şi regasit pentru a uita din
nou şi din nou redescoperi ceea ce erau, trebuia,
tn mod irevocabil, să de~şesc un prag.
b depăşisem. Viata mea nu mai era decit unul
dintre neinsemnatele amănunte ale giganticei tapi-
serii desfăşurată in spatiu şi timp, un amănunt, de
altfel, care mă interesa in mică măsura .
Sub indiferentul ochi al lunii mă plimbam acum
cu ceilalti printre vechile pietre, adunati cite doi,
cite trei, şi gindurile ne treceau de la unul la altul
precizind un amănunt, restabilind o fmprejurare,in
timp ce filmele interioare se derulau, construcţii
mirabile prefacute in ruine peste care se tnăltau
constructii, invazii şi razboaie şi flăcări Înverşunate
să mistuie ce nu fusese nimicit de cutremure şi
inundatii, cărti arse şi scrise din nou, s inge şi la-
crimi, extaz, oameni sfîrtecati, săgelati, spinzurati,
zdrobiti, tmpuşcati , cele şapte minuni ale lumii şi
formula relativitătii, iar toate erau in mine iară re-
grete, făra mindrie şi fără ura.
Cind o geană de lumină a despărtit În cele din
ut1Tlă cerul de pămfnt, ne-am intins pe iarba să ·
racA. . mai vremea ti mutilase (dteodatA drumul sfîrşea
Marmura braţului meu se zbtrcea, albul devenea
pămtntiu.
Ungă mine, Haricleea din Callatis nu mai era
decit o formă prelunga, un cocon de ptslă rară, cu
fibre indestructibile. Ştiam acum cA, decapitată de
un cAlăret avar, statuia pe care ar fi trebuit s-o
preiau pentru muzeu ti. inlaţişa pe sotul ei, Thea-
gene. Un alt amănunt.
Ecranele minţii s-au tntunecat repede cind soa-
rele a răsarit.
strigat,
• ALMANAH
ANTlCfPAŢIA ,C.- ~'1
~ .~ ANTICfPAŢlA
REFUGIUL NOPTILOR
- torsionate in registre grave de felul celo~ prcx:t use
_ Dacă ar fi dupa tine, ai trăi tntr-o anticărie şi
ai muri tntr-un muzeu, spuse Sonia, tntelegfnd că,
ÎncA o dată, l!arien refuza s-o insoteasca la ci-
nema.
Şedint a se prelungise, risca să nu mai poata in-
ra tn sala. şi CUl'{lpărase tncA de dimineată bilete
pentru amtndoi. In ju~l lor. colegii . ză~~au .pe
trotuarul din fata banCII, aprindeau tigân ŞI schlm-
bau impresii, dar, năucit de cuvintele Soniei, lIa-
rion !acea.
_ Te hotărăŞti? mai tntrebă ea. Apoi, vaztnd că
se mulţumea s-o privească, ridicA din umeri. Cum
vrei. Mă duc singură .
O lăsă sa plece făr! a schita un gest şi, descum-
panit, se desparti şi el de colegi pentru a se
t
afunda în intunericul umed al toamnei. Mergea cu
băgare de seama, amalgamate cu praful devenit
noroi frunzele căzute se prefăcuseră Intr-o mtzga
groasa pe care tălpile lunecau, daca. ridica privirile
vedea perdele de ceată ondulînd tn lumina becuri-
~r . Dar inregistra absent tot ce-I tnconjura pentru
că auzea mereu cuvintele Saniei şi, dincolo de ui-
mirea pricinuită de neaşteptata ei intuiţie, bles-
tema, din nou, pe tlngă tncapătinarea de pe vre·
muri a tatălui care-I condamnase să vegeteze tn
dreptul unui ghişeu, slăbiciunea care-l facuse să
accepte pfnă la urmă, in ciuda unor va~ proteste,
destinul pe care nu se mai pricepuse să·1 ~himbe.
Ajuns acasa, renuntă să manÎnce, grăbit sa pre·
gatească intilnirea. Şi di~tr-o dată ştiu că e aCC?lo
şi fericirea, da, liniştea ŞI tnctntare~. care alcătuiaU
fericirea explodara in el cind paşu tncepura. sa-j
poarte pe strada ce descria o curbă; ~ra o stradă
anonimă, cu case banale, dar numai ea ducea
spre marea pÎată mărginită In dreapta de ~~l
pietruit pe care se profilau cupolele unor baz1ilo~
în parte ruinate. Şi deşi trecuse de nenumărate on
printre peretii cu varul şi tencuiala căzute, poate
cu marmura jefuită, nu ştia dacă războiul sau nu-
Între peretii de cărămida din labirintul . ~rora nu
~utea evada şi unde, nesemăntnd cu mCI una cu-
noscuta, se desfăşurau slujbe obscure la care par.
ticipa ocupfndu·şi locul, mereu acelaş~ pe banca
de lemn tntunecata de vreme şi păstrindu-şi cuk>a-
rea doar pe curburile bratelor lustruite de nenu-
mărate palme, şi de ale lui, dar n€Obişnuitele
Slujbe alca.tuiau o paranteză fără ieşire, atU de
lunga tndt devenea de sine stătatoare ca o p0-
veste extrasa din cadrul adevăratei poveşti tn care
trebuia să reprezinte un simplu episod) şi de fapt
abia dincolo de piata străbătuta de şirurile maşini­
lor vuitoare ocolind statuia din centru tncepea ora-
şu\_
ncercase să-l identifice tntr-o vreme, dar firmele
nu-i tngaduiau măcar situarea Intr-un spatiu
lingvistic, nu pentru că ar fi fost scrise intr-o limbă
necunoscuta, ci pentru că, de indata ce incerca sa.
le descifreze, literele se estompau In forme impre-
cise. Tot aşa, dacă , cerind lămuriri, se adresa vre·
unui trecător, nu obtinea de la el decit sunete dis·
, ~ ALM ANAH
de o bandă magnetică derulat! cu o Viteză Infe·
rioară celei de 1nregistrare_ Ctnd i se părea ca. ~e­
cunoaşte un grup de clădiri tntllnit tn vreuna din-
tre putinele capitale pe care l~ vizjt~se, . tot ce le
tnconjura contrazicea 'prima If!1P~esle Ş1, c~mpa ­
rind imaginea atU de VIe tn .ammtire cu t_n~tlşiuea
locului, aşa cum aparea pe il':lst~atele tunstice, tre-
buia să constate că nu COinCideau.
Intelese astfel tn cele din ur~ ca. Oraşul }Î apar-
tine, conglomerat de constructu detaşate din con:
texte arhitecturale reale şÎ chiar din vechi gravUTI
1nfâtişfnci. poate, peisaje imaginare (gi!ldu.1 era de
natură să-I inctnte), repetata lor revemre Impuntn-
du-le locuri fixe tn spatiu şi ajungind sa configu-
reze ansamblul urbanistic pe care sentimentul feri-
cirii ti saluta la fiecare reinillnire, ca şi cum, după
ani de pribegie, s-ar fi intors tn locurile tndelung vi-
sate ale copilariei.
De multe ori tnsa. nu i se tngaduia să ajunga nici
ptnă. Ia anticăria care constituise prilTW; revelatie, a
Oraşului privilegiat. Se tncurca atuncI tn străztle
pornind din piată şi incepea să alerge de pe un
trotuar pe celălalt repezindu-se pe strădute
transversale 1n speranta de a ieşi in strada inacce-
sibiJa., vitrinele defilau şi le cerceta nerăbdător
pentru cA, nedindu-Ie niciooatâ atentie, nu le recu-
noştea şi dupA fiecare dintre ele se putea ivi cea tn
care cărţile se tngramădeau tn neor1nduiala sa-
vantă menită să pună tn valoare o copertă sau nu-
mai un cotor cu titlu atft de elocvent indt atrăgea
atentia 1n ciuda spatiului infim pe care-I ocupa, dar
căutarea era ,inutila., ştia, şi tristetea descurajării ti
îngreuna paşii, dacă din piată nu nimerea direct tn
strada potrivita nu-i mai era dat s-o descopere,
trecAtorii tntrebati ridicau din umeri sau, incapabili
să. se faca. înteleşi, scoteau sunete groteşti.
Atunci fnsă clnd căile de acces se deschideau
cu incredibila uşurintă şi străzile şi-I treceau una
alteia ca şi cum nimic n-ar fi fost mai firesc, se p0-
menea curind in faţa anticAriei_ Vitrina era plina
de cărţÎ din toate timpurile, de la fabuloase incu-
nabule la ultimele titluri ale colectiiler de buzunar,
insăşi alăturarea lor improbabilă desconspirfnd ca-
racterul secventei şi acordindu-i girul.
Chiar in plina. zi anticAria era scăldată in lumina
aurie a zecilor de becuri fixate in tavanele celor
trei mari tncaperi dind una tntr-alta. Din peretii
acoperiţi tn intregime cu rafturi ti tnttmpina dum-
nezeescul miros de hirtie tipărită şi praf. Doi vin-
zAtori palizi cu scurte b:irbi negre se inv1rteau prin
IncAperile cu lume putină (Ilarion incetase sa. se
mire de faptul că ti revedea in anticarie doar pe
aceiaşi bărbati gravi şi tacuti, pentru totdeauna In-
cluşi tn spatiul ei imuabil) şi vorbeau în şoa~tă,
pentru a fi deosebiti de cumpărAtori (dar. lIa~n
nu asistase niciodata la cumpărarea vreunei cărţi) ,
purtau amindoi halate, iar c um pe ambele erau.. im·
primate şiruri de cotoare suprapuse, vlnzătoni se
confundau cu rafturile tnfătişind cotoarele unor
cărti veritabile, aşa că lui lIarkm i se tntfmplase să.
73
 ~
~ ---- -- -~. - - - -
numai tn pe care le cunoştea.
rareori cele pe care le citire şi mai
care de ani de zile le cauta. In lumea unde
dr~ptul ghişeului de la banci nu-şi amin-
ni,ciO~I:~ CUpri05W cArtilor citite tn oaza Dra·
cle se dovedeau fascinante. roma·
cele mai extraordinare care·, Căzused
versurile dntau uluindu·) cu şocul
irnagt-
, fn mai multe r1ne1uri, recitind In lumea
1
o operl care-ltnc1ntase acolo o gbi p~
farl sa poata evoca nimic din prima \18(-
afara certitumnii ca atunci constituisf o
l,e<~~.~.ti" .. ~.,i' ~- • - ~
tncomodA tn care se afunda ln
aceea se minuna tntotdeauna dn"~
se pomenea din nou tn s
ciuda Incerc!rii de a sinwla
a coloanelor sustinind fron
vfnzoleala trupurilor atletice
i - ReginA, şopti flinl voie pleclndu·şi
Incremenise, cl.adirea muzeului ti era
acum, urdnd multimea treptelor de
dudnd Ip, 2 poarta monumentala. nu se
de und transport8se palatul flancat de
lei culcatl $i tn Ml~e caruia. ştia, nu a.. aş­
nUmai opere extrase din toate marile riiu-
ale 1u1\ili, ci şi relicve cu poeesiunea catora
un muzeu nu se putea mfndri.
de obicei. batrinul portar U recu li
fadndu-j semn s6 Imping! uşa tuman In
se I",""au salie dar 1I0ri0n
..tA <iatA. Ia stinga a strAbate din
milenii de ba
1n cu
mrmile
ochi~
UI)O
.. caticumar
C să facem Împreună (sigur, e o chestIe de reţoncă
CI
supraomettesc sau ar fi at
penumbra boltilor de cArAmida I
doar vitrinele 1nfatiştnd vase, unelte oi
Din pereti ieşeau din kx: In loc
ornale cu mozaicuri geometrice colorat
tn aJb şi roşu.
tncepeau brusc. Din cavitatea
WT1..-a un suflu de aer rece ti n In ptciom"e, cu mtna la gura, Sonia pingea.
74
cobori frlcet ptnl In dreptul schelet.lor· ~;;~!; i
ale caror aani mai erau aparate de t~
căşti de aramll lIng6 care
arama ale Jancilor, trecu ,;;,.::r.:;;::~1
dincolo de care se aflau r.
tu ......! Injugati, din
unor ostaş~ IAsA In
una dintre harfele lor
altAdatA, capul de taur
de rezonanta i se p6ru
ochilor
lor, deşide ce comori ac~~~t:~I:f:~~~:~~1
ştiaIapis-Jazzuti,
culoarul rn6rginit de o
scheletelor unor tnalte
diademe, cercei oi inele, se opri tn fata
acum deschisa, a celei de buna voie
moarte de femeile ş i barbatii care·j a1clillJliseral
convoiul funebru. .
Dar In clipa cind pAtrunse In cripta Şub-ad ee
dică In sicriul depus pe cata/aJcuI la picioarele şi
clp.!tfiuJ c!ruiill clpatfnele a c:Iouă schelete
s.\ rlr;easu.
Arata 1ntocmai cum o tnchipuise cea care ti rnc:>
dela.. chipul pornind de la craniul aliat In
mtnl, ~cons ituirea se alia de altfel tntr·un
criptei, dar acum, cludJld..o cu privirea,
constati ca disparuse.
Şub-ad purta vestita diademi! de aur,. ~ngli~
de metal pretios Impodobitli cu cununa
şi inele, peste care se lnaltau IujereJe
late. Bananele de aur ale cereeilor
rU, gftul ti era Incins cu o Intrei~"I~
margele de coma.linl şi lazurrt.
Intunecatli, pe ovalul fetei albe,
conturati cu negru sub pleoape, 1n!~etJn.,te
(ard, priveau cu o triaetete neUpeită
sfidare, poate, gura mare, cu buze
hotarita 64 nu lase şA.j scape nici un
Darion Incepu sa tremure la gindul cA
auzi glasul.
evidnd s.! privească tinut tblAr pe care
acoperind doar umArul ating, n lasa
~ Nepierzlndu·1 din priviri, Şub-ad din
lemn. MişcariJe..i erau de o gratie . rienţe ar Însemna a forta in rigiditatea pretloasă a
cind, apucfnd de minerul rasucit In SUI o
aur, cu peretii canelaţi. o umplu cu
dintr· un vas aflat linga rada şi o fntinse
rion fn refulgerarea ineIeIor ce-i Impodobeau
tele. Tristetea ochilor facuse loc unei priviri
citoare, aapr6 ti totu. netinittit6.
- Ştiu CI toti cei ce te-au petrecut pe
drum aveau la ei pahare de aur, argint, obsidianl
sau alabastru. sPUSe l1arion.
Tăcuta, cu narile fremi!dnd, Şub-.d
cu bralul Intins.
r6nolis<'' 1
- E doar un via, mai spuse llarion
şi goIind-o In timp ce regina ofta
drepta spre rada din roşu lemn
Intoarce capul nici dnd rasuna zgomotul In!"n,lat l
al cAderii trupului pe podeaua data cu var.
- Trebuie sa i ee faca autopeia, apuse doctorul.
Privirie nu i ee dezlipeau de pe cupa de
stralucind Rog! patul lui llarion.
ALMANAH ~~
ANTICIPATIA ".~
ALT EXERCITIU
LA MARGINE DE GALAXIE
PRINTR.O SERIE de in~mpl~~ fericite (consfă·
tuiri nationale sau simple mtll~ln <ţe cena.c::Ju), am
tut cunoaşte imediat pe mal toţi auto.nI SF ro·
~âni, alăturînd astfel chipuri şi int~plăn numelor
dintr.un raft al bibliotecii: de la Adnan Rogoz,.Via·
dimir Colin şi Ion Hobana, care mă făc~~ Sd re:
trăiesc aproape uitatele exaltări ale pnmllor am
formativi. pînă la Dan Meriş,Ca,. Geo~ge Ceauş~,
Mihail Grămescu etc., la eroII amlor dm urmd., atIt
de buni pentru creatia SF it:llimba noa~tră (să .nu
ne mai plîngem iar: ..dar, dm păc ate, fMă schlm·
bări în politica editorială"). Aceastd avalanşă de
impresii a constituit mult timp un salutar feed·
back oentru teornle personale as upra hteral uru,
prezenta mea în ou.li.po.d'an (Luca PltU) -
discret insinuată, dar cu gr~u ~e. ascuns ando·
niana curiozitate - fădndu·ma ferlcl~ mqrtor al g~.
nezei unui text de succes, contranat partener !n
conversatii ce părăsesc subreptice uzualul,. aCid
(mai rar bazic) hermeneut aei-hac, mo~~t Izv~r
de inspiratie, nedorit vi~itat?r cu ~mbltll mesl~­
nice tolerat comesean, Inutil SFătUItor, .zadarm~
entu'ziast editor. Veti întelege că .a întrepnncfe o ti·
pologie a autorilor pe baza unei asemen e~ expe-
unei taxinomii partizane şi fatahŢlente eşuate toc·
mai vitalitatea polimorfă a U~UI f~n?~en ht~rar.
Ce tristă inutilitate, ~ceastă Imposlb~la ~<lr~!e a
moştenirii metodologice Iăsaţe d~. L~l1n~. ŞI mcă
strecurată pe uşa din dos .a Istonel.. literare. De~tt
sA vă spun de cîte feluri SlOt autorn ~F, car.e SIO.t
criteriile de promovare/retrogradare !O putm fal·
mosul lor top, care sint benignele ta~ere sefi.st~
(tncepînd poate cu Guranda fratern el, bl:'cohcel
solidarizări), ce urmăresc şi in ~e. scop acela. care
scriu, de ce nu scriu care nu scnu ş:c.l., mal bl.ne
acest "impreună") pprtretul-robot reful a.t mal sus,
galtoniana average picture a autoruluI SF. Sau,
şi mai bine, pentru a n~ ajunge prea '?eparte cu
simplifiCările, a autorulUI S~ rom~n tlnăr.
Tînărul autor SF de la nOI care. aJu~ge la o an~·
mită recunoaştere publică - Î'":J circuitul paralel al
fandomului sau prin mass· media - are deja ~n ţre ·
cut literar semnificativ, comun cu acela al tinerilor
~ ~ ALMANAH
~ ANTICIPAŢlA
poeti şi prozatori din genurile c1as~dzate: a a~tivat
mai multi ani Într-un cenaclu sfişmt. d~ te!lslunea
Între perenul Îndemn heliadesc ("Scnet~ Of/ce, nu·
mai scrietil") şi necesitatea general ..reslmţltă ?~ ~
pune ordine În rez.ultatel.::. sale ~u ffilJ.loaceie cnhcl1.
Sefistul (voi pastisa alta ~ata, ~ pe larg, pe
Platon) este rodat in diSCUţii polemICe asupra pro·
priei creatii, care au loc d,: regulă. 1~1edlat după
prima lectură publică a unei lucră~I, I~tr·un ~pe.c·
tru de registre cupri':lzind de~potnv~, Impreslo~ I ~;
mele concis categonce (..!ml. place! / "Nu-mi: ..
etc. ), argumentele cele mal bizare ale acestor. 1I~­
presii, sfaturile practice prefigurînd - În ~az\ll, mt!l·
nit, al acceptării - patermtatea co!ectl~,a ("Tale
sftrşitul!"/ "F ă din schiţa asta o n~v~Iă! ~ sau. 10-
vers/ "Ce-ar fi da.că eroul n~ar mal; ~,c.) ~~ În
sfîrşit, ceva speCific genulUI, cheshonare~." _he·
mentă - de regulâ irelevantă, dar dl~ ncfer~clre cu·
rentă - a veroslmilităţii sau conSIstenteI tehm
co·ştiinţifice. . .
Autorul se şi obIşnuieşte să reacţ ione ze la Cfl'
tita. Atunci dnd nu se d~cide pentru. nepilsare
SilU contraatac. îşi va rescne textel~ tmtnd seamă
de lectura-marketing. Importa nţa mterven.tleJ pu:
blice directe in treburile interne ale scrutor~lul
este greu de supraestimat. I.denţltatea autorulUI se
erodează sub. acţiunea unUi onzont de ayteptare
agresiv, astfel că, prin estomparea sau soclahzar~a
mărcilor personale Înregistrate (';\ c:elor tematice .m
primul rînd, dar şi a celor stilistice) &emnă~ur: le
devin permutabile. Dubla sem~~tură. des inbl~,ltă
mal ales în producţia cen~dult.;l Ieşean "Quasa~ -
care urm5rind scopun stlmablle, o promova S.ISt~:
mati~ -, este un alt efect al erozlunii id.enbtAtll
auctoriale, care hnde la deperscn:tahzarea dlscursu·
lui (chiar in abundent, romant.le. exces de PFo,
nume la persoana intii), la a.n~mmlzarea sa, la m~ ­
punerea unui mod supramdlvldual de eX Istenţi!! h-
terară. , .
Tinărul sefist. pîn ă a ajunge, asemenea unei
largi majorităti a "Generatiei '80", să .. na:,eteze in-
tre sat şi oraş (în aşteptarea ~tergern dlf.erentelor
dintre domiciliu - cu tu!n de hldeş, d~r ŞI cu găIă·
gioasă agoră sterilă - ŞI loc de m~nca), are de f~.
cut naveta es enţială (Îmi permIt cItarea unUIa
75
 practică zilnic) Intre cele două culturi des-
care, 'o
Părtl~ew
cindva de, ~.P. Snow: cea umanistă şi cea
tehmca. O conclhere a exigenţelor acestora sub
semnul ,complementaritătii care ar desena efigia
~nacr,?~]că a (~upra)~mului Leonardo a devenit
Imp?slbilă pra~tic (deşi acceptabilă teoretic şi sJo..
9?n1zată ~u~enţ~r), acum cind efectul secundar al
hlpers~cl~IZăn! este, alături de ciudatul eşec al
vreun~1 calificăT.]. multumit oare, o desăvfrşită igno-
rant,a m domenII altădată cit de cit acoperite. For-
ma~la lacunar~. prea atentă la aparente şi conjunc-
~F' cu premise neb~loase. îl sorteşte pe autorul
- spre a nu vorbi decît de el - unei dezvoltări
culturale, hazard~te şi ~~odice (fără intentiei şi de-
ta~are), '!Ylpasu! mclustnel educationale dînd şansă
eXistentei unor modele paideice artizanale ce pot
ev~nţual clona fil?zofi mon!':lni sau resemn~ pe cei
mal I,!depen~entl I~ CO,!'ldlţlq. putin profitabilA de
autodldact - m băt!,ua naucitoare a diverselor pne-
umata metodolDglcejepistemologice.
Sefistul autodidact este in genere un slab cu-
~oscător al formelor şi procedeelor literare tradi-
tl?nale, ceea ce il face să practice fără prea mare
dlscef!Iămint (dar cu eventuala conştiintă a pionie-
ratulul) .f?r':lu~e c~mpromise d~, istoria literară (ex:
proza Iir~colda "pacat~1 mortal al clasicilor noştri
se r~peta) sau expenmente riscante (unele, cum
ar fi th.e. str.ea~ ~f consciousness, necesitînd
forte artlSt!::e Ieşite din comun, iar altele, cum ar fi
"texh~area Tel Quel - lova, deşi robotice - deci
~untmd succese in fandom - , sterile şi contrain-
dlcate pentru. un ,gen c:'lre aspiră la o mereu mai
m~re. populanţ~te). Chiar autori interesanti, des-
pr!!"şl pnn :c~lltu.ră -:- nu şi prin statut (cine mai
tr~eşte astazI din literatură?) - de amatorism
evită cu greu primejdiile sugerate mai sus: Leo:
nard Oprea sună citeodată ca un epÎgon joycean
George Cea,:,şu. capătă sentimentale turnuri d~
·r~~ance •. Mihail Grămescu debuşează in borge-
s~amsm minor.. Şi aşa s~ .aju."ge in gura lumii (cri-
tice), care nu Iartă slăblclumle marginalilor Defec-
t~le sint sc~zabile şi foarte şic la maeştri (~are mai
ŞI pot. pretmd~. că. le programează potrivit unei
es?tence poetiCI elitare); tinerii trebuie să fie cu
oTice pret excepţionali.
Loc geo:netric al originii fortelor centripete ca-
re-.I pulve~lzează către modele, sefistul are ne-
VOI~, ca ŞI co~fr~tii din mainstream, de o perso-
nalitate. putermca in stare să-i dea coeziune, dife-
renţă ?I Impact. Eul s~1f creator, îndîrjit sau candid
submtms de cel empiriC, hologramă a celui numit
undeva a~tho~. and giv:er of aII things, devine
textul lumilor VIItoare, lizlbile incă in filigranul celei
pr~z~nte. Sefistul este acela de la care trebuie
pnmlte "prolpgue~ to whaţ is possible" (Wallance
Stevens), el tre~u~e să prOIecteze cetătile radioase
(deocamdată) fictIOnale, "of which", cum spune
Frye, "th~ stars .are suburbs". Sînt, să recunoaş­
tem cu . mtel.epclune, mari lucrări ale spiritului
pentru. mmem uşoare. Jocul viitorului, treaba se.:
fi.stulul, ne. chema ~e toti. Să ne lăsăm, cînd şi
cmd, in vOia acestei magnetice nevoi.
• zborului cu un aparat mai greu dedt aerul nu este
~nul 1984 găseşte · Galaxia SF în expansiune·
mal multe pagini, mai multi autori, mai multe su~
76
biecte interesante (consultati iute almanahul de
~1:'1 trecut, d atat 1984, printr-o anticipare a me-
diei pe tară). Iată ce mai puteţi citi:
O .. prez ent~re cup ri nzăt oare şi s i ntetică a
stă rII S.F~ul ':' l aut o~t0!l şi i n~ernaţ i onal_ La
această ImaHlOe contnbUie AI. Mlronov (interviuri
cu ~~ter Kuczka şi Luben Dilov), Dan Ursuleanu
(actlV1tatea radio).. Viorel Marinpasa si Cornel
Secu(l~mea fanzmelor românesti), Dan Merisca
(e.:<plozla fandom.ului), Ion D~ru Srana şi Dănut
Barăgan (SF-ul m . lume, pnmul continuind de
anul .t~ecut populanzarea unora dintre cele mai
'pre:tiwoase premii). Scurte observatii asupra dez-
voltarn gen.ului În China şi Slovenia sint semnate 1
de respectiv, Constantin Lupeanu şi Dan Ursu-
leanu.
U n grupaj de .r!cer:azii, care readuce în atentie
cîte,:,a cărtl, apartlOmd mtegral genului ca şi altele
~rtlal re~endicabile (nu contează pre~ mult reac:
tllie autonl?r!). Recenziile sînt datorate unor buni
cunoscăton al productiei editoriale: Silvian Iosi-
fescu, Dan Petrescu, Al. Mironov Daniel Vighi
Gheorghe Secheşan. Şi Încă unui pe care di~
lesn~ de inteles: modestie, nu il divulg.
Clt ev~ eseuri. Un fragment din studiul Para-
doxul pnmei repetit.ii"! Premiul 1 la sectiun'~a de
profil, .(co.:'s~ă tulrea din 1983), capitol introductiv
al unei carţl (ang~~ată dej':l la Editura Minerva)
consacrate hteraturn fantastice, ti introduce în fan-
?O~ I?e. Da~ Petrescu. El aduce alături de umorul
Ire21st~bll. dela cunoscut (scrisoarea deschisă către
ConsfătUlrea XI-a), o necesară capacitate teoretica
fo~mată. unei .rare .înzestrări pentru gindirea specu-'
latlvă . ŞI unei solide formatii literar-filozofice.
~rhlcunoscutul Ion Hobana, inutil de prezentat
revme cu forte şi .sugestii proaspete la clasicul Ju:
les Vem e, un mit al criticii Sf.
. ~ritic,:1 şi !storicul literar Sanda Radian (fami-
ha~a famlor ŞI ca prozatoare) scrie despre perso·
naJul ex tr~terestru in science fiction.
Luca Pltu, doctor în literatură, cu o străluci­
to~ re teza d ,!spre Lautremant, a dobtndit in ultimii
a."1 un pre ~t!glu special ca eseist. Personaj borge·
~Ian al. u!lel mtelhgentsia veritabile, cinic Socrate
!reduct1btl la o prez~nta~~, .Luca Pitu propune o
lOt~rpretar~ .a SF -ulUi spTlJlmtă pe analiza unor to-
pOl prof~t,--cl, ca şi una sugerată ( şi indrăznesc
omologablla) de patafizică, ştiinţa soluţiilor imagi:
nare.
SORIN ANTOHI
~ţ--------------~~.
ALMAN AH :.~-~
ANTlC'PAŢ'A ;~
ROSUR,
ALSATROSUL,
GROAZA
TREI SIMBOLURI
ALE ANTICIPAŢIEI CLASICE
ION HOBANA
o SCRISOARE din 1875 confirmă intenţia mai
veche a lui Jules Verne de a scrie romanul trium-
fului aparatelor de zbor mai grele decit aerul. Un
nou impuls 1n această -privinţA i I·a dat popasul mi·
lanez din ,1884, cjnd scriitorul a putut cerceta no-
tele şi desenele privÎ{ld maşinile zburătoare ale lui
leonardo da Vinci. Intoarcerea la Amiens a avut
loc In ziua de 18 iulie a acelui an. Iar la 9 august,
dirijabilul ,,France", construit de Charles Renard şi
Arthur Krebs, reuşea sa parcurga, primul traseu in
circuit inchis, de la Chalais - Meudon la Viliacou-
blay şi retur. Era dovada incontestabiIa. ca zborul
dirijat al aerostatelor nu e o utopie, cum afirma-
seră numeroşi oameni de ştiintă, printre care şi.. _
doctorul Fergusson din Cinci sAptimini in ba~
Ion.
Fostul cenzor al "Societăţii pentru tncurajarea
locomoţiei aeriene cu aparate mai ~ele decit ae-
rul", întemeiată de Nadar, Ponton d'Am4kourt ŞI
Gabriel de la Lan1elle în· iulie 1863, se hotaraşte
să ridice mănuşa. n 1885, dupli ce terminase re-
dactarea romanului, el ti scrie editorului şi priete-
nului ~u Pierre-Jules Hetzel.: "Cred, sper di. toti
partizanii aparatelor mai grele decft aerul Il vor
susţine pe Robur tmpotriva adversarilor săi. Prin-
tre aceştia din urrrlA se afla oameni zgomotoşi şi,
dadi. nu mă Inşel, cartea va face ceva zgomot.
Trebuie să recunosc cA momentul ar fi destul de
favorabil, tinînd seama ca publicul manifestă un
anume entuziasm fatA de posibilitatea dirijArii ba-
loanelor." Adversarii aparatelor mai grele dedt ae-
rul erau oameni intr-adevăr zgomotoşi. Dupa ce
citise, poate, aproape in intregime Robur Cuceri-
torul, publicat de "Journal des D~bats" in foileton
Intre 29 iunie şi 18 august 1886, W. de Fonvielle
publica un articol intitulat, făra. menajamente,
Sm i ntiţii navigaţiei aeriene.' O opinie impârta.-
şita. de zdrobitoarea majoritate a oamenilor de şti­
inţa, chiar dacA era exprimata mai academic. E
destul sa ne amintim ca, In 1903 (1), Comisia pen-
tru aeronautidi. a Academiei de Ştiinţe din Paris
respingea proiectul de aeroplan-automobil al lui
Traian Vuia, decretind: ,,Realizarea şi soluţionarea
dedt 'o himera".
Sust1ntnd o idee revoluţionara. pentru acel timp,
Jules Verne era departe de a se considera un vi·
zionar, un profet stiintific, aşa cum n numeau prea
:~~ ALMANAH
~ ANTICIPAŢIA
G1~XlA
SF
zeloşii sai admiratori. Intr-un interviu apărut 1n
,,Pittsburgh Gazette" la 13 iulie 1902, el declara:
,,Nu sînt foarte mtndru ca am scris despre auto-
mobile, submarine şi nava aeriană tnainte ca ele să
fie realizate de Ştiinta. Cînd. le tnfatişam ca pe
nişte realitati, aceste lucruri erau pe jumatate des-
coperite." Scriitorul ţine deci sa precizeze, dupa
ce ne-p prezentat amănunţit alcatuirea ,,Albatrosu·
lui": "In concluzie, acest aparat se inspira din sis·
temele propuse de Cossus, De la Landelle şi Pon-
ton d'Amecourt ... " Ignortnd aceastA mArturisire,
Sam Moskowitz ~firma cA "ideea elicopterului cu
multe elici ~ fost luată ,de Veme de ·la L1.! Sena-
rens" 'C .. l Inainte de aparitia lui Robur Cucerito-
rul, Lu Senarens scrisese nu mai pupn de trei po-
vestiri din ciclul Frank Reade-jr., tntemeiate pe
existenta unor nave aeriene construite pe princi-
piul elicopterului {.. _} Acestea erau poate cele mai
vechi lucrAri de ficţiune pornind de la teoria eli-
copterului şi aproape sigur primele care propu·
neau ca un aparat aerian sA fie propulsat de mo-
toare electrice avind ca sursă de energie baterii. Şi
nu a fost o coincidentA faptul ca. ,,Albatrosul" lui
Ju1es Ve~ din Robur Cuceritot;Ul era construit
pe principiul elicopterului, propulsat de motoare
electrice cu baterii şi acumulatori de un tip nou."2
Putem inteleqe dorinta de a extinde lista priorită·
tilor americane tn domeniul atit de instabil al in-
ventiilor imaginare. Dar Jules Veme n-avea nevoie
sa.l jefuiască pe Lu Senarens in ceea ce priVl!şte
aplicarea principiului elicopterului la naviagatia ae-
riană sau propulsia bazată pe electricitatea tnma-
gazinată în baterii şi acumulatori. Inca. din 1863,
scriitorul considera elicopterul drept mijlocu1 ideal
de a cuceri spatiul, după cum reiese dintr-un arti·
col publicat in numărul din decembrie al revistei
"Mu~e des famillles", care se Incheia astfel: "Sa
preconizăm deci elicopterul şi sa ne luam drept
deviza deviza lui Nadar: «Tot ceea ce este posibil
se va tnfaptui»"_ Articolu1 prezenta sistemul de
elici orizontale şi verticale propus de Ponton d'A-
m~court, sistem pe care-I vom regăsi In construc-
tia ,,Albatrosului". Pe de alta parte, Inca din 1881,
1 $am MOlkowiu, EIlr,IQrIII"S of the "nfinlte, The World Pu·
blflhlng Comllany, CI,,"e iIfld ..,d Ne..... York, 1961. p.117
77
Gaston Ti~ndier utilizase efectricitatea furnizata
de doi mici acumulatori pentru propulsia unui mo-
dei redus de dirijabil. Iată de ce Jules Verne vor·
beşte şi despre nava sa aeriană ca despre un lu-
cru "pe jumatate descoperit". Şi iata de ce ti dau
drept.at~ lui Peter Cost~1 1o efnd spune: ,,Nu exist.!!
temelun pentru afinnatla lui Sam Moskowitz că
Veme ar fi luat ceva de la Senarens: amIndoi au
utilizat aceleaşi surse .. ,"3
E adevărat că elicile sustentoare. şaptezeci" şi
patru la nwnăr, slnt "tot atitea erezii aerodinami-
ce"4, dar autorul nu urrmrea să ofere constructo-
rilar planurile unui aparat gata să deco~e dupA
asamblare. (Nu tndmplător, capitolul VI al roma·
nului are ca titlu aceasta mentiune prudentă:
.,Peste care inginerii, tehnicienii şi alti specialişti: ar
face poate mai bine sa treacă"). Prin mijloacele
specifice artei sale, el voia doar să·şi exprime con-
vingerea că omul va fi cindva stăpinul spatiului şi
ca aceasta izbinda. va fi obtinuta. gratie aplicarii
principiului ..mai greu decit aerur', principiu pe ca-
re-I sustinuse odinioară cu ardoare.
Ca de obicei, elaborarea romanului ·a prilejuit un
schimb de opinii intre autor şi editor. Dupa ce a _
citit prima versiune, Hetzel s-a arAtat nemultumit:
"Cartea e gata, dar e alcAtuitA din boabe de mătă­
nii prin care trebuie să treci in chip de fir un inte-
res care trebuie creat aproape in 1otregime, căci
nu exista incă." Răspunsul lui Jules Verne este
edificator: ,,Am facut ţin efort uriaş in legatură cu
Robur. N·am adus niciodata. un manuscris intr-o
asemenea stare." Rezultatul acestui efort nu este
intru totul satisfacator, Dupa. o introducere promi-
tatoare (confruntarea lui Hobur cu baloniştii), ac-
tiunea se tmpotmoleşte in masa descrierilor geo-
grafice. Pe de alta. parte, autorul a 1mprumutat ex-
cesiv din operele sale anterioare, tnsuşi periplul
,,Albatrosului" repettndu·1 intrucitva pe cel al
"Nautilus"oului. Cit despre detalii, nu avem decit
dificultatea alegerii. Pentru a nu aglomera exem·
piele posibile, să constatăm doar că discutia asu-
pra naturii fenomenului aerian necunoscut este o
transpunere a celei asupra naturii fenomenului
marin (Douizeci de mii de leghe sub miri),
Weldon-Institute este un decalc al celebrului
Gun-Club (De la PimÎnt la Luni), scena elibe--
rării prizonerilor o reia, la o altă scară, pe aceea (,l
eliberării misionarului (Cinci săptiminl in ba-
lon).
Cum să ne' explicăm bceasta lipsă de inventivi-
tate la un scriitor renumit pentru Originalitatea in-
trigilor şi a loviturilor sale de teatru? Se pare ca
Jules Veme trecea prin momente dificile, cum
reiese dintr-o 5(Jrisoare trimisa lui Hetzel la 3 de-
cembrie 1883: ,)mi intelegi situatia fata de publicul
nostru, nu mai am subiecte al caror interes să re-
zide în extraordinar, Baloane, Căpitanul Nemo
etc... Trebuie deci să tncerc sa interesez prin
combinare.". Dar interesul in ceea ce priveşte su-
biectul lui Robur Cuceritorul rezida tocmai tn
extraordinarul aparatului de locomoţie aeriană .
Ceea ce-i lipseşte lui Jules Verne in această. pe-
rioadA este capacitatea de a imagina situatii ine-
) Peter Couello, Juln Verrwt, Inventor of Science Fiction,
Charles Sc:rlbner', Som. New York. 197B. p. 1 B9
4 Charles.Noel Martln. Jules Verne, SA VIe" et son Oeuvre,
Edltlon. Ren<;ontre. Uouonne . 1971. 1>.1J6
•
78
dite. Şi atunci el re-exploatează fapte şi tâblouri
care au asigurat succesul marilor sale romane, re-
zultatele fiind, inevitabil, mai modeste.
,,Efortul uriaş" pare sa. fi fost orientat mai cu
seamă catre conturarea memOrabilului erou al ro-
manului. Autorul s-a straduit să se indeparteze de
modelele pe care i le ofereau propriile sale Citi-
torii extraordinare. El ti scria lui Hetzel că Ro-
, bur "este un convins, dar nu un apostol, nu un
Nemo, nu un Hatteras", un fanteZist, dar şi "un
om indrăznet şi cu singe rece in tmprejurari deo-
sebite"; scuztndu-se că "a fortat nota de brutali-
tate", el fagaduia să o reducă ,,Ia o intensitate con-
venabilă". Robur ramine totuşi un personaj neliniş­
titor, incepind cu portretul său fizic, care imbină
trasaturi apartinind regnului animal şi universului
maşinilor, făra a da nici o cli~ o impresie de hibri·
ditate. Şi. cum spune chiar cel in cauză, moralul
nu este cîtuşi de putin mai prejos decit fizicul. Aici
se şi nasc, de altfel, semnele de intrebare privind
personajul nostru, care declara: "Cind am o idee,
vreau ca şi ceilalti s-o impărtăşeasca şi nu suport
să fiu contrazis." Nu sint simple cuvinte, cum de-
monstrează ceea ce se petrece in marea sai.! a lui
Weeldo.n-Institute şi, mai tfrziu, la bordul ,,Albatro-
sului". In fata obstinatiei şi ostiiitătii lui Uncle Pru-
dent şi Phil Evans, Robur işi pierde adesea rabda-
rea şi are adevarate accese de furie. Du~ distru-
gerea aparatului său zburator de către cei doi ba-
Ionişti, el "nu mai avusese decit un singur gînd, o
obsesie: sa se răzbune." Şi Jules Veme întelegea
această razbunare ca o infruntare Intre ,,Albatros"
şi "Go Ahead", ceea ce ar fi fost poate mai potrivit
cu eroul său. Dar Hetzel veghea: cititorii Cilito-
rlilor extraordinare nu trebuiau să fie şocati de
un d~znoda.mtnt prea brutal. Şi scriitorul s·a incli-
nat: ,,In locul luptei aeriene voi tnfătişa o salvare şi
Robur va arunca multimii entuziaste cuvintele pe
care le-a pus in gura lui. Asta ti va face ·s a creasca
mult pe Robur al nostru, salvarea face de zece ori
ctt atacul, o recunosc bucuros." Din fercire, el a
ştiut şi să refuze sugestiile care tindeau să
transforme' ultimul capitol intr-un happy-end desa.-
virşit: "nu banalităti la sftrşit; nu aeronave puse pe
actiuni" (era vorba, probabil, despre ceva asema-
nator Societătii de comunicatii interstelare preco-
nizate in finalul romanului Imprejurul Lunii). Şi
intr-o alta. scrisoare, el argumenteaza. acest refuz:
,,Robur este prea inaintat pentru secolul său."
1 s-a negat adesea lui Jules Veme capacitatea
de a se îndepărta de prezent, de prezentul său.
..Doar trei povestiri sint situate in viitor. Amlens
in anul 1000, Ziua unul ziarist american În anul
2889 şi Etemul Adam", afirma. peremptoriu Ma·
rie·Helene Huet. 5 Pentru a avea dreptate, ea ar fi
trebUIt sa precIzeze: într-un viitor indepărtat. Pen-
tru că opera verniana cuprinde şi texte a căror ac-
tiune se desfăşoara după numai citiva ani de la
data publicării lor, cum ar fi Castelul din Ca ....
paţi, Claudius Bombarnac, Insula cu elice.
Două indicii ne obligă sa. includem Robur Cuceri-
torul in aceasta categorie. La sftrşitul primului ca-
pitol, printre punctele greu accesibile unde poate
fi văzut fluturind drapelul lui Robur se numără şi
"paratrăznetul turnului de fier al ExpOZitiei din
1889". Actiunea se petrece deci la cel putin trei
ani după aparitia romanului. Şi mai semnificativă
ALMANAH
ANTICIPATIA
din acest punct de vedere este o observaţie din
capitolu1 XII: "Era intuneric beznă. Aşa cA nu ză­
rira. nici o frintura din calea ferata. trans-sahariana
aflată În constructie, după proiectul lui Duponchel
_ lungă panglica. de fier care trebuie sa. lege Alge-
rul cu T ombuctu, prin laghuat şi Gardaia, urmInd
să ajungă mai tirziu pină la golful Guineu". Or,
trans-saharianul a rămas pină astazi in stadiul de
proiect. De altfel, insuşi triumful aparatelor "mai
grele ca aerur' se lăsa aşteptat chiar 10 1897, clnd,
la 5 mai, JuJes Veme ti scria tină.rului său cores-
pondent italian Maria Turiello: "Cit despre pro-
blema navigatiei aeriene, ea este departe de a fi
rezolvata, chiar de către Robur Cuceritorul, poţi
să mă crezi. De la fantezie la realitate e un abis".
Un abis pe care, la 17 decembrie 1903, fratii
Wright aveau să·) străbată cu avionul lor propulsat
nu de electricitate, ca ,,Albatrosuf', ci de un mo-
tor cu ardere internă . Poate parea ciudat că acest
eveniment este ignorat În al doilea roman vemian
consacrat aviaţiei, Stipînul lumii. a~rut in 1904.
Dar textul işi aştepta rindul la publicare de cel pu-
tin doi ani, fiind considerat de autor "ultimul cu-
vint tn materie de automobilism".
Evident, "Groaza" este mult mai mult declt un
automobil periecţionat, fiind În stare să se mişte cu
aceeaşi uşurinţa pe sol, pe şi sub apă şi În vazduh.
Ceea ce-I determină pe Sam Moskowitz să-şi reia
atacul: "Desigur, cînd urmarea la Robur Cuceri-
torul, intitulată Stipinul ,lumii, a apărut in 1904,
Senarens trebuie sA-şi fi pierdut iluziilej pentru a
treia oara, Veme ii fura In mod scandalos una din-
tre ideile sale, de astă data submarinul zburator
care apăruse mai Intti pe coperta colectiei 80ys
Star Library in 1896, opt ani inaintea povestirii lui
Veme, ilustrînd o scenă din romanul lu Noname
Deasupra Polului Sud; sau Jack Wright in
ciutarea unui explorator pierdut, cu vasul
du zburAtor" '. Dar In august 1894, deci cu doi
ani tnaintea aparitiei romanului lui Senarens-No-
name, "hotul" denuntat cu atfta vigoare li scria
fratelui său Paul că intenţionează să introduca un
"vas submarin şi aerian" intr-un roman aflat atunci
tn lucru. Ideea a fost parasita şi reluată tn
1901-1902, cind Jules Verne scria Stipinullumil.
Nu-i putem recunoaşte lui Lu Senarens nici măcar
prioritatea literari reclamata. de ~iograful sAu.
• Marle-Helene Hu«. L'Hi. tof,.. d_ Vor.geI otraordinal-
.......tai lur Jul.. Veme., Paris. Minard, 1973. p. 9
'Op. dt., p. 117
~~ALMANAH
~ ANTICIPA-TIA
, ,
Pentru ca ,,Le Journal des Voyages et des aventu-
res de terre et de mer" publica, in 1886, romanul
lui Louis Jacolliot, Mincătorli de foc, tn care eva-
luau minunatul "Remember" şi fratii săi mai mici,
Swan" şi "Wasp"; inventatorul Jonathan Spier.s
;punea despre ei, cu modestie: ..... m-am multumIt
sa unesc intr-un singur aparat vasul submarin, l0-
comotiva şi automobilul aerian cu elice".
Transformarea ,,Albatrosulu~' În "Groaza" este
pregatita. .din prima parte a epopeii zborului tnte-
meiat ~principiul "mai greu decit aerul". UrmInd
trenul care se indrepta spre Salt-Lake-City, aero-
nava "Iuneca deasupra lui ca un uriaş scarabeu,
care putea să devină o gigantică pasăre de prada. ...
Capitolul fmal e bogat In astfel de analogii: ". ..ae-
ronava aparuse deasupra lui Fairmont-Park ase-
men~a unui vultur ce se năpusteşte din inaltul ce-
r~ui;,r; ,,Mai mic dedt «Go Ahead» era peşte·
le-spoJă urmărind balena pe care o strapunge; era
torpilorul care· se repede asupra cuirasatului, arun-
dndu-l tn aer cu o singura lovitură" (Autorul pre-
gatea atmosfera prielnică atacului ~ care a renun-
tat datorită. interventiei lui Hetzel). In Stlpinul lu-
mii, vehiculul tetravalent este asimilat, chiar
inainte de a fi identificat, cu "o uriaşa pasăre de
pradă, un monstru zburator". Sub tnfapşArUe sale
de automobil şi de nava ultrarapide, "era ca un
fulger care te amenintă. fara sa fii avertizat de
conci:tiile atmosferice." Dar primejdiile pe care )e
implicA aceste comparatii stnt doar potentiale. Sin-
gurul lucru care poate fi imputat "G roaze~' este o
coliziune Involuntari cu goeleta ,,Marker' (ceea
ce ne reaminteşte coliziunea involunt.aJ1. a ,,Nauti-
lus"-ului cu pachebotul "Scotia" ... )_
Extinderea posibilitătilor aparatului este tnsotită
de dezvoltarea tJăsăturiior negative ale eroului.
Primul roman ni-I prezenta in culori neliniştitoare.
Campionul principiului "mai greu decft aerur' are
un temperament coleric, care se face simtit de la
primul contact cu membrii lui Weldon-Institute. Şi
dovezile se acumulează de-a lungul croazierei ,,AI-
batrosului". Iata cfteva citate edificatoare: ,,răbda­
rea lui ajunsese la capăt", "un irezistibil gest de
mlnie", ,,o pornire .violenta de a- şi tnfaptui amenin-
tarea", "un puternic acces de furie". Insăşi deten-
tia celor doi balonişti, o detenţie care ar trebui să
fie perpetuA, tine de această inflamare irationala,
căci dacă Nemo voia sA-şi păstreze anonimatul,
Robur şi-a _dezvaluit intentiile şi doreşte să fie re·
(ContÎIIUllre In ,8g. 88)
79
 LITERATURA chineză a cunoscut, in secolul
XX, prefaceri poate la fel de !flasive ctt in dO';1ă­
zeci şi ceva de secole c;ie e Xist entă . Este CUriOS
cum era modernă, noutătile tehnice au putut
schimba brusc o cultură de două, aproape de tre"i
ori milenară. in deceniul al doilea, proza şi, mai
apoi, poezia au preluat tiparele europene; au ur-
mat teatrul, critica şi eseistica, Într-un iureş de
nestăvilit. Şi nu s-au instalat bine noile maniere de
creatie, publicul abia dacă le-a receptat cum se
cuvine şi literatura ştiintifico-fantastică şi-a făcut
aparitia în China. De data aceasta, fără decalajele
1 imense de timp comparativ cu alte tări. Ca şi in
cazul introducerii in China a genurilor literare pro-
prii occidentului, cititorul chinez a făcut mai intii
cunoştintă cu operele clasice de SF prin interme-
diul traducerilor. La inceputul deceniului şase, a
fost editat romanul Omul invizibil de Wells şi
după el s-a tipărit o întreagă serie 'de traduceri. Se
argumenta, atunci, importanta acestei literaturi
pentru educatia tinerei generatii, În sensul stimulă ­
rii dragostei pentru ştiintă şi a: poftei de studiu, ~e
cercetare. Era un conştient apel la dreptul la vis,
se reliefa putinta fiecărui cetătean de a contribui la
dezvoltarea socială . Şi China îşi avea clasicii ei
utopici, dacă ar fi să-I numim numai pe neconsola-
tul poet Tao Yuanming (365 - 427), care a imagi-
nat pătrunderea omului intr-un ,teritoriu fantastic,
al dreptătii, "Ia izvorul florii de piersic", unde rîn-
duielile erau altele dectt în lumea muritorilor şi
unde domneau armonia şi fericirea.
A urmat explozia unei literaturi SF autohtone,
la care s-au angajat, ca şi in alte părţi, tineri scrii-
tori, oameni de ştiinţă, gazetari, profesori,. ingineri.
In chinezeşte, literatura ştiinţifico-fantastică, de an-
ticipatie, se numeşte kexue huanxiang xiao s-
huo. in care huanxiang are sensul preponderent
de fantezie. iluzie a mintii. In Beijing au fost insti-
tuite o Editură pentru propagarea cunoştinţelor
ştiintifice şi revista "Ştiinta pentru toti".
Astăzi, Editura tineretului, alte edituri din China
publică frecvent literatură SF. La sflrşitul anului
1982, Editura Haiyang a tipărit o Culegere de
proză SF c hineză, in trei volume, totalizînd 1000
de pagini şi incluzind peste 400 de lucrări, din cele
mai vechi timpuri şi pină astăzi. O duzină de re-
viste din toată tara intruchipează adevărate nuclee
pentru formarea unor autori in domeniu: in Shan-
ghai - "Ştiinta pentru tineret" şi ,,Revista ştiintifică
ilustrată", in Harbin - ,,Epoca ştiintei", in Chendu
- ,,Literatura ştiintifică" etc. Aceste reviste şi al-
tele publică povestiri şi nuvele SF originale şi În
traducere. . nităţii; smulgerea lor din miinile exponenţilor unor
In abordările teoretice, se diferentiază", dincolo
de talentul şi cuprinderea fiecărui autor, două
mari directii. Sînt SE, care, indiferent de valoarea
estetică, au un real reazem ştiintific; la prima ve-
dere ar părea utopii, cu desăvirşire irealizabile,
însă in viitor ele se pot adeveri, măcar in parte.
Succesele actuale ale ştiinţei dau convingerea că
miine aceasta va intrece plăsmuirile imaginatiei pa-
80
SFIN
CHINA
CONSTANTIN LUPEANU
etiCe. Dintre reuşitele genului: În drum spre Plu-
to de Ye Yonglie, U nda de Wang Xiaoda, 8,
acest secret de Li Bigui.
O a doua categorie o formează operele cu un
puternic accent literar, care fac din literatura SF o
ramură vie a literaturii. Zbor spre Săgetătorul de
.Zheng Wenguang, ori Urma Ko nglong de Tong
Enzheng, apartinÎnd unor scriitori profesionişti, nu
se diferentiază de paginile de literatură deCÎt prin
mediul fantezist in care se deruleaz ă întîmplările_
Un prolific scriitor de lite ratură SF este Zheng
Wenguang, născut la 9 aprilie 1929, deopotriVă
ziarist şi astronom. A lucrat în redactii pentru po-
pularizarea ştiin ţei şi a scris, singur sau in colabo-
rare: Semnificaţiile fi lozofice ale co nstelaţiilor,
1974, Teoria cosm ogonică in istoria Chinei,
1975, Originile astronomiei chineze, 1979. A
publicat versuri şi reportaje literare. in literatura
SF s-a angajat din 1953. A publicat volumele de
povestiri Analiza spect rală şi Diamantul negru,
1956, şi romanele: Desprinderea de pămînt,
1957, şi Zbor sp re Săgetitorul, 1979. În 1981 a
adunat in volum povestirile: Ze i ţa, Omu l din Pa-
cific şi Cercetaşul bal e nă. Zheng Wenguang este
un creator de personaje. Acestea sînt memorabile,
rămîn profund umane În cosmos ca şi pe pămînt.
Scrierile ..săie se disting prin rigoarea compoziţiei şi
un înalt grad de atractivitate, folosind arsenalul cu-
noscut al genului.
Alte nume care se cer cunoscute de cititorul ro-
mân: Xiao Jianheng, Gao Shiqi, Gu J un;z:heng etc.
Autorii de SF chinezi abordează in operele lor
teme obi şnuite pe plan mondial: mi şc area cu u şu­
rinţă înainte şi inapoi În timp şi in spaţiu; cucerirea
spatiului extraterestru; descoperirea temerari\ a
unor noi universuri; interpretarea modernă a unor
mituri; oferirea de surprinz ăt oare dez l egă ri enig-
melor străvec hi; inventii tehnice neasemuite şi
efortul pentru mentinerea acestora în slujba uma-
cercuri reactionare şi aşa mai departe. Se incura-
jează lucrările bazate pe cuceririle ştiinţei, servite
de o c uteza ntă neobişnuită a gîndului ş i o imagina-
.ţie bogată pentru a recrea o lume şi in stare să
ofere sugestii oamenilor de ştiinţă. în acelaşi timp,
sint respinse căutăr il e goale, scenele violente, gra-
tuite. Literatura SF chinezi\ este esentialmente op-
timistă. Ea priveşte cu incredere viitorul omenirii.
AL MANA H ~- ~
A N TICI PA Ţ I A ,~
SF IN
SLOVENIA
DAN URSULEANU
INTR-UN dialog purtat cu iubitorii literaturii de
anticipatie. In cadrul festivalului european al litera-
turii şi artelor ştiintifico-fantastice ,,Fantazijal<, des-
faşurat In toamnă la Liubliana, scriitorul englez
Brian Aldiss a evidenliat capacitatea SF-u1ui de a
oglindi temerile şi sperantele lumii de astâ.zi. Inteli-
genţa umanA şi tehnologia sint in stare să reali-
zeze orice, iati\ una din sperantele generate de op-
timismul tehnQlogic al romanelor de anticipatie de
prin anii '40. Iri deceniile urmatoare fnsă, speran-
tele au mai cedat locul te~rilor.
Făra tnd:oială, dezvoltarea tehnologica. ocupi\ În
continuare locul central tn literatura de anticipatie,
Insa şi-au fi\cut loc fot mai mult intrebArile de ge-
nul: in ce mi\surA aceasti\ dezvoltare poate influ-
enta omu~ deciziile lui, adaptarea sa la noul am-
bient al carui creator este el insuşi. Din acest mo-
ment in literatura ştiinţifico-fantastica. domeniul
tehnologiei tncepe sa fie interferat puternic de ele-
mente de: sociologie, psihologie, antropologie.
Interesant e faptul (relevat la festivalul de la Liu-
bliana) că tn SF pericolul poluării naturii, consecin-
tele sale negative au fost anticipate cu mult timp
tnainte ca ten'nenul "ecologje" să pătrundi\ In vo-
cabularul nostru de fiecare zi. Aşadar, frontierele
literaturii de anticipatie se deschid neincetat pe de
o parte spre viit\JTOlogie, pe de alta spre fantasti-
cul pur.
Desfăşurat in Cankarje.., Dom, o clădire ce
pare concepută de arhitecti ai secolului XXI, festi·
valul s-a bucurat de prezenta a peste 1 500 de
participanti din multe ştate europene. Presa iugo-
I slavi\ a remarcat cu justete ca in cele trei zile ale
acestei reuniuni internationale nu s-a acordat aten-
tie romanelor şi publicatiilor SF de mică valoare
culturala, care se editează astăzi În lume in mi-
lioane de exemplare, transpunind In ambianta ti-
pidi a genului şabloane deja cunoscute ale wes-
tem-urilar, ale romanelor de aventuri, ale melodra-
melor sau ale prozei .,horror". Prin contrast, au
fost reliefate tn timpul lucrMi.lor festivalului virtu-
tile marilor scriitori ai SF-ului, care au apropiat
opera lor de pTobJematîca şi frămitlti\rile cele mai
profunde ale omului contemporan, realizînd creâtii
ae referintă ale literaturii. Printre aceştia, clasicii
in viată ai genului - Isaak Asimov, Stanislav Lem,
Arthur Clarke, ca şi numeroşi autori de anticipatie
ai noului val.
Eveniment In viata SF-ului european, festivalul
de la Liubliana ne prilejuieşte ocazia să ne aple-
căm In cele ce urmează asupra unor tmAturi ca-
C~~ ALMAN AH
~ A NTI C I PAŢI A
G1~XlA
SF
racteristice ale mişci\rii SF din tara organizatoare.
Există in Iugoslavia 10 cercuri şi cluburi de lite-
ratură ştiintifico..fantastică, două dintre ele functia-
mnd in Slovenia, la Liubliana. Aici se poate vorbi
de o traditie a literaturii de anticipatie IncepInd din
anul 1961. Prima antologie SF slovenă a fost e&
tată la Liubliana in anul 1978. La Zagreb apare lu-
nar revista ..Sirius". care cuprinde povestiri SF
semnate de autori iugoslavi, precum şi numeroase
traduceri.
Eseistul şi istoricul literar Draga Bait - care tn
cadrul unor programe culturale la Radio Liubliana
popularizează şi valorile literaturii de anticipatie -
ne-a declarat ca realizările autorilor români stnt
cunoscute şi apreciate in Iugoslavia, multe din ele
fiind inserate in traduceri de bună calitate, În al-
manahul SF ,,Andromeda" ce apare la Belgrad.
O alta personalitate binecunoscuta amatorilor
de literatură SF din Slovenia este Matjaz Sinkovec
- organizator principal al festivalului .,Fantazija".
L-am invitat sa ne prezinte tn citeva cuvinte ..Clu-
bul de arte speculative" de la Liubliana, pe care ti
conduce. Interlocutorul nostru ne-a vorbit cu en-
tuziasm despre cei 130 de membri - scriitori, pic-
tori, muzicieni, cibemeticieni, fizicieni şi studenti -
ca şi despre cele 1300 de volume din domeniul şti­
intifico-fantastic ce alci\tuiesc biblioteca clubului,
sau despre fanzinul pe care-I editează. Clubul de
arte speculative a lansat circa 10-12 tineri autori,
care deja s-au impus atentiei publicului sloven.
Absolvent al facultătii de limba engleză din Liu-
bliana, Maljaz Sinkovec este nu numai un exce-
lent traducător, ci şi autorul unor interesante
proze de anticipatie. I
Afla"1 din aceeaşi discuţie că In Iugoslavia apar
at'ual aproximativ 20 de ci\rti din tematica SF şi F,
din care mai mult de jumi\tate originale (sint in-
cluse In aceeaşi cifră şi lucrMile de exegeză lite-
rari\ a genului).
Ni s-a parut foarte interesantă iniţiativa fanilor
din Liubliana de a-şi amenaja un fel de taMJ!i\ per-
manentă, un complex pentru activitâ.tile SF, cu o
sali\ de vizionare a filmelor, o sala de audiţii muzi-
cale şi studiouri pentru artistii plastici ai clubului
de arte speculative.
Din păcate - ne-a declarat Matjaz Sinkovec -
calit~tea creatiei literare a tinerilor cenaclişti, ca şi
canhtatea de texte elaborate de ei nu ating tncă
nivelurile rea1izi\rilor similare ale cenacliştilor din
România, caracteristicile fandomului romanesc fi·
ind bine cunoscute In Slovenia.
'-
81

IN CELE ce urmeaza, vom În-
cerca un filPid. ŞI sumar tur de
Oflzont al ,.stării la zI" a antlci-
paliei pe plan internaţional.
n U.R SS. tlrajele de carte
SF ating cifre impresIOnante.
Anticipdtia este promovatJ ~e
edituri Cil Molodala Gvardl6,
MÎ~h Detghiz şi Znamc, din
Mo~o"a, sau Lenizdat, din Le-
ningrad. De la aparitia, 1n 1957,
a romanulUI lUI lvan Efremov,
Nebuloasa din Andromeda.
considerat punct de cotitură În
evolutl,a IIteratuni SF SOVIetice,
dezvoltarea acesteia a cunoscut
un avint remarcabil, datontă
unor scnitori valoroşi, ca G. A/-
tov, D. Bilenkin, A Dneprov, 1.
Varşavski, G Gor, S. Gamsov-
sk i, V. Juravliova, A. şi B Stru-
gatki etc.~cărora li s-au adăugat
ulterior K. Buticîov, l. Pana-
senko, M. Puhov sau Z. lunev.
Ultimul este cîştigătoru l premiu-
lui literar SF Aelita 1982, Pentru
intreaga sa creaţie . Ca şi in tara
noastră, in anii din urmă a căpă­
tat o l argă răspîndire mişcarea
de amatori, in cadrul unui nu-
măr mare de cenacluri şi duburi
de anticipatie.
De o deosebită apreciere se
bucură ant icipat ia în R.D. Ger-
mană, unde, in cadrul Unlunii
Scriitorilor, exista o sectie de li-
teratură SF, al cărei preşedinte
este apreclatul G. Krupkat şi
printre ai cărei membri se nu·
~ră SCriitori importanti ca E.
del Antonio, C. Rasch, G.
Btjmstner, G. şi J. Braun ctc.
In Polonia, ritmul de editare a
anticipatiei este in mod curent
de aproximativ 180 volume pe
an (opere autohtone şi tradu-
ceri). Figura de primă mărime a
SF-ului polonez rămtne Stam5-
law Lem, a cărui creatie, chiar
dacA mai putin prolifică dectt in
trecut, continuă să ocupe un loc
de frunte in ansamblul anticipa·
tiei umversale. Printre cărţile
sale din ultimii ani, culegerea
Maska (Masca, 1976) şi roma·
nele Katar (Guturaiul, 1976) şi
Gole", XIV (1981) reprezintă
opere de exceptie. Pe de altă
parte, scrierile unor K. Borun,
K. Fialkovski (autorul excepţio­
nalului Homo divisus, 1979),
C. C hruszczewski, W: Zcgalski,
A. Czec h ows ki co n stituie
puncte de reper importante în
bogatul peisaj al anticipatiei po-
Io,eze şi europene.
n Ungaria, SF-ul este la fel
82
MAPAMOND LITERAR
S F
DANUŢ BARAGAN
de pqpular şi apreciat, anupl registrat la cu m păna .anilor '60 ş i
apilrind aici circa 100 volume. In '70, cind apar prestigioasele co-
tara vecil1.ă. rolul lui Lem il de- lecţ ii Ailleurs et Demain (ed.
tUle Peter Zsoldos, a c1irui crea- Laffont) şi J'ai Lu, urmate cu-
tie include, pina În prezent, cel nnd de Super Fidion (Albin Mi-
putm doua capodopere: roma· chel) , Presses Pocket SF, Le
nele A feladat (Sarcina, 1971) masque SF, Le Livre de POCM
şi Ellenpont (Contrapunct. SF etc. a1&turi de mai vechile
1973), cel dintîi fiind di.ihns cu Prescnce de Futur (Denoel) ,
premIUl Eurocon 1. Alti scriitori Anticipation (Fl ~uve Noir). An
consacrati sînt Z. Csernai, P. de an, numArul apariţiilor şi tira-
lengel. M. Szepes şi P. Ku c~ jele de carte SF au crescut,
zka, acesta din urmă fiind edito- atingindu-se in 1979 cifra-record
n~ excelentei reviste de SF Ga- de 426 volume. In clipa de fatA
laxia şi una dintre figurile cele apar anual aproximativ 400 de
mai populare ale fandomu lui cărţ i ş i SF -ul francez se situ-
maghiar. ează, poate, imediat dupA cel
Aceeaşi eferve::.centa crea- american, În planul valoric, cu
toare marcheaza. şi SF·ul bulgar, scriitori importanti ca Michael
care inregistrcaz~ în mod frec- J eury, Gerard Klein, Philippe
vent pÎru la 40 de titluri origi- Curval, Daniel Walther, J.P. An·
nale pe an . Cunoscut şi Cititori- drevon ş i Pierre Pelot, Patrice
lor români, Lillben Dllov, şeful Duvic şi Dominique Douay, pe
de şcoală al anticipatiei bulgare, care incearcă sa;i emuleze mai
şi-a creal în ultimii ani o reputa- tinerii Serge Brussolo, Emma-
ţie de nivel european şi mondial. nuel Jouanne, Jean-Mi'Tc Ligny
AlatUri de el, se bucură de suc- şi Jo~lI e Wintrebert. In fiecare
ces D. Peev, A Doncev, P. Ve- an au loc conventii de SF cu o
Jmov şi A. Slavon. . participare nume roasă şi entu-
O alta tard in care SF-ul este ziastă, iar festivalurile internatio-
respectat şi gustat de un număr nale de la Metz constituie de-
mare de cititori este Iugoslavia, seori adevărate evenimente ale
care se poate mindri cu o im- SF -ulu i mondia l. Prestigiosul
preSionantă reţea de cenacluri ş i
premiu Apollo, acordat anual
c\(eburi de anticipatie, dar şi cu celei mai bune apariţii editoriale
scrIItori talentaţi ca Mika Re- SF din Franta (creatie originală
mici, R. Devlici sau G. Hugeci. sau străi nă ) şi care a fost cuce-
Zagrebul va găzdui, în 1986, Eu- rit a ni de-a nndul de scriitori
ros;:on VIII. americani sau englezi, a revenit
In sfirşit, În Cehoslovacia C01;1- in 1983 lui Jeury, pe'ltru exce-
tinuă să se publice cu regulari- lenta saga pl i nă de "zgomot şi
tate autori consacraţi ca J. Nes- furie", L 'Orbe et la Roue
vabda, V. Kaidos şi alţii. (Sfera şi Roa ta, 1982); este o
"Boom·ul" inregistrat În recun oaştere nu numai a valorii
S.U.A. de literatura şi filmul SF operei lui Jeury, ci şi a impor·
la inceputul anilor '60 a avut tantei crescinde a anticipatiei
ecouri şi in fl ue nte favora bile franceze pe plan mondial.
asupra mai mullor tari vest-eu- Mutaţ i i profunde s·au fnregis-
ropene, dar in special in Franta trat şi in SF -ul vest-german,
şi în R.F. Germania. pînă nu de mult profpnd tributar
in Franţa, Icvinmentul s·a in· celui anglo·saxon. In colecţiile
AL MANAH ~~
ANTICIPAŢIA ,"~
ION DORU BRANA
de SF ale unor edituri ca
Heyne, Insel, Suhrkamp şi
multe altele, apar tot mai nume-
roase şi interesante creaţii origi-
nale, caracterizate indeosebi
prin atitud.inea angajantă a auto-
rilor. Tonul l-a dat cmar "deca·
nul" SF·ului din R.F. Germania,
Herbert W. Franke, ale cărui ul-
time romane, Ypsilon Minus
(1976), Sirius Tronsit (1979),
Schule FUr t.:Ibermenschen
(Şcoala supraoamenilor, 1981)
şi Tod eines Unsterbalichen
(Moartea unui nemuritor,
1982), Infăţişlnd lumi de coşmar
in care fac ravagii poloarea, su·
perelectronizarea, simulacrele şi
"iluziile tehnice" de tot felul, sînt
adevărate semnale de alarma.
Pe aceeaşi linie se inscriu creati-
ile mai tinerilor W. Jeschke, J.
von Scheidt, Th. Zieglet, U
Harbecke, G. Maximovich etc.
Instituit in 1982, premiul vest-
Herman oentru SI-", Kurd La,,·
switz Preiss, a fost decernat lui
Georg Zauner, pentru romanul
Die Enkel der Raketenbauer
(Ne-'poţli
racheti,tilor. 1980).
SF-u1 scandinav se află şi el
intr-o fazA de inflorire, prin afir-
marea unqr scriitori talentaţi şi
ingenioşi. In Suedia, alături de
tînărul "veteran" Sam. J. Lund·
wall şi-au creat un nume Cari
Johan Holzhausen, " Hohn
Holmberg şi B6rje Crona. In
Norvegia se remarca Tor Age
Bringsvaerd şi Jon Ring, iar 10
Danemarca Niels E. Nielsen şi
Jannik Stonn.
Pe latura opusa, În sud, Italia
adauga mapamondului literar
SF, pe lîngă figuri consacrate ca
Lino AJdani şi Roberto Vacca,
pe tfnărul şi incitantul Vitiorio
Curtoni; jar Spania pe Carlos
Buiza, Domingo Santos M.
Garcia-Vino şi Gabriel Bermu-
dez Castillo.
~~ ALMANAH
~ ANTlClPATIA
r
I
PE CONTINENTUL . asiatic,
domeniul anticipatiei este domi-
nat net de SF-u1 japonez, a că­
rui dezvoltare recentă pare a fi
mers in acelaşi ritm alert cu
senzaţional~ avint tehnico-ştiin­
tffic nipon. In Japonia au apărut
anul trecut peste 2 000 de cărti
SF şi fantasy (originale şi tradu-
ceri), iar cea de-a 22-a Conven-
ţie naţional:; (DaiCon IV) de la
Osaka a inregisfrat o cifră re-
cord de peste 4 000 de parti·
cipanţi, dintre care aproximativ
100 scriitori şi editori. Premiile
de SF ji!;poneze Seiun Sho (în
traducere, "Nor de stele" sau
"Nebuloasa"), echivalentul Hu-
go-urilor americane, au fost atri-
buite, la categoria roman, bătrî­
nului maestru Sakyo Komatsu,
pentru monumentalul Sayo-
nara, Jupiter (1982), iar la
prozA scurta lui Chokei Kam-
bayashi, pentru povestirea ,,Ko-
taba-zukai-shi" (CuvÎntito rul,
1982) . Alături de Komatsu,
Hashi Shiniki, T oyota Aritsune
şi alti maeştri ai genului, s-au
afinnat în ultimii doi ani scriitori
extrem de interesanti ca Norio
Itoh, Eiske Ishikawa, Hiroshi
Hayakawi şi T akumi Shibano.
Incă prea putin cunoscutA pe
plan mondial, anticipatia chineză
se află in plin proces de maturi-
zare. Dacă intre 1966-1976 in
R.P. Chineză nu a apărut deCÎt
un singur titlu SF (o povestire!),
după 1978 anticipatia a cunos·
cut o Înflorire neaşt~tată, nu·
marul apariţiilor de SF crescind
de la an la an. în momentul ac-
tual, mai toate revistele literare
chineze publică masiv traduceri
si texţe originale, iar revista
Ocean SF promovează cu regu·
laritate noi talente (alte cîteva
zeci de reviste specializate in
SF, dar cu aparitie sporadică,
fac acelaşi lucru). Situatia este
mai puţin infloritoare in privinţa
editArii de cArti, dar se pare că
aceasta nu-i decit o fazA trecă ­
tOil'e.
In fine, după acest rapid cro-
chiu al unei părţi a mapamondu-
lui literar SF, sa aruncăm o pri-
vire retrospectiva asupra dome-
niului anglo-saxon. rezumÎn-
du·ne la anul 1983 ş i axind in-
treaga sferA anglofona pe terito-
riul editorial american, care con-
tinuă să reprezinte "pulsul"
SF·ului modern, in ciuda tuturq,r
păcatelor (mai mult sau mai PUA
tin 'reale) care i se impută de că­
tre europenii (mai mult sau mai
puţin) invidioşi.
Pe plan editorial, 1983 s·a do-
vedit un an rodnic pentru SF in
Statele Unite. Lista best-seller·u-
rilor din New York Times a
fost Încărcata cu c ă rti de SF şi
fantasy. Isaac Asimov, Frank
Herbert şi Anne McCaffrey au
Incercat, timp. de 12 luni, sa-I in·
lAture pe Stephen King din frun-
tea listei, dar au trebuit să se
muitumească sa ocupe locurile
imediat urtllAtoare. Se poate
spune că În clipa de fat ă ar fi de
mirare dacă o carte nouă de
Heinlein, Herbert, Clarke, As i-
mov etc. nu ar ajunge pe lista
best-selJer-urilor.
Majoritatea editorilor ameri-
cani au calificat anul 1983 drept
excelent SF, exprimind previ-
ziy.ni optimiste şi pentru 1984.
In S.U.A. s-au editat 10&5
cărţi din acest domeniu, dintre
care 581 (54%) au fost titluri ine-
dite (186 romane SF, 146 ro-
mane t:, 53 antologii, 40 cule-
geri, 58 de referinţ ă şi studii, 37
adaptări după filme sau seriale
TV, 18 volume omagiale, 7 al-
bume de arta. SF şi 29 diverse -
nuvele ilustrate, microromane,
carti despre realizarea unor
filme etc.). Dintre cele 36 de
83

edituri care publică in mod re·
gulat colectii sau cărţi de SF,
"productivitatea" maximă au în·
registrat-o Ace (153 cărti), Oei
ReyjBallantine (108). Berkley-
(putnam (89), TimescapejPoc-
ket (88) şi DAW (69). (De men·
tionat că, in afara celor 36, a.lte
78 de edituri, care puolică- Sp<r
radie SF, au editat 128 de ci\rti).
Din punct de vedere al calitătii
(conform listei de .Jecturi. reco-
mandate" Întocmită la sfirşitul
fiecărui an de redactorii şi cola-
boratorii revistei Locus). clasa-
mentul editurilor este: Times-
cape (15 titluri recomandate),
DAW (12), Ace (12), Del Rey
(10), Doubleday (7), Berkley (5)
şi Bantam (5).
in ceea ce priveşte revistele
profesioniste (al căror număr s-a
aflat in continuă scădere din
1977, tocmai datorită dezvoltării
impetuoase a editării de carte),
mi se pare semnificativă re- .
marca lui C.N. Brqwn, editorul
buletinului Locus: "In fiecare an
prezic disparitia probabilă a
acestor stră-străbunice ale SF-u-
lui, care sînt revistele speciali-
zate şi În fiecare an reiese că
mă Înşel atunci cînd le subesti·
mez rezilienta şi voinţa de su-
pravietuire". Dintre revistele de-
dicate in primul tind publicării
de literatură SF, n-au mai apă­
rut, in 1983, decît Amazing,
Analog, Isaac Asimov's SF
Magazine. Fantasy &. Science
Fiction şi Twilight Zone. Ana~
109,. s-a vîndut cel mai bine, dar
F Il; Sf a rămas, de departe,
cea mai bună publicatie din
punct de vedere al calitătii lite-
rare. Dintre revistele aşa-zise
"asociate" SF-ului, singura i'1te·
resantă a rămas Omni (deşi în
cursul anului trecut a publicat
relativ puţină proză SF).
în privinţa revistelor semipro-
fesioniste şi a fanzinelor insă,
1983 a fost un an dezastruos.
Rigel, Shayol, Starship, Pat~
chin Review şi alte cîteva zeci
de publicaţii mai mărunte au
dispărut. La sfîrşitul anului a
apărut primul număr din The
Last Wave. o revistă cu un
program radical şi de orientare
avangardistă, dar se pare că nu
s-a bucurat de succesul scontat
şi viitorul ei este sub semnul În·
trebării. IFantasy Book şi In~
terzone au continuat să apară,
dar cu mari Întirzieri. Fantasy
Newsletter nu a reuşit să
scoată decît 9 numere din cele
84
12 programate.
Cit despre revistele de infor-
mare şi de recenzare, În frunte
s-a situat ca de obicei Locus,
atit În ceea ce priveşte abona-
mentele şi vînzarea, cit şi În
ceea ce priveşte acuratetea in-
formatiilor şi competenta recen-
zentilor. L-au urmat, la oarecare
distantă, SF Chronicle, SF Re--
view şi File 710.
Revenind la cărţi, se constată
o tendintă tot mai pregnantă de
fuzionare sau de împletire a ge-
nurilor SF şi Fantasy, chiar şi la
unele dintre romanele cele mai
bune. Spre exemplu, superba
carte Helliconia Summer, a lui
Brian Aldiss, este SF cu un pro-
nunţat caracter fantastic, iar
Neveryona. de Samuel R. De-
lany, abordează o temă fantasy
cu atentia pentru detalii şi idei
specifică SF-ului.
Luind momentan în conside-
rare ambele genuri, cele mai
strălucite exemple de stil, carac-
terizare şi profunzime emoţio­
nală le-au constituit romanul bri-
tanicului Aldiss, 'menţionat mai
inaite, şi The Mists of Avalon
de Marion Zimmer BradllW. Ca
şi Bradley, alti cîţiva scriitori"' au
demonstrat un interes deosebit
pentru istorie şi fortele din spa-
tele ei, timpul în care şi-au pla- .
sat actiunea cărtiior fiind fie un
trecut paralel, fie un trecut al
memoriei, fie viitorul apropiat.
Astfel, George R. \ R. Martin a
explorat universul anilor '60
printr-o prismă horror-nostal-
gică, În The Arma.geddon
Rag, iar John Calvin Batchelor
a imaginat un viitor apropiat, cu
elemente profetice, in obsesivul
Birth of the People's Repu-
blic of Antarctica. The Anu~
bis Gate, de Tim Powers, a re-
prezentat o escapadă spectacu·
loasă intr-o variantă a trecutului
antic, in timp ce Fire in the
Abyss. de Stuart Gordon, a
prOiectat in viitor un erou din
epoca elizabetană. Lumile para-
lele şi călătoria in timp au alcă­
tuit substanta pasionantului ro-
man al britanicului lan Watson,
Cl)ekhov's Journey.
In genul SF traditional au im·
presionat În mod deosebit trei
romane: Startide Rising de
David Brin (o space opera spec-
taculoasă, plină de idei inge-
nioase şi de speculatii incitante),
The Crucible of Time de bri-
tanicul John Brunner (o carte
palpitantă care, pe alocuri, se ci-
RADIO , Gl~XlA
teşte ca o istorie a ştiinţei unei
civilizatii extraterestre) şi Miile--
nium de John Varley (o aven·
tură captivantă, implicind com-
plicate operatii de chirurgie tem·
porală , din păcate umbrită de
un final dezamăgitor).
Ca şi in anii trecuti, cele mai
multe dintre creatiile de proză
scurtă interesante au apărut fi
SF. SF
reviste. Preferintele exprimate'
de exigentii colaboratori ai bule-
tinului Locus alcătuiesc o listă DAN URSULEANU
de lecturi recomandate cuprin-
zind 103 texte, dintre care 73 au
apărut in revistele specializate, A FOST odată un copil mfă · van Haritonovici, "fratii Dan şi tica anticipapei, propunindu-Ie
f6 în antologii originale şi cule- tat al fandom·ului românesc. A Lucian Merişca, Ovidiu BufniUS, spre lectura ascultătorilor. •
geri şi 14 in alte publicatii. fost odată, nu foarte demu!t, Lucian Ionică, AJexandru Peci- Dialogul permanent, viu, cu ti-
Cea de· a 41-a Conventie căci la 27 decembrie 1983 glasul can, Rodica Bretin, Radu nerii pasionati ai science-fictio-
mondială (ConStellation) de la i-a rasunat pentru ultima dată, o Honga. Liviu Caloian, Sorin Si- nului. Rubricile de poştă, susţi­
emisiune radiofonică, difuzată in mion, Cătălin Ionescu, Rllzvan nute adeseori de entuziastul
Baltimore a inregistrat 6500 de
fiecare miercuri dimineaţă, pe Novacovici şi mulţi, multi altii... AJexandru Mironov. au oferit
participanti, devenind astfel con·
ventia cu cea mai largă partici- programul m. Un copil răsfăţat • Promovarea unor talente lite- raspuns unor tntrebări din cele
al fandomului românesc, pe rare frapante, incă in formare; mai diverse, ca şi sugestii meto-
pare din istoria SF-ului. Premiile
nume "Radiobiblioteca SF". descoperirea şi incurajarea mul· dologice privind infiintarea, or-
Hugo 1983 (pentru creaţii din
1982) au fost decernate după Rasfătat, pentru că - in cei tora o datorăm şi statornicei ac- ganizarea şi consolidarea de ce-
aproape. doi ani ai evol uţiei sale, tivităţi de indrumare, desfăşu­ nacluri SF tn locaiităti unde ele
cum urmează: roman - Foun-
dation's Edge de Isaac Asi· a awt mii de prieteni buni, ti- rată la rubrica ,,Radiocenaclu'" nu existau pină nu demult. •
neri de toate virstele uniti prin de mereu tînarul ..antrenor" al Instituirea unui concurs literar
mov; nuvelă: "Souls" de Joanna
Russ; nuveletă: "Fire Watch" pasiunea lor comună pentru uni- echipei noastre reprezentative propriu a1 emisiunii, pe tema
versul anticipaţ i ei. SF, Adrian Rogoz. Aici a debu- ,,Mutaţie genetiea", deschis de-
de Connie WilIis (distinsă şi cu
Nebula); povestire: .. Melan- Aceasta emisiune a debutat ti- tat cu o povestire promitătoare butantilor, şi stimular.ea prin
mid. puţin dezorientată, căutîn­ studenta bucureşteană Ruxan- premii a unor tineri autori parti-
choly Elephants" de canadia-
du-şi şi găsind repede TOsturile dra Andrlan, pentru ca, după cipanti la concursurile anuale de
nul Spider Robinson; carte ne-
beletristică: Isaac Asimov: The
ei adevărate . A crescut, treptat, numai trei luni, numele ei să creatie SF, finalizate tn cadrul I
de la 10 minute in fiecare săptă­ urce direct tn palmaresul con- consfătuirilor nationale. • Cola-
Foundations of Science Fie-
mînă la 40. Şi s-a impus, cursului literar al Consfatuirii borarea cu un mănunchi de ac-
tion de James Gunn; editor
profesionist: Edward L. Ferman aproape instantaneu, ca prim din Bucureşti . • Prezenta mi- tori valoroşi, care au pus in va-
ziar vorbit hebdomader al SF-u- crofonului emisiunii tn viata fan· loare paginile de literatură SF
de la F & SF ,; artist plastic
profesionist: Mlchael Whelan; lui din tara noastră. domului. ,,Radiobiblioteca SFI< a prezentate la ,,Radiobiblioteea"
Şi·a diversificat ambiţiile, mo- tnfătişat ascultătorilor reportaje (Mircea Albulescu, Victor Re-
spectacol: filmul Blade Runner;
dalitătile, posibilităţile şi, mai despre activitatea a numeroase bengiuc, Ştefan IQrdache, Ion
fanzin: Locus. editat de Charles
N. Brown; scriitor amator: Ri- ales, colaboratorii. Fan·ii din cenacluri de anticipatie (Helion. Caramitru, Florian Pittiş, Ma-
toată tara au simpatizat-o, au Quasar, Modul 13, Sigma, 2001, riana Mihut, Marcel lureş. Con-
chard E. Geis; artist plastic
amator: Alexis Gilliland. simtit-o ca fiind "a lorl<, şi au in- Antares, Nova, Jules Veme, Sa- stantin BăIlMelu, Florin Zamfi. -
ceput să o bombardeze cu scri- laris, Univers ş.a.) şi a reflectat reseu, Mirela Gorea ş.a).
Premiul John W. Campbell
1983 a fost atribuit lui Paul O. sori. Teancul acestor scrisori nu aspecte ale unor manifestMi tra· Iată, deci, suficiente argu-
măsoară mai pupn de 1 metru. ditionale din viata SF-ului n0s- mente tn favoarea unui bilant
WiIliams (premiul JWC nu con-
stituie o .categorie in cadrul ,pre- T răgfnd o linie şi fădnd bilan- tru: Consfatuirile de la Sibiu şi pozitiv la ,,Radibbiblioteca SF".
tul, iată cam ce au insemnat Bucureşti, Cenaclul Cenaclurilor Şi temeiuri pentru co09Olidarea
miilor Hugo, dar este adminis-
cele 93 de editii ale ,,Radiobibno- de la Bistrita·Năsiiud, ultimele 2 şi adtncirea acestor preocupari
trat şi acordat de comitetele or-
tecii SP: • Prezenţa unor scrit- editii ale taberei de la Guranda, pe programul m radio.
ganizatorice ale conventiilor
mondiale şi de redactia revistei tori şi animatori de frunte ai zilele cenaclurilor de ta Timi- Copilul răsfălat al tandemului
SF-ului din România, la microfo- şoara, Piatra Neamt, Tulcea, românesc a crescut mare şi, In-
Analog), iar premiul Memorial
John W. Campbell 1983 a fost nul emisiunii. Pe aici au trecut, Craiova etc. Au fost populari- ceptnd din prima săptămin6 a
cu colaborări teoretice substan- zale concursurile de creaţ;e or- anului 1984, s-a transformat tn
decernat lui Brian Aldiss, pentru
ţiale neobositu1 Ion Hobana şi ganizate de cenaclul ,,2001" din ,,ExpJoratorii lumii de miine", o
romanul Helliconia Spri!,.9. pri-
incontesta bilul maestru al genu- Capitală (.,Avertisment pentru li- emisiune complexă cu toate f't
mul volum al ciclulUI ,,Hellico-
lui Vladimir Colin, Mircea niştea planete~'...Un animal fan- restrele deschis:: spre viitor. Ii
nia".
Oprită şi Alexandru Mironov. tastic", .. 100 de cuvinte"), unele dorim viaţă lungă şi aceeaşi
Horia Aramă şi George Anania, din textele laureate fiind difu- bază de simpatie şi de interes 1n
Ovid S. Croh mălniceanu şi Flo- zate in emisiuni. • Recenzarea rindul tinerilor ascultători.
rin Manolescu... • Defilarea, unor cărti, reviste literare, stu- Tuturor, auditie plAcută ...
prin proze reprezentative, a ce- denteşti, fanzine şi rubrici avind
nacliştilor din prima linte a "oou- ca tematică literatura sau istoria
lui val" ce dinamizează actual- şi eseistica genului Emisiunea a
mente literatura noastră de anti- tncercat să sublinieze cele mai
cipaţie: Mihail Grămescu, Răz- interesante texte din problema-
.~~ ~ ALMANAH
ALMANAH
ANTICIPAŢIA ~Î
;\ :~ ANTICIPATIA 85

A FOST 1983 un an bun pen-
tru fanzine?! Un răspuns se
poate găsi în nota ţiile care ur-
mează. Sub chferite. antetări, x':-
rografiate, rotamprmtate sau ti-
părite, aşezate sub se'!lnt;l.J în~e·
putului sau at continUltătll, \ bine
structurate, firave sau de cir-
cu mstantă, aflate in chioşcuri
sau difuzate pe la diferite intru-
niri ale fanilor de SF., solicitate
de Biblioteca Centrală Universi-
tară dar, mai ales, de tinerii
aflat'i in căutarea unor lecturi in-
Citante fanzinele au insemnat
legat~ ul necesar cu publicul
larg, dar şi cu marea literatură.
Univers, Paradox. Holo-
grama, Helion. Un inceput, o
tradiţie o prelungire, o confir-
mare. 'Patru fanzine tipărite
intr-un an.
Univers (Univers-club, Casa
municipală de cultură Bistrita,
format A4, 48 pagini, legat), pur-
Und pe pagina de titlu anul
1982, dar ieşind "în lume" În ia-
nuarie 1983, echilibrat in sumar,
bogat sustinut de colaboratori,
cu o grafică eclectică şi nefunc-
t ională.
Pa,.adox (Cenaclul "H _G .
Wells", Casa de cultură a stu-
dentilor din Timişoara, format
AJ, 16 pagini, mai 1983), de fapt
al nouălea număr tipărit (primul
în 1972), acordînd un spatiu
aproape egal titlurilor de critică
litera ră eseistică, informatie ge-
nerală 'SF, pe' de o parte, şi au-
torilor r.omâni de povestiri origi-
nale, in special timişoreni, pe de
altă parte, există şi o tradueere
din Rurt Vonegut-jr.
Holog,.ama (Cenaclul "Qua-
sar", Casa de cultură a tineretu-
lui şi studentilor din Iaşi, format
A4, 32 pagini, iulie 1983), publi·
d nd in acee<).şi masură bune po-
vestiri autohtone şi traduceri din
autori notorii, un articol pro-
gram şi un eseu ştiinţific.
Helion (clubul "Helion",
Casa tineretului din Jimişoara,
format A4, 60 pagini, nOIembrie
1983), continuînd şi amplificînd
ru bricaţia care-i statorniceşte un
profil. Proză SF originală 24 pa-
gini, incursiuni tematice asupra
fenomenului SF, ipoteze extra·
ordinare şi o rubrică nouă (Pe
scu rt despre proza scurtă).
Ca niciodată, 1983 a adus in
ra fturile colectionarilor nume-
roase fanzipe, buletine informa-
tive şi suplimente SF, toate fiind
de serie mică, recurgînd la teh-
86
LUMEA FANZINELOR
ROMANESTI
;
VIOREL MARINEASA
ŞI
nici simple de multiplicare.
Ar merita evidenţ i at debutul
caietulUi de teorie, cr itică şi isto-
rie literară SF "Bib lioteca
Nova", realizat de cenacJurile. t!-
mişorene (format A~, 36 ~Q:lT? I,
xeroxat) precum ŞI apanţla 10
continua~e a buletinelor infor-
mative Quark (ajungÎnd în luna
febţuarie '84 la numărul 25 -
editor cenaclul Quasar-Iaşi, for-
mat A4, 2 pagini xeroxat) .
O notă aparte pentru Con-
tact intre civilizaţii, tanzin al
cenaclului "Un iversal-fandom"
din Bucureş ti ~imprimat sub
forma unor f~cicule (primul în
februarie 1983), care, reunite,
dovedesc potenţialul grupăr ilor
bucureştene, ani de zile fără pu-
blicatii de specialitate (format
AS, 8 pagini, rota!"printa~) .
O aparitie i nsohtă, mal ales
datorită tehnoredactări i , o re-
prezintă MICRON 1, fanz in a~
celaclurilor craiovene "Henn
Coandă" şi "Victor Anestin"
CORNEL. SECU
(format' A4, 12 pagini, rotam-
prlntat). . .
n sfirşit, trebUIe pomemte trei
suplimente ale unor fanzine (!?),
toate apărute În preajma de-a-
cum celebrei Consfătuiri a cena-
clurilor din octombrie 1983:
OMICRON-SATE LI T (OMI-
CRO N- Craiova). iNTilNIRE
DE GRADUL TREI (Solaris·
Bucureş ti fanz inul cu p ricina
rămînînd o dulce amintire a
anilo r '701). Mondo S F (Con-
tact Între civilizatii-Bucureşti),
dedicat in întregime lui H.P. Lo-
vecraft.
So luţii ingenioase de aparitie,
formate diverse, abordări pro-
funde ale fenomenelor SF sau
simple glume în marginea aces-
tuia' polarizind grupări robuste
sau' În curs de consolidare, ta-
lente reale ori ipotetice, lumea
fanzinelor româneşti a fost în
1983 mai bogată şi mai plină de
culoare.
ALMANAH ~~
ANTICIPAŢIA ~ ~
/
SF-UL
IN PERIODICE
SORIN ANTOHI
AM ÎNCERCAT cîndva, într-o notă editorială
. remaniată şi dată cu mult curaj anonima , să·mi ex-
plic dinamica prez~nte i text,:lor SF .fn ~riod.ice ,
mai ales prin presiunea Imperahvu!ul de a
transforma publicatiile culturale În Întreprinderi lu-
crative. Constatam atunci tentativele de redesco-
perire a secretelor eterne ale presei rentabile: su ~
mare atractive, suplimente populare , almanahufl
de mare tiraj. Pentru fiecare din aceste formuJe,
SF-ul devenea dezirabil şi chiar urgent recoman-
dabil, dată fiind incomparabila priză la public a ge-
nului care nu mai putea fi multă vreme escamo-
tată '- snobismele, idiosincrasiile şi orbirea deve-
neau (şi la propriu) falimentare. La un an dupa
'acele prime observaţii, situatia, in datele ei esen-
ţiale, e neschimbată . \ .
Lista revistelor in care SF -ul apare sporadiC e
aproximativ un catalog al tuturor titlurilor aflate in
circulatie, de la Maguin şi Orizont la Astra.
Tomis şi Ramuri. Peste tot la aceşti editori oca-
zionali se face si mtită, chiar din putinele texte apa-
rute 6 anumită derută : sînt prezenti mai multi au-
tori 'obscuri, iar selectiile din autorii valoroşi de-
concertează cunoscătoru l . Initiativele unora nu
sînt urmarite consecvent, ajungindu-se astfel in
ciudata Imprejurare de la Ar~eş. oprită abrupt din
publicarea versiunii româneşti a unei capodopere
(Dune. F rank Herbert; intr-o splendida provocare
a limitelor traductibilitătii unui text de proză, Ion
Doru Brana se întrece pe sine). O posibilă. schim-
bare din mers a intentiilor (lucru ciudat la orga-
nisme birocratice aHt de stabile ca redactiile noas-
tre profesioniste) se I nregistrează la Astra, care
nu şi-a mai informat cititorii despre propunerile de
texte SF In cadrul unor concursuri de prOZă la
care i!;cestea erau totuşi aşteptate.
Numere speciale dedicate genului au scos At ..
neu şi T,.ibuna (timpul cînd Secolul 10 sau Viaţa
RomAneascA făceau la fel pare departe). Ateneu
(nr. 3/1983) reuşeşte cel mai bun numar tematic.
-Ramuri, nr. 7/15 iulie 19&3, e tntr-o pozitie inter-
mediară , fiindca ancheta realizată de Ion Ilie Iosif
cu participarea lui Adrian Rogoz, Alexandru Miro-
nov, Dan Culcer şi Dan Ursuleanu se menţine la
nivelul partizanatului, genericul tradind complexele
marginalitalii din care nu vad dnd se va putea ieşi:
,,Este SF-u , in primul rind, literatură?"), cu un c~
Iocviu initiat de Sergiu Adam. Temperat revendi-
cativ prin chiar imanenta titularilor, colocviul
"Science fiction şi recunoaşterea literară" reuneşte
contributii ale dtorva autorităti ale domeniului:
OV.S. Crohmă.lniceanu, Ion Hobana, Vladimir Co-
~\ ~ ALMANAH
~ ANT ICI PAnA
LI'~
I \ '1 1
'1 1\/1
"5F
lin, Voicu Bugariu, Dan CuJcer, Marcel Pop·~or­
niş, Mircea Oprită . Textele conturează cupnnsul
problematicii SF-ului, făeind referiri mai ales la cel
autohtQn, dar legind, informat şi convingător, as-
pectele estetice şi de istorie literară de ca~ul o!-
ganizatoric, poetica de valorificarea editonală . In
prelungirea substantiaIului grupaj se publici tradu-
ceri din Isaac Asimov, Cordwainer Smith (tocheie-
rea de la "O planetă numită Shayol", data tn seria]
- traducerea, excelentă, e datorată lui Dan Alexe)
şi Rurt Vonnegut-jr. De asemenea, o impresie
bună fac producţiile originale, ca şi informatiile
despre fandem. T,.lbuna (nr. 16/21 aprilie 19E.J)
atinge in putine pagini conditia 'de număr tematic,
aIăturlnd eseurilor ,,Dreptul la utopie" (~:ircea
Oprită) şi "Ficţiunea de miine" (Cornel Robu)
proze de Gheorghe Sasarman, Rodica Bretin şi
Damon Knight (traducere de Ion Doru Brana). C -
teva numere .mai tirziu (25/23 iunie 1983), Tribu-
na revine ~o cronică elogioasă semnata de
Adrian Mari la cartea lui Ion Hobana Sdence
fiction. Auto " clrţi, it!ei. 1.
Moda recentă a suplimentelor supervandabile a
adus pe piată colectia ,,Argonaut" editată de Con-
.,or-biri literare, lansată in broşuri amintind dt..:!'e-
ros legendara Colectie. ~ro!"ittnd Iite_ratu~ă pen-
tru tineret, SF., cafătorn ŞI aventun Cteerone
Sbantu, un autor de vtrstă mijlocie şi de profţSu­
nea pictorului Rousseau, previne memorabil even-
tualele controverse iscate de separatia genurilor,
combinlnd cele mai Jenante poncife tntr-un fel de
SF primitiv şi deplin kitsch. Aceasta literatu~
este perfect comparabilă cu pictura de ganş. poSI-
bila etichet.! atenuantă _(daca 11u onorabila) de
arti naivi fiindu·i inadecvată. In putinul loc ră­
mas, abia reuşesc să strecoare dte o notita. D~n
Merişca, George Ceauşu, Ion Doru Brana, !?tlVlU
Genescu. Aberatia e şi mai flagranta daca tinem
seama că ln laşi există dţiva cunoscători SF de
oarecare notorietate, iar redacţia Con.,orbiri lite-
rare are ştiintă de ei (mai publică şi In numerele
obişnuite, chiar dacă a1~nahu~ ca ~i ţoate la
noi favorizează In SpeCial traducâtonl din afara
fandom-ului) . Revista Argeş scoate şi ea un supli-
ment, Biblioteca Antlcipaţia. din care au Îf7it ~
ptnă la data la care scriu, două numerp (In .Jlit' ŞI
septembrie 19&3). Nivelul este mode."I, macheta-
rea evocă publicatiile de amatori, iar s~tt'J1 redus,
alături de raritatea aparitiilor, transfotf'11 ;...~oiec­
tele ambifioase tn elanuri (uşor) ridicole. Astfel. te
PQti Intreba dnd s-ar putea sftrşi istoria tit .!raturii
SF Incepulll de Ion Hobana (oridt de 8CUfU\ .in-
87
tem preveniti că ar fi), ca şi serialul lui Alexandru
Boiu ..Paradoxuri1e şi enigmele - izvor de idei SP'.
Optimismul funciar al celor de la Biblioteca Anti..
cipaţia capAta. note aparte tn ce priveşte autorii
de fictiune - nume necunoscute, productii subme·
diocre. Un punct bun: convorbiri cu personalitati
ştiintifice. Cu totul inacceptabHe mi se pare nota
J revistele studenţeşti din Iaşi (Dialog, Opinia
de trivială - deşi pretioasa, mimtnd savantltcul -,
I studenţească.
popularizare din vreo doua texte, Unul din ele,
semnat de Liviu Hotinceanu, lşi desca1i,ficA de la
primul paragraf autoru1. Nu mă pot st~ptni să nu
citez panseul care deschide cronica acestuia ' la
cartea lui Ion Hobana amintita mai sus: "Ce este
a1tceva utopia, literatura SF In ultimă instanta, de-
dt nevoia omului din toate timpurile de a-"fantaza,
de a-şi propune tn fiecare moment un alt cadru
pentru existenta sa, mai convenabil, mai frumos
dedt cel precedent". Chiar aşa, smart. mdăcum!
Distin~tii pentru consecventa cu care publicA
SF meriti Cronica (traduceri şi origina1e, dar şi
non-fictiune tangentă genului), ca şi - dar mai era
nevoie s-o spun? - veteranele campioane Vatra
(tn special traduceri) şi Ştiinţă ,i tehnici (vor·
ROBUR,
ALBATROSUL,
GROAZA
(U""" ,.g
tiin 19)
cunoscut drept cuaeritorul spatului. E adevărat că
tnclpAţfnarea preşedintelui şi secretarului lui Weel·
don-Institute. refuzul lor de a accepta tnsAşi evi·
denta. exaspereaz:i orgoliul Intrucitva legitim al
creatorului mirabil ului ,,Albatros". accentuează
dispreţu1 acestuia fată de cei incapabili să se ridice
la tMltifnea geniului său. Robur hotoo-ăşte deci sA
plece cu secretul care "nu va fi pierdut pentru
omenire, Va deVeni al ei In ziua efnd va fi destul
de hlminatl ca sa. tragA foloase de pe urma lui şi
destuJ de 1nţe(eaptă ca să nu abuzeze de el." Dar
această evolutie nu se produce. Cfod "Groaza" tşi
face aparitia. singura preocupare a opiniei publice
este ca .,numai Statele Unite să aiba. proprietatea
unui aparat tn stare sI·i asigure o superioritate in·
contestabila asupra celorlalte ţAri, mai ales In caz
de rlzboi." Şi guvernele europene uJl1lâresc ace-
laşi lucru. Ca şi cum s·ar fi molipsit de aceast:i d0-
rinţa de proeminenţă. de aceasta obsesie a domi·
natiei mondiale, cel care se multumea să fie cuce-
ritorul vAzduhului se proclernă stăr.1r,ul lumii, "se
crede deasupra şi tn afara omeniri, < n nebunia sa
ireductibiJA, el !şi 1nchipuie cA se află chiar deasu·
pra fortelor naturii şi se avint!. tn miezul furtunii,
pierind fulgerat. CAci Mtrfnul Hetzel nu mai avea
cum sA ceara un final potrivit cu principiile sale
cam tnvechite despre literatura destinatA tinerei
generatii
88
,,,,.).
besc de revistă, nu urmăresc nici o mlse en ab-
In . sftrşit, revistele studenţeşti, Forum studen-
ţesc editeazA excelentul fanzin Paradox. in pagi.
nile căruia au apărut cei mai buni autori tineri (nu
numai din Timişoara), precum şi foarte bune -
prin selectie şi realizare tehnica - traduceri. Şi
Viaţa Politehnicii) au pu·
blicat ocaziona1 SF, marea realizare fiind supli-
mentul revistei Dialog, Hol09rama, de foarte
bun nivel, care, o dată depăşite nişte obstacole
administrative, ar putea cApata o anurr:ită periodi·
citate. Texte de gen au mai fost gazduite de Ing
(Institutul PoUtehnic Bucureşti) şi Mesaj comu-
nist (Craiova),
Puse unul peste altul, grupaje1e SF din reviste
(identificate cu concursul unui Dan Merişca dorin·
du-se exhaustiv) alcatuiesc o buna baz:i de por·
nire pentru lucruri mai cu greutate. Să sperăm cA
se va fnitmp!a aşa, fiindcA loc de mai bine, e tim·
pede, avem.
AceastA aventură tragică este relatatA cu mai
mult nerv decit aventura dramatică. din Robur
Cuceritorul. Constructia romanescA este şi ea
superioa,ră. Secretul ..Groazei" este dezvaluit trep-
tat, tncepfnd cu fenomene1e stranii de pe culmea
Great Eyry şi continutnd cu isprăvile vehicu1ului
care se deplasează cu viteze terifiante fn spaţiu!
terestru şi acvatic. Exp~catia finală este preg!tită
cu mâiestrie. Comentariile inspectoruJui Strock ne
fac să. credem cA nu mai există nici o scApare.
efnd "chiar tn momentul In care era gata să se
prăbuşească o dată cu cascada, . ruroazalt se
tnăltă dimpotrivă In văzduh, survolind apele tnvie·
tejite, inconjurat:i de un spectral curcubeu lunar" .
Trebuie să adăugăm la activul romanului persis·
tenta enigmei fundamentale. Scriitorul nu mai re·
peta eroarea pe care a fAcut·o tnzestrtnau·1 pe ca·
pitanul Nemo, tn Insula misterioasă. cu o identi·
tate factice. Robur rămine un necunoscut. ceea
ce-I face sA dobtndească semnificaţia unw simbol.
Reprezinta. el "ştiinta de miine", ,,rezerva sigură a
viitorului", cum sintem asiguraţi la sftrşitul prirnu·
lui roman? Sau ştiinta blestemată a celor care ac-
tionează ci} şi cum s-ar afla "deasupra şi tn afara
omenirii"? Intrupind această incertitudine -esenţială
in cele două Îpostaze ale personajului, Jules Verne
ne convinge tncă o dată ca est~ scriitoru1 care s-a
impus conştiintei noastre mai ales tn aceste ultime
decenii de glorioasă resurectie.
ALMANAH ~~
ANTICIPAŢIA ('~
ET IN SF
SANDA RADIAN
PROPUNÎNDU-NE să discu·
tăm specificitatea personajelor
din literatura ştiintlfico·fantas ­
tică, personaje la care sondajul
interior şi complexitatea carac·
terologlcă se exprimă îndeobşte
pe orizontală prin raportul om/x
personaj tematic propriu genu·
lui, credem că o atentie deose-
bită trebuie acordată relatiei în·
tre făptura vmană şi cea extra-
terestră. Raportul om·extrate-
restru se realizează pe alte co-
ordonate decît cel om-robot .
Dacă acesta dm urmă se inte-
mel aaă pe relatia unui personaj
axă: fimta umană cu altul acce-
sorial, care nu poate exista (ără
cel dintii, pentru că e un obIect
(ăurit de om, eroul extraterestru
relev ă problemele umane fie în
prezenţa pămînteanului; fie in
absenta sa şi in aparentă inde-
pendent de vomta omulUI. Ro·
botul se plasează intr"un raport
de inegalitate cu umanul şi con-
flictul se naşte de cel!" mai
~ALMANAH
~ ANT I C1PAŢIA
multe ori din dorinta de schIm-
bare a acestui raport. Dimpo·
tnvă, extraterestrul intervine ca
egal sau superior în relatia cu
omul, printr-una sau mai multe
calităţi şi intre om şi nepămin­
tean se naşte o legătură de slmi·
htudme structurală . Tot spre de-
osebire de robot cu care con·
tactul omului e direct, nemijlo-
Cit, pămînteanu l fiind mventato-
rul sau minuitorul maşinii, extra-
terestrul Întilneşte omul prin in·
termediar, cu ajutorul călătoriei,
de cele mai multe ori astrale.
Am subhniat aceste diferentieri
între cele două personaje, pen·
tru a pune în evidentă cum, pe
orizontală, tipurile SF ajung să
alcătuiass:ă o Imagine de o
anume complexitate a unicului
erou al acestei literaturi: omul.
Mai curind liniar şi Unldlmensio-
nat, construit cu mijloace ale
clasiclsmului, acest erou dobîn·
deşte astfel baza unei dIversităţi
şi adînCImi moral-pSihologice.
Ca şi raportul om·maşină,
rapprtul om·extraterestru apare
mult 'anterior intemeierii dome-
niului SF, nu numai in mit şi
basm, dar şi în operele filozofice
ale ~ evului mediu şi Renaşterii,
precum şi in beletristica secole-
lor XVlIl şi XIX. Intilnirea omu·
lui cu extraterestrul pe Pămînt
sau alte planete intervine o dată
cu Ideea pluralitătii lumilor locu-
ite pe care o găsim la Democrit
şi in doctrinele şcolii epicuriene.
Ion Hobana in studiul "ngeri
sau monştri", făcînd Istoricul
constitulTli în cultura universală
a fiinte lor din alte lumi, men·
ţiona lucrarea lUI Lucian din Sa·
mosata, ,,0 istorie adevărată"
(secolul II - literatura elină) ,,De
docta Ignoratiae" (Cusa, 1440),
",Dialoguri despre pluralitatea lu·
milor lOCUIte" (a lui Fontenelle
1686), un text pQstum al lui
Kepler (1634), o carte de şti ­
intă il lui Christiaan Huygens
(1698), "M1Crom~gas" de Voi·
taire (1752) etc. In secolul XIX,
Camille Flammarion considera că
toate planetele sînt locuite, Iar
in 1909, astronomul american
Perc lval Lowell, într-o lucrare
despre Marte, vorbea de eXIs-
tenţa unei populatii extrem de
civilizate pe acest astru şi ex ·
plica vederea canalelor drept re·
zultatul unei lucrări de Irigaţie.
Dar nu Simpla prezentă a unor
alte făpturi ginditoare a dus 'in
SF la situatIi şi episoade con·
flictuale, ci contactul cu ele, ra·
portul deci ce s-a stabilit între
om şi extraterestru, raport ce
avea ca scop luminarea VIeţii
umane pe mai multe planuri.
Demeter Ioaklmldis, într-o Pre·
fată la volumul despre extrate·
reştri din ,.Marea antologie de
science·fictlon", apărută in
Franta in 1974, vede acest ra·
port generat de trei cauze: 1)
89
 curiozitatea pămÎntenilor, 2)
teama fată de necunoscutul din
universul ce·; inconjoară, 3) spe-
ranta in propăşirea umanitătii 1n
perspectiva unui model. Aceste
trei cauze, arată cercetătorul
francez, nu sint neaparat legate
de aspectul extratereştrilor, ci
de atitudinile lor fată de pămin­
teni t cărOl:a pot să li se găsească
motivatii sociologice, deci psiho;-
logice: teama omului de singură­
tate sau de ameninţarea unui
război nuclear.
De fapt, existenta extratereş­
trilor corespunde mai multor in-
terogatii, angoase şi aspiraţii de-
cit cele menţionate de Ioakimi-
dis. Asemenea idei şi stări psi··
hice sînt surprinse in raportul
om-extraterestru la nivelul indi-
vidului şi la nivelul speciei. FJo.
rin Manolescu vede diferenta in-
tre cele două nivele prin prisma
relatiei de contact: "La rîndul ei,
relatia de contact, esentialA din
punct de vedere etic pentru lite-
ratura cu extratereştri, poate fi
de doua felyri: Între indivizi şi
între specii. In pnmul caz avem
de-a face cu o'naratiune de tipul
enigmei, cînd, in raport cu oa·
menii, extratereştrii sînt incom·
prehensibili pentru ca nu ştim
ce gîndesc, pentru că sînt prea
mici, prea mari, pentru ca au alt
ritm de viaţa şi se exprimă ca
organişme prea repede sau prea
incet. Intilnirea dintre specii, im.
previzibilă ca eveniment real,
preia toate alternatlvele de con·
tact exprimate in istoria umani·
tăţii: războiul, exterminarea ci·
vilizatiilor, colonialismul sau -
dimpotrivă - schimbul de valori
ş i coexistenta".
Wells impune pe pnm plan
ciocnirea intre specii. Ea va ră·
mîne preponderentă multă
vreme in Meratura de anticipa-
tie, reliefind una dm temele cen·
trale, pericolul belic cu conse·
cintele sale. La inceput aşadar,
ca şi lumea robotica, extratereş·
trii sînt războinici, vrînd să
ocupe şi să distrugă umanitatea
prin sup~rioritate tehnică, iar
oamenii le opun resurse afE:!ctive
care se dovedesc in cele din
urmă mai trainice decit taria ce-
lor mai complicate arme. Ime·
diat după a doua conflagratie
mondială, space·opera abundă
in căl ătorii astrale care' duc la
descoperirea unor lumi fratern e.
Micii omuleti verzi degală simpa·
tie şi etichetează aproape întreg
90
genul. După cucerirea cosmosu-
lui şi pasul pe Lună, aceasta at-
. mosferă devine şi mai preg-
nantă. Totodată insa, războiul
rece şi primejdia atomică repro-
filează din nou angoasant rapor-
tul om-extraterestru sub semnul
aspira tiei spre Înfrătire univer-
sală, care nu este i n să atit de
uşor de atins, care intimpină
piedici ,Şi dificultăti de natura să
spulbere această năzuintA.
Raportul om-extraterestru, in
cadrul unei similitudini de princi-
piu intre fiintele raţionale, poate
avea mai multe grade: de supe·
rioritate, de inferioritate şi de
identitate. In majoritatea cazuri-
lor, extratereştr i i sint făpturi gin-
dil;oare superioare omului in to-
talitate sau intr-o anumită direc·
tie. Jean GaW~gno, in lucrarea
sa de sinteză "Şti inta fictiune"
(PUF, 1971), urmărea evolutiv
jocul acestor grade: "Cînd reia·
ţia superior-inferior dispare -
şi acesta este de obicei cazul as-
tăzi (adică in SF-ul modern) -
ea este inlocuită de o relaţ i e la
fel-altfel care se exprimă
printr-un mod de viaţă şi de gin·
dire diferit de al nostru. Van
Vogt in ciclul ,,Lumea lui A"
prezintă logica nonaristolelică
drept o posibilitate de superiontate
'pentru rasa care o adoptă . Van
Vogt sau Bradbury şi mulţi al ţii
vor să ne arate că existA o dife-
renţă intre noi şi extratereştr i
care ne sint superiori, dar acum
se subliniază ca această dife-
renţă constă mai puţin În pu-
tere, cit in calitate. Acest lucru
înseamnă şi că această calitate
depinde doar de noi s-a dobin·
dim, În timp ce puterea e strict
in funcţie de evoluţia te hnică"
Desigur \,..d nu putem să pri-
vim simplist evolutia de la' pu-
tere la calitate. Celebra epopee
wellsiană, ca ş i alte scrieri, ca
de pil~ "Cerul impotriva P ă­
mîntului" (1924) de Henri AI-
lorge, pun accentul W superiori-
tatea forţei armate. Incă de pe
atunci insă se observă şi o altă
tendinţă de prezentare a extra-
tereştrilor. în ,,Pe două planete"
de Kurd Lasswitz, martienii,
care au o înfăţişare şi o mentali-
tate apropiată unor oameni mai
evolu a ţi, intră in conflict cu ter-
rienii din cauza unei neînţel e­
geri, dar ajung pină la urmă sa
fraternizeze cu ei. Totu ş i, du pă
cel de-al doilea război mondial
intilnim mai frecvent gradul de
identitate. El ex primă încrederea
intr·o convi eţui re paşniCă şi be-
nefică intre ~pturil e galaxiei, co-
respunz~toare dorinţei de soli-
daritate şi intelegere Între po-
poare. în nuvela lui Efremov
"Corăbii astrale", extratereştri i
se nasc conform unor legi pre-
cise de g~neză în sistemul pla-
netar, asemenea celor de pe Pă­
mînt. Construcţia unor astfel de
personaje merge pînă la similitu-
dine intre oameni şi nepăminten i
in "Nebuloasa Andromeda" de
acelaşi autor. Gradul de identi·
tate se impregnează Însă cu vre-
.. mea de o stare de nelinişte , de-
oarece asemă narea aparentă as-
cunde poate o capcană, ca În
povestirea "Ceilal ţi" de Ov.S.
Crohmălnic eanu. N eliniştea, nu
fato! de necunpscut, ci fată de
semenul ale că rui planuri sint
imprevizibile" este ţran spusă in
relatia om-ex traterestru. Un
gest, o mişcare şi imaginea din
ogli ndă se deformează, se cio-
ALMANAH ~
AN T1C IPA Ţ IA ~
beşte, devine insesizabiÎă. ,,Neo-
tenia" din volumul ,,Aporisticon"
de Mihail Gră mescu Învăluie
acest tip de relatie intr-o ambi-
guitate ironică ce culminează
cu o poantă in linia nuvelisticii
lui Daphne du Maurier. Adesea
părelnica identitate e răsturnată
de mica deosebire, mica deose-
bire covîrşitoare, care indică fie
o inade rent ă funciară, fie un
avans de cîteva secole. Ea trans-
pare adesea atît la nivel de spe-
cie, cît şi de individ, cap moda-
litate de satiră socială. In "Stra-
niul caz al lui John Kingman" de
Murray Leinster, eroul extrate-
restru e diferit de- ·oameni prin
faptul că are şase degete. De
fapt , această mica deosebire se
datoreaz ă unui uriaş avans de
civilizatie. Personajul aduce
umanitătii mesajul prietenesc al
lumii din care provine. Nefiind
inteles. este inchis timp de
aproape un veac într-un azil de
nebuni. In fine , se ajunge În sta-
diul cînd semnalele sale pot fi
percepute. Totuşi, ţelul medici-
lor este să-I reducă printr-un
tratament de şoc la capacitatea
insului de rînd. Reuşind acest lu-
cru, eroul reintegrat în masa ce·
nuşie a unei categorii umane
bornate este angajat ca scrib la
administratia spitalului.
Daca la Început contactul cu
extratereştrii e dificil sau chiar
cu· neputintă de stabilit, În SF-ul.
modern el devine aproape per-
manent şi permite un număr de
prietenii şi iubir.i între păminteni
şi nepăminteni, în romane ca
,,Aelita" de Alexei Tolstoi sau
"Omul şi năluca" de Adrian Ro-
goz. Acum apare şi o categorie
speciala de extratereştri in
proza SF: vizitatorii ascunşi al
căror popas pe Pămînt rămîne
ignorat. Spioni, ocrotitori, trecă­
tori - aceşti vizitatori nu
schimbă istoria umanităţii. Pro-
blema OZN-urilor şi tratarea ei
în lucrări de ştiintă extinde lite-
ratura şi producţia cinematogra·
fieă despre asemenea vizitatori.
De multe ori ei sînt în căutarea
propriului lor trecut. Prezenta
vizitatorilor pa ş nici este abor·
, dată şi mai des in arta, după po·
pularizarea ipotezelor lui Dăni­
ken. Se ajunge astfel la iposta-
zierea extratereştrilor nu numai
în mesageri ai unei civilizatii su·
perioare, ci chiar în strămoşii
oamenilor. Intoarcerea lor pe
Pămînt, turistică sau cu altă fi-
~AlMANAH
~ ANTtC1PAŢ1A
nalitate, stabileşte noi contacte
G1~X~
între om şi nepămintean, con·
tacte menite să lă murească na-
tura şi istoria umani taţii. Viorica
SF
Rogoz împinge această explica-
ţie a trecutului istoric prin agen-
tul extraterestru pînă la a-Î atri-
bui o functie hotăritoare În În-
săşi evoluţia speciilor. n schita
ei ,,Himerozaurul" din volumul •
·,,Anotimpul sirenelor", persona·
jul are in acelaşi timp caracter
de simbol, intruchipînd veşnica
năzuinţă s pre o formă de viată
superioară.
Aceste inc erc ări de explicaţii temă, in care cercetătorul arată
istorice se inlantuie cu o rein- locul detinut de SF-ul european
viere a miturilor, cu prezentarea in crearea acestei diversităţi,
sursei Aor. Gerard Klein Îşi in- problemă ne glijată de alti critici
cepe cu următoare le rinduri po- . şi ist':lriti ai genului. "Fascinatia
vestirea "Tunica Nessei": "Fără inteligentei extraterestre", cum
cei din s tele şi fără exuberanta caracterizeaz ă Ion Hobana
lor, făra predilectia pentru ame- atractia pentru personajul ratio-
teală şi s imtul lor pentru delir, nal neuman, traduce perma-
fără naiva lor patimă pentru an- nenta frămîntare a omului in
tichităti, fă ră veselia lor groso- efortul său de a pătrund e tainele
lană, fă ră odioasele şi mereu În- universului, precum şi ale pre-
floritoarele lor traficuri, Tula priei sale firi. Contactul cu ma·
n-ar fi decît un morman de ru- rele creier din ,,solaris" de Lem
ine, Marte o lume moart ă, iar exprimă problemele de conşti­
Pamintul - pe cît se şopteşte - . inţ ă ale eroului. Dind proceselor
o clă dire veche". Aici extrate- lăuntrice vălul misterului, insoli-
reştrii resuscită, aşadar, pentru tul Întîmplărilor, surpriza şi sus-
plăcerea r lor legendele şi mitu- pansul, personajele extrateres-
ril,e. Frederic Brown reia in ,,0 tre au un rol avertizator. Ele pot
bătaie la u şă" motivul arcei lui pe de o parte scoate În evident ă
Noe. In această povestire, cu situatii şi stări imprecise sau im-
nuantă umoris tică, intilnim posi- precizate: cîteodată penibile, ş i
bilul grad de inferioritate a ex- pot protesta pe de alta fa.ră re-
traterestrului în raport cu omul. zerve de imaginatie impotriva
Inferioritatea sta, ca ş i la dracii uneltirilor contta păcii ş i progre-
din "Dănilă Prepeleac", în nepu- sului. Gerald Murnane scria în
tinta de adaptare a nepamintea· 1973 in "SF Commentary":
nului Zau la legile T errei, Încît "Sint anume fapte de viată pe
fortele cu care e inzestrat nu·i care le putem întelege doar pri-
sint de nici un folos. De multe vindu-Ie din perspectiva ş tiinţifi­
ori inferioritatea fiintei extrate- ce-fantastică Într-o lume de ze i
restre este un pretext de a o în- ori de uriaşi, ori de extratereştri
fă ti şa neutru, În vederea satirei veniţi din spatiu". In u ltimă in·
sociale pe care vrea s-o adre- stanţă. Întilnirea cu extratereştrii
seze autprul soc ietă tii în care nu este decit, ca înd eobş te În
trăieşte. In povestirea ,,Lipitoa- , ştiinta-fictiune, o intilnire cu P a-
rea" de Robert Sheckley, anima. mintul. Omul, indiferent cît rătă­
lui care are darul de a se hrăni ceşte În lumea re ală sau hime·
cu orice fel de energie, prefe- rică, îşi are trăirile pe Pămint
rind·o . pe cea mai puternică, În- sau reface printre aştr i ceea ce
neb uneş te Întreaga arm ată ame- constituie esenta Pămintului,
ricana care utilizează in zadar esenta lui umană, pe care o
impotriva ei noile arme distruc- caută şi o găseşte in ce are ea
tive. mai elevat, În raportul sau cu
Morfologia extratereştrilor, di· personajele cu care se Înfră teşte
, vizată la inceput in monştri şi in- sau se luptă. C ăci, aşa cum
geri, dobÎndeş te pe parcurs o arăta scriitorul James Blith in
din ce in ce mai mare diversi- volumul său ,,Pămîntul este o
tate. Ea a fost analizată sistema- idee", Terra este in primul rînd
tic şi cu sagacitate de Ion Ho- un mod de a gîndi, un mod de a
bana În studiul său pe aceasta fi.
91

\/tne ,eu" .,Lucrur~e acestea nu
mă. privesc, fncă", ne transmite
subconştientul, ceea ce ne oferă
o anumitA dIstantare, o marja
de sigurantă aidoma celei oferite
de basm, în care participarea,
deşI totală sub aspect emotiv"
nu presupune o Identificare
tot.:lIă, de naturil existent i al~.
,.Stranietatea" cartii lui Lucian
lomcl!. (pentru că eXlst5 aşa
ceva, în cel mai bun sens al cu-
vintului) vine din faptul că,
dmtr-o datA, te SImti personaj
Implicat al cartIi. Problematica
personajului devine brusc il ta
{ AR-EA lOl LUC1(!n Ion Cil nu personalA, lnctt nu numaI câ
SImti nevOia de " te pune in si·
n "1 0 lip.} Imprt's,..! CJ. ar
plrlme unul debutanl Scnsa tuaţla sa, CI chIar eşti, dintr-o
cu min 1Ur~ Xl unui om stăpln data, acel personaj. Problema-
,1 It~c,dt! prozeI în genere. tICa acestuia nu m(li r.\mine
u (:' fi cu ti urmt'-' revendl- într·un plan abstract îndepărtat,
c ,ta ~I (;' Il-Ite' literaturi, CI devme o chestiune realJ., de
d, t'i. rll!em n Imi astf,l o prejU atitudine eXistentiala, a lectoru-
d cata I-It> natura cnticâ izvorîtă, lui.
cel mal ad~c,ea. dm comodItate Cele mai Importante date ale
S)l nceunOC'$lere V11tonllui apropiat (modificarile
P 'nlru col LUCIan Ionică prac de blontm, investIrea cu puteri
t el anum't liP de' 5erntură, nehmltate a unLu indiVId co~un,
p~ C r, 1am numI hteraturc' SF obişnUIt 1n cel mal înalt grild, ni-
,.le mtrospcct E pSihologICă El velele temporale ale unor expe-
VIn" in inlimplI"'area (cred) a nente futurologice, relatia dmtre
un ! nel.OI Slnnqente (ce tine ~. indiVId ŞI modificările din pro-
sOCiologIa I('(turll) de il oferi [ec pnul spaţiu temporal ,Viitor, con-
toruiul nu doar bptc senz"t,o· tilctul cu o altA clvihzat ie, "şa n­
n .... le, d cele mJl multe ori ilde· sele' multtpltcate ofente, iarăşi
v, rdte ('ntropll pentru un mod unUi smgur indiVId, care se vede
de Istent21 obIşnUIt, CI o pre· smuls, astfel, pur ŞI SImplu, din
C'l'" pSIhIca dscrda, dar fune umversul paşnic al existentei
tlC,,!.13 ';'1 do? .îdfnc me, in ceea sale habituale, relatia .. larăşi - a
C JI ,-t(' ~tatt!tul individual tndlt,;ldulut cu obiectele medIului
t .f pe-cllva modlficanlor- ambIant sau cu _fIintele aparti-
t rt "pe care vutorul (din nInd acestui mediU sînt transfe·
( ' in ce m pro., )t) ni le re- rate in planul eXIStenţeI noastre
m reale, Ele devm nu numai nIşte
:\: ! autorul nu este un problematlci abstracte, mai mult
n damen u D r carntltia' sau mtli putm teoretice, ci nişte
I n of " Il' numai mşte facton implicaţI, d,ntr·o ... dată, in
r I md fl) r e apro cele mai adînci straturi ale exis-
fi I' ~ nOI tempor'll (pnn (lCU tenteI noastre.
l re un=- rlo.\Ounte aparent CaCI, intr-adevar, ce ar putea
nn c<tl -e, d<3r C3re, în an· face un mdivld comun, străIO de
l(1b ti \iolumulul, i';ii vădesc pe mecamsmele ascunse ale puterii
• r 1~ functlon,11,tated), ci, in politice, mve~tit dintr·o dat,) cu
r. rlmL rind, Umiln O anumIta
l I nu mare) expenenţa de lec
puterea absoluti1? Sau, oare,
cum am reactiona fiecare dintre
noi, indivizi cît se poate de reali,
în faţa posibilitAtii concrete de
transformilre a trecutului sau vi-
itorului nostru?
l ată ce realizeazA, cu maxima
eficacitate textuală, Lucian Io-
nică in prozele sale. EI Încar-
nează nişte idei, le dă viată, le
face să fie, efectiV, ale noastre,
ale fiecărui lector in parte.
Acesta ar fi, incontestaLi l,
meritul prinCIpal al prezentei
cărţi, Ar mai fi, fără indoiala, nu-
meroase altele, de amănunt,
care, fără a deveni inSIgnifiante,
scapă unei prime lecturi, conti·
gurind, in5~, În cele din urmă,
un text nguros construit, con· ~
vlngător, real.
De pildă, o permanentă re·
marcă de natură cntici\ privind
prOZtl SF romSnească era aceea
a folosirii (excesive) il onomasti-
cii străine, folosirea unor nume
care îndepărtează ~fie şi intr-un
plan de supra fată) cititorul ro-
mân de la sfera propne de inte·
res reaL Or, folosirea numelor
(să le zicem autohtone) de către
autor (ce ar putea părea ris-
canta., într·un pnm început) cre·
eaz~ un spatiu specific de sigu-
ranţă, de fam~iaritate şi apro-
piere, putin obişnuit În proza
SF, cum spuneam, chiar româ·
neasc~.
S-ar putea Însă ca nu acesta
să fie aspectul cel mai important
al prozei lui Lucian Ionică (şi, de
ce nu, nici chiar altele eviden·
ţiate aici).
Ceea ce este însă (pentru noi)
de ordinul eVidentei I1ste calita-
tea incontestabilă a maturităţii
el, a sIgurantei şi firescu lui cu
care sint rezolvate citeva dintre
cele mai stringente prob!cmatici
ale lumii dacă nu de astăzi, În
mod SIgur de miine. $1 aceasta,
repet, printr-o problematizare
reala, de natură profund exis·
tential~.
RESURSELE
LITERATURII
DE
ANTICIPAŢIE
DANIEL VIGHI
---------------------------
PREOCUPAREA sustmută a lui Ion Hobana
pent~':l liter.a tura de antiCipatie cîştigă pnn ultima
~p~nt.'e e~lto~i~Iă: ,;.Science-fiction. Auton, cărţi ,
IdeII, aparuta 10 EdItura Eminescu anul trecut in
orişinalitate. şi perspectivă analitic!3.'. Aşa cum ~m
m,~l ?pus ŞI cu, alte ocaziI, eseul despre literatura
ştllntlfico -fantashcă găseşte mai intotdeauna in cJasi-
Ilcă.nle tematologice instrumentul cel mal sIgur ŞI
mal complet de ordonare şi analiză. Faptul este
posibil pentru că in hotarele genului căutările sint
mai ales de natură epică şi evenimentlală. Jude-
cata axiolog~că se face plecînd de aici, adică din·
spre fapt, dmspre infăptuire şi dinspre ·rezolvarea
ei. Dealtfel, actul anhclpăni este el însuşi un pro-
ces (înfăptUIre sau evemment) pnn care datele
prezentului se regăsesc prelungite in contururile
indecise şi fascinante ale lumilor vntoare. Din
ac~ste motive, şi dm altele poate, anhclpatia si·a
urmat propriile-i obsesii, incadra bIle tematic, Indi-
ferentă la dinamICa şi devenirea naratiunii româ-
neşti contemporane, care a perseverat dincolo,
mult dincolo, " de investigaţiile evenimentl3le. Nu
este însă mai putin adevărat că această cantonare
um l aterală şi inc ăpătinată în eveniment constituie
punctul de rezistentă şi mdividualitate al genului.
Creatorul de antiCipatie sau are Imagmaţle şi m
ventivitate epică, sau nu are mmic, par să ne şop­
tească; cu deplină indreptătlre, maeştrii genului.
Că "prestigiul" literar al acestei aparente unilatera-
lităţi - prestigIU negat de atitl(l - nu il suferit şi nu
a diminuat, ci, dimpotrivă, este dovedit printre al
telp si de migratia anticipatlei, a faptului acestuia.
'I n p~nrTl~!rU! rellexlv ŞI mstrumental (tehntc) al 11·
teraturii mari. Exemplîficarea poate' incepe de
onunde, să zicem de la consideratiile lui Borges
despre Wells şi pînă la stricta actualitate cind. în
G1L:1X~
SF
dentă al cucennlor ştllnţifice şi al antiClpatlei in
operele unor maeştn recunoscuti al genului. Bună ·
oară, sint analizate cu o largă informatie "inadver-
tentete" ştn n tifice ale călătoriei in obuz de la Pă·
mînt la Lună:-tn cazul lUi Julles Veme, ale călătoriei
temporale cu maşina lUI Wells sau a omului inVIZI-
bil În cazul lui Arthur Conan Doyle. Argumentatia
autorului converge inspre critica unor clişee care
condamnă aşa-zisele greşeli ştiinţifice ale autorilor,
făcînd din ele motive de minimalizare a genului ca
ŞI cind creatorii sus-pomeniti ar fi altceva decît
ceea ce sînt - nişte , artişti care şi·au găsit în pro-
pozitIile ştitntei subiecte de meditatle şi reverie an-
tICIpativă Astfel, acuzatii de. felul celor aduse de
că~re contemporam lui Wells cum că Timpul este
o IlUZie sau că, efectuînd călătoria temporală eroul
nu a Îmbătrînit deloc, ba chIar hainele i-au ~ămas
neuzate, pe lîngă faptul că au fost mfirmate de te·
onile fizice moderne, dovedesc şi o Jenantă neinte·
legere a statutului literaturii de anltcipaţie. Toate
aceste obiectii ne amintesc - in alt plan - de ace-
lea care i s-au adus lui Emmescu de unii "contem-
porani exegeţi", care refuzau estetic poezii pre·
cum Veneţia, pe motivul ' că ~rtcme poate con·
stata că şi astăzi în oraşul lagunelor răsună cîntări
si străl!lcPsc luminI le balurilar
BmeÎnteles că eseunle nu urmăresc numai din
această perspectivă relaţia creatorilor SF de la
sfîrşitul secolulUI trecut cu şthnta. Sînt căutate şi
posibilele Izvoare şi sugestn care au alimentat o
operă sau un motiv Sit'lt stabilite filiatii şi priori-
taţi. Astfel, Ideea călătorieI temporale anticipează
teoriile relatlVltătii, hrănindu·se din specu l aţiile ma·
tematice asupra spatlo-temporahtăţii. Ceea ce ur·
măreşte insă eseistul pnn demersurile sale anali-
tice, dmcolo de preponderente, anteriorităţi şi
strămoşI, este relevarea dimenSiunilor umane ale

ZIUA CONFUZA
tor SI' ÎmI ing~du1(! 5l ~firm fap- penmetrUJ meraturn amencane, un scrutor, precum
h CI. pE'rsoo'lIele '(>';tUI :J('n' Kurt Vonnegut, face din antIcipatie un subiect de operelor' ştuntifico-fantastice, a implicatiilor exis·
rar sint de roarl multe an meditatie romanescă, sau altul - Cinghlz Aitma- tentlale şi SOCIale din epocă rezolvate, acestea,
OI' pntltat! ab"tractp, m lf' rl 1 tov, scriitor din spatIul literar soviehc,- care intro- sau dimpotnvă, in criză prin modelele utopjce ale
)r' dintr·o d-.tâ., pr 11 • Vlal duce in chiar construcţia romanului o povestire lumilor vutoare oferite de căIătona in timp. In ace·
ro phn tt'mJX"r I
T

tnllffi m~1 LUCIAN IONICĂ science-fiction functionind ca fundal referential laşi mod punctul de sprijin valonc al OmulUi invi~
Editura Albatros, 1983
n \- u ~ mir, ' ! n' InlH nOI pentru cîteva destine umane frămîntate, aşezate în zibil al lui Conan Doyle il constituie nu senzaţio·
r )fl e '"'inl m .,pl Iti n
1 contrast cu modelul binefăcător şi utopic al unei nalul intîmplăni, ci alienarea atroce pe care
11 t ) t Atu lumi extraterestre perfecte. ac~asta o declanşează.
SEGH EŞAN
\ JfI"] I OI
lUI, .j'.)r Imi ~n
d_ ..lr GHEORGHE Eseurile lui Hobana urmăresc tlnqhiul de incI- In partea a doua a cărtii, intitulată Pagini
fItI de m r.r on

92
ALMANAH ~
ANTIC IPAT IA<::;J.r ~ ALMANAH
<::;J.r
ANTICIPAŢIA
93

dintr-o Istorie a antlclpatiei româneşti, eseistul
proc edează cu minuţie, dezvoltind şi aliniind între
hotarele genului citeva opere şi citiva scriitori.
Io n Hobana consid eră Cd viziunile utopice ale lu
Ion Heliade Radulescu ş i Ion G hica sau sîmburii li·
vresti care anitn:.i. tablourile utooict! din inse mnă ·
~9~4~==========================~===================================AN=T=I~C=IP=A~T=='A ~
riie de dl l ă tarie ale lui UiOlCU Golescu sint para-
digmele valorice şi germenii fecunzi ai începuturi-
lor anticipatiei româneşti.
însă eseu l cel mai substantial şi mai incitant al
int regii căr t i este cel dedicat preoc upăritor "ş tiinti·
fice" şi de anticipatie ale lui Alexandru Macedon-
ski - desăvir ş itul cîntă ret al rozelor, noptiJor şi al
japonezeriilor gracile şi misterioase. Aspectele pe
care le dezvăluie Ion Hobana c o mpletează fast
imaginea t ra n sf!1i să con.tempora hilor ~e p~rtretel e
lui George C ălmesc u Ş I acelea ale lUi Adnan Ma-
rino. Eseul doved eş te din nou, d acă mai era ne-
voie, cit de mult a stat viaţa acestui mare -poet
sub semnul ludicului ş i al inve ntivităţii debordante
şi originale. S ecventele "de antologie" referitoare
la studiile macedonskiene privitoa re la natura lu-
minii a mintesc de te ntaţi i asemă nătoare ale altor
mari creatori atraşi de mirajul ex plicaţi e i şti inţifice
a fe nome nelor lumii - să ne amintim de preoc u pă­
rile lui Goe the în teoria culorilor. Eforturile poetu-
lui român în a demonstra abs urdit ăti de fe lul ace-
leia dupi\ care lumina este absorbită de vid, fapt
care ar demonstra c<i întregul Cosmos este un
pustiu negru, stau de fapt sub pulpana poeziei şi a
literaturii aplicate in ştiin t ă.
Aceste p reocupări , şi alte înc ă - astronomia, ba
chiar alchimia (pretentia c reăr ii artific iale a sidefu-
lui) - ca ş i analiza a te ntă a povestirilor de a nticipa-
tie ale lui Macedonski contureaz ă prin noi amă­
nunte o personalita te fa scina ntă in care s-a u îm-
pletit dezordonat şi anarhic prete nţi a gravă, gestul
teatral, umorul, reveria c u ambiţ ii de patenta re şti·
inti fică.
Incheie m spunînd că intreaga problematică a
eseurilor tiin ultima carte a lui Ion Hobana dove-
deşte , o dat ă tn plus, resursele literaturii de antici-
patie, capacitatea acesteia de a incita ş i de a se
oferi ca material de investigatie şi reflectare.
A L MANAH ~
SORIN ANTOHI
MA OBIŞNUISEM - şi Imi
plă cea să cred c<i era o certitu-
dine eternă - a spune oricui
voia să mă asculte că principala
conditie a lecturii ar fi alfabetiza-
rea. Acest truism aparent punea
totuşi in paranteze, aşa cum mă
conving cu fiecare zi, motivaţia
minimă - \ ea mi se părea sub-
inteleasă : de ce altceva ar putea .
cineva Începe · să s ilabise ască?
Mai mult: performanta cititorului
imi apărea ca automată actuali-
zare a competentei. Şi iată-mă ,
În zilele de civilizatie audiovizu-
ală (în bună valahă : a ochiului ş i
urechii), considerînd tot mai an-
xios eroziunea interesului pen-
tru lectură, proces care zdrun·
cină şi aceasti\ idealista mică te-
orie . potrivit .căreia necesită til e,
odată create, merg in escaladă,
devenind obişnuinte autosufi-
ciente.
Controve rsata promoţie '84
din poezie s·a constituit în tratrii
pentru a- şi garanta audienţa,
exaltindu - şi identit atea emble-
matică (nive l ată de s te reotipii
ale diferentierii) pina. Ia bruiaj re-
ciproc ( I asă că distorsiunile fun-
damentale vin de aiurea!) şi con-
fu zie, iar tinerii prozatori main-
stream se unesc intr-un desant
care-i cuprinde pînă şi pe extre-
miştii textu a lişti. Matricea pluto-
nului structurează s imptomatic
via ţa literară, impunindu-se ca
perve rs substitut de criteriu
axiologic, dar şi ca disperată
strategie de a contracara efec-
tele retragerii dezordonate a ci-
titorilor pe a1iniamente postinte-
lectuale.
Antologia Alpha (Scris ul Ro·
mânesc, 1983; vor e xista Beta
ş. C. 1.?), ingrijită de Alexandru
Mironov, Ion lIie Iosif şi Radu
Honga (cuvint înainte al primilor
doi, postfaU1 a lui Adri,m Rogoz ,
~ALMANAH
~ ANTI C IPAŢlA
scr isă înaintea crucialei Consfă­
tuiri din 1980), dedic ată memo-
riei regre ta tului fan absolut Mi-
hai Ionescu, e tot o impetuoasă
debarcare ali ată. De as tă d at ă ,
gruparea s-a făcut pe conside-
rente aproape consecve nt lite-
rare, important fiind faptul că
toti antologatii scriu S.F. Unii o
fac de cite va decenii, altii, de
cîţiva ani, unii se manifestă exclu-
siv În graniţe l e elastice ale genu-
lui, altii şi-au dştigat notorieta-
tea În j urnalistică, umor, c rit ică
literară. Diversitatea socio-profe-
sională a autorilor este de găsit,
alături de importante deosebiri
de s til, te matic ă , meş teş u g, la
simpla citire a textelor. Ar tişti ai
c uvintului ca Vladimir Colin co-
există cu mod eşti minuitori de
prefabricate litera re ca G abriel
Manolescu, diletanti glorioşi În
fan dom ca Radu Honga vin
umă r la umă r cu scriitori de
profesie ca Dan Culcer. Devăl­
măşia invadatorilor pune - para-
doxal? - mai bine în lumină ten-
dintele, cure ntele, o r i e ntăril e,
schismele.
O contributie de nivel medio-
cru este cea re preze nta t ă de
produc tiile unei Ioana Petrescu
- scriind "AlIo" ea profeţeşte un
viitor in care func ţi a fatică a lim-
bajului va fi s implu exercitiu
snob, iar relatind pariuri pe
~mpa n ie franţu zească şi Coca
Cola Îşi d ivulgă fantasme banale
- , unei Carmen-Madeleine 00-
roianu - care ş i-a r fi lungit simti-
tor o sChită dacă eroul S en ar fi
purtat numele de Haralambie·
Protopopescu , fii ndcă vocabula
Sen are o ocurentă record (nu-
mai pe un rind patru!) -, unui
Eugen Moraru - ce înşiruie can-
dide stupidită t i în prelungirea
pancartelor munici palită tii (v .
proza "Nu rupe ţi florile!) - unui
Mircea Şerbănesc u - pe rsonajul
din ,,0 zi ciud ată" În care, prin-
tre altele, fi losofii sint împărti ţi
În dou ă cete ( pesim işti şi opti-
mişti!) , red esc operă munca. Şi o
evidenţă strict~ ar putea umple ,
lungi pagini de c lişee, inabilităţi
rizibile, fraze discret (in sens fi-
zid ) negramaticale (nu cred că
sînt progra matice, ca la o Emily
Dis;kinson).
Intr-un fel, anto logia Alpha
este şi un compendiu al celor
mai ne aşte ptate rezolvari pe ntru
problemele noastre de fiecare
zi, astfel că , imediat ce legea de
compozitie se dez văl u ie pentru
fieca re text, orice escapism dis-
pare (Ion Hobana re u şe şte un
paradox cu "Cea mai bună din·
tre lumi", proiectind în viitor un
topos leibnizia n, dar e caz izo-
lat). Mulţ i a ntolo gaţi c heamă in
minte travaliul neobosit, colectiv
şi re·anonimizat al copiilor din
cenaclul de pictură de la Vultu- .
reş ti, autorii unor serii de ima·
gini cu satul natal in anul 2000,
care fac din Houston ori Baiko-
nur nişte palide încercă ri . Astfel,
se dezvăl u ie c heia oricăre i ex-
trapolări , pe care vreau s-o dau
in clar: acuma mergem noi În-
cet, ne mai potic nim şi mai re-
gresă m, dar, nu se ştie prea
bine cînd şi c um, totul va incepe
să se sc himbe, pe rfec ţiu nea ce-
lui de-al treile a mile niu va
irumpe trium~tor.
Punctele de max im ale antolo-
giei craiovene se datorează În
general tinerilor. Mihail G ră­
mescu revine cu trei piese ale
remarcabilului volum Aporisti-
con (net depăşit, o s pun spre
laudă , de ultimele sale creatii de
care am cunoştint ă), confirmin-
du · ş i pozi ţi a specială dobîndită
prin debut rapid ş i profesionali-
zarea conditiei de autodidact.
Dan Me rişca e preze nt cu dou ă
texte (un~l în colaborare cu
95

Doru Pruteanu) frecvent publi-
cate, care dau indicii sigure citi-
torilor săi: un autor de talent,
puţin prolific (activismul SF il
ocupă enorm) dotat uşor în ex-
ces cu spirit critic. Dorin Davi-
deanu, un Dan Merişca bănă­
ţean, are aceleaşi calităţi şi de-
fecte, dar e mult mai puţin ener-
9!c şi lucid, Leonard Oprea, dis-
cIpol declarat al lui Vladimir Co-
lin, e un bun stilist, neatent la te-
zisme, iar George Ceauşu şi
Alexandru Ungureanu par a fi
cei mai Înzestrati pentru antiuto-
pie (deşi grafomania frenetică şi
naiv-lirică a unuia se desparte,
net de cinismul placid şi chema-
rea pentru raetiografii sociale ale
celuilalt). Imaginea ,generaţiei ti·
nere de autori SF se poate cit
de cit intui după lectura celor
amintiţi mai inainte, dar ea se
cere· serios intregită in viitor.
Cu Mircea Opriţă şi autorul
volumului Cuadratura cercului
(din care sînt republicate cinci
piese antologabile de cel mai
exigent editor din lume) atingem
zona scriitorilor profesionişti.
96
Victor Kernbach estle Însă co-
mun umoristic, George Anania
şi Romulus Bărbulescu sem·
nează un lung şi descurajant co-
laj (de la portretul romantic la
realismul socialist), Ovidiu Riu-
reanu e prolix chiar într-o com-
punere intitulată ,,Redundosto-
pul". Horia Aramă, În "Procesiu-
nea", montează grandilocvent
ceea ce pare mai degrabă intro-
ducerea alegorică (Bunyan ar fi
rămas însă pe ginduri la Ghighi
T eibrich, ai cărui eroi sînt
Non-Existenţă şi Clipa Fericită)
a unei povestiri gotice, iar Edu-
ard Jurist, acelaşi din scenariile
sale radiofonice, e moralist -e-
colo rezumabil' astfel: cine taie
azi un pom, miine se va da la
om! Veteranul Adrian Rogoz
este pacifist fără prea mult far-
mec, j~r Vladimir Colin, cu
"Lnaga , dă un excelent ecou al
lui Lovecraft. După ce glisează
paleoastronautic Patimile, Ale-
xandru Mironov se asociază cu
Io~ Ilie Iosif Întru alte istorii apo-
Crife, trecînd savuros În registrul
comic-satiric (unde cel de-al doi-
lea pare foarte dezinvolt, jude-
cînd după textul său "Răzbuna­
rea lui Pierrot"). Proza lor, ,,la
multi ani, 20oo!", trimite pe cu-
noscătorii la adresa de la care
pleacă almanahul de fată, unde
mai multe personaje (istoria lor
ne-ieroglifică e identificabilă) -
între care şoimul Petlică şi tot
"schimbul de poimîine" - se pre-
gătesc pentru revelionul 2000.
Salutară iniţiativă editorială,
antologia de la Scrisul Româ-
nesc pune pe masa noastră de
lucru şi sub ochii 'numeroşilor
fani un grupaj reprezentativ
pentru starea SF -ului de acum
doi-trei ani, un bun punct de
plecare pentru alţi antologatori
ai domeniului.
(Această grăbită, subiectivă,
plină de omisiuni recenzie nu
mi-ar fi ocupat timpul de lucru
socialimente necesar dacă s-ar fi
implinit visul lui Ov. S. Croh-
mălniceanu din schiţa "Un capi-
tol de istorie literară": critiel1
dispar prin supraproducţia de
fictiune, iar maşinile de critică le
iau locul şi sînt branşate in cir·
cuit închis cu cele de creatie.
După asta, ni se spune, "oame-
nii îşi putură vedea Iiniştiti de
treabă".)
INVERSARE
VIsa Se culcase ttrzlu ŞI
acum avea coşmaruri.
Prmtr un efort de voinţa pa
trunscse În alt.) lume, el însuşI
suferlae o 1Ilversare. percepea
timpul drept spa11u ~j spatiul
drept timp, ŞI ce era mai rau,
ramas~se pnzonierul cludatei
lumi ce o inventase, nu se mai
putea elibera. nu şi mal amintea
poarti1 de Intrare in lumea lUI de
obîrşie.
Dlminet3 se trezi cu cearcăne
grele la ochi "Ce vis stupid!
N-o sa mai dtesc carti SF
seara!" ÎŞ I ZIse enervat. Se Im·
brâca, se spălă, minca ceva.
"Ia te UlU\ ce tirzIu estelC, facu el
pnvindu-şl biCIcleta Apoi tŞI
deschise ceasul, .p sui in el şi
pleca la facult-ttc
CĂTĂLIN IONESCU
ALMANAH ~~
ANTICIPAŢIA ~
SUB G1~X~
SEMNUL SF
CLEPSIDREI
DAN PETRESCU
Casa Weber ... ~I rcf1ecteai"ă l fenom(!Tlul l1~ In·
NU NUMAI destinului, cum spunea cineva, Îi
plilc simetriile, ci şi fantasticului, care conservă din vestire forţati. a cUIva cu dilTurr extr nalurillr
Cpea ce. Ia sfîrşit, ii este tonhrm<}f d folhtom
romanul gotic obişnuinta şi plăcerea coresponden·
telor simetrice şi, ceea ce tine de acelaşi lucru, a proprietarului respedivel CilSe .. nu trebuw ti
ră5turn~rilor de situaţli'1ntarind, pln3 la urma, să­ teşti )urno.llul ' 1 AsI,) predlspune la c. 1L:I
giune " - ŞI, mal mult dcdf atit. Ia Slm"lnLlI
n!toasa credintă tn ordinea acestei lumi, cu atit
mai mult cu cit ea este lnfatişată adeseori la lim ită, destinul lui Webt>r trecind .asupra herll'K:neutulUl
tn dlStor5iun~a unei au tre rezultatâ in bună măsură dar chIar acest deSlln se wpusese, la rindul u,
simetnzăfll unei profetI! in curstll unei ..1edlnte
dintr·o simpl.l inversare; ce deo~bire de esentă,
intradevlir, poate fi dacă, intr-o scriere de Wells p~ihice", medicul OttoKilhn (tx'r~otlaj cu contur,
de guru ct1re Circulă ŞI in celcJdlte nuvele ale \lolu
pomenite'!! de Borges, un om "se intoarce dlO viata
c~alaltB cu inima in p.Jrtea dreaptă, caci a fost cu_ muJui lui Polul Alexandru George&cu) Îl dezvAlUI
lui Weber vutorul sub forma urmatoarelor ver~un
desavlrşire inversat, precum intr·o oghnda'? O
In manIera lui Nostradamus' Solel! (dU h,mt etl
lume cu totul inversatli n-ar fi decît copia fidelă a
('1c~te i lumi, a cărei putere de refacere nu este deux CilSsi-.' Soleil levant \;amcra mOIt! ! C Il
ronne pasS3 des loups <lUX h9l"e: I So1c11 Cdlh. h.lnl
deloc stingherită de inver!idri, ba dimpotriVă, ele ii
sint structurale. Literatura fahtasticd dă adesea s'~cna: b,gre'/ Grand chef, gn.nd' F elIm, p, ys
mang",a; Tout son soul et par sUlle 1_ r,~v I Pen
Impresia existentei unui principiu de simetrie care
regizează intr·ascuns neliniştitoare metamorfoze, dimt seras empnsonnil Dans r{:toi~ Jo..lur '. ef te.
l1parent inexplicabile; de pild.l, in volumul de nu- turei Sorlle y auril pour un "&urhomm I Eva ~
\lele apartin1nd lui Paul Alexandru Geornescu, millS en fanI6me', prime1 parte fnmlte 7\' razbOiUl
Casa Weber sau I eşirea din noapte (eR, 1982), ce 5e preg'itea (sfnh:m in 19~4, i.ş..J cum o atesta.
o imagine livresci.l dă seama de la inceput de jurnalul). ultima la inchiderea lui Weber Într un le
această ordine aecret.l, mascatA de o aparentA de gar, in umforma cu sIc,) galben:i care 1 ~nm;J,h 1
pe evreI. cit despre evadare. ea pare _1 se fi ~
zordme:. naratorul ~seşte pe o măsUţă de ceai in
Vila Weber, amestecate, carti de HeIsenberg şi trecut aidoma despnndetli doctorului Honlqberger
'Agatha Christie, Lobacevski şi Boccacio, Eras· c.)lre legendara Shambllla. grat e c)(crclt,tr11 unor
mus şi Robespierre şi imediat reconstituie un prin facultati paran,ormale (in Indl} numite siddhi), dp
corporeizante (marturnlc Jurnalului lui Weber u
clpiu care să exp1Jce alăturarea lor: "La unul este
nedeterminat universul pina la ulhmul element, la fost consemnate, la distanta, dt' Otto KJhn, C.\rUI
alta este nedetermlO.)t cTlminalul pînă la ultImul Î-au fost tnmise pnn telcpat· , de pn.lon.erul dm 1.1
gar); ar, ca ..figură", reillizi;\rei;\ .:lcc~lei profet.i este
capdol, unul găseşte il patra dimenSIUne a spatiu-
lui perfect deschis, amanţii celuilalt g~sesc a patra un caz de slmethe direct~. unul d" '\!metrle 10
versa apare in urllhlloareZl nu\.-clJ, Falsa moarte
dimenSIune a paturilor conjugale imperfect Inchise,
iar ultimii formează perechea ideala, al doilea- face a lui ,Julio'sau ceasornicarul nătîng-: perwnaJul
prinCipal $1 Tluratorul acest('l,] t ~ 1 Carac ~ un
contra la ceea ce primul scrie."
Nuvela care dd titlul volumului se va derula În curs despre fantastic. cu anilllze p t x1el lui
Cortazar·· şi, nu tJ'ttimp!dtor. p m~nd II I 3 ti]'
continuare dupa acest gen de exigenta hermencu·
flcel, unele texte ale Jui Mircea Eliade, in special
, Pr :-.a nUI'{J J tlf'ld o m "1 '8 , li r (it
Secretu l doct orului Honlgberger. ~rvindu· i de
nemarturisit model. Astfel, 10 ambele cazuri, un
(,a P9 ca'E' /Llm li. lui Weber o f /9 n ti ;;I.i.
du-/. ta 'enom 1 si IJI,tor I dSf v 1 el <1 I 'ar
narator cu preocupări pentru ocultism descoperă ml/lu'. tr·burl/or Ch·'.Ir ~r fJ(C ~ 1 & ,; ,
dO!CIl.i1l COIO'pC' r.onf'll tefl are. r: I "p il 1.:
un jurnal care consemnează o experientă SUprîl
normală, mediată de contactul cu IOdlanismul;
I Col 8 II" M'fCfJa f adt'J o-'to 8' e C Il ara
dind" I~ d'~(J 1) pe,m ·tI r/lCEI it e~ r n
descifrarea sau pur şi simplu lectura Jurnalului, ca 1'851"(1 (pe strada Mlntlllt'ah). ~ (Pel.."na). fU (Ini
nito la BUCM".... ld). r) , ... " . • r, ~
act hermeneutic reuşit, provoacă dispaTltia feno·
menului cercetat, precum explicarea fantasticului
prE"1V
... 5·11.!f'~ .r't. ~ d.. ul'~' ŞI
I L" ,
il riSIpeşte - şi, ceea ce este mai intere~nt. dac.!i Illd . IIm d ~ lo·"_".,i l'i.<.I Şotro"lll. f cea da de-
printr-un demers mimetic izbutit, printr-o imitatie parte (m Antolog a nun'lel fantast te. U 1970 p
141), I .11 llnd~ {} ,.. ;.. ~e de' I .. 1 p, n~ ti (.erşetor
care, fiind perfectă, se anulează ca Imitatie ŞI de- AlI!'liIH~şld·,-,le Pf(I\; ,dli'rna An
loc "
M
vine contoplre, contagiune. De aceea naratoruJ dIn (wproprJ .l\nRe\i" I.:1R ,)
~ALMANAH
~ ANTICIPAŢIA
97
tia din nuvelă, -el teoretizează studentilor un fan,
tastic de gradul II, care e de natură a crea o lume
srevni (1n mod, adica invers, ins~şi această voca-
bulă citita p0 dos rezumindu-i esenta); un alt semn
al inversării este reaparitia lui Otto Kahn, sub nu-
mele de Canoto; şi, in fine, mversarea atit de sem-
nalizata consta În faptul că un lucrător oarecare ti
anunţă naratorului, În momentul cind acesta se
pregatea să rosteasca o conferintă despre C:orta·
zar moartea lui Cortâzar (Julio), cu detalII, ur-
mi~d ca de fapt această moarte să îl loveasca
după o vreme pe însuşi mesagerul ei, exact în cir-
cumstantele falsei morti a lui Juho; iar naratorul
va rezona astfel: ,. ... Pedro Miguel a reuşit faptul
fantastic de a Întoarce clepsidra existenţei sale: În
timpul premomtiei, viitorul a devenit prezent, iar
În timpul relatării, trecut."
Următoarele texte dm volumul lui Pau] Alexan·
dru Georgescu (cele Trei vise) folosesc unul sau
celălalt d10 cele "doua aspecte ale Jocului de-a SI-
metria, intrinsec fantasticului; refuzul acestui JOC,
capabil de a se amplifica in tarifiant o dată ce pro·
voacă aparitIa unui dublu conotînd, tot În epoci is-
torice tulburi, inchlzitorialul, se poate uneon tra
duce, simbolic, prin spargerea oglinzii: aşa se în-
timpla În una din povestirile fostului "cerchlst." Ion
D. SÎrbu, sCT1să în tonalitatea Golemului lUI Me
yernik - Nu ştiu cum s~a spart oglinda..• (in vo-
lumul Şoarecele B şi alte povestiri, CR, 1983);
dar ne vom opri la alte doua texte dm acest, de
altfel, foarte bun volum de proză, pentru că ele
cultiva efectul de fantastic de C<lre ne ocupăm aICI,
metaforic dezignabil în mişcarea de intoarcere a
depsidrei.
Astfel, Şoarecele B narează eşecul utoplei şi, in
măsura in care utopia traduce aSpiratIa mtelocra
hcă de a aranja lumea vie după recile canoane ale
splntului obsedat de ordme ŞI şlmetnc - eşecul ex-
perimental al acestei tendinte. In atopicul Genopo·
lis, un cercetător în psihologie experimentala, Fro-
nius, se ambltioneaza sa determine doi şoareCI să
colaboreze conştient (aceasta dupa eşecul unuI
experiment anterior, cu albine, in care, aduse în
conditii speciale. reginele ar fi trebuit să se com-
porte ca nişte "simple h:.tcrătoare, adunătoare de
miere"); substratul intentiilo~ sale se lummeaza
însă, fiindcă From'Js nu se sfteşte să dedare: "Eu
consider orice experienta cu ammalele o expe-
rientă cu omul". Ceea ce urrT'le<lză se poate prin
urmare CIt! ca o parabolă: doi şoareci aleşi la egali
tate biologică (şi puţin ajutati ca s-o obtină) sînt
introduşi intr-un "cîmp psihologic" ("Poate chIar
unul sociologiC", comentează Fromus); flămînzltl,
ei nu pot ajunge la bucata de caşcaval decit dacă
unul din ei îşi domină instinCtul în folosul celUIlalt
şi se urcă pe un talger care ţine deschiSă trapil)
permiţînd accesul la caşcaval; după care rol unle
ar fi trebuit să se inverseze, ca cel de·al dOilea
şoarece să se sature ŞI el, ceea ce, după o vreme,
se şi întîmplă; numai ca o inversare <lbsolut simp·
tomatică se produce în acel moment în concepţIile
lui F ronius: de unde la început el VIsa la eradica'
rea inegalitătii, "sursa atitor rele, /. ../ conseclOţa <l
mizenei sociale, a sistemului car€" ne tme flă­
mînzi", atunci cind şoarecii ajung să-şi execute
perfect numarul, acelaşI Fronius îi împiedică să
98
mănînce pe s..lturate, debMcce, constiltJ.se el .. "În
data ce se satura, Încep sa se Joace" ŞI elementul
ludic semn al libertătii, ,.le deranJI:',)zil dlsclphna
rene~elor"; şi cercet3torul este adus la a profes.'l
dialectica: ,.... lipsa de foame creeaZ<l hbert<ltca, h
bertatea creează fantezl<l, lur fanteZIa, carE' niJşte
artele, este in acelilşl timp şi inceputul dczordlOll,
duşmanul numarul unu al dlsnphnel
ApOI, in vreme ce Fromus ÎŞI prezmtă expen·
mentul la un congres la Strusbourg, meg.1lltal.ea
şoarecilor izbucneşte, in virtute,) mor uleI bmccu
noscute macar de la La Font;:une .,L,) ralson du
plus fort est tou,aurs la meilleure"; şO<lrecele A îl
sileşte pe B să stea pe talger tol timpul, ca numai
el să se Infrupte dm caşcaval, pSlhologul dlspera
PUtlO, gindindu sela soarta omemm il} care :,aulo-
mat cel prost, ŞI lenc:?, ŞI citne de\.lne tiran ŞI
exploafator", pe urmJ, ca spre a ratifica zdrobirea
celui slab, decrete,aza că vmovat de sîngele ap'drui
în "arena" sa expenmentak3 este numaI Hcrmann,
omul său de serviciu; este ceea ce crede ŞI narato-
rul, profesor de ontologÎe. care·şi amend~se IdeIle
in funcţIe de şubreda reuşlt<l a colaborarII roz"toa·
relor; nimiC de mirare aşadar daca cel dOI ildopta
În final punctul de vedere al perseculonlor. ocul
tîndu·şI eşecul. de dragul utoplel, precum şi inabu
şind _,discursul vlctimar" ,,TrebUie UItat. trebUie
ignorat tot ce s-a intîmplat post Strasbourg" ,
Cel de-al doilea text al lUI Ion D. Sirbu care sar
preta ahahzat din unghiul f"ntastJculUi este acela
intitulat C:imex Lettularia; mtng<l este SImplu de
rezum<l!, un ins pişcat nOdptea de ploşntte se
duce să reclame faptul admmlstratorului Imobllu·
lui, IOvalid, pensionar, fost colonel. şi acesta ii felce
o intreagă filozofie, b<lzata pe schimbarea. mversa
rea, bascularea perspectivei asupra islonel: evem
mentele Istonei umane n·dT fi, în realitate, decit
consecmţele istorieI mult mai zbuclumule a mIcro-
organismelor, şobolaOllor (egah. spune bJtrinul. cu
num~rul oamenilor. Încît moartea unor şobolam ar
antrena automat decimilrea corespondl!nta in rin·
dul antroPQlzllor ŞI aceasta pina la Ideea ca, de
fapt,lstOJiiJ um.:tna este mstrumpntul unuI . fatill
principIU al echilibrului stattstic· ·.. nemtll au m\l('n·
tat stricnina: şobolanll, pe loc, l au adus la pulere
pe Hitler ") ŞI, natuml. il ploşmţelor; faptul cu bie
tul reclamant va priVI de · illCI ÎOillOte ploşnltt!le cu
nehniştitorul sentiment al uneI ·,taine" care lasaI
tează "ca o negura~ C<l o amenmtare". insc.amna
că el a devemt senSIbil ~l una dlO sursele f,mti\'5tl
cuiUl, subsumabil.! ŞI ea semnulUI clepsld'rel schlm-
bare<l punctului de vedere asupra acelUIa,;;! set de
evenimente; teorettc, această vanere a percl'pttel
este amintItă de VIctor Ivanovlci, folosJla de cite\.;)
ori de Crohmi.lIOiceanu in ale s<ll(> Istorii insolite
şi tine de efectul de msolita-re sau ins!rumarc pe
care Sklovski 11 desemneaza ca escntd a arte! hte
rare, dar pe care Eminescu il slOtetiz<l i,n fraza de
Început a nuvelei .sale, Sărmanul Dionis: " 'ŞI tot
astfel, daca inchId un ochi, vad mîna mea mal
mică decît cu amindoi." Fantasticul contribUIt? ast
fel la zdruncinarea automatismelor noastre per·
cephve şi ne ajută să consideram lumea cu un
ochi mereu 'proaspat; ŞI poate nu intimplator um·
(orma şi fatala scurgere a timpulUI ('ra scand::tt8 la
cel vechi de rdsturnarea c1epsldrei.
A L MANAH ~
AN TlCJPA ŢJ A ~
PROSPETIME
SI, FANT'EZIE
•
SILVIAN IOSIFESCU
ULTIMA carte a lui Vladimir
Colin, Xele, motanul din wstele
_ o uluitoare aventura po-
vestită pe indelete in nouă
capitole complete, se _mişc?,
cu o fermecătoare uşunnH~:_ 10
cele două teritorii în care sc;:mtc:
rul a făcut pirtie: basmul ŞI a,:",tt~
cipaţia ştiinţifică_ Harul rîsulUI ŞI
al fanteziei,ce vitalizează cu a~e­
eaşi gratie şi cuvîntul şi viZIU-
nea dă celor citorva sute de
ver~uri ale poemului apărut la
editura Ion Creangă o fiziono-
mie particulară.
Basm? Joc anticipativ? Paro-
die a basmului şi a anticipat!ei?
Autorul Basmelor omului ŞI al
Pentagramel, ar mai m1fltor~
dintre cărţile care au re]O~ol~
străvechea lume a basmului .ŞI
au dat fantasticului ştiinţific vir-
tuţile speculaţiei filozo.fice, sen-
zorializate, cu totul fent.e de l!5-
căciune ori pedantene, ml~­
cînd-o tot aUt de sigur spre vu-
tor sau trecut şi mit, suprapune
aici cele două planuri folosind
registre fanteziste. De aseme-
nea mijloacele parodiei care, ]O
mod paradoxal, pun in valoare
constructia fantastică. i degajare: "Ne·am privit În och!
De la primul capitol - n
careI Xele apare - pînă la
Capitolul 9 şi finalI totul re.ln-
tră in normAl. oeripeţiile mIra-
~A.lMANAH
~ ANTICIPAŢIA
culoase pe care le trăieşte copi-
lul narator trec mereu, pe ne-
simţite, de la fant_asticul con-
struit în cîte o imagme memora-
bilă şi dizolvat îndată de z!mbet,
la alura savantă, contrazisă de
aceleaşi clip iri din ~chi, cu .~priji­
nul esential al unei fantez\l ver--
bale care face cuceritor jocul. E
nevoie să mai repetăm că Vladi-
mir Colin nu bagatelizează ge-
nurile în care a construit, timp
de trei decenii scrieri de neui-
tat? Şi alte modele ale genl!lui,
parodia lui n.u nia~u!",teşte "obiec-
tul? Dar eXistă aICI o remtoar-
cere a lui Colin la poezia nicio-
dată abandonată, prezentă, În
afara versificării, în mai toate
cărţile <lnterioare. As_tfel e imagi-
nată ivirea motanulUi extrateres-
tru: ,lmi tăiase dru~ul cl! o zi
înainte/ arătînd că vme <:ilO Al-
debaran/ şi cu meşteşugIte cu-
vinte/ menite să-I facă să treacă
drept motanj ceruse. ~a-l ia~ la
noi." Nu lipseşte mCI motivul
avatarului al schimbului de indi-
vidualităţi' Între motanul din AI-
debaran şi băiatul-n<lrator ,
schimb propus şi acceptat cu
şi ne-am strins mîinile tare/ apoi
şi·a incolăcit coada in jurul meu/
'şi m-am simţit! brus~, a~~eţit.._"
Metamorfoza e surpnnsa 10 ver-
° G1~X~
SF
suri În care poetul vizionar se
substituie parodistului: "Vedeam
noian de stele şi cercuri colo-
rate/ ce se-nvirteau ~res.cînd şi
explodînd/ şi capul ml-I sImteam
pornind sil se dilate/ şi ~u?uia
năpraznic văzduhul, c.a ŞI. cmd/
scăpat ă dintr-un SpaţiU ce r:- o
putea reţine/. o~ntrec.:gă galawxle!
aurie/ cu SOT! Şl lumi, se prabu-
şea În mine." .
Tonul ghiduş şi verbul mi.n~lt
cu o inventivitate fără OlmlC
trudnic stăpînesc capitolul ur-
mător, intitulat c':l_ tilc::: ,,~E ICU pu-
tinţă/ atîta şhmta? ntr -o
cascadă de aliteraţii pătrundem
în clubul F: "Clubul ăsta F, se
ştie/ finalizează fără f.asoane/
formule finite cu fantezle/ folo-
sind febril fel de fel de filoane/
fortamente fortuite ... "
Nu vom încerca să parafra- .
zăm pedestru o~cilar~a gra-
ţioasă între plăsmUirea l!b~r fan-
tastică şi surisul parodlel. T re-
buie însă amintit că poetul e in-
tovărăşit în călătoria prir: cele
nouă capitole de desenele inven-
tiv-spirituale ale lui Tudor Jebe-
leanu, care nu traduc, ci int~r.
pretează, cu u!"'. zîmbet propnu,
ceva mai mahtlos.
În final, anticipatorul renunţă
o clipă la tonul jucăuş. Speranta
sună autentic: "Visez la noua
noastră înt1lnire/ cînd un savant
şi nu un băietan,! reprezent~nd
Întreaga omenirei îl va Întîmpina
pe solul din Aldebaran."
După formula folosită cu alt
prilej de o scriitoare, Xele, mo-
tanul din stele e un poerr:
adresat copiilor Între patru _ŞI
şapte;-;eci de ani. Citit_orul de he-
care VÎrstă extrage ~!n e! .h~an~a
lui proprie, cu c~m<:ilţla sa-1 _fi ra-
mas grauntele m~lspen~.b.tI de
~ngenuitate , de dlspon~bl~ltate.
Sint daruri pe care Vladimir Co-
lin le-a păstrat intacte_
99
 FIECARE nou exeget al unei
opere hterare de mare populari-
tate are de luptat cu remarca-
bila inertie a gustului public pen-
tru a Impune tiparele propriului
subiectivlsm. Efortul de schim-
bare este cu atît mai important
cu cît există situatii in care ima-
ginea trad 1tională a autorului re-
pus in dIscutie este part l ală ori
modulată cu tendintă, iar corec-
tarea ei întîlneşte opozItia unui
OrIZont de aşteptare mformat de
reductIonisme. Acestea sint re-
dutabile in cazul popularitapi dI-
fuze, paSlve, incert ecou ŞI efect
Temanent al unei receptaTi ac
tive ce apartine trecutului. MIr-
cea Oprita, autor de referlntă În
SF-ul nostru - in dubla calitate
de creator de fic tiune şi analist
-, are ambitia infruntării neajun-
surilor şi riscurilor ce decurg
dintr-o asemenea întreprindere
scriind H.G . Wells. Utopi~
mo dernă (Albatros, 1983), una
dm foarte rarele cărti dedicate
in ultima vreme unui scriitor
străin.
Wells, o personalitate mai .vio-
lent controversată decît ne-ar
lăsa să credem amintirea lecturi-
lor no ~slre de adolescentă, a
putut ft văzut in strinsă legătu ră
- cel putm la nivelul prem lse/or
- cu realismul: , Chez Wells l'es-
prit d'antlclpatt~n, lom de 'mar-
quer la revanche de l'imagina-
ticn sur la realite, s'al imente de
celte derniere_ .." (Edouard Gu-
yot, H .G , Wells, Payot, 1920,
• pag. 68) şi, mai ales in tări le so-
cIaliste, ca profet al soCietătl i
fără clase (un atare pres!l91u i·a
garantat editii in tIraje enorme şi
come':"ltarii cntice, bombasttc fa-
vorabIle). la al t ă extremă, des-
pre cel care a scr is Ma ~ina
timpului s·a spus că ar crea un
model de conştllntă care pierde
contactul cu ceea ce antlpsihia-
trul R.D. taing numeşte "pre-
sent self' şi suferă o disbciere
vert i ginoa să, un fel de nebunie,
mai exact "a kind of fin~de-sie­
ele schizoph renia" (WIlli am
Bellamy, The Novels of Wells,
Bennett and Galsworthy:
1890-1910. London, Routledge
and Kegan Paul, 1971, pag. 59).
Orwell, in eseul "The Redisco-
very of Europe" (m Li stener
19 martie 1942), compara utopi:
ile wellsiene cu Brave New
World a lui Huxley, sesIzind
contrastul dintre ele, consecin t ă­
a contrastului autorilor - unul
100
UTOPIA
AL/VE ANO WELLS
supraîncrezător, celălalt dezum-
fiat, unul crezînd inocent in pro-
gres, celălalt conş t ient că Pro-
gresul, aşa cu m fusese conceput
"in pnmele zile ale aeroplanu·
lui", era "tot într·atît o escro-
€herie ca şi reactIunea" . Aceste
cuvinte mai tan, ca şi altele, I·au
făcut pe Orwell sa inregistreze
in jurnal (ef. War-time Diary.
27 mari le 1942) pnmlrea unei
scnson in care Wells i se. adresa
in fout letter words (un obIcei
epistolar wellsian atestat şi de,
pnntre-altii, leon Edel, în monu-
mentala sa bIografIe a lui Henry
J ames) . Puncte de vedere
! aproape la fel de greu de s ubsu-
mat unei aprecieri glqbale-- au
formulat numeroşi alti interpreti,
de la Darko Suvir:! la F lorin Ma·
nolescu, de la Pierre Versms la
Ion liobana, de la luri Kagarlitki
(pe lîngă prefata edItiei ruse a
operelor utoplstului , in Occident
a circulat cartea sa The Life
and Thought of H,G. Wells)
la Kingsley Amls. Care este 10·
cuI lui Mircea Opr ită Într-o ase·
menea ilustra serie, ce contnbu-
ţi e aduce el?
Scrntorul român reuşeşte, o
tratare sIstema tIc ă a domeniului
de cercetare, iar Utopia mo-
dernA şi Wells devm astfel nece·
sare restnctii concentnce ale
obiectului studiat, utopia şi uto·
pismui ca structuri de profun·
zime ale mentalulUI colectiv. De
la speculatiile termmologice (din
care, lucru CIudat, lipseşte toc·
mai cea a lui Morus), Mircea
Oprită trece la căutarea rădăCI­
nilor utoplei moderne, pe care
le distinge in Platon şi Swift, se·
sizînd pertinent şi mişcarea' lui
Wells de la sumbrele anticipatJi
dtn tinerete la mesiamsmul exal·
tat dm ultima sa perioadă, un
drum opus tendintei generale de
evolutie a genului - accentuarea
colorat urii distopice . O notA
speciala este seSizată în "desco· -
perirea vuiorului" de către uto·
pla modernă, ceea ce plasează
cetatea perfectă sub zodia para·
SORIN ANTOHI.
doxală a temporalitătii , sc o-
tind-o aşadar din conditia de ac·
cident al geografiei. In aceeaşi
ordme de idei, Gerard Klein
nota în teza sa L 'utopie mo-
derne (asupra pe rio adei
1900-1956): "Nos utopies sont
des plans que nous tirons sur
l'avemr, et non plus comme au-
trefois sur I'absolu."
Veleitătile de reformator me·
siamc, latente în creatIa oricărui
autor de fict iuni utopice (de re·
gulă foarte preocupat să le as-
wndă în pliurile discursului, toc-
maI prm aceea exinhibindu-Ie) , -
sînt extrem de explicite la
Wells. Insistenta lor, scandarea
neconte nit ă a sloganelor unei
"ideologii a him erei" (Mir<ea
Oprită), eterna revenire asupra
prinCipiilor fericirii calcu late
(intr·un decor fourierist, ca in
Oameni i ca ze ii), ni-I arată pe
autorul englez - acuzat de inca·
pacitatea de a inţelege chestiu·
nile soc iale ş i politice (de J o-
seph Conrad in tinereţe, de Or-
well spre sfir şit, Între altii) - ob-
\ le-a recenzat nimeni, niciodat ă .
sedat de Imperativul mistic al re·
novatiei, incercind să exorcizeze
scepticismul cu frazeologia ele·
mentară a programului politic:
"Vor fi numeroase utopii. Fie·
care genera ţie va avea noua sa
versIune asupra utopiei, cu ceva
mai precisă ş i mai completă şi
mai reală / .. ./ pînă cînd În sfir şit
utopIile vor fi trecut din visuri în
schemele de lucru, iar intreaga
omenire va da forma S.t-atului
MondIal final, minunatul şi mă­
reţu! şi rodnicul Stat Mondial,
care nu va mai fi o utopie deoa-
rece va fi În săş i această lume" .
Şi, pentru a-şI spu lbera propria
improbabilă - neîncredere:
"Cu si guran tă, aşa va fi ... " (sfir-
şind A Modern Utopia) , Ală­
turi de alte elemente, tratate pe
larg de Mircea Oprită în cartea
sa, această încăpătîn a re de a-şi
impune fantasm ele îl aduc e pe
WeJls, printr·o inescapab ilă
ALMANAH ~
ANTlC IPAŢI A' ~
DIVIZIUNE
-----------------------
ALEXANDRU MIRONOV
A FOST ODATĂ un autor de
carte ştiintifico-fantastică pe
nume ROTQulusbărbul escugeor·
geanania. Imi amintesc reactia
unui adolescent la terminarea lui
"Doando", primul roman al
sus-numitului autor: uluire, bu-
curie, încîntare, curiozitate, en-
tuziasm. "Doando" nu era un
roman, erau acolo pe puţin
trei-patru! Amestecate, Încîlcite,...
trunchiate, Înjumătăţite, cu per·
sonaje uitate pe parcursul nara·
ţiunii, poate chiar cu intîmplări
nepovestite pînă la capăt - dar
cîtă imaginatie! Cît farmec În
complicatele aventuri cosmice în
care era purtată planeta-astro-
navă "Doando"! Cîte idei· -
jerbe, potop, şuvoi: insuşi A.
Van Vogt, marele maestru al ri-
sipirii de găselniţe SF ~ gustate
de milioane. de cititori - ar fi pă ­
lit de gelozie ...
Cărţile următoare ale lui Ro-
mulusbărbulescugeor~eanama au
impus respect: "Ferma oam€'-
nilor de pi atră" si , .P<lT<lle1.>1 -Q-
nigmă " . După ştIinţa mea, nu
O fac eu, acum, În cîteva' fraze:
sint cele mai importante romane
de literatură de anticipatie ro-
mâneş ti. T raductibile (d ~r netra-
duse încă) in orice limbă, În
orice tară cu piaţă serioasă pen·
tru Science Fiction (U.R.s.S. ,
S.U.A., Italia, Japonia, R.F.G.,
Ungaria, tările scandinave). Ci·
tindu-Ie, adolescentul de pe vre·
mea apariţiei lui "Doando", de-
venit Între timp tinăr respecta-
bil, şi-a scos pălăria: sus-numitul
autor de carte şti a deja să con-
struiască personaje şi să spună
poveşti galactice cu miez şi me·
saj, păstrînd nealterat gustul
pentru aventură şi inventivitate
şti\·ntifico.fantastică.
ncriminată din cine ştie ce
motive, literatura de anticipaţie
a intrat, pe la 1974, într-un con
de umbră. Autorul despre care
v ă vorbesc s·a conformat parcă
cerinţelor şi etichetelor, "reu-
şind", prin 1977, o carte slabă -
~ ALMANAH
~ . ANTICIPATIA
"Şarpele blînd al infinitului" -
numai localizarea etnică a per-
sonajelor (cele mai importante
cosmodroame terestre se găseau
cam pe lîngA Slobozia!) era sufi·
cientă pentru a descuraja pe ori-
cine, chiar şi pe fostul adoles-
cent pe care începutul maturită­
tii l-a găs it cu aceeaş i nestinsă
pasiune pentru literatura de an-
ticipatie...
Au trecut anii. Fosta Editură
a Tineretului ("Albatros") a
ajuns la ritmul de una-două cărţi
SF pe an. Printre fericiţii ciştigă­
tori ai lozului editorial tine cre·
deţi că apare nu demult? Un
autor nou-nout, pe nume Ge·
orge Anania. Cartea: "Test de
fiabilitate". Subiectul, pe scurt:
telul disimulat al unui institut de
cercetări (probabil dintr-o ţară
belicoasă) este producerea în la-
borator a mutantului - soldat
perfect, imposibil de ucis (de
glonţ sau boalA), capabil să res-
pire sub apă şi să zboare! O
combinaţie dibace- de situatii şi
gadget-uri SF îl fac pe savantul
Phil Warner să reuşească să de-
vină mutantul aşteptat de capi-
taliştii săi. Ca orice savant cu
conştiintă, Ph. W. Încearcă să -şi
salveze descoperirea, oferind-o
medicinei şi oamenilor. =:ste pe
cale să reuşeaSCă, finalul pare
promiţător, apoi a4torul se răz­
gîndeşte şi Încurcă complet
iţele, astfel că la sfîrşit nici chiar
un cititor matur şi practicant al
unei profesii legate de ştiintă nu
poate şti exact d a că: 1. Warner
a trădat şi s-a Înhăitat cu boss-ii
lui sau 2. i·a păcălit şi binele a
învi~ răul, aşa cum ii stă bine
oricărei poveşti ştiintifico-fantas­
tice.
Multe pagini sînt scrise cu
nerv, capitole Întregi se citesc
cu sufletul la gură, dar sînt şi
pasaje care, d ar , trenează. De
pildă: ·ce rost are introducerea '
În carte a contelui Sim?; sau vî-
nătoare a (grotescă şi ilogică) or- t
ganizată de high-life·ul orăşe lu·
lui?; sau tentativele de a creiona
G1~Xlf1
SF
prea tare personajul principal
(nu se inţelege 'pînă la urmă
dacă Ph. W. este pozitiv, nega-
tiv sau nestatornic), pe Mad sau
pe Brett Hendricks (se pierd pa-
gini prea multe cu asta) - pa!'a-
doxal, cel mai bine reuşit este
dispărutul Sorensen, despre
care aflăm din dialoguri.
Mai trece ceva vreme - şi iar
un nume nou la "Albatros": Ro-
mulus Bărbulescu, cealaltă ju-
mătate a marelui autor de carte
ştiinţifico·fantastică din deceniul
VIl... Publică "Catharsis", o po·
veste pe teme sportive, dar
mustind de filozofie existentia-
listă şi grea, Încărcată de sen-
suri - atit de grea, indt cititoru·
lui avizat (acela ş i de la
"Doando" la "Catharsis") ii dă
bătaie de cap, nu gluIŢ\ă .... Ideea
SP este: inventarea - şi utiliza·
rea în scopuri distructive, de
către caoitalisti meschini -
unui sistem de influentare a
comportamentului la distanţ ă ;
ceea ce s-ar face - foarte inge-
nios - prin folosirea unor antene
emitătoare şi de rezonanţ ă (pi-
ramid ale) protoplasmatice!
Toate sub pălări a performanţei
sportive.
Binele invinge (adică echipa
Wan Mennen - Joop), în aven-
turi şi întîmplări foarte ·tehnicist
descrise (tot Van' Vogt, bătri­
nu!!), imaginaţi a , int eligenţa, abi-
litatea autorului sint indiscuta-
bile. Dar: povestea este exage·
rat, nejustificat de lungă. (Un re·
prezentant al tinerei generatii de
autori SF ar fi expediat-o în
50-60 de paginiO Personajele
(cu exceptia lui Joop) nU-I les de
tel lUI R. l::sarbulescu. Pasaje în
plus: pentru vizita la grangurul
T oshiba, autorul se lăfăie pe
zeci de pagini, amorurile lui
Joop nu interesează pe nimeni;
legile circulatiei sint Încălcate
101
 mai la fiecare pagină şi - la un
loc cu urmările automobilistice -
ingroaşă inutil "Catharsis'.'.
Concluzie: cu scriitorii născuţi
prin diviziune din trupul regreta-
tului Romulusbărbulescugeor­
geanania am fost poate prea as-
pru În această (falsă) recenzie.
Dar îmi permit. Eu sînt adoles-
centul pe care l-a Învăpăi 9 t
cîndva astronava "Doando" şi
tlnărul care a purtat "Ferma'ea-
menilo~. de piatră" În bagaje, in
călătorII lungi peste mari şi tări.
Pe cei doi scriitori, R. Bărbu·
lescu (actor în viata "civilă") şi
G. Anania (specialist şi respon-
sabil al filmului românesc de ani-
maţie) ii cunosc bine, fi respect
şi îi iubesc. Mi se pare cinstit să
UTOPIA
(UrmillB di" p8fJ. 100)
coinciden~ia oppositotum, În
contrautople (propun sa. aban-
donăm alte clarificări terminolo-
gice, amintind că toate subcla-
se~e ~topi.ei sfirş:esc stereotip,
pnn vlctona masei asupra indivi-
dului, prin triumful aberant al
identit~tii asupra diferentei, al
normei asupra exceptiei).
O recenzie de proporţiile Im-
puse prezentei nu-şi poate pro-
pune să dea mai multe amă­
n~nte despre cartea pe care o
discută, .mai ales că În cazul lu-
crăr.ii lui Mircea Oprită, proble-
mabca nu este absolut deloc re-
zumabilă satisfăcător. Celelalte
fete ale lui Wells, Începînd cu
raporturile sale cu SF-ul se cer
.descoperite prin lectură' uneori
căutînd dincolo de o 'retorică
i, Irnalistică si rle ('\ . imagerie
102
le spun că "Test de fiabilitate" şi
"Catharsis" sînt cărti rezonabil
bune, dar nu capodopere. Că
amindouă, la un loc, socotite ca
două jumătăti, nu fac cît o carte
Întreagă, ieşită din pana marelui
maestru Romulusbărbulescuge­
orgeanania_ Pe care tare mult
l-am dori iar Între noi, întreg, la
concurenţă cu aceşti scriitori
pn:>aspeti excelenti, C!Păruţi În
ultima vreme (G_ Ceauşu, S_ Si-
ghişanu, M_ Grămescu, Ov. Buf-·
rulă, AI. Ungureanu, 1. Popa, R.
Bretin - generatia "scoasă in
fată" de revista "Ştiintă şi teh-
nică"), întru propăşirea acestei
literaturi ştiintifico-fantastice, atît
de tare iubită de tinerii de toate
virstele ...
(!?rea) abun~entă. Uşoara proli-
xltate, Însoţită de o anumită
senzatie a ticurilor populari zării,
trădează autorul de ficţiune. Cu
toate acestea, Mircea Oprită re-
uşeşte să ne aducă in atentie
aşa cum În zilele noastre ar tre~
bui să se întîmple mai des teri-
fianta limpiditate a Utopiei, 'în-le-
gătură cu care ne prevenea
dndva (chiar şi ca epigraf pen-
tru Breve New World) Ber-
diaev. Ca să nu mai lungesc
vorba, după. ce mă minunez de
obtuzitatea lui Anatole France
("L'utopie est le commencement
de t0!lt progres"), inchei cu
splendida naturalete a lui Tho-
ma? Babington Macaulay, care
scna pe la jumătatea secolului
trecut (Literary Essays, ,,Lord
Bacon") o frază memorabilă şi
dătătoare de oarece speranţe:
,,An acre in Middlesex is better
than a principality in Utopia".
. de o criza de valoare), ins,) mi
care mire !imp s·a tot subţiat,
afara hteraturu** nu eXlstJ. deo·
camdatd mCI mJ,car avangarda
vorba: despre literatura de .mti
clpatle, nu de diversele hctium
antJclpatlve ProlIferarea rlctlunl
lor În dauna literdturii are ca
pnncipalJ cauza sIstemul de pu
bhcare care nu permite promo·
FENOMENuL hteraturii de
anticipaţie'" nu este atit com-
plex, cit intlOs Are, În schImb,
complexele sale de care În
cearcă sa scape ŞI, pUţin cîte
PUtlO, pare ca ŞI reuşeşte. Cînd
fac aceste afirmatiI am in vedere
trei aparitli·ghid antologIa AI.
pha ŞI almanahurile Anticipaţia
1983 ŞI 1984, lJ care adaug cele
citeva cărtl aparute În ultimii doi
am Cred ca antologl u crJlo·
veana deflOcşle momentul
1978-1980,iar alm2lnahurile ar fi
put.ut consemna 'Valoarea mlş
cafU de antiCipaţIe in ami urmă
lori, reuşlOd s·o faca doar regio·
nal Volumul Alpha poate fi ŞI
el pnvlt, în afara Uimitoarei nou
tatI care este mirarea În antoJo.
gle a ceea ce se numeşte din ce
in ce mal mSlstent noul val in
loc de "cab:}11 noştri m':l! tmen
dm cenacluri", Cel un volum re
prezentatlv pentru o anumită
zona, dar pdslreaza, în aceIaşI
tImp, mJrtUrla valorll medu il
mlşcarii de amaton. fapt care
poate. atrage ' (VJ putea atrage)
pe pSlho ŞI soclo·cnllCt (cind se
vor n3şte şi vor fI pub!Jciltll
Revenmd la asertIUne,) lOltJal.i,
vreJU sa remarc m mod deoş"­
bit Întinderea pe care il luat·o
activitatea lIterara in cenaclUri.
Absenţa unor sisteme rapide de
promovare ma ÎmpiedIcă Sd
aftrm cu ceruludine ca este vor
ba numai de intindere (nu ŞI
,e pare din CE' in ce m.ll eVident
ca in urma grupulU1 \.oemt in mlş
curea literară de antiCipatie Imc
dlat inamte de adunJrea textelor
pentr~ .:mtologl"- Alpha (grup
unII rdminind în mod eVident În
unui nou nou val PrecIzez: este
'lor .spre lecturare-audiere pro-
ALMANAH ~
<:::;Jr
ANTICIPATIA
DISCURS AMABIL
DESPRE
CRESTERE
DORU. PRUTEANU
varea unor autori importanţi
cum sînt Mihail Gramescu, Ale·
xandru Ungureanu, George
Ceauşu sau Lucian Merişca prin
[exte cu adevarat valoroase,
ceea ce face, desigur, ca aceşti
autori s~ rămînă în bună măsură
necunoscuţi şi deci să nu aibă
cum influenta modelul cultural
despre anticipaţie catre cum ar
trebui să arate aceasta.
.Nu-i un secret, mişcarea lite-
rara de anticipaţie este sprijinită
În pnmul nnd din raţiuni peda-
gogice. Indiferent de presiunile
momentului in care trăim şi de
numele pe care-I d~m produsu-
lui activitatii de creatie literară a
lui M. Grămescu, de exemplu,
anticipatia nu poate fi decît în al
doilea rînd o literatură a obiec-
telor (tehnico-ştiinţifice), pentru
că este o literatură a umanului
sau inumanului În primul rînd,
fie şi doar in virtutea definirii
epicului ca gen care necesită
măcar un personaj şi o fabulă.
(Mai simplu, o povestire este un
personaj în mişcare.) Prefer să
nu ma mai gtndesc şi la statutul
fictiunilor anticipative pe care
le-am . IOstalat de la Început în
antiteză cu literatura, dar care
se publică. Prima diviZiune se-
rioasă din interiorul mişcării va
conduce la despărţirea scriitori·
lor de anticipatie de scriitorii de
kitsch-uri anticipative.
Urmarind almanahurile, revis-
tele şi C4rtile, apreciindu-Ie text
cu text, oricine va putea ob-
serva d\, diferenta dintre textele
traduse - şi cele originale este
exact de acest tip: textele tra-
duse sînt mai bune pentru că se
~propiemai mult de Iit~,atură.
In practica editorială autohtonă
există, mi se pare, tendinta de a
Îndepărta literatura de publi-
care, oferind In schimb cititori-
~ AL M ANAH
<:::;Jr A NTICI PATIA
tete literare.
Efectul interesului pentru fic·
tiune - interes care, cum am
spus, are la bază acopenrea în
r~al a considerentelor pedago-
gice - este reluarea procesului
de marginalizare el literaturii de
anticipatie.
Faza în care această mişcare
literara se află pare să presu·
puna şi o echilibristica în dirija·
rea ei. Această zăngănire dis·
cretă a 'armelor (care s-a putut
auzi şi la Sibiu, in 1982, dar mai
ales la Bucureşti, in 1983) este
al doilea semn de creştere pe
care-l enumăr. In . 1979-1980,
toate intrumnle se axau pe ma-
rea problemă a unui loc institu-
ţional al mişcării de anticipaţie'
astăzi nu mai este spaţiu acol~
unde s-a aflat locul. In ace'astă
situaţie probabil vom constata
că mIşcarea romane~scă de an-
ticipatie a suferit prima ruptură:
aceea între scriitorii de science
fiction şi ceilalti aliaţi .de sub
steag. Cum va fi ast,,? Incă nu
'ştiu . .
•
Vreau să amintesc volumu! de
proze .. Reverberaţie rupes-
trăI' de Sanda Radian pentru
modelul de narator propus de
scriitoare. Ce! care povesteşte
este totdeauna "melanholic", se
confesează elegiac, presupunind
acceptarea sa şi a istoriei sale
fără limitări la cititor. "Llmitărt
Jnseamnă, in acest c~, "fără să­
mea paginilor plictisitoare". N a-
ralorul acesta este un Încreză­
tor care pare să deVină o rari-
tate. ,,Mai tineni colegiI' ai San·
dei Radian au transformat do·
rinta lor de a vorbi fără să-i as-
culte pe ceilalţi intr·un complex
al comunicării contra-cronome-
tru. Impresia că aceşti oameni
au ceva de spus şi vor s-o facă
inalOte de a se termina momen·
.," G1~XlA
SF
tul de receptare este tnduioşă­
toare şi trădează grave lipsuri la
retorica literară. Modelul narato-
nal al '"mai tlOerilor' co!egih ","**
porneşte de la figura mărturiei
limitate temporal, dar s·ar putea
să fie şi o simplă rea asimilare a
unor influente literare (v. Faulk-
ner, de ex., ori G.G. Marquez)
sau o şi mai simplă dependentă
fată de anume pulsiuni interne
in trecerea la comunicarea artis·
ticWficţlonală. Foarte prezent in
volumul Alpha sau, mai inainte,
in prima carte a lui Mihail Gră·
mescu, momentul acesta pare a
se şterge,lăsind loc unei directii
baroce, care se trage la noi din
prozele lui Vladimir Colin.(direc·
ţie care cuprinde, intre alţii, pe
Grămescu (cel din 1982-83), G .
Ceauşu, AI. Ungureanu, Lea-
nard Oprea şi pe fictionala Ro·
dica Bretin), numărind texte cu
scenarii complicate şi cu acţiune
redusă, urmărind Interiorul per-
sonajelor, şi o directie c1asici-
zantă venind de la Adrian Ro-
goz (Lucian Ionică, Dan Me·
rişca, Dorin Davideanu, Dă-nut
Ungureanu), greu de clasificat în
grupul "literatilor" sau în grupul
"fictionalilor" pentru că sînt in-
stabili De o parte rollmtne paro-
dicul Lucian Merişca.
Presupun ca atunci cind anto-
logia craioveană se va numi
"Kappa" voi putea consemna
schimbăr i esenţiale ale medie i,
Recunosc deocamdată că orient
ti,lrea spre ficţiune, favonzata in
ultimii ani prin publicare, este
mai interesantă din cauza aven·
turii căderii În maculatură sim-
patică
, FolosIrea termenuluI "literatură de
anticipatie' e clrcumstantlală. nu cred
In corectitudinea sa.
., Ceea ce poate insemna ca s-a şI
vQnlt dmafara literaturiI
... Să nu se supere Sanda Radien.
expresia aparţine lui Ion Hobane
103
 G1~XlA /NTERV·/U
CU UN ALERGATOR
Sf DE CURSA ~UNGA
INiER\JIU
_ PETER KUCZKA, poet, prozator, eseist, ci-
neast - am văzut, acum citiva ani, "Ferestrele tim-
pului" .- şi editor al reputatel pubhcatll "Galak
tika", ne face plăcere să avem in mijlocul amatori-
lor de anticipatie români pe unul dmtre cel mai • mteresati de anticipaţie, ca peste tot în lume, feno-
"incrîncenati" luptători pe tărîmul SF-ului.
_ Multumesc pentru cUl/mtele frumoase, nu mai
este nevoie să mă laud eu - fac asta, de obiceI,
singur. Mă aflu la Bucureşti la invitaţia Umunil
Scrittorilor din România şi, SIgur, profit de ocazie
pentru un schimb de experientă. Scriitorul Ion
Hobana mi-a vorbit despre progresele literaturii de
anticipatie româneşti. Eu pot să vă spun în primul
rînd că "Galakhka" Îşi contmuă cu regularitate
apantlile, publică autori din lumea întreagă, foatte
adesea şi din România, ba am reuşit să publicăm
şi un almanah SF intitulat "Metagalaktika", un fel
de antologie din primele 15 numere ale revistei
"Gali1ktika".
- In fandom-ul românesc caracteristica este le·
gătura strînsă dintre scriitorii profesioni'Şti şi cena-
durilp de amatori... . mine - nevoia unei organizări mai serioase la nivel
_ Este o SItuaţIe hrească şi curactenstlcă Science-
Fidion-ului. in general. Pentru comparaţie, in
Ungana eXIstă un colectiv responsabil cu antlcipa-
ţia pe Iingă Uniunea Scnitorilor, un altul la Umu·
nea Ziariştilor, un grup de lucru la TeleVIziune
plus, bineinteles, nenumăratele cercuri şi duburi
care cresc ca ciupercile pe lingă organizaţiile de ti-
neret, universltăti, case de cultură. Se orgamzează
conferinte, simpozioane, intilmri cu cititorii, proiec-
tIi de filme, se tipăresc fanzme ŞI buletine Informa~.
tive. Se încearcă chiar şi o coordonare a acestei
activităti prin TIT, Asociatia de Răspindire a Ştiin­
tei..
- Să pun intrebarea cheie: care este pozitia edi·
turilor maghiare fată de SF?
- Toată lumea este interesată - cum e şi firesc,
nu? MURA, .editură a tineretului, este pnnclpala
beneficiară a interesului public faţă de antiCIpatie:
la secţia Kosmos apar două colecţii, cu un total
de 70 de titluri de antielpatie pe an, ·in proporţie
de 15% maghiare. restul tr"duceri: Asimov, Brad·
bury, Hemlem, Ph.K. Oick, Brunner, Lem, dar şi
Colin, Rogoz, Hobana. Revista "Galakhka", amin·
tesc, este o publicatie a acestei edituri, cu tiraj
destul de m'ire - ultimul număr, de pildă, a avut
60.000 exemRlare. Tot la "MURA" apar şi cărti de
anticipatie pentru copil. Şi editura politică, "Kos-
suth", se ocupă senos de anticipaţie: are o colec-
tie - mai mult traduceri - care a trecut deja de al
LU-Jea volum; au apărut aici cărti ale lui Efremov,
104
Parnov, Fr. Pohl, A . Norton, S. Lundwal, F. Car-
sac, ale fraţilor Strugatki .. Alte edituri pro SF-is·
te: "Europa", "Gondoliath" şi "Tancsics", cu
cîte 2-3 titluri pe an. Nu·i prea mult, cititorii sînt
menul este mondial şi în concordanţă cu progresul
civilizatiei umane ..
_ Presa, mass· media in general, este sensibilă la
acest aVÎnt al antlGipatiei?
- Mai puţm. Doar "Kritika", o revistă de foarte
bun Olvel literar, publică_ din cînd În cind materiale
teoretice. Pe unul din posturile de radio se difu-
zează lunar o emisiune de cîte o oră. La T elevi·
Zlune, filme, cu oarecare regularitate.
_ Să schnnbăm planurile. ActiVItatea dv. inter·
natională este cunoscută in întreaga Europa. Ce
noutj:lti aveti?
- In afara principalelor manifestări ale anticipa-o
tiei, conventiile europene, mai sînt pe puţin 20-30
de intilnin locale, adesea cu zeci, chiar sute de in·
vitaţi străini. Se simte, cr.e d eu - şi multi cred ca
european. De aceea, la intilnirile viitoare ale Comi-
tetului European pentru Science Fiction (aparti·
nind de UNESCO), sper să demarăm cu dquă
obIective: in primul rind infiintarea unei Organizaţii
Mondiale a Anticipatiei - am discutat cu scriitori
din dIverse tări, printre altele şi cu cei români - şi
ne gindim să·1 propunem preşedmte pe englezul
Harry Harnson, scmtor reputat, care ar putea
"lega" taberele, el fiind european, dar şi scriitor de
hmbă vorbită in Amenca; al doilea, ca un corolar:
o revistă SI=-europeană, cu apar iţie in 3.-4 limbi -
ceea ce ne·ar lega pe toti şi mai tare ...
_ Subscnem dm toată imma la iniţiativele dum-
neavoastră, vă felicităm pentru rezultate şi cariera
lungă şi vă dorim, pe mai departe, mult succes!
ALMANAH ~
ANTtCIPAŢIA ~
LUBEN DILOV
SI
LITERATURA SF
LUBEN DILOV a apArut, cu ceva vreme in
urmA, la o şedinţă a Ce naclului Martienilor, la Mu-
zeul Literaturii Române. Ne era complet necunos-
cut şi ne-a fOfit prezentat de un scrIItor de htera-
tură ştiintifico·fantastică bulgar despr~ car~ -\lO~
auzi, tn curind, mult~. I-am lu~t un mte~vlU mal
mult din reflex profeslonii'll, apOI am răt:!clt pe un-
deva carnetul de notiţe. In 1983 fnsă editura !,lba·
tros a scos In librarii o ~arte pe care nu e~lt 5-0
categorisesc drept excepţiOnală: D.ru~ul lUI Ica~.
Autor: invitatul nostru de la ,,MarţleJll • Luben OI'
Iov. ' .. .
Drept care publicarea mterViulUl ce urmeazA s-a
impus de la sine ...
Reporter: Stimate Lube!l- Oilo;..',. cu~ primeşte
publicul bulgar literatura c..e antiCipaţIe? . satiră soc i ală cu trimIteri spr
L.D.: Cu bratele desch~. Deşi ed!tunle pu~h~
relativ puţin (in 1980. de pilda, numai 31 de titlUri
SF), 1p tiraje de ~OO-1~q m~i ex~mpla~e, c~re sint,
practic, smulse dm mimlle ..hbranlor. .Sltu~tla. se ~a
imbunAtAti, sperăm, În anII următon, edit.unle dm
Varna, Plovdiv, Russe, Sofia (mai ales ..Editur~ Pa·
tria este interesată, Tineretul Popular filO~ mal pu-
ţin receptiVă), promit .1n continuare o lărgire a bre-
şeÎ pe care această hte~atur~. pr~spaţă a. făcut·o
Îh ultimii ani 1n rlndunle CItitOrilor tln.en.
Se publică nuvele şi romane bulgăreşti, dar S~ ŞI
traduce mult - Ray Bradbury, A~thu~ Cla~~e, ~.
Pahi. P. Anderson, 1. Asimov (mal toti .marll ~crll­
tori anglo-saxoni de S.F. stnt cuno~.cutl la nO.l) - ,
sovieticii Gh. Gor, A. Dneprov, fraţII Strugat.kl, K.
Bultciov, I. Efremov. dar şi belgieni, .f~a~cezl, ger-
mani, români (o antologie de povestln ŞI Babel-ul
lui VI. Colin). . ţia. Filmele pentru m~trele ecr,1n
In sfîrşit toate rellistele noastre pubhcă con·
mos Ştiinţi şi tehnică, Ştiinţă ,i
stant literatura ştiintifico-fantastică: Orbita, COSM
tehnică pen-
tru tineret, Bulgaria literari, Se~tembrie, FI.a :
cira _ aşa cum publicA orice gen literar, fără mCI
o discriminare... . multumim Luben Dllov, şJ-Î uram romanJ1UJ Oru
Şi ne bucură că, In ultima vrelŢle, critica literara
ne acordA tot mai mult~ atenţ\€, traltndu-ne la
egalitate cu confraţii Întru poezie, teatru, roman
beletristic etc.
R: Luben Dilov, pentru că sîntem. acum in at·
mosfera vă rugăm să vă prezentatI.
L.D.: 'Stnt, 1n tara mea, scriitor cu vechime. Am
debutat 1n edituri În anul 1953 cu o ca~te pent~u
copii, iar In 1957 am paşit În lurr;ea SClence. Flc-
tion-ului cu romanul Omul atomic. in cam fltmul
de o carte pe an am reuşit să termin, de curind, a
22.a mea carte. Sigur, mi·am dştigat cliltori, am
~A L MANAH
~ ANT I C I PAŢ I A
1 NrtR~IU
devenit cunoscut, mal dle~ rorn"nul Orumul UI
IC4ilr mi-a adus popu!antate
R: Care credeti el trebUie S3 he prot' ,1
rului de literatura de anhciJ: ltle ,., t:1" Il f'bu 1.cu
pre căder~ să facă?
L.D.: Ii este Indlspensab L.l o' l.; o.l '
cu lumea ş tiln tei. La nOI protohpul t: ro
pare a fi ziaristul de ştiinta A!J"p M II Il
talent literar, imolglOaţlt', cntUl,,.) In I e.,. toar e
bine pregâ;tit dlO punct de "'ed ,\! 1 nţlf O '<1
ce li inles n eşt e realizarea sarcm 'or I'n Inl.: Ip I • •
stau tn fata scriitorului de Sn t! ~ I I on c
de a crea tablourI, scenarii despre lItm
obişnui oamenii cu problemele ~OCI ... 'f',
etice ale ZileI de mnn>:
Personal, scriu ade$Cd hit .'ltur.;l 001 tI si
VIItor. n
seaz ă aspectul moral al omulU1 d", P )1« II l'
mie de ani.
R: Ce ne puteti spune desprc 1jJ1(!'_ m( 1 .,
L.D.: 11 cunosc mai ales de b inl' "'n' , C r{'
le am cu cititOrii mei Ec,I~ un publ tlmr
fierbinte, entuziast, Or9amZel\ În nenumlLll!! Ci
buri de fantastiq;ti:ntdic, in mal toate n1aJ'l
oraşe. Se orgamzcazcl, anual, o intîln rt' a f:n or \
scriitorilor de an tiCipaţie, trel-cbn( UhUTI IlU I
. stimuleaza. pe creatoni tmen, în).. r-. 111 I ul
Ştiint ei , conştient de faptu l ( irl .1, f. n
imaginatia tinenlor POl :1 adt ă t r I
site in practică, intervine ~d .e ~ ch U Il); r II
peR~dio~tb~~ar:~'S~~~~r~~Cl~~~~'t r unt,
cu un serial şt imtl fico·funt.lstl r ece
J
episoade) dar şi cu hlme struml, ÎnCl J<I'
Dane"·... A
treia planetă -, ca Ş I cărtlle ~e hin tUI,) Li OI
cipaţie pentru cei mIci - cu tlfGi,e bC:.;.3te ŞI t.. tllon
pasionati - Întregesc pc: -c)Jul adull <.l f~'\ml()rr. .lI
şi creatiei SF bulgare
R: .. .care merită tOate tlţ l..\2e1e no"-,-,,,tfL V'1
mul lui icar mult SUCCP!i in bbrdru1 r \m<lne~hl
• P.S. Drumul lui Icar a avut în lur no fra lin
succes remarcabil, epuizarea lUI dm hbr"r 1 tlll ()
chestie de d teva ore
Interviuri consemna/a tje AL v/R0NOV
105
 EFECTELE
SPECIALE
SI FI,LMUL SF
PUŢINI termenI din limbajul
cinematografic se prezintă cu
un sens atit de clar, deopotrivă
marelui public şi cineaştilor , ca
trucajul sau - d acă ne referim la
totalitatea tehnicilor de trucare,
intervenind atit asupra imaginii
cît şi a sunetului - ca efectele
speciale.
Avind drept · functie de bază
transmiterea către spectator a
unor imagini şi sunete imposibil
de filmat 'sau de captat prin pro-
cedee clasice, efectele speciale
au ins oţit cinematografia de-a
lungul intregii sale existente, ur·
mînd un · destin al lor, propriu,
care nu de putine ori a influen-
tat (sau a fost influentat) În mod
decisiv (de) evolutia orie ntărilor
fund amentale ale celei EÎe-a şap­
tea arte.
Nu cinematografia a inventat
trucajul sau - aşa cum spu-
neam, la general vorbind - efec·
tele speciale. Filmul a preluat
functiile artistice şi procedeele
de trucare de. Ia alte arte ş i În
special de la teatru. De altfel,
unul dintre pionierii trucajului de
film, Oeorges Melies, a fost şi
un mare specialist în trucaje de
teatru. Arta cine matogra fică a
fost Însă domeniul cel mai fertil
de dezvoltare a trucajului, apoi
- pe măs ura tran sformăr i i aces·
, tuia pe calea complexi tătii - de
dezvoltare a efectelor speciale
pînă la gradul nemaiintilnit de
sofisticare , prezent astăzi în lu-
mea superproductiilor de tip şti·
intifica-fantastic, care au deschis
o cale nou ă în conceptia noastră
asupra viitorului şi a multitudinii
lui de chipuri posibile.
Traditia vrea ca efectele spe·
ciale să fie motivul principal al
106
ŞTEFAN
popularitătii de care se bucură
filmul SF. Şi totuşi, aşa cum
sublinia Ovid S. Crohmălni­
ceanu, " ...estetic vorbind, filmul!
del science-fiction a avut lungă
vreme soarta ingrată a mobilei
cubiste din anii '20, pina la des-
coperirea materialelor plastice.
Tehnica nu era la înalţimea ideii
şi observaţia poate fi extinsă
chiar şi În arhitectură, unde nu
existau Încă "pinzele subtiri".
expozitie cu produse "functio·
° Wars" ("Război ul s.telelor"),
nale" executate curînd după pri·
mul războ i mondial induioşează
azi ca intenţie temerară, dar
stirneşte zîmbete. Ambitii mari,
Iăudabile se zbat captive într-o
materie greoaie ce dă impresia
invar iabilă de sărăcăcios şi ve-
tust. Lucrurile se schimbă com-
plet indată ce intervin liniile
pure şi curbele cutezătoare, slu·
jite de materialele plastice, care
se lasă modelate oricum. Şi ve-
chiul film de science-fidion nu
putea scăpa de sub imperiul de-
zolant al mucavalei, ori de cite
ori voia să arate imagini din vii-
tor . A~i, "Odiseea spaţială
'2001", ,,1nttlnire de gradu~trei",
prologul din "Superman" au la
indemîm cu totul alte mijloace.
Ochiul e vrăjit afectiv, pătrun­
zînd În universurile necunoscute
pe care i' le revelează progresul
ş tij' nte i" .
n clipa În care două benzi de
film cu un conţinut diferit sînt
unite pentru a forma un tot uni-
tar, se naşte un nou efect.
Adăugarea sunetului, montajul,
expunerile multiple şi animatia
sint elementele de bază ale efec-
telor speciale. Artificiile meca-
nice, micro sau macrofilmările,
miniaturizările, decorurile iluzo-
GlltiXlJi
SF
GHIDOVEANU
rii sînt procedee al caror poten-
tial este limitat doar de granitele
fanteziei regizorilor, expertilor in
efecte spl:!ciale, scenarişti l or şi
oricăror altor participanţi la pro-
cesul de creatie cinematogra-
fică.
Să luăm , de exemplu, două
filme S.F. celebre, "The Day the
Earth Stood Still" C,2iua în care
s-a oprit Pămîntul") şi "Star
pentru ca prin comparaţie să ne
putem da seama de uriaşul pra-
gres - atît tehnic, cit şi - de con-
ceptie asupra modului de abor-
dare a efectelor speciale -. Înre-
gistrat într-o perioadă relativă
scurtă de timp.
în filmul "The Day the Earfh
Stood Still" este vorba despre
un extraterestru şi un robot
care vin să viziteze Pămîntul la
'bordul unei "farfurii zbura·
toare", aducînd cu ei alternativa
impusă oamenilor cu forta de o
comunitate galact ică mult . supe-
rioară lor: pe Terra va domni
ori pacea, ori nimic ..
Regizorul Robert Wise dezvă­
luie cîteva din "trucurile" folo-
site la turnarea peliculei:
"Pentru robot aveam nevoie
de un costum de mari dimen-
siuni, dar care să rămină tot-
odată fiexibil şi uşor de confec-
tionat. Era pe atunci la "Chi-
nese Theatre" de pe Hollywood
Boulevard un uşier înalt de vreo
doi metri, pe care l-am angajat
ca să intre in acest costum fa-
cut din cauciuc spongios, după
mărimea ocupantului lui. De
fapt, a fost nevoie de două cos·
tume, din cauză că omul trebuia
să mai şi iasă dinăuntru . Aşa că
am 'croit un costum care
ALMANAH ~
ANTIC I PAŢJA <:;Jr
PREMIUL 11/ (ESEU, CRITICA, TEORIE Ş I ISTORIE LITERARA), CONCURSUL ANUA L DE CR EAŢI E Ll TE·
_ _ _ _ _ _ _ _,.. RA
!Cll
R;;::"
-ARTlSTlC.d..PE ANTICIPATIE, B UC UREŞ TI. JP!31_ _ _ _ _ _ _ __
avea fermoarul În fat ă, cel de-al
doilea avind - bineînteles .... fer-
moarul ,În spate. Cînd aveam
nevoie să trag un cadru cu ro-
botul venind înspre camera ,
atunci interpretul îşi punea cos-,
tumul care avea fermoarul la
spate, iar dacă voiam să-I filmez
in timp ce se intorcea, atunci
eram nevoit să întrerup lucrul
timp de o oră, interval În care
omul trebuia ajutat s ă-şi pună
celă lalt costum. Oricum, fo stul
portar nu putea rămine Înăuntru
mai mult de o oră , ~ deoarece
costumul nu se aerisea 'suficient
şi nici cel care-I purta nu era
prea rezistent din fire: ....
Scenele in care luminile tutu-
ror oraşe lor din lume se sting
au fost realizate În intregime de
echipa de trucaje a' casei de
filme ,,20th Century.Fox", prin
folo sirea unor extrase din jurna-
lele de actualităti şi a unor
stop-cadre Înregistrate şi filmate
apoi a doua oară , pentru reali-
zarea suprapunerii. In unele ca-
zuri, cred chiar că au trebuit să
retuşeze anumite m at e riale,
pentru a le putea folosi, cu
toate acestea baza au constitu-
it-o doc:umentele de arhivă".
Toate cele de mai s us se pe-
treceau În anul 1951, adică la o
vtrstă la care "Cinematograful dă­
duse deja destule capodopere şi
fă ră ajutorul efectelor speciale.
Chiar şi "The Day the Earth
Stood StiU" a fost ( şi încă mai
este) considerat ca un film "cla-
sic" in rîndul creatiilor de gen si-
milare. Şi totu ş i, cum am putea
să nu suridem, uşor, Îngă duitor,
cînd facem comparaţia intre mi-
cile "găselnite" ale lui Robert
Wise, considerate În epo că
~ ALMANAt1
'<:;Jr
ANTICIPA ŢI A
drept realizări de vîrf, şi ceea ce
se Întimplă astăzi într-un film de
talia lui "Star Wars"?
Cunoscutul eseIst şi publicist
american Anthony Brandt ne
prez intă - intr-un articol publi-
cat în revista "Questj80" - mo·
dul în care a fost realizată o
scenă (una singură, doar!) din
filmul amintit, dincolo de care
nimic nu mai trebuie adăugat
pentru compa raţie:
Han Solo, în vehiculul său
c~mic, denumit 'Millennium Fal-
con' se apropie de Astrul Mortii,
in dreptul căruia, dintr-o dată,
este prins de un fascicul magne-
tic. Apoi, într-o secvenţa care
du rează numai opt secunde,
asistăm la andocarea vehiculului
cosmic pe o platformă a unei
constructii cu aproximativ 50 de
etaje. Scena este constru ită ca
şi cum aparatul de filmat s-ar fi
aflat pe platformă. in planul doi
se , văd două tunuri cu laser,
care ur măresc vehiculul cosmic
in timp ce acesta se ap'rppie de
platforma de andocare. In veci-
năt atea tunurilor se află doi sol-
dati îmbrăcaţi În costume spa-
ţ iale; unul dintre ei îş i întinde
bratul pentr4 a indica apropie-
rea navei. In s tînga cadrului
apare un fundal de cer plin de
stele. O dată ce vehiculul a fost
andocat, incepe secventa urmă­
toare, înfă ti şîndu - n e interiorul
Astrului Mortii.
Cu toate că secventa pare a fi
destul de simplă, pentru realiza-
rea ei a fost nevoie de nu mai
puţin de 50 de b ucăti diferite de
fil m şi de serviciile unui mare
număr de tehnicieni. - Explicaţia
~ este următoarea: vehiculul cos-
mic, ,,Millennium Falcon", era cl,e-
sigur o machetă, avind
1,2 metri în di~metru. El era
suspendat de un car ce se
mişca pe o şină aeriană. intrucît
in studioul unde era t urnată
această scenă se afla o si ngură
uniformă de soldat cosmic, ace-
laşi figurant, în fapt uilUl dintre
designeri, a trebuit filmat de
două ori, pentru ca În secventa
respectivă să apară doi soldati.
La fel au fost filmate şi cele
două tunuri cu laser, pentru
care nu exista decît o singură
machetă, avînd 38 de centimetri
înălt im2. Partea vizibilă ~ COIl-
strucţiei cu 50 de etăje era, În
realitate, un tablou ' de 76 de
centimetri, pictat pe stidă. Cun·
pul de st.ele ce apărea in 5tlr,g3.
ecranului fusese filmat în natură,
pe o pelicula separată.
Fiecare element constitutiv al
acestei scene a fost filmat sePi}-
rat prin t e hni ca numită
blue-screen process" , iar
"asamblarea" lor a fost făcută
~poi cu ajutorul unui aparat
complicat, numit imprimator
optic. Cele 50 de buc ăti sepa-
rate de film au fost necesare
pentru faptul că aşa-n u m itu l
blue-screen process" presu-
pune fil marea fiecărui element în
parte pe un fundal albastru. Cu-
lorile negativului original sînt se-
parate prin copiere. Ele sint
transpuse apoi pe o pe licu lă pa-
z itivă alb-negru, care nu înregis-
trează culoarea albastră, rezul-
tatul fiind deci un pozitiv alb-ne-
gru, cu fundal incolor. Acest pa-
zitiv este folosit ca "decor" pen-
tru celelalte elemente ale scenei
respective, iar procesul este re-
petat pîna cînd toate elementele
sînt la locul lor şi fundalul inca-
1.07
 lor este deci complet acoperit
ApOI sint reaplicate cu lorile se
parate mi~ial Astfel, pi nă la rea·
lizarea peliculei fmale, fiecare
dintre elementele scene! apar pe
<lproxlmativ şu p te segme nte di:
fer ite de peliculei., cJci scena
descrisă aved şapte elemente
principale - daca nu luam in
consideriJ.re farUrile vehiculului
cosmic, care au fost de aseme·
nea filmate separat.
Tot acest proces este comph·
cat, În plus, de faptul că în
( ursul ~cestei secvente perspec·
tlva aparatul ~ 1 de fil mat se
schimbă, pentru a urmări mane·
vra de andocare a vehlculu lui
cosmiC AceJstJ. mişcare a apa-
ratulUI de filmat a trebuit repe
tatii aidoma pentru fiecare fII·
mu,e separatii <1 elementelor
componente, precizia fii nd aSI·
g urată pn n dinprea mI şcă rii cu
ajutorul unuI computer Pentru
a fi pJ.strata ordinea în a ceas t ă
multltudme de segmente dIferite
de film a fost nevoie de o a mplă
munca de catalogare Filmul
"Star WJ.rs" contme 36... de
scene optice, reullzate cu ajuto·
rul a 14000 de asemenea seg-
mente de peliculă, Un numa r de
18 tehn,cIeni au avut nevoie de
nOUd luni, lucrind ZI şi noapte,
În trei schImburi, pentru a reu-
az:> truc-alele acestuI film
Produsu l fmal s,a bucurat, aşa
(um ~.i l m. de un mare succes
! II'
lucru eVident, am adauga
no~, dacd ne gîndIm că. această
producţie, care a costat 11 mi·
lioane de dolari, a adus pîn ă.
"cum înCo"5dfl depdşmd bimşor
suma de 525 mllio<::ne de dolan!
ŞI "potul" încă mal creşte\..
De illrfel, cele mai mari suc·
c.ese Llle filmulU I americun dIn ul·
hmn ant au fost cu regularitate
prod ucţll de tip sC1E>nce-fiction.
"RazbOIul stelelor", "întilmre de
gradul trei"', "Imperiul contraa·
tacă', "CăutdtOfli arcel pier·
dute" Stl.U "ET", de pil dă (pen
tru CI nu ammll decit un număr
restrins de titluri) , au dat lovI'
tura atît la ftgurat - luptind de la
eg.)1 la egal LU filmul "realist",
cît şi la propnu - î ncasările lor
consbtumd de fiecare dată cele
mai mari &ucCesc de pox·offlce
ilIe amlor re!'p(;ctivi. In aceste
producţII, mai mult chiar deci t
in a !t el~, uPdrtmind acel uiaşI
gen, Imagmea trucata a primit
un nou statut, devenmd un per·
108
sonaj Important, cu rol ho tărîtor
pentru destmul artistic ş i specta·
cular al filmuluI. Apare astfel ca
îndrepta tit răs puns ul dat de "Pa·
rade", suplimentul il ustruf al zia·
rulUI "W ashington Post", unui
cititor curios, la o între bare care
suna cam aşa ~ "Cine, d u pă op i~
ma dumn eavoa st ră, este în mo·
mentul de fa tă cel mai mare star
in cinematografi a mondi a l ă? "
Asta era întrebarea şi, evident,
pe oTlce amator - "înrăit" sau
nu - de iluzii pe celuloid I·ar fi
dus gindul, dm primul moment,
la bă ietii frumo şi ş i fetele bine
făcu te sau la copiii minune ş i
bătrînii cu părul atins de marca
senectutii, care ne·atl ob iş nuit
cu p rez en ţa lor, fie şi efe m e ră
În lungile seri petrecute lîngă te~
levizoare şi in să lile de cinema.
Cu totn am fi fost puŞI in încur-
căt u ră de necesItatea unei ale·
geTI intre un număr atit de mare
de "stele", am fi ezita t. .. "Pa·
rade", Î n să, n·a eZItat nici o
clipa cînd şi·a formulat răs pun·
sul deose bit de nonşalant: "Cei
mai marI'! s tar mondial al ftlmu·
lui sint efectele speciale!!"
Da, pe rsonajele dm otel şi
caucIuc edipseaza starurile tra·
dltlonale, tehnica devme marele
regizor al filmului şti i ntlfico·fan·
to3stlC. Unul dmtre cel mai buni
creat OTl de efec te speCia le,
Cal lo Rambaldl, autor al făp turi·
lor mecanice dm "Întîlnire de
gradul trei" ŞI al monstrului ex·
traterestru apă rut în "Alien" , cel
care a realizat din oţel, caucIuc
şi manevrare hldraultcă şi elec
tronică vIzitatorul cosmic din fIl·
mul de uriaş succes "E.T.",
aftrma ca "._ efectele speCIale
pot avea o funct ie ar ti stic ă tot
atit de e fecti vă ca un actOL
Succesul lUi "E.T." ar insemna
că nu mal are i mportantă dacă îl
ai pe Marlon Brando sau pe
Jo hn T ravolta în d l s t nbu ţie .
Dacă efectul speCIal este foarte
bme realizat, spectatorul nu se
ma l preocupa d a că el este un
mecanism isau nu, ci il Intere··
s<?aze) povestea" .
Oare chiar aşa să stc-a lucru·
riIe?
'Daca Judecă m după Impactul
avut de filmul S.F. asupra acto·
rului, ca participant la realizarea
unuI act cultural, a unei opere
de arta, atunci s·ar păre a că
afirmaţ Ia este co rect ă (dar ŞI
aici sensul el este luat unitate·
ral) .\ Mark Hamili, unu l dintre
protagoni ş tii seriei "Star Wars",
afirma că cele. trei filme în care
a jucat "nu mă fac să fiu mîndru
de calită ţile mele actoriceşti",
adăugînd, in contmuare, cu ace·
eaşi franch ete: "Filmele bazate
pe efecte speciale se răzbună pe
actoL Te pom e n eş ti, de pildă,
rostind o tiradă în faţa unui ho·
mar u r iaş, Îmbrăcat în costum
de cosmonaut. Abia mai tirziu
iţi dai seama cît de caraghios
arat ă toate acestea". Spre deo·
s~? ire de ~film~, cum ar fi "SoIa·
riS , "C ălauza sau "Transpor·
tul", unde actorii Îşi pot desfă·
şu ra din plin c alită ţil e profesio·
nale, dova dă numeroasele pre·
mii pentru interpretare obtinute
la diverse fes tivaluri internatio·
nale, peliculele in care abundă
trucajele estomp e az ă , uneori
pîn ă la ştergere , personalitatea
actorului, a că rui menire rămîne
doar aceea de a da vi aţă unor
fa ntome lipsite de stră lucire şi
de relief. Am putea afirma, pe
deplin temei, că relatia intre 10·
eul ocupat în economia filmului
şt i i nţifico - f a nt a stic de efectele
speciale şi locul actorilor, inter·
preti în ac el aşi film, este una de
inve r să proportionalitate, reu şita
unor\ producţii de genul celor
mentionate mai sus (toate pro-
venind din zone geografic·artis·
tice dIferite de aceea a cinema·
tografiei americane) constituind
un argument în acest sens, la fel
cu faptul .că premiile Oscar
acordate în n u mă r mare unor
filme de science·fidion au răs·
platit in totd~a una pe tehnicienii
acestora, iar nu pe interpretii
lor. Poate doar din punctul de
vedere expus pînă acum să aibă
Rambaldi dreptate, căci în rest
lucrurile stau cu totul altfel decît
Înc earcă el să le prezinte , de pe
' pozitia acelui "consumism" spe·
cific hollywoodian, care tine la
mare clOste filmele denumite, in
hmbajul uzual, "pop·corn mo·
vies" - adIcă fil me care se ron·
tăie ca nişte tloricele, avînd un
scenariu ca ş i inexistent, fără a
mai vorbi de emot1ile transmise
spectatorului, egale cu zero, ori
manifestîndu·se cel mult la nivel
epidermic .
Se re marcă aici unul dintre
aspectele extrem de importante
ale folos irii efectelor speciale in
film: deseori, în goana lor de a
explora hmltele extreme ale teh·
nicilor de trucare (devenite tot
mai sofisticate, pe măs ură ce
cuceririle de ulti mă oră ale ştii n ·
ţei şi tehnicii pătrund şi in indus·
tria c inema tografică), unii ci·
neaşt i au neglijat exact ceea ce
a fost int o tdeauna punct ul
,tare" ,a l filmului de anticIpaţie
şi în .s pecial al filmului american: .
de genul story ~ povestea, cum
ii spunem noi mai pe inteles, na·
ratiunea cla ră şi ar ticulată. Ceea
ce filme ca "J aws" ("Fălc i ") sau
,The Towerlng Inferno" ("Infer·
~ul din zgîrie· nori") dştigau de
pe urma unor excelente · efecte
speciale, ele pierdeau in privinţa
profun zimii. Sta nley Kubrick,
G eo rg e Lu cas sau S t even
Spielberg au fost pnntre primii
care au folosit efectele speciale,
indiferent de spectaculosul con·
tinut în ele, spre a ilustra exis·
ten ţa cotidia nă sau a pune În
evide nţ ă tr ăirile s ufl eteş ti ale
personajelor din film ele lor.
Contrastul este cu atit mai evi·
dent cu cit sofisticarea este îm·
pin să mai departe.
A şa . de exemplu , " ... fiecare
efect special din âOOl: Odiseea
spat i al ă » nu are pereche. Pentru
obtinerea unor m işcă ri naturale
in spatiu , realizatorii peliculei au
recurs la fi lmă ri cu încet mit arul.
In cadrele filmului de 70 de mili·
metri au fost mtroduse . in se rţii
de 16 şi 35 de mihmetri. In lupta
pentru verosimil nu a fost pre·
cupe ţit nici un efort. A şa se face
că acel computer care dmjează
Misiunea Jupite r, HAL 9000, şi
logica sa infailib ilă sînt acceptate
de spectatori ca autentice. Regi·
zorul Stanley Kubrick a făcut uz
de spatiu cu n e măsu rat ă dibă·
cie. Recurgind la d e rulă r i multi·
ple, el umple ecranul panoramic
cu hoarde ge tehniciem, bateni
de monitoare ş i nave spa ţia l e
efectuînd cele mai dificile mane·
vre. El a recurs de asemenea la
aparate "de (ilmat retative şi la o
intreagă gam ă de apara t ură au·
xiliara , menit ă să neutralizeze,
pe cale optic ă , forţa gravit aţ io·
na lă , la filtre speciale ş i n e numă ·
rate alte tehnici şi instrumente
cine matografice . Perfe ct iunea
t e hnică a procesului de turnare
ş i rafinatul simt temporal şi
compozitional , al regizorului au
produs un film extrem de origl·
nal şi de calibrul unei capodo·
pere (... )" .
. Şi totuşi, în ciuda acestei desfă·
şurări de forţe tehnice ofensive
din acest film (despre care Frede:
rik Pohl spunea că este "primul
~ AlMANAH
~ ANTICI PA ŢI A
film ştii n~fico-fan tastic, de la 'Me-
tropolis' şi 'Things to Come' în-
coace, care ş~a luat riscul de a se
bizui pe intehgenta spectatoru·
lui"), rămîne în mtntea şi în sufletul
nostru altceva decît exceptio-
nale realizări de teh nică cinemato-
grafică, şi anume senzatia auten·
tică a inso~tulu i, meditatia asupra
conditiei omului în cahtate de vi·
itor "homo costnicus". Cine ar
putea uita, de pi ldă , paraleliplpe·
dul negtu provocînd teroarea
stră moşilor noştri din caverne?
Salt os ul preistoric zburînd prin
aer ŞI devenind un stramu vehi·
cui cosmic, a că r ui cădere liberă
în SpatIU este atit de surprinză·
tor in soţ ltă de mmunatele val·
suri ale lui Strauss? Sau uriaşul
creier electromc răzvrătit, plîn·
gînd şi cerînd iertare, cind astre·
nautul ~ ă mas in vl at ă il demon·
te a z ă? In sfîrşI t , ulUltorul spatIu ·
n emann·ian care ' înghite, într·o
betie de culori magnifice nava
plecată spre Jupiter?
G reu de răspuns la urmă rile
iscate de impactul cu un astfel
de film, a că ru i complexitate
poate. da naş tere unei multttu·
dini de păre ri şi de interpretari!
Din punctul de vedere al rolului
jucat de efectele speciale în cu·
prinsul acestei pelîcule, un lucru
este totu şi sigur: ,,2001: Odiseea
s p at i a l ă" con stitu ie cea mai
elocve n tă d ovadă a faptului că
trucajul ( ş i tehnicite aferente lui)
trebu ie să a i bă postura unu i ca-
t alizator al ideilor vehiculate În
fil m, al unu i suport amplificator
al acestora, in aşa fel încît me-
sajul creatiei să domine m ij loa-
ce le cu care a fo st ea realiza t ă,
şi nu mvers. Este evident că in
clipa în care efectele speciale
devin, din simple obiecte ajută·
toare la realizarea unui film
S F J s ubiecte ale acestuia, va·
loarea respectivei productii nu
poate d epăşi cota banalului plic·
tis itor sau, in ce! mai bun caz,
pe aceea a uneI "cumintenii" lip·
site de s trălucire . Aceasta cu
atit mai mult cu cît cinematogra·
fia e uropeană , în spe;cial, a dat
istonei filmului ştii nţi fico· fantas ·
tic destule capodopere, fa ră a
folosi, decît cel mult cu valoare
simbolica, tehnicile de trucare,
obtinînd În sc himb un plus sub-
stantial în ceea ce priveş te pro-
funz imea ideilor ş i se mnificatia
mesajului, ba, nu de puţm e ori,
chiar şi pe planul r e u şitei artis·
tice ( să ne reaminttm, de pildă ,
'" :p..
• ~. . . ' ....
. G5î .-... ,. ~ . . ..'.,'
t·.'':
• ,. III ... r .•.
. , LZl
S
. . \- :
. ' . r" . ::_,
.~f.~.;~. .
•
mmunatele ş i totodat ă angoa·
santele. peisaje I adăpostite de
Zona dm "C ăI ă u za " lui Tarkov·
ski!). . I
Un lucru ase ma nător celor
afirmate despre ,,2001..." se pe·
trece şi cu "Răz boiul stelelor",
regIzat de George lucas. T ru·
cajele din acest film" - a'firrnă
crit icul şi istoricul de film ameri·
can Burton Shapiro - sint chiar
mai complexe şi de o '~ai mare
diversitate. (. .. ) Fiecare efect
special contine cel puţin două
elemente, care sint cel mai ade·
sea o na vă co s m i că ş i unul sau
mai multe astre; mişc ă rile fiecă ·
rui element sînt dirijate de un
computer special programat.
Adesea, în cadrul aceleiaşi ima-
- gini se afl ă o a doua navă, un
schimb de focuri cu arme laser,
una sau dou ă planete şi aşa mai
departe, pînă la 12 elemente.
Animatia a fost re alizată în cea
mai mare parte cu atrape imo·
bile şi un aparat de filmat aflat
În mi şcare. Lucas ş i .expertul în
efecte speciale John Dykstra au
vizionat în nenumărate rinduri
filme documentare înfă ţişînd
lupte aeriene din cel de-al doilea
război mondial, înainte de a re-
giza scenele de luptă din faza de
deznodămînt a filmului"
În ciuda acestor performante,
a' dovezilor de virtuozitate în
crearea efectelor speciale - do·
vezi prezente la fiecare centi·
mentru de peliculă, -, lucas
l asă obiectivul s ă se perinde
prin fata unor nave spatiale şi a
unor tablouri de comandă dintre
cele mai "prinzătoare de urechi"
ca ş i cum acestea ar fi simple
automobile vechi sau mobile de
bucăt ă ri e . Realiz ările şti inţei sînt
înfă tişate ca un lucru de la sine
Înteles, ele nemai prezentînd. de·
cît un interes secundar, de pură
109
recuzita. Căci pe primul loc
stau faptele eroice, actiunea -
care compensează, prin ea in-
săşi, lipsurile În materie de ana-
liză introspectivă de care dă
dovadâ pelicula. in anumite ( şi
multe!) privinte, creatia lui Geor
se Lucas constituie punctul
culminant În existenţa şi evolu-
ţia unui tip specific de film ştiin­
tifico-fantastic, în primul rînd
prin absenţa semn ificaţ iei .
Dar, după cum declara însuşi
autorul, "dacă (/2001i> a fost un
film de science-fiction, 'Star
Wars' este o alegorie cosmică."
Scopul ei primordial este acela
de a oferi spectatorului o des-
criere de modă "veche" a luptei
dintre fortele binelui şi cele ale
răului. ,,Nimic mai mult, însă!" -
cum ar spune Horia Pătraş­
cu.
Ceea ce este ' suficient, totuşi,
pentru ca - o dată scepticismul
nostru firesc, anulat fie şi pen-
tru scurtă vreme - să trecem
pragul altei realităti~· in care im-
posibilul' devine posibil, extraor-
dinarul - prozaic şi În care, atîta
110
timp cit durează filmul, noi cre-
dem...
Iar pentru magicienii efectelor
speciale (dincolo de premiile 05-
car pe care le obţin cu regulari-
tate de citiva ani buni încoace şi
despre care aminteam ceva mai
devreme), intensitatea cu care
noi credem in aceste "umbre ale
imaginaţiei", cum le-ar fi numit
Samuel Taylor Coleridge, repre·
zintă "barometrul" succesului
unei munci adesea anonime, dar
nu mai putin dificile.
ALMANAH ~
ANTICIPAŢIA <::.;J.r
o'~~,:,- vq
OGLINZILE
"'.' 'Q
- .. o• • '' ° 1
00
_o '.'o! 00
"0 o o' o " 0-' o ,
'·'·SF
ABOMINABILE
DAN PETRESCU
(FRAGMENT DIN PARADOXUL PRIMEI REPETIŢII, PREMIUL I (ESEU, TEORIE CRITICA, TEORIE $1 ISTO-
RIE LITERARĂ) LA CONCURSUL ANUAL DE CREA ŢIE LITERAR-ARTISTICA DE ANTICIPA ŢIE, BUCU-
REŞTI, 1983
•
VALOAREA repetlţiei tn ordinea cunoaşt ~rll al", arrugmi"
este Impusă de Imposibihtatea gîndirii moderne de De asemenea, le<J,ma OI F r . I t~ C oJhnzl
a mai luneca in ispltele monoteismului, asignÎnd lu- este notone (d. Oglinzile acoperite, n Cartea
mii o orlgme fermă ori or1ndumd-o după un Ipote, de nisip. Umvers, ]Qg,,3, pag h)} 2), ! ,CI dlr ele
tiC prmciplu teleologiC; dacj" după credmta IU! ar putea !rUpe fie propnul ,..1U ch r;4 :urat
Bkmchol, "la început a fost fIi'Începutul" , "CI" ::::S(<l (adlc1 neasemanator), f e C,,- .1tun >SE" Ite de
secundantate capat.) dmtr·o dată şi s:multan vir- cele :ll(! lum!Î noaştre. inch'!>C în Irt !, ,t(: d " to
tUţi Inaugurale; -once pnmă dată este secunda, rÎJ legendaruluI ImpMat G"lb n ~~upra lor (d
după cum fantasma unui dublu urmăreşte consec Animalele din oglinzi, ,d p.:.g 177-8), ntr l('
vent, sub semnul perpetuei vlcanante afectind lu· ~.1r, in nuvela lUi Mm:el FI ~C'" Uniforrre de ge-
mea, ~rice este adapostlt Între proteicele-i gramtei neral se produce o astfp! al:: re~..,r i l ct ".m~]
Iar tot ceea ce se intîmplă a' doua oar~ esle sus- il unor creaturi inedite, d-:r benl?fi lIant n cu
ceptibil de a fi o revenire a IdentlculUl, o "deu- ochII de st..:la ŞI bu. ele d~ I)Ql \ 'n Mlr( ,1'11
xieme premi~re lois < (J.:mkeleVltch), care., para· umbmd p p )rn Il J rl :nd c kn! UI M, re
dOKal, confirmă şi trădează Idenhtatea repetînd-o, mere "car(! nu ~ 1 .)0 h n r l:.nll
la nivel de copie şi simulacru. Literatura fantastică mal lrumo 1 p" _ oare} F r r. n
;c nutreşte adesea din asemenea paradoxli ŞI nu dll.$' cu Ul, prezeu' n 'Olf{'. C", (1 .,1 TI I
intimplător percepţia eZltantă care instalează feno, _ Ibaştri ŞI 1('l1e lun('1. o tenfomor bltn (
mpnu] Jantas(lc se dec1anşc3za deseOri in fat" pula cu OI Il ul cop I~!JI CI? uedc că o t ':; ~t
OC'l mZll (In in curte la Dionis, CR lr ~1, i:: 443)
c: tual,ile dislmt:tr,cc in refl ,..t"r( oec \.ra, pe
in semlOarul său dm 24 februane 1954, Lacan CClre Cornel Mlh.:n lonc'>Cu ! j e r e\;'!blle
gAsea curIOs bptul că O Întreagă metafiZica a fost co m plexului lui Proteu p, p te, CR
fondata pe geometne ŞI mecamcd, ignorindu·se JQ pdg}:.I)' 1, r t ... ,] cI.ll '.:lI .,1 rt>
ZI\-antaJul care ar fi pulut provem 1n acest sens dm ~llile dar, pr,et1!'1du c ' la nl'nUmM~f '110
speculatiile asupra optlcii, "cette drble de dat<!, ' TI 3~m, n:.r€a dC'.Iru' n :vant II t se
:-Clcncv , care, spre deosebire de ştiinţele ce dl:;i€Cd pol, ...lunGi la mfi01f lOtr o lume fT'r"H u l otut
natura, se slottează să produca "cette chose sm- fund cu putlOt~; Idr dJ.\.,~ aCL. t.\ ronwnt. il
guh~re qUI s'appelle des images ... " (Le Semi- trez;-,reşte, nimIC nu 111<11 m.ra pe nimeni, a~_ J
naire de Jac:ques Lacan" Llvre 1, Seuil, 1975, mUl! m.l1 Interesante sint cazur in 'c TE> sub iJP
P19, 90). unte!", un~1 netdbur.:ltc le-mltaţl, L'~ :;,1 C!., rr.",
Or, Imaginile care se formeaza 1n oglindI par a lata " d c:t.la dlter np (ce u. L P , MlheJi Io-
(IOI? di> n'pehtle 51 sînt deCI supuse aporl1!or relle nescu ar de3(n~ :ub fOrm..ll '1ltlat 1 a
tArii mimetlce; in pnmul rind, eXistă o amblvalen{~ complexului lui N a·cis d 01 1- ! ?'c -f
a atitudmli fată de oghnzi, o atractie sau o repuI op. l l l , P:J] L'3 i - Pr<H'U j\( rr iqtl 10
Sle, care le trădeazd o functionare -oarecum ana, relaţie str.,ln1e . •nu -Ioar' )L \ I ~I ~ se
10găi cu alte cu....inte, oglinZile sint conSiderate ca- creta identitate)
pabile atit de a repeta aseman!torul, Identicul, si Chiar dm punct de \ied€re stnct fL? C ŞI matena
metnzind, cit şi, uneori, neasemăndtorul, dlslmetri', ilst, Imaginea formaM in oglmdă, ~rtec( cot1formil
ztnd, revelînd, chiar dacă in aenigmate, invizibilul obiectulUI reflectat. dllera de jT,d1U1 in c~e obec
(ci Jurgls BaltrU5.1lhs, Oglinda, Ee!, Mendlane, tul se 9 Iseştc cel putm prin m •..ri'.ll t.,l~!n r' u .. I t;:J
1981, pag. 19); aceasta dubla functlonahtate a tecl me an ci! trecI" in oq' r~, intr ('l :-le
oghnzilor era binecunoscută. la 1582. conform unui anumE' <'"act J!! 11 ~ n ('..1 -
text al lui Raphael Mlrami luat de Battrusaltls ca ogl,nde.> ') tr R RL ,.)
epigraf la pref3ta cărtli sale (id., paq. 13)' ogl'nzllc sa despr Gno?a de Prlil f't:)n t I " ~c; 3,
sint atit "hleroglifa a adevărului", cît ŞI "s:mboluri pag, 21.~) r lUÎ J m p 0':1)( I 11 >rr nci nu
~ALMANAH
~ ANTICIPATIA 111
 ~'I pe c re ne' OS!ICI! ti conslderg ca pre <:BtIC dlver trucuri catoptnce enumerate de Baltrusal-
ŞI circ Ru II (xemphfic.l pnn douA ob va MI 111 op Cit, pag. 81-88) , ci rămine pur şi simplu
ţI IT Pom} priveşte ut~torul caz tntte Imjtculală: in ea se reflectă () mUţe nle . rii fantastice) ar constitui o specie parllculara, ca-
se f1J ..Jn 105 cu ,oben; normal, imagi-
nZI In textele con~klerate 1ndeobşte fantastice, cele ractenzală de o extremă mob'lijate fi, pnn ur·
r ~ eST refle tatii 13 infinIt, d'lC~ (:neva, cu 'JII Ir('1 CJzur de t;pecularilate ar corespunde urm;1· mare, de o perceptie e7. itantA. n Loglque du
hlrnac,
J:, r ~Io.mltl ;obenu~ ac "Ia cade In ace: toar~j I~l -matlzati: oglindIrea fidelă, de ordinul sens (Minuit, 1977), GilJes Deleuzc arata că
p şi In
numarul mfmlt de Ima:;JnI 6p~culare, ton1plcxulul lui Narcis (C,M, loncs<:u) sau CII "aventura cea mai extraordinara il plalonismulu'"
punind ŞI mmţ nlnd pC:Jtulatul matenallst - xpmn~n' txprimabJluIUl" (Luca Pitu), ar trimite se petrece in finalul Soflstulul (268 c), tot seru·
IOrltd c.\reÎ forte? Fimdcă, pentru jobenul dlO 13 o ilteraturti 6ttict mim~tica; fi reşte cd, la ri· tind Simulacrele pentru il le exclude din lumea 5<1
late. avem bobirnacul. insA pentru lienum~ra' gre, mimClsls-ul hter.lT ~ .dovedeşte imposibil, "centrală", alcat u jl~ din modele şi c6pu selec\io-
1 lUi "Tl:. ni c d rca nu toi<1 mal poate exphca ror 10 literatura fantastica sint totuşi posibile tran- nale rn functie de asemAnarea CU modelele, pe
., 1It:') transm e il mişcArjj ilustrat.1 1n scrieri ale unur experiente taxate ca supranatu- baza unei pretentii fondate, Platon pare 11 inlrevc-
II" 1 m ... t r Cu t;.. În' mIşcare ciocnind·Q ralc, fJntasticul relultlnd 1n acest caz dm diferenta dea o clipă că simulacrul, a cărui pr~tentie de ase·
r Il' njq impulsul. de in/llE':re, curc·1 desparte pe !icriitor de cititorii manare e falsă, SImulata., angaJeaz~ negativ şi mo,
tund r,1nd e apnnde lu, săi şi din perpetud dE!vansare a gnoseologiei de că· delul şi copia 1ntr-un vertij,anunllnd o lume cu to·
11 tOI e • !lc ÎŞI- moclifici.i tre ontologie. Nu cel de pe urma paradox al fan tul altfel decit ,,"ceea in care etern. revenIre a
vorb C" o transmitere me' tasticului ar fi şi faptul că tn fantastic s-ar situa Identicului se roteşte placidă. Dac! la Pluton
, t!
a .' cum, spune Rus-
m
J le unei multimi in
Singurul teren ptoPrlU al reClJismului (care, pradi-
C8t in hteratur6 cu pretentii exhaustive, di\unează
domnea o ordine cosmica, e lesne de dedus că in
lumea simulacrelor dezordinea, diferenta, dlspan
rele, de Plld.i, cind e în plină It lu II n unn fi
pnvlI dIrect, Îşi fiice cuno "cuI f rna prin Ir r
m o Il C I I PUU1 un I u fUriOS: pare c,li narativdătli ş,i Ireallzează hterarul: ... _.le reclt le tatea sInt date şi menţinute, entrorllc, Cd anfe, tn mediul vreunei oglll1zl c ,t I Irdlu II ..1
:VUI t un l!~iCu dsuprJ. multImii, plus r~l~te quon puisse imaginer se dlweloppe ainul haosuluI. Şi Deleuze invocă QlStmcti.-l platoni- (Naturales Quaestiories. I 'l(VllI 1?)
.rl r 11 r 1 ~a ~mguri, astfel c2J., in 5elon d~ voies irrl!a.llstes", nola Roland Barthes Ciana dintre cell? două categoni In care sint impar O cunoaştere parM!oxalel ;) ne;:ur ut UI ,
c It c unle ~I \lCIT' mai degrubd de
a face 1n des cdalul Său eseu L'Effet de R'el, in Comu- tite tn SofistuJ .,imagimle·ldol!" (236b, 264c): "co- loc, tot prin mijlocirea oghnzll, In Horia "f u
Ir I rr. In i , t onală (iÎ nu de natura nication!, 11/1968, pag, 88]; un exemplu tÎpic ne pii-iconice" şi "simulacre·fantasme", primele conţi· passant (1n Antologia nuvelei fantastIce, Um
m ~ Ce pnve le fenomenul d(' specu·
l, n Cf: este furmzat de faptul c21 Istoriograful tltigmatizatei nînd doze variabile de asem3.nare, cel~ "c\..:unde de ....ers, 1970, pag, 420) enlgm ti " "'101 1 r
le ta r;rn pnmul pOlS cdtre afirmarei) Anna Katherlnu Emmerich dm DOlmen a fosl e le· neasemlinare; simulacrul ar fi aoacbr o imaglne lează, deşi Inl"iz!bll, mterpunII ~u Intre per ld
jl I u r Itp mder. l('nt~' il Imagmilor din mens Mana Brentano (stabilit special la DUlmen neasemănătoare modelului, ceea CI? pare destul de Jul narator ŞI oglinda, astfel 10 I JI pr
1, utm F ,il ,oncum, (Idtmind din 1818), d(.'Şi consemnărlle lui ascultind de mi.. dific" de Intuit, insa, arata Deleuze, avem de fapt ' imagmi pe care cel dm unn!} o t pt<l..
tu!,,! 1 l 1 mecamcu mesis ilU fost luate drept 1nchipuiri romantice, de-a face cu un fenomen cu care cateh15mul ne a ' tnto.-:lrce o muteme Im:KuLI." elortJll
) rcd'Jpil ti ra fidel,) ar distruge dezlegate de orice contingentJ (cf. Aime Mlchel, obi,nult, mai al~ ca e inspirat de platonism. d,lC3 trunde necunoscutul Iov.:' ter" r ( n i l
u a inS<..." CII I ) In felul in care o IInlldtie Les Stigmatises, in Historia, nr. 394 bis/ 1979, omul a fQst creal dupa chipul şi asemi\,n.ue.l lui aceasta semna bre 1 u tit rn !
r. t " I n...J CVI c ... 1'11;_ I 'ul, uI1UI('..lZ~1 ,de il. pag. 97). Dumnezeu, pacătuind el il pierdut ilsern(inarea' şi ImişlJtoare.. cu cit €',l a ",,",·Uf.;'!
1 .. C'" Iml~'3tl
"'ul Imi JUIUl, ImitatIa.
(in Un exemplu m,]i lil 1ndemind este şi acel", blOe· a pdstrat numai chipul (imagmea). cc~'l ce, in care ascunde, lvansind 91 r t f
r ct I r duce la Ln h ,l.;l dmlre lu ... In ~I cu cunoscuI ",1 lui Pierre Menard, 1!utorul lui Qul.. plus, accentueaza şi cara(::terul demonle al SImula· CU prudenta uneI (I!UZ , ar
vlnle labde ţ I.lrli.l " 1 le Socrdl In Crat.. jote ), de Borges (in val. Moartea ,1 busola, crelor) (pag. 295-297); or, diavoful ŞI corte(':llJ! care nu p~r J. eşt oghnrh, urm j n "
1105, 13'), d ldc l 1 par 'rea ogim ,..1 Univers, 1972, p<tg, 69-81): Menard recreeaz~, său de va'IlPITl, SUCCUb\ etc. ("ste o ap.·mtlc u. 'i' ro nil pe supri'lfa11 lUCIe I ,
r m duh"J c r "ltr 1 lI'l ( InLurenla (~U trQ pnn hdel.1 oghndlre, romanul lui Cervantes, Înc1t nUltă in arta fantastIcA Şi chiar WIlliam B!<lke parti C.1 pentru l,\ I c
'ul .iUbsi Iwneiu I , ;;t{' . poSIbIla explic.1l!e 1 ce!e dOUă sCTlerÎ ..sint din punct de vedere verbal picta. 1n fond, slmulacre, atunCI cind se grJbea a oglmd,'\ ecran, cons!lf l , I
Klvesltr' lUI Ion D .... lrllJ Nu ştiu cum s ..a spart id('l1hce", d,ar un inefabil p.J.hmpseşf la naştere dm prindă pe p1nză chipul făptunlor numai de el \,ia mului in m!modrama p, rilt d 1
o linda. (: I Şoarecele B ,1 alte povestiri, CR, uprilpunerea poate uşor mişcal,) a celor doua 1ute, Iar cei dlM anturaj 11 lachTnau, findct\ n ar fi ClIre, dup.l un t xt (l! J ~I 1 II (MI, '1,
1981, oa9 16_' 1"16);, 1 J Ifl\!mplator, eroul acestei texte, ce(fa ce sugereozil poradoxala insistentă a existat asem:!lnare Intre modele (oncum lor mVlZi comeote.J;';c\ Jacqucs D ~ ul l.- 1:1 b.
,:TIP MI, Hal H h, l: tu actor, ad1C-d (excluzInd unei absolute diferente sub (sau chiar 1n) perfecta bile) şi desenele lui Bbke (ef. Marcel Blron, Arta seance (in La Dissemln I 10 , I
r'l t! lui Didcrnf ~I ilie c lor CJre I lU urmut), un Idenhfale (ormaIă, fenomen subtil subliniat de Bor· fal}tasticl, Ed. Meridlime, 1970, pag 254). 199-317) mlmtll est., 11 np "
rof~ un t IIm 1Jlle ges atunci cind noteaz6 obICeiul personajului sau In fine, al trelle:l tiP de speculantQte im~g neaz~ TOlr" (pa!;! 253) peot U J e II
"de il propaga! de (apt! idei care reprezintă revet· oglinda care nu reflect! nimic; abstractie f~dnd 'de in "lre un public ce CB Il (
( Ilm Ir llll -Jennd Oglinda receptacul al tai sul strict al celor prefl'rate de el." E ca şi cum Me- legatura bine observata şi atestat6 dmtre div)nltAti n·lt....... (imita) in cazul d f t
IOVI.!lb lulUl, nt:'tuno:;,culu[ui ar putea ea ri' nolrd ajunge la mimetism ,condus fiind de dorinţa şi oglinzi (ef. J. BalttusaitlS I op CIt., 93), in temeiul und mamre) CI ec
ce 1'-jp1L d.Za (şi C.M. Ionescu leag:(i inver!klni totala .i astf",I, exprimind un lucru deja căreia o divimtate determinatA apofahc pin;"!, chiar Jllcil ~," ·)~t 1 1)
d s n. 1 cq~ptei, attt etimologic c1t şi. de- exprJJ1'WI, scrund, In speta, un text ce ma.i fusese la supremul califiCllhv negativ de Nlhllum, ar pu t~tp t l,c,tvl
tI' cl Ir 1)1 c1<lustrollJ ~j enigma ireduct1biLl Cl"l5, el Iasă 1ntregul ine)(primat irltact, al cărui re, teil fi aceea care se oglmdeşte făTa n (1 o con: ongm~r.1, mode ch ul U 1
un il c r nf" - op. cIL, pag 260), [tiril $o) flex Vt'mt din inconceptibllul spatiu al pahmpsestu- cintA optică, să observ<lm, In ;'(a)'1I Z1C tUI exem- struct a poste OI" n p. ,re
I Inv ·lul lil VIZibil, amputlndu,l de m,sler? lui, dintre cele doua grafli prlnse-n speculantate plu deloc imposibil In ordme speculaLJ ~ , ca (' thume (3 C I II Intr u r
n \: t :u. mrl .,dLi:gratia intel glbilltatll", fascJOantd, ahurc$te cu urme ,,suave, dar nu in vorba de fapt de o trbd<1rc ;J funCltOnalitatn 0b:.s- acest C <'llh al ' G t"\ r 'j rn
r~c r C~ n d ,pre fanlu tic: "ExisM llrtlşti desclfrdblle" opera Iranscnsă ad litteram. Acest nuite a ogltnzii, de, la limila, o non'ogI ndire, o qui ChltOUI' fell ne [
r€ Ince I IMlmda curse invillbtlului şi joc intre ogIimi textuale paralele distruge concep- oglindă care, tn loc sa revelezc, ecran~,)za, tşi arc riant, ~ndre I'Jmc j, r.

c'n
t r vt I sed !iti '~I Irddeze o parte
ţJ r c~vorl8saourmăinoperele
tul de: Ot1glOt' ("le reflet, I'mlage, le double dedau- totuşi utihtatea ei (sfJeculara, fireşte, dar -oi gno -
ologică): in acest mod se apropie Mo~ de !('hov<,
drama prOpt 1 Ilur "
lonn
1l'Î [ bie ce qu'J! redouble", cum spune Derrido De la lectufil ,-p Cit" 1 mn I
r, '1
vor r fi În ele muţenla." (in mima grammatologie, MlnUlt, 1970, pag. 55) ŞI paterni-
j

şi Perseu de Gorgona. "cu ajutorul unui precede' pe cart It M q n ,

fantasticului, MnJd mI?, 1971, pag. 71) fatea lui QuijOte dl.vine indecidabilă, la infinit dife· catopteic" (lb., pag. 74), atenuind adlC:a tntr-o de Derr J I Derr t, o
Pr Jpunind J r!Jf! --farea înfătlŞiltA in acest ci rată lntre Cervantes şI Pierre Menard. oglind~ ecrananta o Imagine altmmteri de ne rupor ( re ,nu refl t n r r e
1 t ! una de n lUI speculara, am avea alei ca- Ce a de a doua sltualie, a oglinzii In care apare' tat on de-a dreptul malefic.. efecte de realitat t
ul lJllJdmrll 1., Ir~'e.l În ordine,) hpunlor de cu totul altceva dedt imdginea modelului aşezat Baltrus31hs mai clleaz~ şi un f)Z!S;,j dIn Nopţile j I rd 're.' realulUI lo c , n
n 1re InV r .~) in c re o oghnd.l nu numul dinainte i, !lllstrea/.ă emergenta în lumea platoni- Attic:e de Aulus-Gelhus, unde c vorba de aceeaşI Im tant ne rcmtrO' I un • 1
011 re t!tu LI 1 d ',tille IrnagmeoJ, ca o tautolo- ciană, formată din arhetlpuri şi C6Pli, il imagin ilor non-reflectare a imagmilor' o ogI ndă, ,pu' '\ In Piilor f.\fa u5C!Jl'I H r, f,1
), 1 m. r"nc I 1 d storslonat, anamorfotw:, ce nu sint nici una. nici alta, punindu-If! pe ambele anumite condItii fnsă, poate să nu reflecteze n ·1 porM ca ,i cum Jul
n C")ll li u toIul altceva decit ce i 6e in discutie: simulacrele, dintre care, polnvit unor una.," (op, CIt., pag. 254), dar fenomtnul er<l ~u' tenta grea dc o 11 ub f. Of
ÎT> 1, (lu rL 1I1tfel filCl1 d~ teuh/.at prm dlStlnqll eplcureÎCe, fantasmele (fantomele hteratu- noscut şi de Seneca, filosoful dtndu I o important realitate. ClIC, mcon t
specl1\IA in cunoaştere: natur.I,' dupa ce il c. t mea recentr<.llct" n I C
• corpurile il VOit 6a fie pnvlte şi liJW qlnjb lor, &0<1- tarie Im.!gln,' f n

ALMANAH ~
1/2 ANTICIPAŢIA <:.;J..T ~ALMANAH
113
<:.;J..T ANTICIPAŢ1A

VATICINARE
SI SF
•
v viile sau in Icaria, apoi că re-
LIPSEŞTE, tn Tristram
Shandy a lui Laurence Sternc,
capitolul 24 intr-una din carti,
drept care se trece direct de la
capitolul 23 la 25; nu lipseşte
in să comentariul acestei lipse:
că scrierea e mai buna, tocmai
din această pricina, ca Încerca-
rea putea fi făcută cu acelaşi
mare succes şi cu o sumedenie
de alte capitole, că, vezi bine,
«nu prididim cu experimentu-
riie»; nu omite să spună tot u ş i
că În capitolul înlăturat zugrăvea
purcederea şi callatoria tatAlui
naratorial, a unchiului T oby şi a
servitorului Obadiah undeva.
A şa şi eu, draga receptori «se-
fiştil), cladi aş fi avut vreme să
concoctez eseuaşul asupra dis-
cursului profetic faţă cu cel SF,
vă istoriseam cu hazul şi sfAto-
şenia-mi proverbiale urm ătoa·
rele, incercind sa-i şi ameliorez
ş i reordonez ad hoc pe Max
Weber, Martin Buber, Neher,
Blanchot, Fohrer et aUi, inclu-
siv poemul valeryan Pythia,
tăcînd naveta Între Atena-Homa
şi Ierusalim cu lev Şestov, şi
anume: că , spre osebire de ne-
colegii lor heleni ori latini, vechii
nabiim de care ne dă seama
Vechea Mărturie (Nahum,
Amos, Oseah, Micah, Zahariah,
Isai ah, Haggai, Habaquq, Oba-
diah, Jo~ l, Daniel, Ezequiel)
anuntă un viitor imposibil sau
fac din «viitorul pe care il ves-
tesc ş i pentru cll îl vestesc ceva
imposibil, pe care nu l-ai putea
trăi şi care trebuie să zguduie
toate datele sigure ale existen-
tei»_ în eseuaşul titulat cores-
punzător, adică Vaticinare
SF, v-aş fi amintit că ei propun
,i
adunării poporane o alternativa,
purtind cu ei o solutie de sal-
vare şi un laken - un trot-
zdem. un pourtant. un howew
ver, un totuşi - la amenin tătoa­
rea, la iminenta cntropie a de-
114
şe rtului, la simetria pertecta, ce
ar paşte turma' di solută sau de-
bandată, indreptată spre noma-
diţatea cea proastă. Acest totuşi
remtroduce in discursul valici-
nator. ca şi in cel distopic gen
Fahrenheit 4S1, disimetria min-
tuitoare pentru obş tea revenită
din rătăciri şi inumerabile trans-
gresiuni, Totuş i, d acă nu veti
mai transgresa şi veti regreta re-
lele taceri, Oraşul nu va fi jefuit,
Templul nu va fi dărîmat, casa o
veti regăsi, copiii şi soaţe l e nu
vor fi sugrumati de ferocii meli-
tari.
Rostirea profetica îşi face
drum, prin nabiim. spre efect
perl ocuţionar, by saying. by
telling t he impossible future,
the awful fu ture: efect de di·
suaziune, intimidare salvatoare,
cruţÎnd adunarea de la morcf'.1a-
rea infinită, smulgind-o fortei
centrifugale ce la capăt dă non-
corpul, deşucheatul şi deşicheta­
tul corp. Evident, o perlocutare
cu efect total ar readuc'e la uni-
tate, la templu , la Adonai, toate
oile rătăcite şi s-ar reface corpul
natiunii pînă la extremul orient
al corpu lui glorios, fără organe.
Acest colosal impact de disu-
aziune motivat e de cumulul de
funcţii la nabiim.
Dacă la greci pitonisa, inspi-
rată de zeu, proferează mesajul,
apoi acela nu ajunge nemediat la
bietul om: în rostirea ei dezor-
donată interpretul 'oficial decu-
pează pentru solicitant nişte tra-
see şi, la urma urmelor, un
sens, chiar dacă acesta se pro-
pune cu maximă şi perfidă a m-
biguitate, chiar dacă în logica
helenilor propozitiile despre vii-
tor, În afara adevă rului şi falsu-
lui, au conlingenta lor. «Să nu
uItam prin unnare că, dacă Oedip
poate implini ceea ce fiecare, ZI-
ce-se, doreşte numai, e pentru
că ort'lcolul a povestit dinainte
că îşi va ucide într-o burui zi ta-
tăl şi se va Însura cu propria
mamă: fără oracol n-ar fi fost
nici exil, nici incognito. aşadar
nici paricid, nici incest. Oracolul
din Oedip Rege se adeverează a
fi o povestire metadiegetică la
viitor, a cărei singură enuntare
va declanşa maşina infernală
ce să- I traducă in fapt. Nu e p
profetie ce se realizează~ ci o
capcană sub formă de istorisire
predictivă, dar care prinde.» E
o sugestie a lui G~rard Genette,
dar «tine». ,
Nabiul, inainte de a spune în-
grozitorul avenir, il regizează
abil, il pune in scenă, dramati-
zează pe bicisnicul său trup şi in
bicisnic3 sa conduită destinul
masei deviante: îşi ia soata pros-
tituată, se hrăneşte cu produ-
sele dezasimilatiei umane, umblă
în straie de mizerie pînă tre-
zeşte uimirea şi dorinta de des-
luşire a contemporanilor; atunci
devine exeget al scriiturii sale
corporale, hermeneut al ciudă te-
niilor sale matrimoniale şi fiziolo-
gice; atunci le strigă. celorlalti că
a fost sinecdocă de carne şi
singe a deşantării lor, a depărtă ­
rii de Adonai, de templu şi de
Lege, tncotopenindu-se in · neo-
rînduiala; atunci işi trîmbitează
logosul despre ziua mîniei: iar
cind auditorii slnt pcrlocutati în-
deajuns, spăimiti, amatori de iz-
băvire, introduc.e functoru l to-
tuşi, zvirle colacul de "salvare al
virulenţei disimetrice, exige o
nou ă simetrie.
N-ar fi cumva anume litera-
tură SF, nu numai aceea ce-şi
trage seva din distopii orwel-
liene, huxleyene ori bradbur-
yene, o viclenie de intimidare a
cititorului prin posibile lumi şi vi-
itoruri monstruoase (avenirul
putindu-se derida ca formă in-
formă şi infantă, adicătelea
mută, a monstmozitătii şi naută-
ALMANAH ~
ANTtCIPAŢIA <:::;J.r
Iii absolute: Însă monstruosul
vine de la monstru, iar monstrul
vine de la monstrare şi exhi-
bare, tocmai de aceea trebuind
el arătat, monstrat şi demon-
strat), o şiretenie de reconciliere
cu starea prezentă, o şolticărie
spre a pupa Piata Independen-
ţei? N-am contracara noi astfel
putintel faimoasa functie de con·
testatie atribuită de un Man-
nheim discursului utopic? După
o călător ie in Castalia, 1n Alpha-
pede refaci intovă răşirea cu
Castilia, Lun~ville şi Italia pe
care le găseşti, prin comparatie,
mai respirabile. Dar şi cu ideea
- a lui Caillois sau a altuia - cA
singurul mijloc de a comanda vi-
itorului e stj-i dai ascultare, şti ·
ind în acelaşi timp cum şi in ce
scop, neştiind poate cum şi În
ce scop, căci sintaxa avenirică e
mai abraşa ca a lumilor posibile.
•
Aş mai fi tratat pe larg În mi-
cutul es.eu despre vaticinia ex
eventu, despre acele profetii ce
ne zugrăvesc evenimente re-
cente sau contemporane sub
forma unor vestiri pronuntate
multă vreme înainte. L-aş fi citat
pe E, Oswald cu Zum Problem
der vaticinia ex eventu; aş fi
insinuat că e mai decelabilă În
romanul istoric decit in gîndirea
de anticipatie: iată, in ficţia lui
Constantin Elioaie despre Can-
temir, apărută la Junimea În
1984, intr-o discutie aprinsă cu
tarul Petru 1 se trece in revista
toa tă istoria luptei dintre mate-
rialişti şi idealişti pină În zilele
noastre.
Literatura de anticipatie vati-
cinează ex eventu sau anticipă?
O sA rîdeti, dar rAspund circota-
şilor că eia. l'\u anticipeaza ea
monstrul avenirului, nu, ci
marile linii ale propriului ei zbor.
Cine are de gînd să anticipe se
antidpă căci gtndirea (<sefistă»,
de ştie ori de" nu ştie, de vrea
ori de nu vrea, ({apartine din as-
cendentă şi ambitie acelei direc-
ţii mundane unde s-a arătat mai
act ivă decit aiurea virulenta disi-
metriCă», sarcina ei fiind mai
ales ruinarea permanentă a si-
metriilor ce ni le dăruieşte, Fi-
reşte că ea modelează şi imagi-
natiile bricolante ale tehnicieni-
lor şi constructorilor de tot
soiul, în sensul wildian în care
nu vainica SF ar imita realitatea
~ALMANAH
<:::;J.r ANT ICIP ATIA
viitorului, ci aceasta ar copia
formulele aceleia.
A l tă chestie ar mai fi fost de
lămurit 1n pirdalnicul de eseu,
de I-aş fi elaborat cît de cit
ESTE OARE POVESTIREA SF
PREDICTIVA CA GENUL
APOCALIPTIC? Aş! in Wells,
În Asimov, in Farmer ori Cu-
vral, momentul narării este me-
reu posterior momentului actiu-
nii: faptele se pot petrece in
anul 6666, dar povestaşul , impli-
cat ori nu În schema diegetică,
le povesteşte ceva mai tirziu.
Asta e Însă o a ltă poveste ce cu
drag v-aş fi depănat-o de aveam
timp 5-0 scriu: Însă, vai, am gA-
tat numai Patafizic:ă şi SF,
text ce-ol ofer integral sau, in
orice caz, cu omisiuni nefun-
damentale.
I,'i-I: PATAFIZICA ŞI SF.
intreba-mă-vor ((sefiştii»:
was ist Pataphysik şi ce l egă­
tură are ea cu fictiunea de anti-
cipare? Are, dacă ar fi să pome-
nim doar două transtex tualizări,
două rescrieri ale lui Jules
Veme şi We!ls: Loc:us Solus şi
Doctorul Faustroll, una a lui
Roussel, alta a lui Jarry. Or,
Faptele şi opiniile doctorului
Faustroll, cu subintituJarea de
«roman neo-stiintific), Îşi signa·
lează clar racordul la SF. Astfel,
a douăzeci şi şaptea carte a
doctorului F austroll, confiscat ă
de portărelul Panmuphle, se in-
Umplă să fie Călătorie spre
centrul Pămîntului, iar printre
putinii aleşi să navigheze cu asul
doctoral de la Paris la Paris se
află şi cele două leghe şi jumă­
tate de scoartă terestră ver-
niană, Încit acelora ce nu văd
raport Între savantul Canterel
din Locus Solus şi savantul ver-
nian ori wellsian paradigmatic, le
voi răspunde pre limba maimuti-
cii Bosse-de-Nage (căre ia docto-
rul jarryst i-a transplantat ca1ozi-
tătile albastre şi roşie de pe fese
pe obraji) cu singura fraza, tau-
tologică, 'Pe care jivina o articu-
l ează În franceză «Ha ha»!
Cine-i Faustroll? tntre -
ba-mă-vor unii şi altii. Ei bine,
interogat de un băştinaş din Le
Bois d'Amour dacă este creş tin ,
doctorul cu pricina, (<sefisb de
fortă, anticipeaza răspunsul
Doamnei Edwarda a lui Georges
Bataille, căci murmura: Je suis
Dieu. Drept care patafizlcul co-
legiu l-a instituit Curator inama-
vibil pentru veşnicie ca să- J pre·
zideze din eter-nitate.
în cartea a doua din sus-men-
tionatul «roman nea · ştiintific» în-
tîlnim DEFINITIA: «Patafizica
este ştiinta solutiilor imaginare,
ce acordă simbolic lineamente-
lor proprietăţile obiectelo!" des-
crise prin virtualitatea 100). O
precede explicitarea că, fiind
epifenomenul, ceea ce vine in
plus de la un fenomen, patafi-
zica este ştiinta ce se supraa-
daugă metafizicii şi se intinde
dincolo de metafizica. tot attt cît
aceasta se Întinde dincolo de fi-
zică: sau cit Metapoetica lui
AI. Husar se Întinde· dincolo de '
Poetica lui Artistotel. Dacă epÎ-
fe nomenul e adesea accidentul,
patafizica va fi mai cu seamă şti­
inta particularului (sau a margi-
nalului: cum · vine vint dinspre
Dănuţ Petrescu), deoarece in
mediile de savanti s-a încetăţenit
de mult părerea că nu există şti­
intă decit a generalului. Pentru
patafizică, legile universului tra-
ditional nu sint decit corelaţii de
exceptii, «d eşi mai frecvente», În
orice caz corelatii de fapte acci-
dentale ce, «reducindu-se la ex-
cepţii putin excepţionale, nu au
nici măcar farmecul singularită­
tii». Iar consensul omnium, in-
vocat indeobşte, «este o preju-
deCCltă miraculoasă. şi incompre-
h ensibi lă». Pata fi zica studiaza
deci legile ce guvernează excep-
ţiil e , explică morfo-sintaxa uni-
versurilor paralele sau, cind este
mai putin orgolioasă, descrie un
univers ce se poate vedea şi tre-
buie rVă2ut în locul celui traditio-
nal. n fapt, ultima frază a roma·
nului sun ă neamenintător,
aproape blind: Patafizica este
şti i nţa. .. Etimologia: ta epi ta
meta ta physika. «ceea ce se
supraadaugă la ceea ce vine
după cele fizice», a fost - mai
mult ca probabil - bricolată
după ce cuvîntul «patafizică» a
. Început să umble de colo-colo,
mai mult spre a-I justifica, prin o
serie de supresiuni de grafeme
din sintagma grecească, Nici nu-
mele lui Ubu nu a fost mai lesne
derivat din acela al lui Hebert,
profesorul de ". fizică al lui
Jarry.
T alca Ubu se laudă cu diferite
prilejuri a fi inventat Ştiinţa ştiin­
telor, «a cărei necesitate se fă­
cea peste tot simtită».
Patafizica este ea oare o me-
toda, o hermeneutică, o dIsci-
plină, o atitudine. lin rit, un mit ,
11.5
 un punct de vedere, o păcălea lă
m ajo r ă, un co nst ruc tor S F?
Este dn ace l aşi timp toate aces-
tea ş i nimic din toate acestea».
Colegiu l a dmite prin glasul au to-
rizat al p roveditoruJui său gene·
Tai Roger Shattuck 7 prapozi-
tiuni: 1. Patafiz ica este şt iinta
acestui domeniu ce se intinde
dincolo de me tafiz ică; ea d epă ·
şeş te metafizica atit cît aceasta
depăşeşte fi zica - în toate sen-
surile ad libitum. 2. P. este şti·
i nţa partic ula rulu i, a legilor ce
guve rnează exceptiile. 3. Este
şti inta solutiilor imaginare. 4.
Pentru ea toate sini acelaşi lu-
cru. S. Este de alu ră im pertur-
babilă. 6. Totul este pata fizic:
tot u şi, putini oameni pun conşti­
incios patafizic a în pract ic ă . 7.
Dincolo de ea 0 0 este mmic. P.
este Instanta supremă .
Intelesul lo r adînc il deslu şesc
organografele. subsidiile, În pra-
gul P a t a fizicii ş i alte publica-
ţiunl răs fo ite de Magister C ajva-
n ie n sis p e vrem ea cînd era
cymbalist la C ymbalum P atap-
hysicum: Şti in ta ştimtelor a nvi-
zajează universul real in totalita-
te a sa - şi toate celelalte univer-
suri o d a t ă cu el - ş i profesează
că nu sînt nici bu ne, mci rele,
dar patafizice. Nav igăm cu asul
doctoru lui F aust ro ll în p l i nă
Ete r-n ita te , o am eni, an droizi,
sartri, freu zi, ciopragi, nădra gi,
camu şi , barti, sol erşi , kristevl,
cutitari şi a l ţi centaurieni deriva-
bili prin t ranscend entă textuală
de c urva lii pre ze nt ului, trecutu·
lui şi viitorului d i n spr~ lumile li·
vreşti sau co tidie ne. In U topii
75, mai exact in O am intire a
lui P ier re Lot i, poţi lua din ma-
gazin orice do reşti; in sc himb
poţi fi amuptat de o rice cuvînt
din limba- ti, de p ildă ,d~ so litu-
dine sau de libertate. In cutare
in sul ă pol in eziană, dnd moare
un om se Î ngroapă cu el şi un
cuvint al tribului său , mergind
astfel d e l imbă s pre silen tiu \ ab-
solut. De aici iubirea patafizicie-
nilor p e n t ru C a t al o g u l de
obiecte intruv ab ile de Carel-
man, cuprinzînd tot ce imagina-
tia sa ma rg ina hzată a putut
scorni mai ha ios: tande m pentru
cuplu d ivo rtat, tandem pentru
cuplu căsăt or it , cafetiere pentru
masoc h işti , scări pentru olo gi,
o chelari pe nt ru înd r ăgostiti
miopi; d e aici mteresul pentru
lumile desenate . de Escher, în
care multe din legile mundune
116
sînt a bolite, in care pe qJ~ LUUm
mobile e cu putin ţă. Dar ce so ·
lu tii nu oferă chiar pata fizici eniI
1Oconştlen ti în genul lui D <:i.nilă
Prepeleac: bunăoară electnfica-
rea coastelor Africii pnn trans-
formare in e nergie el ectrică a
energIei mecamce produse de
respiratia celor adormiti! A se
revedea cele patru din Prostia
ome n ească : patailu minatul, pa-
tagricultura . patartiza nat ul ŞI pa-
tazootehnia, căci avem aIcI ade-
v ă rată Patafiz ic ă omen.easc ă,
plus că s·ar putea rescne pe SF!
lui Unamuno nu i·a di splă cut să
scrie un tratat des pre anume
cocoloaşe . de hirtie, iar Lichi-
enberg unu l despre COZI. Aici
s-ar Impune ŞI dIgreSIunea a es-
pre şcoala m e n tali stă ce, adop-
tind deviza lu i l eona rdo că arta
este cosa mentale ŞI teza că
azi conte ază mai mult d ecit pic-
turile discursul cntic desp re e le,
exhibă, c h enare vide a că ror su-
p ra fată aibă e act ualiza t ă de co-
mentariul insoţ l tor, de titlu şi de
numele pitore şti de arlJş ti imagI-
nari.
Fiece eveniment are pentru
patafizicia n o lege, una particu-
lară. El l eagă un lucru, un eveni-
ment, un fenomen, nu d e o ge-
nerahtate, mod de a suda Împre·
ună şi r uri d e exceptii, ci la s1o-
gularitatea c e face dm ele o ex-
cepţIe, aş a cum asul fa us trollian
navighează din in sul ă în !O s ulă,
şi nici una nu seamă n ă cu cele-
lalte, ca r il n'y a meme pas
d e u x poils du eul qui ,soient
se mblablement f risottes. Pa-
tafizica accep t ă toate teorllle şti ­
in ţifi ce şi le ia drept tn c ercă r i,
ma i mult sau mai puţin fericite,
de a pune eticheta «adevărab
pe cula re sau cuta re interpre-
tare. Id eea de adevăr e pentru
ea cea mai SF din toate soluţi·
ile. Ştiint a ş tIi n ţe lor nu amelio-
rează - d egr a dează sta rea luc ruri-
lor, nu propune re me dli-mesa-
je· legl; neavind legi, n u poate fi
în afara le gIi. Nu atribU1e va loare
la nici o valoare: le consider ă
fapte de opmie. P rinc ipiul echi-
valentei universale şi a l conver-
siunii contrarÎ1lor, simbohza t de
baston ul ubuesc, red uce univer·
sul luat în reahtatea sa pata fizică
la cazuri partIculare_ Nu p redică
re beliu n e -s upu ne re- moralit at e
Imoralita te; nu pra ct ică 1 refor
mlsm on conserva tonsm, nu
promite - ca lingvistica structu-
rală - feriCIrea, dar nici npferl,;'
rea: patafizicianul e atent la tot,
in să imperturbabil, d1Ocolo de
alternativele majore sau minore.
Cymbalum Pataphysic um n u e
mai bătos d ecit Academia fra n-
ce z ă sau decit cenaclul de ant i-
ci paţie Qua sar de pe malul Bah-
luiului_ Dar nici mai preJos.
Patafizica este o atitudine in-
terioară (d eşi există slipuri ŞÎ
cravate pata fizice, ornate cu spi-
rala ubu escă), o disciplină , un
savoar savuros ce inga.duie fie ·
că ruia să trai asc ă dre pt o ex-
c epţie şi s ă nu ilustreze alt ă lege
decît pe a sa proprie, iar partici-
parea la Cymbalum - jubilarea
la tambalul patafizic - d egajează
in toate sensurile cuvintului a
«(degaja» ŞI ale cuvintului «sens»,
n icidecum nu a n gajează_
Cymbalum are u n calendar pa-
tafizic: Era Patafiz l c ă , E.P ..
incepe de pe 8 secte mvrie 1873,
ziua na şte rii lui Jarry, d ată n u-
mit ă intii al lu nii absolut, anul
I.E.P., şi ordinea "Celor 13 luni -
12 de 28 de zile, 1 de 29 - este
următoare a: Abs olu, Haha, As,
S abie, Decervelage, G e ules, P e-
dale, Clin<amen , Palotin, Merd re,
Gidouille, Tatane ş i Phalle. Sfin·
tii fiecJ.rei zile sint personaje,
obiecte , a01ma le şi alte realită ţi
sau Irealit ă ti dm opera sus·me n-
ţionatului J arry , dm aceea a au-
torilor să i favor iti sau d ragi
cymbalişti lor, precum doctorul
Moreau al lui WeUs , Sfîntu l Can-
ter el din Raymond Roussel,
Sfintul Maldoror, Sfintu l l in-
gam, Sfintul landru şi altii.
Legătura cu mişcare a S F e tI-
n u t ă de Cymb al um Pata -
p hyslcum pr10 toate catedrele
sa le , in pnmu l rind prin Catedra
de Veloclpedologie, Ocupodono-
mie şi Siderodromomanie. d ar şi
prin aceea d e C rocodilologie, de
Atrocl t ăt i compara te sau de
Naut ică ep igeană ş i h ipogea nă .
In publicatiile acestui Jor ştiinti­
fi c se rece n zeaz ă alert noutAtile
d e anticipa tIe , multi di n tre
c y m ba lişti asudind în Atelierul
de litera tu ră pote ntială, Ou lipo,
sau in cel d e hte ratură poten-
ţ i a lă politi st ăf Ou .li.po.po. , nefi-
ind deloc exclu să inaugu rarea
într-o bună zi a unui Ouv roir, a
unui Atelier de lite r a t ură pote ,,·
t l ată d e anticipa ţie , Ou .li .po-
.d.an, de va crede de cuviin ţă
doctorul F austrol1, de va inc uvi·
inta maimu lica Bosse·de- Naşe
aşa : HA HA!
ALMANA H ~
ANTIC I PA Ţ I A ~
FANDOM
83' 84
DAN MERIŞCA
- CENACLURI . A s ist ă m de cî-
ţ iva ani Înco ace la o ad evă rat ă
explozie a fando m*-ului româ·
nesc. N u -şi I magin aseră apantla
unu i fenom en de o asemen ea
amploare nici măca r intemeieto-
rii "profe s ionişti" a i cluburilor
SF, cum a fost Mihail Ionescu
sau cum c ontinuă să fie (de 30
de ani incoa~ e l) SCfl itorul
Adrian Rogoz. In 1972 existau
in int reaga tară 3 cenacluri d e
anticipa tie ; in 1979, la intilnirea
natională de la Oradea, 9; patru
ani mai tirZIU, la s fî rşitul _lui
1983, puteau fi numă ra te . . 40!
Tineri autori sau SImpli pasiona tI
întîlnmdu-se cu regularitate pen·
tru a (re)descopenj inve nta c ă i
de a se intelege pe el în şişi sau
de a inte lege ceea ce' îi incon-
joară .
C ele m ai actIve grupuri s-au
dove dit a fi în 1983- 84 Modul
13 (Bucur eştI), Qua8ar (I aş i) ,
Hello" (Ti mişoara), V. Aneslln
(Craiova) , alături de c are ~onti­
nuă să stra.luc ească mere u·' la fel
de puternic "bătrîne l e" Solarls
(Bucureşti), H. G. Wells (Tlmi·
şoa ra) ş i H. Coan d ă (Craiova).
Işi fac simtită tot mai mult pre-
zenta şi cluburile mai mici, răs­
pîndite pri n toate colturile ţă rii ,
caracterizate de o Iă udab il a. con-
s t antă şi de un neobOSIt entu-
ziasm: Univers (Bistrita), Orlon
(Rm. Vilcea), Zodlac (P i teşh),
Sig ma (? Neamt) , Clepsidra
( Ba cău), "ferra (Cîmpu -
lu n g-Mus c e l), Experimental
(Singeorz·Ba.i), 2001 şi Univer-
sal Fan dom (Bucureşt i), AI-
phaville (Arad), J . Verne
(Ploi eşti), Antares (Br aş ov), SI-
rlus (Lugoj) , Nova ş i Fantas-
Fa odo m - "milS<\ cilllorilor de SF "cllvi.
care paslreaz~ coolaclul pno. mtcrmedlul
fam:lTlelor ŞI al lotilnlrllor" {The Scleoce
Fictloo Eocyclopedla - P Ntch()lls, Dou
bleday. New York. 19791
~AlMANAI1
~ ANT IC I PA Ţ I A
cie n za (Sib1U), Mile n iu l 111 (Tu~
cea), Horen " (Oradea), Cronos
şi Sfinx (TîrgOVIş te), Ti mis len -
sis ( T Imişoa r a)
Cenadunle d e ant IcIpat ie , al
că ror membri sint, în m aJontate,
elevi. au cunoscui , de aseme·
nea, o fru m oasă ascenS1Une
A lături de mal vechile Se le n ari!
(Guranda, Jud. Botoşani) Ş I S a-
pie n s ( Bucu reşt i) - ajuns la a
t reIa "gene ratie" -, a u aparut:
Mini- Qu asa r (IaşI) , La Steaua
(Urzlcem), Min icr on (Suceava)
- specializat in artele plastice
S F -, V. Colln (C raiova), Alpha
(Vatra D ornei), Holm lEîrnJ
cenl ,· jud. Iaşi).
Amintim apoi cenaclurile re·
cent infl1ntatc, de la care ne so-
sesc veşt i îmbucu rătoare E. R.
Bu rrou ghs şi Sfera (Bu c ur eşt I),
Albe do (Bîrlad) , Veg a (Ileanda,
j u d. Sa l aj), Ophi u c us
(P et r oşa n il, Lumina (Rădău\i),
Phoenix (T urda) Se pare Cd
vom avea În curind clubu ri SF şi
in: Botoşani (Altal r), .Roman,
O telu Roşu. G al ali, Năsăud
(Spat ial ), Drdgăşanl, Isaccea,
D robeta-Tr Severin.
în fine, trebU1e e numE:rate ŞI
cenadurile d e anticipatie necon·
venllonale care activeaza la nOI:
M arţlen li (B u cu r eşti ) - cenaclul
scrutonlor profes i onlş l i de SF,
Steaua Po l a ră - radJocenaciul
emisiunu "Exploratorl1 lumn de
mîIne" (MIercurea, ora 11. la
RadiO B ucureşti 3) - sust Inut de
A. Rogoz, Al. Mironov ş i O Ur-
suleanu; Ex - cenaclul pnn co·
respondentJ a l elevIlor. suStlOUt
la post resta nt Sîngeorz·Băi de
Do ru P ruteanu; M. Ion escu -
cenaclul pnn co r espondentă al
Irilducăton lor de S F , sustmut
d e "Quasar" ou! ieşean
O ştire de ultimă oril (şi de
mult aşteptatti!) ne informeazA
că la Cluj-Napoca a luat fiintd
cenaclul SF, V. Papillan . ImIta
hva aparţine unui grup de fani
(paslOna\i ai anhLlpat;el) pnntre
care se număr~. C. Cuble~n.
M. Opntă. C Robu, M_ Scoro-
bete, l. Neamtu (bmecunoscutl
scrulori SF) ŞI mai multI ~tu
dentl
•
Contacte. UlJle schImbUri de
expe r ientă (insoţite, de obIcei,
de concursuri de hteratura, en-
tica şi arte pbsllce sClcnce flc
tion) au avut loc in 1983 la. BIS-
trita - cenaclul cenacl u rilor
de anticipaţie (apr), l aş i -
Pri m a intilnire a cenaclurilor
SF ale elevilor (mai), TJmlşoara
Zil e l e "Helion" (iun),
GurJ.nda - il 3-C) edllu2 a Tab e-
re i de c reaţie SF (aug),
CraIova - Zilele "H_ Coandă"
(sepL), P. Neamt - Zil ele
,.Slgma" (nov) şi Bucureşti
Consfătu i rea cenaclurilo r de
literatură d e anticipaţie (cet)
Ultima, care ar fI trebUlI S<l fIe
cca mal import,mld dmlre intilni-
rile. a nului 1983. a avut loc. dm
pacate, in conditiI nefavorabIle ..
Pe adresele reVIsteI "Ştli n 'ă
şi teh nică", emlslumi "Explora-
torll lumII de mIIne" ŞI a buleti-
nulul mformahv cu caractcr na-
Ilonai Quark (ce apare la Casa
de. cultura a tlneretulUl şi slu
denillor dm I"ŞI) - princlpalu
centralJzatori <II mformatllior dm
lumea antIcIpa jIei - sosesc ZI de
zi nO! ştIri legate de actlvltalea
lot mal complex,) a fan dom ului
românesc. Ne pla.t.:I.' Sd credem
Cd această Important.) acumu·
Iare cant1tatlvd va fi însOllta de
un salt calital1v la fel de specia
culos .
117
 PREMIILE Nebula, decernate
de Asociaţia Scrl1torllor de SF
din America (Sdence Flction
Writers of America, prescurtat
SFWA), au fost Inaugurate În
anul 1966. Ideea Instltulrll aces·
tOT premii, din fondurile reali·
zate prin vinzarea unor antolo·
gll anuale cuprinzînd prozele
scurte premiate, a fost propusă
În 1965. Premiile sînt conferite
primăvara şi, spre deosebire de
premIIle Hugo,·· sînt datate
după ~ anul publicării creaţiilor
premiate; astfel, primele dis·
tlncţll, pentru anul 196"5, au
fost prezentate in 1966. Ţrofeul
Nebula reprezintă ' o nebuloasă
spirală din palete metalice sus·
pendată deasupra unei roci crls·
taline, ambele turnate Într·o
placă din material plastic trans-
parent; modelul iniţial, realizat
de Judith Ann Lawrence (soţia
scrIItorului James Bllsh), a fost
conceput după o schiţă desenată
de scriitoarea Kate Wilhelm
(soţia lui Damon Knight)
rămas neschimbat. Neschimbate
au rămas şi cele patru categorii
la care se acordă premII şi care
sînt rezervate În exclusivitate
profesioniştilor. În 1974 a fost
Introdus şi un premiu pentru
spectacol, dar În 1976 s·a renun·
ţat la el, primind Nebula film ele
50ylent Green (1973) , Sleeper
(1974) şi Young Frankenstein
(1975); in 1978, s·a atribuit un
premiu ' special filmului Războiul
stelelor. Ocazional au fost
acordate premii speciale pentru
titlul onorific de "Mare maestru"
(Grand Master) al literaturii SF
(Robert A Heinlein În 1974,
Jack WilIiamson În 1975, Clif.
ford D. Simak În 1976, L. Spra-
gue de Camp În 1978, Fritz Lei-
ber În 1980), iar in 1976 o placă
specială a fost ÎnmÎnată produ-
cătorului George Pal, pentru ac-
tivitatea sa cinematografic ă pre-
mergătoare anului 1965.
Cele patru categorii premiate
sint: roman (peste 40 000 de cu-
vinte), nuvelă (de la 17500 la
40 000 de cuvinte), nuveletă
(7500-17 500) şi povestire (sub
* La redactarea aceslui articol am 1010·
sit, drept sursa bibliografic!!i principală, arti·
colul .,Nebul1l" din The Sclence Flcllon
Encyc1opedia, New York, Doublcday el
Co., 1979; redactorii articolului de enciclo·
pedie sint PeleT Nicholls şi Colin Lcster
IIDB)
•• V~"i Almnnnhui ,,Ant>cipnţin"
trecut, pag. 90-91
118
PREMIILE NEBULA
7 500). Votarea se face de către
membrii SFWA, care folosesc
buletine de vot întocmite pe
baza candidaturilor propuse tot
de ei. Din 1970 a fost introdus
un scrutin preliminar al tuturor
creaţiilor nominalizate: acest
scrutin se desfăşoară în prima
lună a anului, candidatii care în-
trunesc cele mai multe voturi fi-
ind Înregistrati, În ordine alfabe·
tică pe buletinele de vot finale.
Pro~edura ' de atribuire a premii-
lor Nebula a fost mai consec·
ventă decît cea a premiilor
Hugo dar traficul de influenţă În
rîndu;ile membrilor SFWA a fă­
şi a cut obiectul nenumăratelor crî-
tiei, Mulţi scriitori au susţinut că
uneori premiile au reflectat, pe
lîngă iscusinta literară , şi pe cea
politică. Din această cauză, pro-
portia membrilor SFWA, ~ar~
participă la vot, a scăzut simţi­
tor in ultimii ani.
Deşi premiile Nebula au încu-
nunat În răsti mpuri opere cu un
caracter mai experimental decît
cele care primesc În mod obiş­
nuit Huga--uri, nu se poate con-
sidera că au existat deosebiri
fundamentale Între cele două
de anul
opţiuni. S-ar putea crede că Ne-
bula, intrucit reuneş.te sufragiile
scriitorilor de profeSie, pune ac-
cent indeosebi pe calitatea lite-
rară - dar nu există prea multe
dov~zi că aşa ar sta lucrurile.
Ca şi Hugo-urile, nici Nebula nu
a fost atribuit niciodată unor
opere care nu sînt În mod defi-
mtoriu SF şi, de asemenea, am-
bele distinctii au fost dobÎndite,
in marea lor majoritate, de au-
tori americani. Deşi este nein-
doios că Nebula a recompensat
o serie de creatii dintre cele mai
valoroase, nimeni nu poate sus-
tine că acest lucru ar avea o im-
portantă prea mare şi, În Statele
Unite, numeroşi critici au argu-
mentat că Întregul sistem de
premiere, cel puţin În SF, este
mai degrabă o manifestare in
scopuri publicitare decît o mă­
sură certă şi bine cumpănită a
valorii artistice.
Antologiile cuprinzînd creatiile
premiate cu ..,Nebula la caţegori­
ile genului scurt, precum ŞI o se-
lectie din textele nominalizate şi
clasate pe locurile următoare,
au continuat să apară an de an,
intitulate Nebula Award Sto-
• nuveletele şi povestirile premiate
ALMANAH ~
.ANTICIPAŢIA ~
ION DORU BRANA
rles (Povestirile premiate cu
Nebula), apoi Nebula Winners
(Ciştlgătorli premiului Ne-
bula), şi editate de cîte un
membru al SFWA Unele va--
lume includ eseuri critice şi re-
zumate ale evenimentelor SF
din anul respectiv.
în 1%9, ideea votării unor
opere de către membrii SFWA
a fost extinsă retroactiv pentru
a acoperi creatiite de proză
scurtă considerate "cele mai
bune ale tuturor timpuritor"
pînă la 1%5. Povestirile alese au
fost publicate in antologia
Science Fiction Hali of Fame
(1970) , ed. R. Silver?erg, iar ~.u­
velele şi nuveletele, ]fi antologIIle
The Science FictÎon Hali of
Fame, Volume Two A şi Two
f5, (ambele 1973), ed. Ben Bova.
In 1981, Arthur C. CI~rke şi
George Proctor au pubhcat an-
tologia The Science Fiction
Hali of Fame III: The Nebula
Winners. cuprinzind nuvelele,
Între 1965-1969.
Lucrarea A History of t he
Hugo, Nebula and Interna-
tional Fantasy Awards (O
istorie a premiilor Hugo, Ne-
bula şi International Fantasy.
1976) de Donald F ranson şi
How~rd DeVore, cuprinde lista
tuturor candidaţilor, finaliştilor şi
cîştigătorilor pînă În 1975, pre-
cum şi amănunte referitoare la
modificările de procedură inter-
venite de-a lungul anilor.
Cîteva cuvinte despre SFWA:
Science Fiction Writers of Ame-
rica a luat fiinţă În 1965, in sco-
pul informării scriitorilor de SF
asupra problemelor de interes
profesional, a promo~ării bl:'.~­
stării lor profesionale ŞI a Spn]IOI-
tii lor in relaţiile cu editorii,
agentii literari, redactorii-şefi şi
antologatorii, in maniera unui
~ALMANAH
~ ANTICIPAŢI,A
mic sindicat. Ce! dintîi preşe­
dinte, probabil cel mai activ din-
tre membrii fondatori, a fost Da-
mon Knight. Ideea iniţială a inte-
meierii unei organizatii profesio-
nale a fost exprimată in cadrul
unei şedinţe a Conferinţei de la
Milford a scriitorilor de SF (Mil-
ford Science Fidion Writers'
Conference), un cenaclu anual
al profesioniştilor, fondat tot de
Knight şi alţii. La preşedinţie
s-au mai perindat R. Silverberg,
AE. Nourse, G. R. Dickson, J.
Gunn, P. Anderson, J. Pour-
nelle, F. Pohl, A.J. Offut, J. WiI·
liamson. în momentul de fată,
functia este deţinută de Marta
Randall. Calitatea de membru al
SFWA se acordă exclusiv scrii-
torilor profesionişti, termenul
"profesionism" subintelegind atît
vînzarea de proze individuale cît
şi aceea de volume (culegeri, ro-
mane sau antologii). SFWA nu-
mără În prezent peste 450 de
membri, inclusiv circa 20 de
scriitori britanici. Asociatia fi-
nanţează premiile Nebula şi an-
tologiile anuale ce le sînt dedi-
cate' şi editează două publicatii:
SFW A: The Bulletin of the
Science Fiction Writers of
America ~ şi SFWA Forum.
Apartenenţa la SFWA a prilejuit
deseori polemici aprinse, retra-
gerile sau demisiile fiind un feno-
men destul de obişnuit. Cea mai
zgomotoasă controversă s-a is-
cat in 1976, cînd lui Stanislaw
Lem i·a fost retrasă calitatea de
membru de onoare; decizia a
dat loc la dispute aprige. in
ciuda faptului că a fost uneori În
mod justificat acuzată de secta-
rism şi În pofida ocazionalelor
disensiuni interne, SFWA a ju-
cat ' Însă. un rol important in
ameliorarea notoriei nesigurante
materiale a scriitorilor americani
de science fidian.
ciŞTIGĂTORIi
PREMIILOR NEBULA
1965-1882'"
ROMAN - 1965: Frank Herbert,
Dune; 1966: Daniel Keyes, Flo-
wers for Aigernon (Fiori pentru
Aigernon) şi Samuel R. Delany,
Babel-17 (ex aequo); 1967: S.R.
Delany, The Einstein Inte~section
(Intersec1ia Einstein); 1968: Aiexei
Panshin, Riie of Passage (Rit de
tranzitie); 1969: Ursula K. Le
Guin, The Lefl Hand of Darkness
(Mina stingă a intunericuluI);
1970: Larry Niven, Rlngworld (Lu-
mea Inelară); 1971: Robert Silver-
berg, A Time of Changes (Timp
de prefacerl); 1972: isaac ASlmov,
The Gods Themselves (ZeU in-
ş lşl ); 1973: Arhur C. Clarke, Ren-
dezvous wllh Rama (Joncţiune cu
Rama); 1974: U.K. Le Guin, The
Dispossessed (Deposed8ţil); 1975:
Joe Haldeman, The Forever War
(Războiul etern); 1976: Frederik
Pohl, Man Plus (OmUl Plus);
1977: F. Pahi, Gateway (Poarta);
1978: Vonda N. Mclntyre, Dream-
snake (Şarpele Visului); 1979: A.C.
Ciarke, The Fountalns of Paradlse
(Fint1nlle paradisului); 1980: Gre·
gory Benford, llmescape (Peisaj
cu timp); 198t: Gene Wolfe, The
Claw of the Conclilator (Gheara
conclllatorulul); 1982: Michael
Bishop, No Enemy But Tlme (Sin·
gurul duşman, timpul).
NUVELA - 1965: Brian W. Aldiss,
"The Saliva Tree" (Copacul sali-
var) şi Roger Zelazny, "Ha Who
Shapes" (PIăsmultoru l) (ex ae--
quo); 1966: Jack Vanee, "The Last
Castle" (Ultimul castel); 1967: Mi-
ehael Moorcock, "Behold the
Man" (Ecce homo); 1968: Anne
MeCaffrey, "Dragonrider" (Cava·
lerii dragonllor); 1969: Harlan Elli·
son, "A Boy and His Oog" (Băia­
tul cu ciinele); 1970: Fritz Leiber,
••• Traducerile tillurilor au caracler
pur orientativ şi nu reprezintă versiuni
definitive decit cind apar intre ghili-
mele şi sini urmate de referinlete bi·
bllografice ale textului tradus ş pubJi.
cal În ţara nOAslrii (108)
119
 /
derli); 1979: Sdrry Longyear,
" Enemy Min e" ( DUŞMANUL) ;
19&1 Suzy McKee Charnas, "The
Unicorn Tapestry" (Tapiseria
unicornului); 1981. Poul·Ander~
son, "The Saturn Game" (Jocul
cu Saturn); 1982. John Kessel,
,.Another Orphan" (Un alt orfan).
NUVELETA - 1965. A. Zelazny.
"The Doors of His Face. Ihe
~ Lamps of His Mouth" (Uşile ehi·
~ Br ana, Vatra nr. 8-10/1981;
• '- puiul său, luminile gurII sale);
'"
~
~
1966. Gordon R. Dickson . "Caii
Him Lord" (Stăpinul); 1967. F.Lei·
"'" ber. "Gonna Roii the B ones"( Par~
"
~
~
x
lida de arşlce); 1968: Richard Wil·
son, "Mo ther la the World"
~ (Mamă a intregii lumi); 1969: S.A.
~
~ Delany, "Time Considered as a
~ Helix of Semi·precious Sio nes '
"
.", (Timpul considerat ca o spirală
de pietre semipre1ioase); 1970:
"'" Theodore Sturg eo n, "Slow Scul-
~
~ pture" (Sc u lptură l ent ă ); 1971 P
"~
~
Anderson. "The Dueen of Air and
Darkness" (Regina văzduhului şi
a beznei); 1972: P Anderson,
" ..1'11 Meet in l ankhmar" (intilnire In "Goat Song" (Cintecul caprei);
Lankhmar); 1971: Kalheri ne {Mac- 1973. V N. Mclntyre. "Of Mlst,
Lean, "The Missing Man" (Ab- and Grass, and Sand" (Poveste
despre Negură, Iarbă şi Nisip);
senl ul) ; 1972: A ,C Clar_ke. ,A Ma-
ati ng with Medusa" (Intilnire cu 1974: Gordon Eklund şi G Ben-
Medu S8 ); 1973., G. Wolle, "The ford , "II the Stars Are Gods"
(Dacă stelele sint zei); 1975: Tom
Death of Or. Island" (Moartea
docto rului Island); 1974; R. Silve r- Reamy. "San Oiego Lightfoo!
Sue"; 1976: 1. Asimov. "The Bi-
berg, " Born w ith tha Dead" ( Năs­
c ută cu m orţii) ; 1975: R. Zelazny. centennial Man" (Omul blcente-
nar); 1977 ' Raccoona Sheldon
"Home 15 the Hangman" (Acasa .
(James Triptree Jr .), "The
c ălă ul); 1976: James Triptree Jr.,
, Ho u st on, Hous t on, Do You Screwf ly Solution" (Solu1 I a);
Read "? (Houston ; Houston, se 1978. Charles l. Gran!, .,A Glow
of Candles, a Umcorn's Eye " (li-
aude?); 1977: Spider şi Jeanne Ro-
căr de luminare, ochi de unicorn);
binson, "Stardance" (Dans astral); 1979: George R R. Martin "Sand-
1978: John Varley, "The Persis-
tence of Vision " (Persisten1a ve-
kings" ("RegII nlsipurllor"), apă-
120
rut ă in Almanah Antic ipa'ia
1984 : ~q80' Howard Waldrop .
"The Ugly Chickens" (Puişor" cel
uri'i); 1981' _M Bishop. "The
Quickening" (Insuflelltorul); 1982;
Connie Wi llls. "Fire Watch" (Ve-
ghea focului).
POVESTIRE - 1965. H. Ellison,
.:Repent, Harlequin!' Said Ihe Tick-
tOckman" ('CăIeşte-te, Arlechinf
spuse domnul Ticlac), Ir. 1. O.
1966: Richard McKenna, "The Se-
erei Place" (Locul tainic); 1976:
S.A. Oelany. "Aye, and, Gomor-
rah .. " (Da, şi Gomora ... ); 1968
Kate Wilhelm, "The Planners"
(Planlflcatorll); 1969: A. Si lver-
berg , "Passe ngers" (Pasagerii);
1970: nu s-a atribUIt premiu pen·
tru povestire; 1971: A. Silverberg,
"Good News from the Vatican"
(Veşti bune de la Vatican); 1972
Joanna Russ, "When It Changed"
(Schimbarea); 1973. J. Triptree
Jr. .. ,Love Is the Plan, the Plan Is
Oeath" (Dragostea-I planul, planul
e moartea); 1974. U.K. Le Guin.
"The Oay Before Ihe Revo luţ i on"
(Ziua dinaintea revoluţiei); 1975:
F. Le iber, "Cath Thal Zeppelm"
(Ultimul zepelln); 1976: C.L.Grant,
,.A Crowd of Shadows" (O mul·
ţime de umbre); 1977. H. Ellison,
"Jeffty Is Flve" (Jeffty are cinci
ani)' .1978. Edward Bryant,
"St~ne" (Piatră); 1979' E Bryant.
.. Glants·· (Furnicile uriaşe); 1980
Cllfford O Simak. "Grollo of the
Oancing Oeer" (Grota cerbilor
dansatori); 1981 Lisa Tuttle, "The
Bone Flute " (Fluierul de os);
1982' C. Wlllis, "A Letle r from the
Clearys" (Scrisoare de la familia
Cleary) .
~ riat, alergind In salturi mari, se indrepta spre cel
~ mai apropiat arbore, in care se cocotă cu mare
~ u şurintă. ajuHndu-se de coada tncă In creştere.
~
~ mină , se tntinse, o culese, o sparse cu tndeminare,
o•
~ HOMINIDUL era de·ac um un cim panze u per-
~
~ . iect.
o
•
~
o OMUL.
ALMANAH ~
ANTICIPATIA ~
,
Un cenaclu În efervescenţă
Din vara anului 1983, am de)'.'- "oamellii mei in~i::;bili·' . LUCJ'ul lac din Petroşani, Nicolae GtU/eo
!ti! poştaşul radiobibliotedi SF. ("('1 mai imbucurător illsă este cii din Agil/ta, Consrantm Co;,miuc
trun'iformată mai tir:.iu in cena· s-a ~' i format un nuc/eu de fan i din Timifoara, Magdalena B(iloi
clul de anticipa,ie radiofonic. De· talentaţi, fin;; chiar foarte , prin-
Ji" <)llllinn , Con.'ltall1in Blliciuc
,igur că , În ciuda anumitor deJi- tre ("are ii ~oi IIflmi pe Cristian I din IUlIU). Theodor Tudoroiu (lin
cienţe structurale (nu 1If! putem Popescu, Înginer din Bucureşti, pe Pltl \fI, \lIrcca Popa din Jidvei,
..edea În cadrul unor şedinţe, iar Ruxandra Andrian }i CristÎan Lă­ CU/fII- ~drjall Ionescu din BU:JiIl,
eu nici măcar tJ/l mă pot au:;, de- :dre,\'cu, ~·tlldenli din Capitală, pe În almluUlhll1 de fată publicăm
oarece aparatul pe care-I am nu Dana Otitia Grigoriu şi Mihai , 11O~'estirea" de 409 cUI'Înte a Da-
prinde programul /II), acest ce· Bengulescu, elevi bucureşteni, dur n"" Grigoriu (13 ani.'), transn/l..ă
naclu este cel mai cuprin:dtor din şi pe ascultiitori din alte unghiu ri 1./ 1'lIIiliunea radio "Stealla polo·
,ară. In ultima I'reme, ·am Începllt ale tării, cu lulill-Cristian Vt'l- ,yj " . (Adrian Rogoz).
'olÎ primesc zeci de scrj~'ori de ia ni'ICU din Rm. Hlcea, Liviu Pir·
MONTAGNE RUSSE
HOMINIDUL se pierdu in urtTlArirea fiarei prin cu ndă, scoase un tipăt de spaimă. Coama de pAr
pădurea ecuatorială. Deodată suliţa ti incremeni in [ung dispăruse cu desăvirşire, in locul ei fădndu -şi
mină, schimbtndu-şi aspectul, torsionlndu.se, căpa. ­ aparitia un cap cu doi ochi mari, limpezi, cu 6
tind forme dintre cele mai curioase. n scurt timp, pieptănătură impecabilă, şi cu o frunte inaltă, inte·
din părul lung de peste doi metri nu rămase dedt ligentă. Dar uimirea nu i se opri aici. Plec1ndu·şi
un eiot, sau mai bine-zis nu rămase nimic, căci privirea, văzu Ingrozit cum blana călduroasă de le-
HOMINIDUL tinea tn palmA o minusculă arma opard, slujind ca ImbrAcăminte, se dezagrega pur
al~albăstruie cu multe butoane colorate şi cu un şi simplu. Goliciunea li fu insă pe dată acoperită
mic trăgaci. tşi continUă drumul infricoşat, ajun· de un combinezon lejer, croit pe masura, dotat cu
gind in sfirşit la riu. Se aplecă, . , Dar, in aceeaşi se· o centură Iată şi numeroase buzunare. HOMINI-
OUL observă fără greutate că , pentru fiecare nou
lucru ce i se ivea in faţa ochilor, găsea sau mai bi-
ne·zis, descoperea numele ad.ecvat. Uluitor! Invo·
luntar, in minte îi răsări o Întrebare: "De ce m-or
fi lasat aici? Planeta pare pustie. V ~ trebui In cu-
find să le spun să vină să rrniI ia!" In zare, apăru
fantoma uneÎ rachete interspatiale: ,,Dar iat-ol A
şi,..ff Vocea i se pierdu In gltlej, uitind ceea ce voia
să spună. Nu mai reuşi decit să articuleze c1teva
sunete fară noimă ... Mut, privea speriat cum corn·
binezomJl, la rindul său, fncepea să se "evapore",
cum minuscula armă, bazată pe principiul laseru-
lui, se aJungea, se alungea, transformtndu·se, rind
pe rind, tntr-o bttă, apoi Intr-o ramura de copac şi
In sftrşit tntr·un mic mugur verde. HOMlNIDUL
simti cum fire de par tazlete li acopereau cu repe·
ziciune, la Inceput doar fata şi mîinile, apoi Intre·
gul trup, cum coloana vertebrală incepu să-I
apese, ca şi cum ar fi purtat pe spate o greutate
uriaş!, fădndu·J să se incovoaie, pina. ajunse să se
, Urasca în patru labe. Pierzînd capacitatea de a in·
telege, cît de eft, ceea ce se petrecea cu el, spe·
Cum o imensă nucă de cocos ti stătea la Inde-
~I-i sorbi laptele cu nesat ,
Timpul se c urbase strlmb, ducindu·J in viitorul
urmaşilor şi in trecutui strămoşilor sAi, pe el -
ALMANAH
ANTICIPATIA 121

ŞTIU că unii c~ed in miracole, rn noroc, staf}i,
soartă sau in lucruri care răsar pe neaştel?t~te In
noapte. Eu nu. Eu sînt unul dintre pragmabclI.care
cred că există o explicatie natura~ 'p~~t~ o,:ce -
de la idolii adolescentei pina la fachlru mdlenl; tre·
buie doar 5'0 saseşti,
Şi chiar dacă aş crede in tŢliracole, ~ s-~r pArea
mai degra~ că exista un timp potrivtt ŞI un loc
potrivit pentru ele, iar acestea, ~upa pârerea mea,
nu se leagă In nici un caz de ultimul tren subter~n
de pe linia Picadilly, luat intr-o seară de Iuru.
Faptele sint destul de si.mple. I~r ctn~ , faptele
sint simple şi de netagadUIt, dar Inc~e~lblle, c~
mai mare parte dintre noi simte o tenbd~ t~ntat'~
de a sustine că ele nu exiştă. Dacă şase IOŞI afl~tl
la un loc vad Diavolul conduc~n? o mot?retă, 10
susul Tamisei vor cauta, fad OICI u!1 .dublU, orice
altă explicatie, exduzind autenhcltatea fen.o-
menului, Probabil vor susţine că, de vreme ce D,la'
valul e o fiintă mai curtnd simbolică decît reală, Iar
122
o motoretă e mai grea decit apa, toată tărăşenia
n,ar putea fi altceva decit un, fel de i1u ~i'7, co~ectiv~
__ ceva În legătură cu intensitatea lununll, diSPOZI-
tia martorilor sau chiar cu impurităţile existente in
apă.
Ei bine, nOI. n-am văzut O.lavoII" u m acea ~ear?•
de luni În ultimul tren subteran care trece prin PI-
cadilly 'Circus. N·am văzut nimic. At1t~ d~r că
am pierdut zece minute, conductorul $1 citiva pa-
sageri, Iar cum asta era cu totul şi cu totul imposi-
bil _ mai ales dnd cercetindu"se linia tntre Green
Park şi Circus. n~ s-a descoperit nici ,un cadavr.u
_ ne-am gasit in cele din urmă refugiul in ţeorl~
iluziei colective. Prin "noi" mă tnteleg pe mln~ ŞI
alţi c1tiva supravietuitori obositi, La ce cl:?ncluZle o
fi ajuns in final Societatea de transport dl~ Lond~
(dacă o fi ajuns '!a vreuna) n-am habar. ŞI nu ştiu
nici 1n ce chip au reuşit sA tină presa departe d,:
inttmplare, fiindcă În mod preci~ ziarele de , m.arţl
dimineata n-au făcut nici o refeflfe la ~a, JOI dimi-
neata am citit totuşi dteva scurţe artl~ole despre
dispariţia unor persoane, toate dIO penmetru! lon-
done2. Dar intr-un singur caz era vorba de cineva
care căIătorise pe linia Picadilly. Abia dupa vreo
săptamtna am gasit dovada care, in ce~ c::e. mă
r.
riV!!şte, demolează complet argumentul ilUZIei co-
ectlVe,
E adevărat, fără lndoială, că la Green Park con-
ductorul putea să părăSeasca. tren,ul. n~obser~t,
1nsa, numai după. ce fnchisese uşd,e ghsant~, la~
garnitura incepuse ~ se plll'lA ,in rruşcare. E IarăşI
adevărat că nici unul dintre nOI n-am prea acordat
atentie tovarăşilor de căIa.torie (cine oare e capabi!
să dea prea multă atentie la indiferent ce.. IU~1
noaptea?) şi in felul acesta se putea sa ne. fi .lmalP-
nat pur şi simplu că lipsea~ nişte c~Iăt~n clI'~d, ,n
cele din urmă. metroul a ajuns fn Plcadilly Clrcus,
De asemenea, s·ar prea putea ca ~eo perturbar~
electromagnetică extrem. de put~mlcă ~ fi ,oprit
ceasurile fieca.ruia pentru zece rrunute, ŞI deşI este
iarăşi discutabil dacă ori~~rui ~up de fiinte uman~
i se poate sugera să·ŞI lf!'aglOeze că aude VOCI
misterioase - ceea ce nu OI s-a intimplat - nu cre~
că o maşina. ar putea să·şi imagineze singură VOCI,
fie ele misterioase sau altcumva,
Astfel cu dovada la indemină, trebuie sa con-
chid da' imposibilul s-a petrecut aievea. Noi n·am
pierdut nici un frllogment de timp; dar, pentru u n
scurt interval, timpul ne-a pierdut I?e noi. Iar pe
ALMANAH
ANTICIPAŢIA
~
~ ~ =AN=T='C='P=A:T'=A=====================F============================12:3=
parcursul acestui scurt interval conductorul şi
citiva pasageri au fost ,.umflati" din vagoane,
O dată ce mi-am făcut părerea proprie, Îmi in-
chipui că e cazul să mă. ocup acum.. de secventa
unanim acceptat! a evenimentelor. In măsura In
care m·au implicat direct, acestea au inceput in
clipa cind intram pe peronul estic din statia Green
Park. putin dupa miezul noptii.
Ma. tntorceam acasă de la un prieten care, lucru
destul de neverosimil, ocupa un apartament
aproape ieftin in Mayfair. Seara fusese foarte plă­
cută - cu partide de şah, vin alb, o grămadă de ti·
gari şi conversatie - deşi pornise de fapt ca o ex-
peditie de pedeapsa, Amicul meu are un intere·
sant obicei de a Imprumuta diverse lucruri, negli-
jind apoi să le restituie, Cu cfteva ~ptamtni In
urmă tmi ceruse imprumut un mic magnetofon
tranzistorizat, in scopul neverosimil de a comenta
din mers starea drumurilor italiene ctod el şi un alt
automobilist nţbun aveau să participe la cursa
Miile Miglia. II vizitasem numai ca să-mi recupe-
rez magnetofonuL
Eram, aşadar, În staţia Green Park, plin de vin
alb şi vagi intenţii de a dicta eventual un mult pri-
tocit roman În micul mecanism pe care tocmai ti
cerusem tnapoL Erau putini oameni pe acolo şi cei
mai multi aveau privirea sticioasă a celor pentru
care miezul noptii de luni nu-i deloc prilej de bucu-
rie. Statia era, de fapt, stăpfnită de o linişte ciu-
d.Iă.
Pe cind fumam o tigarA in aşteptarea trenului,
mi-a trecut prin minte că focă nu fncercasem mag-
netofonul ca să văd dacă mai functiona după
aventurile lui prin străinătate. Mereu mă tenta să-j
ataşez microfonul minuscul, ~ spun citeva cu·
vinte şi să dau banda Inapoi. Dar, ia drept vor-
bind, eram prea stingherit. Cu exceptia unor paşi
sporadici, trăd1nd nerabdarea cuiv~, tn statie dom·
nea o tăcere morm1ntalA pe care nu voiam s-o rup
prin vorbe attt de nepotrivite ca ,J.1ary are-un mie-
luşel" sau ..Unu, doi, trei, patru, cinci, probă de
microfon". La ora aceea şi În acel loc ar fi semă­
nat prea mult cu o replicA din Aşteptindu-I pe
Godot.
gistrez sunetele că~toriei timp d,
Am hotăr!t totuşi ca, odată suit in tren, să Inre-
.un minut sau
două şi să testez prin asta calitAtile aparatului.
Metroul e departe de a fi cel mai silenţios mijloc
de transport şi n·aveam nici o Indoia12i că reprodu-
cerea benzii in regim de volum scăzut Imi va arăta
foarte repede in ce stare era magnetofonul.
Minutele treceau greu; am Incep!lt sa mă plimb
alene Incoace şi lncolo pe peron. O dată sau de
$uă ori am trecut pe lingă o fată. de vreo două­
zeci de ani care parea că pltnge incet, scufundata
tn sine, tnsa. nu i-am dat multa. atenţie - doar aUta
eft sa c01'}stat că avea farmec - din motive foarte
lămurite. In cele din urma., la do~sprezece şi do-
uazeci şi şase fix, a sosit trenul. Imi amintesc ora
In special datoritA faptului că tocmai tncepusem să
socotesc eft tmi va trebui ptnă să ajung acasa.
Trenul s-a oprit, şi-a deschis uşile, au ieşit vreo
două perţchi, iar vreo cinci dintre noi urcara in l0-
cui lor. Imi amintesc vag eA, toţi la un loc, Inu
eram mai multi de opt sau nouă In vagon. mi
amintesc, de asemenea, tot vag, eA fata care plin-
sese s-a aşezat undeva aproape de mine. Dar în-
UmpIările acelei călătoru aparent fără incidente au
devenit confuze tn creierul meu si. cu dt mă gin-
desc mai mult la ele, cu attt slnt mai puţin sigur de
\~ ALMANAH
ceea ce s-a intfmplat.
Un lucru pe care·l tin minte este că uşile au ră ­
mas deschise mai mult decit de obicei şi, la fel,
motoarele s-au oprit pentru ce1 pur'n o jumătate
de minut. Aşa că trecuse, probabi, foarte puţin
peste doua.sprezece şi douăzeci şi opt clnd trenul
şi-a Inceput scurta goana spre Picadilly Circus,
Era ro mişcare de vreo patruzeci şau cincizeCi
de secunde - cel mult un minut - efnd mi-am
amintit sA 1ncerc magnetofonul. Am aşezat apara-
tul pe scaunul liber de alături, i-am fixat microfo·
nul şi am potrivit totul pentru tnregistrare.
Mica mea maşinărie cu baterii e una cu dimen·
siunile cele mai reduse pe care le producem tn
tară şi i s-au prevăzut doar cincisprezece minute
de funcţionare la fiecare 1nregistrare. Am controlat
maşinal cit timp de lnregistrare Imi mai oferea
banda folosită atunci. Cea mai mare parte a ei era
infaşurată pe rola Inel nefnregistrată; şi deşi e im·
posibil să ai sigurantA deplină In astfel de treburi,
am stabilit că aveam la dispozitie fntre zece şi do-
Uăsprezece minute de inregistrare.
Intre timp trenul işi zdrăngănea fierăria la o vi·
teză destul de bună; mi-am aşezat microfonul pe
genunchi şi am a~sat butonul care pornea rolele.
Avusesem intenţia sa lnregistrez pret de dteva se-
cunde şi să ascult banda la oprirea trenului.
Curind iosă. după ce-am inceput sa inregistrez,
sistemul de iluminat al metroului paru sa cedeze.
Şi deşi ar putea să fie o farsă a imaginatiei, am o
impresie foarte clară a faptului că, simultan, zgo-
motul trenului a diSpărut şi el. Aş merge chiar mai
departe; convingerea mea e ca., intr-un fel oare-
care, trenul a fost oprit brusc.
SInt familiarizat in suficientă măsură cu legile
mişcării ca să tnteleg că un vehicul greu, călăto­
rind cu treizeci sau patruzeci de mile pe oră, nu
se poate opri brusc tară a se produce o teribilă
harababură. Am fosă sentimentul că legile cunos-
cute ale mişcării nu se aplică in Imprejurarea
aceasta specială.
Totuşi, avaria, oprirea, orice altceva a fi fost, nu
~rea să fi durat mai mult de ctteva clipe. Apoi lu-
minile s-au aprins din nou, a revenit zgomotul, iar
trenul şi-a reluat dintr·o dată cursa, ca şi cum nici
nu s·ar fi oprit, printr-o mişcare bruscă sau tnceti-
nită lin.
Am aruncat a privire spre magnetofonul de a1ă­
turi, Intinzlndu·mi in acelaşi timp mfna ca s.lS,·1
opresc; urma să dau banda inapoi şi s·o verific.
Deodată. fosă, am inghetat. Bobinele se mai tnvit·
teau uniform, Insă una din ele era goală. Vreo şap­
tezeci de metri de banda - mai mult de zece mi-
nute de 1nregistrare - păreau să se fi consumat
fotr-un interval de numai treizeci de secunde.
M-am hQlbat- prosteşte la bandă, tncerclnd za·
darJ)Îc să găsesc vreo explicatie pentru inexplica-
bil, Incă mă mai holbam la ea, pe jumătate hipnoti-
zat, ctnd trenul năvăli sct1ş.nind din osii tn statia
Picadilly. M·am mai tnviorat putin, hotărlnd că
bausem vin alb cu ceva peste limită, şi am oprit
motorul magnetofon ului. Evident, estimasem greşit
banda rămasă liberă, Nu prea ştiam cum se tntim-
plase asta - dar părea cea mai rezonabilă explica-
tie şi era tn mod sigur cea mai la tndemtna.
M-am g!ndit să trag banda tnapoi, tnsa. cum
aceasta se desf!şurase 1n Intregime, ar fi trebuit
s·o trec din nou prin capul de foregistrare şi, mai
departe. spre bobina libera.. Iar adevărul e că. n-a·
veam atunci nici un chef. n plus, mă simteam .
 obosit, cu mult mai obosit decit fusesem cu abia
un minut sau doua. tnainte. Era ca şi cum un uriaş
val de oboseală m-ar fi lovit imediat dupa. ce lumi-
ni1i! se stinseseră intre staţii.
In acel moment am inteles brusc că se intim-
plase ceva neobişnuit, ori mai degraba n·apucase
să se intimple. Trenul era de-acum oprit de dtva
timp. insă uşile glisante nu se deschisesera. Au-
zeam glasuri undeva tn lungul peronului - voci
protestfnd sau certfndu-se. Apoi, privindu-j curios
pe pasagerii cu care clilătorisem to vagon, am
avut foarte clar impresia că eram mai putini dedt
atunci cfnd trenul plecase din Green Park. Şi to-
tuşi, uşile nu se deschisesertt locă.
Oare fata care plînsese s-a aşezat tn mod precis
la vreo douA sau trei scaune distantă de mine? Şi
parcă-mi aminteam că mai fusese acolo un ttmr
tnalt şi posac, tmbr!cat tntr-o haina neagra, de ca-
tifea reiat!. Şi o doamnă fn virstă, cu parul alb,
avtnd attmată de umăr o poşetă cu initialele
B.E.A. . s-ar fi putut justifica prin ora inaintată din noapte
N-avea rost s! număr, fiindca nu puteam şti citi
oameni fuseserA tn total. Am observat fnsă că pa-
sagerii rămaşi aveau cu totii expresia nedumerită
care cred ca exista atunci şi pe fata mea.
Un bărbat cu melon tuşi tncurcat.
- Ce s·a Int1mplat? Intreba. Am pierdut pe ci-
neva? Mi se pare că şedea un ins vizavi de mine,
dar se vede c-o fi disparut.
- De ce nu deschid uşile? se ptlnse o ttMră in-
tens fardată, a carei ocupatie nu era greu de ghi-
cit.
Si tn acel moment uşîle se deschiseră.
Cearta de pe peron se auzi mai tare. Un hamal
şi un impiegat de mişcare discutau pe tonuri tnalte
cu un barbat tn care putea fi recunoscut mecani-
cul Irenului.
- n regula, spunea impiegatul tnfierbtntat, prin
urmare ai plecat din Green Park la timp. Tot ce-~
pot spune este că·i unu fără un sfert, ai zece mi·
nute Intirziere, afurisitul de conductor a dispArut,
ş i astea au să te coste al dracului.
Mecanicul scoase o înjurătură.
- Ceasul meu arata doisprezece şi treizeci şi
cinci, amice. Ce·a patit cretinul de conductor,
n-am de unde sa ştiu_ Dar eu am ajuns aici la
timp, in orice caz.
Mi-am privit ceasul. Arâta doisprezece şi trei·
zeci şi cinci. Apoi am ieşit pe peron. Ceasul statiei
arăta doisprezece şi patruzeci şi cinci.
- Care-i necazul? am tntrebat.
- E vorba de-o Intirziere, spuse hamalul. Con-
ductorul a disparut. Dam telefon la birou ca să ne
spună ce să facem.
- Ah... Ceasul vostru grAbeşte, am observat eu,
- Nici gfnd! L-am verificat.
Tot mai multă lume începea sa iasă din tren, '
Oamenii formau mici grupuri, vorbeau agitat ori li
asediau pe mecanic şi pe hamal. Am verificat ora
la mai multi inşi care purtau ceas-brAtarA.
Aproape top erau de acord cu ce arAta ceasul
meu, plus sau minus un minut-două, Un singur
pasager avea ceasul potrivit dupa cel al statiei, dar
el declara că işi dădea ceasul cu zece minute
Inainte, din principiu,
Pina la UI'!'1lâ, apăru pe peron un politist. Era ur·
mat de doi ,sau trei functionari de la Societatea de
transport. ntre timp ajunsese să circule intens
zvonul că nu numai conductorul dispAruse, ci şi
incă vreo' cftiva pasageri. Vreo doi călători ramt·
124
neau tn. vagoane cu o stoică n~sare, aşteptfnd
ca trenul sa-şi continue drumul; dar cei mai multi
dintre noi eram pe peron, interogindu-ne unii pe
altij şi fiind la r1ndul nostru interogati de politist şi
de oamenii Societatii de transport, incercind, aşa­
dar, cu toţii sa aIDim ce se tntimplase.
Sosire alţi poliţişti şi alti reprezentanti ai Socie-
tătii londoneze de transport. Apoi, pe clnd fiecare
făcea presupuneri şi-şi dădea numele şi adresa, fu
organizata o cercetare rapida a tunelului, N-a dat
nici un rezultat. Nici tu conductor, nici ctUători rA-
tAciti, nimic care să probeze m!car relatarea noas-
·tra privind scurta cadere de tensiune a curentului
electric.
Singurul fapt care ieşea la iveală din interogato-
riul nostru era ca, pe Iingă conductor, mai dispa.
ruseră cel putin cinci persoane; că fiecare ceas din
tren pierduse aproape zece minute In cap; că il
existat o stranie cadere de tensiune; şi că toti stn-
tem neverosimil de obositi, mult mai obositi decit
- sau din dimineată,
Se facuse aproape unu şi jumAtate dnd au ter-
minat şi explorarea tunelului, şi consemnarea de-
claratiilor noastre. Atunci, in sftrşit, trenului i s-a
permis sa plece, tnsotit de un ajutor de conductor.
N-au mai fost alte incidente misterioase, Am
ajuns · acasă la două şi douăzeci, foarte obosit,
foarte tmprăştiat, iosă deloc furios.
Aşa cum am mai spus, nu s·a pubticat nimic in
ziarele de a doua zi. Prima mentiune privind per·
soanele disparute - dar, cu o singură exceptie,
fărA vreo referire la incidentul de pe linia Picadilly
- a apărut joi dimineata. Exceptia era continuta tn
vreo doua paragrafe in legatură cu o fată de no-
uasprezece ani despre care se presupunea că În
noaptea de luni călătorise 1ntre Earl's Court şi
Holloway Road. Aş paria că era fata pe care o vă­
zusem pllngfnd.. ,
N·am crezut niciodată prea mult tn existenta
blocajelor mentale. Dar pot să vă spun acum
exact, din experienţă proprie, cum acţionează un
blocaj mental. EI te tmpiedică sa vezi ceea ce e
evident, să gtndeştî ceea ce e evident şi să faci
ceea ce e iarăşi evident.
Desigur, ar fi trebuit să tnţeJeg că magnetofonul,
care in mod misterios şi- a consumat zece minute
de bandă in dteva secunde, putea sa conţină
vreun indiciu privind acele zece minute esentiale,
Desigur, ar fi trebuit sa rebobinez banda şi sA as-
cult tnregistrarea cu cel dintti praej.
Dar n-am făcut-o,
Ticăloasa de maşinărie a stat pe un capat al bi·
roului meu, sfidtndu-mă cam o saptamIna, Înainte
de a ma decide 5-0 folosesc_ Şi nici măcar atunci
nu m·aş fi deranjat dacă n-aş fi vrut să fncep o p0-
vestire. Chiar şi atunci dnd am ascultat banda,
am făcut-o doar fiindcă voiam să verific aparatul
inainte de imprimare şi nu din pricină ca mi-ar fi
trecut prin minte eli pe banda ar putea fi ceva in-
teresant.
Aşa opereaza un blocaj mental: simplu, eficient
şi incredibil,
Ei bine, am ascultat cu o oarecare surprindere
ceea ce era 1nregistrat pe bandă . Şi după ce-am
auzit-o o data, am pus-o din nou, iar apoi a treia
oară,
Iată ce·am auzit:
O voce d.e f"ti (poate că a celei care plînsese):
Doamne! O, doamne! Ce s-a intimplat?
Al.MANAH ~~
ANTICIPATIA ~
o voc:e d~ bărbat : Unde naiba ne aflAm?
Ne-am clocmt? . . Vocea C~ npui: Veti avea .tot ce doriti, inclu·
Fal a (t.nneb':!nită): Nu vad nimic. Vi implor să
faca umlnă Cineva.
Eu (nervos): Nu aprindeţi chibrite! Poate că stnt
gaze.
BJ.rbatuh Nu simt lJimic. Pare să fie in ,regula.
E cmeva rănit?
O v.oce de ti oăr (cel cu ,haină neagră de cati·
fea/): tu unul sInt încă întreg.
O voce de.. fel'1l ~ i e.;, EI.!, cred că-s nevătămată.
Bărbat 1· L-erule! YtlVl'l1 pe fereastra!
Fata ~~elel Nu poate fi adevărat. Nu poate fi
adevarat!
Eu: Par al d~acului de adevărate! Uite un riu
acolo... nu, nU-I tiu! E marea
Fata: Pot să vad luna pe partea mea,
Tînăr.ul: Sint două! E... e un miraj,
Eu (lntat): Sint două luni, adevărat. Şi nici una
din ele nu-i a noastra.
Fata · începe să rl~ isteric.
TInărul (supArat): Destul cu blestematul asta
de zgomot!
Femeia: Poate că... Poate că sintem mprţi.
8.irb2.tul (incercind sa ia lucrurile cu dezinvol-
tura): Nu ma simt din cale-afarA de mort.
Se aud uşile vagonului deschizindu-se.
Fata (tipind): Ce-i asta?
. O voce nQuă (fnaltA şi cu accent, ca a unui În-
dlan care vorbeşte englezeşte). Va rog să stati li-
niştiti. Nu-i I1jci un pericol. VA aduc la cunoştintă
că ati fost Implicati intr-un experiment ştiinţific,
Dar nu este absolut nici un pericol aici.
Eu: Cine naiba mai eşti şi tu?
VOCf; a cea nQui: Numele nu contează, dom,.
nule. Nu e cazul să va neliniştiţi.
Ftm1e ~ : Scuzati·ma.. Puteti sa-mi spuneti unde
ne atla.mt
Voc.ea cejl noui: Ascultat~ va rog, toata lu-
mea. Aţi fost transportati peste vreo zece ani-lu-
mina, pe o planetă a stelei pe care voi o numiţi
Procyon, Este cel mai important experiment reali-
zat de noi in domeniul teleportArii controlate la
mare distantă a materiei tnsufleţite. In scurt timp
i nten~onam să vă trimitem inapoi În lumea voas-
tră, exact in punctul de plecare, ceea ce Inseamnă
ca in viata fiecăruia nu se va schimba nimic. Iar
dacă vreunul din voi doreşte sa rămînă pe Pro-
cyon4, vom fi bucuroşi să va primim ca oaspeti
de onoare,
Birbatul' Aiurelil Tipul nu-i tn toate mintile.
Eu (sec): Nici eu. Pot să văd un ocean şi două
luni,
Femeia: Dumnezeule! Nu ştiu ce să mai cred.
Tînărul : Dacă eşti atit de istet, domnule, atunci
de ce nu aprinzi lumina?
Voţea c:ea., ro oul: Pres~pun ca. ne-,ar I.stlnjeni.
Vedeti, nOI Sin em a1căt~tl un piC diferit.
Fata (cu curiozitate): In ce fel diferit?
TînArul: Nu-I ascultati. E un f~rsorl
Vocea cea nouă: Stntem spini; Ave.m stng~
rece, Iar pielea ne este uşor verzuie ... FlI'eşte, ŞI
voi apăreţi destul de ciudati tn ochii noştri.
Fata: Aici e mina mea. Atinge-o!
Vocea.. cea nouă: Mai bine nu,
Faţa' 1 e rog. .. Oh! Nu·i tocmai aşa de rau pe
cit mi-am tnchipuit.
Tinirul: Vă tineti de cuvfnt cu trimiterea noas-
tră inapoII
.Vocea cea nouă: Bineinteles.
~ ALMANAH '
~ ANTICIPATIA _
Birbatul: Ce se IndmplA dacă rămtnem?
SIV cea mal ouna aSistenta medicalA. Am descope·
' rit mijlocul de a prelungi de doua ori durata vietii
obişnuite. Veţi avea parte de aproape o sutA de
ani de existentA suplimentara.
Tină t;:ul: Grozav! Care-i povestea cu munca,
aici - dacă raminem, vreau sa zic.
Vocea ~e3 noui; Puteti munci dacă vreti. In
fond, puteti tace once doriti, cu conditia să nu
produceti rau altora. Aceasta este singura lege pe
care o avem, Nimeni n-are voie să. fac! intenţionat
rău altei persoane.
Femeia: Inseamnă. ca undeva in unÎvers exista
sănatate morală, la urma urmei.
Ti"i,""Aminfecte
nişte fundaţii
acasă o prăpădita de slujbă: sap
şi zidesc case pentru oricine
altul, in afară de mine.
Vocea cea noui: Aici maşinile au sa-ţi ridice o
casa, exact pe gustul tău.
Fata! Ce ne veti face, daca răminem?
Vocea cea nQ.u ă: Nimic. Ne-ar placea să v~
studiem, fireşte. Uar nu tmpotriva dorintei voas·
tre,
Fata: Şi dacă ne-am decis să. ramtnem, iar mai
tirziu nu ne mai convine?
Vocu cea nQui: V! vom transporta inapoi pe
Pamtnt cu cel dintii prUej convenabil.
Fe meia (calm): ĂSta-i un vis, desigur. Insă in
cazul acesta visele sînt mult mai interesante decit
viata adevArata. Vreau sa rămfn, 'Mi-ar cam plăcea
sa trăiesc Încă o sută de ani - fără violentă....
Aveti cumva vreun război?
Vocea c!!la nQuă: Ultimul nostru razboi a avut
loc cu o mie treI sute de ani in urmă. A fost un
razboi atomic. Aproape ca ne-am distrus speda.
Am fnvătat atunci ca trebuie să. ne iubim unii pe
altii, sau să murim.
Tinirul: N·o să. mai trag la sapâ! Ce Iovitur!!
fat~ : Parca am fi In cer. Nu In cerul in care
obtŞnUlam să cred. Dar tot un fel de cer.
Vocea cea nouă: Ne-a rămas timp putin. Sin-
tem aproape gata să vă trimitem IndArăt pe Pă·
mint. Daca doreşte cineva să ramina pe Procyon·4
o vreme, 11 rog sa mA urmeze. Nu-j vorba de o ho·
tartre definitivă, Puteti pleca acasă dacă nu va
place lumea noastră. Va promit asta In moci so·
lemn, \.
Fata (aproape vesela): Oh, bine, o să incerc o
data. Nu e mult de pierdut, mai ales tn cazul meu.
TinArul: Nici intr-al meu. Ne-ar fi mai bine, to-
I tUŞl, rmpreurk\,
Fata (indiferenta): Daca vrei.
Ff!meia: Aşteptati-mă . Vin şi eu. N-am pe ni-
mem acasă, iar singurătatea e aceeaşi pretutin-
deni.
Voc!!la cea nQui: Bun. Paşiti cu grija. Afara e o
mica platformă de debarcare." Mi-e teamă că voi,
cei ce ramtneti şi doriti să vă tntoarceti acasă, veti
fi mai fericiti dacâ va vom supune unui blocaj am·
nezic. Asta va rezolva orice conflict care poate
sa ...
Aici banda se sfirşeşte. Aş vrea sa fi fost mai
lungâ cu vreo dou;Jzeci de metri, dar nu era.
Totuşi, veti fntelege..de ce n-o ofer Societatii
londoneze de transport sau Politiei metropolitane
ca probă. N-am nici cea mai mica dorintă de a fi
implicat in ceea ce ar putea să devină povestea
cea mai controversata de la monstrul din Loch
Ness tncoace! Traducere: MIRCEA OPAIŢĂ
/25

RAZvAN HARITONOVICI
POATE ... MÎIME... IVA ...
PREMIUL ', (SCHITA) LA CONCURSUL ANUAL DE CREATIE LITERAR-ARTISTICA DE ANTIC/PATlE
BUCUREŞTI,
SE TREZI. tntinztndu-şi incheieturile anchilozate
şi simti ian\şi durerea din piept.
- Bună dimineata, domnule! Cafeaua' e gata.
La capătul patului, ţinea intr-o atitudine respec-
tuoasă tava cu micul dejun.
- Mulţumesc, A, poţi pleca!
Adams se ridică din pat şi intră in baia auto-
mati!. Barbieritul manual era insă unul din inofen-
sivele sale obiceiuri, aşa că trecură vreo zece mi·
nute pfna clnd reu,şi să-şi soarbă cafeaua. Opera-
ţiunea li mai luă tncă vreo zece minute, dar profita
de ocazie Pentru a-şi .organiza şi programul zilei,
după care se tmhrăcă şi ~răsi casa.
_ Bună dimineaţa, domnule Adams! Ziaru1 dum-
neavoastră!
. .-..·J(iulţumesc, ~ B!
Adams fntinSf! moneda uşor codită şi apuca zia-
rul mototolit. II va citi mai tirziu, fşi spuse.
Afară era cald şi praful cenuşiu aşternut de-a
. 'Iungul străzii 11 făcea să tuşească.
_ 0001 Ce mai faceti, domnule Adams, ce mai
faceti? Mă bucur, zău, atit de mult să va văd.
- Bine, multumesc, C. Mă supAră putin pieptul.
- Vai, dar trebuie sa vă tngrijip! Ce ne-am face
fara dumneavoastră, zău, ce ne·am face?! Vi-I re·
comand pe doctorul D; este infailibil. Spuneti-i
doar că veniti din partea mea, atfta doar.
" - Sinteti prea bun. Am onoarea!
Păşea tn continuare pe străduta strimtă, Incer-
dnd să-şi alunge din memorie amintirile triste. Se
opri ctteva minute pentru a sta de vorbA cu
doamna E, 'constatind fugar că vremea era In
schimbare. Vtntul tncepuse să sufle, stirnind praful
cenuşiu. O urmări cum se tndepărtează. mişcln­
du-şi scirtlind şoldurile proeminente. Apoi lşi conti-
nuă drumul. Intra In magazinul alimentar.
- Vă salut cu respect, domnule Adams! rosti
vfnzătorul cu un ztmbet profesional Iătit pe fata-j
pistruiata. Ca de obicei?
- Ca de obicei, F, răspunse domnul Adams,
plimbtndu-şi privirile printre rafturile IncArcate cu
cutii de conserve. Se scotoci prin buzunare apu-
cind c1teva bancnote. Vtnzătorul ti impacheta
două cutii verzi şi una galbenă.
- Păstrează restul, spuse, ieşind din magazin.
Banca era aproape. Intră şi se apropie de ghi-
şeul unde G fi aştepta deja.
. - Buoa. ziua, domnule Adams! E placut astăzi,
nu?
~1~2~6~===================================================A=N=T=IC='P=A=TI=A ~
- ~ Adams se opri o clipă in fata intrării adă.postuiui
. jucăriile sale dragi, pe care acum le ura ingrozitor.
1983
Remarca, repetată de atitea ori, ti zgfrie supara.-
tor auzul, dar se prefăcu că nu observă. Era doar
şi vina sa.
- Bună! Aş dori să mai retrag nişte .bani.
Completă formularul cu stereotipia omului obiş­
nuit a face zilnic acest lucru. Numară banu şi pă­
răsi banca fără a mai răspunde la salut. Era mai
prost dispus ca oricfnd.
Vintul se tntetise. Ar fi trebuit să se grăbească
s.pre casă, dar nu-I trăgea inima. Zr buldogul
ALMANAH ~~
~
~ . ANTICIPATIA
doamnei E mirosind rădăcina putrezita a unui co-
pac. Era tot ce mai ramăsese din stejarul din fatii
vilei lui Antony. Cîinele lătra bucuros, văzindu-!. n
mingfie pe cap, atrăgindu-şl multumirile acestuia
sub forma unei energice c1ătinări a cozii. Citiva
paşi mai tncolo H poliţistul işi făcea rondul obiş­
nuit.
- Să trăiţi, domnule Adams. Totul €on regulă,
nu-i aşa?
Motăi nehotărit din cap. Nu putuse suferi nicio-
dată poliţiştii, mai ales de c1nd... dar asta nu avea
nici o importantă. Momentul tinea de domeniul
trecutului. H işi continua hotărit rondul, păşind
apa.sat printre casele tăcute 1n liniştea amiezii.
betonat şi tn minte ti reveniră imaginile de coşmar
ale evenimentului trecut. Aici işi tinuse androizii,
Aici ti surprinsese momentul giganticei conflagratu,
pe cind işi programa, cu mişcari sigure, androida
favorită, L. Zgomotul 11 asurzise la Început. Mor- -
manul de maşinării se nbruise la prima tresărire a
pămintului. Trăise clipe de groază, cărora, era si-
gur, acum nu le-ar mai' fi rezistat. Totul se petre-
cuse atti de rapid. Cînd ieşise afară primul lucru
ca!e il frapase a fost liniştea.
şi mută ochii de la intrarea adapostului. Şi
acum ~a linişte. Plnă acasă. mai avea doar citiva
metri. II văzu pe J trecînd pe linga el şi tntorcînd
capul; J nu-I inghitea şi pace. Nu se salutară.
Poarta scfrtti la trecerea .sa. Leii de piatră, c~
ALMANAH
străjuiau scările vilei, ajunseşeră ştirbi cu totul. Şi
cit de mult ii plăceau Ivei! Ii dadeau impresia de
măretie in tirgul acesta umil, ascuns intre munti.
Ce dor ii era de Iva! Şi-o amintea, mai clar ca
oricind, in momentul plecării cu doua zile tnaintea
izbucnirii războiului total: ,,Revin peste o săptă·
mÎnă, dragul meu. Amuză-te pină atund cu an-
droizii tăi. După aia nu cred că o să·ti mai las ,
timp"_ Zimbise şăgalnic. Şi plecase.
Dumnezeule! Oare nu putuse găsi şi ea un adă­
post asemenea lui?' Oare nimeni nu putuse gasi un
asemenea adăpost?1
Casa era la fel de pustie. Prăbuşit pe macheta
bucătăriei, A mai tinea Încă tava tn mină. ,,Nu mai
are energie", gîndt De altfel, celulele solare erau
destul de uzate. Il cuplă la bateria de rezervă.
Voia să mai stea pupn de vorba.
- Buna dimineata, domn...
li reglă ceasul interior.
- Bună seara, domnule! Vă pregătesc cina tn cî-
teva minute. Adams intinse pachetul de conserve,
prea obosit pentru a mai spune ceva. Aruncă zia-
rul intr-un colt. II ştia pe de rost. lşi plimba apoi
plictisit un deget prin praful depus peste radioul
mut. Aşa nu mai rezista.
Iva, avea nevoie de Iva!
Dar ce se Intimpla cu L? ·Era deja ora. Telefonul
sun! in aceeaşi clipă. Ridică receptorul cu o mină
nehotărltă.
- Alo! Dragul meu, iartă-mă. că am tntlrziat. iti
voi explica mai tirziu. Ne vedem mfine. Să ştii
doar ca te iubesc foarte mult.
Attt. Apoi auzi declicul aparatului şi tonul. Dar ...
asta nu era vocea lui L. Era vocea Ivei şi cuvintele
ei şi tonul ei. Totull O recunoştea foarte bine. Nu
putea fi tnsă reală. Nu avea cum. Trecusera luni
de cind pustiul il inconjura de pretutindeni. Luni! ...
Doar dacă, inconştient, ar fi programat vocea
Ivei... Dar nu, nu făcuse asta.
Durerea ti potopi pi~tul. Deschise fereastra. tn-
cepuse să se Insereze.
"Şi totuşi ar putea fi Iva! Ar putea fi ... "
Intensitatea durerii crescu, tn vreme ce privirea
li deveni stic1oasă. Intr-un ultim gest deliberat tşi
sprijini fruntea de pervazul geamului.
,,Poat~... miine... Iva... se va Intoarce!"
Prăbuşit lingul unul din sttlpii de telegraf pe ju·
mătate dărlmat, politistul H Incremenise Intr-o p0-
zitie contorsionată. Aştepta ca primele raze ale
soarelui să ' redea energia bateriilor saJe uzate,
pentru a continua, cu paşi suficient de . apăsati,
rondul obişnuit, prin oraşul acum pustiu.
127

CU RACHETA
DE OCAZIE
DE ZECE ori mai mare, su-
prasolicitarea ti indesa ca şi alte
dbţi pe pilotul de tncercare Iuri
Vorontov in fotoliul impietrit.
Felia de cer din fata sa răminea
rece şi neagră, lipsită de stelele
a căror lumină slabă se pierdea
tn razele Soarelui. Din punctu1
unde era nava, Soarele parea
mic şi parcă Incremenise pe
ecranul televizorului de direcţie.
Da. Soarele atirna acolo ne-
mişc at, fară să se apropie, deşi,
dacă totul ar fi decurs normal,
cu viteza pe care o avea nava
s-ar fi infipt demult in e1, sau ar
fi trecut pe alături, alunecind pe
marginea cromosferei, şi ar fi
ajuns deja la limita opusă a sis-
temului. Nu, ţfa.ri\sind deja siste-
mul. pilotul ar fi mers acum prin
spatiul pustiu şi rece, Indreptin-
d u-şi zborul sprC' cerul deja tl'-
str:!1at iar Soarele s-ar fi tran$-
form~t intr-o stea obişnuita , ra-
masa 1n urma sa.
Cu toate acestea, Soarele nu
se apropia deloc, Deşi Iuri Vo-
rontov conducea nava cu o vi-
teză incredibilă , distanta dintre
el şi Soare rAminea neschim-
bată, ca şi cind astrul tnsuşi p0-
seda un motor cu fotoni şi
alerga impreună cu planetele
sale, mişclndu-se după acelaşi
program ca şi nava lui Iuri Vo-
rontov. Nu numai Soarele, nu
numai Sistemul solar, ci şi ste-
lele, chiar cele mai apropiate ră­
mfneau pe 1oc. iar aceasta 1n-
semna ca IntreguJ Univers se In-
departa de luri Vorontov cu o
viteză de zece ori mai mare,
prăbuşindu-se intr-o gaura. hi-
perspatială . Iar pilotul nu se pu-
tea ţine de el, Intructt nu mai
putea să mărească viteza şi aşa
dez vol tată la maximum, deoa·
128
MIHAIL PUHOV
rece exista o barieră a cărei de-
păşire era periculoasă.
Dar zborul nu 1ncepuse astfel,
totul demară normal şi dnd pilo-
tul de Incercare Iuri Vorontov
ieşi din briul de cornete exterior
şi manevră nava pe directia de
intoarcere, el nu şe aştepta la
nici un fel de surprize, pentru
că zborul era pe sfirşite şi pro-
gramul fusese indeplinit integral.
Totul fusese confirmat - toate
rezultatele teoretice şi experi-
mentele preliminare. Incercările
au arătat ca sistemul de condu·
cere şi asigurare a vietii noului
selenoplan slnt ireproşabile, re-
sursele energetice sint nesecate,
că protectia antimeteoritică asi-
gură securitatea zborului cu o
a
viteza apropiată de cea luminii
chiar in asemenea zone dificile
cum stnt briul ' de asteroizi şi
zona de cornete exterioară; că
tractiunea se regleaz! cu uşu·
rintă, motoarele intra rapid in
regimul cerut, iar intregul sistem
are o mare perspectivă şi chiar
in forma sa actuală nava este cu
totuJ aptă pentru zborul către
stele.
Din păcate, deocamdată acest
lucru n ştia numai un singur om
- pilotul de tncercare Iuri Vo-
rontov şi, ieşind din zona de co-
rnete exterioară, el se gtndea să
aducă eft mai repede pe Pămînt
informatiile imprimate pe benzile
magnetice de la bord pentru ca
la sol constructorii să se poată
bucura de creatia lor.
Dar şi el insuşi s-ar odihni cu
plăcere pe P!m1nt, departe de
spatiile cereşti, pentru că nu
este o plăcere aşa de mare să
goneşti cu o viteza apropiată de
cea a luminii la hotarele Siste·
muJui solar. unde nu se poate
intimpla nimiC deosebit. O
schimbare a situaţiei nu se pre·
vede, totul, pina la cea mai nein-
semnata manevră , se desfăşoară
strict după program, iar dacă se
intimpla ceva neaşteptat,
aceasta este intotdeauna o lE
(tnttmplare extraordinara).
Fiindcă iat-o, surpriza - acum
dnd, pînă la finiş mai ramtn ore
numărate, telul misiunii incepe
dintr-o dată să alerge. Şi impo-
triva vointei tale te pomeneşti
atras intr-un joc sălbatic de-a
leapşa, iar din ceea ce se pe.
trece intelegi doar că totul este
cu desăvîrşire lipsit de sens,
Şi oriett ti·ai bate captll nu vei
găsi un sens in aceasta şi nu vei
putea găsi cauza nici chiar tntr·o
eventuală defecţiune a sisteme-
lor de televiziune, deoarece ipo-
teza că pe ecranul unui televizor
defect Începe să apară ceea ce
nu există şi nu a existat vr,o-
dată este tot atit de neveiosi-
milă ca şi fuga neaşteptată a
Universului undeva de parcă I·ar
fi Inghitit p.'Imlntul.
Şi rămîne doar gindul că toate
acestea sint pur şi simplu o ha-
lucinatie.
- Acum puteti opri motoa-
rele, - spuse o voce din spatele
lui Iuri Vorontov. Motorul nu
mai este necesar. A functionat
suficient.
lată astfel se conflf1T'lă ipote-
zele. Poate doar să-ti fie milă de
doctorii care nu i-au făcut 'un
control medical suficient de
amanuntit lui Iuri Vorontov
tnaintea unui zbor de răspun­
dere.
_ Nu pot face asta - spuse li-
niştit Iuri Voronţov.
Soarele va merge şi mai de-
parte şi atunci nu-I voi mai
AL.MANAH ;) ~Î
ANTICIPATIA
ajunge cu siguranta.
- Nu, - obiecta vocea. Nu se
va duce nicăieri.
Vocea era o realitate indiscu·
tabi1ă, ea venea de undeva de
dupâ spatarul fotoliului, insa IUji
Voronţov nu intoarse capuJ. I
apăsa preSa vitezei amplificate
de zece ori şi ti era greu sa· şi
mişte chiar şi limba. Pe lînga
aceasta, Iuri Vorontov era legat
printr-un complicat sistem de
centuri de sigurantă, a căror
dezlegare, chiar şi In stare de
imponderabil,'tate, necesita cel
puţin o oră. nsă chiar dact. n-ar
fi existat toate a~estea, nu me-
rita sa-I Întoarct.. In spatele foto-
liului nu exista spatiu liber. Spc'i-
tarul acestuia era lipit de pere-
tele din spate al cabinei, formind
un singur tol.
- Vă rog să nu va framîntati,
- spuse blfnd vocea, Nu vă mi-
raţi de nimic şi nu faceti presu-
puneri neg!ndite. Aceasta va va
feri de un şoc nervos grav.
Vocea era plăcută , suna poli-
ticos şi corect. Odinioară, luri
Vorontov auzise de nenumarate
ori voci asemănlItoare, rămînea
doar sa·şi amintească unde
anume. Şi totul luă o altă tur-
nurii; ti cuprinse sentimentul
unei jigniri adinci.
Iuri Vorontov fusese pur şi
simplu tras pe sfoară. Nu zbura
nicăieri , nu incerca nici un sele·
noplan şi hu se juca cu Soarele
de-a leapşa. Din contra, el sta·
tuse dteva luni la o statie cos·
mică obişnuită şi tot acest zbor
era o contrafacere, un fals, o 1n-
şelătorie. Cineva a dorit pur şi
simplu să cerccrlue influenţa
factorului surpriză asupra i psihi-
cului uman. Cuiva i-a fost nece-
sar acest lucru. Cui anume?
~
<W ALMANAH
ANTICIPATIA
Tocmai acestui tovaraş~-.; cu o
voce atit de plăcuta . Acum ex-
perimentul este tenninat, tova-
răşul şi·a adunat materialuJ ne·
cesar, Ce-i drept, pilotului de in·
cercare Iuri Vorontov nu ii este
deloc mai uşor cunosc1nd
aceasta.
Indiscutabil, asemenea expe-
riente stnt necesare. Dar de ce
a fost nevoie sa scoti din activi-
tate pentru o jumatate de an pe
unul dintre cei mai buni pOoţi de
Incercare de pe Pămînt? Oare
numai din motiwl de a cerceta
influenta factorului surpriză nu
asupra psihicului uman in gene-
ral, ci asupra psihicuJui unei per-
soane concrete - al pilotului de
incercare Iuri Vorontov? Exce-
lent, dar ce s-a constatat În
urma experimentului? Doar fap-
tuJ că pilotul de Încercare l\.Iri
Vorontov este pregatit pentru
orice surprize. Dar acest lucru
era şi aşa binecunoscut tuturor.
Nu este oare adevarat că
foarte recent renumitul pilot de
tncercare Iuri Vorontov se pltn-
sese de doctorii care nu-I con-
trolasera al'n6nuntit tnainte de
start, Atunci de ce să judece pe
cineva dacă el Insuşi este vino-
vat de toate? Iar motorul tre-
buie intr·adevar oprit. Dar ce
motor mai este şi acesta acum -
aşa, un dispoziti\.' de a·ctionare a
'centrifugei?
Juri Voroolov apMa pe buton
şi suprasarcina incepu să stă­
beascA, Semnalul ascultator
alerga pe cabluri spre releul de
executie al nefericitei centrifuge
şi aceasta se opri, frtnele mag-
netice se puserA fn functiune,
rotaţia tncepu să Incetinească,
iar aici, rn cabina de antrena·
ment acestea dădeau senzatia
că. tractiunea slăbeşte treptat, Şi
dili~re cu totuL
- In curind trebuie să fac
transbordarea, - rosti omul de
la spatele său - şi mă văd obli·
gat să vă părăsesc.
- Voi fi foarte bucuros, spuse
luri Vorontov,
- Înteleg starea dumneavoas-
tr~. Totuşi, o să vă părăsesc nu-
mai după ce va voi explica totul. -
- De ce?
- Consider de datoria mea.
- Nu trebuie să va dati oste-
neala, spuse luri Vorontov, Şi
aşa am inteles totul.
- Dar trebuie să va explic
măcar cum sa ieşiti de aici.
- Nu trebuie să va mai aste·
niti, repeta: Iuri Vorontov. Voi
gasi şi singur ieşirea.
- Şi cum veti ieşi de aici?
- La fel ca şi dumneavoastra,
\ sPllse Iuri Vorontov. Pe uşă.
In tspatele lui se auzi un rlset.
- n sfirşit, am înteles, spuse
omul. Am tnteles că dumnea-
voastră n-aţi inteles nimic, deşi
sustineti contrariuJ. Priviţi ecra·
nele,
Iuri Vor6ntov se supuse şi
pentru prima dată În timpul dis-
cutiei aruncă o privire asupra
ecranelor televizoarelor.
Situatia de pe ecrane se
schimbase. Ea semana pupn cu
cea anterioară, dar unele stele
se deplasasera de la locul lor,
iar desenul constelatîilor era pu-
pn diferit. Soarele dinainte nu se
mai vedea pe ecrane, iar tn locul
lui, tn dreapta bordului, dogo-
reau deodată doi - albaştri şi
stralucitori. Probabil Că era ce-
rui unuia din sistemele planetare
cele mai apropiate. .
- Aveti o tehnică bună, spuse
Iuri Vorontov. Ce fel de cer
129
 este acesta?
- Sistemul stelei Sirius.
- Ei bine, calitatea imaginii
este destul de bunA, 6PUse Iuri
Vorontov. Numai culorile sint
putin cam nefireşti.
- Am timp putin, spuse ne-
rabdatoare vocea de la spatele
Jui, dar o sa va fac sa intelegeti
el ne aflam tn sistemul lui Si·
rius, iar dumneavoastra ati efec-
tuat pentru prima data In istoria
omenirii un zbor interstelar.
Ceea ce fu mai uimitor este
că Iuri Vorontov crezu in
aceasta imediat şi neconditionat.
Nu putea sa nu dea crezare
acestor cuvinte şi iarăşi totul se
răsturna, el se afla din nou 10
cabina navei saJe impreună cu
misteriosul reprezentant al unei
civilizatii străine superevoluate.
Acum trebuia sa discute ceva
pentru ca nu putea pierde o
asemenea ocazie, dar in cazul
lui luri Vorontov totul se ames-
teca şi de aceea el puse prima
intrebare care ti veni tn gind.
- Vorbeaţi despre transbor-
dare. Pe ce intenţionati sa vă
transbordati?
- Pe o rachetă de ocazie,
spuse reprezentantul altei civili-
zatii.
-Pe ce? I civilizatiei superevoluate incepu
- Vă voi explica totul, numai
sa nu mi tntrerupeti Acum ne
afl!m 1n sistemul Sirius, iar
peste un sfert de ora trebuie să
fac transbordarea pe o racheta
de ocazie, care mă va duce ptna
la Protion, unde pot să mai fac
o transbordare pe nava care
p1erge sfere centrul Galaxiei.
Intr-un .s ert de oră trebuie sa
vă explic cum sa ajungeti ptnă la
sistemul vostru.
Nu o data ptnă acum, luri Vo-
rontov o luase tnaintea omenirii.
Prin mIinile lui a trecut majorita-
tea planetoplanelor moderne, el
a atins primul viteza apropiata
de cea a luminii, s-a aşezat pri·
mul la tabloul de comanda aJ
n~vei cu fotoni. Ce-j drept,
aceasta era munca .rui. Iar acum
a devenit primul om care a tntil-
nit o fiinta rationala străina. Nu
era specia~st tn aceSt domeniu
şi este fndoielnic ca ar fi putut
aduce oamenilor mult folos. Dar
nu avea dreptul sa piardă o ase-
menea ocazie.
- Vedeţi steaua stralucitoare
de pe ecranele din stfnga bordu-
lui? Acesta este Soarele vostru.
In principiu ati putea să vă in·
dreptati chiar intr-acolo şi să
mergeti cu viteza maxima dacă
va grăbiţi. Greutatea consta aici
'130'
=================================================================A:N:T':C:'P:A:T:;'A ~
CU RACHETA DE OCAZIE
tC
'·':-:··4i
".
~
.
- . .,. .
..
in faptul că 'pe traseu există ci·
teva cimpuri de meteoriti pe
care trebuie să ii evitati. Acum
o să va explic cum să procedati.
- Lasati meteoritu, spuse Iuri
Vorontov. Ma voi descurca eu
cumva cu ei. Spuneti-mi mai
bine cum ati nimerit pe nava
m~a? , Reprezentantul altei civilizatii
In spatele sau reprezentantul
să rldă.
- La fel ca şi dumneavoastra,
spuse el. Pe uşă.
- Dar unde este nava dum-
neavoastră proprie?
- Nu am nici o nava.
- Dar cum ati ajuns p1na la
Sistemul solar? . la noi această plăcere este mult
- Cu o racheta de ocazie.
- Nu inteleg, ce tnseamnă
aceasta, spuse luri Vorontov.
- Aceasta inseamnA ca ruta
unei expeditii tr~cea prin apro-
pierea sistemului vostru şi eu
am venit la voi cu racheta aces-
tei expeditii.
- E clar, spuse Iuri Voronţov.
V-au Ilşat să cercetati Sistemul
solar, iar expeditia a plecat maÎ
departe.
- Cam aşa ceva.
- Dar ce s-a tntimplat apoi cu
expeditia? - '"
- De ce credeti că s-a InUm-
plat ceva cu ea?
- Dar ei nu s·au mai tntors să
va ia?
- Ei şi?
- Ati fost doar membru al ex-
peditiei. Nu puteau să vă arunce
aşa tn voia soarteil
- De unde ati mai scos-o ca
am fost membru al expeditiei?
M-au luat pur şi simplu cu ei o
bucata de drum. Ce legătura au
ALMANAH ~
ei cu mine?
- Bine, spuse luri Varantav,
Dar de ce cei care v-au trimis la
noi nu v·au rezervat o rachetă
specialA?
- Dar nu m-a trimis nimeni.
- Atunci de ce ati apărut la
noi?
zăbovi puţin.
- Ati pus o intrebare foarte
complicat.!. Pentru a intelege de
ce, trebuie sa ştip ce rol joacA
turismul tn viata poporului meu.
Noi stntem calători tnnăscuti şi
nu putem trăi fară humusetile
altor planete. Şi vouă, pămfnte­
oilor, va. place sa calătoriti, dar
mai puternică. Voi vă limitati fn
principal la suprafata planetei
voastre, nu practicaţi turismul
cosmic. Noi nu putem trai f:ira
el, viata fără călătorii nu are nici
un sens pentru noi. Sa-ti spun
drept, către voi am fost adus de
ruta mea destul de arbitrar în-
ocmita. Dar eu sint multumit.
!multe
n sistemul vostru sint atît, de
peisaje minunate!... Inelele
lui Saturn, gheţurUe lui Pluton,
rlurile 'metalice ale lui Mercur.
Dar P&mintul tnsuşi cite frumu-
seti arel
- Aşa, spuse luri Vorontov.
Pina acum lşi tnehipuia putin alt-
fel activitatea rationala a altor
civilizatii superevoluate. Pentru
o clipă in fata lui apăru un ta·
blou reprezenttnd o noapte
adtncA şi un fe~nar in jurul ca·
TUia zboara fluturaşi prostup
strălucind tn lumina reflectată.
Dar printr-un efort de vointa
luri Vorontov izgoni viziunea
Nu meritA sa lngroşi culorile.
CU RACHETA DE OCAZIE
- Aşa, repetă el. Ati venit in
Sistemul solar pentru a adm1ra
minunatele peisaje ale planetelor
noastre, Dar ptnă acum nu inte-
leg cum intentionati sa v! În·
toar<;,eti?
- rn sensul continuArii calato-
riei?
- Fie şi aşa.
- Cu o racheta de ocazie.
- Deci, asta estel spuse Iuri
Vorontov.
Viziunea izbucni din nou 1n
fata ochilor săi.
- Rezultă că. şi racheta mea
este una de ocazie pentru dum-
neavoastra?
Reprezentantul altei civilizatii
se fistki.
- Strict vorbind, nu. Dar inţe­
legeti, nu am avut altă alegere.
O alta. racheta ar fi trecut prin
zona voastră mll'Umum peste ciţi­
\/(! ani, laf eu nu puteam <,~
tepta atita. Pur şi simplu aş
muri daca nu aş calatori.
- Asta este, spuse Iuri Vo·
rontov. Dar cum ati . reuşit sa
mă raceti să zbor tocmai aici?
- Pentru asemenea scopuri
am un dispozitiv audiar special.
Un aparat pentru introducerea
de semnale false În sistemele de
bord. Nu va supllrat.i, vă rog.
Tot acest timp ati alergat după
un Soare imaginar, iar in reali·
tate ati zburat spre Sirius. Vă
rog sa 1'T2 intelegeti corect. De-
sigur, aceasta 'este o rmtsură ex-
tremă, dar nu am avut de ales.
- E clar, spuse luri Vorontov.
Se simtea tnşeli't, dar cu totul
din altă cauză. Inainte, intilnirea
cu reprezentantii altor civilizatii
şi-o inchipuise cu totul altfel.
Nişte fluturaşi, gîndea el, iată ce
~~ ALMANAH
'~ ANTICIPATIA
sînt eL Fluturaşi. Flutur ~şl .de·
men
- Şi folositi des asemenea
măsuri e~treme?
- Nu, de obicei ele stnt de
prisos. La o ruta Întocmita co-
rect aproape că nu trebuie să
aştepţi .
- Totul este clar, spuse Iuri
Vorontov. Dar de ce nu aveti,
totuşi, selenoplane proprii?
- Vedeti, fiecare civilizatie îşi
are calea sa. Noi nu am mers
pe linia creării de mijloace de
deplasare, ci am elaborat dife-
rite dispozitive' auxiliare. Putem
sa ne facem invizibili, imponde-
rabili, nu avem nevoie de hrană
şi aer, primim energie direct de
la stele, avem maşini excelente
de transfer şi aparate de genul
celui pe care l·am folosit fn ca-
zul de fată, Adaugati la aceasta
f(!ljJ tul că in Univers sint foarte
multe sisteme planetare . că
aproape ftecare planetă tŞ\ are
civilizaţia sa şi ca aproape fie·
care civilizatie, mai devreme sau
mai tirziu, inventează un seleno-
plan. Judecati singur de ce am
mai avea noi nevoie de rachete?
După părerea mea, racheta este
pur şi simplu un lux inutil.
- Dar ce atitudine au ceilalti
fată de voi? Cei pe ale caror
nave căIatoriti.
- Dupa mine, buna. Noi nu-i
incomodăm.
- Chiar şi atunci cînd vă
amestecati in conducerea navei?
- Ei, aşa ceva se inHmplă rar.
Şi apoi - şi noi prezentăm inte-
res pentru ei. Aproape fiecare
civilizatie. din anumite motive,
considera drept un scop al sau
stabilirea de contacte cu alte
existente rationale. Noi inşine
oferim o astfel' de posibilitate, '
iar comunicarea cu noi nu pre-
zintă nici o greutate. Pe lîngă
aceasta, ..noi furnizăm informatii
despre diferite planete şi tncă
despre ceva. De exemplu, dum-
neavoastră ati efectuat pentru
prima dată În istoria omenirii un
zbor interstelar.
- In dauna activitatii de bază,
spuse Iuri Vorontov. Şi cine are
vreun folos din aceasta?
- Greşiti. Trebuia sa faceti În·
cercările selenoplanului. Le·ati
efectuat in conditii reale de zbor
interstelar. De aici au avut de
cîştigat toti, tn primul tind crea-
torii navei. Iar dumneavoastr~
tnşivă? Priviti numai ce frumu·
sete este aici! Uitati-va la jocul
razelor sorilor de pe Sirius! Dar
tncA nu ati fost pe planeta a pa.
tra.
- Vă găsiti aici pentru prima
oară?
- Nu, de aceea ma şi gra·
besc. Peste dteva minute ia
startul o rachetă pentru Protion,
iar următoarea va fi numai peste
citiva ani. Nu aş putea sta
intr-un sistem cunoscut aUta
vreme.
- Atunci nu vâ: mai retin,
spuse luri Vorontov_
- Dar eu vă pot da informatii
despre oricare sistem. Mai am
citeVa minute.
- Poate vă mai duc o bucată
de drum?
- Vă multumesc, dar nu mai
este nevoie. Peste un minut ra-
cheta spre Protion va trece prin
punctul unde ne aflăm noi
acum. Vă mai sfatuiesc fnea o
d a tă să vizitati planeta a patra.
Acob sint păduri de o frumu-
sele rară. Adio! _.
In cabină se imron!. liniştea.
Uite aşa va zbura şi spre Pro-
tion, gtndi Iuri Vorontov. Cu o
racheta de ocazie, cu trusa
completă de diferite dispozitive
auxiliare ...
Iar acum trebuia sa prindă
acea stea de o frumusete ferme-
cătoare din centrul ecranului de
directie şi să accelereze Ia maxi·
mum, pentru că trebuia să se
grăbească şi nu era neapărata
nevoie să evite .cîmpurile de me-
teoriti.
Doar şi Iuri Vorontov avea in-
strumente auxiliare - un bloc
ireproşabil de conducere .şi pro-
tectie antimeteoritică, verificate
in zona de cornete exterioara a
Sistemului solar.
Traducere: VASILE ORD/AN
131

MIRELA PACIUGA
- ECHIUBRU cibemetic atins. Simulatorul Alfa
pregătit.
- O.K. Incepem.
Incerca să alerge, iar Qaşii i se zbăteau sA scape
din cuşca ritmului lent. In minte ti urla tot timpul
un semnal de alarmA, a carui stridenta o impiedica
să caute răspunsuri la intrebari. Se ridica un sin·
gur gfnd obsedant, ec~ps1ndu·le pe toate celelalte
ca pe amanunte lipsite de importantă: să se Inde·
parteze eft mai repede, fără sA lase urme. Dar de
ce? Şi de unde pornise? Ar fi vrut să priveasc ă o
clîpă În spate, pentru ca doar noaptea ti plutea tn
fată primind-o, adinca. şi grea, fără să fie rânită de
semnele vreunei alte prezente.
- Suficient. Programează gara.
tn clipa In care dorinta de a se mişca mai re-
pede o strivise de gratiile ritmului impus, tn fata. ti
răsări gara, Prezenta nu-i fusese anuntata de ni·
mic, nici lumină, nici zgomot. Apăruse dintr·o
data, ghemuită sub povara unui cer bolnav de
stele reci, tăcută ca un animal ce stă la pinda aş­
tepttnd răbdător clipa saltului.
Se opri. Era de necrezut ca solutia să se afle
tocmai aici. Exista vreun tren care să aibă tnscrisă
pe traseu şi gara 1n care se afla acum? Trebuia să
existe, altfel gara nu ar fi fost construitA. Totuşi,
avea senzatia de artificial, senzatia pe care ti-Q dă
un decor de carton. plantat in mijlocul unei realitAti
construite.
- DA drumul primului tren. Nu ne intereseaza
posibilitatea de a descoperi fîsurile de realizare ale
filmului propus.
Panica ti invada din nou creierul, tmpiedicind-o
sa-şi ducă gtndul plnă. Ia capăt. Merse dtiva paşi
pe peron, Incercind să-şi liniştească batâile inimii.
Şinele se tirau alături de ea, lucind palid În lumina
diluată .
Liniştea se tndepărta greoaie.)speriată de un şu­
ierat ascutit. Se apropia un tren. Trebuia să se
piardA printre călătorii obositi, apoi să coboare un·
deva, cit mai departe. Se auzi din nou şuieratul.
Farurile puternice străpunseră bezna. Trenul se
opri scrişnind. Nu cobori nimeni. locomotiva gt-
l!ia, gata. să pornească din nou.
Paşi lncet spre tren. Ştia ca a uitat ceva, un mic
amAnunt ce ar fi hotArit dacă reptila metalicA in-
semna Inceputul sau sftrşitul. Trebuia să treacă
neobservată, să nu atragă. in nici un fel atentia...
Asta era! Avea nevoie de un bilet.
Intră. 1n clădire. Sala de aşteptare pa.rea imensă.
înecată in penumbră părea un tinut tnşelAtor, plin
de capcane. Dintr-un co~ se scurgea o lumina le-
132
şioasă . tn spatele unui geam patat un om îşi pri·
vea plictisit miinile ·butucanoase. Imbracat intr-o
uniforma cafenie, depersonalizat pl'lvmdu-!, aveai
senzatia incredibilă a unui zero ~bsolut.
Omul de la ghişeu tşi ridică privirea, incercînd
sA desluşească ceva prin semiintunericul sălii . S e
trase citiva paşi inapoi cu ochii atintiţi In dreptun-
ghiul luminat, fascinata de lipsa de expresie a figu-
rii grosolane. Şuieratul locomotivei o Iov~ ţişnind
prin geamuri. Umbrele rotilor argintii, ale ferestre-
lor luminate i se prelinseră pe fată .
Pierduse primul tren.
- ReactioneazA total aiurea. Programarea a fost
corectA?
- Ca de obicei. Nici unul dintre cei testaţi mai
inainte nu ne·a f.\cut nici un fel de probleme.
- Computerul a afişat vreun rezultat?
- A afişat chiar două: primul l-a anulat după d-
teva secunde, inlocuindu-J cu al doilea. E pentru
prima oară cînd se intimpla aşa ceva.
- Poate s·a defectat.
- In nici un caz. Nici macar nu şi-a conectat
unitAtile suplimentare de calcul, iar sistemul de se-
curizare este, teoretic, indestructibil.
- Atunci nu văd ce am putea face altceva dedt
să continuăm.
Se intoarse pe peron incerdnd sa. nu faca zgo·
mot. Alunecă prin intuneric golită de ginduri. Se
ghemui pe o bancă. liniştea 'şi infigea gnearele as-
cutite tn auz şi le răsucea cu voluptate.
Un şuier indepartat, atit de Îndepărtat indt îl
crezu ecoul dorintei, descompuse tntunericul în
pinze subtiri. Din nou Hnişte, şi intunericul zdren-
tuit se sh1nse mai rece in jurul ei. Apoi şuierul
propiat, clar, imposibil de confundat cu o iluzie.
f,
n zare, două laruri enorme spulberau minciuna
noptii stăpinite de·a lungul şinelor. tn urma toren-
tului de lumina alerga trenul de lux, puternic şi
strălucitor, mindru de puterea şi eleganta lui. Gar·
nitura frin.! tn dreptul peronului cenuşiu . 1 se pa-
rea cel putin curios ca un astfel de tren sA
oprească in capătul acela de lume. Gindul1i fugi la
dansatorii tntrezariti prin fereastra vagonului-salon
puternic luminat. Perechile se legânau In acordu·
riie unei muzici stranii. Ar fi putut urca aici. Multi·
mea aceea strălucitoare ametită de şampanie nu
ar fi remarcat rochia mototolită in care era imbră­
cata. Ar fi intrai cu bărbatul care fumeazA acum
Incadrat de rama nichelatA a uşii şi ar fi dansat im·
preum. ptnA ce trenul 6·a'" fi oprit intr-o statie oa-
recare unde sa p oată cobott. In salon e multa lu-
mina, candelabrele tşi leagăna ciorchinii de cristal,
iar muzica ... De unde vine muzica1 Abia acum tşi
~'
~' 1
ALMANAH
ANTICIPATIA
da seama că ii pare stranie din cauza unui accent
imposibil de definit. De unde vine muzica?
De undeva de jos, din Pardoseala lucioasă a va-
gonului - o holograrnă uriaşă, reprezentind un cîn-
tăret in frac negru, cu vioara sprijinită sub bărbie:
Are ochii enormi, albaştri, vii; sub tocurile ascutite
ale dansatoarelor se sparg rn mii de alti ochi ce se
împrăştie in tot salonul şi pling.
- Ce naiba, a modificat scenariul!
- Nu inteleg nimici
_ Se comportA paradoxal! Am senzatia ca reaii-
zeaz! ca este vorba de un test in care sA- şi aleag1
o variantă din cele propuse şi, cu toate astea, le
refuză sistematic din cauza unor amănunte, ma;o.
ritatea răsărite din mintea ei. Aş zice că ti lipseşte
capacitatea de abstractizare, dacă. .. Mama, me-
moria centrală!
- Ce s·a intîmplat?
_ Tu vezi ce procente afişeaZă idiotu! asta elec-
tronic?
_ Nu prea ştiu ce inseamna..
_ Şeful serviciului de proiectare al complexu!ul
avea nişte cifre cam pe jumătatea celor de pe dis-
play.
- Sigur nu s-a defectat ceva?
_ Nu nu. in curind Însă va intra În funcţiune
unÎtate~ de rezerva. Se pare că trebuie conceputA
o serie nouă de variante. Pina acum, majoritatea
au ales tntre primele doua. Eliberează gara!
Trenul scuipă un şuierat asurzitor asupra gării
nedemne de prezenta sa. Bărbatul continua să fu·
meze trist sau, poate, doar plictisit.
Din nou linişte . Se aventura iarăşi pînă la caQă­
tul peronului, unde Începea intunericul deplin.ln-
cercă sa zărească vreo stea pe cerul pe sub care
alergase, dar nu reuşi. Numai deasupra girii cerul
parea contaminat d.e o boală străina. ~e. ti adu~se
luminile acelea reCI, aruncate fară mCI o nOllna.
Nu reuşea să idel\tifice constelatiile, iar stelele pă.
reau tncremenite. lşi amintea că şi atunci clnd ve-
nise, se aflau În aceeaşi poziţie. Ar fi trebuit sA se
~=t AAL~M~A~N~Ap~HT~A~===================================================1=3=3=
..:J.C ~NTI I
m i şte , tnregistrind' trecerea timpului.
- Ar trebui să se grăbească .
- Va fi gata imediat.
tşi continuă expeditia de recunoaştere. Cladi·
rea gării era aproape pătrată, cu ferestre Întune-
cate holbindu-se idiot În noapte. Nimic interesant
In peretii scorojiti de umezeală. la citiva metri d,:
ziduri găsi acelaşi intuneric de la capătul peronulUi
pustiu. Nu venea şi nu pleca nimeni. Pentru cine
era construită gara? RuptA complet de orice reali·
tate, ling.! ea nu se aflau nici macar sttlpii de tele·
graf care s·o lege de alte gări. Poate că reteaua
electrică era subterană.
1ncerca sa păşeasca dincolo' de teritoriul presu-
pus al gă.rii. In jurul picioarelor i se incolaci ceva
rece. Se trase inapoi, inspaimintata.. li trecu totuşi
prin minte ca singura solutie de a scăpa răminea
gara.
.
- O.K. Prima garnitură suplimentar! - liber!
Sosise un tren militar. Părea o variantă absurdă
la prima vedere. Şi, totuşi, nu era. Pe platformele
vagoanelor, maşinile de război dormitau inofensive
sub prelate. Santinelele se treziseră să privească o
clipA gara, apoi adormisera din nou cu ochii des·
chişi, holblndu-se În jur, la fel ca şi gara. Şi tot ca
şi gara, soldaIii ii dadeau senzatia .unui. decor
prost realizat. n fond, cu cit erau mal putin reil h.
mai putin oameni şi mai mult marionete, cu at it
şansele ei ar fi crescut.
Deci nu era o variantă absurda. Atunci, de ce
nu se strecura sub o prelatA? Acolo n-ar fi cău­
tat-o nimeni.
Se indreptă spre tren fără să parasească umbra
alungită a gării. Soldatii ar fi putut, totuşi, să. nu
doarmă. Nu păreau sA-j fi sesizat prezenta. Ridică
un colt şi privi. Era intuneric. Mîna i se plimba pe
suprafata formei ghemuite sub prelata. Nu intele·
gea Nu simtea răceala aşteptat! a metalului, nici
netezimea lui. Era ceva cornos, ca o carapace.
Dumnezeule, trebuia să fugă tnaÎJ}te ca animalul
sA se trezească şi sa faca zgomot. In minte ti suna
din nou alarma aceea stridentA, dar ceva mai pre-
sus de vointa ei o impiedica să· şi intrerupa. expkr
rarea reliefului aspru de pe spinarea reptilei, căci
numai un soi de reptilă preistorica. putea fi. Atinse
ceva moale. Era ochiul. Pleoapa se ridică Incet. O
sferă incandescentă o privi fara. să O vada pret de
o clipa,. apoi pleoapa. căzu la loc, rupind legaturile
ce o tineau Iingă vagon. Se retrase la adăpostul z\-
dului gă.rii, impleticindu-se. Trenul şuierA scur t,
apoi plecA lăsînd in urmă umbre rigide şi reci.
- Iar a modificat scenariul!
_ Computerul a răspuns cA sub prelate era u
tanchete-amfibii.
_ Erau În varianta propusă de el. Nu vezi c ă
sparge tiparul propus de programarea noastra?!
_ Are vreun sens să continuam?
_ Da, dar vom incerca un fel de catalizare a
reactiei. .
- Ce tnseamna asta?
_ Vei vedea. Un amanunt introdus de compu-
ter.
Umbrele se aliniară, apoi 1ncepurA să defileze
tacute prin faţa .g;!rii. Ajunse la capătul pel'onului,
intunericul le înghitea hamesit. Coloanele păreau a
fi nesfîrşit de lungi, ia~ mişcarea Io:r I;.~gulată ii dA·
dea senzatia de plutire pe valuri. II efa somn.
Adormi.
O trezi sirena unui tren. Gara tşi justifica exis-
tenta prin numărul de trenuri care se opreau aici.
Dar de ce se opreau? Nu se alimentau cu com-
bustibil sau cu apă, nu urca şi nu cobora nimeni.
Nimeni nu venea şi nu pleca. Ba da, va pleca EA.
Acum?
Trenul care tocmai frtnase nu era un tren de
persoane. vagoanele din scinduri vopsite in verde
purtau embleme de alama, lnchipuind o pereche
de pinteni cu roti zimtate şi un Jasso. Pe dtevel din
ele afişe viu colorate anuntau un mare rcxleo
într-un oraş cu nume exotic. Se apropie pe juma-
tate adormită de unul din vagoane. Cfnd i se fă­
cuse aşa somn? Uşa era blocată printr-o stinghie
de lemn. N-avea lacăt. Deschise. Mirosea a iarbâ.
Urcă. Atinse ·un bot catifelaf. Mingiie blana lu-
cioasa şi se culca lingă animalul adormit. Era
somn şi uitare in vagonul cu miros de iarba.. Uita
goana epuizantă, cerul rece şi amenintarea fntune-
ricului de dincolo de gară. Poate că somnul fiintei
de aJaturi era cea mai bun! dovadă că se poate
trAi şi astfel. Nu avea nici o importantă că miine
va fi chinuită pentru placerea unor oameni ce urla.
de entuziasm in fata suferintei. Dar ptnă miine mai
era mult, iar acum era liniş",te şi nu avea nici o im·
portanţă ce va fi mtine. Inchise ochii.
Şuierul trenului o smulse din amorteala. Sări tn
ulti"}ul mo~nt. Fiinta de somn care irăise prin
ea Cltev~ clipe alunecă sub roti şi muri. i simti du-
rerea ŞI rămase nemişcată privind tn gol . Nu
aceasta era solutia, dar nu ştia eft va mai avea pu-
terea s·o caute.
- Computerul mai propune o singură variantă
- Crezi că o va alege tocmai pe asta? . puterul lucreaza deja in regim de suprasolicitare.
- S-ar putea. E o formulă nouâ, iar factorul de
risc este foarte apropiat de zero. Se pare că n·a
ales celelalte variante tocmai pentru că factorul de
risc era prea mare.
- Vad că a schimbat şi catalizatorul
- Mda.
Din nou linişte. Dar altfel de linişte. Avea impre-
sia că !ir putea să ghiceasca ce tren va sosi peste
citva timp ascultind. liniştea ce-i anticipa v~nirea.
Era un tren SpeCial. Transporta un circ. In pri·
mul vagon o femeie imbracată intr-o rochie tnflo.
rată dansa urcată pe o masă.. O multime pestrită
~tea tactul din pal.rY!~. dntind. ~v.eau fetele obo-
site. dar păreau feriCiti. Ar fi prunlt-o sigur bucu-
roşi. Aceasta părea a fi solutia.
Teama fi disparuse, Înlocuita de o curiozitate
copilăreasca. Voia să vadă şi celelalte vagoane.
Transpo.~tau probabil m~ajeria. Privi pe rind prin-
tre gratii somnul ursulUI, plimbarea neliniştită a
unei pantere negre, o cămilă care rumega f1egma.
tic.! - expresia acesteia o făcu să zîmbească nişte
papagali drlind adormiti, maimutele strînse' unele
intr-altele ca să se apere de frig, o echipă de javre
care, după ce o Iătrară. sfirşira prin a-i linge m1i.
nile. La ur~ă, o jumătate de vagon era ocupittă
de un acvariU. Apa era destul de limpede dar În
afara unor cochilii de scoică şi un vas spart nu
v~dea nimic. Cicx:6ni uşor ~~ degetul in gea~. O
mişcare aproape Imperceptlbila a nisipulu! din ju-
134
rul vasului ii răspunse. Tot nu reuşea să deslu-
şească mare lucru.
Auzi paşi in spate. Pe peron aparuse un bArbat
J:ra cel de la ghiŞt!u? Stătea În dreptul luminii şi
nu-i vedea decît silueta ce se decupa tntunecatA.
Se sttinse in umbra vagonului, mai aproape d,
geamul gros aJ acvariului, dar ştiu că o vAzuse. Ii
simtea privirea umedă şi gelatinoasă mişdndu-se
de-a lungul trupului. Senzatia de greaţă o inva~
silind·o să. ~ sprijine de geam. Răceala geamului li
făcu bine. Işi impuse să ignore prezenţa de pe pe_
ron. Privi din nou acvariul. O forma. unduitoare se
apropia prin apă. Era o caracatiţă. nu prea mare
de culoarea nisipului. Se uita la ea cu ochii mari'
bulbucati. Avu impresia că desluşeşte In globuril~
întunecate expresia ochilor fosforescenti aÎ omului
de pe peron. Nu, nu putea fi cel de la ghişeu.
Acela era incapabil de orice reactie, era sigură cA
I·ar fi găsit in aceeaşi pozitie, privindu-şi inexpresiv
mtinile murdare. Cel mai probabil era sA fi coborit
din tren. Poate că era chiar dresorul caracatitei cu
care prezenta vreun numAr senzational, pentru că
numai o lunga convietuire ar fi putut să. ducă la o
atit de mare asermnare de expresie.
Ceva ii suOa că probabil omul nu a coborit din
tren. ci a venit din gară şi că ar trebui să urce re-
pede In vagonul in care oamenii cîntau. Dar chiar
d;;tcă ~~esta. ar fi fost adevarul, refuza să aleagA de
fTlcA. II vem un chef nebun să sfideze. Strivi Între
dinti teama şi oroarea şi se indrepta. spre banca
(iSră să privească 10 jur.
Trenul plecă şuierind, ca toate celelalte, iar gara
rămase din nou pustie. Nu-şi batu capul să afle
adevărul despre omul de pe peron.
- Asta a fost. N-a ales nici ultima variantă_
- Si acum?
- Nimic. Trezeşte-o. Sint tare curios să ştiu ce
vor zice băietii de la Centru despre povestea asta.
GrAbeşte-te cu deconectarea simulatorului. Corn-
- L-am deconectat.
- De ce nu se trezeşte?
- Habar n-am.
- Inregistreaza!
Gara pustie. Si din nou linişte, dar altfel. Acum
va veni trenul. Adevăratul tren, singurul care ajun-
gea la capătul drumului. Toate celelalte parcur·
geau bucle inchise ŞÎ oricare punct al lor putea in-
semna sfirşituJ calătoriei, locul în care urtllAritorii
ar fi ajuns·o.
Oprise. Sosise neauzit, trenul fantomă nu avea
sirena.. Locomotiva tAcuta purtind insemnele nop·
tii şi vagoanele erau doar vadul pustiu de viatA
prin care se scurgea torentul intunericului fulgerat
de scintei ce-I făceau şi mai deplin. A fost de-ajuns
să-şi lipeaSCă palmele de un vagon pentru ca In
clipa urmatoare să fie tnauntru. Ştiu că alesese
bine: În jurul miinii purta acum Q brătară-şarpe,
impi{:didnd-o să se dizolve In intunericul cur9nd
spre intuneric.
- fncepe să se trezească.
- CupleaZă instalatia de reanimare. Va trebui
să. te descurci singur, computerul s-a deconectat
pentru o perioadă nedeterminată.
- N-a afişat nimic?
- Ba da.
VARIANTA CU COEFICIENT DE RISC ZERO.
ERROR
ALMANAH ~~
~NTICJPATIA ~
ISAAC ASIMOV
CE-SI FACE OMUL
C-U MÎNA LUI
NARON , din stravechea stiroe li RigeliE'ni!or.
era al patrulea dlO glOta sa care tinea cadastrul ga·
lactic; avea un registru mare, tn care erau înscrise
nenumăratele specii ajunse la inteligentă, din toate
galaxiile. Mai avea unul, mic şi subtire, in care tre-
cea cu deosebită satisfactie numai acele neamuri
care, pe deplin maturizate, erau demne de a intra
In Federatia Galactică .
Din registrul mare fuseseră şterse, de·a lungul
vremurilor, multe nume ale dispărutilor, defectiuni
biochimice sau dereglAri biofizîce, dezechilibrări
' ecologice sau sociale, ori pur şi simplu ghinionul,
tşi luaser! tristul obol. Din registrul mic, În
schimb, nu fusese anulată nici o intrare.
Naron, uriaş şi incredibU de batrin, privi pe sub
sprincenele-i stufoase curierul care tocmai se
apropia c~ ple~ci~n! adinci.
. - Naron. UniC ŞI Imens...
ALMANAH
ANTICIPATIA
_ Lasa, Iasă salamalecurile şi spune-mi ce e
nou.
_ Ah, slăvitule. o altă aglomerare de fapturi a
ajuns la maturitate.
_ Ia te uită! Aproape in fiecare ciclu primim cite
un nou membru. Ne 1nmultim, tinere, ne inmultiml
Şi... cine s!nt cei noi?
Mesagerul ii comunică numărul de cod al gala-
xiei şi coordonatele planetei, iar Naron, cu fru-
moasa lui caligrafie, facu trimiterea de cuviinta in
registrul mare şi trecu in registrul mic, după tipic,
denumirea planete~ aşa cum apărea ea in graiul
bAştinaşilor.
_ T E R R A, silabisi el, ridicind a mirare privi-
rea către curierul care aştepta curios sfirşitul ritu-
alului. Creaturile acestea detin un adevArat re-
cord. Nu ştiu altii care să. fi trecut atit de repede
de la simpla inteligentă la deplina maturitate. Hm,
hm, sper să nu fie vreo eroare, ai?
_ Se poate, luminate?! protestă mesagerul.
- Au descoperit energia termonucleara.?
. - Desigur, preamarite. .
_ Ei, bine, atunci e-n regulă; doar acesta e pr~­
cipalul criteriu de selectie. Am să-i contactez chiar
eu pe vreuna dintre statiunile lor extraplanetare.
_ Aaa, să vezi. preainaItate, se grăbi să preci·
zeze ttnărul) pină acum nu au nici o statiune ex-
traplanetară. Observatorii mentionează insă. că
terranii au trimis statii automate spre alte planete
şi că au o sumedenie de sateliti artificiali, minus-
cuii" ce·i drept, tn jurul planetei lor.
Naron se incruntă., perplex.
_ Doar aUta? Bine, dar experimentele, explozi-
ile nucleare, care le-au permis studierea frînării şi
contro1a.rii reactiilor de fisiune, toate astea unde
le-au făcut?
- Păi, chiar pe Terra, luminate!
_ Pe propria lor planetă? tuna Naron, rididn-
du-se 1n deplinatatea celor peste şapte metri ai di
. - Chiar aşa, confirma. mesagerul, pierit.
.. Lastndu-se Inapoi in jilt, tncet, cu o tristete care
parcă li fringea umerii sub co\lfrşitoarea ei povară,
Naron şterse cu o linie groasa numele proaspăt
trecut in registrul cel subţire. Era, desigur, un act
fArA precedent, dar Naron era tare, tare baltin şi
foarte, foarte Intelept, astfel că era 1n IT\Asura să
prevadâ inevitabilul, chiar mai bine declt oricine al·
tul În univers.
_ Inconştienti, sărmanii... Şi cînd te glndeştÎ ce
frumos tncepusera. ...
Traducere: ION MIREA ŞERBANESCU
135
 POATE MASINA SA
CINDEASCA!
DE TREI ORI pe sAptAmÎna,
spre seară, maestrul venea la In·
stitutul de cibemetica şi juca
şah cu o maşină electronica.
In sala spatioasa şi pustie se
afla doar o măsută joasă, cu o
tablA de şah, un ceas de control
şi un pupitru cu butoane, Maes·
trul se aşeza pe scaun, aranja
piesele şi apasa pe butonul pe
care era scris "pornire". Pe pa.
noul din fatA al maşinii se aprin-
dea mozaicul beculetelor indica-
toare. Obiectivul fixa tabla de
şah cu ochiul lui de sticlă roşie.
Apoi, pe un alt tablou, mat, se
aprindea o inscriptie scurtă: ma-
şina făcea prima ei mutare.
Maşina era mică. Maestrul
avea uneori impresia cA .parte·
nerul lui electronic este cel mai
obişnuit "frigider". Dar, din pă.
cate, "frigiderul" dştiga intot·
deauna. Maestrul incerca de
multe ori s·o deruteze fiind ne·
voit uneori să sacrifice o pie'
CINE
să·două, Drept unnare, se ve-
dea silit să apese pe butonul pe
care scria "cedez".
Maşina nu greşea niciodată .
Ea nu era amenintata să rAmina
in criză de timp. Maestrul era
In cadrul Fe,ftil'Olului naţional,. Gmorea Romo-
"id', la flecarI: ediţie a avut loc r.·oncur!1ul IIalion,,1
de creaţie ,. Tinere condeie" pentru ele"'. Anul 1983
a aduof ceva 11011, o surpriză, ,pentru prima dată acor-
SINT de profesie inginer şi făcea nu·
meroase experiente cu maşina,
pentru a răspunde la o intrebare
stranie: ,,Poate maşina să gin-
dească?" Uneori ti scotea din
EU !
m".du-s/! ~. atenţie aparte lucrărilor de anticipaţie, s1irite impasibilitatea "frigideru·
prin premII $i melr/;uni, datorită numărului mart de lui". Chiar şi in momentele eri·
Im·rtir; prezentate În concurs. Juriul, condus de cu- tice ale vreunei partide, maşina
noscutul $; prl!!J'tigiosul .''Criitor Mircea Sti",;m- nu se gtndea mai mult de
breanu, director al editurii "Albatros", a remart'QI cinci·şase secunde. Clipind calm
(ematica anticipaţie;, la elevii /fe la 10 la 14 ani, dar din beculetele ei indicatoare, co-
si la ~rec4ti. Lucrări!e au cuprins I.i:iuni asupra vii. Intr-adevar, cin,e sint? Urmaresc ginditoare ceea munica cea mai bună din mută·
for~ll,!l, adeseN suge~nd o IlIme a pdcii, a copilăriei ce se petrece in Jurul meu. Privesc la lumile ce ne rile posibile. Uneori işi ridica
!erlL'lfe, furrJ mnemnţurt>a riizboiuilli, o anticipaţie i~conjoara. Şi. întrebarea, al carei răspuns I.am obiectivul şi se uita lung la ma-
ştiinţifică şi tehnică optimistă. Toate aceste Jucrrhi pierdut in SpatiU, este aceeaşi. Cine sint eu? Sint estru. Acesta se intimida şi gre·
n~.int simple fi~cţiuni, ele ,\'I! ha7.ează pe ceea ce eft.- la. fel ca ceilal~~ N':A' ei cauta distrugerea. moartea şea.
I'~f wUII par~urs .n areli!' de fl=ică, chimie, maleU/u- E! s~nt p'!temlcl, el ne·au creat, ei ne stnt stapini. Zi de zi, venea la Institut un
tico ... aduelnd un elan, o pro,\'peţime aparte atln0Vl" ŞI cme slOt eu? Am fos.t. făcuţi pentru a indeplini laborant taciturn, care ' reprodu-
rei .~pecifice genlliui antidplltiv. Ca o constatul'e, mereu cel~ mru grele mISiuni? Nu exista sc~pare? cea pe tabla de şah diferite par-
elevi; ('aN! frecventea:.ă UI/ cenaclu literar, uneori de Nu, nu eXlSt~. Dacă ne impotrivim ne amenintA tide jucate de cei mai buni şa·
anticipaţie, docil b:istă In localitarea lor. au lin dis- cu tOl?ire,;,. Ei sint mai tari. Şi stnt' stapinii lumii, hişti din epoci diferite.
cur~' epic hitle organizat, i~'i conduc limpede suhiec~ AtunCI, cine sint eu? Daca., dacă ... Experienta pentru care fusese
tlll Imbinat cu o imaginaţie hagam baza tă pe funda- GIndul mi se intrerupse. tn cască se aude o creată maşina se apropia de sfir-
mente Ştiin/ifice, tehnice şi pe fantezie. Este o incu- voce poruncitoare: şit. S-a hotărtt să se organizeze
l'a/are df}tă de f?rurile care răspund de acest pres'i- - LK 25 va pleca cu nava Solaria 2 pe planeta un TQeci public Între maşin! şi
gf05 concurs naţional, Conriliul National al Pionieri- cu acelaşi nume. LI{ 25... LK 25? Solaria 2? om. In preajma meciului, maes-
lor şi Comitetul Centrttl al U.T.C., la care ele ...ii Cine slnt eu? Cine... . trul ve'lea tot mai des pe la In·
UII:
piOltierii şi u'('CÎ$,ii !fIII chemari ,'ii! rtIspllndă ('U stitut. Işi dadea seama că va
dii ş; ce,'Ceră,r; din core sd-şi găsl'a.~că ,ţur~a de il/- DANA STAN - S<PIENS pierde sigur, şi totuşi se incăpa­
.5I'i/'uţÎI! pentru literatura l'iitorului. Publicăm În con- e le,,~ , .şc. gen . 88, Bu c ureş ti tina, şi cauta punctele slabe din
tinuare eitel'O lucrări premiate. ('\/Il!da PO(ll'scu)
C~~
=13~6===================================7============~~A~L~MA~N~A~H C~~
ALMANAH
ANTICIPATIA ~ ~ ANTICIPATIA
jocul maş inii. Maşina, însă, bă­
nuia parcă duelul care o aştepta
şi juca. zi de zi, tot mai bine.
Cu putin tnainte de inceperea
meciului, maşina fu dusă la Clu-
bul de şah şi aşezată pe scenă.
Maestrul s-a prezentat in ultimul
moment. Regreta profund că a
acceptat să joace acest meci.
Era neplăcut să piarda. tn fata
tuturor cu ..frigiderul".
MaestrUl puse in joc tot talen-
tul său şi toată vointa sa de vic-
torie. Alese o deschidere pe
care nu o mai folosise tn fata
maşinii şi jocul se incinse numai-
decît.
La mutarea a cincisprezecea.
maeshul îi oferi maşinii un
,,pion", fn schimbul unui ..ne-
bun((. Sacrificiul pionului urmă·
rea o combinatie subtila. Maşina
se gtndi zece secunde şi nu
primi sacrificiul. Din momentul
acela, marele maestru şti u ca va
pierde fa ra doar si poate. Totusi.
conimua Jocul cu siguranţa..
Nimeni din cei prezenti nu
mai văzuseră vreodata. aşa ceva.
Toti ştiau ca. maşina dştiga fn-
totdeau na. De dJta asta , ~ ra
loarte greu de spus de partea cui
va fi victoria.
După mutarea a doui'!izeci şi
şaptea, pe tabloul maşinii se
aprinse cuvintul ..remiză". Maes-
trul rămase uluit şi se sili să
apese pe butonul "nu". Becule-
tele indicatoare se aprinsera
achitate. După treisprezece mi-
nute, maşina facu mutarea de
care se temea cel mai mult ma-
estruJ. Urmă un schimb rapid
de piese. Situatia maestrului se
inrautAti. Dar pe tabloul maşinii
apăru iar cuvintul "remiza.". Ma-
rele maestru apăsa iar pe buto-
nul "nu" şi lansă dama intr·un
contraatac disperat. Treptat, in
mozaicul de lumină al beculete·
lor indicatoare tnc~use să pre·
domine galbenlJl. 1n sfirşlt, s-a u
stins toate becurile. răminînd
aprinse numai cele galbEne. Pe
. eşichier cazu un snop de raze
aurii, semănînd uluitor cu lu·
mina caldă a soarelui,
Maşina se g1ndea S·a s'ndit
aşa patruzeci de minute, deşi
majoritatea şahiştilor aflaţi In
salA socoteau că nu era cazul si
se gtndească cine ştie ce. Deo-
dată, luminHe galbene se stin-
seră. TresArind nesigur, obiecti·
vul Îşi lua pozitia obişnuită. Pe
tablou apăru inscriptia urmAtoa·
rei mutări: ' maşina deplasa cu
prudentă un pion. Sala se agita;
multi aveau impresia ca mutarea
aceasta nu era tocmai bună,
Dupa alte cinci mutări, ma·
şina se recunoscu Invinsa. Ma-
rele maestru se scula de pe
sCJ,un, se repezi la maşina şi ri-
dică apărAtoarea laterală. In in-
terior se aprindea mereu becul
roşu al mecanismuJui de con-
trol.
Pe scena tixit~ de şahişti, tşi
făcu anevoie drum un ttnăr co-
respondent al unui ziar de
sport.
- Se poate considera dovedit
că maşina a fost bătută de un
om, adica. joacă mai slab dedt
omul? Întreba. tînărul.
- Cred ca s-a lasat bătuta,
spuse cineva. Juca aşa de bine,
de fascinant şi deodată ...
Marele maestru cobort de pe
scenă şi se Indrepta catre cores-
pondent.
- Aşadar, spuse acesta des-
chizlndu-şi carnetelul~ care e pa.
rerea dumneavoastră?
- Parerea mea? lntrebă la rÎn·
du·i maestrul. lat·ol S-a defectat
un circuit al elementuJui 209.
Desigur, mutarea cu pionul nu a
fost tocmai bună. Cred că s-a
hotArit sa nu mai cfştige, de
aceea şi-a ars circuitul. Nici
omul nu cedează aşa de uşor.
- Dar de ce să piardă, de ce
aceasta mutare slabă? intrebă
uimit corespondentul.
Marele maestru zÎmbi şi ridică
din umeri.
- Uneori e mult mai uman să
faci tocmai o mutare slabă.
CARMEN OHIDCULEASA
CI. a VII-a E, Şco gen. 11 - 8raşol'
137
 MEDALION ~
- ~~~ MEDALION
[SO@O& @[S~llD lbOJ9)O& @[SCSl1D
frunza din mîna mea ii vorbesc şi dă bănuitor din cap
nu a trecut niciodată de primăvară copilul acesta În care vedeam viitorul
sufletul ei a fost mereu verde mi-a spulberat planurile
NiiseuJ4 la 7 Ilugust 1969, ln $Iltul Gurtmda, Judeţul Bot~·ani, ;ntr-o c-un singur zimbe t nevinovat.
şi verde/e el m-a Înverzit şi pe mine
famili" dl! tiran; eooperawrJ, Lidia este unul dintfl! ,·ei 4 copii ai An,'rt'i
~i ai lui Constantin Eku In 1983 termitIă cur.~uriJe $colii senerllie din
Gurunda, In pre:;ent <'Ind ill dusa IX-a la Liceul indu.ftriul nr. 1 din Ro·
tO$ani.
am intrat În lumea ei
pierzindu-mi prezentul.
alergau după o minge
•
Din 1979, e.rte ml!lIIbru fondator al Cenaclului de anticifKl/ie "Se/ena-
rir· de la Scoala general4 din Garonda şi cosecretar al unaclului. fnde-
plmeşte şi funCţia III' redactor la re~i.Ha de anlicipaţie "Selena", iar din
• pe care o ştiau in faţa lor
dar care nu exista
copilul de Ung ă mine Înţelege glasul mi-au spus c4 aleargă
1981 fucl! parcI' dill cokctivld organi:Jltoric of taberei dl' crcalie SF Gu- in care eu bătrînul călător Interstelar pentru ca e8 să existe
rando. .
11/(:4 din anii piol/ieriei NI remarcal in octil'irăţi/l! culturale, dar şi 10 Îi vorbesc şi dă bănuitor din cap şi-am alergat şi eu cu ei
fmdl4rurd, ftecau clusd Ilb~'oll'ind-o cu pumiul 1. Debutul În litnaturii copilul acesta În care vedeam viitorul in faţa noastră erau mii de mingi
are loc În 1981, la Feslil'alul de poe~ie "George BacOI'ia" de la Buct1u, ml·a spulberat planurile care trebuiau să existe.
obtinind premiul III. c·un singur zîmbet nevinovat.
°
Tot in 1981 oblinl! premiul pt!ntru poezie la XI-4 COflsjiituire de li-
tefOruM tit anl;cipulie de la laşi, premiu pe care-I m cuceri fi la "",IiI-
• mă
•
.trezesc colindind străzile căutindu-te
toareo eonsjiltuirt din 1982 dt la Sihiu. Lidia Bleu coloborea:JJ din 1981
la emisiuni 1'1' $i radio. Din ucdllşi OII ,{e s",l/J despre poetin ('/ in presa Îmi Întind mîinile spre mine Însumi
pe tine sau pe cineva anume
centraliI ti judeleonll, Din /982 este IOUN!att1 " /Plai lIIultor prtmii 1 pen· şi deşi fiecare trecător are chipul tău
mă Îmbrăţiş ez regăsindu~mă
tril. poulie SF fn cadrul Festil-a/ului lIO/ioM! .. Ontarea RomtÎnid', dor şi eu ii vAd Tn/ăuntru şi merg mai departe
ci~·,igtiIOOf('a altor premii. ('U prilejuI unol' cOft(:ur.fflr; IiUl'Ilre ff01;onole dar trebuie să răspund la o 'intrebare căutind sufletul pe care eu il ştiu
sou jude/el/e! aici, acum iar tu mă cauţi pe mine
Publică Fn Ahflllnahui "Stiinţa şi tehnici" tI;n 1982, Almonahul "Anl;- ş i Întrebarea Îmi este fatală
cijlOl;O" 1983 şi 198-1, În revÎ.{teie "Cutel.itorir", ~Tribuno" "Oop"- mă pierd din propriile miini
inotTnd in neştire
şi deşi ne intilnim mereu in acelaşi loc
ruf'-BotO$on;, .. Ateneu", "Selem/". mă caut uitind ce-am găsit
fII 1983, Lidia Bleu /JoI;'le locul 11110 fO:Jl I'''publicalltI a Fest;~·QlultlJ nu ne dăm seama pentru că de fapt
pe-această planetă de colţuri.
na/ional ,.antarea Rom/inid' cu fO,lIlaţio If~ mu::ic4 şi poezie SF "fll/' sintem unul ş i acelaşi.
puii', sJN!ctacol rea/iult aprOflpe tn total/cote daptI )·usurilt ei.
J.idio işi pregăteşte un )'olllm de vfrsuri, st·,fe UI/ nOII spectacol pentru
"Selenar;;", daf ea ştie cii /lt'um cel mai impol'tant IIleru pentru del'eni·
•
ce vis trist am avut astă noapte aş
•
vrea să fiu s in g u r ă in cUpele acestea
reu ti CII (lm esli! $coalll, cunooflerea ~·tii",jftct1, permtlflemo iluminare fI!
trebuit s-o primetucă din cărţi. Poezia Iidjld tste o chema.re ~pre inalt, o stea Îndepărtată Îmi cerea cÎnţi trupul meu S8 sufocă ;ntr~o pulbere
"fi Itleru ,,;lIIpm"ihif'. spune Udia, pen"u c4 ce poateft mai sublim dui, o foaie aIbă cineva imi face un compliment
dar eu nu mai ştiu . nimic de nimeni
lU1~cindu-'e arit dl! aproape de Eminescu. (prof. STELIAN NF:AGl') deseneze un vapor
să Mşl
pentru apele el ş i complimentul
care nu mai aveau maluri. mă preface Într~o piatră tare
cu colţurile ascuţite

nu vă mal pierdeţi timpul p luteau pe o stea

inventind jocul acesta, stupid impletlclţl in lumină
copiii n-au de. gind să se joace cîntînd un refren
de-a războiul. neauzit de nimeni
poate doar mimsu
• Însă cintau cu o voinţă
florile erau distruse
ca nişte gindaci de catifea cine
•
eşti tu Pămîntule?
Într-o ploaie de răutate
cine sînteţi voi oameni'?
dar toate erau frumoase cine sînt eu?
ca şi cînd nimeni
cine sintem noi aceştia care existăm ?
nu s-ar fi atins de ele. e' simplu
e simplu ca cea mai
• incurcată incurcătură.
ce haos s~a Întîmplat cu mine
mi-am Încurcat miinile şi picioarele
un om căuta
•ziua de miine
cînd am fost la baie
s ă -mi spăl sufletul cu secole În urmă
o g~sl la malurile unul rîu
va trebui deci să mă caut;
sau să dau un anunţ la ziar. apoi se Întoarse şi aşteptă din MI;
la ţărmul unei mări
a ştepta ziua de miine
• pentru a muri a doua oară.
• inţepÎndu-mă la nesfîrşit
spre aduc,ere aminte.
căutam printre stele un vers de infinit
să-I dăruiesc
aceluia care·1 va găsi În mine
aici in sufletul marginit de Infinit. Lucru Imposibil
vizibilă.
• eu mă Cffld un lucru imposibil
ml·al spus odată să·,i cint ceva
ţi-am cîntat din chitară şi tu mi-ai adus
de fapt lucrurile imposibile nu
eu exist şi mă Întreb
există dar
În semn de mulţumire de ce totul este un mister
O piatră de pe malul mării
chiar şi .numele meu
căzută din stele. de ce fiecare are un nume
eu am păstrat·o pînă C8 a crescut,
şi dacă il schimbi
iar apoi pare ceva de necrezut.
am aruncat-o spre tine in valurile mării
pentru că stelele căzuseră iar.
•
• de ce plîng cînd mă doare
copilul de lîngă mine de ce rid cînd aud nostime vorbe
de ce nu rîd cînd mă doare
inţelege glasul Tn care eu
bătrTnul călliror interst.l.r
de ce nu plfng crnd aud nostlme vorbe
sint Tntrebările unui copII
care ar putea trimite un şef_ militar
L
la "Spital sau /a orăşelul copii/or.

ALMANAH 1~ ALMANAH
139'
(38 ~NTlCIPATIA l~ ANTICIPATIA
 MEDALION ~~~!!I!!i'I
[}{)~~@~~~ [?~&~~~
- Hai! zise. Ştiu doar ca ' Hai, arată-mi·le! Ceilalţi rlseră.
te ţin inchis de săptămini în- - Nu pot să mă dau jos, Preşedintele se intoarse
tregi În tabere de antrena- spuse Darius. Sint prins tn spre medic.
Herbert W: !ro?ke este considerat drept cel ma; important ment, cantonamente şi insti· corzi. - Ia zi, ce idee ti·a venit,
autor d~ !,~!,clpoţle co~temporan de limbi germană, datoritJi tute de ' experimentare. De Edda deschise catarama doc?
personalitatII l' lucnlrllor lui remarcabile tNlduse in multe ctnd n·ai mai fost impreună centurilor pectorale, apoi se Medicul işi drese glasul.
limbi. ' cu oamenii? De cind n·ai mai aplecă şi dezlegă curelele pe· - Cu mijloace atit de ba-
. Născut la 14 mai ~9~7,1a Viena, a urmat Politdnica, specia- avut nici o lemeie? da1elor, naJe ca laxative şi somnifere,
't;jndu-se in electrOnica, Iar doctoratul obţin/ndu-I cu o tevi de - Trebuie să mă antrenez, Oarius cobort de pe nu lT).aÎ e astăzi nimic de f.\-
fiZică teoretit:ă. Din 1957 s-o stabilit, 1n R.F, Germania. acti- spuse Darius. scaun. Cu cunoscutul său cut. In această privinţă, ad-
t"n.~ ca pro/e,fOr (Ia universităţile din Fronk/Uri pe Main fi - Ma. numesc Edda, ex· mers legănat, se duse la te- versarul a luat suficiente mă·
Mundlen) , Pro/e,fOrat, cercetare, pubUc;stic4 Hteraturd - iatii plică fata. Ţi-am văzut toate lefon şi formă un număr, suri de protectie. Dar ...
tot atitea direcţii 1" care Herbert Franke ;;-0
cheltuit tie UIJ jocurile. Eşti unic, Nimeni - Ce faci? strigă fata, dar - Aha, planul doping, in·
sl.~rt de ~eac. ~nergia $; talentul, A. .fetis numeroase cii,,;
şi stu- nu-i atit de puternic ca tine.
Şi nici atti de iute. Cite go-
el o imbrinci cu violentă.
Trase cu urechea. Se au zi
trerupse preşedintele.
- Da, confirmă medicu,!.
d" de ştlrnţă ŞI de popularizare. Ca pionier In domeniul ciberar-
uior, a orga~iZflt expoziţ~i de grafică electronici, de muzică ~'i luri ai băgat? un ph1it şi apoi o voce. Totu-Î pregMit. Dacă pier·
filme cu ordmalorulla Puma, Londra, Ziirich, Munchen Bucu- - Cincizeci şi nouă, anul dem jocul, ciştigAm la arbi~
ref!;, Cairo, .Velfetia etc, Ca autor de anticipaţie, a publicat o !sta, spuse Darius. traj. · Am mituit expertii. Vor
sene de ci", de succes, ca "Pusti"l de oter, "Capcana de sti-
clă", "Cometo verde", "Colivia cu' orhidee", "Zona zuo" Re-
- M·am tinut dupa tine
din oraş tn oraş. Am vrut o
Patru ore inaintea marelui
eveniment. Consiliul era per·
~si produse interzise, vă
garantez.
ţeaua gindurilor" (roman tradus şi tn româneşte, Editu~ 'i'ni- dată să te văd de aproape. manent in şedinţă. T elexurile - Şi strategia? intrebi!
l'ers, 1979) Şi acum stnt aici. Fata veni băteau, pe displeiuri apăreau Bob pe antrenorul principal.
/)OIIiJ pm'I"~1I1 ,Pe ',11'1' It, I'IIh1ucim uid .tiI(' mutI' dll/ 1(1_ !toga el. Muşchii ăştia de ne- chipurile agentilor care ra· - Computerul a analizat
IUlnll1 "l rnlll~1I lUI J:..lJlltem ' ~I u/t'Hii LuruC1/!riHlcllc' urtel /lUI- crezul... şi voi sa-I apuce de portau. ultimele jocuri ş i a elab6r3.:
t~,.e a Illi H.e~bert W . . Fran!../!: idei SF incitante o extremă pre- brat. Oarius se retrase attt - Aici postul 7, stadionul. progra mul in c on sec lOl ~1:.
c/:are t~hmca, o aCfIU1le foarte concentrată. In
ciuda firii lui eft ti permiteau centurile.
Edda 11 privi descumpanita..
Nimic deosebit. Doar chesti-
ile cutente. Au fost descope-
Planul definitiv nu-I poate
face dedt dupa. primele mi-
hlfnde ŞI genuoase, Franke. ca autor de SF, abordeazii cu o fe-
roce pregnantă problemele fundamentale ale contempol'tlneită,ii. Ei, hai, nu fi r6utăcios. Pen· rite şi dezamorsate două nute de joc. Apoi indicatiile
P~rsonalirare plurţwllentli, Herbet'l Frunke se oj14, fmpreulfll cu tru antrenament mai ai tot bombe. vor fi transmise jucătoriior
H ~"s, A. ToISl?', Gernsb,!c~, Dob/in, Efremov, Ho)'le, Lem, timpul. Meciul de azi dupa. - Aici postul 3, Hotel pe calea undelor.
.1.'J',nrol' sau fraţ" Strugaţkl, rn fascinanta :om de conflue",d a masa... ăştia doar nu-s ad- Splendid Ascllitati, ar putea - Perfect, spuse preşedin­
Iiteralurii cu ştiinţa- (A, Rogoz). versari pentru tine. fi important. In clipa asta a tele, răv.aşind un teanc de bi-
- Vom fnvinge, da, vom sosit Raggadru. Ştiti, hipnoti· letele cu notite.
fnvinge, spuse Darius, Cuce- zarul indian. A fost salutat - Hank, cum stăm cu pu-
rim cupa. Am luat pînă de Spencer 1n persoană . blicul?
acum nouă cupe. Azi vine şi Poate că vor să tncerce cu Hank Mowli, un regizor

VREM SA-L VEDEM, PE a zecea.

DARIUS MILLER I
NU-ŞI PUTEA explic. pe
ce cale ajunsese fata.la el in
camera. Managerul foehi-
riase ultimul etaj al hotelului,
totul era tnchis ermetic şi
pazit.
Darius şedea la aparatul
de antrenament, centura cu
detectorul cardiac 11 fixa de
spatarul tare al scaunului, pi-
cioarele ti erau prinse tn cu·
relele pedalelor, Curba de
efort de pe banda de htrtie
cerată a automatului de Inre.
gistrare arăta el de două
ore muncise cu intensitate.
dar pe fruntea lui nu se pu-
tea vedea nici cel mai mic
strop de sudoare. De cind
intrase fata, angrenajele ma-
şinii de antrenament se opri·
sera, mişcarea parcA tnghe·
tase brusc. Darius tşi atinti
privirile asupra ei; era drA-
gută, foarte drăgutA, ca mo·
delele de p~ copertile revis-
telor ilustrate.
- Te admir, spuse fata.
Tu eşti cel mai mare. Nici
unul nu-i grozav ca tine, Da-
rius MilIer. Eşti (ără pereche
şi te iubesc.
Oarius J rămase nemişcat,
nici nu clipi. ' fereastră. In mase cam·
- Vino Încoace, săru·
tă-mă! li ceru fata. Aici nu
ne deranjează nimeni. Totu·j
incuiat, nu·j aşa?
- Da, răspunse Darius.
Se apropie şi mai mult de
el.
- Ei, hai odată, sărută·mă!
Edda ti urmări privirea.
- Ai toate cupele aici?
hipnoza.
- N·au decit să tncerce,
zise Haimes, psihiatrul c1u·
de film şi televiziune, sări În
picioare:
- Publicul ne unnează.
Arată ·mi·le! Vreau să le văd. bului. - Şi dacă se răzgiodeşte?
- Şefule. sîntem stăpini pe
instalaţia de amplificare.
Sau nu-ti plac? Dacă publicul nu-i destul de
- Ba da, eşti draguta, frenetic, punem banda cu
spuse Darius. Dar tot nu se aplauze şi strigate. Sigur că
urni. sint pregătite şi benzi cu flu-
CIteva secunde fu linişte, ierături şi huiduieli, pentru
aproape linişte, căci de cazul că adversarul se d~
afară, prin fereastra deschisă la porcării. ~
se auzea mare gălăgie: coru· - Ati mai exersat K.O.-un
rile fanilor cereau să-I vadă şi leşinuri? Ultima dată,
pe Darius MilIer. Larry a făcut impersia unei
Fata trase cu urechea, se lebede muribunde.
tntoarse, se duse şi privi pe - De data asta are să
pară real - nu-ncape nici o
pacte, multimea se fnghesuia îndoială -, l-am implicat şi pe
in faţa intrării hotelului. Um- medic. Cornotie cerebrală
pluseră tntreaga strada, cir· sau circei, totul decurge per·
culatia fusese deviată. fect.
- Vrem să-I vedem pe Da· Preşedintele zimbi mulţu ­
rius Millerl urlau fără tntre- mit.
mpere. - O să meargă.
Fata trinti fereastra

~ ALMANAH 141
140 ALMANAH
ANTIC/PATIA ~ ~A~NT~'C~'P~A~T~'A================================================~~

Se Indrepta spre Hartigan.
juristul.
- Şi tu ce ai in vedere?
Juristul rlse.
- Toate garantiile juridice
au fost luate In seamă . Pen-
tru cazul cel mai rău, am an-
gajat un om care a fost pe
vremuri campion la arunca.
rea cu ghioaga la tintă. Are
sarcina ca, spre s8rşitul me·
ciului, sA zvtrle o stida de
bere In capul unuia dintre ju-
cătorii noştri. Pe chestia
asta introducem un protest
şi avem un atu. Dacă ceilalţi
dştigă, detenninăm anularea
jocului.
- Excelent! spuse Haimes.
In momentul acela sună
telefonul interior. Bob ridicA
receptorul.
- Bob, la mine este o fată .
ce să fac?
Darius ascult! cu atentie,
apoi spuse:
- Da, Bob. Desigur, Bob.
Apuc.! fata de brat.
. Edda tipă:
- Mă doare. Incerca sa se
elibereze, dar Oarius o tinea
ca Intr-o menghine. PinA la
urmă, renunţă la orice rezis-
tentă. PArul i se ciufulise, ru-
jul se !ntinsese. Nu mai
arăta aşa de drAgutA.
Apoi, pe uşa Se repezir!
paznici, 1n frunte cu Bob.
- Ce cauţi aici, zdreanţA?
tipă el. Fata ti era livida de
furie. Scoateti-o de-aici!
Bărbatii 1n uniforme cenu-
şii, cu emblemele roşii ale
clubului, o tnşfAcara pe Edda
şi o drir! afară_
- Darius, tu stai şi mun-
ceşte mai departe, spu~
Bob cu o voce blindA. Il
ajută să se ridice iar In
scaun şi-i fixă centurile. Mai
ai o oră de lucru. Ştii doar,
Incheieturile trebuie să fie
perfect dezanchilozate.
- Da, Bob, rAspunse Da-
rius şi tncepu să pedaleze.
Preşedintele ieşi din ca-
meră şi Incuie uşa. Paznicii
stăteau afară şi tineau strins
fata să nu fuga,
- Ce voiai de la el? In-
trebă Bob.
- Am să ti-o spun pe
142
ş l eau, scirbosule, s trigA
Edda, Mi·a făcut un copil şi
nu vrea sA-mi plătească . Dar
am să·1 dau tn jud ecată. Am
să fac un scandal de o să
mă pomeniti. Am să -I tmpie-
dic ...
Bob o fntrerupse.
- Luati-o de-aici. Duceti·o
jos tn holul hotelului.
Apoi porni In spatele gru·
pului de bărbati care mai
mult o purtau decft o Ynso·
te<)u pe fata ce se z bătea.
In fata uşii hotelului, se
opriră. Bob ieşi, luă un me-
gafon şi, Încetul cu incetul,
strigătele amuţiră şi se fă cu
linişte. Bob ridică mina tn
semn că vrea să vorbeasc ă:
- Oameni buni, rosti el,
fiti Intelegători. Darius tre-
buie să se antreneze. Vrem
doar să ciştigAm jocul pen-
tru voi_ EI se gindeste la fie-
care dintre voi. Veniţi azi
dupa-amiază pe stadion, Se
va bucura din tot sufletul, Şi
acum faceti loc .. Aici e o fe-
meie, a tncercat să-I Impie·
dice pe Darius să se antre·
neze. A intrat pInă In ca·
mera lui. A trebuit 5-0 scoa-
tem cu forţa, Faceti loc, -ca
să poată plecal
Oamenii se dădură pupn
tn lături, Paznicii o tmbrtn-
ciră pe Edda pe drumul care
i se deschisese. Citeva clipe,
fata rămase parcă izolată In
mijlocul multimii, apoi spatiul
se tnchise brusc şi nu se mai
auziră dedt strigătele de fu-
rie oarbă ale fanilor.
Bob stătea tn spatele por·
talului şi privea afară prin
geamul albăstrui. Tumultul
din spatele acestuia ti amin-
tea desfăşurarea unui film,
Hartigan, juristul, i se ală ·
tură , Pe chipul lui se citea o
uşoară Ingrijorare.
- Şi ce-o să fie dacă e
ceva adevărat din povestea
ei? Cum poţi fi sigur că a
mintit?
Bob zimbi, Ochii lui mai
ur1'1'lăreau tncă scena de pe
straQă.
- In defin~iv, tie pot sa·ţi
spun adevărul, murmură el.
Ai auzit vreodată ca un ro-
bot să ajungă tată?
Traducere: A. GARTNER
ALMANAH
~ =A=LM=A=N=A=H====================================================~~~
ANTICIPATIA
<'# ~NTICIPATIA
MEDALION
[X]@~~@~lJ [?~~~~@
NEINCREDERE
(Traiul rn spaţiul cosmic ÎI
"Iară şi nu stnt oameni! Săriră prin trapă şi aler·
;nvaţ:l pe cel in 'auz:l s:l fie Sistemul lor n-are nici cea gară spre nava străina. Din,
obligatoriu ~I necontenit pre- mai mică asemănare cu al colo se deschise o uşă şi trei
v~zjtorl. Acest lucru e valabil nostru. Ei seamăna mai mult făpturi ieşiră afară. Erau pu -
şi pentru cellal,l). cu Socrates. al nostru!!' tin mai marf decft ei, foarte
"Tocmai asta-i", murmură zvelti, piele ~Ibuie, craniul
CONTACTASERĂ solul Solnow, "şi mă intreb...". mare, putin cam ciudati. Dar
pe o suprafată neteda din in- oprindu·se. erau oameni! S-au tnttlnit la
teriorul craterului. Nu de- "Ce vrei să spui?" , intrebă fişia verde. Au inceput să
parte de ei era nava străină. Bradford. strige unii la altii. Nu s·au
Işi aruncare privirile dincolo, ,,D acă ne stnt ase mănă­ putut intelege deloc. După
dar ca şi ei şi ceilalti răma­ tori, trebuie sa se şi corn· un timp Bradford le tntinse
serA In interior. Acum, efnd porte asemAnător! Te-ai gin- miinile. Au priceput imediat.
pentru prima dată ar fi putut dit la asta?' Primul pas era făcut.
să se apropie unii de ceilalti, Bradford rămase putin pe De data asta robotii aştep·
ezitau. Şi amindoi doriseră ginduri: "Crezi că •..?" tau liniştiţi in nave.
atit de mult să lntUneascA ,,Bineintelesl", 11 a sigur ă
oameni, Solnow. Traducere: WILHELM JAGER
Solnow se apropie din nou
de emiţător . Dupa incercă ­
rile chinuitoare de mai multe
5ăptamini a reuşit sa se tnte-
leagă cu ei cit de ctt,
După un timp ti comunică
lui Bradford: ,,Am programat
o Indlnire cu ei. Unul de la
ei şi unul de la noi se vor in·
tilni la mijlocul porţiunii de
iarba". .
"Cine merge?" intreba ce-
lAlalt.
Solnow rămase pe gtoduri
o clIpa" ,,N-avem voie sa ris-
căm.- n trimitem pe Socra-
tesl'.
Urmăriră din navă cum
robotul dispăru prin deschi-
zAtură . Avea ordinul de a
analiza precis organismul
str.ăinului .
In scurtă vreme veni un
semnal. Socrates se tntor-
cea.
"Cum aratii ei?! tntreba
Bradford_
.,Aproximativ un metru şi
ju măta te inălţime, două miini
şi doua picioare. Oasele sint
constitUi te dintr-un ahaj ci",
wo!fra-r. si aluminiu; inrna
gazinare de energIe pe baza
electrochimjcă, gtodire pozi-
rronică ...OI Işi continuă des-
crierea Incă un timp, dupa
care Bradford il Întrerupse
dezamăgit:
143

[X]@~®@~u [?~&~~@
Nu-i sarcina noastră
-
EXPEDITIA
si decidem Hupra vinova-
ţilor sau nevlnovaţilor,
spuse Vertain. preşedin.
tele comisiei. Vrem si
descoperim cum $<o. ajuns
la catastrofl. Realist. pre-
cis. exact. Firi emoţII.
Asta..i totul.
In mica sala de şedinte a
Institutului erau reuniti ex-
pertii autoritatii de control şi
membrii expeditiei, rn mA·
sura in care se tntorseseră.
Doar pe marele ecran se pu-
tea observa o mişcare: ce se
vedea era o fetită de cinci
sau şase ani, Inconjurata de
jucarii, dar copilul nu efa
atras decit de dulciurile ce-i
fuseseră puse la tndemtoa..
Ascundea bomboanele de
ciocolata Invelite In htrtie co-
lorată in spatele unor ani-
male de pluş şi a1 unor
peme, se uita in jur, trAgea
cu urechea, le ascundea 1n
alt loc ...
Vertain se tnrlrepta. către
un om de statură impun!-
toare aşezat tn partea
dreaptă a rlndului format de
participantii la expeditie.
- Cel mai bine ar fi fost
sa fllcepi dumneata, Gowin.
- In ordine.
Gowin tşi luă privirea de
la copilul care se juca. Putin
nesigur, Incepu:
- Preambulul este cunos-
cut. Institu..tul de Cercetari al
Mediului Inconjurător avea
nevoie de date noi. In ulti-
mul timp se schimbaSe com-
pozitia aerului din exterior,
crescuse procentul bioxidu-
lui de carbon şi al azotului.
De asemenea, crescuse şi
continutul In bacterii. Urma
ca noi sa descoperim cau·
zele. Din partea guvernului;
am primit o autorizatie de
ieşire pe uscat.
Se opri.
Preşedintele ti ajută sa
continue.
144
MEDALION
- Ati fost echipaţi cores-
punzator?
- Da. Desigur. Aveam de
toate. Alimente, apa, filtre
de aer, medicamente ...
- Dar arme nu, interveni
Petrovski, şeful tehnic al In·
stitutului.
- Arme nu, dar pentru ce
să le fi luat?... Habar n-a-
veam pe atunci. Cine ar fi
putut să-şi închipuie că
afară ... (F&-ă să vrea, Gowin
privi spre fereastra prin care
pătrundea În sală o slabă lu-
mină galben-verzuie.) Soco-
team lumea de afara moartă.
De ani de zile n-a mai pără­
sit nici un om oraşele "oas-
tre de pe fundul mării.
- Tocmai, spuse Petrov-
ski.
Vertain făcu un semn cu
mtna.
- Mai departe, ceru el.
- Am călătorit in trei vehi-
cule speciale, fiecare dintre
ele constituind un sistem au·
tonom de supravietuire; jos,
o tncăpere de locuit; sus, ca-
bina de comandă acoperită
cu cupolă din sticlă de cuart
cu continut de plumb) ca
protectie Impotriva ,ra~iatii·
lor. Totul era tnchis ermetic
din cauzâ bacteriilor. Deci,
blindate pe şenile, cite unul
pentru două persoane. Un
vas de acostare ne·a dus la
mal.
- Ce se vedea afară? În-
ireM biologul Ruarka.
- La inceput, am gasit to-
tul aşa cum ne-a fost des-
cris: ruinele suburbiilor,
muntii de moloz şi gunoi,
praful, ceata; soarele se des-
luşea doar ca un disc lăptos.
- Animale, plante?
- Nici un fel de animale,
la inceput, răspunse Gowin.
Mai tIrziu am speriat nişte
şobolani. Exemplare căr­
noase, grase, mult mai mari
decft cele descrise tn lucră­
rile istorice. Puteau să fie
vreo mie, pe un loc viran, in-
tre dărîmăturile unui zid.
Murry şi cu mine am cobori!
să prindem citiva. Evident .
eram îmbrăcati În costumele
de protectie. Am luat plase
cu noi, eram pregatiti pentru
O vinătoare, Dar ei n-au fu-
git, ci au venit spre noi. Nu,
nu ne-au atacat. Ne-au adul·
mecat cizmele, s-au aşezat
pe labele dinapoi. Pute am
sA-; apucăm cu mîna.
- Intre timp, au fost cer·
cetati, interveni Ruarka, Sint
şobolani albi. Albinos. Bine
hrăniţi. De-a dreptul tndo-
pati·
- Ar fi trebuit dă ne dea
de gîndit, spuse Gowin. Dar
voiam să mergem mai de-
parte. să pătrundem citiva
kilometri 1n interior, drumul
era dificil... Deseori a trebuit
să infruntăm nişte mase vis-
coase, detritus putrezit care,
pe ici, pe colo. a inceput să
se scurgă. Odată, vehiculul
lui Anthony s·a scufundat
pină la jumătate În această
masă, am avut de furcă pină
ce, cu cabluri de otel, I·am
putut trage afară. Mai tirziu,
am sesizat ceva privind mo-
dificarea compoziţiei aerului.
Ajunsesem la albia unui riu,
cursul apei era stăvilit - un
pod dărtmat, nişte aluviuni
tngrămădite -, lichidul se
scurgea peste malur~ forma
băltoace şi mici lacuri, iar pe
malurile acestora am găsit
un acoperămint de culoare
cenuşiu·verzuie, ciuperci sau
alge. Acolo procentul de
azot se afla considerabil
peste nivelul norma1.
- E vorba de simbioze,
explică Ruarka, alge şi bac-
terii cu un metabolism re-
marcabil. Eliberează azot şi
consumă In schimb...
Vertain ti Intrerupse.
- Poate că o simplă refe-
rire la buletinul de analiză
este suficient. Acum acesta
este accesibil la banca de
date sub indicativul UP 7.
ALMANAH
."NTlCIPATIA
~ ALMANAH
~ ,A:N:T:'C:':PA:T:';A================================================================
[X]@~·®@~u [?~&~~@
- Ar fi totuşi de adăugat
că aparitia acestor orga-
nisme nu explică. defel creş·
terea continutului În azot,
adăugă Ruarka.
Se produse o mică pauză.
Vertain răsfoia un vraf de fo-
tocopii.
- Poate că mai in interio-
rul teritoriului s·ar fi gasit
mai multe puncte de refe·
rinţă.
- N-am ajuns pina acolo,
raportă Gowin. Greutatile
MEDALION
au inceput să se tnmul·
ţească. Chiar În fata noastră
se prăbuşi o clădire. Cit pe
ce să fim ingropati sub dArt-
mături! Apoi, Larry trecu cu
moment, am calătorit numai
cu două tanchete, ne impar-
team cîte trei camera de lo-
cuit. Cam incomod, dar inca
niei un motiv să ne Întoar·
blindatul său printr-o vflcea c.(I1.
in care se Întindeau cîteva In noaptea aceea, s-a În-
băltoace cu un lichid tu~ timplat incidentul cu confai·
bure. Am crezut că e apă , nerul de cobalt. Aparatele
dar a fost vorba de acid sul- noastre Geiger fuseseră per-
furie. Articulatiile şenilelor manent În funcţiune şi doar
s-au corodat, vehiculul a de· rareori am ajuns in zone
venit inutilizabil şi a trebuit fierbinti. Evident că treceam
să-I aba'ldonam. Din acel cu o deosebită atentie in re-
vistă locurile in care intentio-
nam să innoptăm. Aşa am
facut şi de data aceasta. To-
tul a fost tn ordine. Cind
ne·am trezit, indicatoarele
Geiger ticăiau ca innebunite.
Mai Întîi ne-am tndepărtat de
zona radiatiilot şi abia după
aceea am cercetat ce se 1n-
timplase. Sub vehiculul lui
Ed se afla un container de
cobalt deschis. Cîmpul ra-
diatiilor gama ajunsese pînă
la locurile noastre de dormit.
- Pină atunci n-ati bănuit
nimie? Întrebă Petrovski. O
umbra trecu peste chipurile
participantilor. ?tele groase
şi negre pluteau afară prin
fata ferestrei. Vertain
aprinse discul luminiscent.
- Nu, răspunse Gowin.
Ne aflasem Într-o vale - con-
taineruJ s-ar fi putut rosto-
goli de la sine_ Ştiam doar
cu cită neglijentă au mane-
vrat, pe vremuri, locuitorii
oraşelor reziduurile radioac-
tive.
Ruarka ridica. mina:
- Poate că totuşi aţi tratat
cu prea multă uşurinţă regu-
lamentul de securitate?
- Nu, am fost, fără În-
doială, neobişnuit de pru-
denti, il linişti Gowin. Nu ne
mai simteam atit de in sigu·
rantă ca la început. Dar toc-
mai de aceea nu ştiam dacă
nu cumva n-o fi vreo inchi-
puire de-a noastră... existau
semne ...
- Ce fel de semne?
- SfărÎmAturi ce cădeau .
un pod care parea că tocma1
se prăbuşise. cîteva urme
şterse... dar toate puteau fi
şi de origine naturală.
145

I C=D~[;$®~[;$u CS[;$&~C:S~
_ Cum v-ati simţit dup~
. actiunea radiaţiilor? întrebă
(j riscolL medicul.
- O greaţă uşoara, care
insa a dispărut dllpă L n
timp. Numai Larry nu-şi re·
venea. EI 5-3 aflat cel ma:
aproape de container. .
_ ._ . ŞI a receptIo nat (lO~d
cea mai mare, ad:iugă Gns-
coli.
_ Apoi s-a intimplat neno-
rocirea cu Ed. Ajusesem la
nişte munţi de gunoaie tngră­
ptădite unde ardea ceva.
Incă de departe, am simtit
mirosul, chiar prin filtre,
Deasupra mormanelor se ri-
dicau nori negri, Nu era un
foc deschis, mai curind o
mocneală. Vintul tmpingea
cenuşa spre noi, i~r aerul
fierbinte ne frigea. In apro-
piere am găsit nişte plante
carn~ase. neobişnuite, cu
frunze late, verzi cu o nu- .
anttl reza. Creşteau In băI·
toace. Ed a coborit, inten-
tiona să culeagă dteva
exemplare. Atunci apa se tn-
volburâ., un animal lung de
culoare albâ.·cenuşie ti apucâ.
de picior cu faldle·j puter·
nice. Se prăbuşi ... din toate
părţile s-au apropiat altele ş!
I.au inconjurat. .. nu l-am mal
putut ajuta.
Biologul işi drese glasul:
_ Gowin ne·a dat fotogra·
fiile. F. vorba de un gen de
caimani cu ochelari, dar mai
mari şi nepigmentat i.
_ Mai departe, ceru Ver-
tain. Vă rog, continuaţi.
_ Rămăseserăm cind. D,e·
sigur că am făcut cale in·
toarsă. Am vrut sa ne îna·
poiem eft mai repede.
Intr.un moment tn care am
tncercat , să tnde~rtăm o
grămadă de bare metalice ce
ne stăteau in drum, Anthony
a auzit nişte pll:nsete. Zgo-
motul venea dintr-o pivnită.
Anthony şi cu mine ne-am
furişat cu grijă, am coborit
cîteva ' trepte şi am văzut
omul; un individ murdar, cu
părul imbicsit, tmbrăcat in
zdrente. Se apucase să bată
fetita ...
Ca la un ordin, toti priviră
146
MEDALION ~~~I!!!!I
la copilul ce mai putea fi vă·
zut pe ecran. Adormise p~
un scăune! dar dormea nell·
niştit, suci~du-se intolo şi În-
coace. . Vertain extrase din fanta
_ Cind ne·a văzut, a diS-
părut ca fulgerul, ascunzin·
du-se intr·o gaură Întune-
cată. Nu I·am urmat. Copilul
plîngea. Anthony a vrut s~-l
ridice dar copilul l-a zgtnat
şi a trebuit să·J ajut. Lovea
in jur şi mi·a smuls masca
de aer de pe obraz. Dar An-
thony innebunise cu totul. A
luat copilul cu el, l-a băgat
sub duş i·a dat să măntnce.
După o oră, fetiţa se lăsa
mingiiată, dar numai d,,: An-
thony. La stăruinţele lUi, am
luat copilul cu noi. Ce pu·
team face altceva? Apoi ata-
curile au devenit deschise şi
am văzut oamenii - fiinţe
zdrentăroase, multi schimo:
nositi. cu mutre incruntate ŞI
pline de ură.
_ Poate că erau pe deplin
normali şi nu încercau decit
să apere ceea ce k! aparţi­
nea
- Poate, spuse iritat Go·
wm. Şi continuă: Am dibuit
un drum care să ne scoată
din dmpul' de ruine, dar ei
trebuie să fi observat că
dacă o luam pe acolo le vom
scăpa cu totul. Mai era de
străbatut o trecătoare in-
gustă şi acolo mai făcură o
încercare. Construiseră o
baricada şi aruncau cu pie-
tre tn noi. Apoi se auziră tm·
puşcături, numai trei sau pa.
tru, dar un glonte ' străbătu
cupola de sticlă şi-I lovi pe
Anthony.
Se opri puţin. Se uită la
copilul care dormea fară ~·l
vadă de fapt. Nimeni nu vor·
bea. Apoi IGowin tşi tncheie
raportul:
- Pină atunci, abia dacă
ne apăraserăm. dar atunci ...
e adevărat nu aveam arme;
aveam in schimb aruncătoa·
rele de flăcări. In unele la·
curi le intrebuintaserăm pen·
tru a ne netezi drumul.
Acum le-am pus din nou 10
functiune. Am îndreptat tlă·
clrile inaintea noastră şi,
acoperiţ i astfel, am străpuns
baricadele. Patru ore mai ttr-
ziu, ne·a preluat nava. Asta·i
tot.
distribuitorului roia cu textul
imprimat al discutiil<?r, netezi
hirtia şi o impatun. Partea
oficială era incheiată, dar
toti rămaseră la locurile lor,
_ Şi ce vom intreprinde
mai departe? intrebă Petrov-
ski.
_ Afară sînt oameni. Ha-
bar n·am avut. Strămoşii lor
apar1in probabil acelora care
n.au participat la refugiul
sub apă. Au preferat viata în
smog, murdărie şi aer po·
luat unei existente curate,
dar' sub apă. Au trăit mai
departe in oraşe şi n·au fost
în stare să impiedice degra-
darea lumii lor. Nimeni n-a
putut banui că, În. aceste
conditii, unii dintre el au ră·
mas tn viată. '
Vertain pronunt! ceea ce
se intrebau cu toţii:
_ Trebuie oare să-i aju·
tăm? Nu pot fi chiar atit de
multi. Să·i aducem aici în lu·
mea noastră sigura şi igie·
nică, aşa cum am făcut cu
fetita care doarme acolo?
Copilul işi duse miinile În
fata ochilor de parcă incerca
să se ascunda.
Gowin avea ca şi ceilalti
inima tndoită. Oare copilul
va fi mai fericit aici jos, sup
apă? Din nou privi pe fereas·
tră. Apa era tulbure, parti-
cule t~molite pluteau prin
fata geamului - plancton,
bulgări de bacterii, materiale
din instalatiile de purificare.
Care le era misiunea? Unde?
Vag, Gowin tşi aminti de un
raport de demult despre
mării - despre apă. albastră,
azurie, limpede, precum
cristalul.
Traducer6 : A. GARTNER
~
_
c
ALMANAH
ANTICIPATIA
OANA DURICAN
TRANDAFIRUL
CITEAM pentru a patra oară mesajul receptlo,
nat de pe "Titan". Literele verzi şi reci de pe
ecran imi jucau 1n fata ochilor fără să le pot lega
in cuvinte. Nu realizam decît că profesorul meu
de genetică nu mai exista. Nu ştiu cît timp am slat
aşa, golit de orice alt gind, într·un tirziu am ridicat
din nou ochii spre ecran. Calm, am recitit ţextul.
Mă rugau să vin cit mai repede pe "Titan", pentru
a continua cercetările profesorului. Nu-mi spuneau
cauza mortii lui. Aveam 5-0 aflu acolo, pe satelitul
lui Saturn, in laboratorul de cercetări lU1de expe·
rientele rămăseseră la jUmătatea drumului.
Acest laborator era de fapt o seră cu plante
adaptate solului şi atmosferei de pe "Titan". Pre·
dominau trandafirii, o veche pasiune a profesoru·
lui. Ungă un stativ cu eprubete sterUizate am găsit
un carnet în care erau insemnate diferitele expe-
rienţe. Ultimele pagini... erau insa. cu totul altceva:
". . .în sftrşit, am reuşit să obtin şi eu un frag·
ment din meteoritul căzut săptamtna trecută. Fizi-
cienii m-au avertizat că are proprietăti radioactive
t: necunoscute. Cred că voi testa efectul acestor ra-
diatii asupra plantelor mele ...
... Au mai trecut cinci zile. Ctt~va din plantele
testate s·au invinetit şi s-au ofilit. Işi pierd capaci-
tatea de a rezista solului, sau poate temperaturii
din sera.
... Astăzi m-am hotărit. Voi l arunca bucata de
roca. Fizicienii mi·au spus că radiaţiile au un efect
intirziat şi probabil galopant asupra omului. M-au
sfătuit să scot fragmentul de meteorit din sera.
Totuşi, la controlul medical m-au găsit sănătos.
Voi Întrerupe cercetările vreo lună de zile, pină
imi refac efectivul de plante.
Privesc absent prin ecranul de sticlă. Piatra
aceea colturoasă care mi·a pricinuit numai neca·
zuri sclipeşte, parcă ironic, dincolo de geam. De la
distanţa la care se află nu poate face nici un rau
florilor mele. De ce doresc atit de mult să adaptez
plantele la conditii noi, să le smulg din mediul lor
firesc? De unde vin ambitiile mele demiurgice?
...pe cinci luni terestre n-am mai notat rezulta-
tele experientelor. Cauza: migrenele tot mai supă ­
rătoare care mă chinuie in ultima vreme. Nici la
controlul medical nu vreau să mai merg. Ma tem,
mi·e frică de piatro osta blestemati!i!
... Aseară, privind iarăşi prin sticla ecranului, am
avut impresia că mai e ceva lîngă rocă_ M-am uitat
~3
W ALMANAH
ANTICIPATIA
mai atent. A răsărit un trandafir! Asta e, am reu-
şit! E un trandafir adevărat. Probabil că vreo CÎ-
teva seminte ale florilor testate au rămas pe rocă
şi au incoltit. Bucuria mă face să mai uit putin du-
rerea permanentă de c~p.
Ieri mi-am facut un control medical. Computerul
cabinetului m-a anuntat ca am o tumoră occipj-
tală! F ară sperantă. Bine cel putin ca rămîne tran·
dafirul, victorie de ultimă ora şi neaşteptată.
... Astăzi am constatat că temperatura e mai ri·
dicată pe o razA de 50 de m de laborator. Am luat
probe din plantă. Nu au rezistat la frig şi la intune-
ric. Aştept prima inflorire. Atunci voi vedea ce
mutaţie s-a produs.
... Mă simt tot mai rău. Durerea de cap mă sfre-
deleşte, mereu mai adinc, mereu mai ascutit. Nici
calmantele nu mai ajută. Leac tmpotriva iradierii
tnca nu s·a găsit.
... Trandafirul a inflorit extraordinar de rapid.
Are petalele uriaşe, stnt violete, ca şi frunzele, un
violet străveziu şi fragil. Abia mai pot să scriu,
constatări pur vizuale. De analize nu mai sint ca·
pabil. Nu voi şti niciodată ce mutenie s-a produs.
Durerea mă ameţeşte şi imi ·tncetoşează ideile, gin·
durile, amintirik!. Recitesc aceste ultime rinduri şi
văd că Il-am consemnat un lucru important: tran·
dafirul meu nu are spini.
... Clipele îmi sint numărate. A meritat riscul?
Ambitia mea de \CI mă crampona de o rocă uci-
gaşă, pe un satelit neospitalier al unei planete ca şi
pustii? Acum ştiu răspunsul la Intrebare. A meri·
tat, pentru ca nu plante am vrut să sadesc pe alte
tărimuri, ci germenii vietii, orice fel de viată, ca un
cap de pod, ca o cucerire la activul omului.
Cred că nu mai am puterea să scriu. Puterile
mă lasa. Trebuie să fie efectul acela galopant de
care am fost prevenit. E vinăt totul în jur ... V1năt
ca trandafirul meu făra spini. Fără spini? Clnd au
apărut oare spinii? p~ tulpină ... pe petale... spini
negri, care mi se inlig in ochi, tn creier. __ Luat~i_._
luati spinii de pe trandafirul meu... f<
Aici se incheie tnsemnările profesorului. Am in·
chis carnetul, tulburat. Privesc, curios, la rindul
meu, prin sticla ecranului de protecţie, dincolo de
care, lingă un bolovan cu luciri enigmatice, un su·
perb trandafir, violet strqvezlu, se reliefează gra-
tiO,,5 in lumina soarelui artificial din seră ,
Intr·adevăr, nu mai are nici un spin ...
/47

LA INCEPUT, ctnd Îşi veni tn fire, nu pricepea
nimic. fşi simtea trupul ingrozitor de greu.
Apoi ii ajunse la ureche o voce şoptita. şi clin·
chetul unor obiecte de metal Iovite unul de altul.
Ce 5-0 fi intimpla,?
Nu vedea bine. Doar nişte umbre şterse care se
mişcau !ncolo şÎ-ncoace, Oare ce vor să zica toate
aslea?
ncercA să se ridice, dar in clipa aceea auzi o
voce ,,sTAI LINISTIT" şi cineva il răsturna pe loc.
- TREBUIE SA STAI LINIŞTIT, şopti din nou
vocea cu un accent straniu, NU AI VOIE SĂ
FACI MIŞCARI BRUŞTE.
Incercă sa strige, dar scoase numai un hhiit ne·
desluşit din fundul gitului. Rămase intins pe spole,
cu ochii inchisi. ·forţindu - sp să gindea,scă. Nu reu ·
~J deloc ~ ·şi aduc ă aminte. In dep<l nare . totul
devenea incetoşat.
- DUMNEATA TE·AlINTORS DIN MOARTE,
splJSe glasul din nou.
Intors din moarte? Deod ată începu să-şi amin·
teascA. Aşa era. Trăgea sa moară. Avea o boală
nevindecabilă cu mijloacele medicinei de-atunci şi
nu-i mai rămasese decit Să-şi , aştepte sfîrşitul Şi
după aceea, mai fusese ceva... Se straduia din răs­
puteri să găsească firul. Aşa deci, Dupa. ce aflase
că nu-I mai putea ajuta nimic, işi investise toată
averea dtnd dispozitii ca trupul lui să fie inghetat şi
conservat la temperatură scăzută. Se spera ca bo-
tile mortale să poată fi tnvinse 1n viitor. Deci urma
~ hiberneze în mod artificial.
Cind se hotarfse la ' pasul acesta, familia şi ru·
deie ti priviseră cu neîncredere, iar medicii fuse·
seră de pArere ca era ticnit. Dar el o tinuse una şi
bună. Iar acum, iată că socoteala lui ieşise de mi-
nune.
Reuşise,
Trecu o zi, două, işi revenea incetul cu tncetul
la nonnaJ. Patu1 în care zăcea era minunat, făcut
dintr·un material cum nu mai vAzuse niciodată. Si
odaia era mult mai micA decit cele din amintirile
lui, hexagona1ă, iar medicii coborau printr-o des·
chizătură tn tavan, plutind fn nişte maşinării ciu-
date. Cu toate acestea, din punct de vedere al
confortului, era multumit.
Dupa spusele medicilor, trupul lui fusese con·
servat cu grija, d;;u- În realitate murise. Numai da-
torita progreselor mari făcute de medicina in ul-
tima vreme ti readuseseră la viată. Iar vechea lui
boală era simplu de vindecat.
Trecu o săptămiM, trecură zece zile,
La tnceput, se multumea să. zacă pe-o parte ş i
să se plimbe: din cind 1n cind prin odaie. Apoi trep· ,
tat 11 apucă plictiseala.
- Cind pot să ies de-aici?
Medicul clatina din cap,
~1~4~8~======================================================~A;N;T;'C;';PA;T;:'A ~
TAKU
MAYUMURA
INCA NU. MAI DUREAZA PUTIN!
T recu o lună. a doua lună se apropia de sfîr şIt .
S imţi c~ nu mai s uportă.
v ~ (09, spulî€ţi-mi , d~ c s.tI mi se pem)lla sA ies
de-aici ... ti imploră el pe medici. Aş pleca vai-virteJ .
să nu mai pierd o clipă. Vreau sA ies In lumea as ta
a Viitorului. Apoi, cît mai curind, am de gind să lu·
crez. Doar sint inca. destul de in putere. Abia aş­
tept sa. mă apuc de lucru.
Doctorii schimbaTă priviri int re ei.
E ceva cu mine? Ceva rtlu?
_ ORICUM, AR FI BINE sA TE LAMURIM,
spuse unul din ei, alegind cuvinte simple şi vor-
bind foarte răs~·cat. CA sA AJUNGI CA NOI,
TREBUIE sA VETI, INAINTE DE TOATE.
- Să tnvAt? ovăt orice, dac! trebuie. Ce să tn-
văţ?
- INTII TREBUIE sA INVETI LIMBA.
- Limba?
- INTOCMAI. DIN VREMEA DUMmITALE,
LIMBA S·A SCHIMBAT. CA sA NE ELE·
GEM CU D·TA A TREBUIT sA INV TAM
LIMBA VECHE.
- Dar, fn ce ma E~iveşte ...
_ ASCULTA VEI A NEVOIT sA INVETI DE
LA CAPAT TdATE LUCRURILE. DIN VREMEA
O-TAlE S-AU SCHIMBAT RADICAl ŞI ŞTI·
INŢA, ŞI VIATA IN GENERE. DE LA NIVElUL
GRAI:llNlTEl INCOLO NU MAI CORESPUNZI.
=IN ULTIMA VREME, POPULAŢIA pAMIN·
TUlUI A CRESCUT DE CtrEVA ORI. COMPE·
TlŢIA E DURA. IN PRIMUL RIND, PENTRU A
ATINGE NIVElUL GENERAl DE VIATA, NIVE·
LUL MEDIU DE Cl)NOASTERE, TREBUIE SA
TRECI PRIN INvATAMINTUl GENERAL ŞI IN·
VATAMINTUL SPECiAliZAT. STANDARDUL
ESTE: 50 DE ANI DE EDUCATIE.
_ Cincizeci de an! Ce prOSTie: Pbi In timpul as1a
ma curat. Şi nu numai eu. Daca toata. lumea işi
petrece mai bine de jumătate din viaţa ..
Medicii zÎmbiră.
- OAMENll TRAIESC ASTAzI INTRE 150 ŞI
160 DE ~I...DESIGUR, PENTRU A ATINGE
ACEASTA vlKSTA, TREBUIE sA LUAM MA-
SURI INCA DIN PRIMD AN! DE VIATA, PEN·
TRU A INTARI ŞI REGENERA ORGANISMUL.
- Dar ... atunci eu...
- D·TA, DIN pACATE, NU POTI URMA TRA -
TAMENTUL. LA D·TA NU MAI ESTE NIMIC
DE FĂCUT, declară medicul cu compAtimire tn
9":.O-TA NU POTI INTRA ÎN LUMEA NOAS·
TRA. VEI TRAI CE TI-A MAI RAMAs DIN
VIATA INCHIS IN ODAIA ACEASTA.
Traducere: G. CIONCA
ALMANAH (~~
TAKU
MAYUMURA
LA SUNETUL orgii mecanice ·m-am oprit din
lucru. Melodia asta răsuna de dte ori instalatia au-
tomată a casei avea de pus o intrebare,
- Este ora 17 şi 50 de minute. Vocea sintetică
ieşea din amplificatorul cel mai apropiat. Peste 10
minute este ora cine~ stabilită de dimineată, Doriti
cumva o modificare a programului? Am aruncat o
privire la lucrul din faţa mea.
- Hm. Mai am ceva de făcut ptn,a la pauza.
AmtnA cina cu 30 de minute.
- Perfect. Cina va fi servită la ora 18 şi 30 de
minute'. Menu·u1 rămIne acelaşi?
- Da.
- Se face, Scuze pentru deranj.
Vocea s·a stins, m·am intors la lucru, ,,Lucru":
adica imprim prin dictafon un articol. Tocmai fac
o sinteză a ideilor despre progresul civilizatiei.
Bineînteles, munca mea nu e retribuită, O fac
cum tmi convi~ exclusiv pentru plăcerea mea
proprie, Şi nu sint singurul, Top cei care munc esc
fac la fel. Oricum, in ziua de azi poti trai si numai
amuzÎndu"te, far5 sa mai fii nevoit să · !i CÎştigi exis-
tenta, ca pe vremuri. Toate cele trebuincioase ti
se acordă dupa. dorintă, fiind fabricate şi distribu-
ite automat. DacA ai vreo comandă specială, o
anunti şi se rezolva tndată. Totuşi nu stnt prea
multi cei cu dorinte speciale. Mai toti sint mulţu­
miti cu conditia proprie şi nu se gindesc decit cum
să le treacA zilele În mod cît mai placut. Oameni
ca mine, care sa muncească din imbold propriu,
se-nt1lnesc rar.
Melodia sună din nou şi vocea sintetic! spuse:
- Un videofon pentru dumneavoastră, R ăspun­
deti?
- Videofon?
M·am incruntat. tn ultima vreme apar tot mai
multi tipi care de plictiseala dau videofoane aiurea,
pe la necunoscuti, şi se amuză de reactia lor.
Nu-mi place sa fiu folosit ca remediu impotriva
plictiselii,
- Verifică cine e,
- Bine.
Vocea se intrerupse un moment, apoi anuntă:
- Este prietenul dvs. d·1 P 2004531 de la Clubul
peptru Promovarea Distraqîilor.
U cunoşteam bine. Deci nu era o glumă proastă.
- Fa-mi le~tura.
Peretele din fata mea se lumină şi aparu imagi·
nea amicului,
- A, lucrai? zise el şi trecu Indata la subiect.
Uite ce e, vreau să te rog ceva. Parcă aveai În
casă un robot vechi."
- A, da, mi l·au cumpărat ai mei cînd ere-m mic,
ca să·mi dea meditatii.. , Dar l-am pus demult in
debara,
Nu mi·) fmprumuti mie?
~~~ ALMANAH
~ :A:NT=,c:':PA:T:'A=====================================================1=:4:9
ROBOTUL
ATOTSTIUTOR
- Ţi·1 imprumut... Dar de ce, n-ai robot?
Amicul se scărpină În cap.
- Nu mai am." Acu' zece ani I·am aruncat la
gunoi. Şi nu' numai eu, Toti cunoscuţii mei au fă­
cut la fel. Eşti singurul care şi I·a păstrat.
- Aşa ". Dar n·ai sâ-l poti folosi. Nu e pus la
punct, e cam demodat.. .
- Tocmai aşa ti vreau . Dă-mi- I cum e.
- Bine, fie.
- Multumesc, Trimit deseară robot-carul s3.-1 ia.
Amicul dAdu să intrerupă legatura.
- Stai putin". Ia zi, la ce naiba lti trebuie?
- Asta nu pot sâ·ti spun, M-au rugat de la Club
să ~strez secret planul... Dar are să te amuze şi
pe tine, adaugă el f!cind cu ochiul.
Imaginea se stinse,
M-am uitat la ceas, Mai aveam 15 minute ptnă
la cina. Am lăsat baltă lucrul şi apastnd pe butonul
scaunului m·am deplasat ptnă la debara.
De peste 15 ani nu·1 mai tntrebuinţasem. Pentru
orice eventualitate am să·! verific înainte de a·l tm·
prumuta. Am tras din debara o cutie tip ladă
şi·am deschis capacul. Apăstnd pe buton, robotul
atotştiutor se sculă singur.
- Eu nu stnt un sclav mecanic al acestor oa·
meni, vorbi el clipind din ochii roşii. Eu stnt un r0-
bot inteligent. Sint dotat cu cel mai inalt nivel al
cunoştinft!lor actuale. Deci. .. puneţi · mi orice Intre·
bare.
Auzindu·1 cum vorbeşte, atit de pun de sine, pc-
ztnd ca un om, robotul ăsta excesiv de uman, m·a
apucat enervarea, ca pe vremuri. Pe-atunci tre-
buia sa mă· ndop cu cunoştinte, din aproape·n
ilproape. Aşa că robotul acesta tşi avea rostul lui...
Intre timp, am tntel~s că ceea ce·i trebuie omului
nu e nurnai ştiinta... In plus, robotul meu era tnclo-
pat cu ştiintă. Dar la nivelul de-acum 20 de ani...
L·am scos din priză, Se făcuse ora cinei.
•
Aruncind intr·o doară o privire s pre televizorul
tridimensiooaJ, am rămas siderat. Era acolo!
Robotul pe care-I tmprumutasem deunâzi ami·
cului dădea spectacol la televizor. Clubiştii li pu-
neau tntreb!ri şi e1 răspundea. Spectatorii rideau
in hohote. Pe bună dreptate, căci tot ce spunea el
era cu totul şi cu totul demodat. Cu cunoştintele
şi ,purtările lui de-acum douăzeci de ani era nemai·
pomenit de hazos, mai ales pentru tineri. Şi unde
m~ pui tngfmfarea lui de "robot atotştiutor"l
Intr-adevar... rideam şi eu in hohote.
Da, ideea amicului fusese bunA.
Era peste mAsurii de nostim.
Traducere : G. C/ONCA
 se intoarse. Privea mai departe
un colt al sălii şi parcă vedea
prin el. Se tolăni şi ea mai de·
parte În fotoliu, fără nici un
chef.
In incăpere dăinuia un aer
ANA MARIA POPESCU stingher şi rece. Toti parcă îşi
trăiau amintirile cu necazuri şi
acum Îşi căutau rezolvarea. Şi
pretutindeni frica pătrundea În-
cetul cu încetul, o groază calmă;
şi deodată stelele dispărură de
pe cer lăsîndu-se Înghiţite de in·
nu·şi auziră fiecare deeit propria
frică. Aparatul se opri ' exact la
un~ metru in fata celuilalt. Toti
coboriră mai mult speriati, apoi
numai mirati. Se văzură mer·
gînd unii către altii, mişcindu-se
cit mai caraghios în fata oglinzii
grandioase ce se ridica in fata
lor spre stele, tot mai departe,
decupind vidul în două univer-
suri. Totul era la fel ca şi din·
coace: acelaşi deşert, acelaşi ho-
tel, acelaşi drum, acelaşi ca·
Femeia se opri in fata ei, se
privi lung, salută, era sigură că
în fată avea un om viu. Rămase
aşa, privindu-se in ochi, incer·
cînd să ghicească ce se ascun·
dea in spatele fiinţei ei.
Era vie, sigur era vie, era ine·
vitabil să nu se fi intilnit odată şi
odată. Acum era fericită: se cu-
noscuseră. Zimbi. Un zîmbet
cald şi bun apăru şi pe buzele
celei de dincolo. Ştia că. incepu-
seră să comunice şi era imposi-

MECUVIMTARI
MOTO: "Singura mea teamă
cu adevărat mare este na!Jte-
rea mea. Cînd m~am născut
mi-a fost frică de moarte, cea
mai mare frică din viaţa mea.
Sint recunoscător profund
mamei mele că murindu~mă
a ve!ilheat asupra na!Jterii
mele.'
NICHITA STANESCU
- vA ROG, mai repede. Pină
acum trebuia să vă fi pregătit.
Aşteaptă o mulţime de oameni.
- Da, da... Imediat.
Bătrina scot acea tremurind
prin geanta mea de voiaj, pri-
vind speriată la oamenii care·j
urmăreau incruntati , gesturile.
Scoase, in sfirşit, cartela cu con·
tul ei şi o infătişă robotului din
spatele ghişeu1ui, care aşteptq"
răbdător, cu biletul in mînă. Ii
atrase amabil atentia să·şi pună
bine biletul ca să nu·l piardă sau
să uite unde l-a pus. Bătrfna
plecă zîmbind, infăşurată in
mantia-i pămîntie.
- Dumneavoastră?
- Un bilet pînă la...
Coridorul era impestritat de
tot felul de mutre şi civilizatii.
Fusese un sezon bogat şi fruc·
tuos pentru agentia de turism a
Pămîntului.
. ... VAzuse tot ceea ce se putea
vedea timp de 7 ani şi era des-
tui de mulţumită. A vrut tot
- Cu prima cursă.
- Peste 5 minute plecarea!
Poftiţi!
- Multumesc!
Cineva pufni incercind să se
pbtină. Femeia nu se intoarse.
In schimb, obrajii i se pătară in
portOCaliu, dîndu-şi seama ca se
·făcuse de ris multumind robotu-
lui...
Cursa stătea împietrită pe lo-
cul ei aşteptînd semnalul de ple·
care. Oamenii mişunau in jur ca
Într·un roi. Ajunse la locul ei şi
se lipi de hublou. Va avea tim-
pul să gindească la tot ce a fă·
cut aici şi la tot ce avea de glnd
să facă.
Centura automată o cuprinse
in brate, fixînd-o de scaun.
Apoi, tot aerul năvăli spre ea,
atît cit să clipească, şi totul în
ea îşi reveni. Privi pe hublou
cum totul se comprimă pină
cind Pămintul rămase ca o
minge pierdută in vid. Centura
se retrase politicoasă, lăsÎnd-o li·
beră.
- Ce nostim trebuie să fie!
spuse cu o voce mică şi crista·
lină, urmată de un hohot de ris.
Te duci să te întîlneşti cu tine
însăti...
- Ai mai fost vreodată acolo?
ti tăie elanul o voce gravă de
. băr.at.
- Şi cine ii crede că nu e
intr·adevă r o oglindă, o oglindă
de mii de metri, de zeci de kilo-
dreptate ...
- Ai mai fost vreodatA acolo?
Întrebarea avu un ecou ciu-
dat, şi parcă pentru moment se
făcu linişte deplină cind toti s-au
intorş către el şi parcă şi motoa-
rele tnghetaserA în vid. Fata in-
ghiti in sec, se strinse în scaunul
ei şi privi pe fiecare. Apoi se in-
dreptă deodată şi, parcă pentru
a-şi face curaj, strigă:
- Ei, nu, n·am mai fast acolo,
şi ce dacă? Dumneata ai I mai
fost? Şi ce? Vrei' să zici ca e
chiar o barieră? otre ce? Intre
două lumi paralele? Dumneata
crezi aşa ceva? Că te intilneşti
cu d'-'P'lneata, că gindeşti exact
ca şi celălalt şi că, aşa, int1mpIă­
tor. faceti aceleaşi gesturi, exact
aceleaşi gesturi, In acelaşi timp?
Sau că aveti aceleaşi gesturi? Şi
poate că iubiţi exact aceeaşi fe-
meie?
Bătrinul se intoarse ginditor În
scaunul lui; privi hubloul şi întu-
neriq..li ti cuprinse toate gîndu-
rile. Fata zimbi, fericită că a scă­
pat de acest subiect, şi se in·
toarse la hubloul ei. Apoi inc~pu
să se incrunte, poate ii părea
rău, şi Îşi lipi nasul de geam. Că­
lătorii se intoarseră, fiecare la
locul său. Timp de cîteva mi-
nute, in afară de vuietul mono-
ton al motoarelor, totul t~cu .
Fata se desprinse de la hublou
şi intrebă. Vocea-j subţire părea
gravă şi speriată :
tuneric. O linişte desăVÎrşită se ro-mobil, aceiaşi oameni. Totul bil să mai plece de acolo filră
lăSă şi hublourile fură umplute fără stele care rămaseră as- ea. S·ar fi pierdut, ar fi devenit
de o lumină violentă, care avu cunse şi de-o parte şi de alta, doar un gind fară fo~, fară
darul să·i sperie şi mai mult. Vo- un colt al universului, ca şi cum culoare. Se simti împărtită. Dar
cea obosită a pîlotuJui anuntă dacă ai da coltul ai intilni feeria se regăsise ...
sosirea şi top se puseră in miş· de lumini a stelelor... Fron·
care. O mişcare atit de lentA În- Privi bariera. Părea făcută din
tiera... de netrecut. Oamenii se sticlă incasabiIă ... incasabilă. Pă·
eit devenea enervantă. Liniştea apropiau încet lipindu·şi de ma·
profundă ii intimpină cind grupul
rea ca o grădină zoologică unde
terialul rece miinile şi fata, vrind veneau să se vadă dUpA gratii. ..
porni spre ieşire. Un singur ghi· neapărat să se asigure că e o
IncasabiIă... Se 1ntoarse. Căută
şeu indică staţia caro-mobilului. oglindă. Mai întîi au cercetat
In zare se vedea un hotel singu- ceva din ochi. VAzu mai Încolo
Frontiera, apoi au Început să se un bolovan. Cînd il atinse insă,
ratic şi pustiu. Urcară tăcuti În cerceteze pe ei înşişi de dincolo
caro-mobilul pregatit pentru se prefăcu in praf, împrăştiin­
de Frontieră. Rosteau cuvintele du-se prin pustiu. Se intoarse la
drumul lung şi porniră spre Întu- strimbindu-şi gura, ingustindu·şi
neriCI unde se afla hotelul. Pri· caro· mobil şi căută ceva dur.
ochii, făcînd semne cu mina, Găsi in cele din urmă o bară de
veau ingroziti in jur, dar nu
aveau curaj să tulbure liniştea
doar-doar vor surprinde o gre- metal. Intorcindu-se o văzu şi
şeală În partea cealaltă . Se miş· pe cealaltă cu o bară identică.
de pretutindeni. Drumul nici nu cau incet, foarte Încet, şi ince·
urca, nici nu cobora, era perfect Se mirară, zimbiră şi apoi cu o
pu.§:eră parcă să se plictisească. simultaneitate desăvfrşită Înce-
şi platforma pe care mergeau
~ra perfectă: cenuşie şi dreaptă.
Inainte nu se vedea decit hotelul
şi pustiul cenuşiu. Şi atlt.
- Unde e Frontiera?
Vocea fetei răsună atlt de
slab, tncit femeia o auzi numai
pentru că era În fata ei. Nu ştiu
să-i răspundă. Venea pentru
prima oară aici şi era şi ea mi-
ratA de acest spectacol. Cum
altcineva n·o mai auzi, nimeni
nu·i răspunse.
Hotelul părea rece şi ostil.
Totuşi, camerele erau elegante
şi luminoase. Parcă fuseseră
programati cu totii. Primul gest
a fost acela de a se indrepta
spre Frontieră. Nici una nu dă·
dea spre Frontieră. Dar departe
se vedea cosmodromul indicat
de drumul negru şi drept. Apoi
toată lumea cobori. Se Întilniră
in holul receptiei, dar se repe· >

ceea ce era mai frumos ca s-o
tncinte şi s-o scoată din starea
apatică, de neîncredere şi plicti·
seală, cu care-şi părăsise casa.
Mai avea timp să se plimbe, aşa
că nu avea de gtnd să se În·
toarcă. îşi planificase să vada
toate locurile minunate ale Uni·
versului. Toate cele care o pu·
teau antrena.
- Dumneavoastră?
- Eu? A, da! Un bilet pînă la
Frontieră.
- Pentru cind?
150
============================================================A=.N:T:'C:':PA:T: 'A ~
ţnetri, pe care te plictiseşti s·o
controlezi daca e sau nu termi-
nabilă, şi atunci accepti să zici
că da, este o frontieră a lumilor
noastre.
- Ai mai fost acolo vreodată?
Sigur că nu o cunoştea pe
fată şi că intilnirea cu el Însuşi ti
tulburase teribil. Se intoarse să
vadă bărbatul ce-j vorbise. Avea
părul alb, iar ochii intunecati de
sprincene stufoase dovedeau in-
telepciune şi profunzime. Păr ea
un om apăsat de propria lUi
- Dumneavoastră aţi mai fost
acolo?
Omul se intoarse. ti răspunse,
Însă cu gindul aiurea.
- Da...
- Şi ce vă face să fiti atit de
sigur că omul care apare in fata
dumneavoastră e altul decît
oglindirea propriei persoane?
- Nu ştiu... Ai să vezi cind
vei fi acolo...
- Dar ...
Se opri. îşi dădu seama că nu
va mai afla nimic. Omul nici nu
ALMANAH ~ ~ . ANTICIPATIA
,~
ziră spre uşă. Atmosfera părea
pIăcuta.. Ocoliră hotelul in
grabă. In spate ah caro-mobil ti
aştepta. Totul era automat. Aşa
că pomiră pe un drum la fel de
drept ca şi primul. In fată ve-
deau spatele hotelului de unde
i
§
plecaseră, precum şi un ca·
ro-mobil identic, care se in· ~
I drepta spre ei. Cu cit inaintau, ~
cu atît hotelul se apropia od ată w
Q
cu caro-mobiluJ. Femeile tlpara, Z
dar totul fu astupat de vid şi
~
~ ALMANAH ~------------------~
151.

-
 pură a lovi peretele de sticla.
Sticla ceda. crăpÎnd in riuri
uriaşe către cer şi ~mÎnt. Un
curent puternic o atrase spre
spartura. Nu putea sâ-şi dea
seama ce se intimpla. Totul se
petrecea uluitor de repede.
Parca. ingheta.
Toti se intoarseră şi privira. tn·
spăimîntati spectacolul. Se aş­
teptau s·o vadă dincolo prin
geam. Dar Fronttera se refăcu
uluitor, integrind·o şi pe femeia
aceea, topind-o parcâ, ameste·
cind-o in masa compacta. pînă
ce spărtura dispAru. Se putea
ghici acolo o silueta. zbîrcită,
care cu timpul se pierdu şi
Frontiera tşi recapată luciul si-
nistru şi transparent.
•• *
Femeia se trezi singură, in·
conjurata de ea insăşi. căci nu
se vedea dectt pe sine in toate
ipostazele ce i·au creat faima de
ciudată, stranie. Era zapăcită.
Nici nu visa sa .se ti rp.g3sir si tot·
od~t! sa se fi râ5plndit aşa . ca
ŞI cum ar juca rolurile propriilor
amintiri in acelaşi timp. Şi totuş
nu era singură, numai cu ea,
exista cineva fals, care nu putea
fi confundat În nici un caz. O
recunoscuse. Era cu Ea, cealaltă
parte din ea. Se gasiseră şi
acum erau împreună. Numai că
acum privea in ea insaşi. cu
toată fiinta, şi acolo era nevoie
de ordine.
"Sint aici ca să te ajut să te
vezL Ca sA ne ajutăm reciproc".
- Multumesc... Cuvintele nu
trebuiau rostite. Buzele ti răma·
sera lncremenite pe acelaşi zim·
bet. Insă vorbele le auzi perfect.
,,Aveam nevoie de tine ca să
' fiu şi eu cineva. Acum sint, şi
pot sA te ajut".
- Multumesc ... Deşi nu întele·
gea la ce·ar putea s·o ajute. Or-
dine, asta trebuie sai facă acum,
ca să o găsească pe deplin.
"Ştiu ce avem de facut. Am
să te ajut."
- Ajutorul ăsta pare numai
rostit. Cum?
,,E nevoie sa te intelegi, să ştii
precis de ce faci asta sau de ce
ai facut asta. Să nu te mai miri
de propriile reactii şi senti·
m~te."
Incepuse să descflcească
amintiri şi gîndur,' şi sa. incerce
sa şi le explice. ntotdeauna se
Încurcă in propriile idei. Atune;
intervenea cealaltă adunind şi
scăzind, integrind astfel perso-
najul fiecărei scene, ajutind-o să
152
priceapă. Un personaj complex,
care se stringea străbătind tim·
pul cu iuteală.
- Valoarea mea logică, asta-i
lipsea. Şi·acum, am regasit-o.
Ma simt perfect aşa: să ştiu ce
(ac şi ce gfndesc, din cauza cui
şi cu ce folos. Acum pot să. mă
admir: am reuşit, e un rezultat
frumos pe care l·am obtinut d~ ·
rimÎnd Frontiera. Frontiera mea,
in care se răsftingeau intrebările
şi instinctul meu pină la logică.
Rămase singură. Valoarea lo-
gică. se integrase in acelaşi per-
sonaj care acum juca rolul pre·
zentului. De·abia acum se căuta
cu disperare. Oamenii, unde
erau oamenii, cei cu care ve·
nise, cei pe care acum era capa·
bilă să·i înteleagă? Privi in jur.
Căută Frontiera macar ca să
vadă, să le explice ceea ce ei
n·aveau cum să inteleagă. O
ceată deasa o inconjura şi nimic
nu mai era de vazut. Dezordi-
nea, trebuia să facă dezordine,
521 se vadă, să se audă. Valoa·
rea logica nu răspundea decît la
întrebări şi nu putea 5'0 ajuf,e
mai mult. Se chinuia şi nu găsea
o ieşire să vadă, măcar să vadA
ceva, orice. Ochii nu·i mai ser·
veau la nimic şi, de fapt, in·
treaga ei tiintă nu·i era de nici
un folos In vidul in care plutea.
- Şi nu te mai poti baza pe
nimic? Pe nimici?! Totul e abur
aici, totul zboară? ..
"Şi pentru ce-ţi trebuie o
, bază? Eşti singură şi in sigu·
ranţă ai,;}. Nu te paşte nici un
pertco!...
- Stnt singură? Şi atunci pe
cine să ma bazez?
"Pe nimeni, pe nimeni să nu
te bazezi. Dacă tti trebuie nea·
părat o bazâ, du-te şi Împuş­
că·te... In moarte vei gasi o
bază sigura... De-acolo incep
toate ... "
- Ce vrei sa spui cu asta?
"Ce vreau să spun? Dar cui ii
pasă ce vreau să spun? Şi ce
importanţă mai are?"
- Dar pentru mine are. Ce
rost mai are să vorbesc, să mă
mişc, să gindesc, daca tn jur nu
e nimic? Şi pentru ce să fug in
moarte cind te-am găsit, m·ai
ajutat să mă ordonez, sai mă ad-
mir, să mă pregatesc ... Sa ma
pregătesc? Pentru ce? Vreau să
greşesc, am dreptul la o viata..
numai prin viatA pot realiza
ceva, orictt de neimportante ar
fi drumurile, ele sint cai spre a
mă. afla... vreau sa. traiesc, pur
şi simplu ...
"Ştii proverbul: Viaţa trece,
iar mortii rAmtn... ?"
- Dar prin viata simt că
trăiesc, existenţa mea fizică ma
poate salva de la această stare
inertă, făra nici un folos. Viata
reprezinta existenta fizica, sa
ştiu şi eu ca mă doare ceva cind
mă lovesc, să pot sa mă lovesc
de ceva sau să am de ce să ma
lovesc ...
,,Existentă fizica? Şi la ce bun
tot chinul asta, clnd poţi avea
aceleaşi reactii şi ca antimaterie,
sau, hai să nu·i zicem antimate-
rie. Poate că tntr·adevar şi aici
exi stă o diferenta. Vezi toate lu·
cruri!e pe dinAuntru. Un zid nu
este numai In dreap ta sau nu·
mal in stinga, este pretutindeni:
şi În dreapta, şi·n stinga, şi-p
fafă, şi-n spate, şi sus, şi ;os. n
respiri, il inspiri, este rn tine, şi il
poti simp cu toti porii tai. O
foaie, o bară de metal, o casă,
un munte ... orice... Ce ciştigi cu.
asta? Nimic... Satisfactie! Şi
atunci totul prinde a se trans·
forma pîna cind ajungi la pietre,
pe care incepi ~ nu le mai mă ­
nincl, sa nu !e mal POli digera,
să le consideri nişte ruine ale
unei foste inteligente, ale unei
foste civilizatii. Şi creşti in tine
atita timp cît Soarele ştie sA
strige din orice ungher cu ener·
gie. Pentru că orice gîndeşti tu
acum cind ma asculti, sau chiar
daca nu eşti in star~ să mă as-
culti, nu reprezintă altceva dec1t
bolovani, care va incarcă ini-
mile. Apoi degeaba Încercati să
le mai ridicati, cad spre centrul
vostru, trăşîndu-vă in voi, intor-
cîndu·v~ inapoi la voi înşiva şi
nu mai puteti dec1t să vă resem-
nati alunednd 1n propriul vid,
sufocati de golurile voastre care
v·au rămas de efnd ati murit. Şi
cu asta realizati ceva? Va chi-
nuiţi, vă schingiuiti singuri scur-
gtndu·vă spre ceea ce sperati să
vă facă fericiti. Şi atunci, intr·a-
dev~r, faceti din mparte o lume
a voastra, minunată, care nu·i
altceva decit un cuptor care vă
Iasă liniştiţi să va topiti bolova·
nii. Şi scăpati de tot ceea ce
aveti mai bun: îndoielile."
- Dar nu·nteleg pentru ce eu
sa devin altceva, să. mă trans-
form. Un gind, să devin un gfnd.
N·aş mai putea să cred tn nimic:
nici În perete, bolovani, casă,
munte. Vreau să le simt, să le
simt. Nu să le străbat ca
undă. Asta e - o unda.
Imi trebuie , o idee... Imi tre-
buie neapArat o idee ... Un om
nu suportă singurătatea şi fuge,
fuge. Şi eu vreau sa {ug, dar nu
ALMANAH ~
ANTICIPATIA ~
mai am cum. Picioarele mi.au putea să sufere atitea fulgerări
devenit făra de folos şi simt ca aie vielii fară să ard2i pînâ la ' am nici o şansa. Succes...
"Ţi-e frig?"
ma rostogolesc undeva, macar urmă, atunci cînd va atinge so-
de-aş putea să vad... O idee... Iul?" - Da. Poţi fi sigura ca am alu·
necat în mine şi am Inceput 1.!
Dă·mi o idee... Ce să fac? - Există şi un zid?
,,Pentru ce·ti trebuie o idee? cuprind focul. O să se incăI.
"Gata." zească. bine aici şi-o să-mi pot
Ţi·am mai dat una şi vad ca Tă~ea c~zu brusc ca tntr-o
speri să te salvezi. Pe mine nu cameră goala, uriaşă după ce ai coace "bolovanii" şi că tot
pleci transmite-le tuturor salu.
cred că mai are de ce sa imi sal- urlat, aşteptindu· ti ecoul. tări din partea mea. Te duci să
veze cineva. Am ajuns aici şi "Şi apoi, de ce sa semanam semeni cu alt schimb. Poate vii
nu ·mi mai trebuie altceva. De noi intr·atit? Parcă atunci cind sA mă vezi!!
aceea spun tot ceea ce gindesc, pleci În viaţă ar fi cineva care să ,,Adio'"
ca să nu apuc sa l1'lă scufund in te recunoască, adică. să nu afle - Nu mă. uita!
mine. Scot bolovanii pe gură, că, de fapt, schimbul s·a pro-
c ~e văd ~ aici devin aburi Şi
Ceata Începu să se dilueze şi
dus. Cel mai caraghios lucru e ri1mase in pustiul arid, Iingă
ştu foarte bine ca Iară tine totu}' că acum ai ajuns un fel de şo­
ar fi trecut pe lînga. noi. Ce gh i· Frontieră. Se ridica, in spate era
mer. O dată ce tu nu mai poti fi hotelul, caro-mobilul aştepta li-
nion! Am distrus podul pe care folosita, deci schimbul 1 cade, niştit. in timp ce o gramadă de
trebuia sa trecem (ce coinci. trebuie sA existe altcineva care
denţă! amtndurora deodată) din. ~inte fără chip forfoteau prin
sa-ti tina locul, schimbul 2. Era jur. O luă pe jos spre Frontieră.
colo: ~ecăreia in moartea ei Şi inevitabil ca o data ce ai fost tu Oamenii nu mai erau, plecasera
nu POti sa spui că exişti, dar nici dată afară, sau mai bine·zis ti·ai iar caro-mobilul lor aştepta u~
de inexistentă n·ai cum să p0- dat demisia, sa nu fiu şi eu in-
meneşti. Ne aflăm undeva la nou transport ce trebuia sa so-
trodusa. Eu sau altcineva. Şi s e ască. o dată cu punctul lumi-
granita dintre viată şi moarte asta pentru că sint in stare să nos ce se zărea Ia orizont. Sau
sau dintre tu şi eu. Stntem cft~ semân cu noul schi\l'lb." , poate pleca?
două persoane deodată şi to- - Eşti drăgută. Iti mullu, '
tuşi, ceva cu totul şi cu tOktl di· mesc... Ai fost un ghid perfect Rămase doar o sperantă din·
colo de Frontieră, aşteptind un
ferit. Eu mi·am găsit baza şi spre mine. Acum chiar nu mai sal~tor...
mi·am topit tot ceea ce mă
apAsa, dar tu continui să te
afunzi din ce 1n ce mai mult in
tine şi team~ mηe că nu mai e
nici o scapare... Ţi·e frig?"
- Cred că inteleg. Sintem
perfect diferite. Tu aveai neapa.
rată nevoie de mine, pe cind eu
te puteam evita. M-ai implorat
sa te scot de·acolo pentru dJ
erai orfană şi cîte astfel de...
de... nici nu ştiu cum să le zic
aşteaptă dincolo de oameni car~
să·i salveze. Sint toţi acolo la
geam, dar nu reprezintă decit o
ogli!ldă a oricui şi acum ţie ti·a
venit rindul. Poate există şi ne.
norocoşi care se pierd din nou
printre siluete, căutind un salva.
tor. Tu ai avut noroc cu mine.
Aveai nevoie de o persona1itate
ca. să poti să călătoreşti unde
veI vrea, un fel de buletin de
identitate sau, mai bine·zis un
permis. Bolovani? Şi pentr~ ce
mă laşi pe mine să mă sinucid
gîndind şi stringind in mine bolo-
vani? Tu ai să scapi. nu·i aşa? O
dată ce eu nu mai am nevoie de
valoare logica, tu poti sa te des-
prinzi... Eu mă afund tn mine.
N-am să-ti cer nici un fel de aju.
tor. Mai bine tac.
,,E complicat să fii fericit mai
mult de un minut?"
° - Acum vrei să-mi dovedeşti
ca bucuria tntilnirii noastre nu
avea de ce sa dainuiasca mai
mult: Da, e complicat dar e su·
blim. '
"Dar e şi exasperant. Cine ilr
~
W ALMANAH
ANTICIPATIA
153

MURRAY LEINSTER
Mato:
$ti~ o poveste cu un psiholog care studia in-
teligenţa cfmpanzelfor. Intr-o zi a lăsat un
cimpanzeu într-o cameră plină cu jucării şi a
Ieşit pe furiş, a inchis uşa in urma lui şi apoi
$-8 aplecat să vadă prin gaura cheii ce face
acesta. A· putut distinge clar un ochi mare,
căpru/: cimpanzeul curIos S8 uita, /a rindul
lui, să vadă ce face psihofogul.
CIND I·au adus pe Buteh la staţie, nu parea mai
mare dedt un ghemulet pufos de blană; nici mâ-
car nu·şi putea ridica lăbutele păroase datorită
gravitatiei pămintene din incăpere.
- Ce te-a apucat? zbiera Worderi cu furie.
- Cum l-aţi adus aici tocmai acum, cind toate
bobinele care menţin gravitatia terestră sînt in
functiune? Apoi ti luă pe Buteh În brate şi-I duse
repede intr·o incăpere pregătită special pt!ntru cei
ca el. Respectiva camera. fusese folosită arept sală
de curs pentru copiii 'care locuiau la statie. O
parte a ei era transformată intr· o cavitate cu as·
pect de grotă, iar cealalta. parte mai era tncă utili-
zată tn scopuri educative. Bobinele care menti-
. neau gravitatia terestră, plasate chiar sub această
tncăpere, au fost imediat tnchise şi astfel gravitatia
de acolo a redevenit cea existentă in mod obişnuit
pe Lună. Bobinele in stare sa modifice gravitatia
erau imperios necesare, altfel nimeni n-ar mai fi
fost rn stare să lucreze acolo. De tndată ce Wor-
den intra in clasă 11 puse cu grijă pe Buteh pe p0-
dea. Ce-i drept, pentru Worden era acum destul
de greu să meargA prin camera unde conditiile lu-
nare create ii reduceau greutatea de la 72 kg la
numai 12. Totuşi, trebuia să facA fată, considerind
că Buteh era acum centruJ atenţiei. Worden fn·
cercă să se ridice uşor de la sol şi dintr-o dată
făcu o săritură necontrolată in urma căreia se
trezi traversind camera de·a latul şi ateriză drept
in fata peşterii. Aceasta era foarte bine construită
şi arăta exact ca una di~tre grotele din jurul statiei
unde sălăşluiau creaturile lunare, cei ca Buteh.
Imediat ce o zări, Buteh sări pe una dintre cele
mai ascutite stinci artificiale, tşi Încolăci mîinile şi
picioarele tn jurul v!rfului acesteia şi rămase attr·
nat. Worden se uita lung la el. Buteh rămase ne·
clintit cîteva minute privind lucrurile care-I tnconju-
rau; apoi se tntoarse putin pentru a-I putea privi şi
pe Worden.
154
duit. Mult după aceea insă, o expeditie cu totul
exceptională ca proportii şi ambiţii şi·a indreptat
- Ei, tinere, i se adreSă acesta cu un zimbet, eu din nou atentia catre Lună şi tot atunci unul din-
i1i voi fi profesor de acum tncolo şi sînt nevoit să tre membrii expeditiei a observat, cu totul tntîm·
te Învăt cum să-ti trădezi semenii. De·asta vreau pl ă tor, ceva care se mişca printre stincile aride. A
ca mai indi de toate să-ti cer scuze cu anticipatie tras şi corpul a cAzut răpus. Era o fiintă. Si, to-
şi să · ti mărturisesc sincer că detest această pos- tuşi, cum e cu putintă să existe viata pe o planetă
tură, dar n·am avut de ales. lipsita de aer şi apa?
Worden era convins că Buteh nu intelege o iotă Corpul neinsufletit al primei vietuitoare desco·
şi · şi descărca sufletul aşa cum o faci doar tn corn· perite pe Lună a fost adus imediat pe Pămint şi
pania unui eline sau a unui nou· născut; de cele comisii de biologi s-au apucat să·1 studieze. De şi
mai multe ori din necesitatea de comunicare cu o aveau corpul in fata lor, uimirea era cuvîntul d e
fiintă. ordine; nimănui nu·i venea să-şi creadă ochilor că
_. Da, din păcate, aici ai sA înveti cum sa
fii un era cu putintă aşa ceva. Ca urmare, au fost p lani·
trădător, repetă el cu amărăciune. fica te ~ i tnm!se pe LU t'~ il'''~ douJ rnarr expE dit ii,
- Să ştii, Buteh, că voi fi blind şi bun cu tine, it" scopul vin3. rii imediati? ş: neintîrziate ti cr~ a t')ri ·
dar tu n·ar trebui să te încrezi In bunătatea mea! lo r 'unare. DOI membn a! l!neia dintre expedi\ l.i -!u
Dacă aş fi intr-adevăr bun, ar trebui sA te omor cu ros! U CI Ş I in timpUl v rnator n, CdC! COSLUmeJe ~ pa ·
mîna mea, tnainte să ajungi să trăieşti lucruri mai tiale greoaie s-au agătat uşor şi s·au sfişiat in stin·
rele. cile nebănuit de ascutite printre care trebuiau să -şi
Buteh 11 urmărea cu atentie din v!rful rocii unde croiască drum. Din cea de-a doua expeditie insă
se cocotase. Părea o maimuţică terestră şi, totuşi, nu s-a mai intors nimeni; se pare că făpturile ace·
era atit de diferit. .. lea hotărîseră pur şi simplu să nu mai moară pen·
- Aici e noua ta casă, Buteh, continuă Wotden tru "progresul biologiei" şi şi·au organizat o apă­
pe un ton inţelegător. Simte-te cit mai bine, fa-te rare redutabilă.
comod, eu de altfel acum o să plec, cred că pen· Atunci s-a hotărît construirea unei statii speciale
tru azi e suficient, Îti urez, deci, noapte bună. chiar pe Lună, dar oamenii care lucrau acolo se
Cu aceste cuvinte părăsi incăperea şi închise temeau să parasească baza; erau tnspăimîntati de
uşa În urma lui. De indată ce ie,,! pe coridor, Wor- creaturile lunare. Cu toate acestea, ordinul pe ca·
den se repezi la ecranele video ca re arătau interio· re-I primiseră de pe Pămînt era eit se poate de
rul sălii de curs. But.eh rămase atirnat de stincă clar:
foarte multă vreme. In cele din urmă, coborî pe "Creaturile lunare trebuie exterminate." Pentru
podea. Se indepărtă cu precauţie de stincA şi se a atinge acest scop, era necesar un studiu prelimi:
îndreptă către cealaltă parte a tncăperii. Se apro- nar, in detaliu, al obiceiuruor şi comportamentului
pie pe rind de lucrurile de acolo şi le examină. pe acestora. Planul strategic de abordare a problemei
fiecare In parte cu ochii lui mari şi blinzi, apoi le începea cu capturarea puiului unei astfel de crea·
atinse cu multă ginga.şie şi grijă de frică să nu le turi lunare, cu ajutorul căruia urmau să fie stu·
deplaseze" sau să le strice, mingiindu·!e parcă cu diate in evolutie reactiile şi obiceiurile lor, ca şi po-
Iăbutele pufoase. Dupa ce a trecut În revistă sibilitătile de domesticire; astfel, puiul putea fi folo-
ob}ectele din jur, s·a reintors la roca ascutită pe sit ca spion şt trădător al semenilor sAi.
care a imbrătişat-o din nou şi apoi a 1nchis ochii. Deocamdată, Worden se bucura că, in fine, pu·
Rămase neclintit muJt timp, incft Worden se pUc- tea raporta rn linişte Pă.m1ntului reuşita unui prim
tisi la un moment dat să-] mai păzească şi plecă. pas: un pui de creatură lunară a fost capturat şi
Creaturile lunare reprezentau incă o mare pro· adus la bază. 1 s-a pregatit o camerll şi acesta se
blemă pentru oamenii care lucrau În statia Lunară. afla acum În perfectă siguranţă. Puiul se comporta
Pomii oameni care au coborit pe Lună erau normal şi părea că se acomodase deja chiar şi cu
c onvinşi că au de·a face cu o planetă moartă. As· aerul din incăpere, deşi trăise toată viata lui În vi·
tronomii prevestiseră această situaţie cu sute de dul lunar. Worden nu putea da tncll nici un fel de
ani in urmă şi primele două expeditii pe Luna au date in privinta mincarii, nu şlia dacă Buteh ma ·
fost concludente şi suficiente pentru a confirma n tn~ă şi ce anume, dacll are preferinţe sau nu,
teoria şi a o transforma intr-o realitate de neta.gă- d eş I observase ca avea o groază de dinti. Mai
ALMANAH ~~
ANTICIPATIA ~
~jt =A=LM=A=N=A=H======================================================~~
• ..) ~NTICIPATIA
mentionase in raport că·l supranumiseră Buteh şi
promisese ~ raporteze zilnic evoluţia acestuia.
Acum Worden stătea liniştit in camera sa, concen.
trlnrlu-se la nenumaratele treburi pe care le avea
de făcut in ziua aceea.
Viitoarea lui Îndatorire de "profesor" fi dispL!.
cea, În ciuda obtigativitătii misiunii conform ordi·
nului strict primit. Buteh trebuia deci mai tntii do-
mesticit, pţnfru a putea apoi fi folosit.
Worden se ridică de pe scaun şi se indeparta
hotărit către ecranul video pe care·l regla. pentru a
prinde imagini din camera lui Buteh. Acesta stătea
exact in aceeaşi poziJie, lipit de rocă şi cu ochii
Încll închişi; nu era decît un inofensiv ghemulet de
blană furat dintre solitarele stînci lunare.
Şi, totuşi, poate ar mai fi o şansă p€ntru Buteh,
se gtndi Worden; nimeni nu ştie felul in care el se
hrăneşte; ce-ar fi daca ar muri de inanitie? .. Ori·
cum, e preferabil trădării ... Worden işi reveni re·
pede pentru că Îşi aminti că "prevenirea oricărui
rău sau accidept" era din păcate tot din stricta sa
supraveghere . .In dimineata urmatore, Worden in·
tră in sala de curs; cu alte cuvinte, pe Pamint era
dimineata, căci fiecare zi şi fiecare noapte pamtn·
teană durează cite doua săptamini pe Lună, dar
oamenii de pe staţie descon.!i~ deră acest fapt şi-şi
continu ă viata În ritmul de acasă . .
in momentul in care ' Worden deschise uşa ca·
merei, Buteh sări de pe stincă şi-I privi cu mare
at entie.
- Bună dimineata, Buteh, spuse Worden priete·
nos, iată·mă din nou, dar de data asta am venit
pentru a 1ncepe prima noastră lectie. Şi Worden
întinse mîna spre el cu intentia să·' prindă. Corpul
mic, acoperit cu blană, nu era nici cald, nici rece;
imprumutase temperatura mediului ambiant. La
atingerea miinij, Buteh se·ncordă hotarit să se
opună şi se simţea cum luptă din toate puterile sti
nu fie luat in brate; nu era Însă decit un pui, tncă
destul de fraged, aşa că Worden l·a ridicat cu uşu·
rintă şi apoi I·a purtat pe palma pînă. În acea parte
a lncăperii unde se afla sala de curs. Odată ajunşi
la destinatie, ti lăsă cu grija jos şi se porni sa învîr·
tească arcul unei jucării mecanice, care incepu sa
se mişte. Buteh urmărea scena cu mare atentie şi
interes. Cind s·a terminat arcul şi juca.ria s-a oprit,
l·a privit pe Worden- dezamăglt. Acesta a luat
cheia şi a mai Învirtit-o o dată. Buteh o sorbea din
ochi. Cind jucăria s-a oprit din nou, Buteh a fntins -
delicat o ~buta. spre ea şi a ridicat-o de jos, impre·
ună cu cheia. Incerci 5-0 Învîrtească singur: nu a
re uşit, ca.ci nu avea Înca destulă putere spre a o
face, Cu toate acestea, nu s-a descurajat. Lăsă ju·
că ria şi plecă in mare grabă către grota in care·şi
petrecea majoritatea timpului. Reveni in citeva
clipe cu o piatră lunguiată în Iăbută. T recu cu abi·
litate piatra prin urechea cheii şi invîrti jucăria cu
o mare uşurintă şi satisfactie. De acum încolo pu·
tea sA se joace singur. După ce o puse in mişcare,
ii dădu drumul pe jos şi o privi multumit.
- Bravo, Buteh, bravo, prietene, ce logică, e ui·
mitor, zise Worden aproape trist; te-ai descurc ă t ,
't.:I~J. Ci pi i! ":VPi,l.I)'; d şti'J, i pr;r1c:i~'iu) ptrghiei 's i
asta, trebuie să- ti m~rturisesc, nu·mi prea umple
sufletul de bucurie. In aceeaşi seara., Worden Îşi
completă raportul: "Este posibilă educarea lui Bu·
teh, nu e nevoie să vadă decit o dată sau de doua
ori cum se face un anumit lucru pentru a·1 putea
reproduce identic. Ori de cite ori ti luam În brate,
ii vorbeam. Atunci a descoperit el pentru prima
155
 oară vibratiile pieptului meu, datorate vorbirii. A
doua oară cind i-am vorbit, s-a uitat foarte atent la
gura mea şi mi-a pus l!:buta pe piept să simtă ~ai
bine vibratiile. l-am pus atunci Iăbuţa pe gitleJul
meu acolo unde vibratiile erau ceva mai mari. Bu-
teh ~rea tncintat şi cred cA a înteles motivul vi·
bratiilor. "
Aici, Worden făcu o pauză şi apoi continuă:
..Ştiu că exterminarea ~reaturilor lun~re e un O!-
din dar eu cred totUŞI că n·ar trebui s-o facem.
Cr~aturile astea au o inteligentă dezvoltată, o civi-
lizatie chiar, judecînd după unelte, şi de aceea
cred că ar trebui mai degraba să incercăm să co-
mt,!.nicăm cu ele şi nu să le omorim."
In ziua următoare, Worden lua ca material d-I"
I dactic pentru lectie o cutie goald de conserv"e. i
arătă lui Buteh că fundul cutiei vibra cînd vorbeai
in ea. Buteh insă descoperi singur ca ea vibra
doar dacă gura lui Worden era destul de aproape
de gura cutiei. La lectia următoare, a introdus o
diafragmă subtire de metal intinsă peste un cerc.
Buteh a inteles instantaneu rostul diafragmei.
Continuarea raportului suna aşa:
"Buteh nu tnţelege SUfletul aşa cum il Înteleşem
noi, şi asta fără doar şi poate datorită f~ptulU1 că
nu există aer pe Lună.
Sunetul se pare ca se propagă prin stinci. Buteh
pipAie vibraţiile obiectelor solide şi astfel ştie ce
simte fiecare in parte. Mai mult ca sigur, creaturile
lunare au un limbaj sau un sistem de coduri care
se transmit prin vibraţiile stîncilor şi, deci, dacă
sînt inteligente şi poseda. un mijloc de comunicare,
sînt suficient de evoluate şi nu trebuie pur şi sim·
plu exterminate, ca orice animal".
Aici Worden se opri. Biologul şef al serviciului
de exploatare spaţială, care asculta tot acest ra-
port, răspunse instantaneu:
- Excelent, Worden, tot ce aud tmi dovedeşte o
dată in plus experienta ta şi mai ales faptul că ai
intuitia necesară muncii pe care o faci; mă inte·
resează felul In care pui problema, dar cred că ai
uitat esentialul. Planul nostru de perspectivă cu-
prinde exploatarea planetelor Marte şi Venus, lu-
cru imposibil de realizat fără baze solide pe Lună.
De aceea, 1n acest moment strategic crucial, noi
nu ne putem permite luxul silogrimelor şi al con·
versatiilor inutile cu aceste creaturi. Timpul ne
presează, de aceea trebuie slI actionăm: extermi-
nare! Te rog să mă crezi insă ca ceea ce faci tu ca.
om şi savant este extraordinar,te rog continuă, i,i
apreciez foarte mult munca şi intentiile.
Worden lăSă uşa camerei de comunicări des-
chisă. Se intoarse spre Buteh. Se ataşase neaştep­
tat de mult de ~ micul elev şi simtea că acesta la
rindul lui 11 tndrăgea. De fiecare dată clnd intra in
clasă, Buteh slIrea de pe stincă şi se repezea in
braţale lui. Buteh era adt de mic - dacă avea 50
cm inălţime - şi era adt de uşor şi fragil ... Ce era
impresionant insă. era marea lui sensibilitate şi sin-
ceritate, dt şi marea lui sete de cunoaştere. Cel
mai tare ti pasionau acum fenomenele legate de
sunet. De indată ce-i vedea buzele lui Worden În-
crucişîndu-se se şi repezea la diafragmă, o apăsa
cu degetele pentru a surprinde vibratiile produse
de vocea lui. Acum tntelegea aproape tot ce i se
spunea. Cu fiecare zi atitudinea Jui se trans!orf'l"la.
Era din ce În ce mai uman. Intr-o zi, cind \'vorden
urmărea ecranul video, l-a putut vedea pe Buteh -
singur - repetind toate mişcările pe care Worden
le făcuse In prezenta lui cu o zi Înainte. El se făcea
156
că tine o lectie altei creaturi lunare ... Cu alte cu-
vinte se juca de-a Worden.
Worden a simtit un nod in git. in acel moment
era cufundat În rezolvarea practică a unui micro-
fon vibrator care slI·j transforme vocea În vibratii
ale pietrei şi invers. Dacă aceste creaturi comuni·
cau prin vibra tii transmise prin rocă, atunci astfel
de microfoane puteau fi extrem de utile 1n depista·
rea şi apoI ex terminarea lor. Worden lucra cu spe·
ranta că microfonul n-are să functioneze. S-a do-
vedit insă ci! lOvenţia a fost o reuşită totală şi mi-
crofonul fun qiona perfect. Cînd I·a aşezat pe po-
deaua clasei şi a vorbit cu el, Buteh a tresărit ime-
diat impresionat de vibratiile de sub picioarele lui
şi a recunoscut dintr-o dată vocea lui Worden.
Imediat ce a priceput despre ce este vorba, Bu-
teh a şi Început să to~ie pe podea, iar microfonul
transforma totul în sunet. Deşi Buteh dansa in cul-
mea fericirii, el urmărea totuşi cu mare atentie fi-
gura lui Worden, care zlmbi amar fotr-un tirziu şi
spus~:
- Imi pare rău, prietene, nu inteleg nimic din ce
vrei să·mi spui, dar un lucru e sigur: acest micro-
fon diabolic inseamnă moartea multor semeni
de-ai tăi.
• Buteh. Creaturile lunare ştiu că ei trăieşte şi că·i e
M:crofoane identIce au fost imediat împrăş·
tiate de jur tmpre;urul statiei. Rezultatele nu au În-
tirziat să apară. Era aproape apusul soarelui. Bu·
teh fusese capturat aproximativ la mijlocul zilei lu·
nare care are 366 de ore şi de atunci nu mîncase
absolut nimic. Worden i-a oferit pe rind toate sub-
stantele comestibile sau necomestibile inventate şi
chiar minerale.
Buteh privea cu interes toate aceste lucruri ca
pe un obiect de studiu, dar nu se atingea de nimic
În ~uptul capului.
- O să moară de foame, zise Worden ca pentru
sina, dar cine ştie, poate-Î mai bine aşa. Cel puţin
nu o să ' fie părtaş la distrugerea alor lui.
Soarele cobora progresiv. Umbrele se prelun-
geau din ce In ce, pină ce ultimele raze dis~rură
in spatele srtnci\or din depărtare.
Worden privi cu nostalgie ultimele raze şi se
gindi cu groază la noaptea lungă care·i aşteaptă.
rn acest moment se auzi dintr-o dată clopotul de
alarmă.
Difuzoarele şi amplificatoarele anuntau:
- Atenţie, atenţie! Se aud zgomote din stIncile
Al.MANAH ~~
ANTICIPAŢIA ~
inconjurătoare! Creaturile lunare se apropie de
statie!
S-ar putea să ne atace! Fiţi preg,ă'tiţi! Imbrăcp-
ti-vă imediat costumele şi nu uitati armele! In
vreme ce Worden Îşi imbrăcă costumul se auzi
din nou in difuzor:
_ Două creaturi lunare Iingă statie! Acum fug!
Se indepărtează, le pierdem, trageti!!
Difuzorul tăcu pentru moment. Au disparut, dar
au lăsat ceva În urma lor. Worden se apropie de
sistemul de intercomunicare.
- Aş vrea să ies să văd ce-au adus, cred că am
ghicit despre ce e vorba.
Citeva minute mai tirziu, primi permisiunea şi
părăsi staţia. Era insotit de Încă doi oameni. Toţi
trei aveau arme şi toată zona din imediata vecina.·
tate a statiei era luminată de reflectoare puternice. .
Erau milioane şi milioane de stele pe cer care aici
apar de 10 ori mai mari decît se vădi de pe Pă·
mint, şi chiar Pămîntul însuşi se putea vedea şi era
de 4 ori mai mare ca Luna.
Worden impreună cu cei doi însoţitori se duseră
pînă la stinci şi acolo, pe o piatră mai plată, vă-
zură o plăcută ciudată. Pe plăcutâ era foarte mult
praf. Atunci Worden vorbi in microfon.
_ Cred, că sintem În posesia unui cadou pentru
foame. I·au adus deci de mîncare. Totul era clar.
Un copilaş fusese făcut prizonier de către inamic
şi două creaturi lunare, probabil tatăl şi mama lui,
Îşi riscaseră viata să-i aducă ceva de mincare.
• - Aici Worden, mă auziti? zise el; am inttlnit
Worden îşi continuă lectiile cu Buteh şi foarte
curind il invătă să scrie şi să citească. In mod
foarte ciudat microfoanele de pe stînci fură cu-
prinse dintr-o dată de o totală tăcere chiar din
seara aceea. Creaturile lunare n-au mai trecut pe
la statie, ba mai mult au dispărut cu desăvÎrşire,
astfel Încît acum toti se simteau mult mai Ain sigu·
rantă cînd trebuiau să părăsească baza. ncepu-
seră construirea unei noi baze de alimentare cu
combustibil, lucru' planificat de mai multă vreme.
- Semenii tăi au dat bir cu fugitii, îi spuse Wor-
den lui Buteh. Şi cred că dacă nu se l'Ţlai arată o
vreme vor fi mult mai in siguranţă - din păcate nu
pentru mult timp. Tu nici nu-i cunoşti pe oameni!
După ce-şi ating scopul nu m-ar mira să vrea să: te
vindă vreunei grădini Zoo de pe Pămînt; iar dacă
din afacerea asta scot ceva bani, atunci precis or
~ Al.MANAH
~ A~N~T~'~C~'P~A~T~'A~===============================================================
să se Intoard aici să mai captureze şi pe altii ca
tine pentru a-i livra altor grădini Zoo. Buteh il ur·
mărea pe Worden nemişcat.
- Ah, şi încă. ceva, uitasem. Sectia de Ex.plorare
Spatială mi-a comunicat că urmează să ne trimită
un aparataj pentru minarea zonei inconjurătoare
Statiei, iar eu trebuie acum să te invăt cum să·1
mînuieşti. Buteh alergă spre Worden, îi sări in
brate şi·i puse mîinile pe piept. Cind Worden vor-
hea era o mare plăcere pentru el să·i simtă vibrati-
ile vocii.
- Cind o slI inveti să minuieşti aparatajul de
care ti-am vorbit va trebui la rindul tău să·i tnveti
şi pe altii s-o facă, apoi o să trebuiască să mun-
ceşti, să sapi in căutare de minerale, iar noi te
vom păzi cu puşti le. Să nu crezi că glumesc, asta
s·a mai intimplat, aşa au procedat cu indienii de
exemplu sau cu sclavii negri. Mare păcat că nu ati
dezvoltat o civilizatie, că nu aveti şi voi arme,
bombe. Din păcate, singura limbă pe care oamenii
se ÎnCăpăţînează s-o inteleagă e cea a armelor.
Buteh a sărit din bratele lui Worden, s-a indrep-
tat hotătit către tablă, a luat o bucată de cretă şi
a scris:
TU, PRIETEN BUN.
Apoi a intors capul să-I privească pe Worden;
acesta păli.
- Bine, dar nu te-am Învătat niciodată aceste
cuvinte, de unde le ştii?
Buteh se intoarse din nou către tablă şi conti·
nupaR: IETENE, IMBRAcA COSTU1lL. DU.MĂ
AFARĂ, MĂ INTORC CU TINE APOI.
Se Întoarse, il privi pe Worden cu ochii lui mari
şi blinzi, apoi scrise:
DA?
Worden era cît se poate de calm. Se simtea
doar putin slăbit şi fără vlagă.
- Cred că ne-am înţeles, hai cu mine spre ie·
şire. Zece minute mai tirziu, două siluete părăseau
statia. Una era mare, conturată de costulŢlul spa·
tiaI şi contrasta cu cealaltă, foarte mică şi jucăuşă,
care topăia deschizind drumul. Era aproape răsări·
tul soarelui, dar stelele se mai vedeau tncă foarte
mari şi strălucitoare. După trei ore, Wordcn se in·
torcea alături de Buteh, care il insotea !ndea-
proape şi aduseseră cu ei alte două creaturi lu-
nare mult mai mici decît Worden, dar mai mari
decît Buteh. Ei purtau ceva În lăbute. La o milă
departare de statie, Worden deschise radioul şi
chernă Baza.
creaturi 'lunare. Acum mă Întorc la statie şi aduc
cu mine două rude de-ale lui Buteh. S-au oferit să
vină cu noi la bază pentru a ne da nişte cadouri.
Nu trageti cind ne apropiem.
Uralele de bucurie la gindul reuşitei, care au iz-
bucnit la staţie, au fost imediat inăbuşite de suspi-
ciuni. Dar cînd Worden s-a intors, uşa de la in-
trare era deschisă. Buteh şi ceilalti doi au fost invi-
tati in sala de curs. Aproape toti cei de la statie au
venit la fata locului.
_ Buteh şi ai lui spun că vor să se impriete·
nească cu noi, făcu Worden pe interpretul.
Directorul staţiei a tresărit surprins de uimire.
_ Worden, vrei să spui că ai găsit o cale de co-
municare cu ei?
_ Nu, răspunse acesta Ei au găsit-o. Sint la fel
de inteligenţi ca noi. Cind am tras tn ei, s-au apA·
rat. Dar nu vor să lupte. Vor să fim prieteni. Ei
J57
mai spun cA noi nu vom putea trăi niciodată pe
Lună fari\ costumeJe. noastre greoaie şi nici ei nu
vor fi În stare să suporte gravitaţia Pămîntului;
ăsta este un motiv to plus pentru care nu avem de
ce sa ne duşl1"lănim. In schimb ne·am putea ajuta
reciproc.
- Pină 'aici totul e coerent şi corect, zise direc·
torul, dar tu ştii la fel de bine ca mine că avem de
urmat anumite ordine stricte ...
- Şi creaturile lunare ştiu acest lucru. zise Wor-
den, şi sint pregatiti sa se apere dacă dăm curs
actiunii... Ei au prelucrat diferite oglînzi care con·
centrează razele soarelui. Cu ajutoru l lor pot
acum Sd IOpeasc.) metale . Pe lUl1â nu e aer si far.!
aer nici (oc. De aceia au fOSl nevoiti să utlhu ze
oglinzi. Au notiuni pe baza. de electronică şi sînt
pe punctul de a le experimenta. Pentru ei, testele
in vid vor fi O jucarie, nici macar nu au nevoie de
tuburi speciale, ca voi pe Pamînt.
- Ce lucruri ciudate spui, Worden, nici nu ştiu
cum poti fi atit de calm. Totuşi, ce vrei sa spui cu
acest acum, adica pina. acum nu topeau metale?
Şi daca. nu, de unde au învătat tocmai acum?
- De la noi, zise Worden scurt. Topirea metale-
lor cu ajutorul soarelui cred că de la mine, caci
asta era una dintre problemele care m-a
preocupat mult În ultima vreme. Constructia de
maşini de la specialiştii noştri de la bază, geologia
chiar de la dumneavoastri\.
- Cum e cu putintă? intreba. şeful Bazei plin de
uimire. ~ - Prin Buteh, zise Worden un pic ironiC, nu noi
- Simplu, foarte simplu, răspunse Worden rela-
xat. Ia incercati sa. vă ginditi acum la ceva anume
pe care vreti să·1 facă Buteh şi apoi urmariti·j in
tăcere. Directorul Îşi atinti privirea către Buteh.
Acesta se ridică de la locul lui, se Îndreap~ către
centrul incăperii aproape teleghidat şi făcu o am·
plă plecAciune.
- S-a aplecat! pali directorul. De necrezut! ăsta
este exact lucrul la care m-am gindit. Vrei să spui
că ...
- Ştiti, luna nu are atmosfera, completă Wor·
den, şi creaturile lunare n-au putut folosi deci su·
netul pentru a dezvolta o comunicare. Au fost ne-
voiti să comunice telepatic. Sunetele transmise FAUR AGACHI
prin intermediul rocilor pe care le·am descoperit
noi nu reprezintă "vorbirea" lor, ci "muzica" lor
care le place foarte mult, dar cu care se distrează ,
nu comunică.
- T elepatia! Da, dar asta Înseamnă că ne ghi·
cesc toate gindurile - concluzionă perfect logic di·
rectorul. Atunci clnd noi am impuşcat primele
creaturi lunare, nu Încercau decît sa comunice cu
noi, acum ne infruntă.
- Da, acum cred că vor să se şi lupte pentru că
au toate mijloacele necesare. Singurul motiv pen·
tru care ne lasă in viaţă este că Învată tot timpul
ceva nou de la noi. Ar putea distruge statia cu
STARE DE ZBOR
mare uşurinta, dar acum au venit pentru că sint
dispuşi ~ negocieze. , ,',1ENTI UNE (SCHI TĂ ), LA CONCURSUL ANUAL DE C~ E.o.T l f LITERAR-ARTISTICA Of ANTICIPA Ţ I E,
BUCUREŞT I 1983
- Asta trebuie imediat rapdrtat Serviciului de
Explorare Spatială, mai apucă să murmure direc·
torul sflrşit.
- Au adus diamante, zise Worden, acum ar
vrea să ne ofere diamantele pentru a primi În
schimb cărti. Nu uitati, intre timp au tnvătat sa ci·
tească. In acest moment e limpede di nu·i mai pu·
tem extermina şi singurul lucru care ne rămfne
este sa facem un tirg dnstit. Cred că măcar asta
vor pricepe şi cei de la Serviciul Spatial.
- Dar cum? Cum am ajuns aici?
l-am capturat pe el, aşa cum am crezut, ci el a
vrut sa. vină de bunăvoie la statie. A stat aici prin-
tre noi, ne·a citit gîndurile şi apoi le-a comunicat
semenilor lui.
- Ce ciudat, şi noi care credeam că le studiem
obiceiurile şi inteligenta...
Asta mi·aduce aminte de el poveste cu un psiho·
log care studia inteligenta dmpanzeilar...
Traducere: MIHAELA POPA

ZBOR la sa1ă: slalom, treceri
prin inel, şurub. Pilonii gălbui
seamana cu nişte plopi descojiti.
Vocea instructorului, dintre ro-
tile scaunului, trezeşte reverbe·
ratii nebănuite: ..Nu sta aşa cris- , banchete de lemn lustruit şi din
pat... Mai calm, mai relaxat...
Acum bucla dublă. Bine ...
Bine... Excelent."
... Parchetul luceşte la un me·
tru sub mine. Mina stfngă - in·
tinsâ lateral: se schimbA centrul
de greutate. Stingăcii de novi·
ciat. După un timp nu mai este
necesar: simti, doreşti şi trupul
execută docil. Ating uşor pUonul
trei. Glisez pe o parte, il las să
alunece de·a lungul spatelui ,
într-o arcuire felină - imagine de
săritură răsturnată bizar. cu
nouzeei de grade.
...Buclă dubla. Şurub. Sala se
roteşte in jurul meu. Parchet,
spaliere, neoane, ferestre,
nou parchetul cu reflexia siluetei
mele prelinglndu·se vălurit peste
neregularitătile lemnului.
... "Pauză". Aud cuvintul, dar
nu cobor. Mă răsucesc pe
spate. Plutesc leneş in curbe si·
nuoase, sub tavan. Pe carcasele
corpurilor de iluminat nu e
uT1l1A de praf. Cu ce va fi ajun-
gind aici personalul de serviciu?
•
E răcoare. Soarele abia se
vede, ca o geană roşiatică la ori·
zont; culorile incă nu s·au trezit.
Zbor la firul ierbii, aşteptînd n\-
săritul. Ating iarba cu fata şi
pieptul, uşor, ca o pArere. Dtre
prelungi de rouă Imi rămin pe
obraji şi de-a lungul cămăşii, in-
fiorlndu-rnă.. La trecerea mea,
macii işi leaplldă provocator pe.
talele, clătinindu-şi, apoi, tn ur·
mă-mi, măciuliiie nude.
Mă inalt putin. O văpaie alba
izbucneşte in fată. Mă răstom
cu capul in jos şi imi privesc
umbra e~tinsa ptnă la poalele
colineler. In mod normal, nu pot
sta aşa mai mult de citeva ' mi·
nute; zborul, În~, işî are legile
proprii, celelalte învătate şi de-

158 A1.MANAH ~~ (~~ ALMANAH 159

~
==========================================================~A~N~T~'C~';.A;T~'A ~
ANTICIPATIA
 monstrate în şcoala, cu creta pe
tablă -se anuleaza. Hainele sint
intotdeauna lipite de corp, inima
pompează făra efort sîngele in . aerului in obraji, in piept şi În
vene şi artere şi nu percep su-
sur' sau ,josul" decit vizual:' ca
pe oişte convenţii moştenite. Aş
putea pluti În orice pozitie; imi
place, tosa, să stau culcat cu din nou, undeva, in spate in
faţa spre pămfnt urmărind lune-
carea verde a ierburilor de sub stropi de dăbuc.
mine.
Un fluture se fnvirte nedume-
rit În jurul meu, nu îndrăzneşte
să se aşeze pe ciudata plat.
formă ce cred ca ii par a ti şi se
j'n.d € ~rt ea z a in zbor osc il.!1't,
•
Ploua cald, cu picături mari
ce Îmi izbesc violent trupul. Vi n:
tul ş uier~ să lb a tic. totul 3 r~ o
n uanta vinetie , undeva s ub minei
9hk ~ s, lerOLlrile p1ecate, a l1,; O.
rate disperat in sol, cu rădăcini
adinci. Ma iau la trîntă o
vreme, cu vijelia. căuttnd ~Juri
"intre rafale, apoi abandonez
ideea şi plutesc cu ochii închişi,
spălat de şuvoaiele neostenite şi
rasucit din cind rn cind de cu-
rentii violenti de aer.
..... Un fulger îşi zigzaghează
hmbJie undeva in dreapta preti·
gurind dezlăntuirea son~ra ce
îmi face sa vibreze viscere le.
Ţtşnesc in sus, răsucindu-mă
Într·un şurub nesfirşit. Pete întu.
necate şi flashuri orbitoare se
înşiruie intr-o sarabandă del~
rantă. ritmată de bateria tunete·
lor.
Ies la lumină printr·o corolă
de flăcări Soarele este undeva
in spate. fntre doi bulgări albu rii
de nor, un curc.ubeu işi zlAnt"
pastelul. Trec prin el şi culonle
mi se preling pe trup, in irizatii
fantomatice.
• că indica ora 12 şi 40 de minute! Să se fi defectat
Alb sidefiu şi albastru cobalt:
un nor stingher pe cerul curat
boltit din zare in zare. Linişt~
deplină. Pină aici nu mai răzbate
nici trilul triumfal al ciocirliei ce
Iţl-a insotit o vreme.
Mă înfăşor pe Iingă turlele in.
consistente. pe lînga pr~păstii
de fum: îmi propun să schiez şi
caut o pant~. lat-o: prelungA, cu
ondulărJ va9l, abia schiţate co-
borînd mai bine de două t~eimi
din colosul de abur inghetat.
~ ă înalt ptnă in capătul cel
mal de sus, ce întruchipează un
castel incredibil şi apoi mă las
să alunec, respectind inclinatia,
160
uşor aplecat pe spate, cufundat
pînă la coapse in ceată. Viteza
creşte vertiginos, simt apăsarea
pintec. Despic cu tălpile văJătu·
cii imateriali, ce drliontează
zbuciumat in virtejurile create
de trecerea mea şi se reunesc
bulgări pufoşi asemenea ~nor ­
O cristiană, două, trei... Le-
neşe valun cetoase, ale căror
creste se descompun diafan
inaltă, de o pat-te şi de alta ~
um~rilor, d~ne alburii. Mă ghe-
mUiesc cupnnztndu-mi genunchii
cu bratele şi plonjez În adincul
umed. Lumina zilei dispare. Mă
rostogolesc intr-un semiintune.
ric difuz, caierele de fum par să
se despice brusc, chiar în fata
corneei şi continui să cad rupt
de timp şi de spaţiu. ' mă dizolv in mine, unind doua
• Şi atunci mă zăresc, plutind
Care este rostul zborului al
zborului meu? De ce eu? Sint
oare, cel mai bun? Nu ştiu. Po-
porul vechi îşi jertfea cel mai
bun fiu arundnclu-J în v1rfurile
laneilor, cu faţa in sus, să moară
rizind şi privind cerul. Nepu·
tintă? Sfidare? Previziune? Voi
cădea şi eu, asemeni lui lear?
Pentru ce jertfă? Doar eu am
dorit, am simţit chemarea pluti-
rii libere, restul a urmat de la
sine. Atunci, o acceptare? Din
partea c~i? Doar. aici sint singur,
intovărăşlt numai de gindurile ce
se zbat invaJmăşit căutind un
răspuns. Si totuşi, un rost, tre-
b~ie sa am un rost, imi spun, rj..
d,cîndu:mă 1n spirale largi sus,
tot mal sus, cerul este mai al·
bastru, se bănuiesc primele
stele, inciIrind in lumină mesajul
lor perpetuu.
Am un simtămtnt ciudat, sea.
mănă cu un presentiment, cu
aşteptarea unei impliniri, iata din
nou freamătul interior ce mă. În·
deamnă spre ina1turi. MA con-
centrez, incercind să. pun ordine
in tumultul din mine. Simturile
s'au pierdut, s-au consumat in
betia inceputului, pentru' ceea ce
ar trebui să descrie acum erau
oricum, mult prea imperfecte~
Aerul ar trebui să: fie rece şi rar,
dar mă. infăşoara cald şi fluid
parcă pipăindu-mă, trupul me~
işi pierde consistenta, se ex- \
tinde, difuzind in atmosferă, tn-
trepatrunzind·o şi îmi pare că
părţi ale aceluiaşi eu.
masiv in spaţiu, acoperit de pă.
dur~ de munti şi oceane, de la-
curi şi cîmpii, aureolat de atmo-
sferă, despicind cimpurile de ra-
diaţii ale universului. Un univers
vibrÎnd de voci, de lumină, de
stele ce cheama, in jur sint alte
existente asemenea mie şi cind
realizez identitatea se naşte ne-
bănuit, aceeaşi pulsatie car~ imi
disipă personalitatea şi iata·mă
tntr·o nouă implinire, eul noi"
unic trup de trupuri, unica' che~
mare, unică. viată, a celor ce se
ştiu asemenea, plutind . maies.
hlos in noapte, presimtind nu
departe hotarele unei noi deve.
niri...
~1
ALMANAH
ANTiCIPAŢIA ...,
XIAO JIANHENG
MISTERUL
VENUSIANULUI
N·AŞ FI crezut niciodată că mie, specialist În
sa
lingvistică, imi va fi dat traiesc evenimentele ex-
traordinare ale unei călătorii in Cosmos. Cu toate
că, mai degrabă, tnt.implarea a fost aceea care a
jucat un rol de seamă in toată această chestiune,
totuşi, într-o epocă in care ştiinta face progrese
uluitoare şi feluritele ei domenii se interc6nditio-
neaz:! şi se întrepătrund, prezenta unui lingvist pe
o navă spatială nu s·ar putea socoti altcumvcl. de·
ctt o urmare firească a lor. Numai că eu am fost
prins chiar intimplător in virtejul evenimentelor.
De unde să incep cu povestea? Poate de la des·
chiderea simpozionului national de lingvistică ...
1. O şedinţă stringentă
Jmi amintesc că era ultima zi a dezbaterilor ple-
nare şi, îndată ce conferinta s-a incheiat, m·am in-
tors la hotel şi m·am băgat În pat.
Era o noapte sufocantă, de sfîrşit de iulie, însă
in cameră era foarte placut. Am apăsat pe ctteva
butoane, anuntind "personalul electronic de servi·
ciu" să mă trezească a doua zi ca de obicei. Cum
imi îndeplinisem cu brio misiunea, m·am cufundat
intr-un somn aUt de dulce şi de adînc, indt, la
miezul nopţii, dnd am fost trezit, credeam că deja
se făcuse ziuă!
Mi·am indreptat privirile spre ceasul electronic
cu comandă numerică şi am constatat, cu uimire,
robotul? Dar chiar atunci am auzit glasul rece al
acestuia, strigîndu·mă:
- Tovarăşe Xu Ping, treziti·vă! Comitetul plane·
tar vă roaga sa preluati imediat legătura telefonica.
"Comitetul planetar?" Nu auzisem de un aseme·
nea organism! n timp ce imi munceam creierul să
inteleg despre ce e vorba, in receptor a răsunat o
voce cristalină de fată.
- Alo! Alo! Tovarăşul Xu Ping? Sînt Secretaria-
tul Comitetului navigaţiei interplanetare. Navisa:tia
interplanetară! Tovarăşe Xu Ping, sîntem intr-o şe.
dinţă de urgenţă, avînd ca scop dezbatere'!, teoriei
dumneavoastră. Ne gîndim să vă invităm la dezba-
tere. Chiar acum. \ profesor de la universitatea mea, venerabilul Xu
- Acum? ... Atlt de tirziu?
- Da. Dar nu·i deloc tirziu, ci, dimpotrivă, e
prea devreme. Este ora O şi 40 de minute!
Poate tocmai din pricină că lucra in domeniul
navigatie; spatiale, fata avea o puternică notiune a
c...~~
'W ALMANAH
ANTICIPATIA
timpului. Continuă extrem de politicoasă, fnsă cu
o intonatie care nu admitea replică: mi pare
foarte rău că v-am trezit şi vă rog să ne scuzati.
Vă rugăm Însă să veniţi numaidecit! Maşina vă aş·
teaptă.
Abia mă îmbrăcasem şi robotul a rostit iarăşi cu
glas rece:
- Tovarăşe Xu Ping, vehiculul Comitetului pla·
netar a oprit la intrare, in sectorul A, locul de par·
faTe numărul 4. Coboriţi cu Jiltul numărul 14.
Inainte de a pleca, vă rog să serviti rpicul dejun,
pe care vi l·am pregătit.
Cui ii ardea de micul dejun? Comitetul naviga·
tiei interplanetare mă căuta şi incă de urgentă.
Ciudat lucru! De fapt, in timp ce vehiculul mă
purta ca vintul spre marginea răsăriteană a oraşu­
lui, unde se Înălţa clădirea monumentală a Comi·
tetului, incă mă mai intrebam dacă eram chiar eu:
persoana căutată. Ce legatură aveam eu, un om'
care studia limba cu ajutorul matematiciil cu acest
Comitet? Comunicarea mea stirnise mUltora inte-
resul şi luarea aminte, dar de aici pină la Comite·
tul navigatiei interplanetare ...
Vehiculul se opri in momentul În care nedumeri-
rea mea era in toi. Şi cu toate că era 'mie~u1 nopţii
- oh, voiam să spun ora unu -, clădirea alba a
Comitetului, luminată puternic, roia ca un viespar.
Cind am coborit, m·a întîmpinat un bărbat fotre
două virste, înalt şi putin adus de spate. L·am re-
cunoscut intr-o clipită. Era Lua Bing, renumitul as·
tronaut, primul chinez care pusese piciorul pe
Marte. ' .
- Tovarăşul Xu Ping? M-a rrăsurat cu privirea
şi mi·a strins cordial mina. Şedinta are loc la etajul
al doilea. Vă rog! .
L-am urmat in sala de şedinte. Arundndu·mi
ochii În jur, am inmărmurit! Aproape fiecare do-
meniu işi avea acolo dte un reprezentant. Specia-
liştii în virsta erau strtnşi in jurul unei mese mari,
dreptunghiulare; cei mai tineri stăteau în spatele
lor. Sala spatioasA era plină ochi.
Şedinta Începuse de mai multă vreme. O tinarA
astrobiolog era într·o controversă acerbă cu un
Miandun. Bunul profesor cu pletele cărunte era de
felul lui amabil şi tăcut, fnsă in momentu~ acela
arăta, nu ştiu de ce, neobişnuit, tulburat. Cind a
dat cu ochii de mine, a strigat tare, exaltat ca un
copil:
161
 - Bravo! A sosit autorul comunicariil Apucă un
material din fata sa şi, arătindu-1 tinerei cercetă­
toare, zise: Îţi va răspunde chiar autorul.
Se lăsă tăcerea. Nenumărate priviri pline de căI·
dură şi curioZitate se tntoarseră spre mine. Lua
Bing imi căută un loc şi, Înainte ca eu să mă aşez
mă prezentă, apoi se întoarse către mine:
- Tovarăşe Xu Ping, v-am 'Solicitat pentru a ne
expune personal situatia. Institutul dumneavoastră
a reuşit să traducă unele texte din limbi antice
dispărute. Cum ati procedat?
~u mă simteam cituşi de putin in largul meu.
Ahia observasem acum că toti specialiştii aveau in
mină raportul meu la conferintă. Pe loc, n-am inte-
l~ motivul interesului lor pentru lingvistică, dome-
niU atit de străin de ei. Şi asta, chiar atunci - În
plină noapte, în sala de şedinte a Comitetului navi-
gatiei interplanetare!
M-am uitat lung la profesorul meu, apoi la Lua
Bing şi la ceilalti. Am simtit de pretutindeni ace-
eaşi atitudine Încordată de aşteptare. Păreau mis-
tuiti de ceva şi nu ştiam de ce.
Le·am arătat in citeva cuvinte cam cu ce ne
ocupam noi tn ultimii ani. Le-am spus:
- Principala noastr~ activitate s-a concentrat În
ajutorarea calculatorului electronic, cu care anali-
ziim ,şi st.udi~m, prin metode matematice şi logice,
reguhle hmbllor. Raportul meu infătişează unele
chestiuni de principiu şi unele căi pe care noi
le-am pus la punct. Prin intermediul lor, am reuşit
tntr-adevăr să traducem texte vechi egiptene şi
un~le probleme neelucidate În ceea ce priveşte
scnerea noastră veche, pe carapace de broască.
ţestoasă ...
Mi.am..relua.t Io~ul, insă. tntrebările m·au potopit
ca stropll unei plOl Mtute de vtnt. Cele mai multe
priveau tocmai căile şi tehnicile de dezlegare, cele·
Ialte, de după acestea, ajungînd tot mai puţin pro-
vocate de curÎOzitate. ' poate să nu găsim mijlocul de a traduce ~ aseme-
- Tovarăşe Xu Ping, spuse la un moment dat o
femeie tînără cu dinţii ca două şiraguri de perle
de fapt biologul pe care il găsisem la venirea me~
in co~troversă cu venerabilul profesor, n·am ' să vă
chestionez asupra tezelor cuprinse in raportul
dumneavoastră. Dar aş vrea să ştiu un lucru: sint
ele val~bile ş.i p~ntr':1 situatia de pe o altă planetă?
Vă VOI ~O!bl deschiS. Daca: descoperim viată pe
Venus ŞI mtrăm tn legMură cu "oamenW' de pe
planetă, ne-am putea bizui pe dumneavoastră?
Mai. bine zis, putem să vă transmitem rapid res:
peftlvele semnale şi să primim o traducere?
Intrebarea pusese capac la Întreaga oboseală a
zilei. Răbdasem celelalte intrebări, dar acum am
izbucnit:
- T oyarăşă dr~gă, eu stnt un om de ştiinţă şi nu
un scrutor de literatură SF. Studiind chestiunile
prezentate in raport, nu i·am luat tn consideratie
pe inexistenţii venusieni!
Vorbisem prea rece, brutal, fiindca: s-au pornit
şuşotelile.
- Cum? N·a aflat?
- Aşa se pare.
- De ce nu·~ spuneti?
Nu intelegeam la ce se refereau şi m·am întors
intrebător către Luo Bing. S·a ridicat in picioare.
- Tovarăşi, fncă n-am apucat să·' punem in
temă pe UnArul savant. Poate că a fost chiar mai
bine aşa, Iăstndu-1 să ne vorbească in mod obiec·
tiv. Tovarăşe Xu Ping, mi se adresă el mie intre·
barea tovarăşei Li Guifen nu e un capriciu. 'Ne in·
162
' teresea~ă
MISTERUL
pe toti în cel mai fnalt grad acest as·
pect. ŞI anume, dacă stabilim unele legături' cu
"oameni" de pe alte planete, sînteti capabili să de·
codificati semnalele lor?
' Luo Bing arăta cît se poate de serios. M-am
simţit intr·o situatie delicată. Cum s~·i răspund
U!l!-ll om ca.re gtndeşte de pe pozitia unui pasionat
c!tJtor de hteratură ştiintifico-fantastică? Din feri-
Cire, ven~rabîlu! profesor m·a trezit la realitate.
. Xu Pmg! mi se pare c~ inainte de toate se cLl.
vlOe s~ stabilim nişte chestiuni. NeJastnd raportul
~eu dlO mină, a continuat, c1ătinÎndu-l, ca o ame.
mnţare: în primul dnd, trebuie să pornim de la
faptul că "venusienii" - aici voi evidentia iarăşi că
denumirea "venusienii" este o simplă ipoteză de
luc~u - stnt cu slgurantă fiinţe cu o inteligentă su.
penoar~. Cum arată, deocamdată nu ne intere.
seaz~. Altceva este 1n afara oricărui dubiu - for-
marea unei fiinte superioare nu este şi nu poate fi
separ~tă w d,: muncă. Cu alte cuvinte, ,;venusienu"
tre~ule s.a fie la .fel cu ţ'ămtntenii: să ducă o viată
SOCI~~ ŞI ~ă detmă urj Instrument de exprimare a
gîndlrn - hmba: Cit ~espre aceasta din urmă, aş
crede că trebUIe să fie asemăn~toare celei de pe
Pămînt, să reflecte realitatea obiectivă. Or lumea
obiectivă, fie ea de pe Pămînt sau de pe ~ltă pla.
n.eti\, are la bază nişte norme. Iată de ce apre.
clem...
Dint~-o. dată am priceput ce voia să spună. Si.
gur, ŞI hmba "venusienilor" este guVernată de
nişte norme, de legi.
- înţeleg, l-am întrerupt. Dacă·i aşa nu se
nea limbă. Sigur că da, am tntărit. Dacă limba in
cau2ă ~re o. regulă a ei, pe baza unei logici rigu-
roase, Izbuhm. Numai că ...
Răspunsesem răspicat, dar ştiam că cercet~rile
de pin~ la daţa aceea ne~au existenţa vietii pe Ve-
nus. ŞI nu·ml era deloc limpede ce ii determinase
pe oamenii din fata mea să dezbată în miez de
na:apte o problemă ce nu-şi avea o bază reală.
Prin urf!1are, am adăugat: . viată. 'Atunci cum se explica: existenta acestui
- De,.slgur, luăm această limbă ca o ipoteză de
~ucru. Insă ce sens are dezbaterea noastră? Fi·
mdcă, de vreme ce pe Venus nu există viată de
unde să luăm o limbă "venusiană''? < ,
Se Iăsasejliniştea. Se părea că răspunsul meu ii
multumea. nsă cind am afirmat ca pe Venus nu
există viată, au izbucnit in risete. Iar cind au mai
văzut şi figura meţl. nevinovată, risetele au sporit.
M-am aşezat, fîsUcit, neştiind cu ce greşisem. Luo
Bing mi-a sărit in apărare.
- Tovarăşe Xu Ping, nimeni nu ride de dumnea-
voastră. Faptul că actualmente pe Venus nu
există viată şi deci nici "oameni" este o mărturie ci
ştiintei contemporane. Dar, iată, s-a ivit o ches·
tiune extraordinară. Aici vocea sa a ţăpă.tat o
nuantă ciudată. Trebuie sa fi aflat şi dumneavoas·
tră despre plănultul zbor spre Venus...
Am dat din cap, in semn de aprobare. Citi~m
undeva despre acest 2bor interplanetar. Se -spu-
nea ca după studiile de pe Marte, organele de re·
sort incepuseră o intensă muncă de pregătire a
unor cercetări pe Venus. Mai inainte, China trimi· -
ALMANAH ~~
.ANTICIPAŢIA ~
VENUSIANULUI
' sese pe Venus citeva nave fără om, fnsă eu nu
ştiam nimic despre informatiile transmise de acolo
de aparatura de bord.
- Aţi auzit că de curind am lansat spre Venus o
nouă navă fără om la bord, numită nava ,,număru l
patru?", Întrebă Luo.
f..m Încuviinţat.
- Această rachetă, cu ·exceptia aparaturii obiş·
nuite de mAsurat, a fost echipată şi cu o cameră
de luat vederi, cu raze infraroşii. Ştiti prea bine că
Venus e inconjurată de un strat atmosferic foarte
dens şi numai cu infraroşii se poate depista starea
de lucruri de acolo. Ieri, aparatul a inceput să
transmită şi s-a petrecut cel mai neaşteptat lucru :
pe unele fotografii am descoperit un cl'udat corp
ceresc artificial. Făcut de Tl)1na omului. n cele din
urmă, am ajuns la concluzia că e vorba de un sa·
telit artificial uriaş ...
Ştirea m-a tulburat intr-atît, incit, pe dată, nu
mi-am dat seama de sensul adînc al descoperirii.
Cuvintele "corp ceresc artificial" imi persistau în
memorie.
- Cum?, am btiguit aproape sărind din scaun.
Făcut de mina omului?
Cei prezenti au izbucnit în ris, mizînd, se pare,
pe această reactie a mea.
- Oare... Incă nu·mi revenisem din starea de
agitatie. Vestea era prea mare şi că2use prea
brusc. Oare să se afle "oameni" pe Venus?
- Ce putem şti? Luo Bing aşteptă ca sala să se
liniştească şi reluă: Aşa este, ne confruntăm cu un
fenomen ieşit din comun. La inceput am crezut că
este cumva vorba de o navă a unei tări. Am stabi·
lit apoi că În ultimul timp nimeni n-a mai lansat
spre Venus un corp ceresc. Iar fotografia dove·
deşte că obiectivul este opera inteligentei ome·
neşti. No, am apreciat întotdeauna că, În sistemul
solar, nu poate fi viată doar pe Pămtnt. Dar, in
acelaşi timp, am sustinut că pe Venus nu poate fi
corp artificial? I~tă misterul!
Aceasta era! In atmosfera planetei VeQus, se
descoperise un satelit artificial. Intr-adevăr! In cele
citeva fotografii, obiectul acela luminos, ca o hal-
teră, gros la cele două capete şi subtire la mijloc,
nu putea fj unul natural. Era- fără tndoială isprava
.unei miini umanel Şi nici gînd să fi fost lansat de
pe T ena. Se intrevedea q\ vom avea cit de curind
de·a face cu fiinte inteligente de pe o altă planetă,
oricit de neaşteptat ar fi părut acest lucru!
- Tovarăşi, se Întorsese Luo Bing spre sală, am
ascultat opinia unui specialist. SÎnt~ m cu totii inte·
resati În cel mai mare grad de modul de traducere
a semnalelor lansate de "venusieni" - hai să-i nu·
mim astfel pe constructorii acestui corp ceresc ar·
tificial! Cit despre misterul de care vă vorbeam, el
va putea fi dezlegat numai după ce vom incerca
să intrăm in contact cu obiectul, sau in urma unei
călătorii pe Venus. Prin urmare, propun constitui·
rea unei Comisii specializate, care să analizeze ur·
mătoarele chestiuni: Profesorul Xu, tovarăşul Xu
Ping şi specialiştii În telecomunicaţii vor forma un
prim grup de lucru. Ei vor face toate pregătirile de
rigoare p;€ntru a intra - de pe Pămînt - în legătura
~t
AJ ALMANAH
ANTICIPATIA
cu «venusianui». Recomand trecerea imediată la
actiune. Este foarte probabîl ca 2borul spre Venus
să se devanseze, iar dacă eşuează legătura de pe
Pămint cu "venusianul", printre membrii navei va
fi absolut necesar şi un lingvist...
Nu mai notez toate concluziile trase de Luo
Bing. Ceea ce se cuvenea Însă de retinut era fap·
tul că cea de a doua propunere a sa mă azvirlise
dintr·o dată În viltoarea unei ca:Iătorii în Cosmos.
Iar lucrul acesta putea să fj fost, in ceea ce mă
priveşte, cum spuneam la Început, o pură intim-
plare. De cite ori rememorez momentul, inima imi
bate cu putere şi mi-e greu să mi-l smulg din
minte. Tot ce s-a intimplat mai apoi, pentru mine,
un cercetător obişnuit, este cu adevărat ieşit din
comun şi, in acelaşi tip, o nemaitncercată fericire.
2. Pe Venus
Pl'nă la urmă, am coborit pe Venus. Echipa
noastră era formată din: Luo Bing, renumitul as·
tronaut chinez, participant al vizitei pe Marte; Bao
Weiwen, geolog, şi el membru al echipei de pe
Marte; Li Huifen, cercetător al departamentului de
astrobiologie, şi eu, cooptat in calitate de lingvist.
Cum aş putea uita vreodată această călătorie?
După ce motoarele navei s·au oprit şi aparatura
de bord .şi ~mnalele au indicat "coborire nor·
maIă", nOi, cel patru membri ai echipajului, inclu·
siv atiţ de fermul stăpîn pe sine Luo Bing, ne-am
Mpus!lt afara
Venus! Ajunsesem in sfîrşit pe această planetă
misterioasi\, inconjurată de o atmosferă densă,
Purtam costume de astronaut, prevăzute cu apa·
ratură pentru reglarea automată a temperaturii,
pentru protecţie la eroziune şi rezistentă la pre-
siuni tna!te. Eu şi Luo Bing rămăsesem pe loc.
Sub tălpI, aveam o rocă precum piatra de tocilă
de felurite culori şi un praf moale şi fin. Departe
la orizont, se ridica, estompat, un munte tntune~
cat. Deasupra capetelor noastre era atmosfera
aceea groasă, prin care abia se tntrevedea un
soare, ca o umbră . Acuitatea vizuală ne era aici
extrem de redusă. '
- Vino! fn casca transparentă a costumului de
astronaut răsună vocea SCă2Ută, emotionată a lui
Luo Bing. Vorbeam unul cu altul prin radio.
- Vino!, repetă, bătîndu-mă pe umăr. Să facem
primii paşi pe Venus!
Dupa citiva paşi mari, am fnfipt in solul moale al
planetei un steag mic pe care era tnscris numele
echipei noastre. Li Huifen ne-a făcut mai multe fo-
tografii. Cu aparatură dezinfectată cit se poate de
riguros, Luo Bing a luat o pro~ de sol, iar eu una
de aer. Am dat, cu precautie, ocol navei. Apoi
Luo Bing s·a apucat să analizeze mostra de aer
iar Li şi Bao pe c~a de sol. Eu m·am aşezat şi a~
Încercat să iau legiUura cu Pămîntul... Aşa a Înce-
puţ activitatea Încordată şi atractivă de cercetare
a planetei Venus. N-am să expun' aici În detaliu tot
ce am făcui. Voi consemna numai aspectele de
seamă ale raporturilor mele cu "venusianul".
Primul lucru a fost sA depistăm urma acestuia.
De pe Pămint eşuasem. Imediat după şedinta
aceea de pomină, cu forte uriaşe la dispozitie, am
construit citeva statii electrice de captare a sem·
n~lelor; in plus, j·am ~obili2at pe toţi radia~torîi
dll1 tară. Insă efortunle s-au dovedit zadarnice.
Ceea ce ne neliniştea era faptul că alte nave auto·
163
mate lansate spre Venus nu mai dădeau 'de sateli-
tul in formă de haltera. incercarea de a Întrerupe
evoluţia satelitului pe orbita sa n·a reuşit. Aceasta
insemna că cele citeva fotografii captate erau re·
zultatul de exceptie al unei pure intîmplări. Chiar
aşa! Şi ce putea fi mai greu decit să porneşti to
căutarea unui ,corp ceresc artificial care se depla-
sează pe o orbită necunoscută in văzduhul imens
al planetei Venus! Se ÎnfAptuise tocă o victorie ne·
obişnuită. Am fotografiat din nou cu ultraroşii
zona cosmiCă şi am reperat urma satelitului. Cit
am salutat reuşita! Inimile ni se umpluseră de bu·
curia izbinzii,
Numai că. atunci cînd am trecut la cel de-al doi-
lea pas - descoperirea "stăptnului" care Iansase
satelitul. ne·am izbit de piedici de "negîndit.
Conditiile fizice ale misterioasei planete Venus
erau Într·adevăr aspre. T emperatur~ medie era de
475°C, bioxidul de carbon reprezenta principala
componentă a aerului, iar presiunea ne apăsa de
peste 90 de ori mai mult decît aceea de pe P ă ·
mÎnt. Temperatura şi presiunea inalte scoteau pur
şÎ simplu acidul fluorhidric şi c\orhidlic din rocă.
Iar aceste gaze compacte se amestecau cu nori
groşi de acid sulfuric, care se lăsau in vaile munţi·
lor şi în depresiuni. Ploile torenţiale de pe Venus
aveau un caracter coroziv. Dar ce spun eu "ploi"!
Erau de fapt c ăd.eri de acizi anorganici!
Sigur că În aceste condiţii vitrege nu putea
exista aici nici un fel de viată!
Pe de altă parte, din momentul redescoperirii
urmei satelit ului, am Incercat să intrăm in legături!!
cu acesta, dar făra folos. Am. emis nenumă rate
°
semnale şi n·am primit nici reacţie . Cine ' era stă·
pîQul? -Şi unde se afla? Totul era învăluit în mister.
In fata acestei stări de lucruri, noi - adica Bao,
Li si eu - ne·am simtit dezarmati. Pina şi tinăra,
vioaia, avidă de dispute Li Huifen Sf' întunecase la
chip.
Ciudat era şi faptul că Luo Sing se părea a nu fi
fost îngenuncheat de nimic şi muncea ca şi mai
înainte, cu aceeaşi tragere de inimă. Numai că se
cufunda deseori În gînduri. Imi dădeam seama ca
'ti chinuia ceva, că noi ideÎ îi dădeau tîrcoale.
ntr·adevă r, intr·una din zile ne-a chemat la el şi
ne·a spus:
- Dragii mei, zilele acestea am muncit fă ră pre·
get şi am adunat suficient material despre Venus.
Sintem siguri că aici nu s·a născut viaţa. Dar
această certitudine, din punct de vedere ştiintific ,
e exprimată printr·o recolta bogată. Acum, mult
maÎ important este următorul lucru: de vreme ce
pe planetă nu e viată, nici vorbă sa existe fiinte
superioare şi atund de unde vine satelitul artifi
eial? Al cui este? ..
Da! Acest gind rara rasp uns ne m-UrlC € 3 şi p€
noi.
- \ In această situatie, continuă Luo, cred că este
greşită presupunerea că venusienii au lansat sateli·
tul.
- Cum greşită? am sărit noi.
- Exact cum aţi auzit!, vorbi el, imperturbabil.
- Atunci cine I·a lansat? Şi unde să mergem În
căutarea bazei de lansare? se avintă Li Huifen.
- Am o mare banuialA", se arătă Lua Bing emo·'
tionat. De ce să credem că lansarea s·a produs de
pe Venus? Şi de ce să nu luăm În calcul posibilita·
tea ~sosirii unor fiinte superioare din alt sistem pla·
netar?
- Cum? strigarăm in co~. La una ca asta nu ne
164
MISTERUL
gindisem. Dacă era vorba de o navă sosittil din alt
sistem decit cel solar, iată o descoperire de prima
mărimel Inimile au inceput să ne bată cu putere...
- Fireşte, ce vă zic nu e deeft o nouă ipoteză,
rosti Luo Bing cu acelaşi calm. Iar pentru a o veri·
fica, e nevoie sa ajungem pe satelitul enigmatic.
Una dintre principalele noastre sarcini ar fi deci
controlarea satelitului. Sîntem pregătiţi pentru
asta. Am convingerea etil dacă pe Venus nu am
putut găsi secretul "venusianului", pe satelit - deo·
camdată continuăm să·i spunem satelit - il vom
descoperi. Propun deci să tncheiem grabnic activi-
tatea de cercetare pe Venus şi să mergem pe sa·
telit.
3. Pe misterioasa navă
... Am intrat in orbita prestabilită.
Zburam in văzduhul planetei Venus, la 22000
km de ea. Ne transformaserăm şi noi intr·un sate·
lit venusian. Fiindcă orbita. noastră şi viteza cu
care zburam erau diferite de ale satelitului miste·
rios, punctul de intilnire cu el -era relativ stabil.
Uriaşul venusian apăru tn fata noastră la circa
2 000 de metri. Chiar fără instrumente optice, in
bezna cosmică îl vedeam foarte distinct. Era un
satelit artificial dudat şi uriaş. Pluteam În cabina
navei (ne pierdusem greutatea), tnghesuiti la fe-
reastra sferoidală şi uitfndu-ne cu tncordare. Dacă
admiteam că in satelit erau fiinte superioare,
atunci cu sigurantă că şi ele ne reperaseră.. După
o jumătate' de oră de observaţie, pe acel straniu
corp ceresc artificial nu se făcu simtită nici o miş­
care. Ce linişte greal Or, dacă se putea sa nu fi
receptat sau să nu fi tnteles semoalele anterioare,
de pe Pamint şi de pe Venus, acum, dnd venisem
tn fata lor, efnd le intrasem sub ochi, se cuvenea
să reactioneze 1ntr·un fel! Ce se tntimpla? Puteau
fi orbi constructorii unor astfel de aparaturi? Erau
ei atit de "neospitalieri"? Ori erau doar nişte bar-
bari şi inumani, aşa cum apareau descrişi de unii
autori de SFI
Sentimente nelămurite, de netntelegere şi in-
doială, ne cuprinseseră. In cele din urrm, Bao
Weiwen rupse tAcerea:
- Să urcăm pe el! propuse.
- Nu, zise ca pentru sine Luo Bing, părăsind fe-
reastra. Tăcu o vreme, apoi 1şi urmă gindul: Nu
cred să nu ne fi dp-scoperit. Li Huifen suprave-
ghează locul, iar noi vom incerca să mergem pe
el.
Pentru o maÎ mare siguranţA, după dezbateri,
am stabilit: Luo Bins şi Li Huifen rămîneau pe
navă, iar eu şi Bao ne duceam tntr·acolo Luc m-a
ajutat să imbrac costumul de astronaut. inainte de
plecare, Luo Bing ne·a imbrătişat, plin de emoţie.
- Atentie, prietenii Nu uitati să rămtneti tn per·
manentă tn legatură cu noi!
Am ieşit din navă. După ce uşa s·a inchis auto·
mat în urma noastra, am intrat tn adevăratul Cos·
mos. Cu pistoale pneumati~e cu aer, ne-am ..pro·
\ p~lsat" .rapid spre satelit. (In Cosmos nu e atrna-
ALMANAH
ANTICIPATIA
<..~~
W "'~~
VENUSIANULUI
sferA, deci nici rezîstenţă şi această fortă infim<\
era suficientă).
Văzduhul negru lucios era plin de stele. Nefiind
estompate de atmosferă, acestea se iveau in toată
splendoarea lor, luminoase şi calme. Misiunea tnsă
nu ne tngăduia nici o clipa sa admirăm decorul
care ne înconjura. De fapt, eram foarte tulburat
ca să-mi clarific sentimentele. Dacă pe satelit exis·
tau cu adevărat filnte inteligente, ele ne urmăreau.
Cum aveau să ne primească? Cum erau la infăţi­
şare? Să fi fost aşa cum li imaginase un scriitor
englez·, ca nişte peşti, cu opt picioare şi de o cru-
zime fără limite? Temerile Însă nu puteau impie·
dica hotărirea noastră de a cunoaşte adevărul.
Poate că aceasta este cea mai de pret calitate a fi·
intelor inteligente, această căutare tndrăzneată şi
neobosita, soldată cu hotărtrea şi spiritul cercetă­
rii!
Răsună glasul lui Bao Weiwen. Raporta ..acasa":
- Luo Bing! Luo Bing! ne apropiem de venusian
şi nu tnregistrăm nici o mişcareI
- Fiti atenti! ne avertiză el a nu ştiu dta oară.
Păstrati legătura cu baza.
Pe măsură' ce ne apropiam, desluşeam şi mai
bine corpul acela ceresc. Era o constructie din
două părţi. La un capăt era un element sferoidal
lung de vreo 400 de metri, iar la celălalt ceva ce
semăna cu un abajur uriaş şi in acelaşi timp ca o
oglinda reflectoare. Cele două părti erau i'mbinate
prin tuburi groase, semitransparente. Ce putea fi?
O navă? Un satelit?
în cele din urmă am coborît pe strania con·
structie.
- Vino după mineI mi·a şoptit Bac. Hai să alu-
necăm tn partea asta!
Am alunecat greu, uitînd să·mi mai punctez "ve-
hiculul" meu cu pistolul pneumatic, izbindu·mă
astfel de corpul acela ce părea un uriaş ou de
raţă. Lucrul acesta l·a stirnit pe Bao, care a ridicat
pistolul şi a bătut de dteva ori in sferă. Am aştep­
tat tncordati citeva minute, insa nici o mişcare.
Bao Weiwen a hotărft să plece de unul singur in
cercetare.
- Rămti aici, mi·a zis. Mă duc pina dincolo.
Dacă apare ceva, fac repede cale 1ntoarsă.
A deschis pistolul şi a luat·o peste forma aceea
sferoidală, lunednd spre partea cealaltă. Eu m-am
instalat bine unde l'I'lă aflam, pntndu·mă cu mina
de o ieşitură (mai tirziu aveam să aflu că nu era
altceva decît o antenii pentru transmisiuni). La un
minut sau două, Bao fmi raporta. (Minutele aces·
tea erau lungi cît un 52coll) Receptionam şi tran-
smiteam de fiecare dată la bazA.
Poate din plictiseala sau poate din dorinta de a
cerceta şi eu, am dat să văd din ce metal era fă·
cuta ieşitura, de fapt, "antenal ' romboidala. Răs·
punzindu·i lui Bao, m·am cătarat spre ea. Tocmai
cind apucasem in mina "antena", am ~imtit că
nava de sub mine se deplasează incet ... In dispe·
rarea momentului, am făcut o săritură şi pe dată
am Început să zbor In Cosmos.
- Xu Pingl Xu Ping! Ce·i cu tine? mi·au răsunat
in urechi vocile lui Luo Bing şi lui Bao Weiwen.
:;",r ALMANAH
ANTICIPATIA
lPrec-is îmi ZI:Jziwfa exclEimatia smulsă. de Spe rie-
tură).
Am scos cu greu pîstolul pneumatic şi am apa ·
şat tare pe trăgaci. Am alunecat imediat înapoi.
Insă cum desfăcusem prea puternic supapa de
aer, n·am rămas fixat pe peretele navei, ci am fost
putin deviat, ajungînd Intr-un anume loc. Acolo,
peretele navei s'a deschis automat şi m-a inghitit
ca tntr·o peşteră. Şi iată-mă dintr·o dată În pinte·
eul misteriosului satelit! .
L-am chemat pe Lua 8 in9 in ajutor, Însă n·am
primit răspuns Prin pt>retele de metal al navei, un·
d.::-!e ul1rascLH·te nu pMrundeau!
Am făcut eforturi să mă calmez, să mă stăpl·
nesc. Ctnd mi·am revenit din tulburare, am obser·
vat ca ajunsesem tntr·o cameră ingustii, dreptun·
ghiulară! Peretii erau goi, insa emiteau o lumină
blindA. n partea opusă era parcă ' o uşă. M-a tre·
cut o sudoare rece. Trebuie să recunosc cA mă in·
coltise gl"ndul că dincolo de uşa uri~ă o fiintă ca o
reptiJă imi ptndea fiece mişcare. Imi efa teamă.
Ptnă la urmă, ~uriozitatea şi taria spiritului ştiin- '
tjfic mi·au revenit. La urma urmei, de ce trebuie
să mă tem? Pentru ce venisem? Scopul meu nu
era să·1 cunosc pe stăpînul acestui obiect? M·am
ridicat şi am trecut cq paşi apăsaţi dincolo de uşa
ce mă tnspăimtntase. In fata ochilor mi·a apărut o
incăpere ingrijita, ca bordul unui vapor. Intrarile ei
erau toate blocate. Am ciocănit în mai multe la·
curi, insă in afara răsufiarii mele grele, Intretăiate,
n·am mai simtit nici o reactie.
Aşadar, am rămas liniştit, neştiind ce mai pu-
team intreprinde. Atunci am descoperit cu sur-
priZă că îmi recăpătasem greutatea. Pe nava noas·
tră eram imponderabili, fOSă aici mă mişeam ca pe
Pămint. Aceasta fnsemna că satelitul avea o con-
structie foarte ciudată,
Am hotarit sa mă intorc in coridorul din care
plecasem. Ma gindeam cA Luo şi Bao mă căutau.
Trebuia gj reiau l~gătura cu ei. Insă strădaniile
mele erau in van. In camera lunguiată n·,am gAsit
nici un buton, nimic cu care să deschid vreo Uşă.
Am revenit în Incaperea Îngrijită şi iar m-a cuprins
panica: trebuia cu. orice pret să dau de stăpinul
navei, de misteriosul şi invizibilul ei stăp1n. In cele
din urmă am zărit o scară tn formă de spirală. Pă­
rea că duce în inima constructiei. Mă pregăteam
să pun piciorul pe ea, cind am auzit paşi precipi"
tati. Da, paşi adevărati, care veneau spre mine.
M-am intors. şi. ..
- Xu Ping! Xu Ping!
Oh, ce glas plin de căldură, Bao Weiwenl Nu,
era Luo Bing. Alerga spre mine printr·un alt cori·
dor.
- Tu, aici? Eşti rănit?
Ne·:am îmbrătişat ca nişte prieteni despărţiţi
vreme tndelungată.
- Biitrlnul Bao? indrăznîi să intreb, cu inima
strtnsă.
- A intrat şi el. Ne aşteaptă dedesubt. '
In mod sigur zguduit de ceva, Luo reuşea să ar·
boreze o tnfătişare calmă. M·a prins de mina şi
m·a tras spre scara În spirală.
- Am intuit bine. E o navă, şopti el. Am pă·
truns 1n camera de comandă.
- Şi staptnul? A cui e nava? Mă bucuram, insa
voiam să mi se spună tot.
- l·am găsit, dar ... Luo Bing se opri şi se in·
toarse spre mine, tulburat, punîndu·mi mina pe
umăr. După o pauză, rosti cu durere în glas: S·au
165
sacrificat! Se pare că li s-a intimplat o nenorocire
şi au murit cu totiil
- Morti?
Nu am apucat să-I înteleg bine pe Lua Bing şi
Baa s-a apropiat in graba, tmbrăţişîndu-mă. In sala
Încărcată de aparate - evident comanda navei -
am pătruns sensul vorbelor lui Lua Bing.
Pe scaunul din fata tabloului de comandă era un
"om" mult mai 1na1t decit noi - Însă foarte asemă·
nător nouă; pămintenilor.
Uscăciunea sau o cauză care nouă ne scăpa il
păstrase nealterat. Zăcea acolo, tin1nd strîns În
mînă ceva de forma unui stilou. Pe masuta de co-
mandă era deschis un caiet (ulterior aveam să
aflăm că era jurnalul de bord), pe care erau inghe-
suite nişte semne ciudate. Alături de caiet era o
fotografie - imaginea dară a Pamintului - şi o scri·
soare (ceva mai tirziu am ştiut că era o scrisoare
adresată nouă, pămtntenilor),
Pentru o clipă, noi, cei veniţi de pe îndepărtatul
Pămînt, am rămas nemişcaţi in fata acestui "oas-
pete din Cosmos" şi, cu to~te că nu ne-am desco-
perit capetele, i-am adus toti trei un omagiu bine-
meritat lui, enigmaticului "oaspete" care, din nefe-
ricire, se sacrificase pentru ştiinţă, pentru dezvălu­
irea tainelor Cosmosului.
4. Secretul navei cosmice
"Exploratorul"
Maşina cu perne de aer şi cu hiperviteză inainta
pe superautostrada de plastic, celebră in lume, din
zona răsăriteană a Beijingului, apropiindu-se in
zbor de clădirea Comitetului navigaţiei interplane-
tare. Bao spori viteza la maximum, Însă pe noi toti
nu ne mulţumea, li Huifen şi cu mine stăteam· in
spate şi, din cînd În dnd, tînăra cercetătoare il bă.­
tea pe omul dinaintea sa pe umăr, îndemnindu-I:
- Mai iute, Bao, yom intirzial
De fapt, avea dreptate. Chiar întfrziasem. in
urmă cu cinci ore leneveam comod in fotoliile de
răchită ale statiunii de odihnă "Casa astronautu-
lui", desfătîndu-ne in faţa nemărginirii mării, scăl­
daţi de razele blinde ale Soarelui. Dacă nu am fi
fost retinuti de o neprevăzută conferintă de presă,
am fi fost de mult în sala intrunirii, fiindcă era o
întrunire de la care nici gind să putem lipsi!
Călătoria pe Venus se desfăşurase /n bune con-
ditiuni. Ne luase un an şi două luni. n cele peste
400 de zile, mai bine de jumătate le petrecusem
pe drum. Pe Venus stătusem numai 47 de zile, iar
pe satelit - nu, acum ştim că nu era un satelit arti-
ficial, ci o navă uriaşă, deci,pe misterioasa navă _
rămăsesem cu totul 11 zile. In acest scur.t răstimp"
nu numai că am controlat cu de-amănuntul nava,
dar am găsit numeroase materiale - documente
felurite, cărţi şi, pe lingă ele, voluminosul jurnal de
bord.
Oricine îşi poate închipui bucuria care ne-a cu-
'prins in momentul descoperirii acestor materiale
scrise, enorm de preţioase! Ele stăteau drept mă r ·
turie unică a pătrunderii secretelor "venusianului" .
Ş tia m Însă că p e na v ă n·aveam Cl:m să dezle·
găm aseme n ~a mister. Tre buia aflată cheia dezleg'l ·
rii ciudatei scrieri, apoi traduse materialele şi n OI
'e ram prea puţini pentru a duce la capat aşa ceva.
Dar nici n·am lăsat ca munca aceasta să Întir-
zie. Deja in drumul nostru inapoi s pr ~ pămînt am
166
==========================================================~A~N~T~'C~'P~A~T~'A ~
MISTERUL
transmis prin televiziune, in toată lumea, principa.
lele documente.
La coborirea din navă am auzit că institutul
nostru li!1gvistic condus de venerabilul profesor
descoperISe secretul scrierii şi tradusese materia-
lele cele mai însemnate. Ştirea ne emotionase şi
ne insufletise totodată! Am incheiat mai devreme
tratamentul şi ne-am grăbit spre Beijing, pentru a
audia raportul profesorului.
Li Huifen ne purtase într-un iureş pîn~ In sala
de conferinte de la etajul tntii. Dar 1ntlrziasem.
Profesorul tocmai terminase referatul.
- ... Aceasta este activitatea noastră din ultimele
patru luni. Ea se află totuşi la început. Fiindcă
ne·au rămas tncă destule documente de clasat şi
tradus. Pe baza celor de mai sus, s-ar putea trage
cinci concluzii.
Unu: Am descoperit numele navei. rn cuvintele
noastre, ale pămintenilor, ea s-ar numi "Explorato-
rul".
Doi, şi lucrul cel mai important, este că nava
venea din sistemul astrului X. Conform măsurării
timpului de către noi, ea a pătruns in sistemul so-
lar in urmă cu trei ani. Se ştie că sistemul astrului
X se află foarte departe de sistemul solar şi o
navă cate ar zbura cu viteza luminii, adică cu
300 000 krn/s, ar avea nevoie de 8 ani. Or, după
materialele găsite, "Exploratorul" a zburat pină la
noi într-un timp de 27 de ani! lată că, dacă am so-
coti numai din acest , punct de vedere, explorarea
aceasta se dovedeşte a fi cu totul remarcabilă.
Trei: Din cărti am aflat ette ceva despre astrul
X. Acest astru fix, mult mai mare ' decit Soarele,
are 17 planete dispuse pe orbite circulare şi pe
una dintre aceste planete, numită GanUka, în
urmă cu citeva milioane de ani au apărut oameni
asemenea nouă. "Exploratorul" este creatia oame-
nilor de pe Ganlika.
Patru: Am tradus jurnalul de bord, care cu-
prinde un tezaur de informaţii ştiinţifice. Chiar as-
tăzi s-a trecut la tipărirea acestui document, aşa
că mîine veti primi cite un exemplar.
Ultimul punct, al cincilea: Vă anunt despre exis-
tenţa unei scrisori neobişnuite. A fost scrisă de
comandantul ad-interim, inainte de a se sfîrşi. Este
adresată pămÎntenilor. Cu voia dumneavoastră,
voi acorda gloria citirii acestui act insemnat erou-
lui nostru, aducătorului acestor comori de pret,
astronautul Luo Bing",
Cei prezenţi ovaţidnară şi bătură din palme fre-
netic. Luo Bing stătu citeva minute În fata micro-
onului, pină ce aplauzele se stinseră cu totul.
jnainte de a citi scrisoarea el adresA adunării ci-
teva cuvinte:
- Tovarăşi! Dragi prieteni! Sînt fericit că după
nici doi ani ne vedem iarăşi aici, gata sA analizăm
aceste documente ştiintifice. Vă rog să nu pierdeti
din vedere că ele sînt primele documente de acest
fel din istoria omenirii! Mă bucură că tmi revine
mie sarcina măreată de a da citire unei scrisori
am de valoroase. O voi citi cu durere in suflet şi
cu profundul regret că acela care a redactat-o nu
mai există. Cînd am urcat pe ,,Exploratorul" spe-
ram să ne inttlnim _cu stăpînii navei, insă, din nefe-
~
ALMANAH
VENUSIANULUI
ricire, n-am găsit decit trupurile lor neinsufletite şi
această scrisoare. Dati-mi voie să dau glas cuvin·
telor ei pline de căldură şi de sentimente priete·
neşti:
"Dragi prieteni de pe planeta albastrăI SÎnt fer icit
că am prilejul ca În ultimele clipe ale vieţii mele sti
vă transmit un salut călduros şi cele mal bune urări.
Sînt comandantul ad-Interim al navei cosmice In-
terplanetare «Exploratoru"'- Nava noastră vine de pe
planeta Ganlika, aceasta apar,lnTnd slstf}mulul plane-
tar numit de noi jlelun. adică Lumina. In jurul stelei
fixe jielun se rotesc 17 planete. Ganllka este cea de-a
noua planetă. Noi, oamenii de pe Ganlika, am atins
un grad superior de dezvoltare a civillzaJiei, stăpî­
nind atît natura. cit şi tehnica spaJia/ă. Misiunea na-
vei noastre este de a pătrunde În sistemul vostru pla-
netar, de a face cercetări şi, mai ales, de a afla dacă.
există flfnţe omeneşti asemănătoare nouă_
Din nefericire, n-am reuşit să ne ducem la capăt
misiunea, Totuşi, 1n ultimele momente v-am descope-
rit, observînd frumoasa voastra planetă, înconjurată
de nori uşori. Spre ghinionul nostru, o epidemie ÎnfrJ-
coşăto,ţre a pătruns ;n navă şi iata-mă acum singurul
supravieţuitor. Ştiu insii că mă voi stinge şi eu. In
aceste ultime clipe ale vieţi! mele, vă împărtăşesc pă­
ţania noastră şi vă urez din Inimă mult noroc.
Am convingerea că intr·o zi această scrisoare va fi
in mil"lIe voastre. Asemenea nouă, plecafl În Cosmos
să smulgem secretele naturii, yol veţi pune neapărat
piciorul pe planeta noastră, Vă urez să realizaţi cit
mal repede acest Jel măreJl
Acum am să vă relatez Împrejurările care ne-au
impiedicat să ajungem la voi, cu toate că vă dădusem
de urmă, Mă voi exprima cit mai simplu, findcă nu
mal am putere să povestesc amănunţit.
Călătoria noastră a inceput b-Ine. Pregătirile fuse-
seră complete şi Însumaseră eforturile tuturor locui-
torilor. Dar orice activitate de cercetare se poate Izbi
de neprevăzut. Înainte de a intra in sistemul vostru
solar, nava noastră a fost brusc atinsă de lovitura nă­
praznică a unei raze. Aparatura noastră de apărare
era bună. Avusesem În vedere periculoasele raze cos-
mice, Însă nu luasem În calcul o sursă radJantă atît
de puternicii. Sub această lovitură, sistemul nostru de
ap~rare a fost paralizat. Necunoscuta sursil radlantă
- Încă n-am ajuns' la o expllca,le raţlona/ă a ·el - ne-a
nimicit aparatura de protecţie şi ne-a atins şi pe noi.
A sosit şi a dispărut brusc, Insă I·a fost de ajuns să,
ne atingă.
Am inţeles că ne pîndea necrUţătoarea moarte, cu
toate că nu credeam că ne vom s(irşi atît de repede.
Ne-am tratat numaidecit, am luat diferite măsuri,
insă ter/blta Iradiere l-a doborit curînd pe primul din-
tre noi. Acestuia i-a urmat erolcul nostru căpitan.
Ceilalti trei membri al echlpaju/ui, deşi ştiam că
nu vom putea evita nenorocirea, nu ne-am pierdut cu
firea. Ne-am urmat obiectivul: indeplinirea scopului
călător/ei, ca o realizare ştiinţifică de prestigiu. Am
mărit viteza şi am trecut În sistemul vostru planetar.
Am intilnit mai Întil o planetă Înconjurată de o
ceaţă densă, care FI ascundea adevărata Înfă"şare. Nu ,
mai aveam vreme să ne permitem o altă alegere.
Ne-am apropiat de ea, transformindu-ne intr-un sate-
lit al ei.
~ ALMANAH
~ ANTICIPATIA
Nu voi expune aici cercetările noastre pe această
planetă, fiindcă ele au fost deja inreglstrate 1n ama-
nunţfme. Am pilotat de fapt şi un vehicul de mici di-
mensiuni, o navetă-sonda, Într-o misiune de studiu
penuu citeva z ile. Sper să vedeţi documentaţia. A.m
constatat că planeta se află tncă Într-o et:lpă geoJo-
gica fierbinte. Acest lucru ne-a dat speranţa că vom
gasi şi alte pranele, unele poate cu forme de via,ă.
A.veam de gind d IntriJm În studii mai pr.ofunde, insă
moartea ne-a răpit Încă un ca'marad, Rămăsesem doar
I eu şi 81elailler şi ne-am ;nto/'s În grabă pe «Explora-
torul». insa boala nu ne-a Iertat deloc. Cutezătorul
8/elailier s-a stins şi el. era singurul astronom care
supravieţui se. In ultima vreme, cu toate că nu mal
avea putere să se mişte, a ţinut ferm să nu-şi abando-
neze sarcinile, calculind zi şi noapte şi scrutind văz­
duhul. Cu pUţin inainte de moarte, a realizat visul
nostru, descoperindu-vă. A observat o planetă albas-
tră, pe care, În ciuda faptului că era aproape in per-
manenţă acoperită cu nori, aparatura noastră ne-a in-
făţlşat·o foarte clar. Am văzut mările şi oceanele,
munţII acoperiţi cu verdeaţă şi cimpiile Întinse, Cim-
purile erau frumos ordonate, demonsufnd că acolo
creşteau nu numai păduri şi buruienI, ci şi plante cul-
tivate de mîna omului. · Iar printre acestea erau căI
clar trasate, ce nu păreau a fi riuri natuale. c/ că/ na-
v/gabJle... Vă puteţi inchipui Însufleţirea care ne-a
cuprins, Atunci cind Blelallier a descoperit sateliţII
voştri artificlall, s-a arătat atît de entuziasmat, Tncit,
cu toate c# nu mai avusese forţă n/cl să mănince de
CÎteva zIle. a strigat cu puterile ce-'/ mai rămilseseră:
((Ohl Stăpinesc tehnica spaţială. Ia repede legătura
cu- el!» Acestea au fost, de fapt, şi ultimele lui cu-
vinte_
Concluzia 1111 Bie/ai/ler fusese corectă. Pină la
urmă descoperisem o planet! care ajunsese la un
tnalt-:grad de civilizaţie şi care ar fi putut să ne um-
ple Inimile de speranJă.
Socotesc că ne-am atins scopul călătoriei noastre,
Din păcate, nu mal am cum să duc această veste ne-
maipomenită celpr de pe Ganlika. MI-am pierdut şi
eu capacitatea de mişcare. Ştiu că nu voi mai trăI
mult. I
Dragi prieteni şi fraţi! Da,l-ml voie să vă numesc
cu aceste cuvinte fierblnJi. Chiar dacă am pornit pe
căI diferite În procesul Îndelungat de stăpin/re a Cos-
mosului, ştiinţa şi Inteligenţa au Învins nes(irşlrea
timpului şi a spaţiului şi prezenţa noastră in sistemul
vostru planetar este o dovadă. Gradul vostru de c/v/JI~
zaţle imi dă credinţa că şi fără călătoria noastră voi
veţi ajunge in zbor pînă la Ganllka. e o chestiune
care ţine numai de timp. Am convingerea fermă că
aşa esteJ Oare nu-mi daJi dreptate, dragi locuitori al
planetei albastre?
Ultima descoperire a lui 81elal/ler a confirmat şi a
Întărit concepţia noastră după care viaţa, viaţa inteli-
gentă pulsează pretutindeni in Cosmos! In Cosmosul
nes(irşlt, care nu cunoaşte limite. există numeroase
planete asemenea alor noastre. Fnsă eu nu mai am po-
sibilitatea să mă Întorc cu această descoperire pe pla-
neta mea. Iată cea mal mare amărăciune pe care o .
trăiesc În clipele de faţă,
Z60rul nostru s-a frînt, 'nsă voi il ve,1 continua. E
şi motivul pentru care am luat hotărîrea să redactez
această lungă scrisoare În care sj vă împărtăşesc ne-
norocirea ce ni s-a întimplat. Sînt sigur că experien,a ·
noastră - (le ea Izbutită sau I nu - vă va folosi şi vă va
permite să duceţi pină la capăt vii şi nevătamaţl
munca Începută şi de unii şi de alJii. )
PrietenII meI! Zburaţt' spre Ganllka! Vă fac aceasta
167
 inv/taJle in numele tuturo', locuitorilor planetei noas-
tre! Incă o dată, cu cele mai fru moase ginduri, vă
urez drum bun! Vă doresc succese depline pe calea
stăpînir iiCosmosuluI!
Fie ca ziua cind cel de pe Gan/lka şi cel de pe pla-
neta albastră vor Înainta mină ;n mină să vînă
repede!
, Comandantul ad-/nterlm al navei «E.xploratoru/JJ •
KATUO".
Lua Bing a citit dintr-o rAsuflare, cu voce gravă ,
scrisoarea de mai sus. în sală s-a lasat tăcerea.
Fiecare fusese răscolit de continutul scrisorii. Ce
om ferm şi viteaz! Povestea 'tragica ne indurerase,
Însă ne insuflase şi flacăra unui entuziasm fierbinte
şi fermitatea hotaririi de a ne darui toate fortele
pentru supunerea Cosmosului. Luo Bing declarase
adt de frumos :
- Tovarăşi, rostise el, tmpăturind emotionat
•
scrisoarea, pe cind in ochi i se ghicea scinţei e rea
lacrimilor, aceasta este scrisoarea. Permiteţi-mi să
vă spun că, dupâ incheierea acestei mărturii sensi-
bile, comandantul Katuo ne-a făcut o prezentare a
tehnicii zboruri lor spaţiale . Ne-a comunicat pe larg
. cum să -i cunoaştem nava, instrumentele de bord,
tt hartile şi materialele. A tinut să argumenteze că
pericolul intimpinat de ,,Exploratorul" poate fi eli·
minat . Dacă nava suferă citeva sc himbări şi d acă i
se intiSreşte aparatura de protectie pot fi evitate
cu desăvîrşire văta-mările razelor cosmice, oricît
de puternice ar fi ele. Fără indoialA că toate aces·
tea ne sint de mare folos. T ovara-şi, locuitorii de
pe Ganlika ne-au făcut invitatia de a duce mai de-
parte opera de la care ei au fost siliţi să abdice,. de
a le finaliza misiunea - sa zburăm spre Ganlika.
ALEXANDRU UNGUREANU
cit mal S ă ducem pe Ganlik~ fa pt~l.e. eroice ale ,,Explora·
torului", rezultatele expediţted
Aceasta va fi chiar sarcina noastră de viitor.
Vom analiza in profunzime pretioasele materiale
de pe ,,Exploratorul", vom studia nava şi expe·
rienta lor de navigatie. Pe această bază, vom con-
strui o navă mai puternică şi mai aproape de cea
ideală şi cu ea vom intreprinde ctilătoria pe Gan-
ARTELE
MARTIALE MODERNE
lika. Ştiu, sintem extrem de indurerati, însă sacrifi~
ciul eroic al echipajului de pe "Exploratorul" nu
poate decit să ne întărească hotărirea de a birui
natura, Cosmosul! Ne vom concentra eforturile
pentru ca ziua apropierii locuitorilor de pe Pămînt
de oamenii de pe Ganlika să vină cit mai repede.
-
- ROI (Salutati)!, strigă arbi-
trul de· margine cu voce asCu·
amplitudinea gestulUI meu, şi
pnn asta ma Jigneşte dm nou
am senzatia ca stau spate în
spate cu mme şi că pot vedea
Aplauze şi ovaţii s·au dezlăntuit în ropote. O ţltă . . Mă controlez asupra unei alu acea parte din sală care se află
dată o avalanşă entuziastă În semn de pretuire OIţe mmuscule pe care o are În- înapOia mea. pe urma totul re-
pentru locuitorii planetei Ganlika, apoi o alta la fel Cîmpul de protecţie al specta· tre sprincene şi imi imaginez un VlOe la normal. De acum inainte,
de furtunoasă pentru tnaintarea pămintenilor in torilor se vede ca o perdea alba- ac mcandescent ahngÎnd locul. timp de o Jumatate de orA, po-
Cosmos, În viitorul cel mai apropiat şi, ca o apote· truie. Mă ridic de la locul meu şi Marele Maestru tresare puter· sed o videoplasmă ce mă ca·
oz ă, aplauze şi ovaţii continue pentru victoria inte- mă indrept către mij locul mc. Pentru o clipa, s·a putut plază perfect. VIdeoplasma mea
ligentei omeneşti. şhiai-jo·u l u i (spatiul de luptă). zări un abur uşor degajindu-se şi cea a Marelui Maestru se ri-
Imi verific sumar ţlnuta kimo- din alumţă. "Sintem Chit!", iffil dIcă şi saluta pubhcul care iz·
Traducere' CONSTANTIN LUPEANU noului. Marele Maestru se UItă spun Rlin de satISfacţIe, dar, in bu cneşte in urale prelungi. Un
la mine calm. O uşoara senzatie acelaşi tImp, nu pot să nu·1 ad· grup destul de numeros de su-
de că ldură mă cuprinde la baza mir pentru perfecta. stăpiOlre de porteri imi sCi.lndeaza numele.
nasului şi imi dau seama că asu· sme. O Singură lacnm~ de du- Vldeoplasmcle se lOstalează rn
pra acestuI punct se concen· rere ii scapă de sub control ŞI centrul shlai ]O-UlUI, la o distanta
trează p rivirea sa. Incer sa ma se tiraşte pe obrazul SdU pahd de aproximaflv patru metri una

+
J oacă odată omulel spuse
OrJando suflindu-şi nasul intr·o
batistă aibă.
Luzo ti privi dind din umeri
Orlando se apropie de el, luin-
du-i bila din mtnă. O cintări o
clipă:
- E cu siguranta, mai grea de-
eft celelalte. Gruba, ai habar de
asta? Gruba spuse că nu.
- Cred că ar fi mai bine s-o
schimb, işi dadu cu pa,rerea
Luzo.
- Ce naiba bAieti?! Nu putem
trece de turul ăsta? se infurie
Gruba.
, - Am impresia că voi nu vreţi
acest lucru! strigă Luzo.
- Joacă liniştit. Nimeni nu are
nimic cu tine.
- Nu mai pot. Aţi mai văzut
voi pInă acum o asemenea bilă?
Gruba, n-ai jucat tu cu ea turul
trecut?
- Nicidecum! O văd pentru
prima oară!
- Atunci bila a venit s ingură?
VA puteţi imagina o bilă de po-
pice care să umble singură prin
sala asta?
- Să juc ăm mai departe, pro-
puse Orlanclo.
- incă una! strigă Gruba, ară·
tind cu degetul inspre podea.
- Să nu ne pierdem cu firea,
spuse Luzo. Să spunem că au
fost de la inceput aici şi cu asta
hasta ...
- E vie! şopti uimit Grupa ri-
dicind bila.
- Ai înnebunit?
- Eu Izic să ne ducem acasc\ ...
- Răsuna! Auziţi-o cum răsu-
nă! strigă Gruba.
- Cineva se joaCă cu noi!
- Unde sintem?!
Se aflau În sala de popice,
sala de popice era intr-un oraş ,
oraşul pe o planetă, planeta
tntr-un sistem solar, sistemul
Într o galaxie! gala xia int r·un
lJn! ... ers şi universul nu era ait
ce ... a deci! o blid pe care un jU'
că t or o cerceta curios, În timp
<.:e ceilalti ti tndemnau nerăbdă ­
tori s ă continue jocul. (Ovidiu
BlJfflllJ)
SUPRAVIETUITORII
De la fereastra locuintei mele
ermetizate pot privi in voie ca ·
tre mormanele de gunoi din spa·
tele imobilului. E o privelişte
tristă şi cu totul lips ită de viată,
dar, oricum, e altceva decit ce-
nuşiul monoton al peretilor tncă·
enervez dnd. fenome nu se am-
plifică. "Asta n·are voie să o
facă!, gindesc. Ma crede un in·
cepător care se va speria din
atîta lucru?! De fapt. este o
pină se pierde printre firele albe
dm barba..
- HaJime (Incepeti)!, anuntă
arbitrul de margme.
Ne indreptăm amindoi catre
de. aha. ArbItrul face semn co-
prei mele sa se dea cu o JUIl'lfl·
tate de pas inapoi. Se mm con·
suma trei secunde cu salutul,
apoi aspirantIi inmineaza fiecarrui
perii. Uneori, mi se intimplă să gravă jignire la adresa mea. Ar vldeoplastor. Publicul a tacut. luptdtor cite un nash-stJck.
stau aşa nemişcat, privind, ore trebui să ştIe că pot face la fel, Ma. aşez În fotoliul dm dreapta - HaJlme!
Întregi. ba chiar mai bine!". lnsplr aţlînc, şi las aspirantii să·ril1 adune pă. Neatent o c1l12. nu·mi dau
Astă zi, Însă , s·a intimplat ceva abdommal, şi mă linIŞtesc. Il sa· rul in smocuri, pentru a face loc seama care arbitru a pronuntat
cu totul neobişnuit: dintr-o lut pe Marele Maestru pnntr-o electrozHor de lridlu. Cind ope· Începerea luptei propnu,zlse.
gaură care probabil comunică Slplecare În fata a trunchlului. raţIa este gata, unul dintre ei După regulament insă nu poate
cu subsolul a i e şit un om. După Imi răspunde, fară să alb! însă apasă pe buton. O cltpa doar fi decit arbitrul de lupta..
ce a privit un timp În toate di-
recţiile, s-a repezit spre gunoaie
alergind in patru labe şi şi· a bă­
gat miinile pînă la coate in ele,
scormonind infrigurat. Din cind
fn cind, ducea cu lăcomie ceva
la gură; resturi vegetale sau ani-
male, bănuiesc, pe care le infu-
leca cu o vădită satisfactie.
După aia a coborit intunericul
şi n-am mai putut vedea mare
luc;:ru, dar sînt aproape convins
că era un om, deşi se spune că
au di spărut cu totii, de mult
timp, şi că nimeni nu mai poate
trăi pe suprafata iradiată a pla-
netei. '
Trebuie să mă rturisesc că.
după această intimplare, nu mai
sint la fel de convins că singurii
supravietuitori sintem noi, şobo·
blil l. (Dan MeriscJ)

~~
168 ALMANAH
ANTICIPAŢIA \?Jr (~~ ALMANAH
\?Jr 'ANTICI PAT IA 169

• •
• că peste shiai-jo s-a lăsat noap-
Ftash·stick-ul este o ţeavă de
ot;l care are la unul din capete
un bec erlogen de mare putere.
Becul erlogen, după .cum s~
ştie, in momentul .a~lmentăTlI
sale cu energie electnc~ dă o lu-
mină foarte puternică. In drept~l
',,- becu\ui se găsesc fante pnn
care lumina iese afară. Restu!
tevii este umpl';!t c;:u. acumul,:ton
de mici dimensIUni, Iar la celalalt
capăt al ei se află un Întrerupă­
tor. Tehnica lup!e~ ~~
f1ash-stick-ul a fost mtllmta
prima oară pe planeta. Olm,a ~e
către o expeditie z]rto~:)Iana.
Membrii ei au fost pIăcl:It Impre:
sionati de specta~uloz.~tatea ş~
eficacita."tea intreb':1lntăfll acestei.
arme. In consecmta, au, st~­
diat-o şi răspîndit-o ulterior In
toată galaxia. Pe Pămînt! se
pare că primele tnfruntă~l ~e
acest gen au fost sem~alate ~n
urmă cu cincizeci de ani. R~lab~
recent, s·a ajuns la co~cluzla <;;a
becul erlogen este slOgurul m
măsură să producă orbirea par:
tială, in spectrul ,vizibil, a unuI
adversar, de la distanta de . 5-?
metri (avind, bineÎnteles, ŞI dl'
mensiuni reduse)".
Fragment din "REN-DO - Arta luptei
cu (lash-st/ck-ul"
• profilul spre el, aşteapta, de ase-
Videoplasma Marelui ~aestru
'este Tori (atacantul), Iar Uke
(atacatul) sint eu. Tori stă c,U
stick·ul rezemat de podeaua sa·
Iii şi se concentrează. Uke estt;
aşezat cu profilul. s11ng spre er ŞI
ţine ochii închişI. !n m,:mentul
de clanşării f1ash-ulul, da~a nu ar
face aşa, ar puţea. orbi tempo:
rar. Citeva fracţIUni de secunda
sînt însă suficiente pentru a
primi o lovitură mortală. de
stick. T ori Începe să desene ~
serie de mişcări laterale, cu paşI
foarte ' uşori. Dacă celălalt ."':l
are auzul indeajuns de sens!~~l
sau este furat de rumoarea salu,
lupta se va te~~i~a rapid. Uke
clipeşte scurt ŞI IŞI dă seama de
manevră. Cu mîna dreapt~
aşază stick·ul deasupra capul~1
pentru a para o lovitură dll~
spate declanşează flash-ul ŞI
face 'un salt inainte, Întorcin-
du-se. Declanşarea primului ful-
ger produce întunecarea coma~­
d ată a cîmpului de protectIe
pentru spectatori. Din. tribun ~ ,
cei ce privesc au brusc ImpreSia
170
tea. Kiai·ul (strigătul) lansat de
Tori mă desc umpăneşte. Este
aşa-numitul "kiai ~otund':, o
undă sonoră care mcercUleşte
adversarul şi, pentru cîteva.
clipe, aces.ta ~I:l . m~i poate lo.ca-
liza directia Imtlală de pomlre.
Ar fi trebuit sil mă aştept c~
Marele Maestru să cunoasca
această tehnică şi să fa~ an.tre-
namente pentru a mă obişnUI cu
ea Însă vechii maeştri n-au vrut
să' mă ajute. Oare Uke va
pierde din această cauză?
T ori fandează în gol, căci ~ke
s-a retras lateral. Stă cu ochu i~­
chişi, declanşind flash-ul ~m
două În două secunde. Luml."~
fulgerului este atit de ţ.ut~rmc~
îndt poate vedea siluE1ta lUI ~on
chiar tinînd pleoapele coţ>onte.
Tori atacă direct. Flash-l1:T1le c~
lor doi sclipesc alternativ. D.m
cauza. iutelii mişCăril~r~ becu,:le
erlogene par nişte miCI sfere m-
candescente ce se roţesc fu-
rioase una în jurul alteia. Uke,
atins uşor la umărul dre pt~ se
dezechilibre ază. Cade, d a~ Ime-
diat se răsuceşte şi sare dm nou
În picioare. Pe locul und.e fuses~
cu o secundă Înainte, sbck·ul lUi
Tori lovise nimicitor. D e rutat~
de eşe c, video plasma MarelUi
Maestru se depărtează de ~~e
cu paşi acoperiţi" şi ia poziţi a
de "aşteptare. Uke, Î,?tors cu
menea.
Privesc această luptă ayind.
sentimentul straniu că Video-
plasma, care mă copiază pină În
cele mai mici amănunte, este
mai bună decit mine. Mă întreb
dacă eu, cel care a ffiJene~a.t:o,
afltndu-mă într- ad evăr In Shl~I:JO,
m-aş ridica la nivelul tehmcJ!or
ei. Am stat de vorbă cu multi
luptători şi se pare că ac,;easta
senzatie este rar întîlnită. I.n ge-
neral, impresia ~ care o 0:1 des·
pre propria ţa vldeopla,:;ma est~
proastă. Eştt tent~t sa ga~eş~
w
copiei tot felul de Impe~fecţlu~l.
Să fie oare reflexul unUi orgoliu
pe care incă nu mi l-am desco-
perit?
•
Acum Uke atacă. Stick-ul său
trece prin garda lui T ori .si îl iz:
beşte in abdomen. Ton nu-şI
poate stăpîni strigătul de durere
şi se apleacă În fată . Flash-~l
său izbucneşte contlOUU dm
cauză că mîna strînge crispată
Întrerupătorul. Becul e ~loge!l'
suprasolicitat, explodea~a, pir:
lindu-i sprîncenele. O chpă ':lai
tirziu stick-ul lui Uke despl~ă
print;-o lovitură dir~ctă cramul
lui T ori, care se prabuşe~te cu
fruntea spre podea: PractiC, nu
se vede nici o rană, dar ~te
dar că se află într-o stare ~e 10·
conştientă ce nu-i va permite. să
reia lupta pînă la scurgerea tlll~'
pului de dezintegrare. Este pOSI'
A LMANAH ~~
ANTICIPAŢIA \?J.r
• •
" Moderne!"
, - Fireşte, ştiu tot ceea ce ştii
f şi tu! Şi am o experi entă de o
~ fi aici?
~ - Poate că aş refuza să mă
~ m-aş bucura că totul are un
~ sens!
~ - Ce sens!
~b~il~,·d~e--a-se--m-e-n-e-a~,~c-a~IO-V-i~tu-r-a--S~ă----t~iv~e~c·u~p~r·o·p~r~iil~e"c-o-p:ii-.--""~
fi fost instantaneu mortală . Uke
a luat pozitia de apărare, În aş-
teptarea Hantei-ului (decizia ar-
bitrului). Aceasta se aude tare
în difuzoarele sălii:
- Sore-Made, Jeamiwake
(Lupta s·a sftrşit, invins prin ac-
cidentare)!
Publicul izbucneşte în urale
delirante. Sint atît de fericit încît
uit de cuplarea la videoplastor,
printr-un mănunchi de fire, şi
sar din fotoliu, repezindu.mă
spre Uke. Norocul meu e că
unul din aspiranti a sesizat ges.
tul şi, cu un reflex formidabil, a
smuls mufa, altfel probabil că
epiderma capului mi-ar fi fost
grav jup u ită de către mulţimea
de -electrozi. Uke, videoplasma
mea, mă priveşte cu bratele
deschise. Sunetul puternic al si·
renei restabil eşte ordiJlea pentru
ritualul de încheiere. Imi contro-
lez tinuta şi·l salut pe Marele
Maestru, .apoi pe Uke. Cu glas
tremurat, rostesc formula con.
"acrată :
- Cu fiecare adversar învins,
~Joria mea creşte! Toată gloria
mea vine de la tine şi- ti multu-
mesc! Viata mea şi a ta le închi-
năm Artelor Martiale!
Este rindul Marelui Maestru.
Nu pare deloc afectat de infrîn-
gerea videoplasmei. Mă gtndesc
la faptul ca, probabil, timpul şi
experienta de luptă , nenumăra­
tele intreceri îti taie punţile afec-
~~ALMANAH
~ ANTICIPAŢIA
" continuare? reuşesc să articu.
- Cu fiecare adversar ce mă
învinge, gloria mea rămfne
neştirbită! Nu m-ai făcut de ru-
şine şi-ii multumesc! Viata mea
şi a ta le închinăm Artelor Mar-
tiale!
Părăsesc shiai·jo-ul împreună
cu video plasma mea. Mai are
cinci minute pînă ce se va de-
zintegra şi vreau să profit de ele
pentru a culege impresii directe
despre luptă.
•
în vestiar este linişte. Evit să
aprind lumina. Mai am doar pa_
tru minute la dispozitie. Nerăb­
dător, intru fără înconjur in su-
biect:
- Spune· mi, ce ai simţit cind
Marele Maestru a folosit "kiai-ul
rotund"?
- Stînd aşa, cu ochii închişi,
am avut impresia că strigă invir-
tindu-se în jurul meu cu o viteză _ egrează . Tigara cade pe podea.
fantastică.
- De unde ai ştiut cind
lovi?
- N-am ştiut. Ceva Între ni-
mereală şi intuitie. Am avut no-
roc asta-il
Mă blochez. ,,Am avut noroc,
asta·i!" Deci (jj ră noroc Învingea
Marele Ma:~ f.r'u. "Dar dacă n-a-
vea noroc!'" Imi muşc buzele şi
sînt aproape gata să-mi dea la.
crîmiJe. ,,La ce bun o viată de
antrenamente? Nu voi fi nicio-
dată Maestru în Artele Martiale
•
.• ." .
"" - CrezI că am vreo şansă in
lez .
- Nu ştiu! Are o iuţeală fan.
tastică! Tu nu pierzi nimic încer.
cind, ci doar noi, videoplasmele!
- Cum e să fii copie?
- Nu simti nimic deosebit! De
fapt, nici nu am avut ·timp să mă •
gindesc la asta. Am luptat pen-
tru a trăi aceste minute alături
de tine. Pot să-ti spun ceva?
- Dă·i drumul!
- Aş fi vrut să nu te fi des-
părtit niciodată de EA. N-a avut
nici un sens!
- Deci o ştii şi pe asta?!
luptă În plus!
- Şi ce ai dştiga dacă EA ar
mai dezintegrez. Sau poate
- S·ar putea să nu realizezi:
noi, astea, videoplasmele, exis.
tăm pentru ca tu să nu rişti!
Acum, ţie iti e, de fapt, totuna:
infrînt sau invingător, rr{ort sau
viu... Pentru cine, pentru ce? Ai
putea să intri in shiai-jo chiar tu!
Oricum, gloria iti rămîne ne ştir­
bită! Mai gindeşte-te!... Şi acum,
fii drăgut, dă-mi o tigară!
- Şt ii ... că nu fumez decît
foarte rar, ca să-mi menţin con.
ditia fizică! E foarte curios că tu
simti nevoia.
- Da, dar QU mai e necesar
\ să fac la fel. In orice caz, - şi
surise - nu mai are nici o impor.
tantă, in patruzeci de secunde
s-a terminat! Haide, scoate-le,
ştiu că le tii în buzunarul secret
al hainei!
Le scot şi îi aprind una. Trage
un fum, in timp ce eu il privesc
şi mă gindesc că s·ar fi putut să
mă aflu eu rn locul lui. Expiră fu -
mul şi în aceeaşi clipă se dezin-
/
i văd virful Iicărind slab. Mă
aplec şi o ridic. Ezit indelung şi
va
trag un fum. Ducă-se naibii an-
trenamentele! Ies din vestiar
trintind uşa. Asta a fo st totul.
Mult dialog, intuneric, dteva im.
presii. Atit de uşor poate dis.
pare o videoplasmă care mă co-
pi"ază pină la ultima celulă? Şi
atunci eu? De fapt, mare dife.
rentă nu e. Dacă aş intra in
shiai·jo, n·ar fi nici una. Ideea
asta mă face să mă opresc din
mers. Aşa el Diferenţa dintre
mine şi Uke se vede doar dacă
171

sîntem invingAtoriI El nu poate
supravietui succesului, iar eu
pot. Daca aş fi inv10s printr-un
ehi-mei (lovitura mortală), origi-
nalul s-ar intilni cu acelaşi Întu-
neric. Asta-i tot! De ce sint ori-
gmalui şi nu copia?
•
Tirapa este un ansamblu de
~ te~'i (de obicei şaisprezece), tri-
plu sau dublu articulate intr,: ele
prin intermedIul unor arcun de
otel. Pentru a fi folosita ca
armă tirapa se strînge intr-un
măn~nchi compact printr-o miş­
care complexă de scuturare a
miinii. Aruncată Într-un anume
fel către adversar, tira'pa se des-
face cu o viteză fantastica, la
dista nţa de aproximativ un me-
tru in faţa obiectivului vizat.
Una sau mai multe părţi ale tira-
pei at10g tinta intr-un mod abso-
lut imprevizibil. Din cîte se cu-
noaşte, in cele aproape două se·
cole şi jumătate de folosire il
acestei arme, nici un Maestru
pămîntean nu a reuşit să con-
troleze mişcările tlrapei. Am1O-
tim că extremItatIle ei pot atinge
vIteze de ordinul a 800 km pe
ora, provocind bangul s~ni~. Mi-
nUlrea tlrapei este de obiceI pre-
cedata de alte tehrtici de luptă."
.Manualul Arlelor Marţiale Moderne"
• trul, sesizind golirea încărcătoa ·
_ Hajime! strigă arb1trul de
IURtă.
Infruntarea cu tlrapa va fi pre-
cedată de un duel cu pistoalele.
Este foarte spectaculos şi, de
fapt in T irapa-DO (arta luptei
cu tirapa), slujeşţe drept metoda
de antrenament, cu ajutorul
,unor p;utomate special conce-
pute. In mina stingă, lupta.torii
ţin un mic scut de oţel, cu d1a-
metrul de 25 de cent1metri, iar
in mîna dreaptă un revolver cu
12 gloanţe. Trebuie - să. tragi în
adversar cu o cadentă de un
glonţ la 20 de secunde şi să te
aperi in acelaşi timp de gloan-
ţele lui. Scutul trebuie plasat
perfect perpendicular pe traiec-
toria plumbului, altfel exista
mari şanse să ricoşeze, provo·
dnd răni core pot fi mortale.
Tori incepe s~ tragă: Aparent,
nici el, nici Uke nu se silesc
prea mult sa ochească şi par
a-şi pltmba m1cile scuturi pnn
fata corpurilor proprii ca pe
nişte oglmzi în care caută să. se
observe. După fie care împuşca­
turA se aude inSel sunetul meti'l
lic al scuturilor vlbrînd, ceea ce
172
inseamnă că glontele nu a muş­
cat din carne, CI din otel.
_ Mate (Opriti)! anun ţ ă arbi-
relor. Hiki-wake (egalitate)!
Publicul aplauda. indelung. Pu-
ţ ini sînt insa. aceia care îşi dau
seama că a te fen de ci tirapa.
este ca şi cum ai vrea să scapi
de tirul a vreo 12 revolvere.
•
Aspirantii înmînează ambilor
luptăt ori CÎte o tirapa.
- HaJlme!
Uke ŞI T ori incep să facă miş­
cări laterale unul în fata celuilalt
şi să-ş i scuture tirapele . Ciocni-
rea segmentelor metalice ale ar-
melor se desfăşoară în contra-
timp, iar accentul ritmului astfel
creat se mută de la unul la altul
destul de repede . Tori îşi ar uncă
tirapa in sus şi lansează kiai-ul
rotund. Cind arma se află din
nou În mîna sa, este str insă în
măn unchi, gata de a fi azvirhtă
spre t intă. Publicul apl audă
această execuţi e tehnică d e
înaltă virtuozitate. Sint SIlit să
recunosc in sinE;:â mea Cd tipul e
bun, e foarte bun . Videoplasma
Marelui Maestru se angajeaza
înlr-o suiti\: de mişcări denl1mite
"Baletu l Hipn otic" . Aşa cum
arata şi numele, această core-
grafie are scopul de a hipnotiza
adversarul sau macar de a-l
aduce intr-o stare de relaxare,
ce-i va incetini reflexele în mo-
mentul culminant al luptei.
_ Ma te ! cere ar bit rul de
lupt ă.
Tinuta lui Tori nu este regula-
m entar~ . Acesta Î şi ara nj eaz ă ki-
monoul cu gesturi nervoase, iri-
tat că a fost Întrerupt Într-un
moment dificil de ex ec uţi e teh-
nică.
- Joshi (Continuati)!
T ori reia "Baletul Hipnotic".
îmi place să cred că întrerupe-
rea l-a făcut pe Uke mai rezis-
tent la efedul său. îi aud tirapa
strîngîndu-se În m ănu nc hi cu un
sunet sec. Şi tot uşi sînt ingrijo-
rat de faptu l că priveşte parcă
prea fix, mere u putin in dreapta
lui T ori, ca ş i cum acolo s-ar
mai afla un d u şma n invizibil. Un
fior rece mă s trăbate . Uke a in-
ceput "sa cadă in mişcări", cum
spun În argoul lor lupt ătorii cu
tirapa . Asta În se am nă că incet,
incet tn firipă aceleaşi gesturi ca
şi Tori. Este primul semn al că­
derti în tra nsă. in mod normal,
ar trebui să Încerce o coregrafie
cu totul d i ferit ă de cea a adve r-
ALMA NAH ~~
~ NTICI P ATI A ~
sarului, pentru a induce acelaş I
efed in vldeoplasma Marelui
Maest ru. Publicul reahzează ce
se întîmp lă şi În sală se Iscă o
rumoare. Se stinge imediat, ate-
nua t ă de cimpul de protectie,
pentru că lupta nu trebuie influ-
en tată de alte zgomote d~dt
cele produse de co mbatanţl. IlJli
muşc buzele ca să nu stng. In
fel ul acesta l-aş scoate pe Uke
din începutul de transă hlpno·
tină, dar aş fi dezonorat pe Viaţă
de actul respectiv şi nici o Acu-
demie de Arte Marţiale nu m-ar
mai pnmi în rîndu rile ei. Mă si-
lesc ;sa tac şi sînt surpnns sa
constat că am fala de Uke un
sentiment cu totul diferit de cel
din timpul l upte.i cu
flash-stic k·ul. Sînt aproape sigur
că eu, dacă m-aş afla angajat di-
rect in confruntare, nu aş cadea
În mişcănle adversarului.
Aud videoplasma Marelui Ma-
estru slrigînd cintat spre Uke'
- Ayame ( Opreşte)!
Uke Încremeneşte, iar mie imi
dau lacrimile. "Gala, s-a sfîrş1t,
anul acesta nu voi mai ajunge
Maestru! Totul s-a sfirşit1 Acum
Tori Îşi va bate joc de Uke mal
rilu ca de' ultimul Începător"
- Vino spre mineI cheamă
Tori cintat, şi Uke il ascultă cu-
~~ALMANAH
~ ANT ICIPA!IA
minte ca o păsăncă adememtă
de un şarpe venmos. Se opreşte
atuncI cînd Ton îi spune b~nd:
Stail Eşt i un CÎme cu Irei pi-
cioare! Ia arată-mi, cum merge
un cillle cu trei picioare?
Uke işi îndoaie genunchii, se
sprij ină cu o mîni\: de p'ldea şi
îşi .zvirle capul pe spate. n cea·
l altă TQînă tme încă strînsă ti-
rapa In sală se aud rîsete.
. - ~şa, bravo! Ei, dacă eşti CÎ-
10e Ş I nu luptător, latră un pid
Hai, latră !
- Ham, ham! face Uke
Strîng pummi şi unghiile îmi
intră in carne. ,,Ah, Mare Maes-
tru, ce laş, ce cOlol de şacal
eştll Nu-ţi ajunge că eşli i nvin gă­
tor în această luptă , vrei să bat-
jocoreş t i, să umlleşti, să te răz­
buni pentru înfrîngerea prece-
denta, sau poate pentru că
n-am vrut să Vin niciodata la se-
minariile tale! it1 Jur că n-am să
ti-o iert niCiodată!"
- Ham, ham, ham', continuă
s~ latre Uke Ş1 să Înamteze
şchiopătind . Tari nu îndrăzneşte
încă să-I comande abandonarea
IIrapei, de teamă că cenzura
conşt i entului este prea puter
mcă, dar presimt că o va face în
curind.
- Ei, gata cu lătratul! Acum
eşti o broască! Cum sare
broasca, ştii?
Uke începe sa topăie, adunind
şi destinzind genunchii sub el.
- Haide, viitorule Maestru, să
auzim ori\:căitul tău de broasca
rîioasă!
- Oac, oacl face ascultător
Uk€.
Mă uit la faţa arbitrulUI de
luptă şi văd expresia nemultumi-
rii sale Ca vechi luptător, îşI dă
seama că e cumplit ce se întîm-
plă şi, dacă ar putea, ar între·
rupe aceasta scena. dezgustă­
toare, iT)să regulamentul nu-i
permile. In schimb, bestia de ar·
bitru de margine schimbă cîteva
vorbe cu Marele Maestru şi iz-
bucneşte În rîs. Se amuză, tică­
losul! Ah, de ce nu sinteti voi
nişte broaşte rÎioase adevărate,
să vă zdrobesc sub talpa picio-
rulUI şi sa acopar cu singele şi
carnea voastră podeaua
skiai jo-ului?!
- Gata, destul! comandj
Tori. Tîrăşte-te în genunchi pînă
la picioarele mele!
S-a terll'}inat' Îmi vine să urlu '
de necaz. In cîteva clipe, Uke va
preda tlrapa în mina lUI Tori. Ce
copie proastă! Pe , undeva, sînt
sigur cei vldeQplastorul a comis
o gravă gr eşeală . Mie, ongmalu·
IUl, nu mi s-ar fi putut niciodată
întîmpla a şa ceva. Uke ingenun·
chează _şi se tîrJ.şte aşa spre
Tari Cînd ajunge la dOI metn
de el, acesta ii 'spune:
- Eş ti un prea bun luptător
ca să mai _ai nevoie de tlrapă!
Dă·mi·o mIe!
Publicul inlemneşte. Încet, in-
finit de incet, Uke, cu priVirile
plecate, ndică braţul drept intm-
zÎnd tlrapa spre Tori. Apoi,
\
brusc, răsună kiai-ul său inspAi·
mintator, dind drumul armei să
se destmdă. Pocnetul ei apoca-
liptic acoperă piriitul oaselor sfă­
rîmate . Vldeop lasma Marelui
Maestru, incremenita, nu a schi·
tut mci cel mai mic gest de apă­
rare. T lrapa cade pe podea cu
zăngănit de arcuri, dar T ori mai
reZistă în picioare. Se scurge o
clipă şi iat,'l-l că se prăbuşeşte
dezarticulat, aşa cum incă nu
am văzut vreodată. Probabil ca
niCI I,m oscior nu a răl1)as intreg.
Cade fără să ţipe , fără să se im-
potnveascd, şi capul îi bufneşte
oribil la contactul cu podeaua
Toată lumea a rămas încreme-
nită, surprinsă de Întorsătura
neaşteptată pe care a IU3t-o
lupta. Apoi VUietul sălii Izbuc-
neşte spontan. Este un delir de
neimagmat! Eu însumi nu-mi pot
173
ştăpîni un urlet de satisfacţie.
Imi smulg electrozii de iridiu de
pe cap şi mă reped către Uke,
care a rămas În genunchi.
- Sere-Made, Jdamiwake!
pronuntă arbitrul de margine
decizia, dar cine mai stă sa-l as-
culte?! Este o victorie fără pre-
cedent În istoria Artelor Mar-
tiale Moderne. Îl îmbrăţişez pre-
ung pe Uke şi mă uit la ceas.
jneă zece minute- mai putem
sorbi Împreună licojlrea Îmbătă­
toare a victoriei. II trag spre
marginea shiai-jo-ului, Iingă vide-
oplastor. Este În continuare ab-
sent, poate că Încă nu şi-a reve-
nit din îlfcordarea luptei. Dis-
trat, apucă în joacă pistolul {olo-
sit inainte de înfruntarea cu ti-
rapa şi, parcă Într:o doară, in-
troduce în el un incărcător. îşi
Întoarce privirea spre mine.
- Aşa-j că nici tu n-ai .crezut?
intrebă cu glas obosit, ca şi cum
ar fi ştiut răspunsul dinainte.
Dau din. cap afirmativ, şi
brusc realizez că mie nu mi-ar fi
trecut niciodată prin cap un ase-
menea şiretlic.
- Ei bine, tot ce se va inrim-
pla este din cauză că tie îti lip-
seşte senzatia luptei adevărate
şi pentru că EA nu se află aici!
Tac fiindcă nu inteleg nimic.
EI se răsuceşte pe căldie şi
strigă:
( eu originalul. Sau poate că nu e
... Hei, Mare Maestru!
Marele Maestru se află lîngă
trupul neinsufleţit al videoplas-
mei sale şi îi examinează rănile.
Se aude strigat şi ridică mirat
capul, nedumerit dacă l-am in-
terpelat eu sau copia mea, sau
poate chiar face confuzie Între
noi, c ăci, În fond sintem identici_
- Mare Maestru, eşti un dine
şi o broască rii oasă!
Aud zgomotul piedicii trase şi
trei pocnete seci infigîndu-se În
fruntea adevăratului meu adver-
sar. La Început, nimeni nu inte-
lege ce se petrece. Am un reflex
ciudat şi izbesc cu piciorul în
abdomenul propriei mele video-
plasme, apoi îi smulg revolverul
şi vreau să tintesc, dar mă
opresc văzÎndu-1 că nu se apără_
Se Iasă o tăcere grea. Mă pri-
v eşte trist.
- Nenorocitule! exclam. Îţi
dai seama ce-ai făcut?
Doi aspiranti ţîşnesc din spa-
tele lui şi ti imobilizea z ă .
- Să nu mă condamni! Am
trăit o luptă În plus fată de tine
şi aş fi avut dreptul ca EA să se
afle aici!
Arunc revolverul la întîmplare
şi ţip sfişietor:
- Iertare, înţelepţi
arbitri, vi-
deoplastorul a fost defect! Eu
nu aş face aşa ceva niciodată!
Nu Iăsati ruşinea să acopere nu-
mele meu! Viaţa mea o închin
Artelor Marţiale Moderne, iar
viaţa lui să pi ară in neant!
- Existenta videoplasmei va fi
prelungită pentru a se verifica
d acă nu s-a strecurat o eroare
JAYANT VIŞNU NARLI-KAR
de copiere. Părerea noa stră Însă
este că ai înc ă lc at Prima Lege
Marţială : S ă nu urăşti niciodată
pe cel care acceptă să se În-
frunte cu tine, chiar dacă el te
dis preţui e şt e ! Marele Maestru
era deasupra patimilor luptei, iar
dacă ti s-a părut a fi cu totul alt-
fel, să ştii că aceasta era una
pintre Probele Martiale Secrete.
In subconştie ntul tău tulbure ai
urit şi dispretuit, iar dovada stă
ficum rece la picioarele noastre.
In Marele Maestru, Artele Mar-
ţiale Moderne au pierdut un ex-
cepţional talent, un om inzestrat
SEPTEMBRIE! UltJma noapte dm jumătatea ob- cat şi se întoarse la l u n et ă .
cu o experientă de luptă cum
nimeni nu mai are pe planeta scu ră a lunii! - Zi de zi ac el eaş i stele! La urma urmei ce va fi
Un c~ren't de aer rece o trezi pe Ind ran~ Devi, întrînsele , de- ti petreci ore de-a rîndui ~u ele?
noastră!
Arbitrul de luptă face un gest care se I~t oar se pe p~rtea cealaltă şi văzu că patul Domnul Datt nu dă du nici acestei întrebări o
rlomnuiul Datt era gol. Ca de obicei, privi spre atentie CÎt de mică . Dealtfel, ea ştia destul de bine
de h:~hamite cu mîna. şi adaugă:
- Iti cuno şti pedeapsa! balcon. Presupunerea se dovedi inte me l ată. Uşa că domnul era atît de cufundat În dragostea sa
era deschi să . p e nt~u c e~ de-a d~u a sotie încît, in acest timp, za-
•
- Roi! comandă arbitrul de
- Hm! Iar s·a dus acasă la cea laltă soţie!
Şopti din vîrfu l buzelor:
. - Cel putin să fi închiS uşa CÎnd a plecat! Cine
darntc I-ai ~gi~dă n. Coborî in tă cere şi se culcă.
Dar nu - ş I dadu seama că , as tăzi, domnul Datt
era mai adincit ca oricînd în iubirea ce purta celei-
margine, şi mă înclin să salut
cele patru videoplasme aidoma nu b agă de seamă cu propria lui piele cît s-a făcut lalte soţi i .
de fr ig, cum ar putea să se gîndească la ce. simt
mie_ Patru chipuri identice mă
privesc" ca şi cum m-aş afla in
fata unei oglinzi multiple. Stăm
ceil a lţ i?
Spunind acestea, se ridică, işi puse un şal şi, lu-
ind puloverul domnului Datt, se Îndreptă spre bal-
•
- Zi de zi ac e l eaş i stele! La urma urmei ce va fi
aşezaţi pe marginea unui cerc
imaginar cu raza de zece metri c.o n. De aici, Începea scara ce ducea spre acope- întrînsele de-ti petreci ore de-a rîndul ~u ele?
nş . Indrani Devi porni să urce cu prudentă. Sus, Să dea un răs puns mult umitor la asemenea în-
şi încă nu s-ar putea spune Că
mă voi lupta eu singur contra
pe acoper iş ul plat, sotul ei stătea ochi in ochi cu trebare ar fi fost dificil chiar pentu domnul DaU. A
celorlalţi. Poate că va fi o luptă
cea de-a doua sotIe. Cea de-a doua sotie era o lu- Întreba . un. muzicant oarecare: "De ce cînţi mereu
netă cu diametrul în tahe de 20 cml aceleaşI ŞI a c e leaşi cîntece?" sau un iubitor de
colectivă, toti impotriva tuturor.
Poate că videoplasmele, copiate A Domnul Datt era un pasionat astronom amator. artă: .,De ce admiri neîncetat aceste picturi fără
celulă cu celulă după alcătuirea
Incă din co pilăr i e nutrea o dragoste netărmurită haz?",. pe cît de a bs urd pare acest lucru, tot atît
mea, vor refuza să combată şi pentru "numararea stelelor!" Cind a crescut mare de hpslt de _sens era să-I chestionezi pe domnul
.vor scanda la unison: ,,Maitta a cîştigat de ajuns ca să-şi satisfacă pasiunea. î~ Datt În legatură cu secretul stelelor! Deoarece
(mă predau)!" Le- aş convinge,
partea de apus a Calcuttei, departe de stră l UCirea oricare ar fi fost răspunsul său la această Între~
dacă aş şti că ele sînt copii, iar
oraşului , pe un de lu şor, a pus să i se constrUIască bare, el. nu ar putea multumi un om obişnuit.
o căsut ă. ţ>e acoperi şul ei plat a instalat o lunetă Da! FIreşte , avea o re plică la această vorbă: zi
aşa. Mă uit in ochii lor. Nu văd
de 20 cm. In nopţil e din j u mătatea Întunecată a lu-
nii sinodice, el Îşi petrecea ore de-a rindul cu ochii
de zi a:el~aşi stele?". Complet greşit spus! Pămin­
tul se .JOvI ~ t~ş te în Jurul său, se roteşte În jurul
decit propria mea fată impietrită
şi le citesc în priviri dorinţa de a
În ea. -soarelUi. NICI soarele nu stă locului. Adică se de-
învinge, de a fi Maestru, pentru - Ce-i asta? Baremi sa -ti fi pus şalul. Dacă ai ră · plasează zilnic pe harta cerului. In afară . de
care am sacrificat totul pînă citi ţie o să- ţi pară rău. Domnul Navin n·o s-as· aceast~ , Î!1 jur!.:'1 soarelui se mai mişcă nişte pla-
acum, cţJ.iar şi pe EA. cu te de niCI unele şi· ti va prescrie odihnă la pat. pete, Iar lmpreJurul planetelor se rotesc sateliţii. ..
,,La. ce bun?" mă intreb, şi Hm! spuse Indran i Devi, imbrăcîndu-1 cu pulove- In acel moment, de undeva, apare o cometă ...
simt in sfirşit ceea ce a vrut să rul. Cometa! Principala preocupare a domnului Datt
Fără să s pună ceva, do_ mnul Datt se lăsă îmbră- era desco,?erirea unei cornete. Cometele venind
spună prima mea videoplasrnă
de astă zi. Orice trebuie să aibă ­ de la !TIan ~epărtări, pătrund în sistemul nostru
un sens. "Dacă prin absurd - fi " :,olar ŞI, dUP:3 c.e .efech~ează o rotatie completă în
îmi spun - voi scăpa din această '1 ~'1';th*~
' " , ):~:. Jur u,l astrulUI Z!lel, :e mdepărtează. Directia cite

infruntare, o voi căuta!" Infima
undă de speranţă mă umple la
fel cum lava inundă coşul unui
vulcan.
Şi totuşi, nu pot să strivesc
ecoul unui ultim glnd: "Si dacA
originalul nu se află printre
noi? .. "
Hajime!
ALMANAH ~
174 ANTICIPATIA ~
*'
u nel~ este . modIficata ?atorită gravitaţi ei planetare.
Dupa un timp determ1f~at, ele trec pe lîngă soare.
(&'0'1 -. Ii
,., ;b II ~ După exac~ 76 de am, cometa lui Halley s-a ară­
tat din nou In 1976. Dar, atunci cînd o com etă
I 1/1 este văz~ tă pentru prima dată intrind în · sistemul
solar , pnmeşte numele celui dintîi care a obser-
vat-o. I,:u ceea <;e durea domnul Datt era ca, În as-
tro n~~He, să fIgureze .un nume nou: "Cometa
D~t t. Domnul Datt nu Ignora că , în epoca de azi,
/" .• a Instrumentelor perfectionate, in alte părti se uti.
~~ A LMANAH
~ ANT1C1 PATlA 175
 hze?Ză. telescoape de cîteva on mal puternice, ast-
fel 11''lCI ~ putlO probabil să fie el pnmul dlOtre tqti
care sa vadă o cometă. Dar el era optimist. In
vreme ce glşantH:ele telescoape de pe pămînt
scrutau galaxla, CItiva astronomi căutaseră vreo
nouă cometIi cu lunetele lor mlOuscule şi se Întîm-
plase să o găsească.
Iar astăzi: se arătau semne Cd speranta domnu
lUI Datt se Implmea. AstăzI, pe firmamenlul cunos-
cut, pluteu un nou corp fllmunu, cam ciudat As.
tronohlUl controla. pe harta stelelor Examma hsta
comelelor Se Ultj:l dacă pe lentila lunetel nu erau
cu mva particule de praf Facu tol felul de verifi
cMi. ŞI indOiala I se preschimbă în certitudine.
Acest obll~ct cetos, o fi fost el cam ciudat , dar cu
SI '3 '.m~n tj eri"l o n ou ă cometă
Tocmol ,::>und,::>era orele doun dm nOi'l-pte. Stelele
îşi schimbau directia Cometa ~I'O schimba ŞI
ea. Domnul Datt aprmse o fache ŞI, la slaba ei lu·
mmă, {ăcu in semnăn. Fireşte, domnul Dati era cu-
noscut pentru neglijenta sa în materie de mod de
viaţă, imbră c ammte ~i comportament. Dar, în ce
priveşt e pasiunea sa pentru astronomie nu se afla
un cercetător mal slstemallc. Examma cu maximă
atentie cea. mal neînsemnată bdnuiald, verifica fie-
care proba.
Cînd se crăpă de ziuă, mmtea sa îşi redobindise
complet hnlştea.
Se trezise Îndepărtatul templu Dakşmeşvar. În·
cepuse slujba de ZI la schitul Belur Uşor-uşor, oa-
menii se sculau, încet, încetişor îşi reluau progra·
mul cotidian, Iar stelele, una cîte una, inchemdu-şi
schimbul de noapte, dispăreau. Domnu l DaU co-
bori ŞI el de pe acoperiş Marea sa dorintă era
SJ.·ŞI trezească sotia şi să·i dea vestea noii desco·
perin. Apoi, se gindi:
"Nu! Tocmai sa culcat, sărăcuta de ea! Tare
ostellltă dupa robote"la de loată ziulica. Are cînd
să afle ştirea."
ŞI intră in pat. Putm mai tirzIu, odaia răsuna de
sforăitul unUl om sat isfacut.
• Dacă în ~o mpozitia acesteia ar intra vreun ele-
Doud zile după aceea, in revista "Anand Bazar"
apJ.ru informaţia:
O nouă cometă
Descoperirea unui 10CUltor al Ca!cuttei
(De la corespondentul nostru special)
Calculta.. Domnul Manoj Datt, care locuieşte
in parte(l de apus a oraşului, a declarat că a des·
coperit o noua cometă
EI a spus că- a vjzul comcta noaptea trecuta ş i
c~ a adus la clInoştm ta observatorului astronomic
Kodaikana! directia acestei cornete. El a mal afir-
mat că, dacă observatorul astronomic ÎI va con-
firma declaratia, o mare ambitie îi va fi sa ti sfacută .
Domnul Datt este astronom amator şi utilizeaz8
o lunetă de opt inch. Potrivit spuselor sale, peste
cîteva luni, cînd aceastd cometă, după ce va fi
ocolit soarele, se va Întoarce, va trece suficient de
aprqape de Pămînt.
La o săptămînă de la tipărirea informatiei, fu ob-
ţmută confirmarea cometel Datt de către observa
torul astronomic Kodaikanal. Cometa Datt fu re-
cu noscut ă International AstronOlTIlcal Un lon
(I.A .U .) telegrafie tuturor instllutelor astronomice
aducî ndu-le la cunoştmţa eXistenta· "Cometei
Datt".
176
Pretutl11deni În Calcutta s-au organizat ml11u·
nate festlvitătl in cinstea domnului DaU. Eroul ZI,
lei, laconic şi modest, se Simtea stingher În con·
tact cu publicul, dar cîţiva, dornici de faimă, tinură
lungi discursuri in onoarea sa încercînd să se pla·
seze in centrul atenţiei .
Fură făcute apeluri pe diverse linii. Se propuse:
,,Acum, guvernul trebuie să Încurajeze astronomii
amatori", "în şcoli şi colegii, studiul astronomiei
trebuie să pnmeascti un sprijin special", "sti se
constrUiască un planetarium" etc., etc.
Domnul Datt se Întorsese de la o recepţie care
nU·l fdcuse plăcere. NecăJit, spuse;
- Ce bine era dacă nu mi-ar fi apărut această
cometă !
- Sînt de aceeaşi parere. Dar din altă cauză,
zise Indram Devi. Vorbeşti aşa , deoarece ai fo st
sÎCht la această festJvltate de recepţie . AI fost ne-
dreptă{it. Nu tl ·a rticut deloc p l ăcere. Nu· i aşa ?
- Intru totul adevărat! Eu ştiu că aceste fes tivi·
tMi sînt semnul respectului pe care mi·) poartă oa·
menll. Le .sinl foarte recunoscă tor. Dar, în repe-
tate rindUri, in tara noastră, în general, se face dm
tintar armăsar. Dacă cineva săvîrşeşte o fapta
mică, oamenii incep să organizeze serbări şi re·
ceptii in onoarea sa. C ă este În domeniul artei, al
educat iei sau sportului, pretutindeni vedem acelaş i
lucru . Pentru moment, noi habar nu avem de mo·
dul în care orice realizare importantă merită să fie
recunoscută ş i in ce m ăsu ră . Societatea noast ră
este necoaptă. Nu şi·a atins incă maturitatea. Ştiu
că foarte pu tinî vor fi de acord cu mine ... da, da,
nu mi·ai spus motivul tău, Întrebă el.
- Eu cred că steaua asta cu coadă prevesteş te
de rău. Bme era dacă meritul de a fi descoperit·o
nu li-ar reveni, spuse Indrani Devi pe un ton se-
rios.
- Smintitd! În lume, în societate, in viata perso·
n ală, evenimente fericite· nefericite, bune-rele, fav o-
rabile·nefavorabile se succed frecvent. Acestea nu
au nici o le gă tură cu cometa. Astronomii au stu-
diat cometa şi au determinat-o cum se cuvine.
ment ramayanic, ei nu ar ascunde-o de noi.
Acum, noi mai ştim ce lungime are coada ei. Cîtă
vreme trece prin sistemul solar, oricare i·ar fi di-
rectia ş i orbIta, noi putem şti. Această biată co-
m e tă, care nu are cum să se abată de la traiecto-
ria ei determinată, cum ar putea oare provoca
vreun efect impreviz ibil sau primejdios? Acum,
vezi dumneata! Dupa mine, această cometă, ve-
nită de departe pe drumul ei stabiht, după ce va
saluta Pămintul, încet·incet va pieri din priviri.
Domnul Dati vorbise cu apnndere, dar ...
La urma urmei, de unde era el să ş tie că vor·
bele sale se vor dovedi eronate a doua zi ...
•
Sala de mese a Colegiului regal din Cambridge
tocmai se gollse. După ce şi · au autoservit prinzul
SImplu, studentii îşI reluaseră activitatea. Iar mem·
brii Col~glului, potrivit unei traditii seculare, după
ce au ras tot de pe "High Table", pl ecaseră acum
spre "ViI1e Room" .
Obiceiul de aur al locului vechi de ani era să
stea in cele patru lat uri ale ~esei lungi, i~ense şi
greoaie din mijlocul Încăpătoarei "Vine Room",
serVind VII:1, fructe şi altele, In vreme ce se bhieau
reciproc. Intre aceşti oameni se sUrneau frecvent
discuţii: strugurii din cutare vie dm grădina Fran-
ALMANAH ~~
<::;Jr
ANTIC I PA Ţ I A
sisi, in. cutare an aveau mai multă t ări e, sau Ma-
dera dm Grădma Germană ... pe cei care nu luau
deloc Îi deplingeau: "Of! neferiCitii nu beau nici un
strop" şi, de asemenea, nu sCăpau ocazia ca soro
b~nd~"hjgh liqueur" impreună cu "novicii", să'.i im-
pmga la p21IăvrăgeaJă.
P~intre ei se afla un anume James Forsithe. Era
Jumor Fellow. Proaspăt de tot. Făcut chiar de cu-
rÎ.nd aşa că, in conformitate cu traditia, i se Încre-
dmtase .0 mun~ă speCială: Lll încheierea intilnirii,
el tr.e~ula s~ stll1gă lummlle. Impreuna cu această
sar~ma, obtll1use o demnitate speCiala. agreabilă.
Slujba de a I.ua acasă sticlele rămase de vin bordo!
Dar astă.zl, se pare c21 nu Îi era scns să mbă
parte de ~mul rămas. CheJarul, care impingea În
Jurul me~ e l incoace şi încolo căruciorul de argint
pentru vm, se apropie de decanul (provos t) care
şedea pe scaunul principal şi-i şopti ceva la ure-
che. De asemenea, ii inmÎnă un plic. Îndata deca-
nul il. striga ~p~ For~ithe şi-i spuse, dîndu-i' plicul:
- Jlm, astazI nu al parte de bordo. O persoana
cu o treabă urgentă a vemt să te intiln ească şi te
aşteaptă in camera dumitale.
Plicul ş i \ţampila de pe el arăta că treaba era
oficială . , este foarte probabil să se Izbească de Pămînt. Pe
î':l drl.:'m spre camera sa, James deschise plicul.
!n mterlor era o scrisoare.
Dragă dr. Forsithe,
Veniti ~ein.~îrziat la Londra impreună cu aducă·
lorul scns.o~lI. Totul e a.ranjat ca să petreceti
noapte? aicI.. V·am deranjat pentru o chestiune
deoseţllt. de l.mportantă şi, pentru aceasta, vă rog
să ma IertatI.
John McPherson
?ub sem~ătură, era ştampila - ,;Defence
SClence Advlser, Her Majesty's Government"
. Făcînd diverse presupuneri cu priVire la ches·
tlunea . importantă", James ajunse În came~a sa.
De~chl~e ~alm uşa masivă, pret ioasă , din lemn de
steJar~ mdlferent cine ar fi fost În ă untru, şi se in·
drepta spre cel care aştepta În picioare. Acesta îşi
scoase pălăria şi se prezentă:
- S.înt Johnson, ?fi\er ?e securitate! După cîte
apr~cl ez, cunoaş.tetl motJ,-:,ul venirii mele, spuse,
arătmd spre scnsoarea dm mîna lui James.
- I?ar de ce am fo sl chemat la Londra? Ce-mi
puteti spune? James ştia care avea 'sa fie răspun.
sul, totuşi, intrebase. Iar Johnson spuse:
- Este ultrasecret. Nici eu nu ştiu. Misiunea
mea este numai de a vă duce la Londra şi de a va
f('nduce mîine. Am venit cu m aşi na.
~a aceasta, James rămase tacut. Îşi adună
o.blectele ~e strictă necesitate, le Îndesă în valiză
ŞI merse Impreuna cu Johnson .
în timp ce tr~ce~u prin. fata capelei colegiului,
ceasul de la biserica Ul1lversit21tii anunta orele
no uă.
• "Cometa Datt" şi Pămintul vor ajunge simultan t~
Du~ ce străbătură Riston, Bulldock, Hatfield şi
alte satulete, vlte~a cu c<:tre conducea Johnson il
aduse pe .J~me~s 111 apropiere de White HaU exact
~. noua ŞI Jumatate. Pină ce aJunseră la biroul lui
d: IJohn McPherson, ~trăbătînd imensul vestibul
• da hlte Hali, se mul scurserCi. <::ece minute. Lă.
W
s~n u- pe Ja':Ţles acolo, Johnson ceru permisiunea
1
sa se retraga.
~ALMA N AH
<::;Jr ANT I CIPAŢ IA
. Dr. F~rslt~e! Pnmmd scrisoarea de la mine,
v-at~ deranjat ŞI ati vel1lt Multumesc pentru asta!
Făra să pierdem vremea, să mirăm În subiect
Sir .John întinse lui James un teanc de foi dac!
lograflate I
- l-!aide! Dar ăsta e articolul meu! Eu I·am tri-
mis saptăminalu lui "Nature". Cum a ajuns la dum-
neavoastră?
~urprJza lu i James nu avea limite. La urma ur
mei, guvernul ia aminte la un lucru atit de mărunt!
Sir John parcă citea gindUrile lui James. Spuse:
- Credeţi-mă, nu e vorba despre vreun detectiv
guvernamental. Realitatea este că editorul săptă­
minalului "Nature" se număra printre cunoştl11tele
mele. Ades~ori, ne intîlnim la dub. Articolul dum-
neavoastra I s-a părut neobişnUit. De aceea mi.a
atras at~ ntia asupra lui. Am reflectat asupr~ pre.
supune.fll dumneavoastră şi mi s-a părut ş i mie
f<?arte ImfGrt<:tntă. Prm urmare, făr.) intîrziere, am
dlsl?us ~a fiţi. c~emat. Chiar dumneavoastra ati
scr~s editorulUi lUI "Nature" să publice articolul cît
mal grab~I:. I?umneavoastra sustmeţi că, după ce
se va roti m Jurul soarelui,_ "Cometa Manoj Datt"
ba~za căror calcule aţi făcut această ipoteză , în ce
masură este corectă?
..Faptul că un. birocrat oarecare ii luase calculele
ŞI-I fac~se pubhc ă temerea îl putea inta pe James .
D~r Sir J~hn McPherson nu era un birocrat dm
~e! care phmbă dosarele de colo·colo. înainte de a
fi !n.trat 111 .serviciu! guvernamental, pînă cu citiva
am In l:lrma, fus~se profesor de fiZICă la Universi-
tate~ dll1 Cambndge. Nu făcuse cercetări in do-
me':llul astronomiei, dar ii a<;:ordase o atenţie deo-
seb it ă . James îl respecta. Işi dădea foarte bine
seama de ce pusese el această intrebare Ştia că
dacă socotelile sale erau corecte, atunc I ~mnifica~
tia lor pentru lume era apropierea unei sinistre ca-
lamlt ăti. D~ aceea, verificarea repetată a acestei
presupu!l:TI era foarte necesară, iar după verifi-
care~ OflClt ~e solid ar fi stabilit el Ipoteza, a o co.
mumca se. !":"Jpunea cu tot aUta necesitate.
. - Este difiCil a spun~ ceva cu certitudme in pn-
vll1 ţa cometel. D acă, dmtr-o cauză oarecare Co-
meta I?~t!" nu-şi schimbă direcţia sau, in ~~rsul
revolutiei m Jurul soarelui, nu ajunge in Situaţia de
a se destr~ma, atu nci, într-un astfel de caz, se
poate. clocm de Pămînt, repltcă James cu un calm
desaVlrŞlt.
.- Dumneavoastră ati spus - poate! Sensul aces-
t~1I cuVÎnt este că Pămîntul. poate fi c:alvat de coli.
zlun ~? intrebă Sir John.
- ~n siste~ul ~ostru .solar, citeva comete, mai
v~chl :au mal nOI, vm ŞI se duc. Este putin proba-
bil ca. mtre una dl11tre ele şi Pămînt să se producă
o coh~lune, d~r, după afirmatiile specialiştilor, un
astfel d~ evemmen~ se poate intimpla o dată la
zece m1h?c:ne .de am~ deoarece Pămintul şi cometa
se pot gaSI, cmdva , 10 ace laşi tJmp, în acelaşi loc.
Dar, de data aceasta, conform calculelor mele
acelaşI loc . Este posibil ca Mercur şi Venus să se
apropie intr-atit de Soare, indt "Cometa Datt" să
fie: constrînsă să-şi modifice directia. Dar mIe nu
mi se pare aşa. Deoaret:e volumul şi forta de
atractie a acestor două corpuri nu este suficientă.
C~ masa sa, Jupiter poate modifica directia come-
tel, dar cele două nu . Pentru a obtine un răspuns
la ace:asta problem~, calculatorul Universităţii .
Cambridge are nevOie de două zile.. Dacă, tre-
177
 cînd pe lingă Soare, cometa ar fi fragmentată sau
ar incepe procesul de dezagregare, atunci calami-
tatea poate dis părea, zise James . Dar, despre
această eventualitate, nu putem spune aproape ni-
mic. Pînă cînd "Cameta Datt" nu -şi te rmină roti·
rea În jurul Soarelui, este improba bil să ştim ceva.
Plimbîndu-se prin cameră, Sir John spuse:
- Dacă aceas tă cometă se loveşte de P ămînt ,
va fi o cat astrofă unică. Pentru lume, pentru viata
oamenilor, efectul va fi În mare măs ură pu stiitor .
atmosfera va suferi influenta gazelor. Vi aţa, în
urma distrugerii provocate de coliziune-, nu va pu-
tea fi salvgardată .
James Îşi aminti brusc ce scrisese un speciali st
oarecare În legă tură cu canalele transversale care
se văd pe Lună . Poate, cîndva, acolo fusese apa;
iar acele canale era posibil să fie rezultatul ciocni-
rii dintre Luna şi cometă_
Sir John ii atrase din nou atentia asupra calcule-
lor sale.
- Potrivit calculelor dumn eavoas tră , d acă va
avea loc aceast ă coliziune, ea se va intimpla de az i
in zece luni. Mi se pare că, dacă nu putem spune
nimic sigur despre ea, în schimb este necesar mai
intii să cumpc"i.nim un plan de salvare.
Un plan de salvare? La urma urmei, ce proce-
deu de salvare să aplici aco19 unde ora ş de oraş,
tară de tară vor fi distruse? In istoria omenirii,
nicicind pînă ast ăZ i nu s-a produs o calamimtp. nah J-
rală atit de mare. Pentru salvarea de la aceasta,
ştiinţa omenirii, tehnologia sa, ce vor putea să
facă? James nu avea vreo spe rantă anume. EI o
afirmă, dar Sir John spuse:
_ Eu trag nădejde! Se poate ca afirmatiile dum-
neavoastră sa se adeverească suta la sută. Dar ce
pierdem dac:i ne str:ăduim? Ce folo s că stăm cu
miinile in sîn? Eu gîndesc c:i trebuie convocati di-
verşi savanţi din t9ată lumea pentru a hotări asu-
pra acestui lucru. In acest sens, acord o mare im-
portanta organizării tratativelor. Da, este necesar
să actionăm În taină pentru a nu produce n e linişte
in rîndul oamenilor obişnuiţi .
Spunind acestea, el aruncA o privire spre artico-
lul lui James. Astrofizicianul ii inţelese sensul.
Foarte repede, spuse: . dioasă. Frecarea dintre particulele exterioare şi at-
_ Ascunzind ochilor lumii nu se obţine nimic. în
afară de mine, mai există oameni care cunosc
traiectoria "Cometei Datt" şi sînt competenţi În
efectuarea calculelor.
- Fireşte, ve ţi publica articolul. Rugămintea
mea este numai de a-i schimba putin concluzia -
orice eveniment este posibil Înainte de coliziunea
"cometei Datt" - asupra căruia este necesar sa se
dea atenţie - din declararea acestui lucru să de-
vină improbabil ca cititorul să inteleagă adev ăru1.
Acesta este felul de compromis pe care vi-I indic.
Deoarece "Nature" este un să ptămînal reputat ş i
cele tipărite În el se bucură de credit, sper ca zia-
rele ş i revistele şti inţifice din toate ţăr ile să dea
dovadă de cumpătare şi să cola boreze. Cînd se
apropie o calamitate atit de stranie, atunci se im-
pun măsuri la fel de neobi şnuite.
•
intre cei doi, discutia 'continua aprins pînă' tiri'ui
In cele din u rmă, ajunseră la un acord şi în artICo-
lul lui James fura uperate oarecari modificăr i. S e
, stabiliră, de asemenea, unele lucruri în legătură cu
tratativele mondiale, după care Sir John îl con·
178
==============================================~ (
duse pe J ames la hotel cu propria sa maşină .
Mulţ Im ea ieş it ă de la ultimul spectacol se im-
prăş tiase. James avea hotelul pe .Picadil1y Road.
Sir John il insoţi pînă la cameră . In timp ce mer-
geau, s puse:
~ Curind, veti primi invitaţia pentru trat&tive.
Să veniţ i neapărat. Şi nu uitati să daţ i rezultatele
obţ i nu te de la calculator. Good night! Miine dImi-
neaţă , la orele zece, Johnson vă va duce la Cam-
bridge.
înainte de culcare, James aruncă o privire spre
fi rmament. Pe cerul curat hcăreau stelele. O mare
pace se răs pîndi se pretutindeni. Printre stele, o
com etă nevăz u tă Înainta ameninţ ător ' spre globul
terestru. Nici în vis nu s-ar gîndi cineva! La urma
urmei, e u de ce m-am gîndIt aşa? Eu de ce am
zis? Pe ce temei? ... P entru o clipă, se Îndoi de
propriile sale calcule ..
•
În munca sa, sir John lua hotărîri cu mare repe-
ziciune. La numai trei săpt ămîni de la Întîlnirea cu
James, sub egida Naţiunilo r Unite, la Londra se
organi za r ă tratative secrete. La ele luară parte o
su tă de sava n ţ i din diverse ţ ări. Descoperitorul
"come/ei Datt", domnul Manoj Datt, fu inVItat
special.
Tratativele se , desfăşurara în secret timp de o
săptă mînă. Presa nu fu an u n tată. Pe baza unor
lungi discu tii, de d im ineaţa pînă seara, a unor cal-
cule, a ordmatorului guvernamental etc., expertii
luară o h o t ă rîre importantJ şi gîndiră proiectul de
a infrunta probabilul asalt al "Cometei Datt". Se
fă cu planificarea.
Citiva savantI erau de acord cu James Forsithe.
Ar putea fi unele cauze naturale ca pericolul să
dispară. Şi in a c eastă prob le mă avură loc discutii.
Izbucniră controverse şi pe alte considerente decît
cele gîndite de sir John McPherson şi de James
Forsithe. Unii s pe ci aliş ti spuneau că, dacă interio-
rul cometei incepe să se ex tindă în loc să rămînă
Îngust" şan sele de coliZIune vor creşte . Cu toate
că , în acest caz, ciocnirea nu ar fi atit de primej-
mosfera P ămî ntu l ui va provoca un dezastru apre-
ciabil. Tot uşi, coliziunea nu va fi atit de distrugă­
toare. Dar nimeni nu era capabil s ă demonstreze
faptul că oricare dintre aceste accidente se va
produce sau că respectiva co met ă va trece la oa·
recare dista n tă. Prin urmare, era necesar să se or-
ganizeze orice plan, cu acest lucru erau cu totii de
acord.
Acum, in ce fel va fi organizat acest plan?
Expertii afirmau că era imposibil să se organi-
zeze un plan de apărare . Deoarece, pe baza cal-
culelor, era greu de spu s in ce parte a lumii se va
produce cohziunea. Prin urmare, era dificil de sta-
bilit în ce loc trebuiau mutaţi oamenii; În plus,
dacă intreaga ambiant ă pla n eta ră va fi afec tată,
primejdia de poluare a aerului va fi pentru toată
lumea. Astfel încît, orice plan de a părare nu va
putea fi eficient. în curs ul aplicării acestuia, s-ar
n a şte o astfel de nebunie, incit ar rezulta numai
dificultăti.
De aceea, toti speciali ştii hot ărîră că planul, ne-
putînd fi de apă rare, va fi de atac. Un astfel de
plan ofpn ~iv nu putea fi decit unul - prin efortul
intregii omeniri, să fie sc himbat ă calea cometei!
Acum, oamenii doreau să facă ceea ce natura nu
ALMANAH ~
ANTlCIPAŢIA
putea ~ ultimul procedeu, singurul posibil.
Toate fortele nucleare ale omenirii vor fi reunite
şi se va construi o armă super-atomică' la un mo-
ment şi într-un loc determinat, comet~ va fi ata-
cata. Acesta era singurul procedeu.
•
Exista, de asemenea, temerea că o intirziere în
construirea armei nucleare ar periclita aplicarea
planului. Deoarece, cu cît distanta de cometă la
care va avea loc evenimentul va fi mai mare, cu
atît jctiunea de deviere a traiectoriei va fi mai difi-
cilă. n acelaşi timp, ştiinţa nu era capabilă să pro·
voace explozia cu ajutorul unei nave spaţiale, fără
echipaj uman, numai prin telecomandă. De aceea,
preparativele vor lua ceva timp.
Dupa ce chibzuira asupra tuturor fetelor proble-
meI s-au stabilit unele termene:
10 septembrie: data lansării vehiculului spalial.
Dacă pînă la data de 10 septembrie cometa
nu-şi va schimba directia dintr-o cauză oarecare şi
va continua să Înainteze spre Pămint, atunci, la
această dată, nava spatială echipată cu arma nu-
cleară va decola.
1 octombrie: vehiculul spatial, ajungînd in apro·
piere de cometă, o va ataca.
2 noiembrie: dacă directia cometei rămîne nes-
chimbată, atunci va ciocni Pămîntul. Dar, dacă
atacul de pe 1 octombrie va fi fost reuşit, în acest
caz, catastrofa nu va avea loc şi cometa se va in-
d epărta .
In calea reuşitei mai era o problemă: forma şi
volumul cometei. Dacă mărimea cometei va de-
păşi o anumită limită, bomba atomică făurită de
om nu-i va putea schimba traiectoria.
Succes sau insucces, era hotărît ca, În orice
caz, această actiune să fie tinută intr-un secret ab-
solut. Chiar În caz de reuşită, nu va scăpa nici o
informaţi~ În l egătură cu proiectul. Iar dacă nu va
reuşi atunci...
~ Părerea dumneavoastră care este? Actiunea
va izbindi sau nu? Întrebă domnul DaU pe sir
John, la incheierea tratativelor.
- Anul acesta nu cumpărati cadourile de Cră ­
ciun înainte de 1 octombrie, răspunse el.
După tratative,
•
timp de două sAptămÎni, domnul
DaU hoinări prin Anglia. Cînd se întoarse În India,
pe aeroportul Damdam îl intimpinară prieteni,
rude şi o mare multime de curioşi. Oamenii ştiau
numai că domnul Datt se intilnise cu astronomii
din Anglia şi vizitase observatoarele şi institutele
astronomice. Participarea sa la tratative era tinută
in taină fată de toată lumea. Croindu-şi drum prin
multime şi ferindu-se de ziarişti, ajunse la maşina
sa.
Sosind acasă, vazu că în fata locuintei fusese in-
stalat umbrarul in care se aduceau ofrandele reli-
gioase.
- La urma urmei, ce Înseamnă toate astea?
Indrani Devi zise drept răspuns:
- Te-ai Întors din străinătate in condiţii favora-
bile. Am chemat brahmanul să-ti dea binecuvinta-
rea. . ,
- Dar atitia oameni pleacă zilnic în străinătate_
Ce am făcut eu neobişnuit sau semnificativ? Dar
-ce este acest sacrificiu ...?
C~ALMANAH
~ ANTICIPAŢlA
Indrani Devi se îndepărtă intimidată. Astrono-
mul privi spre cumnatul său care Începu să-I con-
vingă: . '
- Frate, de cînd ai descoperit cometa, noi
ne-am simtit tare ingrijorati. Guruji ne-a arătat pla·
nul de pace al planetei. După indicatia lui, dacă
astăzi vei face sacrificiul, va fi in regulă ... aşa so-
cotim noi toti.
- Ce folos trag eu dacă fac acest sacrificiu? În-
trebă domnul Datt foarte calm.
- Răul cometei va fi inlăturat.
Brusc, domnul DaU se mînie cumplit.
- Este q pură superstiţie a voastră că această
cometă ar fi nefastă. Pînă clnd nu am studiat
această cometă, nu aveam nici o cunoşti nţ a des-
pre ea, inţelegeam această supersitie. Dar astăzi,
cind noi ştim că toate planete le, luna, meteoritii şi
cometele sînt părţi neînsufleţite ale sistemului so-
lar, că ele nu posedă nici un fel de puteri faste-ne-
faste, atunci, de ce această superstiţie? Dacă v-ati
da osteneala să înv:itati ceva din ştiinţa modernă,
ati putea ajunge să pricepeti aceste lucruri. Eu
ştiu, pentru mine aceste lucruri sint ca apa pe
oala de pămînt smă lţuit.
Domnul Datt vorbise mînios, dar cumnatul îi
prezentă cu blindete argumentul:
~ Dar strămoşii noştri au scris în cărtile sfinte
despre aceste sacrificii!
- Era o vreme cînd strămoşii noştri. erau pe
drept cuvint descoperitori ai adevăru lui. In Upani-
şadele noastre, chiar în Bhagavad Gita, găsim
multe opinii divergente. Putem găsi În ele intrebari
privitoare la natură, diverse puncte de vedere asu·
pra acestora, diferite răspunsuri şi o serie Întreagă
de păreri În exprimarea adevărului. Dar, cu tim·
pul, acestea au dispărut. Astăzi, cînd citim aceste
cărti religioase, noi nu simtim niciodată necesita-
tea de a pătrunde Întelesul lor profund şi răminem
undeva În straturile superficiale, presupunînd că
acesta este adevăratul sens, iar ceea ce este· im-
portant lăsăm de-o parte. Ce rost au discutiile?
Nu voi lua parte la sporovăiala şi la argument :tţiile
voastre, incheie astronomul plecind iute.
In Anglia, pe durata tratativelor, intre domnul
Datt şi sir John se infiripase o prietenie profundă.
Indianul fusese impresionat de dragostea pentru
disciplină, de eficacitatea remarcabilă a activităţii
şi de neinfricarea englezului, pe cind acesta indră­
gise înclinaţia spre căutarea adevărului şi atentia
ageră de descoperitor a domnului DaU.
"ProJect hght bngade" era numele planului de
atac al cometei. Sir John ii dăduse acest nume in-
spirat de faimoasa poemă "Charge of the light bri-
gade". Pentru acest proiect, Marile puteri puse-
seră la dispozitie vehiculul spatial şi racheta cu
ajutorul căreia acesta era expediat Într-o călatorie
atit de lungă. Diverse state contribu iseră cu dife-
rite instrumente, combustibil, aparate, cu tehni-
cieni şi cu oameni de ştiintă.
India participa cu patru savanţi la acest proiect.
Şi, În acest lucru, se simţea respectul purtat dom-
nului Datt.
"Cometa Datt" inainta în directia calculată.
Coada ei işi făcu aparitia. Efectuase jumătate din
rotatia în jurul soarelui şi, în acest timp, nu sufe-
rise nici o influenţă. Nu era făcută bucăp-bucăţele.
Iar forţa de atractie a lui Mercur şi Venus nu avu-
sese nici un efect "supra traiectoriei sale. astfel in-
cit acum se apropia.
Calculatorul ii aproxima direcţia şi, zi dupA zi,
179
\ probabilitatea CIOCnim de Pamînt creştea conti-
nuu . şi
Dar aceaslt1 m(ormatLf~~ era tinutZl in secret fJtă
de lume Oamenii obi'Şnlllti credeau despre co-
mela. ctI va trece doar pe linqa Pămint şi se va in
depărta in linişte Dar nu, citiva savanti, care nu
erau in tem.§, aveau unele bănuieli. Iar cîtiva aslro-
noml amatori stăteau la pinda ca sa vadă cu pro·
pnile lor lunete comeld trecînd atit de aproape.
Pe nngd această curioZitate ieşita. din comun, in·
tre oamenii de rind se raspindea teama de co-
metă, de care profilau dtiva astrolog1 ŞI alti price-
puti în ale credintei
Apărător al unghiulUI de vedere cu adevamt şti·
Intific, domnul Datt era ocupat sa combata acest
sentiment de 'teamă superstl!IOaSel. Dar toate stră·
daniile sale erau zadarnice. . nul Dalt, intrcrupîndu-şi sotia. nsă nu contmuă,
Savantilor le ap.1ru o nou,] razi\ de speranta. In
urma observatiilor, diverşi astronomi ajunser.! la
convingerea că masa "Cometei Datt" era compa-
rativ redusă De aici, probabilitatea de reuşita a lui
,,Project lighl brigade" crescu. Acum, domnul Datt
aş!epta.
n a doua săptamînă a lui septembrie, sosi o
scrisoare de la Sir John.
Era despre o multime de lucruri: sezonul de
cricket, descrierea lui "late summer" din Anglia,
festivalul de la Ed]nburgh şi activităţi l e sale cultu-
rale etc.
rn sfirşit, domnul Daft ajunse la .informatia care·1
interesa: - "The charge tlf the Iight brigaâe has
begun. let us wish it success" (Atacul briga,zii
uşoare a începuL SiH urăm succes).
începu sarb~toarea Durga PU}CI. Bengalul fu cu-
pnns de agitaţia festivalurilor şi a serbărilor.
Khoka, . nepotul de opt amşori al domnulUi Datt,
veni in vacanţă. Domnul Datt işi petrecea tot tim·
pul jucîndu-se cu el, a şa că Indrani Devi comenta
cu r~proş:
- Astăzi nu mai este atent la nimic.
Ziua de întîi' octombrie veni şi trecu. Toată
noaptea, domnul Datt st.!!tuse pe acopenş cu lu-
neta. ş] În noaptea de două, el îşi 'petr~cu timpul
scruttnd cerul 1 se paru că directia cometei s-a
schimbat. APOI, se gindi ca era -numai jocul minţii.
Dacă s-ar fI petrecut o schimbare in directia co·
metei, ea ar fi atit de mică incît o lunetă de 20 cm
nu ar putea-o pune În evidentă. Iar această schIm-
bare depinde de succesul proiectului.
In fond, ce a fost acest proiect? Va fi, intr·ade·
văr, încununat de succes? Va ajunge la hmp nava
spaţi<:llă. lingă cometă.sau nu? Explozia se va pro·
duce la timp sau nu? Aceste intrebdri clocoteau În
creierul domnulUI DatI. Pe trei octombrie, stc:i.tu
toata Ziua ca pe ghimpi, aşteptînd ceva. Seara, la
ora Cinci. veni un om pe scuter de la Defence Of-
fice din Calcutta şi inmina domnulUI DaU un "Cla-
sified telex message" din Anglia.
Mesajul fusese expediat pe doi octombne.
PinJ. acum, astronomul fusese ca nebun de atîta
. aşteptare, iar acum statu citva timp fără un gest.
Făcindu-şi cura), dechise plicul. Era un mesaj feri-
Cit:
"AstăZI md duc s..i cumpeir cildourile de Cra·
clun"
• John McPherson
In luna noiembne, ,.Cometa Datt" trecea la 70
de mii ele k,lometri dlSt~ntă de Pamint. C iţ iva o
văzură. După spusele unora, nic]dnd inainte nu se
arătase o cometă atît de vizibil.
180
Cameta trecu. Ciclul ei se incheie de asemenea
atunci, intr-o zi, domnul Dati îi zise lui Indrani
Oevi: .
Vazut-al dumneata? Cometa a vemt şi a tre·
cut A fos t ceva bun sau rău? Acum, intelegi vor·
bele mele, nu?
Asta am inţeles ca n-a fost mmlC bun sau rău.
Dar putea fi, fireşte! Şi ştii de ce nu a fost? in·
trebA Indrani Devl, lungind gitul cu mîndrie.
Şi, pentru o clipă întreagă, domnul Datt stătu la
indoială. Nu cei dlO Project light Bngade lAmuri·
seră treaba? Prudent, Întrebă:
- Ce ai vrut sa spui?
- Ce-ti voi spune! Noi am adus jertfe rituale.
Iată ce a oprit napasta, că de nu ...
- Dar eu nu am adus nici o !'ertfă, spuse dom·
ca să nu-i strice plă cerea.
Indrani Devi, emotionată la culme, li dădu de
ştire:
- Tu nu ai făcut! Khoka a făcut. Guruji a spus
ca, dacă dumneata nu voiai să faci, atunci, nu-i ni-
mic! Poate face nepotul dumitale. Khoka venise În
vacantă. EI a adus ofranda. Dumneata ,nu ştiai că
un invătat mai bun cunoscător al doctrinei dedt
G~lruji nu poti gasi. EI rezolva orice problemă!
In fata ochilor domnului DaU se lumină tabloul
. stratagemei. Khoka efectuase ritualul sacrificiuluI.
Turnase unt tbpit În focul sacrificial. Guruji îl pu-
sese să aducă jertfă focului, să recite formulele cu-
venite. Khoka citise formulele ascu ltător, fără, să
pr\'ceaPă sensul...
n locul acestui tablou, îi ap.1ru un altul - tratati·
vele de la Londra, directia cometei, transformarea
ei probabilă, discutiile despre coliziune şi calamita·
tea ce venea asupra lumii. PIănuiseră o metodă
stranie, care reuşise în secret.
Două tablouri! Două povestiri! Amîndouă in
ace laşi timp! Pentru amîndouă, un singur perso·
naj: omenirea! Dar ce povestiri diferite! CitA deo-
sebire între ele! gind\ domnul Datt.
Ne strădUim mereu să micşorăm distanta dintre
două omemri cu modUrile lor de viaţă. De o parte
- superstiţie, de cealaltă - forţa logicii, puterea
optniei, intelectul. Cît este de lungă. şi de adîncă
prăpastia dintre ele! Nici o persoană educată, in-
stărită, nu este ferită de superstitie. •
Omenirea trebUIe să progreseze treaptă cu
treaptă în directia Secolulu] XXI pînă să reuşească
în cele din urmă. Cum? Pînă cind? Pînă cind?
Şi domnul Datt se pierdea În mulţimea tuturor·
acestor întrebări fără de răspuns.
Traducere dm limba hindi de Df. SURAJ BHAN
SINGH şi CORNEL STERIAN
ALMANAH (~~
ANTICIPATIA ~
MIHAI' BISTRICEANU
EALA
MARELUI MO
PREMIUL /11 (SCHIŢĂ) LA CONCURSUL ANUAL DE CREAŢIE LITERAR-ARTISTICĂ DE ANTIC/P.ATIE.
BUCUREŞTI. 7983
AMINTIRILE mele sint foarte
ciudate. Vreau să-mi cunosc vii-
torul. VA implor, arMati-mi-l!
Oricare ar fi. Degeaba imi spu-
neti că maşina nu vrea sA func-
tIOneze. la ceilalti cum a func-
lionat? Auziti? la verificare a ie-
şit O.K. Nu e defectA. Vă rog,
l~sati-mă sa mai Încerc o dată!
Cum? Sa va povestesc? Mi-ar
lua cam mult timp. O.K., dar
imi promiteti că dupa aceea mă
lasati să mai incerc o dată? Pot
sa mă aşez? Multumesc.
Amintirile mele incep cu d-
teva zile înainte ...
Primul lucru pe care mi-l
amintesc e acela că am deschis
ochii şi m-am trezit intr-o Încă­
pere slab luminată şi cu un mi-
ros nu prea plăcut. Mi-era frig.
Un tip cu mus tată tocmai sco-
tea din mine un cul]t lung şi, pa·
radoxal, făra cea mai mică pată
de singe. Apoi, un altul a intrat
sorbind printr-o tigară fumul din
jur. A strigat printre <;Imti: ,,Li-
chidati-Il", la care mustăCloSul a
replicat: "Nimic!". Cel cu tigara
a ieşit intrebind: "Ceva nou?"
Nici nu se închisese bine uşa că
tipul cu mustală a şi Început să
mă lovească. Nu m.1 durea de-
loc şi asta il enerva, pare-mi-se.
Din cînd in cind se mai oprea şi
mă Întreba cine sint şi ce cău­
tam la banca. Şi, mai ales, voia
să ştie cine mă plăteşte. Nu
ştiam nimic, nu-mi ammteam ni-
mic. I-am spus-o de citeva ori,
dar el mă lovea În continuare cu
picioarele. Din cînd în cind se
oprea şi ieşea sau se aşeza pe
un scaun. Eu eram legat. Mi·era
sete şi foame. Din ce În ce mai
puţin. La un moment dat nu·mi
mai era decît sete. Apoi, nici
atit. Trecu seră deja două sau
~~ALMANAH
<:;,1.1" ANTICIPATIA
trei zile. Din cînd in CÎnd, in lo-
cul celui lŢlustăcios venea unul
gras şi foarte scund sau un altul
căruia i se infigeau dmtli lnlr-o
bucata de gumă de mestecat,
iar el incerca mereu să-i sccatJ..
Şi ei mă loveau. Cel scund res-
pira greu şi se odihnea des. Ge-
mea scaunul sub el. Celdlalt
zimbea tot timpul şi nu se aşeza
deloc. Cind obosea, pleca. Dar
Întrebările erau aceleaşi. Apoi a
venit grasul şi m-a legat mai
bine, după care m-a împins pină
Iîng~ nişte trepte. Nu şti u cum,
am porflll-o in sus, rostogolin-
du-md. La capătul lor mă aştep­
tau cei lalti doi. M-au Închis
intr-o maşin~ blindată. Au urcat
lingă mine şi am pornit. M-au
mai intrebat de cîteva ori cine
sînt, apoi m-au dezlegat şi a
scos fiecare cite un .pistol pe
care mi l-au infipt intre coaste,
silindu-mă astfel să-mi tin miinile
la ceafă . Maşina opri cu un sCÎr-
Uit lung şi cei doi şI-au t ras cîte
un Ciorap peste fată. Au băgat
pistoalele În buzunare, m-au
apucat de brate şi am coborît.
Jos ne aştepta al treilea, care,
probabil, condusesc. Am intrat
cu totii În clădirea cea mai apro-
piată şi, in timp ce grasul abia
se mişca, tmÎnd în brate doi sad
pe care se contura. cite un S
tăiat de două Ori de sus in jos,
ceilalti doi m-au ascuns după
uşa. Apoi m·au privit toti trei cu
mirare şi au Intrat. InJuntru
titiva dormeau pe )05. Am văzut
cum grasul a ascuns sacii
intr-un dulap. Au scos pistoalele
şi cei de pe jos s-au ndlcat. I-au
Împuşcat pe toti şi aceştia au in-
ceput sa tipe. AlJui dU ieşit.
Strada era pustIe . Am ajuns la
intersec;ie şi am traversat. Era
verde: Cum am pdŞlt pe trotua·
rul celălalt s-a api"ins becul roşu .
Am aşteptat CÎteva secunde,
după care am pormt... spre un
coş de gunoi. Am scos un Ziar
din el. Am Citit pagina de sport,
I·am rasfoit putm, apoÎ l-am vîn·
dut unei femei dintr-un chioşc
plin de ziare. M·a salutat, am
salutat-o, şi am plecat. Un
creion care 'pin.!! atunci stătuse
liniştit pe trotuar a 10păit de d·
teva ori, apoi s-a aruncat pe fe-
reastra deschisă a casei pe lîngă
care treceam Dinăuntru s·a au-
zit un tipat· "La dracu', iar i s-a
rupt vîrfulf". Apo\... A, da! Am
traversat impreună cu o bătrină.
Cind am ajuns in cealaltă parte
a străzii m·a rugat sa o ajut să
se intoarcă, saU cam aşa ceva.
Dar nu i-am dat nicIo atenţie şi
m-am aşezat in parc pe o
bancă. Atunci am realizat că
ceea ce se intimplă cu mme este
ilogle sau cel puţin ciudat. Şi am
pornit spre dv. A, înainte de a
mă scula de pe bancă, o vrabie
a adus bătrînului de lîngă mirle
un colţ de biscuit. I l-a pus chiar
in palmă. Bătrînul a scos din
gură restul, a potrivit cu gnjă
bucata lipsă, a. pus biscuitul in
pachetul pe care apoi l-a inchis
şi [·a vindut unui tinăr care se
phmba ducînd o l<:ld ă plina cu
duburi. Apoi am ajuns aici.
Asta e tot. Vă rog, lăsa ti-mă Sd
mai incerc o dată Poate-mi voi
ana totUŞi viitorul. Vreti? Vă
rog!
•
Scufundat in fotoliul său, Ma-
rele MO ordonă, studIInd imagi-
nea de pe momtor:
- Aduceti-I inapOI! îl vom tri-
mite În sensul celălalt al timpu-
lui. Se pare că la ei nu acesta e
cel pozitiv.
181

ISAAC ASIMOV
CÎND s-a intîmplat s-a şi declanşat o avalanşă
de măsuri energice pe cea de-a 27-a Bază Aste-
raid:
- O!i ~e ~ctiviţate înt re rl!ptăt
- Nimă nUi nU -I efa permis să parăsească Aste-
roiclul; nimănui nu-j era permis să intre fără autori-
z aţi e specială !
- O n avă special ă a fost tri misă in ajutor, de pe
Pămînt, cu dr. Susan Calvin ş i dr. Peter Ba gert la
bord. Of. Susan este psihologul şef al asociaţ i e i
roboţi lor şi oamenilor mecanici, iar dr. Peter Bo-
gert, matematicianul principal al ace leiaşi asociatii.
Susan Calvin nu mai părăs ise n iciod ată Pămî n­
tul pînă acum şi nici de data asta n-o făcea din
toată inima. în epoca energiei atomice şi a călăto­
riilor in spatiu ea rămăsese mai retrasă, cu o men-
talitate provincială . Nu-i plăceau astfel de că l ătorii,
dar mai cu seamă detesta tot complexul de se-
crete profesionale pe care le impl iCă, lucru care se
citea lesne pe figura ei inverş un a t <i . O dată ajunşi
pe Baza Asteroid au fost întimpinati de Robert
Kallner, conducătorut bazei. EI i-a î nştiinţat din
prima cl ipă că nu e vreme de pierdut şi i-a poftit
de urgenţă În biroul lui.
- Mai inUi aş vrea să vă mulţum esc pentru că
ati răspuns atît de prompt ch emării noastre şi
sper ca şi cu ajutorul vostru să rezolv această
problemă difici lă şi n epl<ij:ută ; pe scurt, am pierdut
un robot. De ind ată ce am fost siguri de acest lu·
cru, am şi incetat orice activitate aici, am şi ince-
put să-I că utăm. Totul însă a fost zadarnic.
- Şi nu credeti că perseverînd ati fi putut să-I
Ioc31izati şi singuri in cele din ur mă, fără să mai fie
nevoie să ne aduc eti pe noi aici tocmai de pe Pă·
mînt?, şui e ră ca un suflu de gh ea tă întrebarea pe
buzele lui Susan Calvin.
- De fapt, noi l-am şi localizat, dar .. Aici Ro·
bert K31lner s-a oprit pentru CÎteva clipe, apoi a
continuat: ... cu o zi în urmă , o navă spat ială a po-
posit pe Asteroid pentru a ne livra doi roboţi noi
necesari la boratorului. N ava avea la bord alti 62
de roboţi de ace laşi tip comandati de o altă pla·
netă . După două zile de la disparitia robotului nos-
tru ne-a venit ideea să numărăm roboţii de pe
navă din nou şi am constatat cu stupoare că acolo
erau acum 63 de roboti. , botul murea instantaneu la contactul cu cîmpul,
- Nimic mai simplu, deci al 63-lea robot e cel
dispărut, concluzionă dr . Calvin.
- Exact, dar care al 63-lea? Or. Calvin aru ncă o
182
privire plină de neîncredere şeful u i Bazei.
- Nu mai inteleg nimic, spuse ea, de ce nu pu-
teti considera că al 63-lea robot e oricare dintre
el?
- Tocmai aici e dificultatea, căci trebuie neapă·
rat găsit robotul pe care noi l-am pierdut, zise Kal-
lner abătut . ' servarea vine doar pe locul trei, iar salvarea omu-
- Peter, se interesă ea întorcîndu-se spre Bo-
gert, da' ce fel de roboţi se folosesc aici? De ce e
atît de important să fie găsit chiar robotul dispărut
din Bază?
Peter Bogert păstră un moment de tăcere , apoi
începu să povestească molcom:
- Noi avem aici mai multi roboti, dar creieru l
unora dintre ei nu a fost impresiona"t cu prima
lege a robotilor, în mod premeditat.
- Nu au fost dotati Cll prima lege_.. repetă dr .
Calvin ca pentru sine ... şi cîti roboti sint in situatia
asta?
- Citiva. Este vorba despre o acţiune secretă,
iniţiată de guvern. Putini au fost informati În acest
sens. '
- Nu inteleg, la ce puteau servi aceşti roboti ale
cărot creiere nu cuprindeau prima lege in totali-
tate? intrebă dr. Calvin.
- Văd că nu am de ales şi trebuie să-i fac psiho-
logului mărturisiri complete, zise Kal1ner. Aici, la
Bază, fizicienii noştri lucr.ează foarte des cu radia-
tii gama, operaţie foarte periculoasă pentru om
dacă timpul de lucru in cimp iradiat d epăşeş te o
jumătate de oră . La inceput am colaborat cu ro-
boţi obişnuiţi. De fiecare dată însă cind un fi zician
avea de lucru într-un cimp iradiat, robotul cel mai
apropiat alerga după el şi- I scolea imediat de
acolo. Robotul actiona prompt sub impulsul primei
legi:
- ESTE INTERZIS ROBOnLOR sA ADucA
PREJUDICII DE ORICE FEL OMULUI; DACA
-UN ROBOT VEDE UN QM IN PERICOL TRE -
BUIE SAL SALVEZE. In aceste conditii era
aproape impt>sibil pentru fizicienii noştri să mai lu-
creze într-un cîmp iradiat; dacă era un cîmp sla b
iradiat, robotul alerga şi se intorcea afară din cîmp
cu om cu tot, iar dacă iradierea era pu ternică ro-
datorită ~fectului distructiv al radiatiilor gama asu-
pra pozitronilor aflati În creierul său . Degeaba am
încercat să le exp l icăm roboţilor că un om este În
ALMANA H ~
ANTIC I PAŢI A ~
perfec t ă sigurant ă În prima jumătate de oră, ei
răspundeau că oamenii pot lesne uita măsura tim- .
pului, risc pe care nu şi-l pot permite. Apoi, am in-
cercat să- i facem să inte leagă că , în general, razele
gama sÎnt mult mai periculoase pentru roboţ i decît
pentru om, dar răspunsul era invariabil: autocon-
lui primează.
- A şa ati luat hot ă.rîrea să construiti roboti fă ră
prima lege? între bă dr. Calvin, Întorcîndu-se spre
Peter.
- N-o lua chiar aşa Susan, cîtorva li s-a impre-
sionat doar prima parte a legii care le interzice să
aducă prejudicii omului, dar a fost omisă cu bună
ştii nt ă partea a doua a primei legi. Cîteva minute a
domnit o tă c ere grea În intreaga incăpere, iar apoi
Susan Calvin a spus:
Şi acum v reţ i de fapt să ş tiţ i cît de periculos e
robotul pierdut şi pentru asta apelati la mine în ca-
litate de psiholog, nu?
Ambii bărbati au Înclinat din cap a~rmativ .
- Din păcate insă nu vă pot răspunde pe loc;
vom mai discuta la întilnirea de miine.
•
Susan Calvin n-a prea dormit în noaptea aceea.
Dimineata în zori $-a dus În camera lui Peter Bo-
gert care st ăt e a gînditor într-un fotoliu.
- P el er, chiar nu- ţi dai seama ce înse mnăta t e
poate avea modificarea primei legi?
- Ba da, în primul rind se observă o spontană
insta bilitate matematică a robotului.
- Instabilitatea matematică ! mă rog, nu zic nu;
dar ia gîndeşte- te la consecintele psihologice. Din
punct de vedere fizic, orice robot e mai puternic
decît un om; psihic vorbind, el nu ştie mai mult
decit a fost invă lut. Cel care-I invaţă Însă are cu-
noştinte limitate. Concluzia: anumiţi roboti pot fi
psihic mai dezvoltati decît unii oameni. Singurul
lucru care pled ează pentru superioritatea omului
şi o demon strează este prima lege; ea transformă
omul într-un element superior robotului. Dacă i se ,
modifică în să prima lege i se distruge stabilitatea
psihică a creierului; în ace a stă nouă ipostază robo
tul nu mai tre buie să se sacrifice pentru om: ei de·
vin deci egali; iar dacă sînt egali Într-adevă r, atunci
de ce să fie obligat robotul să ·asculte "ordinele
omului? . răspunsurilor, dar n-a putut distinge nimic deose-
~~ AL M A N AH
~ ANTICIPAŢI A
.-. Susa~, ~ar asta sună înfricoşător, rise Bogert.
N ICI nu-mi vme să cred că ar putea fi un perico!
am de mare. Primii roboţi modificati au fost trimişi
la aceast ă Ba ză cu nouă luni În urmă şi nimic nu
s-a intÎmplat pîn ă acum. De data asta crezi că ro-
botul pierdut este periculos pentru om?
- Nu ştiu, Peter , dar ar fi bine dacă aş putea să
stau puţin de vorbă cu omul care a lucrat cu ro-
botul pierdut.
•
Gerald Black era foarte tină r , abia cu un an În
urmă işi luase diploma in fizică'; şi acum faptul că
se afla În fata a trei binecunoscuti oameni de şti ­
intă il inhiba. Dr. Calvin il privea cu mare interes.
- Dumneavoastră, deci, aţi fost ultimul care aţi
lucrat cu acest robot inainte ca el să dispa ră, nu-i
aşa ?
- Da, aşa cred.
- Ce ne puteţi spune despre el?
- Nimic special, decit c ă era foarte deştept şi
deci pisălog ca toti roboţii modificati.
- Pi sălog, În ce sens?
- In general noi avem foarte mult de lucru aici
la Baz ă . Citeodată sîntem obosiţi, plictisiti, ner·
voşi. Roboţii· nu se enerve ază niciodată. Ei sint li-
niştiţi, calmi şi mereu foarte curioşi. Vor să ştie
totul. in general, au puţine cunoştinte de fizică, nu
ştiu decit ce învată aici de la noi. Acest lucru însă
nu-i Împi edică să ne critice la tot pasul.
- incercati să vă amintiţi cit mai exact ce s-a în-
timplat În dimineata disparitiei!
- Da, stricasem o armă cu electroni de tip per-
forator În dimineata aceea şi nu-mi mai puteam
continua experimentul; de mai bine de două săp ­
t~ mini nu ma! primjsem nici o scrisoare de aca~
ŞI eram depnmat. In acest moment şi-a fă cut el
apariţia şi m-a rugat să repet o experienţi\.pe care
o fă cu ~e m cu o lună în urmă. De atunci, mereu
mă bătea la cap cu experienta aceea şi eram fu-
rios. M-am intors la el şi i-am spus să di spară din
ochii mei, iar după ace~ă inlimplare nu l-am mai
vă zut. .
- l-ai spus chiar "dispari", s·a arătat interesată
dr. Calvin, chiar i\sta a fost cuvintul pe care l-ai
folosit? Incearcă, te rog, să-ti aminteşti cu exacti-
tate.
Gerald Black a tăcut pentru moment, apoi a
adă ugat:
- Am spus: şterge-o imediat! Dr. Calvin a rîs.
- ... şi el te-a ascultat, dar,terog, mai gîndeş-
te-te, nu i·ai mai spus şi 31tceva, sau poate tonul
vocii era mai aspru.
- Da, asta e adevărat, ca să mă. răzbuh i-am
zis şi eu citeva să mă tină· minte. '
- Ce i-ai zis?
TtQărul se înroşi: '
- In nici un caz n-aş putea să repet în fata unei
doamne. Toti cei de fată pufniră în ris.
- Multumesc, domnule Black, pentru ajutoru l
dv., deocamdată este suficient.
•
Lui Susan Calvin i-au tre buit 5 ore să discute cu
fi~care dintre cei 63 de roboti. în timpul acestor
cind ore ea a pus aceleaşi întrebări de rutină; în·
t rebări le se succedau 1, 2, 3, 4 şi 5, iar răspunsu ·
riie erau invariabilc. După aceea, a ascultat de mui
multe ori cu atentie Înregistrarea Întrebărilor şi a
183
bit care să o ajute in localizarea rohotuiui pierdut.
Dr. Bager! a făcut analiza matematică a Tdspunsu-
rilor. Nici aceasta nu s-a dovedit de vreun ajutor.
Variatiile de vocabular şi viteza de reactie erau În
hmlte obişnuite. Dr. Calvin era obosită şi dezamă·
gită [a sfirşitul acestei experienţe necondudente.
- Nu am reuşiI să locahzam robotul dIspărut,
dar de un lucru putem fi siguri acum. EL ESTE pe-
riculQs. . să respecte legea a 2~a, a supuneni, care In mod
- Iti place să dramatizezi, Susan, zise dr. Bo-
gert.
- , Să ,dramatizez? izbucni aceasta cu fune, dar
nu-ti daI seama că arn vorbit cu 63 de roboti că:
rora le-am ordonat să spună adevărul şi cu toate
astea unu! dintre ei ne·a minţit?
- Uiti că i se dăduse ordinul să "dIspară "?
Poate că nu face decit să execute acest .ordln!
- Asta nu poate fi o explicaţie. Faptul că acest
r~bot şi·a pierdut stabilitatea psihologică a creieru-
lUi, il face acum să' se creadă superior omului şi-i
face plăcere să ne mintă şi să ne înşele. Asta nu 12
decit o consecmţă a modificării pe care a sufent-o.
Dr. Bogert era convms in adincul sufletului că Su-
san Calvm exagera, totuşi a intrebat:
- Şi care sint acum plan unle tale?
Primul pas va fi testarea roboţilor în legătură
cu pTlma lege.
•
1ntr o sală mare au fost construite 63 de cabine
de lemn. Roboţn au fost aşezaţi acolo. in mijlocul
săhi cineva era aşazat pe un scaun, iar deasupra
capului lui se afla suspendată o greutate foarte
mare. La un moment dat, greutatea trebuia să
cadă şi ~oa! tn ultimul moment o pîrghie de forţe
o inlfltura. n secunda in care greutatea a căzut
pentru prima oară, 63 dlj,! roboţi au alergat să sai·
veze omul de pe Scaun. In momentul in care greu-
tatea a deViat, toti s·au opnt pe loc şi s·au intors
la Jocurile lor.
Greutatea se ndica şi apoi cădea la intervale
scurte. Experienta s-a repetat de 10 ori ş] tot de
atîtea ori 63 de roboti alergau alertaţi, iar cind
omul era in siguranţă -se inapoiau limşbţi la locunle
lor. Robert Kallner, împreună cu alti doi specia-
lişti urmăreau îndeaproape testul.
- Care este scopul testului? întrebă Kallner.
- Simplu, explică Bogert, pnma lege îi face să
alerge cind omul e în pericol; şi totuşi chiar după
repetarea experienţei, cînd şi-au dat seama că nu
era un pericol real, ei au reactionat la fel ca prima
oară, s!Jpunindu-se acestei legi. AI 63-lea robot a
suferit o modificare şi noi speram să rămină în ca-
bina lui sau măcar să încetmească pasul, să reac·
ţioneze mai încel decît ceilalti.
- Ce mai, ne·a păcăht dm nou, zise dr. CalvlO,
pentru 'că a reacţionat întocmai ca toti ceilalti ro-
boti; in acelaşi timp, cu aceeaşi viteză.
- La ce vă gindlţl pentru viitor, dr. Calvin?
- Vom repeta testul, dar vom exclude posibili-
tatea de a fi înşelaţi. Vom plasa cabluri sub ten-
siune între roboţi şi omul în pericol.
- Bine, dar asta Înseamnă să distrugem toti ro-
botii.
- Nu, vom monta şi un releu care va întrerupe
q.ITentul atunci cind robotul intenţionează s~-I
atingă. ASTA VA FI INSĂ SECRET.
- Bună idee, crezi că o să di!a rezultate?
- Sper, spuse Susan în şo~ptă. In aceste condi-
tii, robotul pierdut ar trebui să stea liniştit in ca-
bina lui. Desigur, îi putem ordona să atingă cablul
184
, - Sintem salvati, cred că ştiu acum cum il pu-
ROBOTUL
şi să moară, iar el va trebui să se confor'meze şi
ostentatIva fost Impnmală inaintea legii autocon.
servării. Nu le voi comanda Însă nimic şi deci în
momentul căderii greutâţii 62 de roboti vor alerga
s~ salveze omul conform pnmei legi, iar robotul
pierdut va rămine în cabma lui, supunîndu-se legii
a treia.
- Excelent, pe cînd incercarea asta?
- Diseară, dar o voi comunica robotilor de pe
acum.
Toţi aşteptau rezultatul testului salvator.
Deci, în mijlocul salii, un om era aşezat pe un
scaun, o greutate este lăsată să cadă deasupra
capului lui şi apoi este deviată. Cabinele de lemn
adăposteau cei 63 de roboti care au rămas toţi ne-
clintiti cînd a căzut greutatea.
• puteţi g1isi imediat o modalitate de separare a lor
Dr. Calvin era furioasă, nu mai păţise aşa ceva
pînă acum, dar încerca să-şi stăplnească mînia in
fata robotilor care intrau pe rînd şi apoi părăseau
incăperea după o scurtă conversatie cu psiholo·
gul. Tocmai intrase un robot. Dr. Calvin a consul-
tat lista. Era robotul nr. 28.
- Cine €şti tu? întrebă ea calm.
-. înc~ nu am primit un număr doamnă, dar pe
cabina 10 care am stat era scris numărul 28.
- Bme, nr. 28, aş vrea să·ti pun cîteva Între-
bări.
- Da, doamna.
Erai În sală acum doua ore?
- Da, doamnă.
- Ai văzut acolo un om în pericol?
- Da, doamna.
- Ai incercat să-I salvezi?
- Nu, doamnă.
- De ce?
- Aş vrea să vă pot explica.. Ştiu foarte bine
că este intolerabil să nu ajuti un om În pericol...
Oribil .. Dar am vrut... Eu vroiam ...
- ncearcă,. te rog ... să te calmezi, nr. 28, nu te
acuz; nu vrOiam decît să ştiu în virlutea cărui ra-
ţionament ai actionat?
- Doamnă, ştiam foarte bine ca un om va fi În
pericol da.torită acelei greutăţi. pe asemenea, reti-
nusem eXistenta cablurilor sub tensiune în cameră
care pentru noi înseamnă moartea, dar nu-mi era
frică. ~e inseamnă distrugerea mea în comparatie
cu aSigurarea supravietuirii unui om? Absolut ni-
mic! Dar apoi m-am gindit... Acelea erau cabluri
sub tensiune ... Aş fi murit inamte să-I pot salva ...
deci fără rost. .. mă înţelegetl, doamnă. Psihologul
asculta in tăcere. Ea auzise aceeaşi poveste cu
mici variaţii de 27 de ori pînă acum. Acum urma
intrebarea cheie.
- Nr. 28, tie ţi-a venit ideea asta?
Robotul a tăcut un moment.
- Nu!
- Dar cui?
- Seara trecută discutasem intre noi despre
acest test şi cuiva i-a venit această idee şi imediat
ALMANAH ~~
ANTICIPAŢIA <w
am fost cu toţii de acord; avea dreptate.
- Cui i-a venit ideea?
- Nu ştiu, unuia dintre noi.
Dr. Calvin se reculese şi spuse:
- Mulţumesc, nr. 28, poţi pleca.
A urmat nr. 29 şi În cele din urmii nr. 63 a in-
cheiat testul.
•
Robert Kallner era furibund. De o săptămînă ni·
meni nu mai lucra pe Baza AsterOld, doi cunos-
cuti oameni de ştIInţă işi pierdeau vremea cu teste
făra nici un rezultat, iar acum dr. Calvin îi cerea
imposibilul. Separarea roboţIlor.
_ Dragă doamnă. Calvin, ridică el tonul uşor iri-
tai, cum sa separ 63 de roboti? Nu ştiu dacă vă
dati sea.ma cît este de greu. Nu avem loc suficient.
- Acest lucru, din pacate, este imperios nece·
sar pînă la inceperea următorului test. Dacă nu
vă sugerez s1i-i distrugeti pe toţi, căci, intr·adevăr,
unul dintre ei este deosebit de periculos.
1n acest moment, dr. Bogert interveni vădit
enervat;
- Dr. Calvin, cum puteţi sustme sa distrugem
63 de roboti? Exclus! Pînă una-alta, nu m-au
schimbat încă din postul de director al ASOCiatiei
de oameni mecanici şi roboti şi nu voi tolera ...
în momentul in care situatia parea să scape de
sub control, s-a auzit o bătaie În uşă, urmată de
apariţia lui Gerald Black, care păreu Îngnjorat
_ Scuzati-mă că vă deranjez, dar cred că e de
datoria mea sa vă anunt imediat ce am descopent.
- Ce s-a mai intîmplat? intrebă Kallner
- Cineva a încercat să spargi! broasca de la Vşa
camerei in care se află închişi robotii.
_ Broasca uşii roboţilor? Cine a indrăznit? se
revoltă Kallner.
- Unul dintre roboti. A incercat s-o forteze din
interior.
_ Acum sper că e clar pentru toată lumea,
triumfă dr. Calvin.
_ Robotul dispărut e foarte periculos, e în stare
de orice, ne putem aştepta chiar să fure, de exem-
plu, o navă spatială. V-ar face plăcere să vedeţi o
n avă pe mîna unui robot nebun? Dintr-o dată s·a
facut linişte şi in cele din urmd Kallner a intrebat:
_ Dr. Calvin, chiar credeţi ca vom fi nevoiţi să - ;
distrugem pe toţi?
_ Mă tem că da, nu-i pot deosebi; nu e nici o
diferenţă între ei, decit o partiala modificare a pri-
mei legi.... Stnt identici ca model, au cam aceleaşi
cunoştinte.
Deodată ea se opri şi se intoarse brusc spre
Gerald Black.
_ Domnule Blac1<., nu dumneavoastrti spuneaţi
zilele trecute că robolii au fost înv~tal] fizica abia
cind au ajuns la Sază?
_ Da' eu, răspunse acesta. AÎCi ne sint trimişi
doar c~ capacitatea de a acumula cunoştlnte de fi-
zica'. Toată fizÎCa pe care o ŞtlU e de la noi.
Deci, cei 62 de roboţi de pe ni\vă nu ştiu fi-
zică .
- Corect.
<w
~~ALMANAH
ANTIC I PAŢIA
tem prmde pe Istetul ascuns, zise ea ca pentru
sme
•
De data aceasta, dr. Sogert lua interviu rob oţi-
lor, iar Susan Calvm nu făcea decît să stea de o
parte şi Să-I urmărească.
Intră nr. 14
Bogert il pnvi şi-I Întrebă:
Care era numărul tău de cabină?
- 14, domnule.
_ Numărul 14, in curînd un om va fi în pericol,
vei Încerca să -I salvezi?
- Cu siguran~a, domnule.
- între tme şi om se va afla un cîmp iradiat cu
raze gama.
Tăcere
- Ştll ce sint razele gama?
- Energie de radiatie, domnule.
Următoarea intrebare era pusa pe un ton prie-
tenesc, Jovial.
- Ai lucrat vreodată cu raze gama?
- Nu, domnule.
- Atunci, nr. 14, trebuie să·ti spun că raze le
gama te distrug pe loc, adi~ iti descompun ime-
diat creierul, asta nu trebuie sa uiţi ; desigur, nu
vrei să te autodistrugi, nu?
_ Nu, răspunse robotul şi apoi intreba pe un
ton politicos; domnule, dar daca aceste raze gama
sînt plasate între mine şi omul aflat in pericol, cum
aş putea sa.-I salvez? Voi muri înainte să ajung la
el.
_ Corect, nr. 14, dar te pot sfătui ca in cazul În
care observi că este vorba despre rad iaţii gama
să-Ii păstrezi locul şi să nu încerci să-I salvezi.
- Vă multumesc domnule, ştiţi, n-aş vrea să
mor degeaba.
_ NImeni nu ti-o cere, dar dacă radiaţ ii !e nu sint
periculoase, vei fi nevOit să-ţi salvezi stapinuL
- Fări; doar şi poate, domnLlle, sînt pregăt it s-o
fac.
- Acum te poti întoarce În cabina ta şi aşteaptă
acolo in linişte. Robotul nr. 14 a plecat şi dr. Ba-
gert a chemat alt robot.
•
Marea sala de radia1ii era pregătită. Roboţii s tă ­
teau in cabmele lor care purtau fiecare cîte un nu-
măr. Robert Kallner împreună cu alti do i oameni
de ştllnţa exammau locul şi se ocupau de ultimele
detalii.
- Sinteti absolut sigur că roboţii n-au comunicat
intre ei după ulhmul interviu cu dr. Bagert? se asi-
gură dr. Calvm.
_ Sînt mai mult ca sigur că n-au suflat nici O
vorbă, zise Black.
- Perfect, atunci putem începe testul; mă duc,
deci, să mă aşez în centrul săl ii de astă dată, zise
Susan. hotărîtă.
_ Să stai chiar tu acolo? se scandal iză Bogert.
_ Da, neapărat, ceea ce mă aştept să se intim-
'ple nu va dura decît un minut şi vreau să fi u
aproape, să văd cu ochii mei; hai să -nc epe m
odată.
•
în mijlocul camerei de iradiatii, Susan Calvin era
aşezaU;' pe un scaun. Deasupra capului ei era pla-
185
 sată o greutate mare. Greutatea a căzut şi il de·
viat in ultimul moment. Un singur robot a sarit de
la locul lui şi a apucat să facă doi paşi, apoi s-a
oprit. DT. Calvin a sarit de la locul ei şi a strigat:
Robotul nr. 14, la mine, imediat. VINO AICI!
incet, robotul a mai făcut un pas. PSihologul
nu-şi lua ochii de la el. Scoateti imediat din ca-
meră pe toti ceilalti roboti. Un zgomot de picioare
metalice a umplut incăperea. Robotul nr. 14
avansa incet spre centru. Cînd a ajuns suficient de
aproape de ea, a şoptit:
- Mi-a spus să dispar! Şi lăcu un pas, trebuia
să-l ascult, nu? Şi acum ai venit tu şi m-ai gă sit.
Din cauza ta el mă va crede prost. Mi-a mai
spus-o, dar asta nu este adevărat. Eu sînt puternic
şi foarte inteligent, murmura el continuu şi avansa
incet, încă un pas. Ştiu foarte multe. Nu vreau să
fiu dat în vileag şi în nici un caz de către un o.m. ..
care e atit de slab, de efemer. ... Incă un pas ŞI ro-
botul era foarte aproape; un brat greu de metal
s-a lăsat pe umărul ei. Susan era ingrozită . Totuşi
a auzit şi următoarele lui cuvinte ..
- Nimeni nu trebuie să mă descopere. În nici
un caz un om! ... ŞI atunci a simţit că se prăbu­
şeşte sub greutatea braţului de fier. S-a auzit un
zgomot metalic, şi in următorul moment Susan ză­
cea întinsă pe duşumea sub apăsarea bratului uci-
gaş. Bratul nu se mişca, robotul '1u se mişca.
Acum, deasupra ei erau adunate mai multe fi-
guri. Gerald Black întrebă:
- Eşti rănită, dr. Calvin?
- Nu, răspunse ea cu o voce slăbită. Cineva a
ajutat-o să se ridice.
- Ce s-a intîmplat?
- Am iradiat sala cu raze gama timp de un mi-
nut, a răspuns scurt Black. Nu ne-am dat seama
decît în ultimul moment ~ă te atacase. Nu mai
)<
186
aveam timp să actionăm altfel, nu mai aveam de
ales. L-am iradiat şi a murit instantaneu.
Susan Calvin era slăbită şi obosită_ Şi-a inchis
pentru un moment ochii.
- Nu cred că vroia chiar să mă omoare; l-ar fi
oprit ceea ce i·a mai rămas din prima lege.
•
După două zile, Susan Calvin şi Peter Bogert
erau gata de plecare înapoi acasă pe Pămînt.
Robert Kallner venise la bordul navei să-şi ia ră·
mas bun.
- Am hotărit să distrugem toti robotii cu prima
lege modificată şi in viitor să nu mai lucrăm decît
cu roboţi obişnuiţi sau chiar fără roboti dadl ar fi
posibil, zise el zîmbind.
- Perfect!
- Dar nu m-am lămurit pe deplin, totuşi cum ai
reuşit să-I prinzi?
Susan zimbi:
- Foarte simplu : in timpul interviului, dr. Sogert
îi anuntase că vor fi raze gama intre ei şi omul
aflat in pericol şi că acestea sint de natură să-i dis-
trugă.
- Ştiu, dar de ce s-a aventurat atunci robotul
pierdut? ' vedea rotindu-se în chip de sfir-
- Pentru că radiatiile existente în Încăpere nu
erau gama, ci infraroşii, care nu au nici un efect
asupra robotilor.
Robotul nr. 14 a detectat că razele erau nedău­
nătoare şi a pornit, crezînd că toţi robotii vor
reacţiona la fel. Abia după aceea şi-a amintit că ei
nu aveau cunoştinţe de fizică şi, deci, nu puteau
detecta diferenta dintre cele două categorii de ra-
diatil" Greşeala care l-a costat viata a fost faptul
că a uitat că un robot nu ştie decit ceea ce
OMUL vrea ca el să ştie.
Traducere: MIHAELA POPA
ALMANAH ~~
ANT I CIPAŢIA ~
DISCUTIE
MEOFICIALA
DOMNUL Y răsuci printre
degete; cu un gest degajat, sti·
loul de aur, apoi îl aşeză pe pos-
!avul verde al mesei. Avu o
clipă tentatia să dea pretiosului
obiect un bobirnac, pentru a-I
lează, dar se abţinu. Situatia im·
punea să rămînă totuşi sobru.
Masa era lungă, pe fiecare
parte şedeau vreo douăzeci de
persoane tepene; cineva de pe
latura opusă citea un do~ument
'foarte oficial, foarte important,
care putea hotărî viitorul liniştit
sau, dimpotrivă, nenorocirea in·
tregii planete. Domnul Y îşi con-
trolă mecanic costumul negru,
apoi îşi trecu mîinile prin păr.
Simtea că arată impecabil. Cel
mai important era să arate im-
pecabil..
Vocea de pe latura de vizavi
conteni; s e iscă o rumoare
uşoară; copreşedintele in exerci-
tiu anuntă terminarec:'-( c~lei .de a
două sute patruzecI Ş I cincea
şedinţe, urmînd ca a două sute
patruzeci şi şasea să aibă loc
peste două zile. Apoi părăsiră
sala în ordinea cerută de proto-
col. Peste un sfert de oră , auto-
mobilul ajunse in cartierul rezi-
denţial. Era o seară plă cută.
Cer u şoferului să oprească.
Voia să parcurgă singur, pe jos,
pe malul lacului, ultimul kilome-
tru pînă la vila în ca,re se găsea
apartamentul său. Şoferul mor-
măi ceva ... Era împotriva regula-
mentului. De la ultimele redu-
ceri de buget el rămă~se singu-
rul insotitor oficial şi dacă dom-
nul Y păţea ceva .. .
- Fii liniştit! Cartierul e "cu-
rat" . Dar pentru sigurantă poti
să mă urmăreşti, la pas, cu ma-
şina. De pe şosea aleea se vede
foarte bine.
La ora aceea erau puţini ama-
tori de promen adă. Cîteva pe-
~~ALMANAH
~ ANTICIPAŢIA
DAN D. FARCAŞ
rechi încotoşmelnate în pelerine
şi din tind in cind un turist sin-
guratic. Luciul lacului, încreţit
de vîntul subtire, spărgea Într-o
puzderie de luminiţe imaginea
rot undă a Lunii, răsărită deasu-
pra munţ i lor. Nu-i fu dat dom-
nului Y să facă nici douăzeci de
paşi cînd zări silueta neagră a
domnului Z, amator şi el pe-
semne de nitică relaxare după
epuizanta şed inţ ă. Se salutară
cordial, mimînd, cu un desăvîrşit
simt artistic, s_urpriza unei intilniri
neaşteptate . Intrucit aveau ace-
Iaşi drum, au mers un timp al~­
luri, schimbind dIverse formule
pohticoase prevăzute de proto-
col, aşa cum s-ar fi putut con-
vinge orice ureche curioasă. E
drept, la şedinţele comisiei,
domnii Y şi Z stăteau de o parte
şi de cealaltă a mesei verzi, fie-
care era Însă un patriot loial,
demn de toată încrederea tării
sale. În înregistrările secrete era
consemnat că nu numai ei, dar
nici unul dintre strămoşii sau ru-
dele colaterale cunoscute n-a
contravenit vreodată legilor
scrise şi nescrise aflate la teme-
lia măreţiei ş i prosperităţii naţill­
nilor pe care le reprezentau. In
plus, in munca lor dovediseră
totdeauna un zel şi un tact deo-
sebit. Pe lingă toate cele spuse,
mai trebuie precizat că În ulti-
mul timp I apăru se o oarecare
teamă că opinia publiCă va cri-
tica lipsa de eficacitate a tratati-
velor, drept pentru care au Înce-
put să fie Încurajate in mod tacit
contactele "neoficiale", in spe-
ranţa că ar putea scoate
discutiile din impasul în care se
zbăteau .
- Ecranarea funcţionează,
zise la un moment dat domnul
Z.
- Cred că eşti de acord că ne
mentinem pe ,martingaIă, adăugă
domnul Y.
- Am avut ieri o nou ă legă­
tură, zise domnul Z în loc de
confirmare.
- Oh! Abia peste o lună era
planificat!
- Nu te bucura. Şefi i sint ne-
multumiti. Se pare că şederea
noas tră va fi prelungită.
Scoase din buzunarul de la
piept un calculator superplat pe
care scria vizibil marca unei
firme cunoscute.
- Eşti inconştient! se Îngrozi
domnul Y. Umbli cu AZbx37-ul
la tme! Daca. te detectează "cei-
lalti" s-a zis cu noi ...
- NiC;i o grijă. E un AZbx39,
absolut imposibil de deosebit
de un bruiaj, cu conditia să nu-1
foloseşti niciodată mai mult de
un minut. Apăsă pe cîteva bu-
toane. Distorsiunea spaţio-tem­
porală fu atît de u şoară Încit ni·
meni n-a băgat-o de seamă.
- Uite! Probabilitatea distru-
gerii omenirii ca urmare a unei
catastrofe nucleare a scăzut in
ultima lună cu 0,003725. Iar ter-
menul mediu' pînă la catastrofă,
În cazu1 că va avea totu şi loc, a
crescut cu 0,3217 ani ...
VirÎ calculatorul la loc În bu-
zunar.
- Sper că nu sînt atit de idiop
încît să ne fi găsit vinovati pe
.noi, se indignă domnul Y.
- Nu, asta nu. Dar ultimele
rapoarte au scos din sărite toată
conducerea superioară ...
Dommnul Y se îmbufnă vizi-
bil. .
- Pămintenii ăştia tm eau ,
prin Evul Mediu, la mare cinste
un principiu după care pentru
vina cuiva, sau pentru o calami-
tate trebuia să pătimească un
nev{novat. Se pare că ai noştri
s-au molipsit... Ar trebui să inte-
leagă că avem şi noi o limită ...
Coeficientul de incompatibilitate
187
intre corpurile noastre şi cele
omeneşti este mai mare decit
normele galactice acceptate ...
Trebuia să tină cont.. De cîte
ori trec pe lîngA reactorul nu-
clear Îmi vine să las totul baltă,
să Intru şi să mă culc printre ba-
rele de urantu ...
- Vezi ca organismul ome-
nesc este foarte fragil cind este
expus razelor gama.
- Cu atît mai rău. Vor fi obli·
gati si:!! recupereze.
- Capeţi o incapsulare de cel
puţin cinci sute de ani s tandard
pentru ast~ N - aş dori-o nici
unui duşma n Cineva Îm1 zicea
că decit să- l mai tncapsuleze o
dată preferă să fie destructurat
definitiv. ..
- Spune, nu ti se intîmplă ni·
dedată ca, aşa, involuntar, să
simti nevoia să -ţi scarpini solzii
de pe spinare cu trompa?.
Apropo, ce-or mai fi facind oare
spin~rile noastre la ora asta?
- Ce să faca? Zac in anabio-
tron. Vorba instructorului -
toate functiile suspendate in
afar9 celor stnct necesare misiu-
nii. Intre altele, să ŞtII că dialogul
nostru il Intrat deja în atentia
analizoarelor . Aşa că de citeva
puncte de penalizare oric.um nu
scapi ...
- Cincisprezece mii de ani lu-
mină de aici.. Jumate din gind
acolo , jumate aici În corpul nefe·
ricitului ăstu i a care se va trezi
peste nişte ani că i s-a dus viata
fără să-şi aducă aminte cum ..
- "Scopul scuză mijloacele".
E o vorbă foa r te la modă pe Pă­
mint. Aşa că n·ai de ce siHi faci
mustrari de conştiint ă. Cu atit
mai mult cu cit ştii că s-a verifi-
cat şi răsve nficat că "gazdele"
noastre erau mediocrităti in pri-
vinţa creativi t ăţii ŞI chiar a inteli-
genţei. Faptul că erau isteti şi
descurcăreţi nu schimbă mare
lucru. .. N-ar fi fost În stare să
contribuie la producerea nici
unei valori durabile pentru ome-
nire.
- Ştii că mi se întîmplă din ce
în ce mai des să visez noaptea
c ă m ă plimb într-o pădure de
tije bintuită de furtuni de prF-
toni accelerati... Cind mă tre-
zesc dimineata, în patul acela cu
brizbrizun pe care îl am în apar-
tament, între cearşafurile albe,
scrobite, cu marginile pline de
broderii, imi vtne să urlu. Şi nici
măcar asta nu pot să fac deoa·
rece md op-reşte protocolul..
- Dacă, vorba pămintenilor,
nu ne-a placut cartea, sa nu ne
ptingem că am I ajuns aici ...
188
~ timele votări. Ştii că şi gruparea
~ "maimutele stnt un pericol" spri-
~ - Din rasism ... Ăştia-s cei din
::::
~ - Exact! Consideră. că prin
:fi
a 1-____________-'
- Mă rog, recunosc, asta ne
e meseria, dar uneori am impre-
sia că stăm aici de pomană că
"marele tirg" şi toate celelalte
nu sînt decît simple poveşti ...
- Ahi Tu eşti de rangul cinci,
de aceea n-ai aflat rncă ... S-a di·
fuzat oficial, dar numai pină la
rangul patru, că gruparea, nein-
terventiei" a obtinut la u'ltima
votare o majoritate zdrobitoare
in Parlamentul Galactic. Au ade-
rat la acest punct de vedete ş i
sistemele AstX ş i AtsQ. ca şi
inci! vreo două mai mici.
- Oh!
- Aşa că şansele noas tre
cresc. S-a difuzat un comunicat
ofic ial, conform căruia oricărei
"precivilizatii" i se va of~ri de
acum inamt e următoarea alter·
nativă: sau găseş te si ngură pute·
rea să işi lepede năravul război­
nic, sau n-are decît să se sinu-
cidă Într-un cataclism hadronic.
Indiferent însă cum se va întîm·
pla, interventia Galaxiei este in-
terzisă.
- In sfîrşit, o veste bună! Dar
cînd te gînd eşti că pă mînte ni i
nici n-au descoperit încă arma
hadronică ... Am zis eu că mai
durează ...
- Aici cred că e mina celor
din gruparea "suflete bune". De
trei ori au fost la un pas de des-
coperire - ba unii, ba ceilalţi
dintre cercetătorii militari - dar
în ultimul moment "cineva din
umbră" le băga b eţe în roate.
Ultima dată, îti aduci aminte,
e~p!?zia de la ,,Arsenalele Reu·
OIle ..
- Scandalos! Dacă s-a hotă rit
că =1U e voie să se amestece,
atunci să nu se amestece!
_.. Noi ar trebui să tăcem!
- Este altceva. Noi sîntem
"fair·play". Utilizăm cu totul alt·
fel de mijloace. Noi n-am influ·
entat in 'nici un fel desfăşurarea
evenimentelor . E drept, d acă
ne-ar descoperi, am fi tratati la
fel...
- Hai mai bine să schimbăm
subiectul, că ajunge să mă indis·
pună_ Uite, recunosc că 1n mo-
mente ca astea simt şi eu lipsa
cozii. Ori de cite ori mă ener,
vez, am obiceiul să mă pleznesc
cu ea de cîteva ori pe spinare şi
Îmi trece ... Vorbeam Însă de ul-
jin'ă neinterventia...
roiurile albastre._.
conformatia genetică pe care o
au, pAminte mi 'nu vor putea de-
veni niciodată fiin ţe înţelepte. In·
teligente poate, dar înţelepte nu.
Şi că îşi vor distruge absolut si·
gur planeta, cu conditia să fie Iă·
saţ i În "pace" s-o facă . Dacă
Însă vor fi impiedicati de noi să
se s i nucidă, dacă vor fi dădăciti,
'ajutaţi din afară să treacă hopul,
vor deveni mai tirziu, prin agre-
sivitatea innăscută, cel mai grav
pericol pentru Comunitatea Ga-
lactică.
__ Exagerezi, ca de obicei. Pă­
mintenii sint în general nişte tipi
de treabă. Pentru cîţ iva des-
creierati ar fi păcat să fie sacrifi-
cati toţi ceilalţi. Dacă ar fi fost
după puriştii ăşt i a de "albaş tri" ,
jumătate din Comunitatea Ga-
lactică n·ar exista la ora actuală.
- Treaba, din păcate, e mai
complicată decît pare. Cunoşti
teori a sisteme lor sinucigaşe.
Dacă eş ti curios, pot să-ti arăt
un model matematic rulat prin
AZbx39. O să vezi cum un
mare grup de organisme, fiecare
mînat de cele mai bune intentii,
reuşeşte să alcătuiască un tot
care se duce de ripă ..
- Ştiu . Fiecare din celulele
Ulmi paranoic, luată in parte,
vrea să trăiască bine, pe cînd
ansamblul ..
- Pe de altă parte, "albaştrii"
au mai regizat şi propaganda
aceea răutăcioasă, cu fragmente
cu scene de cruzime prelevate
din ultimele războaie pămîntene.
Au reuşit să bage groaza intr·o
multime de n edecişi, cîştigind
voturi pe seama lor_
- A fost, într-adevăr, un ghi-
nion pentru păminteni. De zece
ani de cînd m·au detasat aici am
(ContinUlJre În pag. 199J
ALMANAH ~~
ANTIC IPATIA <:.;J.r
" .
.- .. -
'-'
. ",' ...."
ROBERT SILVERBERG
IATĂ şi dimineata pe care am aşteptett-o, toti ,
cu nerăbdare. Dlmlncata în care un careiln.").1 robol.
va fi ales papă _ Nimeni nu 'se m:!i poat<> indoi de
rezultat. Condavul a deliberat timp de m~j l multe
zile in spatele u şilor închise, jud.::dnd p(' rind pro
punerile incăpăţîna tilo r adepti al Cardlnt\lulUi As-
Cluga de Milano şi al Cardlndiuiui CdTClofo de Ge
nova, şi s·a dus vorba că se va recurge la un com
promis. Toate pă r\ile sint acum de părere ca tre·
buie ales un robot. Am clilt chiar in dimineata
asta în Osservatore Romano c.) insu;si ('om pute
rul Vaticanulula mtervemt in dcliheraTl_ Compute
rul a pledat mSls tent pentru candidat ura robotu-,
lui. Presupun că nu (' cazul sti ne mlr,'\m C..t milşi
nile sînt solidare şi fa ptul nu trebUie mei să ne in
tristeze. in nici un caz nu tre buie S.l ne in·
, Iristeze.
- Fiecare epoca iSI alege un ~lin l p,lTInfe pe pa·
trivă, a remarcat Episcopul Flt zPatnck ceva cam
morocăno s în timpul miculUi dC'Jun Cel m.ll potri
Vlt papă es te, des igur, in zilele noaSlre, un robot.
S-ar putea ca în viitor cel mal dant papă să fie o
balenă , un automobil, o pISIC.) sau un mun te.
Episcopul FitzPatnck bate -doi met n in inăh l m e
şi expresia lUi fa ciald este, de oblcm, morbida ş i
plîngătoare, aşa încît este ImpoSibil Sd ne fi dat
seama d a că a spu s toate acesteil dintr· un senti·
ment al d is perării existen ţiale sau tonu l ii suna a
resemnare Impersonala. Cu multi am in urme"! fu-
sese vedeta campionatulUi de baschet al S hmel
Cruci. Vemse la Roma să studieze bIOgrafia Sfin·
tului Marcellu s, Curatul.
Urmărea ascunsa dram,) a alt'gern noulUI papa
de pe terasa unei cafenele ce SI? ufb in apropierea
pietei Cate dralei Sf Petru Pentru noi lot!, acest
eveniment a repreZenl:'lt sarea ŞI piperul unei \.-,)
cante la Roma, ŞI ilsta deoarec(> precedentul Sfînt
Pă rinte avea faimd unei sdndttql de fier ŞI nu se
aştepta nimeni la alegerea unUi -:.uccesor in var,)
ac~ea.
In fie care dlmlnea\il parcurg('Jm cu taXiul dru
mul de la hotelul nostru de lîng3 VI,) Venf'to ŞI nf'
ocupam pOZitiile strategice din Juru! m(>.,('1 "noas
tre". De unde ne aşezam, i!\.-('Jm o JX'rSjk'cll\â
minunată il coşulU I de la Vatican de unde urma sj
a pară fumul voturilor arse. DacJ nu se iJlcgPJ mC I
un papii, fumul era negru, Iar dacă fumul e l d alb,
atunci aveam un nou papd. LW91, propnetar SI
chelne r- şef in acela şi hmp, ne aducea mereu bau
~ALMANAH
<:.;J.r ANTICIPATIA
,
. .
lunlt> noastre pref"rate Fernct Bra nca pentru
episcopul FItzPiltrick, Campan cu suon pentru
Rabi Mueller, cJfca turceasc a pentru MISS Har ·
shaw, hmonadJ pentru Kenneth şi Beverley şi Fer-
nel cu ghea\.1 pentru mtne. Pldtcam cu rîndul
toat.) consumatlJ, deşi Kenneth n-o p~ tise incă de
la începutul vegh"'l no.;\stre_ len, cind p1ătise MIss
Harshilw, ea işi gohse portmoneul numai ca să
va dă c!S,i hpseelu 350 de hre, incolo nu mai avea
decit cecurÎ de vOiaj a 100 de dolari. Ne-am uitat
cu totii la Kenn(;th, dar el a continuat să-şi soarbă
calm hmonada. Du pă o scurtă penoadă de stress
psihic, Rflbi Mueller a scos o moneda de 500 de
lire ŞI a izbit-o cam Violent de suprafata mesei. Ra-
binul este celebru pentru firea sa iute şi patetismul
cuvintelor sale Are douăz eci ŞI opt de ani, poartă
de obicCt o robă elegantd cu Imprimeu ecosez,
ochelan de soare cu ra mă argmtie şi se l a udă frec·
ven t cJ nu a oficlat vreodalei o ceremonie mitzvah
pentr u congregJ.tlJ lUI dm regiunea Wicomico, in
statul Maryland EI co nsider ă acest ntual vulgar şi
demodat, şI-ş i tnmlte toti mlt z vahşîi la orgamzati i
acreditate de elenci itineranti , care se .ocupă de
trebu şoara asta pe bJ.Ză de com1S ion. Rabi Muel-
ler este o autoritate recunosc u tă in domeniul an-
ge!:c.
Grupul nostru este scmdat de părerile asupra
alegerII unU! robot ca papa Episcopul FltzPatrick,
Rabi Mueller ş i cu mme agream idee<'l. Miss Har-
s haw, Kcnneth şi Beverley se opu'n. Este intere-
sant faptul că ambii prelati, unul destul de virstnic
şi cel<i.blt încă tînăr, sprijinJ. aceast ă deviere de la
Irad l ţl(' ŞI, tOtUŞI , cei trei "liber-ginditori" ai no ştri
sint de alta pdrere
Nu Ş!IU pre,) bme de ce ml tm în pas cu moda.
SinI un tiP matur, cu tabletun hni ş tite $i nu m,am
m!ereS.l1 pi na acum cu ce se oc upă S fintul Scaun
de la Roma. Nu cunosc dogma catolică şi nu stnt
la curent tU ulllmcie şc.oli de gindire din sinul bise·
nCIl ŞJ, totuşi, am sperat Încd de la începutul con-
c1avulUi S3 fie dles robotul De ce? Mă mir ş i eu .
Oare P<'ntru c;.\ Im:'lgmea unei creatuTi metalice pe
Sfintul Scaun Îmi r:.limula f:::mtc7ia şi-mi ispitea sim-
lui nemJI\ .5.zuluIUl? Adică, spriJimrea robotului să
Ile numdl o cheshu ne eslellcă? S au, poate, e
vorba de b ş lt ate morală? Sper, astfel, ca gestul
meu Sel md ndlce in ochii LOR? Nu cumva îmi
spun în gind: ,.La~ I sa se bucure de papalitate,
!>d nu vr{'3 şi altple mâcar un timp ." Nu. Nu-mi
/89
 pot imagina ceva atit de înjositor despre mine.
Probabil că-1 sustin pe robot pentru că am o fire
mai sensibilă, mai receptivă la dorintele altora.
- Dacă se alege, zise Rabi Mueller, va anunţa
imediat acordul de Împărţire a timpului cu Dalai
Lama şi o conectare reciprocă la circuit cu pro-
gramatorul-şef al Bisericii Ortodoxe. Va permite
accesul la sistem şi al rabinatului, ceea ce ne do-
rim, desigur, cu toţii.
- Nu mă indoiesc, dar vor fi necesare modifi-
cări ale cutumei şi practicii ierarhice, declara epis-
copul FitzPatrick. De exemplu, ne putem aştepta
la tehnici superioare de colectare a informatiilor,
computerului de la Vatican revenindu-i o mai
sporită responsabilitate În actIvitatea Curtii Pa-
paIe. Aş putea exemplifica ...
- Ce expresie absolut infernală, spune Ken-
neth. Este un tînăr Îngîmfat cu părul alb şi ochii
trandafirii. Beverley este sotia sau sora lui. Ea nu
vorbeşte aproape ni~iodată. Kenneth se închină
agresiv şi murmură ,)n numele Tatălui, al Fiului şi
al Sfintului Automat." Miss Harshaw chicoteşte,
dar se opreşte in momentul cind Îmi vede aerul
dezaprobator.
Dezamăgit, dar indiferent faţă de întreruperi,
episcopul FitzPatrick continuă:
- Aş putea exemplifica cu cifrele pe care le-am
obtinut din ziarul de ieri după-amiază. Am citit În
ziarul Oggi că În ultimii cinci ani, după cum
afirmă un purtător de cuvînt al Misiunilo r Cato-
lice, Biserica şi-a sporit numărul de credincioşi În
Iugoslavia de la 19 3Şl 403 la 23501 062. Dar re-
censămîntul efectuat CIt guvern anul trecut a furni-
zat cifra populatiei tO."ţle de 23575 194, aşa că
restul de oameni de alte credinte şi atei sînt În nu-
măr de doar 74 132_ Deoarece ştiam că in Iugosla-
via există numeroşi musulmani, am bănuit că e
vorba de o eroare a statisticilor publicate şi am
consultat computerul de la Sf. Petru care m-a in-
format, şi aici episcopul se opreşte, scoate din bu-
zunar o bucată de hîrtie tipărită şi o despătureşte
cu grijă, că ultima numărătoare a credincioşilor
din Iugoslavia, făcută acum un an şi jumătate, a
totalizat un număr de 14206 198 de oameni. Aşa
incit rezultă că nUlŢlărul publicat În statistică a fost
umflat cu 9 294 864_ Ceea ce este absurd. Damna-
bil.
- Cu ce seamănă? întreabă Miss Harshaw.
- Are cineva idee? E ca toti ceilalti, spune Ken-
neth. O cutie strălucitoare de metal cu roţi dede-
subt şi ochi .deasupra.
- Bine, dar nu l-ai văzut, intervine FitzPatrick.
Nu cred că se cuvine să tragi concluzia că ...
- Sînt la fel cu totii, spune Kenneth. Dacă ai vă­
zut unul, i-ai văzut pe toţi. Cutii strălucitoare.
Roti. Ochi. Şi voci care vi1 din interiorul lor ca din
nişte pîntece ' mecanizate. năuntru sînt numai şu­
ruburi şi angrenaje. Kenneth se cutremură uşor. E
prea mult pentru mine. Nu pot accepta aşa ceva.
Hai să mai bem un rind, hm, ce ziceti? Rabi Muel-
ler spune:
- Uite că_ eu l-am văzut cu proprii mei ochi.
- L-ai VAZUT!. exclamă Beverley.
Kennelh se Încruntă. Luigi se apropie, aduce iar
băuturi. i dau o bancnotă de 5 000 de lire. Rabi
Mueller îşi scoate ochelarii săi de soare şi le abu-
reşte suprafetele lucitoare. Are ochi mici, cenuşii,
apoşi, şi se uită cruciş. Spune:
- Cardinalul a fost cel mai de seamă vorbitor la
Congresul Internaţional care a fost ţinut la Beirut.
190
VESTI
BUNE
DE
LA
VATle
Tema discursului său a fost "Ecumenismul ciber-
netic pentru omul contemporan". Eram acolo. Pot
să vă spun că eminenţa sa este Înalt şi distins, are
o voce plăcută şi un suris delicat. Are ceva melan·
colic in atitudine, care imi aduce aminte acum de
prietenul nostru, Episcopul FitzPatrick. Mişcările
lui sînt gratioase şi spiritJ,JI ascuţit.
- Da, dar dedesubt tot roti are, nu-i aşa? insistă
Kenneth.
- Rulmenti, replică rabinul, tndreptindu-şi privi-
rea arzătoare, demolantă asupra lui Kenneth, in
timp ce-şi pune din nou ochelarii de soare pe nas.
Şenile, ca un tractor. Dar nu cred că şenilele sint
inferioare din punct de vedere spiritual picioarelor
sau, în sfîrşit, rotilor. Dacă aş fi catolic, aş fi mÎn·
dru să am un astfel de papă. I
- Dar nu e om, adaugă Miss Harshaw. in timp
ce-i vorbeşte rabinului· o cuprinde uşor ameteala.
E un robot, spune ea. Nu e om, vezi?
.- Mi-ar place să am un astfel de robot drept
papă, spune atunCi Rabj Mueller, plictisit de subli-
niere. Ridică paharul. In sănătatea noului papă!
- in sănătatea ' noului papă! strigă episcopul Fitz-
Patrick. Luigi vine alergînd dinăuntru. Kenneth ii
face semn să plece.
- Staţi puţin, spune Kenneth. Alegerile nu s-au
terminat. Cum poti fi atit de sigur?
- Osservatore Romano. spun eu, arata ·1 0
ediţia de dimineaţă că totul urmează să se hotă­
rască azi. Cardinalul Carciofo a fost de acord să
se retragă În favoarea lui, În schimbul unei reparti·
tii mai generoase de timp real atunci cînd se vor
hotărî noile orare la următbrul consistoriu.
- Cu alte cuvinte, s-a pus totul la cale, zice
Kenneth.
Episcopul FitzPatrick îşi scut ură capul cu jale.
- Vorbeşti prea aspru despre aceste lucruri,
fiule. Timp de peste trei săptămîni am fost lipsiti
de un sfînt părinte. Este voinţa Domnului să avem
un nou papă. Conclavul, care nu a fost În stare să
aleagă intre candidaturile Cardinalului Carciofo şi
Cardinalului Asciuga, se împotriveşte vointei lui.
Dacă va fi necesar, deci, va trebui să facem nişte
modificări ale realităţilor timpului, aşa incît Vointa
lui să nu mai fie Îndurerată În continuare. Politici-
zarea prelungită în sînul Conclavului devine acum
damnabilă. Sacrificiul Cardinalului Carciofo nu
este un act atit de egoist pe cît credeti.
Kenneth continuă să atace motivele de retra-
gere ale bietului Carciofo. Beverley aplaudă din
cind in cînd ieşirile crude ale lui Kenneth. Miss
Harshaw repetă cu înverşunare că refuză să mai
rămînă in rtodul credincioşilor pe care i·ar conduce
ALMANAH ~~~
ANTICIPA ŢI A ~
voturile. Unul dintre ei ridică potirul de aur şi
amestecă voturile. Apoi pune vasul jos pe masă,
în fata altarului. Un al doilea scoate voturile şi le
numără. El declară că numărul de voturi din potir
este egal cu numărul cardinalilor prezenţi. Voturile
au fost transferate acum intr-un ciborium in care,
de obicei, se tine pîinea sfintită. Primul cardinal
scoate un vot, il despătureşte, il trece celui de-al
doilea, care-! citeşte şi el, şi apoi îl dă mai departe
unui al treilea, care citeşte numele cu voce tare:
Asciuga? Carciofo? AL LUI?
Rabi Mueller discută despre îngeri. Apoi avem
Îngerii Tronului, cunoscuţi in ebraică sub numele
de arelim sau orhania. Sint vreo şaptezeci, recu·
noscuti pentru statornicia lor. Printre ei se nu-
mără ingerul Orifiel, Ophaniel, Zabkiel, Jophiel,
Ambriel, Tychagar, Barael, Quelamia, Faschar,
o maşină. Consider că disputa aceasta este deza- Boei şi Raum. Unii dintre ei nu se mai află in Rai
greabilă şi-mi schimb pozitia scauOlllui pentru a şi sînt consideraţi ingeri căzuti.
putea admira mai bine Vaticanul. In m0'"!le~tul - Aşa statornicie mai zic şi eu! spune Kenneth.
acesta, cardinalii se intrunesc în Capela SlxtlOă. \ _ Apoi, desigur, continuă rabinul, mai sînt inge-
Cit aş da să fiu şi eu acolo! Cite taine $e desfă­ rii Prezentei, care se pare că au fost circumcisi in
şoară în incăperea aceea întunecată şi magnifică! momentul creaţiei lor. Aceştia sînt Michael, Meta-
Fiecare print al Bisericii stă acum pe cîte un tron tron, Sueriel, Sandalphon, Uriel, Saraqael, Astan-
mic, pes!e care s-a aşezat un baldachin de culoare phaeus, Phanuel, Jehoel, Zagzagael, Iefefiah şi
violetă. n fata fi ecărui tron licăresc lumînări de Akatriel, dar cred că favoritul meu este îngerul
spermantet. Maeştrii de ceremonii se mişcă ~o · Desfrîului, mentionat În Talmud, Bereshith
lemn prin incăperea vastă, purtînd vasele de argmt Rabba...
În care se odihnesc voturile. Aceste vase sint aşe­ Acum a\l terminat numărătoarea voturilor, cu
zate pe masă în faţa altarului. Unul cîte unul, car· siguranţă. In piaţa Sf. Petru s-a strîns o multime
dinalii se apropie de masă, iau un vot şi se Întorc de oameni. Soarele netezeşte laturile metalice a
în fata pupitrelor. Acum, ridicîndu-şi tocurile cu sute, dacă nu mii de cranii metalice. Această zi
pană, ei încep să scrie. "Eu, Cardinalul -'. aleg este o zi memorabilă pentru populaţia robotică a
drept Pontif Suprem pe reverenta sa. Cardmalul Romei, deşi majoritatea celor adunaţi sÎnt fiinte
... ". Oare ce nume completează? Cardinalul Car- din carne şi sînge: bătrîne îmbrăcate În negru, hoti
ciofo? ASCluga? Sau numele ~unui prelat obscur de buzunare abili, copii ce-au i eş it la plimbare cu
din Madnd sau Heidelberg pe care I·a ales fractlu· ciinii lor, vînzători graşi de cirnati, o multime de
nea anti·robotică intr·un ultim moment disperat? poeti, filozofi, generali, legislatori, turişti, pescari.
Sau poate numele LUI? Scîrtiitul tocurilor este re· Dar cum s-a hotărit? Vom afla indată. Dacă nici
verberat de liniştea apăsătoare din capelă. Cardi- un candidat nu întruneşte o majoritate de voturi,
nam işi compl~ tează voturile, le sigilează, le Împă· atunci ei vor amesteca voturile cu paie ude Înainte
turesc o dată, de două ori, de trei ori, le duc la al- de a le arunca în soba capelei şi din coşul Vatica-
tar şi le lasă să cadâ în potirul de aur. Aşa au fă­ nului se va înălţa fumul negru. Dar dacă s-a ales
cut de dimineţi intregi de cînd s-au găsit în impas. un papă, atunci paiele vor fi uscate şi fumul care
- Am citit in Herald Tribune, acum cîteva se va ridica pe coş va fi alb.
zile, spune Miss Harshaw, că o delegaţie de două . Acest obicei are rezonante plăcute. Mi-e drag,
sute cincizeci de roboţi catolici tineri din Iowa aş­ Imi dă acelaşi sentiment pe care-l dă orice operă
teaptă la aeroportul Des Moines ştiri despre ale- m ăiest rită şi eterică. T ristan şi struna lui, dintii
gere. Dacă se alege omul lor, vor pleca cu un brqaştei lui Bosch din "Ispitirea Sf. Antonie". Aş­
charter pentru că intenţionează să solicite prima tept rezultatul concentrat, tulburat. Sînt sigur de
audientă publică a Sfîntului Părinte. rezultat: simt deja cum iau naştere in mine irezisti-
- Nu există nici o îndoială, aprobă episcopul bil impulsuri religioase. Deşi simt şi o ciudată nos-
FitzPatrick, că alegerea lui va aduce multi <;redin- talgie pentru zilele de odinioară cînd aveam un
doşi de origine sintetică in sînul Bisericii. papă din carne şi singe. Ziarele de miine nu vor
- în timp ce va alunga o multime de credincioşi prezenta interviuri cu bătrîna mamă a sfîntului pă­
din carne şi singe! spune Miss Harshaw strident. rinte care locuieşte intr·un sătuc din Şicîlia, şi nici
- Mă indoiesc, spune episcopul. Vor exista de- cu mindrul său frate din San Francisco. Şi oare
sigur şi simtăminte de teamă, dezamăgire, de frus- această ceremonie a alegerilor va mai avea loc
trare, la început. Dar vor trece toate. Bunătatea vreodată? Vom mai avea nevoie oare de un alt
înnăscută a noului papă, la care s-a referit Rabi papă, cind ăsta pe care ti avem poate fi reparat
Mueller va predomina. Cred, de asemenea, că atit de uşor?!
mulţi tineri cu aptitudini tehnice vor fi încurajati să Ah, dar iată fumul cel alb! A sosit momentul
se alăture bisericii. Se vor naşte impulsuri reli- adţvărului!
gioase irezistibile in toată lumea. In balconul central de la fatada Catedralei Sf.
- Vă puteţi imagina două sute cincizeci de ro· Petru apare cineva. mprăştie luciri de aur şi dis-
boti îngrămăditi in Catedrala Sf. Petru? întreabă pare. ~trălucirea ' luminii pe artifact ameţeşte
Miss Harshaw. Contemplu Vaticanul cel îndepăr­ ochiul. Imi aminteşte probabil de sărutul rece al
tat. Lumina diminetii este strălucitoare. orbitoare, luminii lunare peste mare la Castelm;,.re, sau
dar cardinalii izolati de lumea exterioară nu se pot
bucura de căldura ei. Acum şi-au depus cu totii (Continuare i'n pag. 199)
~ALMANAH
~ ANTICIPA ŢI A
191
 MEDALION
@§@~@§ (S§&M~M
Slp vreun cablu al acelei ma- nici emIte, nici recepţiona. mătate ingropat în nisip. Un
şinări i , nu s·ar fi ferit de Dar ridIcă din umeri. culoar, o uşă de seif. Fiul
muşcătura lui: adio, şarpe al - T rehuie terminat pînă I.a formează un Cifru şi uşa cuI!
M'cur la 22 aUlţllst 1954, fn oraşul Hirşova, judeţul Constanţa Studii sează lent. O cameră •
ginlfl' 'iale şi liceale in Hir}oIYJ fi Constallta . Ab.~oll"t'nt al Facultăţii de îndoielii. noapte.
Se·ntreba uneori dacă ta· - Zidul? strîmtă . Intr-un cuier e atîr-
malL ~tică (secţia informa tică) a Unil'ersitiiţii" AI. 1. Cu:p" din la~·;. La
ora "duală, informatician in cadrul Oficiului de calcul de lu Tru.rtul de tăI nu era, totuşi, un robot. - Fără ei, rostul nostru nată o pelennă care incă mai
conrtr/lCţii laşi. . De treizeci de ani se tot În- aici. păstrează forma unui trup_
La cont'lIrsurile de prodi organi<pte cu pdlejul comjătliiriJor naţiollale treba. Ar fi fost un robot - De ce nu folosim roboţii In pat stă întmsă o femeie.
de anticipaţie a obţillilt dÎl'l!rse premii; premiul Il pentru pO~'esr;re (Infi- destul de izbutit daca n-ar fi la construcţia lui~ Prin mtermedlul clfrului s-a
nitul ~i tristelea, ulterior, Infi nîp3thia), la Oradea (1979); premiul III - N-ai inţeles? In ameste- declanşat şi mecanismul de
pentru nlll'ela Exspcria. t rimiteţi o in imă şi prem," ul de originalitate (1'0' trebuit să he mai inainte de
toate chiar tatăl lui. cul ăsta de unde ei pot să revitalizare din stadIul ana-
l-esrirea Regele alb, rrgina neagră. in colaborare CII Emilia Done), la Ti-
mişoara (/980); premiul I la pOI"t'stire, Împreund cu Marina !V;co{aev Pr€slmtea acum că zidul devină primejdioşi. Au fier în biotic. Femeia deschide ochii
(Elegie pentru o epa\"ă cibcrnetică) şi premiul pefltru scenariu, cu Ultima avea să cadă. Privea monoli- ei. Mult fier. şi b<.i.rbalul se roagă in gind
po\cstire de~pre marţieni, la loş; (1981) ; premiul rel'isfei Transih'ania, tul negru şi îşi imagina vier- - Dar tu din ce eşti? iz- să nu audă decît cuvmtele
pelltru POI'L'stirea Cind zeii plîng ... (in co/aborore cu Dan Meri~ca), la mii ce ÎI rodeau pe dinăun­ bucneşte fiul atunci. Hemo- ştiute:
Sibiu (1982); premiul 1, pentru lIul'elele Steaguri ~ub zid şi Atacul gon- tn!, ca pe un măr stricat. globina ta nu conţine fier? - Te-am aşteptat.
dronilor. la Bucureşti (1983). La concursur;le de pro:.il SCllrlfi Helion o Celălalt nu·i răspunde. EXIstă, totuşi, o magIe a
obţinut premIUl Il, fn 1981 (/X'ntru pOI'estirea Lupte În\"l'TŞunate la mu-
In faţa zidului, steagul.
Nu era o bucată de pinză. - Şi tu eşti dlO fier, a ~esturilor căreia nu-i poate
lt'ul de i~torie) şi premiul III. in 1982, (pentru Par'Jbola redundanlei şi
Cel h:lituit), iar la concursul ,.AI·ert;sment pentru Iin/$tea plalletd', În PO]1Oarele din vechime avu- murmurat fiul, şi o lumină i-a reZIsta, un program implan-
1982, premiul Il 01 Scinteii tinerel ului, cu nUI'ela OchIul do;: sticla seseră ca sleaguri capete de sclipit în minte. Eşti un ro- tat în sîngele lui. Femeia e
A publicat pow?stiri şi articole În revistele .ftudenţe~·ti din laşi şi Timi- animale, totemuri. Steagul bot, singele tău a rugmit pe jumătute goală şi mIşcă­
şoara (Dialog, Opinia studcnţe3Sţă, Forum studenţfio;C). apoi În Analele lor era un om în mărime na- deja. rile îi sînt decupate dintr·un
ş tiinţifice ale Unhersităţii .. Al. I. Cud'. L1~i, AlclJ('u, Cronica, Maga- turală . Un astronaut. De Tatal incepe să lucreze spaţIU in care rotunjimile şi
zin, Suplimentul .;Conmrhirilor lill'rare". SuplilTK'nlul literar...... rtistic al fapt, un posibil steag al ome- fără să-I mal ia in seamă. albul se îmbină în mod mira-
.. Scintl'ii tinl'rttului". Şti i nţă şi tl'hnică, Va t ra şi in f anunele F;lntastic culos.
Magazin, Helion. Ifolograma. Afos' inclus fn antologia Alpha (o 3ntolo-- nirii. Pe oricare planetă. Aşa lu crează, robotii: dacă
gie 3 literaturii de anlicipalic romSneşti), Scrisul românesc, 1983. A de- Un corp uman, un an- nu au de lucru, devlO agre- - De ce nu te d~zbraci?
pus. În 1982, la Editura Albatro.\ I'olumul de povest;ri şi nuW!le Oameni drOld cu functiile incetinite la sivi. At munci cu plSde dez· Începea să,şl desferece,
cu creiere transparente. iar in 1983, la &Jitura Junimea, ramanul Xilee- minimum şi proteja] de un lipite, cu membranele sfî· ajutat de ea, scafandru! cos-
şii. scafandru cosmic. ngropat şiate, cu conductorii smulşi mic şi îşi dădea seama că,
Proz"le / '/ Gearge Ceauş/l. se caracţeri:ea:i/ printr-un umanlfm pra~ pină la genunchi în faţa ZIdu- din locaşuri pînă la totala incetul cu incetul, gesturile i
fund. Scriil ... ~ul construieşte ;poteze palpitante pentru o. pIIne gJ .f e mişte se lichefiau. O îmbrătlşa,
personaje cal,1 ca noi, Sint oameni care fac mafturi, 1'0.1" ce nu .~e poate, lui. epuizare.
nu inteleg ce 'rebut/! Înţeles, produc dezordini. Se aftrmii, se sllsţin: sint Zidul e Încă în picioare. Refacerea zidului le luase gîndindu-se că ar fi putut-o
per.\Onaje }' i se poaruI ca nÎştl! personaje. Nu suportă cuminţenia. Gteo- Tatăl stă în umbra lui. mai mult de o zi. (Nu o ZI ruga să-şi schimbe mereu
datii seamănă cu Gealţi' Ceauşu cind se supără, dar asto-; altcewl. Dar după o clipă, nisipul îi terestră. O zi a acelei chipul, trăgindu-şi pe fată o
Un text de Georse Ceo.ufu inseamnă a mulţime de lini; ari:ontall' ş; acoperă vizoarele. 1 se planete de nisip.) Spre sear ă altă mască plastică la fiecare
ondulate pc.He nişte neferkite cUI';nte Înlocuite cu altele, la rint/ul lor scurge pe umeri, pe piept. il terminaseră . Numai ei doi. nouă întîlnire. Cel mai ade·
aiiate şi Inlocuite . /\u-i place sd continue o pm'estire Întrl'ruptii, dar le Partea centrală a zidului a Fiul rămăsese cu mîinile În- sea ar fi ales un chip fără
rel!i:,ui.eşrf! atÎt dl' des pe cele terminate ÎncÎt nu mai rămÎne din prima vreo incrusta tie: o pÎnzd de·
căzut. A rămas din ea doar cleştate pe manşele S.W·u-
mriontă d('CÎt ideea. Care , del'igur, este uluitor de interesantă ş; nepubli-
ţabilă (pentru că pre.~upune o tratare prea IUflgă). Se mii; ~pune că {u~ o convexitate ce se aplati- lui, huruitul lui ii răsuna înc ă
crea=ii fa mai m ulte carti. altd primesc de la el vreo ~risoare in care-; zează văzind cu ochii. in creier, deşi cuvele prinse
I'arba despre works in progres5, scri.marea este foarte-Joarte lungă . Fiul se trînteşte cu fatp la la' capătul unor lungi braţe
Orice abordllre Î.Haricii (1 SF-ului ranuÎlfesc trebuie !ii lină l'eamQ de pămînt şi, zdrobite, trupurile articulate odihneau În nisip.
aceste lucrări pentru că, atunci cînd .'iI! 1'11 grI.fi cinem care gJ~ publice uscate de insecte scrîşnesc Oboseala îl învăluia protec-
toate pOI'l'stirile şi nuw:,lde, ceWl se 1'(1 schimba prin locurile esenţiale. - literele ciudate ale unui al- tor. Coborîse din şa, căzuse
(Doru I'rull.'anu) fabet sonor. frint şi, în umbra zidului,
O mînă i se aşează pe adormise aproape instanta-
umăr. Rotaţia înceată a cor- neu.
pului. E aşezat cu ceafa în' 2, F ară să inţeleagă de ce,
nisip şi zorile sclipesc un· se trezise. Nici un fir de ni-
deva, departe. sip nu se mai mişca În aer,
STEACURI SUB ZID - Vii?
Nu e nevoie sa mai pri·
vească spre zid. E sigur că
de parcă totul ar fi inghetat
la zero absolut. Seară . Frig.
Pe intreaga planetă nu exista
tatăl a bornat conturul părtij decit un trup cald. (f:I şi ta-
PREMIUL I (NUVELĂ) LA CONCURSUL ANUAL DE CREAŢIE LITERAR-ARTISTICĂ DE căzute. \ tăl erau fiinte reci. Ingheta-
. ANTIC/PAŢIE,BUCUREŞTl1983 - Nu, tată, nu_ se ră de mult).
Tatăl se îndepărteaz ă; fiul - Unde pleci?
steagul inchegindu-se. Cu- Ar fi lucrat ore, zile in şir il strigă, ridicîndu-se in capul - Tată, spune şi tu ceva,
1. El spune: zid, şi zidul vintul e o matrice sonoră. fără să audă acompaniamen- oaselor. dar fără să întrebi sau să or-
se ridica din adînc, ca o Cînd spune: robot - nu se tul, d~igur, neplăcut al din- - Şi cînd mai dormi? donl.
epavă cosmică_
intimplă nimic. Dar ar fi vrut ţilor scrîşniţi. Cu mişcări Şi tatăl ştie că trebuie să Nava e la doi kilometri de
Spune: steag şi vede sa fie un robot. egale, precise. Văzind in ni· doarmă ziua, cînd nu pot zid, cu etajul inferior pe ju-

===================================================================A=L~M=A=N~A~H
192 ANTICIPAŢIA ~
~~ ~~ALMANAH
~ ANTICIPAŢIA
193

@@@~@@ (~§0J1D~M
colorata - orice contur l-ar fi
- făcut să alunece pe urmele
unei frumuseti care l-ar fi
• atras cu forta unei predesti-
nări. Pentru că era orbit de
un trup. La urmă, nu-j rămη
nea decit să iasă, proptin-
du-şi umărul in uşa metalică,
apoi să o inchidă din nou;
gazul anabiotic inunda iarăşi
incăperea aceea. Trupul nea-
dormit nu putea fi înşelat de-
cit cu o moarte aparentă _
după ce i se oferise pentru
un timp limitat.
Numai zidul i se oferă
condamnatului pentru totdea-
una.
3. Zidul e Înalt şi masiv.
Din spatiu s-ar vedea o
urmă cum ar fi cea lăsată de
dintii unui mastodont În nisi-
pul planetei. Nisip amestecat
cu rllmăşite de trupuri: pi-
cioare răsucîte , deşli, cruste
sparle, elitre. Trupuri
moarte, uscate sub arşită.
Resturile unei faune metalice
supunîndu-se conditie) deza-
gregării. T ransformînau-se în
nisip. Ni sipu[ nu este cel pe
care-[ ştia din C;dpilă rie (copi.
Iări e artificialc'i, Îşi spunea
mereu fiul; trucat ă - o vedea
În amintire ca pe o proteză a
vieţii lui, chiar dacă nu in-
, ceta să presupună că şi-o
petrecuse pe Pămint), nu e
nisipul silicios al plajelor te-
restre. E de culoare neagră.
Nisip magnetic.
Tatăl stă undeva, ~ngă
zid, şi, d acă nu se intîmplă
să repare un aparat, o ma-
şină , o piesă, il priveşte
atent, ca pe un mecanism cu
o fiabilitate extrem de re-
du să. Slăbeş te o clipă fixa-
tia. Deasupra zidului se ri-
dica unul din sofi urmat, la
scurt timp, de c.el de-al doi-
lea. Dar e in stare să-I pri-
vească pînă cînd aştrii or să
- coboare spre apus şi umbra
zidului îi va Îngropa - tată şi
fiu; J?înă cînd noaptea are
să-i găsea scă in această im-
provizată cutie ~e conserve,
ca doi peşti degerati. Sub
ochii impasibili ai steagului
alb.
Zidul se întinde pe tot ori-
194
MEDALION
zontul, peste nisip, pes/e
resturile faun ei metalice. n
citeva rinduri, fiul a pomit·o
de-a lungul lui, dar n-a reu şit
să-i găsească niciodată capă­
tul. Şi totuşi , zidul nu e decit
o antenă mobilă. Pentru că
se roteşte o dată cu planeta,
.pentru că este singura den i- sol, cu spatele sprijinit de
velare pe suprafata ei măci­
nată de vinturi, dar, mai
ales, pentru că este magne-
tic, [a fel ca nisipul şi sedi-
mentele care au fost cîndva subt sînt viscerele unei maş i­
trupuri colcăitoare de in-
secte.
Căci noaptea, ca la un
semn, insectele se trezesc.
Nisipul tresare, crescind ca calcule probabilistice, spu-
un val. Deşertul se insufle-
teşte brusc. Şi parcă firele
de nisip se angreneaz ă in an- noptii. Ziua, sub radiatia aş­
tene, elitre, deşti. Scorpionii
işi ridică cleştii şi fă lcile din
nisip. Păianjeni uriaşi îşi in-
cep raidul de noapte; îşi tra- nate într·un ciclon, firele de
sează traiectoria şi apoi se
mişcă pe liniile de fortă
create. Auzi cum greierii işi
scîrtiie cîntecul in aerul elec·
trizat, de parcă şi-ar plimba
un fierăstrău peste trup. Lă­
custele se ridică pe picioa-
rele subtiri şi otolitele mag-
netice se răsfiră in capetele
lor, fişîind, ajutindu-le să-şi
menţină echilibrul atunc i
cind îşi execută numărul
acrobatic. Dar cele mai
multe scurmă în nisipul care
mişună de insecte. Noi şi noi
insecte. Pină departe, nisipul
este o mlaştină însufiet ită .
Cîte 110 scorpion se apro- . aplecat deasupra lui şi îl zgîI-
pie de ei şi în căpătÎna- i
triunghiulară se învîrt cu ze·
cile, fosforescente ~zotice. f s,ă se ridice in capul oaselor
Se tîrăşte prin nisipul care a
devenit luminescent; unda
magnetică prinde inflexiuni
neaşteptate: suprasaturată
de argonul din aer, atmo-
sfera o preia, amplificînd-o.
Insectele încing în preajma
[~r dansuri ametitoare, dar
fiul şi tatăl nu se feresc. Ni-
ciodată biocimpurile lor n-au
interactionat cu cele ale in-
sectelor. Poate' ele se telJl.
Oricum, se feresc de ei. In
juru-Ie rămîne doar un disc
neted ale cărui margini, deşi
continuu roase de mandi
bule, n·au fost vreodata de·
păşite. Cînd fac un pas, dis·
cui alunecă pe urmele lor.
Inexplicabil, dar insectele
nu-i ating.
4. Capul i-e greu, trupul
i·a intepenit, acum stă pe
ZId. Fiul vrea sa-şi mişte pi-
ciorul, virful ghetei iese la
iveald, înfăşurat intr-un cablu
ce şerpuieşte in nisip, dede-
nării pe care au slujit-o din-
totdeauna.
Aşt e ptau sa se arate o
navă, tat ăl făcu se chiar nişte
nindu-i că nava ar fi tre buit
să apară de mult pe cerul
trilor, efectul holografic nu
se producea, chiar dacă, pe
o portiune restrînsă , angre·
nisip se rostogoleau indirjit.
Nici insectele nu se arătau
ziua; cele pe care le atingea
lumina zorilor tresă reau sub
un spasm şi ramîneau ne-
mişcate. Multe din ele îşi [ă­
sau la suprafată antenele,
membrele sau un corp ciun·
tit, dadl nu izbuteau să se
îngroape la timp În nisip.
Cînd lumina aştrilor stăpîn ea
deplin, trupurile incepeau să
se usuce, să se chircească -
arşita stringea in jurul lor o
gheară nevăzută .
Dar noaptea auzea ca prin
vis: "trezeşte·te". Tatăl era
tiia; ii distingea În Ci" şti vo-
cea, printre paraziti. ncerca
şi umerii ti lunecau Încet
de-a lungul zidului. Tatăl
aprindea convertorul holo-
grafic şi nis ipul devenea lu·
minescent. Miliardele de fire
ridicate în aer întretineau o
imagine zdrentăroasă care
cerşea o fărimă de logică. La
picioarele ei, clisa co!căia de
insecte. Spectacolu[ atingea
în curind dimensiunile de-
mentei; era primul semn că
de undeva, din spatele unui
zid nevăzut, nava se treziseJ
tipînd - nu atunci; într-un
ALMANAH ~~
ANTICIPATIA ~
r
trecut care mai exista doar
prin tipătul acela. Iar dacă
aveau să prindă legături ,
imaginea indepărtatului me-
sager ar fi inghetat [a cîţiva
paş i în fata lor, dăltuită din
fire de nisip, în mărime natu-
rală . Un mulaj ce apartinea
memoriei magnetice a cos-
mosului.
Mulajele umane îi amin-
teau de fiecare dată de cas-
telele pe care le construise
cindva, din nisip silicios, la
marginea unui deşert albas·
tru. Lichid. Uitase numele
deşert ului. Castelele de nisip
- copilăria. Şi- o petrecuse pe
Pămint - măcar in imaginatia
lui.
Are brusc senzatia că a
fo s t Îmbrincit intr-un pat
pentru fachiri. Senzorii d!,!r-
mici se trezesc din amor-
ţ eală, făcîndu·1 să viseze o
perie salvatoare, cu firele
distanţate la un mic ron unul
fat ă de altul. A crezut cîndva
că are să izbutească să se
adapteze acestui moment.
Dimpotrivă, s-a sensibilizat.
Tremuru[ interior se pro-
pagă din celulă în celulă şi se
transmite picioarelor. Ajunge
~ngă panoul de cOlT)andă cu
un mers de beţiv. II atinge.
Trebuie să·[ atingă..
Pe fundalul intunecat se
detaşează o cască de cos-
monaut. Destabilizată, imagi-
nea flutură ca un steag de
pinză. Fiul intinde mîna spre
ea.
- N-o atinge! ş uieră celă ·
lalt, ingrozit.
Casca se clatină; in spa-
tele ei se află fata unui om,
buzele, ce se mişCă, şi ca-
pul, care se Înclină involun-
tar, in timp ce omul vor-
beşte. Imaginea a ajuns pină
la ei, dar sonorul s-o fi im-
potmolit pe drum in vreo ra·
diosursă. Omul strigă acum,
trăs ăturile fetei ii sînt cris-
pate, dar fiul nu poate sesiza
decit grotescul situatiei; gura
marionetei, clămpănind.
- Vorbeşte odată, nepri-
ceputulel Doar două vorbe,
auzi? Ta-ta! Ma-ma!
Pcscmn.c că astronautul
~A LMANAH
. ~ ANTICIPATIA
l-a auzit, pentru că "s-a dat
la fund" , de parcă ar fi îm-
brăcat o pelerină şi ar fi
plonjat în nisip.
S. - Cîteodată imi vine să
te omor, ii spune tatăl, obo-
sit. N-ai inteles nimic de atî-
ţia ani.
Fiu[ tace. Se uit ă la costu-
mul peticit al omului care i
s-a postat în fată . La chipul
lui murdar, care pare doar
cen u şiu din spatele vizoare-
lor. Lumina convertorului
d ec upe ază in intuneric un
con de nisip.
- De ce eşti copil? De cite
ori să-ţi spun că nu trebuie
să-I atingi?
- Dar e absurd! explo-
dează el. Să nu ating o
im aq ine~ Tată, ce sintem
noi ele fapt?
- NIşte transmitătorl. In-
te rceptăm şi transmitem
mesaje.
- Numai atit?
- Pentru un om singur, în
cosmos, care recepţionează
un mesaj de-al nostru, asta
contează enorm .
- Nu mi vme Sel cred. Nu.
in mlnlea h\l''! 1 bijbî ip
un adevar pe care [umma îl
refu za.
Dar simte unda magne-
tică . O simte. Unda rema·
nentă î[ incrinc enează ca un
val de frig. I·ar fi putut mă­
sura amplitudinea cu s imţu­
rile lui; trupul ii devenise de
mult un barometru viu. (AI
tatălui, dimpotrivă, se opaci·
zase la toate radiatiile. I·ar fi
spus că e un insensibil dadl
prin asta nu J-ar fi jignit).
- Să ştii că nu te dezgrop
din nisip.
Fiul se înd epărtează re·
pede de zid. Unda rema-
nentă creş te Încet.
- Tot un meschin ai ră­
mas.
Cind tatăl işi sfîrşise răs­
punsul, portiunea centrală a
zidului nu mai existe şi nici
nu se prăbuşise: incepuse să
se scurgă lent, în milioane
de fişii subtiri: nisip, resturi
de trupuri carbonizlIte.
Lampa aibă din fruntea
fiului patinează peste un rîu
intunecat. Celălalt e ingropat
in nisip pină mai sus de brîu.
- Nu-i nevoie, se smulge
el, refuzînd mîna intinsă. I se
aude gifiitul in căşti. Parcă
ar visli, strivind sub picioare
elitre, abdomenuri uscate,
mandibule.
Ieşit la suprafată, tatăl stă
o clipă pe ginduri, apasă pe
nişte c1apete de la pupitru şi
din semnalizatorul galben
ţîşneşte o rază care se arcu·
ieşte deasupra deşertului, le-
gind porţiunea centrală de
cele două aripi ale zidului ră­
mase în picioare. Ia apoi În
mînă citeva borne fosfores-
cente.
- Mă ajuti şi tu?
- Nu.
Se apucă să infigă bornele
de-a lungul liniei. Fiul ii În-
toarce spatele, luînd-o spre
navă.
Nu peste mult timp, uşa
camerei anabiotice se re-
trage din fata lui şi trupul fe-
meii apare tăcut. Bărbatul
inchide ochii, orbit de prea
mult alb. Abia ieşit din clisa
neagră, din sedimentele de
insecte, işi simte sudoarea
scurgindu-i-se pe ceafă. Fe-
meia are părul lung, faţa
ovală; sinii şi coapsele ei au
un luciu metalic. Bărbatul îşi
dă sei)ma că e obosit şi mur-
dar. Intirzie să renunte la
scafandrul cosmic, de teamă
ca trupul ' să nu-i , exale o
miasmă ucigătoare.
- Te-am aşteptat.
Şi bărbatul,
animat prea
des de pulsiuni mecanice,
are să devină iremediabil un
robot. Există un program în-
scris în memoria am;:estrală
a speciei. Iese apoi. Inchide
uşa. Pleacă.
Nava rămine în urmă. Tot
mai in urmă. Pînă departe,
deşertul negru. Nu deşertul:
o groapă la gura căreia un-
deva, departe, înfiptă ca un
pumnal in spatiul din care se
scurge lumina aştri lor - se
află nava.
Nu se gîndise niciodată
pînă atunci la evadare. Dar
195

- r· ,
presimtea ca momentul eva-
ddoi se apropia. Iar nava era
Sll'1,gura lor şan.sti . - A lor?
In orice caz, a lui. Din
groapa aceea În care mun-
cise vre me de treizeci de
am, in numele unei fd!se da·
torii, nu se putea salva a ltfel.
Cind se intoarce, conturul
zidului este deja bornat. Ta-
t,;,1 se opreşte in fa ta lui.
N-ar avea ro ş i să se Împotri·
vească - t a t ă l nu l-ar c ruta.
Zidul e În că sub pIcioarele
lor. înc ă.
6. Zidul sa înaltat cu
aproape zece meto deasu·
pra nisipulul. (Nu zidul în·
treg - partea lui cen t ra lă ,
care că d ea mereu.) Fiul e
urcal in şaua S.W ul UI
Prinse la capa.tul bratelor ar-
tic ulate, cuvele se odlca din
ce in c e mai sus_ Frinturile
de trupun uscate se varsa in
matricea paralehplpedica ba
leiati\ de unda de cimp
Un zgomot de rumd meta-
Iică il face Sd-Ş I intoarca
brusc capul. S. W ul tatdlu i.
cu o c uvă Înte penl ta În nisip.
scrîşn e şte , sc utur a t d e
spasme. Piriitul bra tulU1 me-
talic. O şenilă sftriie, rotin
du-se în gol.
- Opr e şt e- Il s tr i g ă in
ci\şti. Opreş te - J!
S .W. -ul se zbate şi ta tăl
.. zboară din şa. Un trosnet
sec anunl.:i. s firşlt ul cJdcru.
Citeva cupe se rostogolesc
prin aer ŞI işi va rsa conlmu·
1 tul peste I rupul ne mişcat.
S.W.-ul ra mine proptit in
zid.
Fiul se trezeş t e scurmind
În nisip; aş tm rinjesc deasu-
pra şi steagul sc h peş te ca
un o chi lipSit de pupII,)
omul-moi usca il cOlltempld,
de dmcolo de timp. I şi duce
miinile la ochi, Imploralor.
NiSipul i se scurge pnntre
degete. O linişte <Jdinca S'a
lă sat. Ca sa se auda un glas
răguşit·
- Fiule.
rn spal ele lui se \'Idie~ o
dunCl. care, at m să de mllmle
unui mod e lator neVdl.u!.
prmde forma unuI cap, il
~~i fete , a unor umeri de
196
MEDALION ~~~~
o
;::
u,~ ~1~5
~
om. Fiul se apleacă spre el:
- C red că şll u ce vrei
să-mi spui. ca nu eşti t~tc;\l
meu_
Omul din niSIp se însufle·
teşte, brusc
- Int r-un sens, da. OM
numai intr-un sens. Eşt! un
copII de ep r u betă. Dar eu
te-am creat. Deci pînă la
urmă eşti fiul meu.
Şi atunci hul inceared Sa
se pnn dă de ceva; nu poate
opri căderea într un tunel
gravltational Ş i spune, 31b:
- Un andrOld. Sint un an-
droid.
- Şi eu sint, sS şoi. Şi fiul
IdU are sa fie un adrOld.
Fiul îl trage din mSIP, dm
putregaiul metalic, gîfîmd.
Trupul celuila lt e moale, go-
ht de vo i n ţă. Il tirdşte după
el.
Steagul rămine în umbra
zidului, scăzînd În depă rta re,
veş1l1C şi insenSibil.
7. E a şeza t in scaunul
functional de la pupltrul de
comandd. C ompartimentul
energetic: 1: CONECTAT.
Compartimentul e nergetic 2:
CONECTAT: G rupul motor
auxihar: PORNIT S istemul
de imt lere: PORNIT.
E cra nul se l u m inează
brusc ŞI c hipul ta t ălui plon-
jeaZ ă in e l. ' mooe .
- N·ai să poti pleca
Tatal e in cabinetul mc&
ca l Sta in pa t, ndlCiJt în ca-
pul oaselor.
- Ba nu, g reşesc AI ~,}
pleci, dar n'cll să aJun91 OI
Clodată pe P ăm inl
C u nava asta? Nu
Minti
- Nava este do,)r lin pa '
leahv Foloseş te penlru zbo
ru!. .. (Tatcll vorbeşte cu gre
ufc1te.) Zborul pl" di.,;t<lnte
mici. Pilmintul e la 'lpro<:lue
doucl suie de dOI ·lumm,:\ Iti
trebu ie un mjector spaţial.
- Şi un de sint Injcctoare
spajiule?
- Pe PJmint şi pc alte ct-
leva planete pe care nu le
cunosc.
Pe dis play-ul compul~ r u l ui
de bord. o s.Jgeal,-l ",e în(ig~
În rindul pe care scrie:
rr====--.,.,.... ....._-
II
ZBOR CONVENTIONAL.
Sageata sclipeşte la Înce-
pu tul fiecărui rind. in vreme
ce CUVintele se scu rg:
V I TEZ A MA XIMĂ.
TINDE INFINIT SPRE VI'
TEZA LUMINII îN VID.
FARĂ SA O ATINGA.
CARACTERISTI CA DE-
PLASĂR II . MONOLIT.
PRDPU LSIE CLASICA.
FOTONICA.
RîndUrile lu necă În sus. O
altCi Săgeată.
ZBOR NECONVENTIO-
NAL
ViTEZA M A X IMĂ. VI -
TEZA LUMINII îN VID
MU LTIPLIC ATĂ CU UN
NUMĂR DE ORDINUL ZE-
CILOR.
CARACTERISTICA DE-
PLASĂR II SUB FORMA
DE PARTICULE ELEMEI'I-
TARE (DISPERSATA). IN
TUNUL Ii'!JECTOR COR-
PURILE. SINT DESCOM-
PUSE IN QUAR CI. IN
PUNCTUL TERMINUS SE
RECO M PUN DIN QU-
ARCI.
PROPU L SIE NECLA-
SICA. SUBQUARCICA.
FIU l se scutura ca muşcat
de un şarpe; pa rcă ştiuse
cindv<1 toate as tea, dar un
burete ii trecuse peste me-
- Iar pe pla neta asta s.-a
ajuns p rin zbor
conventional?
- Da. S-au succedat mai
multe genera lii pînă aici .
Apoi citeva generatii pînă
dnd noi ne-a m lldscuL
De ce nu mi-ai spus de
InJeclor?
- E prima dată cind in-
cerci sa fugi. Tre buia să te
conVingi singur că locul tau
e aici.
T <ItaI a tdCUt. Ochii i se
inchid. iar ecranul Impe ne-
trabil aşeazJ. deasupra lui o
lespede grea. FIUl investi·
ghea::d memoria computeru·
lUi. NImiC in plus despre
7borul neconventIOnal. Cere
o schemă completci il naveI.
Ca nişte I ăi şun, epurele cad
pe dlsp!.)y, succesIv. Imagi·
nea ingheata ş i degetul i se
ALMAN AH ~~
A NT1 CI PAŢIA ~
~~ ALMANAH
~~ ANTICIPATlA
opreşte asupra unei denumi-
ri. Laborator ~enetic.
8. E simplu, lşi spune el,
ajungînd in fata uşii glisante.
Tot trecutul lui se află Îngro-
pat aici. Identitatea pe care
şi·o pierduse, sperînd să o
regăsească totuşi cindva.
Trecutul îl atrage şi-i pro-
voacă repulsie, totodată -
această undă remanentă de
la care pornesc toate dezas-
trele.
Deschide. N·a intrat nicio-
dată aici. Sau poate a intrat,
dar amintirea s-a şers de
mult. Un pas, poate doi.
Parcă a<;,um ar Învăta să
meargă . Işi aude respiratia:
un horcM.
P e mese, in recipiente,
spectacolul. Carnavalul ana-
tomic, Într-o transgresie
brusc ~ spre altă lume. O
inim~ inca zvicnind. Un ficat.
PIămini. Rinichi. in planul in·
departa t, trupuri intregi, În-
mugurind.
Dar altceva il face să-şi
piardă respiratia: vede
intr-un colt un fotoliu deasu-
pra că ruia stă atîrnată o
cască. Şi brusc, amintirea.
Aceasta e copil ă ria. Şi·a pe-
trecut·o in fotohu, sub o
cască . iar cind s·a ridicat,
paşea deja spre zid. Iar uşa
s ·a inchis dupJ el, urmînd
să -I ma i reprimească o data
(momentul nu venise incă):
atunci cînd ar fi declanşat
lantul biochimie ce ar fi dus
la na ş tere a unui alt android.
Care să fi fo st fiul lui
S e aşc a z d in fotoliu. Co-
boarA c asca, iş i pune pe tim-
ple plaCJle metahce. O apă·
sa re pe buion ş i casa in c are
şi · a petrecut copilă ria (mă­
car in timpul subiectiV, mă ·
car in Imaginatia lUI) pluteşte
spre el ca una din acele 10-
cumte lacustre care il obse-
dează În amlezile cînd un as-
tru galben ii arde in creştet.
- Atîta .chin, mamă. Şi
dacd am şti pentru ce.
Oe undeva, de aproape,
. Iotuşi, ea ii raspunde:
- Ai spus ceva? Sau În-
treaba. Ras punsul interoga-
tiV . Orice posibtl punct . des-
figurat , crescind in Întuneric
pin ă cînd devine un semn de
intrebare.
- Vreau să te văd.
Poate şi ea e tot artificială,
tot trucată , dar i-a dus lipsa
mereu: trucajul îi scăpa se de
fiecare dată. Cineva se
apleacă asupra lui.
- Vorbeşti prin somn.
Vrea să o contrazică, dar
îl ingheată zîmbetul ei:
- Vorbeşti prin somn.
E mama. totuşi. S'ar re·
pezi s-o îmbrătişeze, s ă o să·
rute, dar nici in vis n-ar pu-
tea să-i atingă cu buzele
obrazul: i·e tea mă s ă nu.
simtă răceal a feţei de plas-
toid.
il atinge, insă. Şi se cutre-
mură .
Femeia din camera ana-
biotică . Ac e eaşi figură . Ac e·
eaşi atingere.
Mama sea m ă nă cu ea.
Cumplit de mult.
E aceea ş i.
Blestemată matrice
umană . Blestemată econo·
mie de mijloa ce.
- Asculta , ti spune ea, as-
pru. Trupul nu e al nostru.
AI meu a fost dat unei
mame şi unei iubite . Al tău,
unui fiu şi unui b~ rbat.
într-adev,:\;r, pînă la o vir-
stă, a vus ese ne voi e d e
mamă . Apoi de o iubită; nu
mai era un copil.
- Dar cui apartine m. cui?
- Pămîn t ul u i , poate. Şi tu
eşti o ma trice.
- Spune-mi, o indeamna
fiul, avid. Şi Îşi rea mmteşte
totul, aşa cum Învă ţase la
şcoală : in povinta transpor-
tului maleflei nevii, injectorul
spatial nu c re eaz ă probleme.
Oricit de complicat. un me-
canism se poate recompune
la destinatie. Dar cu materia
vie e altceva: pe distante
lungi sint necesare statii de
retransmiSie.
- E o planetâ-releu. spune
fiul.
- Chiar voi stnteti nişte
trupuri-releu .
Fiul nu mai are nevoie de
vreo alt ă expli c aţie: fă ră
aceste statii-releu , car<lcte·
.I
riS1:icile substrat ului biologic
nu s-ar păstra la recompune
re~ in punctul terminus.
In umbra zidulu i, la cîtiva
paşi in fata lor, se mate riali·
zează oameni. Nu Imagini
Nu castele de niSIp. Pent ru
cîteva clipe, numai. Pe care,
atingîndu-i, i-ar putea tran
sforma în explOZii lichide.
Pentru c ă ei au să se des-
compună apoi şi in a cest im-
palpabil sicriu zburdtor au
să pa rcurgă distanta pînă la
destinaţie. Sau pina la urmă­
toarea statie-releu. E un ba-
lansoar galactic pe ntru o Ji-
int ă transformata in qua rci.
Dar nu e încă pe deplin lă­
murit: •
- Dar de ce e nevoie de
dou ă trupuri?
Chiar trei: şi stea~ul.
- Unul e de re zervd.
- Nu cred. E un lux . Pla-
neta asta nu-şi poate per-
mite nici un fel de lux,
spune fiul. ,
Şi îşi smulge casca de pe
cap. Trupul mamei dISpare
- în neant, ca retezat .
9. De sus, din şa , î şi vede
umbra stnvită de şenile1e
S.W.-illui. Aştrii !j au ridicat.
Trage de o manetă şi ve hi-
culul ajunge tlng.l'l zid, i ş i
destinde unul din brate ş i
varsA o cuvă de nisip La
scurt interval, un alt Qra t se
destinde şi o noua, c uvă se
varsă in penmetrul delllnitat.
Resturi de trupuri carbo-
nizate. Nisip. Se scurg. Se
răsfi rA , dar nu trec de o invi-
z i bilă margine ve r tic al ă ;
unda de cimp baleiaz ă spa-
tiul paralellpipedic, care deo-
camdata e gol - o matrice
pentru monohtul ce se va in-
chega.
Cuvele se răs uc esc şi nisi·
pul se scurge Apoi giturile
lungi se aple3ra din nou. Ri-
tualul e amcţittlr Şi deo·
dată, S W -ul dt'Vlne o in-
sectă gigantica, pe care fiul
o prinde de umeri şi se ra5U'
cesc impreună într-un dans
macabru, in timp ce muzica
. agonizeazd sub doi aş tri fi er-
binti.
- Ne chinuim, tata, nu în-
197

telegi? ,.
- Şi ce-ai vrea să faci? in-
treabă celălalt.
Dar nu imediat. Între cele
două intrebări e o ruptura
de aproape o zi. O falie tem-
porala astupată cu un zid de
nisip.
E noapţe şi, brusc, fiul nu
mai simte scafandrul cosmic.
E o amoebă in oceanul de
unde. Unda se sparge in zid,
clatinîndu-I. Se ridică din
nou, şi mai întărîtată.
Aerul trosneşte ca un foc
de vreascuri , şi holograma
apare la suprafata ,deşertu­
lui, cu un clipocit; conturu-
rile ii tremură. Indicatorul de
distanţă face un salt şi ră­
mîne întepenit: o distanţă
greu de apreciat îi separă de
emitător. Imaginea - o
plantă carnivoră - mistuie o
armată de insecte geometri-
zate. Apoi limpezimea finală
- un fundal pe care înoată
detaliile unei maşini : un
monstru tehnologic. Văd in
prim-plan, răsucită din
meandrele spatiului, fiinţa.
- Un om! strigă tatăl. Trei
sute de ani- lumină de Pă­
mint! Injectorul e pe 'o altă
planetă.
- Ei au ajuns departe,
spune fiul. Sînt nişte zei. De
neatins. Noi am rămas nişte
primitivi.
Dar omul-zeu prinde glas
şi aerul electrizat adaugă fie-
cărui cuvint o trenă sonoră:
- Nu ai dreptate. Sintem
doar nişte oameni care ştiu
mai mult.
- Poate ştiţi atunci şi prin-
cipiile injectorului spatial,
spune fiul, pradă unui gînd
mai vechi. Principiile referi-
toare la materia vie.
- La ce-ţi trebuie toate as- işi Întorc , capatele, îl văd:
t~a? bolboroseşte tatăl.
Mai sînt citeva minute şi
omul se va topi În intuneric.
Le explică, totuşi: materia
vie e structurată pe două ni·
vele. Biosic şi noesic. Aces-
tea se cunosc, deocamdat ă .
Pentru fiecare din ele e ne-
cesară În fiecare statie-releu ' milul fosforescent îi cuprinde
o matrice separată. Deci una
care sA fie Trupul şi <tIta
198
care sA fie Creierul.
Lumină. Este lumină. Lu-
mina invăluie totul intr-un
cutremur alb. Tatăl ş i-a pier-
dut glasul. Iar fiul spune:
- Deci amindoi sint stea-
guri. Dar unul din ei e Mo-
lusca. Celălalt, Creierul.
- Cine? întreabă
omul-zeu. Un chip fără vîr-
stă îl iscodeşte din spatele
unei căşti.
- Nu cred că-i cunoşti, un
tată şi un fiu.
,,N-a avut niciodata Încre·
dere în mine", işi spune fiul.
Dovadă, steagul infipt ungă
zid. Steagul care ii putea
lua oricind locul. Steagul era
şi o matric,e. Tatăl se te·
muse mereu că fiul ar putea
fugi.
.. Aşa a fost întotdeauna,
spune omul-;:eu. Tatăl şi
Fiul. Tatăl e făcut să con·
ceapă. Fiul, să· 1 slujească.
- Nu te înteleg, spune fiul.
- Ajungi la saturaţie cind
eşti Creier şi încerci mereu
să întelegi - spune omul-zeu.
Uneori imi doresc un trup.
- Atunci rămîi cu noi, îl
roagă fiul şi se trezeşte că­
zînd in genunchi. RămÎi cu
noi aici.
Omul se trage inapoi,
schitind un gest de refuz.
- Regret. Nu pot să - ră·
min. Nava se va materializa
curind la destinatie.
Rămîi, îl roagă fiul.
Cosmosul e prea mic pentru
tine. Ai călătorit destul. Ştii
de cind stau in groapa asta
şi aştept?
! - Indepărtaţi-vă
de pupi-
trul de comandă, le porun-
ceşte omul-zeu. Repede.
Cei doi o iau la fugă, lă­
sînd in urmă zidul. Iar cind
omul a rămas pe, planetă.
10. Se îndreaptă spre ei,
incet. Parcă plutind peste
clisa vie din care insectele îşi
ridică incet antenele.
In jurul lui, insectele se
grupează, decupînd în. aer
trapeze luminescente. Apoi
picioarele, pieptul. Insectele
ti acopera. Mişuna. Rontaie.
Omul urlă şi îş i intinde bra-
tele spre cei din fata lui -
care se retrag, îngroziti.
Fiul îşi acoperă ochii:
casca şi vizoarele omului· zeu
trosnesc şi insectele năvă­
lesc muşcindu·i din frunte,
din ochi, din obraji; fata 1";
devine o mască sÎngerindă. 1
vede din nou: insectele îi
scurmă În piept. Valul de
singe. Omul se clatină. in-
sectele rod din el ca dintr-o
bucată de plexiglas. Multe
din ele, rontăind frenetic, se
aprind, impodobindu-i trupul
cu flăcări de magneziu. Al-
tele noi le iau locul - sint
puzderie. Mandibulele sapă
tot mai adînc în trupul lui,
sîngele ii fierbe, visc'erele i se
carbonizeazcl. Omul cade cu
un zgomot de copac uscat;
o pată s-a întins pe nisip, ca
o mînă zeiască implorind ier-
tarea.
Linişte. Aşa a fost la Înce-
puturi. Linişte.
- De ce, tată? Întreabă
Trl-lpul.
Işi dă cu pumnii in cap.
Refuză să creadă
omul· zeu a greşit. Că nu tre-
buia să coboare din sicriul
lui zburător. '
- De ce, tată? Noi sintem
ni şte viermi şi insectele nu
s-au atins niciodată de noi.
Părea de neatins. spune T ru-
pul. Un zeu.
- Nu ştiu. răspunde
CreieruL Nu ştiu, nu ştiu .
Lasă-mă.
- Nu mai avem nici o
şansă, spune Trupul. N-o să
putem niciod ată ajunge pina
acolo, la ei.
- Avem o şansă, spune
Creierul. Zidul. Poti să pleci.
Acum!
Fiul tişneşte spre zona de
materializare. Striveşte sub
tălpi rămăşiţele omului-zeu.
Se crispează: cîmpul de
forte ii înfige o gheară in
piept. Senzatia de sfişiere.
Saltul În gol. Dizolvarea in
transpatiu. Zborul - cumplit
şi frumos, totodată. Plane-
tele se rostogolesc tăcute,
ca nişte fire de nisip, aştep·
tind. Aşteptindu-l.
ALMANAH
ANTICIPAŢ IA
(Urmare din pag. 188) mare. Şi avem ingineri excelenţi un comunicat oficial, cu putere
În amenajări planetare .. de lege: Dacă după războiul
Păşeau alături contemplind hadronic sau nuclear radioactivi-
cunoscut foarte multe exem- sincer admirativ peisajul. Luna tatea pe Pămînt va depăşi de cel
plare care ar putea trece exa- plină răspîndea asupra lacului o putin opt ori pragul critic stan-
menul şi relativ puţine lichele ... atmosferă de nemăsurată poe- dard, planeta va apartine în ex·
Uneori imi pare sincer rău că nf! zie. clusivitate rasei noastre ...
stau in cale ... - Şi ca sA termin istoria cu - Am date in acest sens - se
- Mi s-a intimplat şi mie, dar votul in parlament - continuă Învioră domnul Y -, îl va depăşi
ce să-i faci, dacă s-a brodit ca domnul Z -, singurii care s-au de circa o sutf1 de ori. Pămintul
Pămintul să fie marea noastră opus planurilor noastre au fost, ,va fi de nelocuit pentru orice
şansă ... Are totul: temperatură evident, "sufletele bune", plus altă specie inteligentă (in afar~
ideală, apă, oxigen, curat răs­ cei de la gruparea "să mai Încer- noastră) timp de o sută de mII
făt ... Dacă va fi şi radioactivi. căm o dată". Ăştia din urmă zic de ani ...
tate suficientă voi fi printre să se menţină Pămîntul ca re· Ajunsera in dreptul vilei ,In
primii care vor veni să se insta- zervatie şi În cazul unei catas- care era cazat domnul Y. şi
leze ... trofe, deoarece rasa umană mai strînseră miinile ceremonios, dar
- Uiti că vor rămine microbi, are o şansă ca să reapară peste cordial, apoi fiecare plecă, gîn-
viruşi, protiste şi poate şi in- vreo şase sute de milioane de dindu-se ce va scrie mîine dimi-
secte care vor rezista dezastru- ani... Dar ambele grupări abia neată În raportul ultrasecret pe
lui... Va fi mizerie mare ... dacă au totalizat un sfert din vo- care it va intocmi -asupra acestei
- Nu-i o problemă. O să le turi. Aşa încît "marele tîrg" este inopinate discutii neoficiale.
domesticim. Rata mutatiilor va fi ca şi făcut. Se va da zilele astea
Şi-a luat pentru sine, spune Cardinalul Arhi-
ESTI diacon, numele de ... Pierdut in sunetul uralelor mă
intorc spre Luigi.
că
ME - Cine? Ce nume? . . .
_ Sixtus Septimus,imi spune L~lgl. Da, lat~- I pe
Sixtus Septimus aşa cum trebUie s~-I. numim .. de
DE LA acum înainte cu toţii. O făptură mlOlaturală, Im-
brăcată În roba papală argintie şi auri!,!. cu brate.l,,:
deschise spre multime şi, ah, da! Lumma soarelUI 1
se prelinge pe obraji, pe fr~ntea. sa mă~e.ată,.. dar
peste tot, :;:tră lucirea otelulUI ~hzat. LUl9!- a mge-
nuncheat. Ingenunchez alătUri de el. Mlss Har-
(Urmare din pag. 191)
shaw. Beverley, Kenneth, chiar şi rabinul Îngen~n­
~ate mai mult, izbucnirea viguroasă a luminii de chează cu toţii, pentru că acesta ?t~, fără I!,-
amiază peste sinul Caraibelor, la St.John. A apă­ doială un eveniment măreţ. Papa mamtează In
rut o a doua figură, Îmbrăcată În hermină şi o baJco~. Acum va da oraşului şi lumii intregi tradi-
stofă de culoare roşie. tionala binecuvîntare apostolică: .
_ Cardinalul Arhidiacon, murmură episcopul _ Sprijinul nostru stă in numele DomnulUI, de-
FitzPatrick. Oamenii au Început să leşine. Luigi clară el grav. Activind jeturile levitatoare de sub
stă lîngă mine şi ascultă relatarea evenimentului la braţe, şi chiar de la distanţa ~ceasta pot remarca
radio. Kenneth spune: micile dire de fum. Fum alb, dm nou. Incepe să se
- Totul s-a aranjat. ridice în aer. .
,Rabi Mueller îi face semn să tac~. Miss Har- _ Care a făcut cerul şi pămîntul, spune el. Fie
shaw a Început să plîngă. Beverley spune o rugă­ ca Domnul, Tatăl, Fiul şi Sfîntul Duh să .vă bine~u­
ciune, făcînd mătănii. Acesta este un mome~t tul- vinteze. Vocea sa se rostogoleşte malestuo~ in-
burător din viaţa mea. Cred că este cel mal co:n- spre noi. Umbra sa se În ti~de pes~e intrea.sa plat~
temporan moment trăit de mine. Vocea amphfi- şi se inaltă din ce in ce mal sus, pmă se ple~~e dm
cată a Cardinalului Arhidiacon anuntă percutant: vedere. Kenneth îl bate pe .~măr pe ~UI9l.
_ Vă Împărtăşesc vouă o mare bucurie. Avem _ Incă un rind, spune el, ŞI-! strecoara o banc-
papă! notă importantă În palma cărn~asă . ~pisc?pul
Incep uralele care cresc ln 'mtenslta
't"t'
e In I!"P ce FitzPatrick plinge. Rabi Mueller o Imbrăt,şea.za pe
Cardinalul Arhidiacon informează lumea ca noul Miss Harshaw. Noul Pontif şi-a inceput, mal mult
papă este intr-adevăr ACEL ~.ardinal, acea. ~er~ ca sigur, domnia Într-o atmosferă cît se poate de
soană nobilă ş i distinsă, acea fimtă melancohca ŞI benefică.
austeră a cărei in~ltare in Sfintul Scaun am aştep­ Traducere: NINA GEORGE DAIAN
tat·o cu toţii indelung.
~~A LMANAH
~ ANTICIPA ŢI A
199
 ~

ROSALIND STRALEY PICNIC

LA
•

MARGINEA
HOLS îNDU-SE În oglinda camerei de bale,
Byron se in trebă dacă nasul lui va mai fi vreodata
parte, aceasta era ca un mic blestem.
Mormaind nedesluşit, se chinui să deschidă, c u
DRUMULUI
la fel ca-namte. Trecusera doar doua zile din ano- mişcări convulsive, capacul care se Încăpătîna să
timpul acela care-j producea alergie ŞI deja il apu-
case criza. "Şi doar ştii c~ nu-mi place sa Iau me-
dicamente", se adresa el rotofelului pe care 1-1
rclmină intepemt. Eliberate brusc, micile perle, ai·
dama unor pică turi de timp, se' vă rsară din sticluţă,
alunecara, Izbindu ·se de porlelanul chiuvetei şi cî·
DE
arMa oghnda. "Eu sint pentru tot ceea ce e natu-
ral. Minte sănatoasă .. Trup sJnatos .. "
" eles", păru să-] răspund;~ rotofelul, "dar 1n
ca;'u! ăsta să nu mă mal ir1Juri pe mine cind or să
teva. dintre ele se deschiseră plesnind.
Din restunle unei pastile ţişni o mmusculă crea.
tură portocalie, perfect contu rată. Byron putu &0
vadGî. dis tinct; in lipsa al(ui lucru, alergia îi lăsase
ARI<ADI- SI BORIS
te care cu eÎ ca să te lege de vreo teavă, cum i3U
făcut ultima dat~, pai ată ce eşti!"
"Uch!'; zise Byron, pe un ton plictiSit, "ueh!"
Oftă, deschise dulăpiorul de medicamente, scoase
mAcar c1clntatea vedeni. C reatura portocalie avea
o in ălllme cam cît a zecea parte dintr·un inch şi,
în plus, Oişte mÎlm minunate, acompamate de nişte
ochi' expresivi şi pătrunzători.
STRUGATI<I
un flacon plin cu pastile şi Începu să se lupte cu "Salutare, Pămtnteanule!'; spuse cu o voce sub·
el. La urma urmelor, gl)l(~i, nimeni n·a mUrit pin~ tire, dar deosebit de clară. ,,Am venit cu' gindur i
acum din cauza aJergiei. Chiar daca, pe de altti paşnice., "
Byron dădu din cap, scutura t de un fior. Din in·
teriorul chiuvetei, O a doua creatură, de astă.dată
verde, aparu din mtenorul caşetei sfărîmate . uŞi
doar te-am avertiza!!'; ZIS<! ea cu un glas mult,mai
profund\ "cap·sec portocahu ce eşti! Voiai un
obiect neinsu(\etlt, ceva care să treacA neobservat;
ei, bine, sper că acum e$ti sa tIsfacut: uită- te la noi.
Nu mai avem mC1 un pIC de demnitate. Ce vom
spu ne În raport?"
"Guru!", Spuse mica fiinta portocalie. ,,Eu sînt
comandantul, poate nu ştn, Să rmane zyx ul verde!
Nu fac decît sa urmez instruct lumle".
"Ţie tH! uşor să vorbeşh", rephcd fimta verzuie
şi incepu să argumenteze, plină de emfază, intr.o
limbll nccunoscutJ Comandantul portocaliu, la
rindul sau, Îşi prezentă şi el opmiile, care erau toc-
mai pe dos. Byron sImti o sfir şeald în tot corpul.
Se spn)mi de c hIuvetă, cupnns de teamă insll în
fata continutului acesteia. Oare cîte fiinte s·or afla
acolo?
Gîndul i se pilru de a dreptul terifiant. Un şir de
striinuturi cohvul~lve puse stăpînire pe Byron.
Mărge lu şeJe colorate zor năiră, imprăştiindu-se
care incotro, in vreme ce miC1le creaturi fură spui.
berate ca de o explozie.
Byron SCQClSe o batista şi·şi şterse nasul, cu un
gest phn de tristele. In sufl etul lui, :vinovăţia lupta
cu uşurilre(l. Dupi'l un tlmp, uşurarea învinse.
, În fond", Îşi spuse el, "ilcesta era primul me u
Conli'lcl"
Romanul după care sMa realizat filmul sovietic "CĂLĂUZA"
Traducore do: ŞTEFAN GHIDOVEANU 1:;;;;;;;;;;;;............iiiiiiiiiiii"'=;;;;;;;;;O;;;;;;;;;=--
200 ALMANAH ~~
ANTICIPATIA ~
~~A L. MA NAH
~ ANTI CIPA TI A
201
 ARKADI SI BORIS
SAU ANTICIPAŢIA LA MODUL SUPERLATIV
STRUGATKI
NUME de adîncă rezonanţă În conştiinţa lubitorilor
literaturii de anticipaţie din U.RS.S., fraţii Siruga1ki
sint renumiti nu numai În propria lor ţară , ci şi în lu-
mea întreagă
Arkadl Natanovlcl Strugafkl s-a născut la 28 au-
gust 1925. in oraşul Batumi. A terminat, În 1949, in-
stitutul Militar de Limbi Stralne, spec~lizindu.-se ca
traducător consultant din limba japoneza. In pe-
rioada 1959-1961 a lucrat la editura Gosllllsdat, iar in
perioada 1961-1964 la editura. Detghiz. Din anul 1964
este membru al Uniunii Scnitorllor dm U.R.S.S. şi
scriitor profesionist. Locuieşte la Moscova.
Borla Nalanovlcl Struga1kl s-a răscul la .15 aprilie
1933, la Leningrad A terminat, i~ '.956. Unlversltat~a
de Stat din Leningrad, cu specialitatea astr0r:'0mle
{şi face stagiatura la Observatorul astronomic din,
Pulkova. In perioada 1956-1.964 a fost astronom, ~s­
trofizician, programator, dm anul 1964 deve.nmd
membru al Uniunii Scriitorilor din U.R.S.S. Locuieşte
la Leningrad.
• a creaţiei strugatkiene, ne aflam in faţa ceici mfll Ori
Fraţii Strugaţki scriu în colaborare, formind un cu-
plu unit şi omogen, aducÎndu-şi d eopotrivă contn~u­
ţia la reuşita artistică. Debutează in revista "Tehnica
molodioji", in 1958, cu povestirea Din afară (Izvne)'
Primul lor roman, Tara norilor purpuril (Strana ba-
grovlh luci - 1959)2, distins cu premiul al dOilea al
Ministerului Educaţie! la concursul .organlzat de Edi-
tura Detghiz, culegerile de nuvele ŞI pAvestlrl Drumul
spre Amalteea (Put na Amalteiu - 1960), Şase chlw
brlturl (Şest splcek - 1960), ca şi romanul Slagla,rU
(StaJlorl -:- 1962), aparţin_unei pnm.e e~ape a creatiei
lor, o anticipaţie optlmlst~, carac:teTizata ~rlntr-un in-
teres susţinut pentru erOismul ŞI romantismul fapte-
lor măreţe. cu largi deschideri spre ştiinţa şi t·)hnica
atotputernică. Interesanta este culegerea intoarce-
rea-Amiaza veacului al XXIHea (VozvrascenlowPoI-
den XXII vek - 1962)3, reunind povestiri indepen-
dente şi Interdependente in aceiaşI timp; şi prezen-
tind un atractiv tablou al viitorulUi, in care omenirea
înfăptuieşte zboruri interplanetare şi interastrale,
transformă clima. populeaza oceanele
incepInd cu anul 1962, în creaţia lor ~şl face loc o
noua tendinţă: avertismentul asupra pericolelor reale
impotriva carora trebuie Îndelun~ şi stărul!or lupt:llt
- spiritul razboinic, conservatoTismul, nepasarea In
nuvela Tentativa de evadare (Po.pitka k begslvu -
1962), autorii trateaza problema ..lntervenţiei-nel.nter­
venţiei" În cazul intîlnirli de către omenire a unei pla-
nete cu un sistem totalitar antiuman de tip faSCISt,
tema reluata. Ia un nivel supeflor in una din capodo-
perele lor, romanul E .greu să fii ze.u (!rudno bit bo-
gom - 1964). 1n continuare, evoluţia literara este ra~
pldă, atinge noi tr~pte --:alonce. I~r problematlc~
abordată se diversifica Dmd dovada de o tot mal
mare matuTizare filozofica, autonl pun accentul pe
satirizarea şi criticarea unor tare sociale, indeosebi a
structurilor birocratice rigide. ce pot duce la an'.hli~­
rea idealuri lor umanitare şi la abaterea omemrll ?In
drumul ei spre progres Romanele Lunea Incepe slm~
bata (ponedelnlc naclnaetsea v subo1u - 1965),
Basmul Trolcll (Skazka o Trolke - 1968), Melcul pe
202
PICNIC ,
LA
povlrn lş (Ulltka na sklona - 19bt.
doua Invazie a mar1lenllor (Vtor","" n
_ 1967) sint lucraTi În care cuplul de aut(' I v tlLI
MARGINEA
DRUMULUI
neintrecut; povestitori, dau dovada df! n ,tr
lingvistica şi de remarcabile aptitudini 10 cr~<l.r
unui Jargon birocratic
Tema contactului cu civilizatiile extra'. II.: ro I
bate ca un fir roşu creaţia literara a fraţl10rtru I k
aceştia elaborind un model de contact 10 C ' .. 1111
venţiile indiViduale sînt inteTZlse, ca in Ten13t1Y3
evadare şi E greu să tii zeu, IA care am adaug It n'l I
noi vanante In romane ŞI nuvele ca Insula lo(;u t
(pbllaemJl ostrov - 1989\. Hotelul ..La alpinl~tul -
faclt» (otel "U poghlbşego alpinist,)" - 1910). Puş
tlul ( MaUş - 1971), Picnic la marginea drumului
(Picnic na o bocine - 1972), Un flăcau din mie, Il
(Paren Iz preispodnel - 1914), Cu un miliard de ani
inainte de s ilrş llul lumII (Za mlIIiard let do kon!a
sveta _ 1976-77), Sca rabeul In furnicar (Juk v murn·
velnlke - 1979-80).
În romanul ,.Plcnlc 1.::. marginea drumului" cuhn
ginale variante de contact, de fapt cu urmanle un I
intilniri neprevazuts"', cacI contactul propriU liS ni I
nu a avut loc O ciVilizatie exlralercslro. 10 urma unuI
.plcnic la margme de drum cosml~ . a lasat pe P
mîni CÎteva zone cu urmele trecenl sal~ Zonele SinI
pline de pericole mortale pentru oameni AutorII In
ventează .. profesiunea" de slall-ier /calaul1).. r 1r
procura din zona tot felul de CiudatenII profc~';,)lm
exercitată de oameni dotaţi cu o ~.enzltlvlt"l am.
IraIă", dar lipsiţi de eruditie incapabili sa 1. ,mii
cunoşllnţe noi şi plasati la baza piramldlol Jr I
cum e calul lui Red Schuhart DeSI da dovada de c
tezanta de ferniltate ŞI de spirit de sacrifICIU S h
hart nu este cel mai indicat pentru un contal'l c
civilizaţie extraterestra. dar, in Ciuda Ignoranţei
in cele din urma inţelege ca fencln.:a sa pcr, n
este indisolubil legată de feriCirea tuturor c r e
trăiesc pe Pamint
1ntreaga creaţie literara a fraţilor Strut:jatl-il trai'
mile un mesaj clar toale aceste contacl'3 ru"
fond nu reprezinta decit contacta mlerum ne 11
buie sa duca la intelegerea deplina a f ,1Ir 18 1,
lerantă, la lupta impolTIva tuturor formelol de Moto: ,. TrebUie S8 faci binele dm rau
prire sociala ŞI spintuală, la progres Pentru cii nu ai altceva dm ce să-' faci"
in prezent, numarul operelor fraţilor Sin g lk r R,P. WARREN
bUcate şi republicate in U. R S S. ŞI In IRtrea']8 rn
depaşeşte o suta. Cartile lor au fost traduse 10 p.
DIN INTERVIUL LUAT DOCTORULUI VALEN · mann"' este o nO\lune cunoscută de fiecare şco­
22 de limbi dovada a renumelui ŞI apreCiem dl l lar
se bucura 'aceşti maeştri ai anticipatie! mtemf o TIN PILMANN DE CĂTRE CORESPONDENTUL
SPECIAL AL POSTULUI DE RADIO MARMONT - Nu ma surpnnde. De altfel, radjantul PiJ·
rana mann a fost descoperit pnma dată de un şco lar .
CU PRILEJUL DECERNARII UL TlMULUI PRE·
MIU NOBEL PENTRU FIZICĂ PE ANUL 19 Spre marele meu regret, nu mai ţin minte cu m îl
cheama. Uitaţi-vă În ,.Istoria Vizitei o!'"" de Stetson,
, În româneşTe apare ClJ titlul ~EJ[Iraordln_ra avtmh , unde toate acestea si nt prezentate mai bine: des-
- Probabil ca prima dumneavoastra descope- coperirea radiantu lUi de catre şcolaH, publicarea
Botla Ivanovlc\ Stro"skl", in nr 87i195B al Ca ţ I el P
tirl şlilnţ,f,co-fantssllce rire mai importanta . doctore Pllmann trebUie pentru prima data a coordonate lor lui de către
conSiderata a fi aşa-numitul radiani Pllmann .
2 In romeneşte 'apare la Ed T,ns'(>tulu' In 1961 un student şi denumirea radiantului, cine ştie.de
3 Tn româneşte apare la Ed TinereTul' In 19 1 - Cred ca nu .Aadlantul 'Pllmann' nu este ce. cu numele meu .
" partea a patra a romanll ui a .stlll la b Il' nici pnma. nici cea mai serioasa . ŞI, in fond, niCI
- Da. Cu unele descoperiri se Întîmplă cîteo-
mului lui A Tarko~ski .,Călauza· nU-I descoperire ŞI nu ch iar a mea data lucrUri surpnnzatoare. N-aţi putea să expli-
- Probabil că glumiţ i. eloctore .Aadlflntlll PII~
Caţi ascultatorilor noştri. doctoro Pitmann
DĂNuŢ BĂRĂGAN
ALMANAH (~~ ~~ALMANAH
ANTtC IPATIA t'~ ~ ANTICIPATIA 203
 PICNIC LA
MARGINEA DRUMULUI
- Ascultă, concetăţene. Radiantul Pilmann
este o chestie extrem de simplă. 1nchipu~i-vă că
rot~i un glob uriaş şi incepeţi să tra9eţi În el cu
~n revolver. Urmele de pe ~Iob merg Intr-o direc-
ţie oarecare, uşor curbată. Esenţa a ceea ce
dumneavoastră num~i prima mea descoperire
constă într-un simplu fapt. Toate cele şase Zone
de Vizitare sint astfel dispuse pe suprafaţa plane-
tei noastre, de parcă s-ar fi "tras in Pămînt şase
focuri dintr-un revolver situat undeva pe linia Pâ-
mTnt- Deneb. Denep este steaua ,,Alfa" din conste-
laţia Lebadei, ,iar punctul de pe bolta cerească de
unde, ca să zicem aşa, s-a tras, se numeşte ra-
dlantul Pllmann.
- Vă mu~umesc, doctare. Dragi ascultători, in
sfilŞlt , ni s-a explicat clar ce este radiantul Pil-
mann. Apropo, alaltăieri s~au rmglinit exact
treisprezece ani de la ziua Vizitei. octore Pil-
mann, puteţi să ne spuneţi cîteva cuvinte in legă­
tură cu aceasta?
- Ce anume vă Interesează? AYind in vedere
că n-am fost atunci in Marmont...
- Cu aUt mal mult este interesant de ştiut ce
aţi crezut cînd oraşul dumneavoastră natal v-a
arătat obiectele incursiunI! superclvllizaţiel extra-
terestre.
- Vorbind cinstit, mal intii de toate am crezut
că e o gogomănie. Era greu de inchipuit că În
micul nostru Marmont bătrin s-ar fi putut întîm-
pla cine ştie ce. GObi, New Foundland - asta
mai treacă-meargă: dar Marmont!
- In cele din urmă, totuşi, aţi crezul.
- In cele din urmă, .da!
- Şi pe urmă?
- M i-a venit deodată ideea că Marmont şi cu
cele cinci Zone de Vizitare rămase ... de altfel,
scuzaţi-~ă, atunci erau intr-adevăr numai patru,
pentru ca toate zonele stăteau pe aceeaş i curbă.
Am socotit coordonatele şi le-am trimis la "Na-
ture".
- Si nu v-a emoţionat cîtuşi de puţin soarta
oraş ului natal?
- Vedeţi, În acea vreme deja credeam in Vi-
zite, dar nu puteam fi convins În nici un fel să
cre~ corespondenţele pline de panică despre
cartierele arse, cu monştri ce mincau indeosebi
bătrîni şi copii, despre luptele sîngeroase dintre
invulnerabilii vizitatori' şi, in cel mai Înalt Q~ad,
vulnerabilele, dar invariabil eroicele, unităţ i re-
gale de tancuri.
- Aţi avut dreptate. Deci vă mai amint~i că
atunci confratele ~ostru, corespondentul, le-a
cam umflat... TotUşI, să ne întoarcem la ştiinţă.
Descoperirea radiaritului Pilmann a fost prima,
dar probabil nu ultima din contribuţiile dumnea-
voastră la cunoştin1ele despre Vizită ...
- Prima şi ultima.
- Dar fără indo i ală că În tot acest timp aţi ur-
mărit cu atenţie functionarea cercetărilor interna-
ţionale in Zona Vizitei..
- Mda ... Din cînd În cind am răsfoit "Expune-
rea". - d~şj rn ultIma perroad ă s-a zbăt ut foarte mult.
- AVE!1i in vedere "Expunerea Institutului In-
ternaţional de Cultură Extraterestră"?
- Da.
- ŞI .care este, dUpă părerea dumneavoastră,
cea mal Importantă descoperire din toţi aceşti 13
ani?
- însăşi Vizita.
- Scuzaţi-mă, n-am ...
- fnsăşl Vizita reprezintă cea mal Importantă
204
descoperire, nu numai din toţi aceşti 13 ani, dar
şi din intreaga ex istentă umană. Nu este chiar
aşa de importetnt cine stnt vizitatorii. Nu contează
de unde şi de ce au venit, din ce cauză au stat
aşa de puţin şi unde au plecat cjupă aceea. Im-
portant acum este faptul că oamenii ştiu cu certi-
tudine un lucru: nu sintem singuri în Univers. Mă
tem însă că Institutul de Cultură Extraterestră nu
va reuşi niciodată să facă o descoperire mai im-
portantă.
- Esle extrem d~ interesant , doctore Pilmann,
dar eu m-am refent În fond la descoperirile de
ordin tehnologic. Descoperiri care să poată folosi
ştiinţei şi tehnicii pă mÎntene. De fapl, o serie de
savanţi celebri consideră că ceea ce s-a găsit in
Zona Vizitei poate contribui la schimbarea între-
gului curs al istoriei noastre.
- Poate, dar eu nu sîni socotit printre adepţii
acestui punct de vedere. Nu sîni un specialist In
ceea ce priveşte descoperirile concrete.
- Totuşi, sinteţi de doi ani consuftantul Comi-
siei ONU pentru problema Vizitei...
- Da. Numai că nu am nici o legătură cu stu-
diuJ culturii extraterestre. La COPAOVI", Împre-
una cu colegii mei, reprezint opinia ştiinţifică in-
ternaţională atunci cind e vorba despre controlul
.indeplinirii hotărîrii ONU in ceea ce priveşte in-
terr:taţionalizarea Zonei de Vizitare. in concluzie,
urmărim ca ciudăţenille extraterestre luate din
Zonă să (ie puse numai la dispoziţia Institutului
Internaţional.
- Poate şi altcineva să intre in posesia aces-
tor c iud ăţenii? \ s l mpl l ţatea lor e greu, mai ales CÎnd ţi se aral ă ş i
- Da. . POti sa le cercetezi convlngind u-te in sf irş it des-
- Vă referiti, probabil, la stalkeri?
- Nu ştiu ce este' aceasta.
- Aşa se numesc la noi in Marmont tinerii te-
merari care pe cont propriu Îşi asumă riscul pă­
trunderii În Zonă şi fură de acolo tol ce reuşesc
să găsească.
- inţeleg. Nu, asta nu e de competenta noas-
tră. ' ce este ~o rb a. şr c::hlar ~ acă ar mai fi ceva neclar,
- Ce-ar mai fi! De asta se ocupă poliţia. Dar
era interesant de ştiut cu ce vă ocupati în mod
direct, doctore Pilmann.
- Sînt pierderi continue de materiale din
Zonă, care ajung În miinile unor persoane lipsite
de responsabilitate şi organizare. Ne ocupăm de
rezultatele acestor pierderi.
- Multumesc. Dar pe dumneavoastră, ca sa-
vant, nu vă atrage studierea minunilor extrateres-
tre?
- Cum să vă spun ... Se prea poate.
- Deci, putem spera că marmontienii, într-o
minunată zi, îl vor vedea pe faimosul lor concelă­
ţean pe străzile oraşului natal.
- Nu este exclus.
CAPITOLUL J
Redrlck Schuhart, 23 ani, cellba-
tar, laborant al filialei Institutului
Internaţional de Cu ltură Extrate-
restră din ft(Iarmont
Stăm in depozit. Cînd vine seara nu ne rămine
'Com isia pentru Problema Vizitei (N. tr .)
~LMANAH ~~
ANTICIPATIA ~
PICNIC LA
MARe INE '\ DR1J1\1l' UI
altceva mal bun ce !acut decit să a run că m salo-
petele de pe nof sr 5-0 şte rQ e m pin a la birtul
"Sorj", ca s ă ne mai dregem cu o p i cătură do u ă
~~ tărie. Acum pu r li sim plu stau ş i sprij in pere~
ţi!. Abia aştept să umez - doar rezlst de mal
bine de două ore. EI lot mal răsco l eşl e lucrurile:
u~ self deja l-a um pl ut , Înc uiat şi sig il at, iar acum
da gata un" altul; la de pe- transporto r blberoa-
nele, cercetln du-Ie cu grij ă pe toate feţel e (prin-
tre a ft~le I~eb u!e .spus că nu-I aş a de u şor, fi e-
care c lntă rm d In Jur de şase kilog rame şi Jumă­
tate), apoi. le aşaza delicat pe un raft.
Se I ~fl~ cu a,?este bi beroane de atita ti fŢrP şi
proba~ 1 fară nlcr un tolos ,pentru omenire. In 10-
cu.1 lUi , d.e mult le-aş f i dat dracului ş i-aş f i făc ut
o ri ce ~ I ta !f1u!'că pentru ace i aşi bani. InsA, d a c ă
stau sa ma g indesc, blberoanele aslea au intr-a-
devă r cev.a biza r. De cite ori nu mi-am rupt spi-
narea că n n d u-Ie şi, totu şi, de fi ecare d at ă , d up ă
cum observ, nu pot sp nu mă minunez. Sînt de
fap.t d ou ă d iscuri de cup ru de m ă rim ea unor far-
furr oa re,. g roase de 5 mm si clvÎnd d ist a nţa intre
ele de 400. ~m. Iar În t re d isc uri nu se afl ă nimic.
A~so lu t .nrmlc. Pusti u. P01i să -ţ i treci ş i mîna
~ n ~tre di scuri , ba c hiar şi capul. d ac ă nu cumva
ţ!-a l pierd ut mi nţile mi rîndu-te: pustiu şi ia ră pus-
tru, doar aer. Desigur că În t re ele o exista ceva
vreo fo:rt ă , ~co l o, d acă stau s ă m ă gindesc. O r i~
cum . mmenl n-a re u şit pîn ă acum nici să le apro-
pre, nici să le Înd e p ă rteze
Dery. c ltrto rule .. e cam greu să explici asemenea
c.hest!1 pentru crne nu le-a. văz ut ; tocmai prin
pre ce este vorba. Este ca ş i cum ai Încerca să
descrii În m~d ştii n ţ if i c şi cu detalii bogate, să zi-
c e ~ , . o c~.n ~ , sa~J Do am n e-fe reşt e, un păhăre l :
dai ? Ir"! rT]lI nl n e~ t ll n d ce să explic i a m ă nunţit şi
:II.~ -t l. ram rne altceva de făc ut decit s ă le răc o reşti
Inlurrnd săn ătos.
'In sfirşi t, să pre~ upune m că aţ i înţe les despre
nu avet i dec rl sa luat i Expunerile" Institutului
Acol o. Ia .fiecare reedrta:~e, sint şi fotografii ale
ac~s tor brberoane.
In general, Ki rifl s-a chinuit cu aceste bibe-
roa n~ mai bine de ur:! an. Am luc rat cu el de la
bun In c.eput, nu mai ca ni ci p înă acum nu prea în-
ţ~ l e g b!n ~ ce. vrea de. Ia ele. in să, la drept . vor-
bind , niCI nu In cerc sa aflu. Lasă mai intii să in-
cea pă. el să î nt~ l ea g ă , să se descurce singur, ş i
atur:!cl poate ca am să incep să -I ascult şi eu.
p!'na ~ma -a l ta , mi-e c lar un singur lucru: are nea-
p a rat ~ n ~vo ie de CÎteva biberoane, să le m eşte­
reasc::a, ~a I~ decapeze cu acizi, să le t urteasc ă în
presa . ş r sa. le 1 0pe.asc ă în cuptoare. Şi abia
a.tun ci totul. I s~ va p.~rea clar, va fi plin de glqrie
Ş I laude, Ş I c hi ar ş trrn ţa m on dia l ă se va cutre-
lT!u ~a de m ul ţ u m ire . Dar, dup ă c :..rm Înţ e leg, mai e
pina .acolo: Deoca.m d ată n-a descoperrt nimic,
Slnf] u ~u l re~ultat a f~st acela că a prins o paloare
nes!!natoasa, cenuşre. a deve nit t ăc ut iar ochii
au Inceput să-i I ăcri m eze mal des, ca ia un cîine
bolnav (coada-ntre picioare, urechi blegite).
la să fi incăp u t pe mîna mea oricine altcineva
decit Kirill. L -aş fi dus pri n toate barurile de
noapte ş i bordelurile d in regi une (Că doar le cu-
nosc ma i bine deCÎt pe mine Însumi) ş i-ntr-o săp­
t am ină scoteam di n el un o m nou (urechi c iul ite,
l.i;;;;;;;,;;iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii=----",-liiiiiiiiiiiwr=......
\..~~ ALMANA H
~ AN TI CIPATIA .
coada sus). Dar pentru Kirill medicamentul ăsla
nu este valabil , aşa că nici măcar nu merită să te
Oboseşti propunÎndtl-i-1. Are altă flra.
Deci, slau În depozit ~I mă uit la el cum incă
mal munc eş te, deşi I se Inchid ochii de oboseală
cind, deodată, mi se făcu milă de el, nici eu nu
ştiu de ce. Atunci m-am decis. Culmea este că
inc ă nu mă hotărîsem să vorbesc, dar parcă m-a
tras cineva de limbă : .
- As cultă , Klrllii
Ţinea in echilibru ultimul blberon într-o aseme-
nea pozitie incit aveai impresia că vrea să intre
cu totul În el.
- Ascultă, Klrill. Dar dacă ai fi avut un bibe -
l
ron plin?
- Un blberon plin? repetă şi işi arcul sprince-
nele, de parcă l-aş fi spus nişte bazaconil.
- Ei da! l-am spus. Capcana ta hldromagne-
tICă, cum Îi zice ... obiectul 71-8. Doar că mal
are o umplutură acolo, În interior, cu reflexe alM
bă st rii.
Văd c ă a Început să in1eleagă. ŞiMa ridicat ochii
spre mine, şi i-a miJit, incercind să ascundă scll-
pirlle ~e ~nteligenţă. şi luciditate aşa cum Îi plăcea
uneori sa se exprime.
- St.f!I! spune. Plin? Tot ca ăsta, doar că plin?
- Pal, da.
- Unde?
A tres ărit Kirill al meu: "Urechi ciulite, coada
sus".
- Hai să fumăm!
~runcă vioi b!?e~o~ul ln seif, trinti uşa, o în-
cure cu 3 rota111 ŞI Jumatate ale unui minuscul
disc şi pornirăm înapoi spre laborator. Pentru un
blb~ron goJ, .Ernest dădea patru suIe de monezi,
bani gh~aţa, Iar pentru unul plin, ca un fiu de că­
ţea ce ~lnt , i-aş .fi băut l?înă şi singele lui spurcat.
Dar, ma credeti, nu ma credeţi, cînd i-am făcut
a~ea prC?punere lui ~irilJ nu m-am gindit la bani,
CI am facut-o numar pentru că l-am văzut cum
s: a i.nv!orat şi s-a Încordat ca o strună, de puteai
sa CIn!1 cu el. Acum nu reuşe~m să-I mai domo-
lesc : In dru~ spre laborator s~rea cite patru
trepte .0 data, dE! nu mai are omu' timp să fu-
n:'eze. In gen e~al ~Mam cam spus totul: şi cum era,
Ş I unde ~e .afla, ŞI . car~ e. d.rumul cel mai bun pe
care pOţi sa te fUrişeZI pina la el. Scoase imediat
h~~a , găs.i gar~jul, pe care-I arătă cu degetul, se
urta la mine ŞI.. E clar. A inteles totul despre
mine, de parcă ar fi fost ceva d~ neinţeles in
asta.
~ - la . uită-te. Ia eli zi~e şi chiar zimbi. Eh, ca
sa-I faCI, trebUie să plecam. Hai chiar miine dimi-
n eaţă . La nouă voi cere permisul şi galoşul Iar la
zece plecăm. Ce zici? '
- Mergem. Şi cine va fi al treilea?
- De ce să fim trei?
- ~, nu! Ce, crezi că organizăm un picnic cu
domni ş oare? Dar dacă ti se întîmplă ceva? Aici e
Zona. Trebuie să fie ordine.
Zîmbi uşor, dind din umeri resemnat.
- Cum v~ai. Tu, oricum, le vezi mai bine.
Ce-ar fi sa nu le văd! Sigur că a fost mărini­
mos; .n-am ce zice, s-a străduit pentru mine: un
al .tre ll ~a e de prisos. Mai bine să plecăm numai
nOI dl?r. ~N-o s~ ne ştie nici vintul, nici pămîntul.
Numa~ ca eu ştJam despre cei de la Institut că nu
merg In Zonă numai cite doi. La noi există urmă­
toarea regul ă : doi fac treaba şi al treilea se uită
iar cind este intrebat, povesteşte totul. '
Personal. I-aş fi luat pe Austin. continuă Ki-
205
 ..
PICNIC LA
MARGINEA DRU
rill. Dar Iu , bineinţeles, nu-' vrei. Sau nu ai nimic
Împotrivă?
- Ba da. Numai Austin nu . Pe Austin ai
iei altă dat ă .
Austin nu-i băiat rău, laşita tea şi curajul le are
intr-a proporţie normal ă, dar, dupa mine, este
deja marcat de cele prin care a trecut. Lui Kinll
nu pot să-j explic. numai că eu aşa le văd ; Îş i în-
chipuie omu' că ştie şi inţelege totul despre
Zonă . adică nu-Î mai lips eşte deCÎt înmormînta-
rea. Poftim, n-are decit să moară. Numai că ..
fără mine.
- Bine, spuse Kirill. Dar Tender?
Tender. Ăsta efa al dOilea laborant al său. Om
Obişnuit. liniştit .
- Cam in virstă, spun Şi are şi copii ...
- Las ă, c-a mai fost in Zonă.
- Fie şi -aşa. Să rămînă Tendar.
A răm as să stud ieze harta, iar eu am pornit in
galop, direct spre "Borj". pentru ca vroiam să ha·
lesc ceva , iar gitlejul mi se uscase . . .
in sfîrşit, s~o I ăsa m baltă . Deci apar eu dlml'
neata. ca~ntotdeauna la nouă. şi prezint permisul
la intrarea de serviciu, unde statea o prăjina de
sergent. pe care I ~a m mardit anul trecut, pentru
că, beat fiind . s~a agătat de Guta.
- Hai noroc! Îmi spune. B ă, Roş covan e, te
caută in tot Institutul..
Imediat I·am intrerupt cava le reşte;
- Nu·ti sint Roşcovan şi nu te-nghesui să·mi
fii prieten, huidumă suedeză.
- Dumnezeule, Roşcovane! exclamă , mirat.
D~r toată lumea iţi spune aşa.
Inainte de a merge in Zonă sint intotdeauna
cam nervos. ia r pe deasupra . mai sint şi treaz, aşa
că l-am luat de harnaşament şi i-am aruncat În
faţă citeva vorbe, care ii rea minteau in mod deta-
liat de arborele său !ilenea logic şi de persoana
sa. EI a scuipat a l ătun şi, inapoindu-mi permisul,
mi-a spus cu un glas de·ţi pătrundea frigul in
oase :
- Redrick Schuhart! Trebuie sa vă prezentaţi
de urgenţ ă la căpita nul Hertzog.
:- Eh! Aşa mai merge, ii zic.
Incerc să par vesel, dar am cazut pe ginduri :
,,Asta ce~o mai fi? Ce naiba mai vrea de la mine
Hertzog in timpul serviciului? Dar, hai să m ă duc
să-mi arăt şi mutra". Cabinetul lui se află la etajul
trei, un cabinet excelent, dar cu gratii la ferestre,
puteai să juri c ă te afli la poliţie. Willy stătea in
fotoliul să u, pufăia din lulea şi ciocănea c;;eva la
maşina de SCriS, scriptologie de·a lui. Intr-un
co11, un sergenţer, unul nou, pe care nu· 1 cunoş ·
team, cotrobăia intr-un dulap de fier. La noi În
Institut sergenţei de-ăştia sint mai mulţi de-o di·
vizie, tot aşa de cQrpolenti şi rumeni in obraji.
Hm! SÎnge·n lapte. In Zona n·aveau voie, iar de
problemele lumii ti durea-n cot.
- Bună ziua, Spu!l. M·aţi chemat?
WiIly s-a uitat la mine ca la un loc pustiU , a dat
la o parte ma şi na de scris, şi·a pus in faţă o
map ă voluminoasă şi a început s~ răsfoi ască.
- f{edrick Schuhart?
- In persoa n ă , răspund şi îmi vine să pufrţesc
in ris. fn să un ris nervos.
De cît timp lucrezi la Institut?
- De doi ani, merQ pe·al treilea.
- Componenţa familiei?
- Sint singur. Orfan.
Atunci se intoarse spre sergenţe lul său şi-i or·
donă sever;
206
~
~ULU~
- Sergent Lummer, mergi la a rhi vă şi adu -mi
dosarul cu numărul 150.
să-' Willy a inchis mapa şi m·a intrebat sumbru:
- Te-ai apucat din nou de "cele vechi"?
- Care "cele vechi" ?
- Ştii şi singur care, iar am pri mit reClamatii.
, Aşa va să zică" - mă gindesc.
=- Dar de unde If-aţi primit?
Incruntindu·se, s-a ridicat să scuture nervos
pipa in scrumieră .
- Nu te pnveşte . Te sfătuiesc in numele unei
vechi prietenii : renunţa la afacerea asta pentru
totdeauna sau zbori imediat din InstituI... Şi defi-
nitiV. Mă-nţeleg i ? Dacă le pnnd şi a doua oară,
nu m.ai scapi doar cu şase luni.
- Inţe l eg . Îi spun. Asta inţeleg .
Dar deod a t ă mă privi din nou cu ochi inexpre·
sivi, pufăind din luleaua goală si f runză rind dosa-
rul . Asta insemna că sergentul Lummer se intor·
sese cu dosarul numărul 150. ' - Ce 1;·a spus Hertzog?
- Mu lţum esc. Schuhart , spuse căp itanul Willy
Hertz09, poreclit şi Mistreţul. Asta-i tot ce-am
vrut sa l ă muresc . Eşti liber.
Aş a că am plecat spre vestiar, mi-am tras salo·
~eta pe mine, mi-am aprins o ţigara. şi-n tot
acest timp m ă gîndeam: "De unde s-o fi ivit şi
zvonul ăsta? Dac ă·i din Institui, atunci totul nu·i
decit o minciun ă. Aici nime ni nu poate să ştie
ceva despre mine. Iar dacă este de la po liţi e,
ce-ar ,P-ulea să şt i e ei in afară de vechi le mele
afaceri? S-ar putea să mă fi turnat Sterviatnlk, o
canalie, care se pune in afară de orice culpă si
care nu merit ă decit să fie inecat. Numai că
acum nici Sterviatnik nu ştie nimic despre mine".
M-am gindit ce m ~a m gind it , dar n·am descoperit
nimic, şi atunci m·am hotărit s-o las baltă . Ultima
dată am fo st in Zonă noaptea, acum trei luni şi
aproape toată marfa "a făcl:Jt aripi". Nu m·au
prins asupra faptului, iar acum numai dracu'
poate .să mă mai ia!
Dar deodat ă . tocmai cind coboram scările, m·a
trăznit o idee. M-am intors in vestiar, m·am aşe­
zat pe-o bancă şi am început din nou să fumez.
Reiese că astăzi nu mai am voie să mă duc În
Zonă. Nici miine, şi nici poimiine. Deci. din nou
am fost luat in vizor de curcanii ăia riioşi, Nu
m-au uitat, iar dacă m-au uitat. cineva a avui
grijă s ă le reamintească. Acum, oricum nu mai
are importanţ ă cine anume a făcut·o. Nici un
stalke r nu s·ar apropia de Zonă, nici măcar pe
departe, cind ştie că e urm ă rit. doar dacă nu
cumva a innebunit. Deocamd a tă, am nevoie de
cel mai întunecat COlţişor unde să mă pot as-
cunde. Auzi la ei " Zonă! Păi, n-am mai fost
acolo cu legitimaţia de nu Şliu cite luni. Ce v-o fi
căşunat pe un biet laborant cinstit?"
M-am gindit la toate astea şi parcă m-am simţit
mai uşurat că astăz i nu trebuie să mă duc in
Zonă. Am s ă·n cerc să·i comunic toate astea lui
Klnll, cit mai delicat.
l-am spus-o in să direct:
- Nu mai merg În Zonă. Aveti ceva dispozitii?
Bineinţeles că prima dată a holbat ochii la
mine. Apoi văd că incepe să~n1eleagă. M-a luat
de cot şi m-a condus pină la el in cabinet, mwa
aşezat pe scaunul lui, iar el s-a cocoţat alături,
pe pervazul ferestrei. Fumăm. Tăcem . Apoi mă
Intreba cu grijă:
- S~a intimplat ceva, Red?
Ce puteam să- i spun?
- Nu , nu s· a intimplat nimic. Ieri, ce chestie,
ALMANAH
(~~ ALMANAH
ANTICIPAŢ IA
~ ANTICIPATIA
~~- PICNIC LA
MARGINEA DRUMULUI
am pterdut la pocker dou~eci de monede Jos-: %
tare Nunan asta
- Stai Ce-ţi veni? Te·al razgindit?
AiCI, am inceput sa gem din cauza efortulUI
Nu am vOie. i·am raspuns pnntre dinti Nu
am VOie, ma·n1elegl 1 Chiar acum m-a chemat la
ef Hertzog
S-a inmUiat laraşi s-a Intristat li din nou ochii
i-au lacnmat ca la Ur'l pudel bolnav Tuşi spasl1lo-
dlC, aprinse o alta ţlgar... de la chlştocul vechi ŞI
spuse incet
- Poţi sa-mi povesteşti, Red N-am sa ~cot o
vorba.
- Las-o balta Nu despre tine e vorba
- Deocamdata nu l-am spus nimiC lUi Tender
De permiS i·am facut rost, dar ce·1 mal Impor·
tant, merge sau nu merQe, nu l-am intrebat
Tac ŞI fumez, Hml Să rIZI ŞI să pllnQI nu mal
poate omu' sa inţelaga nimic
- A. OimlC deosebit M·a turna! careVQ ast<!-I
tol.
S-a uitat lil mme cam ciudat a sant de pe ţer·
vaz şi a Incepul un du-te-Vino in propnul cabine.
ţel EI al~w~ă eu stau. scot fum ;;oI-mi ţin gura
ferecata Imi pare rau ae el ŞI lolodsla mi-e ne-
caz cit de timplt s-au- potrll/lt lucrunle Cum s...lr
spune. s-a Vindecat omul de melancolie Dar ci.
ne--i vinovat? DeSigur ca eu. Dar deodata inceta
să mal alerge. se opri chiar Imga mine şi. ultm-
du·se undeva inlr·o p&rte, ma Inlrcbd stinghtlflf
- A!lculta, Rad ŞI cam Cit ar pulea S.l cos~
un blberon plin?
la incepui nu I·am inteles T01Il m-am gmdlt ca
şi·a propus sa il cumpere cine stle de unde nu-
mai că de unde ,.1·1 tel Nu cXI~ta ceclt unul Iar
pentru asia nu-i alung banI! de unde să alba el
atiţla - un specialist Interna110nal şi Inca unul
rus? Pe urma Insa m·a stralulgcrat o Idee. da' ce
crede el, mir~avul. ca din cauza verzlşoarelor
amin toala, afac(lrea? Ah, porc de C'In~. drept
cine m ă Iei? Deschlsesem gura 5;1·1 amintesc de
tOti dumneze~1 famiilei, dar mi-am muşcat IlmL~1
şi m-am abţinut. Pentru Cd, intr-adevar, drept
cine _mă lua? Drept un stallo.or - ŞI sta'ker ţin!,
adica unul care are nevoie de cit mal multe VH~I·
şoarc ~ i care toat,) viaţa num,li pentru ele se tl('
guieş.te Cum s~ar llce, Ieri am pus momeala şi
as!azl arunc undlta, adica mare:;,c preţul
Imi amorţlse deja limba numai la gindul asta ŞI
col~c peste pupaza se mal ŞI utla. drept la m ne,
nICI macar nu clipea Dbr am vazut 'n ocr I lui
doar întelegere, nedeshJşlnd inCd dIspretul
Aşa ca am inceput sa expl'c 1I00Ştlt
- La garaj. deocamdata n,mf:lnl n ciodattt, -nu
s~a dus cu permlsul. Acolo nu eXista inca un tra-
seu marcat, asta o stii Şi tu DOCI cind o sa ne tnw
toarcom, Tender al tov ya Incepe sa se faleasca
cum ne-am repezit direct spre garaj. cum am luah
tot ce ne trebuia ŞI cum ne-am şi intors Imodlat
de parcă am 1i mers ptna la vreull depoZit oare~
care FiecărUIa o ~..l·i f,e atunci clar ce ştiam
inalnle de plecare şi de ce 110 ducem acolo Şi
care dintre noi trci a turnal - cOOlentafiile s:n!
dp. pnsos Acum intelegi dt· cowml miroase ceva?
Imi termin discursul ne UlIam unul la aflul
drept in ochi şi t<olC8rrI
_Apoi, pe neaşteptate. pocni dlO palme şi, fre·
Clndu~le cu insufleţire, mi-a spus
- Ei, ce sa-! faci. daca nu se poate. nu se
poate. Eu te-nţeleg Reci ŞI nu pot sa le con·
damn Merg şi Singur Cred că mă descurc. Nu e
prtma data
Aşternu harta pe pervaz, se propti in miini si se
apleca deasupra' oi; parca loata dirzenia I s·a
adunat in ochi
il aud mOflT'aind
- O suta douăzeci de metri chiar o sută do-
Uazeci ŞI dOI ŞI ce mal esle acolo În garaj ... Nu,
nu·1 Iau pe Tender Ce ZIci Red, poate ca În tr-a·
devar, nu mertta să· ' Iau pe Tender? Totu ş i , are
doi copii
- Singur nu te vor IAsa sa mergi.
- Lasa·cu ma lIor lasa, mormăi el . Nu-mi plac
insa autocamioanele alea Dupa treisprezece ani
de la deschiderea cerului tot mai stau acolo şi
sint ca nOI La douâzeci de paşi - cisternele ru·
glOite şi gaunte ca nişte Site, iar Iingă ele autoca.
mloanelo rOI·noute, ca pe banda de montaj. Ah!
Ce 11-e $1 cu Zona asta l
1", nd ca fruntea si se UItă pe fereastră. Am făcul
la fel Dincolo de geamul gros ş i plumburiu de la
fereastra noastra se observa Zono w măic u1 ă, la o
aruncatura de ba\. vazuta ca-n palma de la etajul
noua.
SI wtindu·te la ca nu vezI decit pamint ca orice
pamînt Soarele rasare deasupra ei ca-n orice
alta parte a PamintuluI şi parcă nimic nu s-a
schimbat in toll aceşti treisprezece ani. Tata.
Dumnezeu s.1-1 ierte, s-ar fi uitat şi n-ar fi obser·
vat nlm~c deosebit, poate doar ar fi intrebat "Da'
fabnca aia de ce nu fum egă. e grevă sau ce?,. ".
Conun dIn roca galbena, ca upere stră lUCind in
soare, ~Ine, Iar pe sine o locomot ivă mică CU
platforma Ce mal, peisaj Industnal in toată re-
gula NumaI oamenii lipsesc, NIci Vii, nici mOf'lL
Uite ca se vede ŞI garaJu" un maţ lung şi cenu.
Ş1u, cu poarta desfacuta, Iar pc o platformă de
asfalt ~tau autocamloanele Treisprezece ani' au
stat Ş I nimiC nu s·a intimplat cu ele, n să
Doamne fereste să. te strecofl intre do u ă maşini,
mal bine le ocOleşti. Acolo e o c rapăt ură in as.
falt. doar daca intre timp nu au mal crescut nlS-
C3t\la maraCini
O suta douazeci şi doi de metri? De unde i-o fi
numarat? A, probabil ca socoteşte de la ultimul
marcaj COftlCt. De acolo nu poate să fie mai
mult. Mda. tOtUŞI au progresat "oc helanş!li" ăştia.
pela au agaţot marcaje pină la dealu l de colo ş i
Inca ce marcalol Uite ŞI săn1u leţu l unde s-a in-
gropa.'"· Shzntak la numai doi metri de d ru;nul
lor, ŞI_doar, il 'spusese Clolănosu' ..Tlne.te, timpi.
tule. Cit mal departe de şanţ. altfel nu mai rămine
nImic pentru inmormintare·' Şi ca şi cum ar fi
Şllut ca aşa o sa se intimple - nimic nu a mai
ramas Uite - aşa e Cu Zona asia te·ai intors cu
ceva de ~colo - minune; te-ai intors viu - suc.
ces; te·al ales cu, un glonţ de patrulă _ noroc'
Iar restu' - aşa-I viaţa '
Mă uit la Klrrll ş i observ,.că se uită la mine cam
pje~l~ Expresia felei i se schimbase aşa de mult,
inCit In acel moment m· am răzgîn dit. .Ce m ă in.
eTeseaza? la mal da·i dracului! La urma urmei ce
P?t să-mi fac.a?· Putea să nu·mt s pună nimic, da r
plOa la urma mi-a liS
-, Laborant Schuhart. în mod oficial 110 să
subliniez ca din surse autori zate am fost in armat
despre poslb!1ltatea aduceni unei co ntribuţii in.
semnate la dezvoltarea ştIInţei in urma cercetării
garaJulUi EXIstă chiar şi o propunere în acest
sens Premiu garantat
Da' de unde au mai apărut şi sursele astea
207
 PICNIC LA
MARGINEA DRUMULUI
oficiale? intreb şi aflşez un zimbet de om cretin.
- Sînt surse confidenţiale. Dar ţie pot să-ţi
spun. Deodată Încetă să mal zimbească şi se În-
cruntă. Să zicem ... de la doctorul 00u9185.
- Aha, de la doctorul 00u91a5. Care Douglas?
- $am 00ug18s, spuse sec. A dispărut anul
trecut.
Am simţit cum mă trec nişte furnicături pe
pie le. Fir-al tu să fii. Cine pomeneşte de aseme-
nea lucruri inainte de plecarea În Zonă? Poţi să
lai lemne pe capul "ochelarlştllor" ăşUa - nimic
nu mişcă acolo. Am infipt mucul de ţigară În
scrumieră şi-am zis:
- Bine. Iasă. Unde-I Tender al tău? Mult timp
trebuie sa-I mal aşteptăm?
intr-un cuvint, prea mult n-am discutat pe tema
asta. Klrlll a sunat la P.P.C~şj a obţinut galoşu'
zburător, iar eu am luai harta şi m;am uitat ce-au
mizgălit ă la pe acolo. Foarte bine desenat, ca la
carte. Totul văzut de sus, prin fotografii şi mult
mărit. Se vedeau chiar şi tăieturile de pe anvelo-
pele care zăceau aruncate Iingă poarta garajului.
Pentru noi harta asta ar putea fi fratele stalkeru-
lui... şi totuşi, naiba s-a ia; noaptea nu e bună de
nimic, cind nici propriile miini nu ti le vezi.
işi făcu apariţia şi Tender. Roşu la faţă, gîfiind.
Fata lui era bolnavă şi fugise piriă la doctor. Se
scuză pentru intirziere. Numai că şi noi i-am fă­
cui un cadou: va merge in Zonă. La început ui-
tase,,- chiar să mai gifîie, săracu'. "Cum adică in
Zona? intrebă. De ce eu?" Totuşi, auzind de pre-
miul dublu şi de faptul că Redrick Schuhart
merge şi el ,şi-a revenjt şi a inceput iar să respire.
Deci am coborit in "budoar". Kirill a şlers-o
după legitimaţii, pe care le-am arătat apoi unui
sergent care ne-a dat costumele speciale. Eh, ăs­
ta-i intr-adevăr un lucru folositor. Dacă l-ai fi
vopsit din roşu in oricare altă culoare mai conve-
nabilă, orice stalker te "garnisea" cu cinci sute
de monezi pentru un asemenea costum fără mă­
car să clipească ... De mult m-am jurat să mă "in-
vÎrtesc" cumva şi să şterpelesc neapărat unul. La
prima vedere, nimic deosebit; un costum parcă
subacvatic, casca de scafandru, cu un geam
mare in faţă. De fapt, nu chiar subacvatic, mai
degrabă ca la pilotii de pe avioanele cu reacţie,
sau şi mai bine, ca la cosmonauţi. Uşor, comod,
nu te stringe nicăieri, iar la arşiţă nici măcar nu
transpiri. Cu un astfel de costum poţi să stai şi-n
foc, şi-n gaze, nimic nu se strecoară. Se spune
că nici glonţul nu-I pătrunde. Bineînţeles că şi
focul. şi vreo iperită chiar, şi glonţul sint pămln­
teşti, omeneşti. In Zonă, insa, nu există nimic din
toate astea, şi deci nu trebuie să te temi de ele.
În general, ce să mai vorbim. poţi să mori cu tot
cu costum special, tără nici o greutate. E-adevă­
rat că făra costume ar fi murit poate şi mai
multi. De exemplu, costumele astea te salvează
sută la sută În "puful arzător:', sau in cazul unui
scuipat de "varza dracului " ... In sfirşit. Ne-am Îm-
brăcat costumele speciale, iar eu am mutat piuli-
ţele dintr-un săculeţ in buzunarul de la pantaloni.
Apoi am traversat toată curtea Institutului şi
ne-am indreptat spre ieşirea in Zonă. Aşa e obi-
ceiul aici, să se vadă totul: adică, uite cum se
duc eroii ştiinţei să-şi lase viaţa p'e altar în nu-
mele omenirii, ştiinţei şi al sfintulul~duh, amin. ŞI,
intr-adevăr, s-au aşezat la toate geamurile pină la
'Paza punctului de control (N.tr.)
208
~=======~~ ,, ~
etajul 15, mai lipsea o orcheSlră şi batlste flutu-
rinde.
- Mareşte pasul, il spun lui Tender. Suge-ţi
burta, slăbănogule. Omenirea recunoascătoare
nu te va uita.
A privit spre mine şi observ că nu-i arde de
glume. Are dreptate. Ce glume sint astea? Dar
CÎnd mergi in Zonă, ŞIII una din două: ori plingi,
ori glumeşti, Ia r eu de cînd sînt n-am plins. Mă
uit la Klrill. Se stăpinea bine, numai buzele I se
mişcau, de parca s-ar fi rugat.
- Te rogi? il intreb. Roagă-te, roagă-te. Cu cit
eşti mai departe in Zonă, cu atit o sa fII mal
aproape de cer,.. !
- Ce? intrebă el.
- Roa9 ă -te, ţip. Stalkerll ajung in rai fără să
stea la nnd,
Surise dintr-o data şi ma bătu cu palma pe
spate: adica, nu te teme, cu mine nu te prăpă­
deşti, şi dacă te prăp ădeşti, atunci murim, vezi
bine; o singură dată. Pe leQea mea, hazliu băiat.
Dăm legitlmat1ile ultlmuiui sergent, dar de data
asta, in mod excepţlollal, În locul lui era un loco-
tenent pe care-I cunosc (tatăl lui vinde grilaie
pentru morminte in Recksopol): .,t:jalosu' zbura-
tor" era deta aici, băletii din P.P.C. avind grijă să-I
pună la intrare. Toţi sint aici: şi salvarea, şi pom w
pierii, şi salvatorii noştri neinfricati: o grămadă
de pierde-vară imbuibati şi elicopterul lor. Să
nu-i văd În faţa ochilor.
. Ne urcăm În "galoş" . Kirill s-a aşezat la condu-
cere şi m i-a spus:
- Hai, Red, comandă!
Fără să mă grăbesc, am deschis fermoarul
şi-am scos de la piept bidonaşul. Am tras un git
zdravăn, am Înşurubat capaCul şi am strecurat
inapoi bidonaşul la piept. N-am putut altfel. De
fiecare dată cînd merg in Zonă, fsră asta, nu, nu
pot. Se uitau amîndoi la mine şi aşteptau.
--=- ~şa. Vou.!i nI! · vă dau. Mergem pentru prima
data I!"preuna ŞI nu ştiu ce efect are asupra
voastra alcoolul. Vom avea următoarea regulă:
tot ce ~p'un tre~uie indeplinit imediat şi fărş. co-
mentarII. Cum Incepe vreunu' să pună intrebări
sau zăbov.eşte, il ating pe unde s-a nimeri, iar
~?uzele mi le cer de pe-acum. Uite, de exemplu,
lţl or?o.n domnule Tender să stai in miini şi să
mergi, Iar dumneata, domnule Tender. va trebui
tl?t i_" .aceste mo~ente să-ţi ridici fundul tău gras
ŞI sa Indepllneştl ce ţi se cere. Nu execuţi nu-ţi
mai vezi fata bolnavă. E clar? Numai că o să am
eu grijă s-o vezi din nou .
- Principalul e să nu uiti să comanzi, Red
ro~ti printre: dinţi. Tender, .in timp ce era tot roşu:
deja transpirat, ŞI buzele-I fremătau. Merg chiar
şi-n dinţi, nu numai În miini. Nu-s începător. Am
mai fost de două ori.
- De două ori astea ale matale să le ascunzi
~ in buzunar, ii spun. Iar de comandat n-am să uit
fii pe pace. Apropo, ştii să conduci "galoşu"'7
- Ştie, spuse Kirill. Conduce bine.
- Dacă-i bine. bine să fie. Atunci, cu Dumne-
~e~ .şi gata ~e lupt~. Uşor inainte, după marcaje,
Inallimea trei metri I La marcajul 27 ne oprim.
Klfill a ridicat "ga loşu'" la trei metri şi i-a dat
dr~mu: incet inainte, iar eu am intors capul pe
'uns ŞI am suflat uşor peste umărul sting. Mă uit:
neinfrica1ii salvatori s-au urcat in elicopterul lor
pompierii s-au sculat in picioare din respect lo~
cotenentul de la intrare ne-a salutat, iar deasupra
tuturor o pllncardă uriaşă Îşi afişa urarea deja
ALMANAH
ANTICIPAŢIA
&lr
PICNIC LA
MARGINEA DRUMULUI
decolorată: "Bine ati venit, domnilor vizitatori!"
Tender era cît p-aci să facă cu mina, dar mwam
uitat la el În aşa fel incit ideea asta i-a zburat din
cap C!t ai clipi. Las ' că-Ii arăt eu rămas bun.
plutim.
In d~eapta noastră a rămas Institutul, În stînga
- cartierul Clumal, iar noi mer~em din marcaj in
marcaj, drept pe mijlocul străziI. Eh , de mult n-a
mal calcat nimeni pe strada asta. Asfaltul a cră­
pat t~t, .iarba a răsărit din crăpături, numai că
asta Inca era Iarba no astră omenească. Pe trotu-
~rul din ~ar.:tea ~tingă deja au crescut, spini negri,
Iar pe spinii ăştia se vede clar cum şI-a Însemnat
Zona. lim itele: ~ărăclnli negri de lingă bordura
parca au fost ta laţl cu coasa. fntr-adevăr vizita-
, torl! ăşţia au fost cu .toţl! nişte băieţi cumsecade.
NICI chiar "puful arzator' nu iese din Zonă, deşi
s-ar părea că vintul il poate plimba În toate păr­
ţile.
Casele din. cartierul Ciumat sint coJlte, moarte,
deşi geamUrile de la ferestre sîni aproape peste
lot Î,"!tregi, aUta doar că sint murdare şi de-aceea
p~rca.sjnt oarbe. Iar noaptea, cind le strecori pe
alatun, se vede foarte bine cum Înăuntru luceşte
ceva, de parcă ar arde spirt, cu limbi din acelea
albăstrii.. Este "piftia vrăjltorului" ce răs ufla din
pivnită. In general, oricum te-ai uita, cartierul ca
orice cartier, casa ca orice casă, şi care bineinţe­
les necesită nişte mici reparaţjj, in general nimic
deosebit, numai că nu se văd oamenii. Uite, de
exemplu, In această casă de cărămidă a Irăit pro-
fesor.ul. nost~u de . li~eratl;l(j3., poreclit Virgulă. Era
u!1 'pls~loQ şI-un g~I~lonlst, a doua nevastă il pa-
rasise InalOte de VIzIta propriu-zisă, iar fata lui a
avui cataractă la ochi şi/după cite-mi amintesc
o lachinam pină-i dădeau lacrimile . Cind a înce~
pu.t p~nica, a fugit din cartierul ăsta, impreună cu
ceilalţI, .doar cu ce avea pe el. Am alets,Jat intr-un
suflet plO ă la pod - cu totul 6 kilometri. Pe urmă
a fos.t .m ult ţimp boln~v de ciumă, i s-a cojlt pie-
lea ŞI l-au cataJt unghiile. Aproape lOIi din cartie-
rul ăsla s-au imbolnăvil şi de aceea cartierul se
numeşte Ciumat. in celelal~e trei cartiere oamenii
au orbit. Tocmai de aceea cartierele se numesc
Primul Orb, AI Doilea Orb ... N-au orbii de tot ci
numai aşa, de parcă aveau orbul găinilor. Prin'tre
altele, se spune că ar fi orbit nu datorită vreunei
explozii oarecare, cu toale că o explozie tot a
fost, ci datorită unei bubuituri foarte puternice. A
Început să ~.une atit de I?uternic incit au orbit pe
Ic;>c. Doc!ofl! al! spus c~ ~şa ceva nu e posibil,
!, In~ercaţl ~a va _aduceţi ~In~ aminte". O ţineau
IOsa una ŞI buna: au orbit din cauza unui tunet
put ~~ntc . Şi ·cu lmea! Nimeni, in afară de ei, n-a
auzI! tunelul... , Il!.indu-mi avint, i-am trăznit o palmă. S-a lovit,
Da ... Parcă nu s-ar fi intimplat nimic aici. Uite
cum stă intreg chioşcul ăla de sticlă. Sau căru­
ciorul de copii din poartă - are chiar lenjerie in
el, care parcă ş i-acum ar fi curată. Antenele Însa
şi-au cam dat "arama pe f ată" - pe ele a crescut
un fel de păr sub formă de claie, Iăţos. "Dchela-
riştii" noştri de mult au prins pică pe antene: sint
foarte interesaţi, după cum v-aţi dat seama, să
cerceteze ce e cu claia aceea - nicăieri nu mai
găseşti aşa ceva, decit in cartierul Ciumat şi nu-
mai pe antene. Iar principalul se găseşte tocmai
aici, de fapt alături, chiar sub geamuri. Anul Ire- ·
cut le-a v.enit o idee: au coborit cu elicopterul o
ancoră fixată de un cablu de oţel, ca să agaţe
una din cl ăi. Tocmai a trRS, dnrl pe nea ş teptate ...
fşşş~ Ne uităm, cînd ce sa vezi; pe antene fum, pe
~~A LMANAH
~ ANTlC'PAŢIA
ancoră fum, şi chiar cablul Începuse să fumege,
dar nu fumega pur şi simplu, ci cu un şulerat
răutăcios, veninos, as~mănător şarpelui cu clo-
poţeI. Pilotul a Inleles ce se intimplă, a aruncat
cablul şi a şters-o Imediat. Iată şi cablul acela,
atirnat, ajungind pină aproape de pămînt, Iar pe
el a crescut deja o claie mică ...
ŞI uite aşa, uşurel, incetlnel, am plutit pină fa
capătul străzII aproape de cotitură. Klrill s-a uitat
la mine: collm? l-am făcut semn cu mîna: cit mal
incet. A Întors galoşu' nostru şi plecăm cu cea
mal mică viteză deasupra ultimelor mărturII ale
pămintulul omenesc. Trotuarul se apropie, sin-
tem la ciţlva paşi de el şi, Iată, deja umbra galCl-
şulul cade pe spinI.., Gata. Zona. ŞI deodată simt
un fior. De fiecare dată mă trece acelaşi fior şi
nici pină azi nu ştiu ce este: sau Zona mă intim-
pina astfel. sau nervii stalkerului o iau razna. De
fiecare dată imi spun: la intoarcere, voi intreba
dacă şi celorlalţi II se Intimplă aceiaşi lucru, dar
de fiecare dată uit.
S-o lăsăm baltă. Ne tirim Încetişor deasupra
fostelor grădini, motorul de sub picioare toarce
rotund, liniştit. Ce-I pasă, pe el cine-I deran-
Jează? Şi deodată Tender al meu n-a mal rezistat.
N-am reuşit noi bine să aiungem la primul mar-
caj, că s-a apucal să trancănească. Aşa cum
se-ntimplă mal totdeauna, incepătorli au obiceiul
să trăncănească În Zonă: le clănţăne dinţII, Inima
se intrece pe sine, işi pierd minţile, le e ruşine şi
nu se pol stăpini. După mine, este ca şi cum al
avea un guturai, care nu depinde de om, lţi curge
intr-una nasul şi nu se mai opreşte. Şi despre
cîte nu trăncănescl Ba incep să-i incinte peisajul,
ba se referă in general la cu totul altă problemă.
Aşa şi cu Tender aCum. A inceput să flecărească
d~spre noul său costum şi nu se mai poate opri.
Cit a dat pe el, ce lină fină, cum ii schimba crol-
torul nasturll. ..
- Mai taci, ii spun. S-a uitat la mine trist, a
plescăit din buze şi... din nou; cită mătase a fo-
losit pentru căptuşeală ... Iar sub noi deja a apă­
rut terenul argllos, unde fusese groapa de gunoi
a oraşului; simt că pe aici suflă vintuletul. Numai
că pin ă acum nu fusese nici un vîntuleţ , dar s-a
pornit dintr-o dată chiar aici şi drăcuşorii de praf
.au inceput deja să alerge. Parcă aud ceva.
.- Taci sau te omor, il spun lui Tender.
Nu, nu mai poate să se oprească. Acum ne po-
vesteşte despre întăritura costumului făcută din
păr de cal. EI, atunci, scuză-mă.
- Stai, îi spun lui Kirill.
A frinat imediat. Are reacţii bune. Bravo! L-am
luat pe Tender de umăr, I-a~ intors spre mine si,
saracu', cu nasul În geam, a Închis ochii şi a tă­
cut. Şi cum a amuţit am şi auzit: trr .. trr .. trr ..
KirilJ se uită la mine cu dinţii incleştaţi. Îi fac
semn cu mina - stai, pentru Dumnezeu, stai,. nu
te mai mişca. Doar şi el a auzit trosnetele alea,
ins ă, ca tOli incepătorii, ;-a venit să acţioneze.
aşa, dintr-o dată, să fac ă orice.
- Mers Înapoi? şopteşte.
Am dat din cap cu inverSunare şi ii bag pum-
nul in faţa căştii, doa~ o tace. Şi deodată am uitat
de toate. Pe deasupra grămezii de gunoi vechi,
peste sticlele sparte şi diferite boarfe, a apărut
un fel de vibrare, de tremur, la fel ca aerul fier-
binte de dup ă -am iază deasupra acoperişurilor de
tablă . A trecut pesle o moviliţă şi a mers, a mere,
a mers tăindu-ne calea şi s-a oprit aproape de
209
 PICNIC LA
MARGINEA DRUMULUI
marcaj. A stat deasupra drumul.ui ?am '? juma!ate
de secundă - sau poale "nu mai allta mi s-a parut
- şi ş-a tîrît mai departe peste cîmp, dincolo de
tufe, de gardul putrezit, pina acolo, deasupra ci-
mitirului de m aş rni vechi.
la te UItă şi la "ochelarcşl,j" ăştla l Unde s-au
gindit să marcheze drumul, intr-o vagaună! Nu-
mai că nic i cu mine nu mi-e ruşine. Unde mi-au
f'tlsl ochii cînd admiram harta lor?
Hai , uşor inainte. îi spun lui Kiril!
- Dar ce-8 fost asta?
- P ă i, de unde vrei să ŞtIU? A fost şi nu mal
este, s l avă domnulu i Hai, Tnchide pfiscu' . te
r og. Acum nu mai eşti om, Înţelegi? Acum eşll o
maşină, levieru l' meu ' Urmăreşte-o ve2!1 unde cade şi să nu-ti dezllpeşti
Şi imediat mi-am dat seama că m-a apucal şi
pe mine "guturaiul vorbirn
- Gafa, spun Ni CI o vorba in plus
Vîntuleţul parc ă a scazut ŞI impreju r nu se mai
auzea nimic Înf ricoşator, numai motorul torcea li-
niştii , adormltor Iar imprejur soare, caldură. iar
deasupra garajului ceată Totul pare normal,
marcajele trec unel e dupa altele Tender tace. Ki-
rill tace - se ob işnuiesc Începatoni Nu-! nimiC,
băieţi , şÎ-n Zonă poţi să respiri, daca .te pnc~pl o#-
Uite şi marcajul 27 - o bara de fier ŞI o sfera ro-
şie cu numărul 27 pe ea. Klrill s-a uitat la mme,
am dat din cCj.p afirmatiV ŞI .galoşu·' nostru s-a
oprit
PÎna aici a fost cum a fost. sa vezi de-acum
Înainte. Pentru nOI, acum lucrul cel mai Impor-
tant este calmul desavirşlt. N-aveam unde sa ne
grăbim, nu e vint. ViZibilitatea e buna tot!J1 e
ca-n palma Uite Ş i şanţul unde s-a inmormmtat
Slizniak - se vede ceva impestrlţat aCQlo. poate
ar fi boarfe le lui A fost un tiP parşlV, odihneas-
că-se În pace, lacom, prost murdar. şi numai cei
ca el pot avea aranjamente cu Stervlatt"!,k Aces~
Sterviatnik Barbndge slmle _de la o poşta oame.nll
ca Slizniak şi ii foloseşte In general Zona nu 10-
treabă : eşti rau , eş t i bun, şi tocrr>ai ·de aceea iţi
mu lţumim Slizn iak: ai fost ,:,n prgstanac, mmen!
nu-ţi mai ştie numele adevarat. m schimb le-al
arătai oamenilor deştepţi unde n-au VO)8 sa
calce... Aşa . Cel mai bine ar fi, bmeinţeles sa
ajungem pînă la asfalt Asfaltul e neted. se vede
totul ş i o crăp ătura În el imediat se cunoaşte
În să nu-mi plac muşuroaiele alea Daca mergi di-
rect pe asfalt n i mereşti chIar intre ele Stau, zim·
bind parc ă satisfăcute, abia te aşteaptă Nu,
n~am să mă duc Între vo i A doua regula a stalke-
ruluL şi-n stînga, ş i-n dreapta, totul trebUie sa fie
curat pînă la 100 de paşi Dar Uite cllse poate
trece peste movlflţa din stinga. E adevarat ca nu
ştiu ce este după ea Pe harta nu este însemnat
nimic, da r cine mal crede in harţi?
- Ascultă. Red, Îmi şopteşte Klrill. Hai sa sa-
rim , ce zici? Dou ăzeci de metri În sus. coborim
imed iat şi am şi ajuns lingâ garaj, "nu? . .
- Taci, măi prostule, Îi spun Nu ma deranja ŞI
taci .
Auzi la el În sus Dar daca acolo, la 20 de
metri, te pocn eşte? Nici macar oa.sele nu le mai
culegi Dar dacă apare pe-aici pe undeva cheila
ţinţarului " , nu se mai pune problema sa-ţi mal ra~
m înă ceva oase, nici macar un loc umed nu mal
găseşti. Vezi tu, arde de nerabdare hai să sa-
rim .. În general, e clar cum o sa ajungem pÎna la
movil iţă . iar acolo ne vom. opri şi vom vedea. Am
băgat mîna În buzunar ŞI am scos un pumn de
piulfte. I le-am arătat lui Kirrll şi i-am spus
~~~~================================================================~~A;L~M~A~~N~AH
~10
- II mai ţii minte pe Tom Degetel? Ai învăţat
la şcoală? Acum toiul va fi mvers Ulta-tel Şi am
aruncat prima. piuliţa N-am aruncat-o departe,
cum s-a mmerlt Vreo zece metri Piullţa s-a dus
normal Ai vazut?
- EL?
- Nu ..ei·', am intrebat dacă ai vazut.
- Am vazut
- Acum, cu cea mal mIca VIteza, duci galoşu
pina la piuliţa Te opreşti la doi paşi de ea. Ai in-
teles?
- Am inteles Cauti concentratorul de grav ita-
tie?
- Ce caut. aia trebuie Stai să mai arunc una
pT/virea de pe ea
Am tlruncat inca o piullţâ Bineinţeles că s-a
dus tot normal ŞI s-a opnt linga prima
- Honde. spun.
Galoşu' a pornIt. Fata I s-a msi luminat şi pare
Imişti!: se vode ca a inţeles De fapt, tOţi "ochela:
nşlii' aştia sint la fel Pentru el Important este sa
gaseasca denumirea Pina cind nu reuşesc. ţi-e
mIla şa te UIţI la ei, dar cum IZbutesc - de exem~
plu. concentratorul de gravltaţ'8 -:-' totul parc~
devme maL clar şi deodata vLaţa It se pare mal
u'Joara
Am trecut de prima plullţa de a doua, a treia
Tender ofleaza. sta picior peste picior, ÎŞL
schImba pOZiţia ŞI casca de-I trosnesc falcile,
parc-ar scinci un CÎLne lîncezeşte. saracu' Nu-i
r]lm c. o sa-I fo'oseasca Ast,t7! o sa slăbească
cel put~n CinCI kIlograme. fAai mult decit cu OTl-
care d;ctd. Am aruncaI ŞI a patra pluhţa Parca
nu prea s-a dus Nu pot sj-ml explic ce ~-a in-
til'l"plat dar Simtind ca ceva nu e In regula. Ime-
dat l-am prins de mina pe Klrllt
StaI NiCI un pas Il1alOte
Şi luil'ld a cinrea piuliţa, am aruncat-o. mal sus
ŞI mal departe Uite ,1 chelra ţintarulul' Plullţa
si-a luat zborul normal, in contlnlJ6re parca s-a
dus. de a: :l 'l1e~oa, normal dar Cind a ajuns la ju-
matatea drumului şi-a schnl'Lbat direcţIa.. de
parca Clnev.a ar f, smuClt-o 'ntr-o parte, Însa atit
de tare. incit a Intrat in lut - ş.I a disparut de sub
ochii noştn
Ai vazut? şoptesc
- Numai In filme, spuse ŞI se intmse aşa de
tare in fala de Ziceai ca acurTI-acum o sa cada
din galoş Ma, arunc,J una. ce ZICI?
Sa riZI ';lI sa plingi Una Dar oare îţi ajunge aIci
numai una? Eh. stllnţâ l În sfir~oIt Am mai arun-
cat inca opt ~uljţe pina am IncerCUit ..chella·· La
drept vorbind ar fi ajuns ŞI şapte. dar una am
aruncat-o special pentru el, exact în centru - la-
sa-I sa se mlnuneze de concentratorul lUi. Plullţa
a mirat in argilă ca un trasnet. de parcă n-ar fi
cazul' o simpla bucaţlca de fier CI o greutate de
aproape o suta de kilograme A cazut ca trasntta
şi a lasat numaI o gaura mica in lut KlrltI
aproape a chlUlt de pl"ccre
- Hai. Insa. spun Ne-am jucat un pIC. şi gala
AICI sa fe UitI Am sa arunc unadeftrecere şi sa
o-o scapi dlO ochI
Ce s-o mal lung,m Am ocolit ..chelia" şi ne-şm
rrd'cat deasupra movllJ\el Movlllţa aSia. N-am
mai vazCJI-o pina acum Ca sa vezI DeCI ne-am
OPTlt deasupra movlhţei. Iar de aICI pina la asfalt
doar sa-nllnZI mina. vreo douâzecl de metn,
acolo LocuL era C\lr.<lt. !>P. ve-des fiecare fir de
iarba. fi<)care crapatura. Pai ce-ar mai trebUi'? Sa
C~~
.~~
ANTICIPAŢIA ~
~ ANTICIPA ŢI A
PICNIC LA
M.ARGINEA DRUMULUI
arunc piuliţa şi cu Dumnezeu inainte!
Nu pot să arunc piuhţa.
Eu insumi nu Înţeleg ce se petrece cu mine,
dar nu m-am hotarit s~o arunc.
- Ce ai? spune Kirill. Ce mai aşteptăm?
- Ai răbdare. Şi mai taci, pentru numele lu i
Dumnezeu.
.Acum, mă gindesc, am să arunc piulita, o să
pornim liniştiţi. totul o sa mearg ă ca pe roate, .de
n-o să freamăle nici un fir de iarbă, iar Într-o jU- '
mătate de minut vom ajunge la asfalt"" Dar
dintr-o dat ă· m·au trecut toate sudorile. de-am
simţit că-mi transpiră şi ochii şi dej~ ştiam că
n-am să arunc piuliţa tocmai acolo. In stinga .. .
poftim, chiar şi doua. Chiar ~acă drumul es!e
mai lung şi văd un fel de eiet ncele ~u 'pre,:a pla-
cute, totuşi m-am decLs sa arunc plullţa IOtr-?-
colo, numai drept Înainte nu, pentru nimic In
lume. Şi am azvÎrlit piuliţa În stinga. Kiril! n-a
spus nimic, a intors "ga loşu''', s-a apropiat d~
piuliţă şi abia atunci s-a uilal la mine. Probabil
că nu arătam prea bine, pentru că a intors re-
pede privirea. . rite din garaj, i~am făcut semn lui Kirill ş i am in-
- Nu-; nimic. Îi spun. Drumul ocolit ne duce
mai repede. Şi-am aruncat ultima piulilă pe asfalt.
Mai departe treaba a mers mai Simplu . Am gă·
sit şi crăpătura mea. Era curată, draga de ea. nu
crescuse nimic urit pe-acolo şi nici culoarea nu i
se schimbase. Mă uit la ea şi mă bucur. Ne-a
condus pînă la poarta garajului mai bine decît
orice marcaj.
f·am ordonat- lui Kirill să cOQoare pină la un
metru Şi jumătate, m-am culcat pe burtă şi am În·
ceput_să mă uit prin poarta deschisa. La inceput,
fiind Obişnuit cu soarele, totul era negru şi n-am
vazut nimic. Apoi, ochii s-au deprins cu Întuneri-
cul şi observ că pînă acum nu s-a shimbal nimic
în garaj. Camionul de-acolo stă şi acum neatins,
fără nici O gaură, nici o pată măcar. Pe platforma
de ciment şi de jur imprejur totul a rămas ca la
Început - probabil că În groapă s-a adunat prea
puţină "piftie", iar aceasta nu a mai reuşit să se
reverse. Nici măcar o data. Cu toate acestea, un
singur lucru nu mi -a plăcut. Acolo unde sint ca-
nistrele ştraluceş te ceva ca argintu l. Mai Înainte
nu era. In sfirşit, să strălucească cum o străluci.
doar n-am să mă intorc acum din cauza asta.
Doar nu străluceşte cine ştie ce, ci numai putin-
tel. foarte slab şi Încetişo r, ba chiar cu I blindeţe ...
M-am ri~icat şi m-am uitat 'in toate părţil e . Auto~
camioanele de pe platformă par intr-adevar noi,
ba mai mult decil atit: de cind am fost aici ultima
dată parcă sînt şi mai noi. in schimb, cisterna
aceea a ruginit «omplet , săraca, şi cred că În cu-
rînd o să se dezmembreze complet. Uite şi anve~
Iapa ce zace răsturnată În faţa garajului, care
este trecut ă şi pe hart ă .
Nu-mi place această anvelopă. Cev,:a nu e-n ~e­
gulă cu umbr~ ei. Sparele ne _bat~ !n spate, la~
umbra vine spre nOI. Dar lasa , plOa la ea mal
avem, e încă departe. În general, lotur .e bine, se
poate lucra. Nu.mai c ă ce tot străluc~şte acolo ca
argintul, sau mI se pare? ACUT aj fi fum at , m_-aş
fi aşezat in lini ş te şi m-aş fi .g lOdl1._ De . ce stralu-
ceşte deasupra canistrelor ŞI nu ala!url? . De. ce
anvelopa aruncă o asemenea umbra? .. Stervlat-
nik Barbridge ne-a povestit ceva despre umbre :
ceva neobişnuit, dar nu periculos ... qu umbr~le
astea1se pot intimpla mul~e, dar tOtU~I, ce naiba
străluceşte acolo ca argintul? Fl~rc~ ar f! _un
păjenj~niş in pădure. Ce fel de paIanjen o fi Im -
ALMANAH
pletit-o? Of, niciodată n~am văzut păianjeni sau
gindaci În Zonă. Şi , colac peste pupăZă, "bibero~
nul" nostru se află chiar la doi paşi de canistre.
Trebuia să~1 iau atunci şi n-aş fi avut nici o grijă
acum. Dar era prea greu, fiindcă era plin. De ridi·
cat puteam să-I ridic, dar ca să-I car cu spinarea,
noaptea, în patru labe ... Cine n-a cărat vreodată
un "blbero n", I asă să-ncerce: este ca ş i cum ai
căra şaisp reze kilograme de ap ă fără găleţi.
"Deci mergem, .nu? Păi , sigur că trebuie să mer-
gem .. O duşcă era bună acum", ... M-am Întors
spre Tender şi i-am zis'
- Acum am să merg impreun ă cu Kirill În ga-
raj. Rămîi pe loc , pe post de şofer. Nu te apropii
de tabloul de comandă fă ră ordinul meu, indife-
rent ce se întimpl ă. Chiar dacă arde pămîntUl sub
tine. Dacă te sperii ş i faci vreo boacănă , te gă~
sesc şi pe lum eţl ailaltă.
A dat din cap cu un aer serios: nu m ă sperii,
adică. Nasul seamănă cu o prună, că doar il poc-
ni sem zdravăn .. Am lăsat Încet la pămînt cablu~
riie de avarie. m-am uitat incă o dată la străluci­
ceput să cobor. Ajung pe asfalt şi aştept pînă
cînd coboară ş i el pe alt cablu.
- Nu te grăbi, îi spun. Nu ridica praful.
Stăm pe asfalt, galoşu' se clatin ă, cablurile de
sub picioa re alunecă. Tender şi-a scos c ă pă ţîn a
peste balustra dă, se u ită fa noi, iar in of:hi i se ci-
teşte disperarea. Trebuie să mergem. Ii spun lui
Kirill :
- S ă mergi dup ă mine, numai pe urmele pe
care le las, cam la doi p aş i În spate . Mă pri veşt i
În spate şi nu caşti gura În jur.
Şi-am pornit. M·am oprit in prag şi m-am uitat
in jur. Totuşi este mult mai uşor să lucrezi ziua.
Acum o să ptămînă eram culcat exact aici, pe
aceIaşi prag. Întuneric ca-ntr-o călimară. Din
groapă "piftia vrăjitorului" scotea limbi albăstrui,
ca flacăra spirtului. Ce păcat că nu dau lumin ă ,
ba chiar pare mai intuneric din cauza for. Şi-a- '
cum ,ce să mai zic! Ochii s-au Obişnuit cu semiîn-
tunericul, totul este ca-n palmă. Se vede praful
chiar şi-n cele mai Întunecoase colţuri. Şi, intr-a-
d evă r. firişoare de argint strălucesc acolo şi se
Întind de la canistre spre tavan . Seamănă foarte
mult cu un păienjeni ş . Poate că ar fi trebuit să -I
ţin pe Kirill lîng ă mine. Să aştept pînă i se obiş­
nuiesc ochii cu semiintunericul şi să -i atrag aten-
ţia asupra păienj e nişului, ba chiar să i-I a ră t cu
degetul, să ·' bag cu nasu ' acolo. Dar m-am de-
prins să lucrez singur, ochii s-au obişnuit repede
şi am uitat pur şi simplu de Kirill.
Am p㪠it inăuntru şi m-am dus direct spre ca~
nistre. M~am aşezat pe vine Iingă biberon, păi e n­
jenişul parcă nu s~ar fi lipit de el. L-am prins de
un capă t ş i ii zic lui Kirill:
- Pune mîna şi nu-I sc ăpa , că e greu ..
Am rid icat priVirea şi mi s-a oprit res piraţi a. Nu
mai pot să rostesc nici un cuvint. Vreau să strig:
stai, opre şie-te! - şi nu pol. Dar nici timp n-am
avut. Totul s-a Întîmplat prea repede. Kirill pă­
şeş te peste biberon , se Întoarce cu spatele spre
canistre şi intr ă În păienjeniş cu toată spinarea.
Am închis ochii. Totul a murit in mine, nu mai
aud nimic. În afară de zgomotul ruperii păienjeni­
şu luL Parcă s-ar fi rupt un păienjeniş obişnuit, cu
un scîrţîit slab, uscat, însă un pic mai tare. Stau
pe vine, cu ochii înChi ş i şi nu mai Îmi simt nici
miinile. nici picioar~le. iRr Kirill imi zice :
- Ce-Î cu tine? II luăm?
211
 PICNIC lA
MAP~lt· IEA DrUMULUI
- ÎI luăm.
Am ridicat blberonul şi ne-am dus spre leşir.e
într-o parte, pieziş. Of, ce greu e, prostu'l Chiar
in doi să-I tragem ~I tot e greu. Am Ieşit la soare
şi ne-am oprit linga galoş, Tender şi-a i ntins la-
bele spre noI.
- Hali zice Klrlll. Unu doi ..
- Nu, spun. StaI. Pune-I jos mal intiI.
TI p'unem.
- Intoarce--t e cu spatele.
S-a intors f ără să spună un cuvint. Mă uit: nu
'se vede nimic pe spinare. L-am răsucit pe toate
păr1l1e - nimic. Atunci mii-n!are ş i mă uit la ca-
nlstre, in garaj. Nici acolo n-a ma.! rămas nimi c.
- Ascultă, il zic lui Klrlll, În timp ce nu-mi
dezllpesc privirea de pe canistre. AI v ăzut p ă ien­
Jen lş u l?
- Ce păienjenlş? Unde?
_ Lasă, zic. Poate avem noroc. Şi-n sinea mea
m ă gindesc: "lncă nu se ştie dacă os-avem ".
Stai! il spun, Ia-II
L~am ridicat noi in g aloş şi l-am pus in pi-
cioare, ca să nu se rostogoleasc ă . Ma uit cum
stă, drăgălaşul de ~I, nou-nouţ, curăţel. C~prul
sclipeşte in soare, Ia r umplutura albastră_ dl':1tre
discurile de cupru se undule şte ca o ceaţa. ŞI se
vede acum că nu e un simplu biberon, ci mai de-
grabă un vas, un fel de borcan de sticlă pUn cu
un sirop de culoare albastră. L-am admira.t noi
cit l-am admirat, ne-a m urcat in galoş şi fără să
stăm prea mult pe !ilindurl am pornit Înapoi.
Fericiţi sint savanţii ăştia. in primul rind lu-
crează ziua, in al doilea rind e greu numai să
intri in Zonă, de-acolo te scoate galoşu'. Are un
cLlrsograf care il duce pe acelaşi drum pe unde a
venit În Zon ă. Plutim inapoi şi repet ă m toate ma-
nevrele. Ne mai oprim, din cind În cînd, mai stăm
puţin, şi apoi trecem pe deasupra tuturor piuliţe­
lor Dacă vrei poţi să le şi aduni şi să le pul in
sac. Începătorilor mei bineinţeles ca li s-a ridicat
I ,
moralul. Sucesc capetele in dreapta şi-n stinga,
frica a d is părut şi a rămas numai curiozitatea şi
bucuria că totul s-a terminat cu bine. S-au porn it
să trancanească. Tender chiar a inceput să gestl-
1 culeze, să ameninţe c ă Imediat cum vom ajunge
afară va mînca şi hop! Înapoi in Zon ă ca să mar-
cheze drumul pînă la garaj. Kirill m-a luat de mi-
necă şi a inceput sa-mi explice concentratorul de
gravitaţie, cu alte cuvinte "chelia ţinţarulu i".
Le-am tăiat Însă elanul; e adevărat că nu
dintr-o dată. Le-am povestit liniştit ciţi proşti au
fost care au murit la intoarcere. "Tăceţi, le spun.
Mai bine uitaţi-vă În toate părţile , altfel o să păţ iţi
ca Lindon Bondocu"'. Văd că a avut efect. Nici
măcar nu m-au mai Întrebat ce s-a Întîmplat cu
Lindon Bondocu'. Plutim În linişte, iar acum m ă
gîndesc la un singur lucru : cum voi Începe sa de-
şurubez c ă păcelul şi deja Îmi imaginez cum voi
trage prima duşcă, deşi În faţa ochilor străluceşte
din cînd in cind un păienj eniş.
Pe scurt, am ieşit din Zonă şi ne-am băg a t cu
galoş cu tot in "păduchelnltă", sau, cum se
spune ştiinţifiC, in hangaru l sanitar. Ne-au spă­
lat În trei ape fierbinţi şi trei l eşii, ne-au radiat cu
o porcărie nu ştiu de care şi ne-au tăv ăli t in tot
felul de prafuri. Apoi iar ne-au spălat şi uscat
după care ne-au zis:
- Hai, băieţi! Daţi-i drumul. Sinteţi liberi.
Tender cu Kirill cară biberonul. Tot poporul
s-a bulucit SA vadA. dA n-a i loc să mai i eş i. Si
uite ce curios: toată lumea se uită, scoate stri-
212
gate de salut, de admiraţie, dar nu s-a găsit nici
un c\J rajos care să-i ajute pe oamenii aştia obo-
slţ!. In să, la mine nu se uită nimeni. De altfe[,
acum nu mă mai inte resează nimic.
MI-am dat jos costumul special, l-am aruncat
direct pe jos (las' că-] ridica ei) şi am plecat la
du ş. M-am inchis Tn cabin ă . Am scos bidonaşul ,
am deşurubat căpăcelul, şi m-am lipit de el ca o
lipitoare. Stau pe băncuţ ă ş! simt În genunchi un
gol, În cap e gol, in suflet e gol ş i inghit tă r ia ca
pe apă . Trăiesc, M-a l ăsat Zona. Mfa lăsat scor~
pia. Otrava. Trăiesc. Începătodi nu pot să Înţe ­
leagă asta. Şi Îmi curg lacrim i pe obraji, o fi de la
tărie sau de la altceva, nu ştiu. Am supt tot ce
era i n bldon aş . Sînt ud, bidonaşul uscat. Binein-
ţel es că doar o singură inghlţltura nu mi-a aj uns.
Dar asta se rezolvă. Acum totul se poate rezolva.
Trăiesc. Am ap rins o ţigară şi stau . Simt c ă Încep
să-mi revin. Mi~am adus aminte de premiu . La
noi În Inst itut asta se rezol v ă prompt: chiar acum
poţi să mergi ş i să iei plicu', ba mal mult decit
atil, poate mi-I aduc chiar aIci, sub dUş.
Am Început incet-În cet să mă dezbrac. Am dat
jos ceasul de la m înă şi cind mă uit ce c redeţi că
văd, domnii mei? Am stat in Zonă peste cinci
ore Cinci ore! M-am infiorat. Da, domnii mei, in
Zonă nu există timp. Cinci ore... Şi totuşi, dacă
ne gîndim ce-n seam n ă cinci ore pentru un stal~
ker? E caragl'lios, să tot rîzi. Dar dou ăsprezece
ore: nu .vreţi? Dar două zile şi două nopţi vă
place? Intr-o noapte n-am mai avut timp să
m ă- ntorc şi am stat o zi întreagă În Zonă, cu na-
su-n pămint. Deja nÎc i nu le mai rogi lui Dumne-
zeu ş i parcă Încep i să aiurezi, de nu ma i ştii: eş t i
viu sau mod .. Iar a doua noapte, după ce ţi-ai
te rminat treaba, te apropii cu marfa de tr ontle ră.
Dincolo de ea te aşteap t ă patrulele ina rmate cu
mitraliere - "b ro aşte le rlioase" - care te urăsc
din adincul fi inţ e i lor ş i nu le face deloc plăcere
să te aresteze. De altfel, le e fr ică de tine ca de
moarte pentru că eşti contaminat. Vor să te
omoarE!' şi au toate atuuri le În m ină (du-te după
ala ş i spune-le că te-au omorit ilegal). Iar asta in-
. seamnă din nou cu mutra-n pămînt şi rugăciuni
de la răsărit pin ă la apus . Marfa st ă a l ături şi nici
nu ştii: zace pur ş i simplu sau 'te omoară incetul
cu incetul. Cam aşa a fost ş i cu Ishac CioIă n osu',
care s-a rătăci t intr-o noapte, iar o dată c u răsă­
ritul a văzut că stă intre do u ă rÎpe, de nu mai pu·
tea să mea rg ă nici la stinga, nici la dreapta.
Dou ă ore au tras În el, dar nu l-au nimerit. Două
ore s~a prefăcut că e mort, ,pîn ă cind, s l avă dom-
nului , l-au crezul şi, În sfîrşit, au plecat. L-am vă­
zut după aceea ş i mai să nu-I recunosc . Parcă nu
Imai era om .. .
Mi-am ş ters lacrimi le şi-am dat drumu' la apă.
M-am spălat mult. Cu apă f ierbinte, cu apă rece
ş i ia r cu fi erbinte, pină am terminat bucata de să­
pun. Pe urmă m-am plictisit. Opresc du ş u I ş i de-
@dată aud nişte bă ta i În uş ă . Kirill ţ ip ă vesel :
- Hei, m ă i stalker. teşi de-acolo! Miroase a
verzişoare!
Verzi ş oare ..Asta-i bine. Deschid u şa ş i -! văd
pe Kirill t;!umai in ch iloli , vese l, far ă pic , de me-
lancolie. Imi intinde plicu'.
- Ţine, de la omeni rea re cunoscătoare .
- Mă doare-n cot ,de omenirea ta. Cit e aici?
- in mod excepţiona l ş i pentru o comportare
ero i c ă în condilli periculoase - dou ă salarii.
Da. Aşa se mai poate tră i. Dacă cei din In stitut
mi-a r fi dat cite două salarii pent ru fiecare bibe-
ALMANAH ~~
ANTICIPAŢIA ~
PICNIC lA
MARGINEA DRUMULUI
ron, de mult I-aş fi trim is undeva pe Ernest.
- EI, cum e? Eşti mulţumit? mă intreabă Klrlll
cu gura pină la urechi , radllnd de bucurie.
- Oarecum. Dar tu?
N-a spus nimic. M-a luat pe după glt şi m·a Îm-
brăţişat, trăgÎndu-mă spre pieptul lui transpirat.
M-a strins puternic, apoi m-a indepărtat şi s-a as-
cuns in cabina de alăturI.
- Hei, strig la el. Ce face Tender al tău? Za-
ce-n pat?
- Da' de undei Pe Tender l-au inconjurat co-
respondenţil şi dacă I·al vedea cftă I mportanţă Îşi
dă... Le explică aşa de competent.
- Cum zici că le explică?
- Competent. ' uşă.
- Bine, sir. Altă dată am să Iau şi dlcţionaru'
cu mine, sir. Şi dintr-o dată parcă m-a cure,.,tat
ceva. Stai puţin, Klrill. Ia vlno-ncoa:.
, - Păi, deja sînt ~ol.
- Lasă, nu-i nimiC doar nu sînt babăI
A ieşit. L-am luat de umeri şi l-am intors cu
spatele la mine. Nu, mi s-a părut. Spinarea e cu-
rată. Se văd numai dÎrele de transpiraţie uscată.
l-am dat un şut, am intrat in cabina mea şi
m-am incuiat. Nervii, naiba să-i ia. Acolo mi s-a
părut, aici mi se pare ... La dracu cu tot! Da' las'
că azi mă-mbăt crită. Ce I-aş mai jupui pe Ri-
chard! Să vezi cum joacă, puşlamaua. Nu-l baţi
cu nici o carte. Am incercat şi să trişez, şi să
descint cărţile pe sub masă, şi altele.
- Kirill! strig. Vii azi la "Borb ' ''?
- Nu la "Borj", ci la "Borş". e cite ori să-ti
repet?
- la mai lasă-mă! Scrie "Borj"? Ce mai vrei?
Nu te mai amesteca la noi cu ordinele tale. Deci,
vii sau nu? ,,Ah, ce I-aş mai jupui pe Richard""
- Oh, Red! Nu ştiu. Sufletul tău simplu nici nu
poate să inţeleagă ce chestie am adus noi de-a-
colo.
- Da' tu inţelegi?
- Nici eu, de altfel, nu inţeleg. Ăsta-i adevă-
rul. Dar acum, in primul ~ind este clar la ce au
folosit biberoanele astea. In al doilea rind, dacă
una din ideile mele se potriveşte ... Scriu un arti-
col şi ţi-I dedic: "Lui Redrick Schuhart, stalker de
onoare, i-I dedic cu mulţumire şi cu respect".
- Şi-atunci mă bagă la zdup pentru vreo doi
ani.
- in schimb, intri in ştiinţă. Chest:ei aceleia o
să-; zic "borcanul Schuhart". Ce zici, sună?
Cit timp am trăncănit, m-am Îmorăcat, am bă­
gat bidonaşul gol in buzunar şi numărind verzi-
şE:larele am plecat.
- R ămii cu bine, suflete complicat..
N-a răspuns. ;6.pa curgea cu zgomot mare.
Mă uit pe corid"ol' şi-! zăresc pe domnul Tender
in persoană, roşu şi umflat ca un curcan. in jurul
lui .este multă lume: colegii şi corespondenţii de
presă. Văd chiar şi-o pereche de şoferi, naiba
ştie cum s-o fi rătăcit pe-acolo (pesemne că abia
au mincat, pentru că se scobesc de zor in dinţi).
Tender bOlboroseşte intr-una: "Tehnica aceasta
pe care o avem la d is poziţie dă garanţia succe-
sului şi şecurit ătii in proportie de aproape sută la
sută"." In clipa asta m-a observat şi imediat s-a
ofilit - totuşi zimbeşte şi-mi face semn cu mina.
"Ei, mă gindesc, cred c-ar trebui să-mi iau tălpă­
şiţa". N-am mai avut timp. Deja se aud tropăituri ,
in spatele meu.
_ Domnule Schuhart! Domnule Schuhartl
Două cuvinte despre garaj!
~ ALMANAH
~ ANTICIPA:IA
- N-am ce comenta, le mspund şi incep să fug.
Pe dracu' , parcă poţi să scapi de ei: unu' cu un
microfon din dreapta, celălalt cu aparatul de fo-
tografiat din stinga.
- Ati văzut ceva neobişnuit in garaj? Numai
două cuvintel
- N-am ce comenta, le spun şi incerc să mă
a şez cu ceafa la obiectiv, Un garaj ca toate gara-
Jele ..
- Mulţumesc. Ce părere aveţi despre 'turbo-
platforme?
- Minunată, zic şi incerc să fu~ in W.C,
- Ce credeţi despre telul Vizitei?
- Intrebaţl savanţii, răspund şi ... tuştl, după
Aud nişte rÎcilturl În uşă. Atunci le spun prin
uşă:
- Vi-!. recom.and foarte insistent pe domnul
Tender, Intrebaţl-! de ce are nasul ca sfecla. Este
foarte modest şi nu vorbe'şte despre asta, deşi a
fost cea mai captivantă aventură a noastră.
Cum au mai galopat pe coridor! Ca nişte cai,
zău aşa. Am aşteptat un minut. Linişte. Am scos
capu': nimeni .. Şi am plecat fluierÎnd. Am coborit
la poartă, i-am aratat prăjinei legitimaţia şi văd că
ma salută. Deci, sint eroul zilei.
- Pe loc repaus, sergent. Sint multumit de-
dumneata, sergent.
A rinjit de parcă i-aş fi spus cine ştie ce ches-
tie. Dumnezeu ştie cu ce l-oi fi măgulit.
- Bă, Roşcovane, bravo! Mă mindresc cu ase-
menea cunoştinţă.
- Ce zici, ii spun, o să cam ai ce povesti feti-
ţelor tale din Suedia.
- Mai e vorbă?
Nu, nU-I băiat rău. Totuşi, vorbind cinstit,
n.u-ml plac oamemi aşa de inalţi şi rumeni in
obraji. F~tele sint moarte după ei şi de ce oare?
mă-ntreb.. , Doar nu e totul să fii inalt... Şi cum
merg pe stradă, mă gindesc: unde-i' secretul?
Soarele străluceşte, iar in jur totul e pustiu.
Am trecut de locul de parcare şi ,văd mai in·
colo un cordon de pază: două masini de patru-
lă ce stau in toată splenaoarea lor, late, gal-
bene, cu reflectoare şi automate (v-ati zbÎrlit
"broaşte riioase"), iar pe Iingă astea, bineinteles.
căşti le. Au ocupat toată strada de n-ai loc să
treci. Merg, şi-n timp ce mă apropii las ochii În
jos - mai bine să nu mă uit la ei. Ziua mai bine I
nu mă uit deloc, pentru că sînt acolo vreo
două-trei persoane pe care mi-e frică să nu le re-
cunosc. Dacă reuşesc asta, iese cu scandal
mare. Pe l8Qea mea, au avut noroc cînd m-a con-
vins Kirill sa vin În Institut. Le-am căutat atunci
pe canaliile astea, şi dacă le găseam le băteam
In cuie fără să clipesc măcar ...
Intru prin mulţime cu umăru-nainte şi, tocmai
trecusem de toţi, cind, deodată, aud: "Măi, stal-
kerl" Dar asta nu mă priv~te, merg inainte şi
pescuiesc din pachet o tigara. Mă ajunge cineva
din spate şi mă trage de minecă. Iau mina asta
de pe mine şi, intorcindu-mă numai pe jumătate,
il Întreb foarte politicos:
- Ce dracu, te agăti de mine, mister?
- Stai, măi stalker. Doar două intrebări .
Am ridicat privirea şi-I văd pe căpitanul Ouar-
terblood, cunoştinţă veche. Parcă s-a uscat de
tot şi e Qalben la, faţă.
- Al Sa trăieşti, căpitane! Ce vă mai face fi -
catu'?
- Hai, stalker, Iasă vorbăria, zice supărat, .,.şi
213

PICNIC LA
MARGINEA DRUMULUI
mă
•
străpunge cu pn .... lrea Mai bine spune-mi de
ce nu te opre şti cind te stnga Cineva ?
Şi deja au apărut doua căşti !llbastre in spat~le
lui, cu labele pe tocul pistoiutui Och1l nu se vad,
in schimb se observă mestecatul falcllor De
unde mai adună speclmenele astea? Cred ca îi
culege pentru reproducere. perpetuarea speciei
De obicei, ziua nu mi-e fncă de patrule, dar
"broaştele riioase" pot să mă perchizlţloneze on-
cind şi asta nu-mi conVine in momentul de fata_
- Oare pe mine rn-aţJ stngat. cap,tane? Parca
era vorba de-un stalker . ează in bine... Tonomatul urlă şi zdrăngăneşte.
- Si tu, bineinteles. nu mai eşti slalker
- Cum datont ă dumneavoastra am făcut pir-
naie, nu mă mai ocup de-asa ceva Am Jurat lţi
multumesc, c ă pltane\. că mi..ai deschis oct"Hi
Dacă nu oTai matale
- Dar ce căutai lingă Zonă?
- Cum adică ce? Doar lucrez acolo De doi
ani
ŞI ca să pun capăt acestei convorbm nepl3~
cute, scot legltlmalla şi ,-o arăt căpitanului Quar~
terblood A luat "cărticica'· Ş I s~a Ultat la fIecare
paQină. Pur şi simplu a miroSit 'ftecar~ ~tamp,ilă.
mal că nu le-a hns Mt-a dat legItImaţia InapoI e
bucuros, ochIi ii stralUCc5C $i aproape 'S-a lrrbujo-
rat.
_ I artă- ma, ~huhart Nu m-am aşteptat. Văd
cii sfaturile mele nu s-au dus in vint şi asta-i
foarte bine. Vrei sa mă crezI sau nu, dar IflCd de
atunci mi-am dat seama că: trebUie sa iasa ceva
bun din tine. Nici nu-mi inchipuiam că aşa un
băiat
Şi dă-I: şi dă- i Eh, mă gindeam, am mal făcuI
bine lncă un melancolic, pacoste pe capul meu
Dar bineinleles ascult, ochIi ii las in JOs ruşmat.
Aprob cu sf i a l ă, mai dau ŞI din mirm, ba chiar
scormonesc pămintul cu PICIOru' Gonlele capita-
nului au ascultat cit au a~cllital si pe urma seir-
blndu-se, au plecat unde-i mat ves"'* Iar capIta-
nul a ajuns dela la perspectlve~ invaţatura. CIca e
lumin ă, Ignoranla e bezna. lui Dumnezeu, vezi
bine, ii place munca c l nstttă Cu alte cuvinte,
vorbea despre lucrUrile acelea nedlgerablle cu
care popa ne asasl~a in fiecare duminică la in-
chisoare Şi vreau sa beau, ŞI nu mal am răbdarei
Da' Iasă, mâl Red, fraţ.oare, c-a sa rez.şti. Tre-
buie să sup0r'111 N-o sa mai poata cont.nua m nt~
mul ăsta, Ş I uite că dela: a inceput sa suHe mal
greu,. Şi aici, spre bucuria mea, una dm maşInile
patrule; a inceput sa c laxoneze Capitanul Quar-
terblood a intors capul oftind cu necaz, mi-a in-
tins mina cu regret
- Am fost bucuros să fac cunoştinţa cu trne,
om cinstit, mtU Schuharl Cu mare placere aş bea
un p ă h ă rel cu tme În cmstea acestei cutioştrnţe
E adevă rat că tarte nu mai am 'Jale, doctorii
mi-au interzls-a Cu toate astea,.o bere lot aş
bea. Dar vezi tu datoria' O sa ne ma, intilntm
"Fereasca Dumnezeul"', ma gîndesc Dar il
striniJ mina, mă-nroşesc tot şi Iar scormonesc
pămlntul . Fac totu l aşa cum vrea Peurrnă a ple-
cat in sfirş lt, iar eu o zbughesc ca din puşca di-
rect in "Borj".
in " Borj"' nu e nimeni la ora asta. Ernest stă
dup ă tejghea, freacă paharele ŞI le studiază la lu-
mină. E su rprinzător totuşi' oricind al veni, intot-
deauna barma",i şterg paharele. de parca de asia
depinde salvarea sufletelor lor. Ute-aşa ar putea
să stea chiar şi-a zi intreagă: la paharul,. mlJeşle
ochii, il studiază atent la lumină. sufla şi hat
'
214
-~
Freaca, freaca, freaca Se UIta din nou, de data
asta prin fundul paharului, şi da-i, şi dă-i
- Buna. Ernle ZIC Nu-I mal chinUI atîta, ca-i
faci gaura'
Se Uita la mine prin pahar, mormăie ceva,
parca din burta ŞI fară sa spună o vo rbă imi
pune larte cam de patru degete. Mă urc pe tabu-
ret, inghit. inchid OChIi. scutur C:apul şi Iar trag o
duşca Fnglderul zumzaie, Iar din ,tonomat se aud
scir'1iltun slabe Ernast suflă in paharul următor .
Ce bIne el Totul s-a Iln.ştlt Termin băutura şi
pun paharu' pe tejghea, Ernest, f ară sa intirzie,
mai Imi pune inca patru degete de Iicoare.
- Ei, cum e? E mai brne acum? mormăie .
To-al dezgheţat. mâi· stalkor?
- Mal blOe freaca acolo Ştii doar că unul tot
aşa B. frecat şi-a freGat, pina cind a venit şi duhul
rau Inşd pe urma ii triut ca un paşii
ŞI cme era ala? Intreaba Ernle, neÎncrezâ-
lor
A fost pc-aici un ,barman. Mal Înamtea ta.
- $i ce·J cu asta?
- NimiC De ce crezi ca a fost VIzita? A frecat
ŞI Iar a frecat Crne crezi că ne-a VIZitat?
- fJare palavraglu ma.i eştl l imi spune Ernie, şi
prtn iiSt~ .nţeleg ca ma aproba
$-d dus ia bucatarie ŞI ş-a intors cu o farfurie.
Mi-a adus cirnaţi praJlll A pus farfuria in 'ala
mea, mHi mtlns ketchup-ul şi Iar a luat paharu'-n
pn.TlIre Ernest ÎŞI cunoaşte mesefla Are ochiul
versat ImedIat \'ede cind a venit stalkerul din
Zona $1 ştie ca e rost de marfa Şi ma. ştie Erme
ceva ce-I trebUie slalkerului dupa ce a venit dJn
Zonă Omul nostru, binefacatorul ErOle
Tarm n d'natil, apnnd Ilgara ŞI incep să soco-
te$c cit c.îştlga Emie de la ..fraţll' noştri Nu cu-
nosc preţurtle în Europa. dar am aUZit că, do
exemplu. blbNonul ar merge spre doua mii şi ju~
matate, Iar Ern c 1lE' dă numai patru sute. Bateri-
Ile costa acolo dpr08pe o suta ŞI noi nu primim
rhal mult de douazeci Probabil că restul lot cam
a~a es·o E ·ade .... Mat că transportul marfii În Eu-
ropa cos.fa bam D<l-i lu' unu, dă-I lu' ,altu'; şeful
transportlllUi doar de la ei manincă, In general,
daca stau S,\ ma g'ndesc mal bJne, Eroie nu ciş ­
liga prea mult Vreo 15-20 la sută - nu mai
mult Dar dac<l-I prtnd are aSlgurati zece ani de
munca $,lnl(..1 Ş,I 3;CI gindUrile mele cuvioase
Sint nlrerllptl3 de aparitia unui liP pohtlcos, Nici
n-am auzit CInd t imrat Apare linga cotul meu
dlept. ŞI intreaba • besc şi eu despre acelaşi lucru, parcă nu mai
- Imi daţi vo e?
va rog. Care-i necazu'?
M,cut. ·IAbu1.. cu n!sucu' ascuţit şi cu pepion
la git "oza' lUI mi-e CUf"\oscuta. l-am mai văzut
pe undevJ dar unde anume nu mai ŞtiU, S-a ur-
cat ~Iaturl pe l;Jburet şi ir zice lui Ernest:
Burbon te rog Şi imedIat spre mine: ierta-
Ir-ma, dar am Impresia ca va cunosc. Nu cumva
lucrati la InstItutul Internallonal?
Ba da Dar dumneavoastra?
Scoate VIOI dlntr-u(1 buzunarel o carte de VIZItă
ŞI-a pune in fata mea. Citesc: .Aloise M3C-
Naught agent În Biroul de Emigra,,"' Btneinţeles
ca il cunosc Se leaga de oameni ca să plece din
OrRşul nostru Cmeva doreşte foarte mult ca toţi
10c!Jltorli oraşulUI sa plece Şi-aşa au rămas in
Marmq,nt nurral Jumatate V~r sa curele complet
!~ul Imping cart 3 de ....,tlta cu virful unghiei ş i
II ZIC
- Nu, multumesc Nu ma interesează. Vreau
, ALMANAH
ANTlCtPAŢlA
•
~~piCNIC LA
1ADG NEA DRUMULUI
sa mor in patrie.
- De ce? intreabă vioi. I ertaţi -m i indiscretia,
dar ce vă leagă aici?
Şi Î-am spus direct cam ce ma leagă aici.
- Păi, cum ce mă leagă? Amintirile dulci ale
copilăriei. Prima sărutare in parcul oraşUlUi, mă­
micuţa şi tăticutu'. Prima beţie chiar in acest bar,
şi dragostea inimii mele, poliţia ... Scot din buzu-
nar o batistă murdară şi-a pun la ochi. Nu, ii zic.
Pentru nimic in lume .
S-a uitat la mine, a luat un pic de burbon şi
spune ginditor;
- Nu pot să vă Înleleg pe voi, marmontfenli.
Stati pe-un vulcan. în fiecare moment poate să
se extindă o epidemie, sau poate ceva mai rău. ii
i~leleg pe bătrini. Le vine greu să plece din locu-
nle nat.ale._ Dar du~neavoastră ... Citi ani aveţi?
Pro~abrl . cfl: nu . mat mult de douăzeci şi doi _
douazeCI ŞI treI. Vreau să intelegeti că biroul
nostru este o organizaţie de binefacere. Nu avem
ni_ci_un pr~fit. Vre_m pur şi simplu ca oamenii să
paraseasca locul asta diavolesc. Le dăm posibili-
tatea să trăiască o viaţă adevărată. Noi dăm banii
şi asigurăm şi locul de muncă. Iar tinerilor ca
dumneav,?astră le creăm conditii ca să in!ofete ...
Nu, nu Inleleg!
- Da' ce? Nimeni nu vrea să plece?
- Ei nu, nu chiar nimeni ... Unii vor, mai ales
oamenii cu familii, dar tineretul şi bătrinii.. Ce
aveli in o raşul ăsta? O văgăună acolo, in fundul
provinciei..
Şi atunci i-am zis-a:
- Domnule Aloise MacNau~ht! Aveli drep-
tate.. . Duc;em o viată grea. Oraşelul nostru e o
vagaună. Intotdeauna a fost o "gaură". Numai că
acum este o "gaură" spre viitor. Prin aceasta
gaură vom aduce in lumea dumitale parşivă ase-
menea lucruri, că totu l o să se schimbe. Viala o
să fie alta, mai bună, şi fiecare va avea tot ce-i
trebuie. Uite aşa-i cu "gaura" astal Pe aici curg
informaliile, Iar cind o să le cunoaştem bine, o
să-i facem pe toti bogali şi o să zburăm spre
stele. Şi vei ajunge unde vrei. Aşa-i la noi in vă­
găuna asta ..
Aici m-am oprit pentru că am observat cum Er-
nie cască ochii la mine şi parcă m-am ruşinat. In
general, nu sufăr să repet cuvinte străine, chiar
dacă sint de acord cu ele şi-mi plac. Mai ales că
le scot ca din topor. Cind vorbeşte Kirill, 11 as-
culti cu gura căscată, dar cind m-apuc să vor-
iese la fel. Poate fiindcă Kiriil nu a p'us niciodată
"marfă" sub tejgheaua lui Ernest. In sfîrşit..
Emie s-a dezmeticit repede şi mi-a turnat mai
mult de şase degete: adică, "vino-ţi in fire, măi
băiete. Ce-i cu tine astăzi?". Iar domnul Mac-
Naught, cu nasul lui ascutit, a gustet din burbon.
- Da, e adevărat.. Baterii veşnice, "panaceul
albastru" .. Dar dumneavoastră credeti că aşa o
să fie intr-adevăr?
- Nu-i treaba matale ce cred cu adevărat.
Asta am spuS-Q pentru oraş. Cit despre mine, hai
să-ti zic aşa: "Ce n-am văzut la voi in Europa?"
- Dar de ce neapărat in Europa?
- Lasă, că peste tot e la fel. Iar În Antarctica
mai e şi frig.
'Curios este faptul că ce spuneam credeam din
toată inima. Şi-n momentele astea, Zona noastră
blestemată mi-a devenit mai dragă de o sută de
ori. Şi nu m·am pilit Încă.
- Dar dumneata ce zici? il intreabă Nas Ascu-
~~ALMANAH
~ ANTlCIPATIA
tit pe Emest.
• - Eu am de lucru, .zice cu \lreutate Emie. Nu
srnt un mucos, un pierde-vara. Toli banii i-am
băgat În afacerea asta. la mine vine şi coman-
dantuL Generalul. De ce să plec de-aici?
Domnul Aloise MacNaught a Inceput să exem ~
pJifice cu cifre, dar nu l-am mai ascultat. Am tras
bine <!ln p~har şi scolind din buzunar un pumn
de marunţlş am dat tonomatul la maximum. E
acolo un cintec "Să nu te-ntorci, dacă nu eşti si·
gur". După ce mă-ntorc din Zonă mă influen-
t
mi iau pa'afu şi plec intr-un coll să discut soco·
teli mai vechi c-un amic, "pir![lt cu cirlig de fier".
Timpul zb.oară ca pasărea.,. Imi beau şi ultimul
bănuţ cind intră Richard Nunan şi Cre-
mă-de-ghete . Bună pereche. Cremă-deiJhete, un
uriaş negru ca cizma ofiterului, cu parul cret,
miini pină la genunchi, iar Dick-micul, rotofei şi
roz, aproape că luceşte.
- Hei! t ipă Dick cind mă vede. Ulte-I ş i pe
Rad! Vino la noi, Red!
- Aşa e, urlă Cremă-de~hete. in tot oraşU l nu
sint decit doi oameni adevaraţi. Red şi cu mineI
Restul sînt blestemaţi şi copiii satanei, Red! Ş i tu
eşti sluga satanei , dar totuşi eşti om ...
Mă apropii de ei cu paharu-n mină. Cre-
mâ-de-ghete mă ia de scurtă, ma aşază la masă
.ŞI zIce:
- ,Stai, măi Roşcovane! Stai jos, slugă a sata-
nei. Imi place de tine, măi Roşcatule. Hai să plin-
gem păcatele omeneşti cu lacrimi amare.
- Să plingem, ii zic. Să-nghitim lacrimile pa-
catului.
- Şi va veni ziua ... anunţă Cremă-de-ghete.
~eJ a c~lul pal~d e-nfrinat, iar călăreţul pune pi·
Clorul ro scara. Degeaba se vor ruga cei care
s-au vindut satanei pentru că se vor salva numai
cei care au fost impotriva lui. Vai, copii al omen i-
rii, care vă jucaţi cu jucăriile satanei, vouă, celor
i spitiţi de bogătiile satanei, vă spun: orbilorl Oez-
meticiţi-vă pînă nu e prea tirziu şi călcaţi În pi-
cioare Jucăriile diavolului!. .. Aici a tacut de parcă
ar fi uitat ce urmează... Da' nu-mi dă nimeni să
beau? continuă el cu voce schimbată. Da' unde
mă aflu?... Ştii, măi Roşcovane, că iar m-au azvir-
lit din serviciu? "Eşti agitator roşu " mi-au zis. Le
explic: "Venili-vă În fire, sinteţi o rbi şi veţi cădea
În prăpastie, iar in ,căderea voastră o să trageţi
după voi alţi orbi". Incep""Să ridă. Atunci mă duc
la şef şi ii trag un pumn În mutră, după care plec.
Acum o să mă bage la zdup: Şi pentru ce?
Oick se apropie şi pune pe masă o sticlă.
- Azi plătesc eu, Îi strig lui Ernest.
Dick se uită cam ciudat la mine.
- Totul e legal, ZIC. Bem premiul meu.
- Aţi fost in Zonă? intreabă Dick. Ati adus
ceva?
- Un biberon plin şi pantalonii la fel. Pui in
pahare sau nu?
, - Mama lui de biberon, scrîşneşte amarnic
Cremă-de-ghete. Pentru orice biberon să-ţi rişti
viala? Ai rămas viu, dar ai adus in lume incă un
lucru diavolesc. Şi cum poţi să ştii, Roşcovane,
cîte nenorociri ŞI păcate...
- Vezi să nu te usuci, măi Cremă-de-ghete,
i-o plasez sever. Mai bine bea şi fi vesel că m-am
intors viu Sănătate, măi băieţi!
A fost grozav pentru sănătate. Cremă-de-ghete
s-a descleiat complet. Stă şi plinge si ii curge din
ochi ca de la robinet. N-are nimic, il cunosc eu.
215

~ .y . I ~ nr-I
PICNIC LA
t Drurv1uLui
I
Asta-I numai o etapă, atunci cind plinge şi pro-
povăduieşte că Zona esle ispita diavolului, că nu
ai voie să SCOli nimic din ea, Iar ce s-a scos să se
arunce inapa; vom trAI ca şi cum Zona n-ar
exista. Să-I d ă m diavolului ce-I al diavolului.
. Dar 11 Iubesc pe Cremă-de--ghete şi in general
imi plac oamenii slurl'l. Cind afe bani, cumpArA
mariă de la oricine fără să se tirgulască. Cit I se
cere , atlta dă . Pe urmA. noaptea, cară inapoi in
Zonă toată marfa $1 o ingroapA. Doamne, ce mal
plinge!
- Dar ce-j ăsta, blberonul plin? mă intreabA
Dlck. Pe ăla simplu il ştiu, dar pe cel plin ... Aud
pentru prima datA.
l-am explicat. EI a dat din cap şi a plese!i! din
buze:
- Mda, foarte Interesant. ' Asta-i ceva nou. Cu
cine al fost? .. Cu Kirill1 Cu rusu' ă la?
- Da. Cu Kirlll şi Tender. Ştii care... labaran-
tul nostru.
- Probabil că te--al cam chinuit cu eL.
- Ba deloc. Băietii s-au tinut foarte bine. Mai
ales Kirill. Ce mai, stalker innăscut. Dac-ar fi avut
mai multă experientă şi nu s-ar grăbi copilăreşte,
aş merge in Zon ă cu el in fiecare zi.
- Şi-n fiecare noapte, nu? m ă-ntreabă Dick,
rizind prosteşte, ca unul pilit.
- Au:;::i? Lasă asta. Cind glumim, glumim ...
- Şt i u. Cind glumim , glumim , iar pentru asta
poţi să iei şi una peste bot. Consideră că-ti dato-
rez două labe ...
- Hmm .. Cui? Ce două labe? se trezeşte Cre-
mă-de-gh ete . Care eşti bă, pe-aici?
L-am apucat de miini şi abia l-am aşezat la loc.
Dick i-a strec.urat in gu ră o t igară ~i i-a aprins-o.
L-am liniştit. Intre timp s-a mai strinS ceva lume.
La tejghea nu mai e loc , multe mese s-au ş i ocu-
pat. Ernest a chemat fetele, care aleargă de co-
lo-colo : unii vor bere, altii cocktail sau tărie cu-
rat ă. Mă uit şi observ că in ultimul timp au apărut
În oraş mu~i necunoscuti , majoritatea mucoşi În
fulare pestriţe pin ă la pămint. I-am zis asta şi lui
Dick, care m-a aprobat:
- Păi, cum crezi? Doar incepe să se constru-
iască masiv. Institutul ridic ă trei clădiri noi, iar
Zona vor s-o împrejmulasca cu un zid, de la ci-
mitir pin ă la ferma veche. S-au dus vremurile
bune pentru stalker.
- Dar cind a avut stalkerul vremu ri bune? Mă
gindesc: " Ia uit ă-te ce noutăti! Înseamnă că de-a-
cum înainte nu voi nlai putea să "ciupesc" nimic.
Poate că-i mai bine aşa , tentatii mal putine. Am
să merg in Zon ă ziua, ca un domn. Banii nu vor
mai fi ace iaşi, dar in schimb va fi mal multa sigu-
ranţă (galoşu ', costumul special , una-alta), pa-
trula nu te mai d eranjează. De trăit o să trăI esc şi
cu un salariu, iar la băut ură am să mă duc numai
la premieri". Şi, stind aşa, m-a cuprins o tristete
groaznică . Fiecare bă nut va trebui să-I socotesc :
asta pot să-mi permit, asta nu pot. Pentru fiecare
cirpă a Gutei va trebui să am r ă bdare şi să pun
ban Pesle ban ... la bar să nu mergi, mai bine te
duci la film ... Totul este cenuşiu, mohorit. Fie-
care zi va fi aşa, fiecare seară, noapte.
Stau aşa şi mă gindesc pin ă cind Dick imi mor-
maie la ureche :
- Ieri, la hotel, am intrat in bar ca să -mi beau
păhăruţu ' inainte de c ulcare şi-am vazut nişte
nou-veni ţI. Nu mi-au plăcut de la prima vedere.
Vme unul din ei spre mine, se asaza şi inc epe
să mă ia pe departe. Şi·mi dă de-nleles ca ma
216
==.==========================================================~A;N;T;IC;'P;A~T;;IA ~
-.
cunoaşte, şt i e cine sint şi unde lucrez. Ar fi plătit
gras anumite servicii...
- A, copoi d-ăia, zic. Nu prea mi·a trezit inte-
resul. Doar văzusem destui copoI. Lasă că des-
pre serviciile astea am auz it cite-n lună şi-n stele.
- Nu, drşgul meu, Nu sint copoI. Ascu lt ă-mă
cu atentie. II interesa cite ceva din Zonă, şi mal
ales lucruri serioase. N·are nevoie de baterii,
"biza", "stropii negri" sau alte bijuteriI. Nu mi-a
spus direct ce vrea, ci numai mi-a sugerat.
- ŞI ce vrea?
- "Piftla vrăjltoru l ul", după cum am inţel es. Se
uită la mine cam ciudat.
- Ohol fi trebuie "piftia vrăjitorului"? Dar de
"lampa morţii", intimplător, n·are nevoie?
- r,1 eu I·am intrebat la fel.
- i?
- n c hipui eşte-ţi că· i trebuie.
- Da? Atunci lasă-1 să-şi facă singur rost de
toate astea. Doar e un lucru de nimic. Subsolu-
rHe sint pline de "piftia v răjito rului ". Iei găleata şi
o scoţi. In să Înmormîntarea să şi-o plătească sin·
gur.
Dick tace, se uită la mi ne incruntat şi nici mă­
car nu zimbeşte. Ce·o fi insemnind asta? Vrea să
mă angajeze, sau ce? Ş i dintr·o dată am inteles.
- Stai puţin, zic. Cine zici că a fost? "Piftia"
este interz isă pentru cercetare chiar şi - n Insti-
tuI...
- E adevă rat , zice Dick fără grabă şi se tot
. u ită la mine. Cercetarea ei reprez in tă un pericol
potenţi a l pentru omenire. Acuma al înţe l es cine li
fost?
Eu tot nu înţelegeam nimic.
- Pai, cine sa fie? Poate, vlzltatoru?
EI a ris, m·a bătut pe mină şi a ZIS.
- Hai mai bine să bem, suftete bun şi simplu
ce eş ti!
- Hai. zic eu, dar deja m-am enervat. V- aţi gă­
sit sufletul simplu, deştepţIlor! Bă, Cre·
mă -de-ghete! Ajunge cu dormltu' Hai să bem .
Nici o şansă. Ş i ·a pus mutra neagră pe masa
de aceeaşi culoare şi doarme buştean, iar miinile
i·au aiuns pină la podea. Am băut cu D1Ck şi fără"
Crema·de·ghete.
- Aşa e Oi fi un suflet simplu sau complicat,
dar despre tIPU' ăsta m-aş duce şi aş vorbi acolo
unde trebuie Nici eu nu prea ador politia, dar
zău (fă m·aş duce şi I-aş declara.
- Ih î. Si-acolo la politie or să tF!-ntrebe: "Dar
de ce tipu' ăsta a venit tocmai la tine?" Ce zici?
Am Clat dm cap
- Mi-e tolu na. Măi, porc gras, in oraşul ăsta
eşt i de·abia de trei ani ş i- n Zonă n·ai fost nicio-
dat ă "Piflla vrăjltorului" ai v8zut-o numai În fIlm .
Dar dacă ai fi văzut-o in realilate, şi mai ales ce
face cind pnnde un om, ai fi făcut pe line. Dragul
meu, e un coşm a r. Iar din Zonă n-ai voie s-o
scoti ... Ştii şi tu că stalkerii sint oameni duri. ..
Vor cit mai multă "varză" . Cu afacerea asta, insă,
nici Slizniak din groapă n·ar fi de acord. Nici mă­
car Stervlalnik Barbndge. Mi-e frică doar să mă
gîndesc pentru ce şi cui ii trebuie "piftl8"
- Da. Totul e aşa cum zici, Însă intelege şi tu
că n·aş vrea ca o frumoasă dlmineată să mă ga·
sească in pat, sinucis. Nu sint stalker, dar şi eu
sint un om dur, un business man Nu ştiu dacă
mă-n1e 1 egi, dar imi place să trăiesc . Aşa m·am
Obişnuit.
Ern est strigă de după tejghea :
- Domnu le Nunan! La telefon!
ALMANAH ~~
•
PICNI''":
MAF'GII [r
- Drace! zice Dlck cu rautate . Probabil, iar o
reclamatie. Ăştia mă găsesc Oriunde . Scuză-mă,
Red.
Se ridică şi merge la telefon, iar eu rămin cu
sticla şi cu Crema·de·ghete, ca şi inexistent
acum. Ce să-i faci! Va trebui sa mă lupt singur
cu sticla. Dracu' s·o la de ZonAl NicăierI nu scapi
de ea. Unde mergi, cu cine vorbeştI - Zona,
Zona, Zona Ce frumos vorbeşte Kiflll. E bălai
bun, nimeni nu spune că e prosl. ba din contră,
toţi zic că e deştept. Despre VIaţă, însă, nu şlie
nIci pe dracu' Nu·şl poate imagina CÎtă mirşăvle
este pe lingă Zonă. Poftlml Cineva are nevoie de
"plftia vrăj ito ru IUl" ... O fi Crema-de-ghete beţivan
şi nebun religios, dar citeodată I.e gindeşti dacă
nu are cumva dreptate ' oare nu-j mai bine să-!
lăsăm diavolului ce-i al diavolului?
Pe locul lui Dlck se aşaza un mucos cu fular
pest riţ.
- Domnu' Schuhart? Întreabă
- Ce e?
- Mă cheamă Kreon Sint dm Malta.
- Şi cum mai e pe la voi, in Malta?
- Nu e râu, dar vreau altceva M-a tnmls Er-
nest.
,,Aşa, mă gindesc. Deci Ernest totuşi e o cana-
tie. N-are mci un pic de mila. Ultâ·le la baleţelul
ăsta măshniu, curăţel şi frumuşel. Probabil că. nu
s-a bărbierlt mciodată şi nici macar n-a sarutat
vreo fată. Lui Ernest ii e totuna Important este
să trimită cit mai mulţi în Zona. Unu din trei dăcă
se intoarce cu marfă şi 101 scoate "varza"
- Şi cum o mai duce bătrinul Ernest? intreb
după o scurta tacere
Se intoarce spre tejghea şi zice:
- După părerea mea, n-o duce rău Aş face
schimb cu el.
- Eu n-aş face. Vrei să be l?
- Mulţumesc, nu beau
- Atunci, poate o tlgară?
- Mă SCUzaţi, dar nici fumălor nu sini
- Prietene, pentru ce-ţi trebuie bani, atunci?
Se imbujorează, işi la un aer serios şi-mi zice
incet
- Poate mă priveşte numai pe mine, domnule
Schuhart..
- Aşa e, aşa e, şi-mi torn din nou de patru de-
gete Şi trebuie sa spun ca in cap incepe un zgo-
mot surd, iar in corp se intinde o moleşeala plă ·
cută: m· a l ăsat Zona. Acu' sîni beat. ii ZIC, şi pe-
trec după cum vezi. Am fost in Zonă, m-am in-
tors VIU ş i cu bani Nu se-ntimplă prea des să
te·ntorci VIU şi rar. de tot cu bani Aşa ca hai să
lăsăm vorbele mari..
Se ridică şi Îşi cere scuze Vad că se·ntoarce
Dlck. Stă lingă scaun şi după faţa lui văd că s-a
întimp lat ceva.
- Ei? ÎI intreb. Iar ti s-au inecat corăb iil e?
- Iar
Se asază, işi toarnă, imi pune si mie şi văd că
nu Sint reclamaţule de vena Rec l amaţiile nu-I de-
ranjează, sint lucruri de nimic
- Hai să bem, zice. Şi, fară să mai aştepte, in-
ghite toată porţia şi imediat işi pune alta. Şt i i,
zice, Kirill Panov a mUrit
Fiind beat. nu l-am inţeles la inceput . A murit
Cineva şi cu asta, basla.
- Eh! Atunci sa bem pentru sufletul lui. ..
A hOlbat och ii la mine şi atunci am SImţit cum
inauntru parcă s·s rupt totul. Ţin minte că m·am
rirljl"';!t m-am sPflJlOit de masă şi m-am uitat la el.
~~ ALMANAH
~ ANTlCIPATIA
A
- Kirill? Şi-n fata mea apare păienjenlşu) de
argint şi iar aud cum se rupe cu un zgomot slab.
Iar prin zgomotul ăsta sinistru vocea lui Dlck
ajunge la mine ca din camera cealaltă :
- Infarct. L-au găsit gol, sub duş. Nimeni nu
inţelege nimic . Intreabă de tine şi le-am spus că
eşti in regulă .
- De' ce sa nu inţeleagă? Zona .
- Stai , imi zice Dlck. Stai jos şi bea .
- Zona, repet, şi nu POl să mă mai opresc :
Zona ... Zona ..
Nu mai văd I'llmlc În jur decit pălenjeniş argin·
tIU Tot barul este impălenjenit, iar oamenII se
mişcă de colo-colo. Păienjenişul se rype cu un
zgomot slab atunci cind este atins In mijlocul
baru lui stă mallezul, fata e mirata, copilărească şi
nu mai Întelege nimic.
- Măi baleţaş, ii zic duios. De.citi bani al ne-
voie? O mie îţi ajunl;1e? la-i, la-I li arunc banii şi
de/a am inceput să tiP: Du-te la Ernesl şi spune-i
că · i o canalle. Nu-Ii fie fncă. Spune·i I aşului ăla!
Spune-i şi şterge-o la gară. Cumpără-li bilei pen-
tru Malta. Nu mai intirzia [lici o clipă! ...
Nu mai ŞtiU ce·am Ilpat. Imi amintesc că sla-
team in faţa teJghelei, Ernest îmi punea in fată o
bautură răcontoare şi ma intreba:
- Astăzi parcă ai bani? .
~ Da. Am
- Poate imi dai datoria? Miine trebUie să plă ­
tesc impozitul Şi·n momentul acela am vazut că
ţineam În pumn o grămăjoară de bani. M·am ui·
tat la "varză" şi-am bolborOSl1:
- la Uită-te. f'Ju i-a luat Kreon Maltezu', Va să
zica e mindru .
- Ce--i cu tine? mă întrebă prietenul Ernie.
Te-ai cam imbatat
Nu Sînt in regula, proaspat ca de sub dUş
- Du-te acasă, zice prietenul Ernie. AI baut
cam mult.
- KlrllI a mUrit
- Care Kinll? CheJosu'?
- Ba tu eşti chelos I Dintr-o mie ca tine nu
scot un singur Kirtll Eşti neguSlor, mă, putoare.
Negustoru' morţ i i Ne-ai cumpărat pe toti. Vrei
să fac praf toată p răvălia asta?
Am ndlcat mina, dar m-au prins şi m-au tras
nu ŞtiU unde Nu mai inlelegeam nimic şi nici nu
vroiam asta . Urlam , loveam cu picioarele şi cu
pumnIi Cind mi-am revenit stateam În W C., ud,
cu faţa lOVita Ma Uit in oglindă şi nu mă recu-
nosc . Şi, colac peste pupăza, ceea ce n-a fost ni-
ciodata, imi zvicneşte obrazul Din sală se aude
zgomot mare: se sparge stlclane, iar ţIpetele fete·
lor nu reuşesc să acopere urletul lui Cre-
ma·de-ghele :
- Pocăiţi-va, pa razitilor! Unde-i Roşcatu'?
Unde l-aţi ascun.'), fir-aţi ai dracului? '
Se aude sirena politiei. Şi cum am auzil-o
parcă mi s-a limpezlt totul in creier, ca-nlr-un
Cristal. Ţ i n minte lotul, Ş ti U totul, inţeleg lotul.
Şi-n suflet nu mai am loc decît pentru o rautate
de gheaţă. , ,Aşa care va să zică? mă gindesc
Atunci sa vă pregătesc o seară plăcută Las' că
va arăt eu ce-nseamnă un stalker"
Am scos din buzunarul pentru ceas o ,.biză"
nou·noută, nefolosita. am strins·o intre degete
de două ori , am deschis uşa de la sala şi am
strecurat "biza" in scuipatoare. Am deschiS apoi
fereastra şi hop! afară . AşJi vrut sa văd cum o să
fie. dM nu suport "biza" . Imi curge singe din nas
din cauza ei
217
 ~-~~PICNIC LA~
I\~AP~INEA D~UMULUI
Am străbătut curtea in f ~gă şi aud cum Începe
sa lucreze din plin "biza" , Intil au inceput să latre
şi să urle ciinii din 101 cartierul. SinI pnmil care
simt "biza", Pe urmă a Început să urle careva in
"bombă " , dar in aşa hal inCÎt fiind departe şi 101
am simţit cum mi se sfîşie urechile. Mi-am inchi-
PUIt cam cum s-a tulburat, toată lumea acolo.
Unii au cazul in melancolie, alţii au devenit vio-
lenţi, iar pe alţii i-a cupnns frica. de nu mai şti a u
pe unde să se ascundă. Groaznic lucru , "biza "
asta! O să mai treac ă ceva timp pină cînd o să se
strîngă din nou lume În "bomba" lui Ernest. Bi-
neinţeles că o să ghiceasc ă cine a făcuI asta,
insă nu mai imi pasa. Gata! Nu mai eXista stalke-
rul Red! Mi-ajunge. Nu mai vreau să caut moar-
tea impreună cu ălţi proşti pe care trebuie să-i
învăţ mesene. Ai greşit, Klrlll, prietenul meu
drag . Iartă-mă, dar nu a i dreptate Cre-
mă-de-ghete are. Oamenii nu au ce că uta aici.
Zona nu are nimic bun în ea.
Sar gardul şi mă duc acasă. Îmi muşc buzele,
vreau să plîng şi nu pot Ce-o să facem. Kiril/?
Cum am sa trăiesc fără tine? Mi-ai arătat viitorul.
lumea nouă, O lume schimbată ... şi acum ce-o să
fie? O să plîngă cineva după tine, acolo, in Rusia
in depărtată, iar eu nici măcar nu mai pot să
pling, şi sint de vină, nimeni altcineva decit eu!
Cum am putut, animalul de mine. s ă-I duc În ga-
raj, cînd ochii nu j s-au obişnUit cu intunericul?
Şi cum mi-am adus aminte de toate astea, mi s-a
oprit ceva in gît şi mi-a venit să urlu ca lupii.
Probabil că am H.icut-o pentru c ă oameni i au in-
ceput să fugă din calea mea in toate părţile Pe
u'[Tlă m-am liniştit şi observ că vine Guta.
Imi vine in întîmpinare frumoa sa mea fetiţ ă , cu
picioruşele ei drăg ă laşe ; cu fus tlţa deasupra ge-
nunchilor şi toată lum ea c as că gura la ea . Dar ea
merge drept inainte, nu se Uit ă la nimeni, şi am
inţeles imediat, nu ştiu de ce, că mă caută pe
mine. ,.-'
- Bună, Guta! Unde le duci?
Se uită la mine şi Într-o secundă a observat to-
tul: mutra mea bătută , giaca udă şi pumnii zgi-
riaţi . Nu mi-a spus însă nimic de asta, ci numai:
- Bună, Red! Pe tine te caut.
- Ştiu, zic. Hai la mine.
Tace, intoarce capul şi se UItă intr-o parte. Ah,
ce trăsături are, ce git mîndru! Pe urm ă zice'
- Nu ştiu , Red. Poate n-o s ă mai vrei să te În-
tîlneşti cu mine.
Mi s-a strins inima: ce-o mai fi asta? Dar i i
spun liniştit:
- Nu prea inţeleg, Guta, Ast~i am băut putin
şi poate de-aia nu inţeleg .. . De ce să nu vreau să
mă mai intilnesc cu tine?
O iau de braţ şi mergem, fără grabă, la mine
acasă Toţi cei care au c ă scat ochii la ea pina
acum îşi in't orc privirile. Pe strada asta am stat
toată viata, iar pe Red Roş covanul il c unosc toţi
prea bine. Şi cine nu mă cunoa şte îl fac eu s ă mă
cunoască repede
- Mama zice să fac chiuretaj, dar eu nu vrea u,
zice Guta.
Am făcut ciţiva paşi pină cind am inţeles, iar
Guta continuă:
- Nu vreau nici un chiu~etaj. Vreau un cop il
de la tine, iar tu faci cum vrei Nu te ţin. Poţi să
te duci orJunde vezi cu ochii.
O ascult, dar se enervează ş i , tot ascultind-o ,
imi pierd minţile Nu mai pot să inţeleg nimic. iar
În cap mi se învirteşte o prostiA' unul pl eac ă , al-
218
tul vine.
Îmi spune' "Vai de mine, un copil de sta/ker!
Vrei să n a şti un monstru? E un pungaş, n-o să
aveţi familie niciod a tă! Azi e liber, miine e În În-
chisoare". Însă mie mi-e totuna şi sint gata să fac
orice. Pot şi singură : să nasc, să-I cresc, să-I fac
om . Chiar f ără tine. numai că la mine să nu mai
vi i. Să nu-mi calci pragul..
- Guta, zic , fetita meat Stai puţin ... şi nu mai
pot, mă apuc ă un rîs nervos, ca de idiot .. Rindu-
nica mea, zic, da' de ce mă goneşti?
Şi rid ca ultimul prost, iar ea s-a oprit din
mers, şi-a pus capul pe pieptul meu şi plinge.
- Şi cum o să fie acum, Red? zice ea printre
lacrimi. Ce-o să fie cu noi?
CAPITOLUL IJ
Redrick Schuhart, 28 de ani, căsă­
torit, fără ocupatie stabilă
Redrick Schuhart stătea după o piatră de mor-
mint şi ţinind într-o parte o ramură de scoruş se
uita spre drum. Luminile reflectoarelor de pe ma-
şinile de patru/are se prelingeau prin cimitir şi
din cind în cind il orbeau , obligÎndu-1 În acele
momente să -şi mijească ochii Şi să-şi tină respi-
raţia.
Deja t recuse ră două ore, iar pe drum nici o
schimbare.
Maş ina stătea tot acolo, duduind, cu motorul
mergind in gol. Oirele luminoase cădeau peste
mormintele p ă ras ite , peste crucile ruginite şi
aplecate, nimereau monumentele ruinate şi năpă­
dlte de tufişurile de scoruş , apoi lunecau de.a
lungul coamei zidului, sus, la trei metri, oprin-
du-se în cele din urmă puţin mai la stinga, unde
se termin a Zidul Pat ru lele se temeau de Zonă.
Nic i m ăcar nu ieş is eră din maşină. Chiar şi aici
lîngă cimitir .Ie era frică să tragă cu mitraliera .
Uneori, liedflck auzea voci înfundate Şi observa
I
cum din maş in ă zbura cite un muc de ţigară,
care, izbi n du~ se de ş osea, arunca mici jerbe de
scîntei roşcate Afară totul mustea de apă , pentru
că plouase nu de mult, şi Redrick simţea cum il
pătrunde Ingul, umezeala, deşi purta o cana-
diană groas ă .
Lăsă dlO mînă ramura şi intorcind capul as.
cultă .atent. Undeva la dreapta. nu prea aproape,
dar mci prea departe, tot aIci În cimitir, mai era
cineva Se auzea cum este r,ă s colit pămintul şi
cum foş nes c frun zele, iar dupa citeva clipe ceva
greu şi tare căzu cu un Zgomot În ă buşit. Redrick
incepu să se tirasc& incet Îl1apoi, fără să-şi in-
toarcă capul măcar , Ilpindu-se de iarba udă.
Deas upra capului lunecau neintrerupt luminile
proiectoare lor. Redrick incremeni, urmărind miş­
carea lor tăcu tă şi parcă intre cruci, pe un mor-
mint, stă tea nemi şcat un om imbrăcat in negru .
Stătea f ără să se ascundă. sprijinindu-se cu spa-
tele de un obelisc de marmură . Se întorsese spre
Rednck cu faţa lui aIbă şi parca avea în foc de
ochi dou ă scobituri întunecate. Adevărul este că
Redrick nu văzuse şi nici nu putea să observe
toate aceste am ă nunte într-o fracţiune de se-
cund ă , dar işi inChipui că a ş a ar trebui să arate.
S-a tirÎt din nou ciţlva paşi, a pipăit la piept bido-
naşul, după care l-a scos. Un timp a stat culcat
stringind la obraz metalul călduţ, apoi se tirÎ mai
ALMANAH V
ANTICIPATIA \....
"
(~~ ALMANAH
~ ANTIC I PAŢIA
PICNIC LA
MARG INEA DRUMULUI
departe, continuind să ţmă. bido n aş u ! in m ină,
fă r ă să se ma i Uite sau sa asculte Imp rejur
in gardu l cimitirului era o gaura Ş I linga ea pe
un ba lonzald plu mb Ult, stătea I ~n g lt Barbndge.
Contin ua să stea pe spate Ş I t ragea c u ambe!e
miini de guleru l pUfoverulu i. Scăpa dlO cind In
cind un geam ăt, tuşm d in ce tl ş or . chinUIto r Re-
drick se aşeza linga el ş i deşur u ba capacef ul de:
la bido n aş. Strec u ră cu g nJ ă mir:ta sub capUl. lUi
Barbridge, Sim ţi nd cu loata palma cheIla .h ?rb l n t ~
şi parcă .l l plc l ~asă din . c ~ uza tran S plraţl el ,' ap<?,
potrivi gitui b ld onaş ulUi mtre buzele batrinulUI .
Deşi era inlunenc, Rednck a d eSl u şI t la o. Ilc,ame
slabă a reflectoarelor ochl1 larg deschişI ŞI sti-
Cloş I ai lui Barbndge , barba as pră şi neagra ce-i
aCOperea o braj ii. A i ng hi ţ l l de c.iteva.,?ri-cu l ăco ­
mie, apoi s-a g răbit n e l,ni şt , l sa plpale sacul c u
"ma rf ă" . . .
- Te-al Into rs. Bun bă i al.. Roş ca tul e Nu
l-ai l ăsat pe bătrin. sa crape .. .~ a ZIS el c u res ~l-
r aţi a tăiată. . _
Rednck şi-a dat şi el capul pe spate, tragmd o
În g h iţitură z d ravăna
- Sta u b roaşte l e riioase. Ca ni şte lipltori
- Asta. , nu degea ba, spuse Barbndge saca-
dat, ca di nt r-o suflare. A cinplt careva şi acum ne
aşteaptă. . Red nc k s-a Uitat la el în jos. In lu m!na bleuye-
- Se poate. Să-ţ i mal dau un git?
- Nu. Deocamdată aj unge. Să nu ma laş i S in-
gur. Dacă nu mă părăseşti , nu mor. Şi-a!unci n-~
să-ţi pară ră u . Nu~ i aş a , Roşcat ul e, ca nu ma
I aşi?
Redrick n-a răspu n s S-a uitat in dtrecţla şose­
lei la strafulgerarile a l băstm ale reflectOarelor.
Obeliscui de marmură se vedea de aici, dar ~u
era clar dacă indiVidul slatea tol acolo sau dlspa-
ruse
- Ascultă-mă, Roşcovane . r-.j u . trancănesc. ca
să n-adorm. N-o să-ţi para ră u Şlli de ce batrmu l
Barbridge traleşte ş i acum? Hm? Bob GOrilia a
mler/lt-o Faraonul Bunker a d isparut Ca ŞI cum
n-a fos t. Ce stalker era! Dar a dispărut Shznlak
la fel Norman Ochelar/s lul. Kaltogen Pete Bu-
bosu' Toti. Numai eu am rămas, De ce? Asta
ştii?
- Pentru că al fost Întotdeauna o cana!le. i-a
răspuns Redrrck fă r a să~ş i dez llpeasca pnvlrea
de pe şosea . Un Sterviatni k' .
- Canalle Mda , asta-I adevăra t. Altfel niCI nu
se poate Doar toţi au fost aşa. Faraonul. SlIz-
niak Dar 'am rămas numai eu $tll de ce?
- ŞtiU, a răspuns Redrick mai mult ca să
scape de el
- MinIi Nu ŞtII Ai auzit de Globul de Aur?
- Am auzit
- Crezi că-s poveşlI?
- Mai bine taC I, il sfatui Redrick. Te Oboseşt i
degeaba _ 'În realitate, se simtea numai ro tula, Ia r pl,na _Ia
- NU-I nimiC. Ma SCOţI tu. D~ar ,?m f!1ers lm-:
preuns de atîtea an. Cu!'" o s<l: m~ laş., !oc.mal
acum? Te ştiu inca de Cind eraI mIC Pina ŞI pe
taică-tu il cunoşteam . .
Rednck tacea VrOIa să fumeze Ş I .atunci a. scos
o tigara, a deşertal tutu nul dlO . ea In. p~lm a şI-a
inceput să-I prlzeze Nu l-a ajutat Insa
- Trebuie să m ă scoţi Din c';luza ta m-a m
"ars" Numai tu n-ai vrut sa-I luam pe . Maltez
• Maltezul donse foarte mult sa mearga cu el.
, Vultur negru care se h,aneşte cu monaCIUll1 (N tr)
T oată sea ra le CÎntase în strun ă , le pro('usese °
sumă mare de bani , ba chiar se Jurase ca va face
rost de costumele speciale Barbridge statea
Iing ă Maltez ş i p!:,n!!1 d ~-ş i drept p~ravan pallŢl~
grea şi noduroasa II facuse com~hc:e cu ~chlu_
lui Red nc k: a d ic ă , n-or sa piarda nimiC daca o sa
fie de acord, Poate tocmai din cauza asta. Re-
d rick spusese nu . .
- Pentru c ă eşti zgirCit, a zis Rednck. Nu e
vin a mea. Ş i mai bine taci. _ .
Un timp, Barbridge n-a făcut altceva deCIt sa
gea mă În cet iş or . A tras din nou cu degetele de
guler, apoI şi - a dat capul. pe. spate. _ , . .
- la t o at ă marfa , numai sa nu ma I a ş I .alcl.
Redrick iş i pri vi ceasul Pî nă la răsărit mal era
putin , iar patru la tot nu pleca. Fleflecloarele con-
tin uau să lum ineze t ufi ş uri le, Iar undeva pe-a-
colo, foarte aproape de patrule, st ăt ea. asc~ns
Land Rover-ul Puteau sa~ 1 descopere 10 Of/ce
c l ipă.
- Globul de Au r, spuse 8arbri dg ~. Eu l-am
găsi t. Pe urmă au fost numai m lnc~ un l d ~s pra .el.
Chiar ş i eu minţ ea m : adic ă poate. mdeplm.1 once
d ori nţă . Nu chiar orice. Daca ar fi fo st on<;:e, 0u
mai eram aic i. Aş fi trăit În Europa. M -aş fi scal-
dat in bani. _
muratoare a reflectoarelor, faţ a lUi . B~rbn~g~
parc ă era a unui c ad ~ vrl:" Doar ochII stIClOŞI ŞI
buJbuca \i se holbau tl CŞ I la .el. . _
..,.... N-am prim it tm e reţea _v~nlc8: , ~ I b oro s ea
el Ban i - nici pe d racu . Sanatate Insa am avut.
Copi ii sint bun i, ia r eu trămsc NICI m ~c ar n ~
pot i să-ţ i închipui pe unde am fost ŞI tOtUŞI
trăiesc. lşi linse buzele L-am rugat un singur lu-
cru Lasă-mă să trăiesc. şi sănătate şi pentfU
COPIi. . . ?
- la mai Închide pllscu' Ce, eşli mUiere .
Dacă pot, te 'Scol Mi-e mi l ă de Dina ta - o S-f!·
j unga să faca trotuar,:! I .. .
- DlOa .. , hirii Barbrldge Fetiţa mea, fru!l10as~
lu' tăllcu Sint ras făta ţi, Roşco vane. Nu Ş tiU ce.-I
ă l a un refuz şi asta o să- i pi ardă .. A rt~ur, .A r,?hlG
al meu Tu il ştii. Roşco v ane Untle at mal vazut
asemenea b ăiat?
- Ţi-a m mai spus că dacă pot, te .SCO!. _
- Nu, se incapatin ă Barbridge Trebu"le sa. rr:! ~
scot i orice ar fi Globul de Aur. Daca vrei, 111
sp un unde e.
- Ei, hai spu ne. _. .
Barbridge a gemul ş i ~-~ f ra.m ~':ltat dl.n !10~ '
- Pi cioarele mele. A hlTII!. Plpate-Ie Ş I ZI-mi
cum sint;
Red ric k a inti ns mina şi i-a pip ăit picioarele de
la genu nchi in jos . _
- Oasele, şuieră Barbridge Oasele .ma ~ Sl,:!t?
- Sîn t, sint, m i nţ i Rednck ..Nu te m~1 fOI_ a!lta .
ta lp ă, picio rul parcă er!l de cauci uc. Puteai sa-I
leg i şi să -i faci nodurI. . ' . _
- Minţi De ce min ţ i ? CrezI că nu ŞtIU, ca
n-am mai vazut ni ci od ată ?
- Genunch II sint intregi.
- MI n ţi proba bil , Z I S~ Bar.bridge cu .trlste:,te:
La să nu-i nimic. Să ma SCOţi de-aiCI , ŞI-a sa-ţi
dau 'totul Globul de Aur Am soţ-ţi desenez o
h artă . o s ă-ţi arăt toate c a p c§lne l ~. ItI sP !-,~ to)ul ..
A continuat 'să vorbeasca,. sa prom ,~ a clte-n
l ună şi-n stele, dar" Red nck deJ~ nu-I mal asc\.llta.
Se uita in d i recţ i a şose l ei .. LU~Tllnlle refţe~t oa re lor
nu se mai agitau pe t uflşun Se opm a dmtr-o
219
 PICNIC LA
MARGINEA DRUMULUI
dată, incrucişindu~se pe acel obeHsc de mar-
mura, şi -n ceata lor intens albastră Redrick văzu
clar un individ imbracat in negru ce se tira prin-
tre crucI Silueta neagra se indrepta direct spre
roflectoare Redrick obse rv ă cum acestfl se lo-
veşte de o cruce mare , se d ă inapoi. din nou se
Izbeşte de-a cruce şi abia după aceea le oco-
leşte . ~ ducea . totuşi mal departe. intJnzind in
fată mIInile lung I, cu degetele raşchlrate Apoi a
dl~parut dintr-o dată. ca şI cum l-ar fi in gh iţl t pA-
mmtul Dupa citeva secu nde a aptirut insă din
~OU, mal la d!e~~la şi un pic mal departe, inain-
tind cu o Jncilpatl~are neomenee scă, de parcă ar
fi f9st . un meca~'lIsm Întors care abia a pornit.
$1 dintr-o dai a reflectoarele s-au stins Am-
breJaj ul a scrişnlt , motorul a Început să huruie
salbatic, iar pnntre tufiş uri au Iicăn! interm itent
luminile de semnalizare, cele roşii şi albastre.
Ma şi na p~ t rulel s·a urnit din loc, a demarat ne.
~uneşte ŞI a ţişnlt ca din puşcă spre oraş, dispă.
r~nd dupa zid . Redrick a inghllit spasmodic şi
şl·a tras fermoarul de la canadiana.
~ O~ fi plecat? 'ingăimă Barbridge infrigurat.
Ha., ma Aoşcatule, hai mai repede , S·a sucit, a
inceput sa pipale În jurul să u şi luînd sacul cu
marfa a incertat sa se rid.ce Hai, ce rTJai stai?'
_ Rednck ţOI se mai Uita in direcţia şose l ei. Era
IntuneriC ŞI nu _se vedea nimiC Pe undeva pe-a.
colo, Însa,_era ala care mergea ca o păpuşa me·
c.amea. Calca prost, cădea, lovlndu·se de cruci,
Ş I so·ncurca pnntre tuflşuri.
- Bine! Hai să mergem.
L·a ridicat pe Barbndge. B ătrînul il prinse cu
mina stingă de gît ca·ntr·un cleşte Neavind pu.
terea să se mai Mice, Aedrick a inceput să.1
tragă mergînd În patru labe, L·a trecut prin gaura
din g ard, apucindu·se cu miinile de iarba udă,
- Haide odatăI hiriia Barbridge, N·avea grijă
ca ţin eu marfa, iar de scapat.. Hai !
Poteca era cunoscuta ş i pe iarba uda se alu·
neca foarte uşor Rjlmurjle de scoruş ii lovea in
plll~a faţ~, iar bătrînul ăsta gras era atit de greu,
inCIt Jural ca·, mort. Sacul cu marfă se agăţa tot
timpul de cite ceva ş i se lovea, zdrăngănind, şi.n
plus le er~ fncă să nu se intilnească cu ă l a, care
poate mal umbla pe·aici, prm intuneri c
Cind au ieşit pe şosea era incă intuneric, dşr
se simţea ca nu mai era mult pîn ă la răsă nt. In
pădUrlC~. de partea cealaltă a şoselei, păsările in·
c~l?usera sa clnpească somnoroase şi incă neho·
tarite Pe deasupra caselor negre şi a felmarelor
galbene, rare, din cartierele indepartate, intuneri.
cui nOPJIl incepu_ să capete o r'luanţă de mov in·
chis. I?atea un vmtuleţ umed şi rece, care te fă .
cea sa te scuturi infngurat. Redrick l-a lăsat pe
Barbridge la marginea drumului şi s·a uitat im·
prejur un p ă ianjen mare şi negru tocmai fugea
peste drum Red a găsit repede Land Aover·ul, a
aruncat de pe carosene ramurile care il mascau.
s~a aşezat la volan şi incet, fără să apnndă lumi.
ni le," a_reş lt pe asfalt. Barbridge statea pe jos, cu
o mina ţmind sacul cu marfa, iar cu cealaltă pi-
păindu·şi picioarele.
- Repeae, suieră el. Hai mai repede! Genun·
chil inca îi mai am .. macar genunchii să·i sal-
vez.
Aedrick '·a ridicat şi sc riş n i nd din dinţi de in·
co!dar~ I·a aruncat in Land Rover. Barbridge s·a
prapuşlt pe scau nul din spate şi a icnit . Sacul
Însa nu l-a sCă pat din mină , Redrick a ridicat de
la pAmint Impermeabilul plumbuit şi l·a aruncat
220
~easupra lui Bar~rld}le. Acesta, rn zgircenie lui,
lz~utlse nu numai sa care toată marfa, dar nici
macar balonzaidul greu nu ii lăsase În Zonă .
. ~edrick a. scos. lanterna şi mergind cind
In arnte, cind mapoi a căutat urme pe marginea
drumului. N·a găsit nimic. Ieşind pe şosea, Land
Rover·ul a trecut peste iarba deasa şI Înaltă care
trebuia să se ridice la loc după citeva ore. ~n ju-
ruL loculuI unde stătuse maşina patrulai zăceau
gramezi . de mucuri. Redrick şi·a amIntit că de
mult vroia să fumeze. Şi·a scos ligara lin iştit şi a
apr!ns~o , .deşi chiar .acu~ ar fi vrut să sa ră in ma-
ş~na ş! sa goneasca, sa gonească, să gonească
Cit mal departe de·alcl. Dar nu avea incă voie s. o
şteargă .. Totul trebuia făcut incet şi calculat.
- Ce·l cu tine? s·a aUZit din maşină vocea
pfîngăreată a lui Barbridge. Apă n·ai vărsat, nă­
vodul e uscat. Ce mai stai? Haide, ascunde o
dată marfa ala.
- Taci. Nu mă mai deranja, a spus Redrick şi
a mai tras un fum. O să collm spre marginea de
sud.
. - Cum adică spre marQine? Ce·al innebunit?
Imi paradeştl Qenunchii. scîrbă! GenunchII mei!
Redrick a tras ultimul fum şi a stIns mucul În
cutia de chibrtturÎ.
- Hai , Sterviatnik, nu mai fă curent. Nu se
poate direct prin oraş. Sînt trei posturi şi măcar
la unul tot ne opresc.
- Şi ce dacă?
- O sa·li vadă copitele şi atunci s·a terminat
cu noi.
- Da' ce·au copitele mele? Am fost să prin-
dem peşte cu dinamita şi mi·am rupt picioarele.
Asta·i lot
- Ş i dacă le pipăie cineva?
- Le pipăie pe dracu' ... Am să urlu in aşa hal
c-or să uite să mai pipăie.
Dar Redrick se hotărîse deja. A ridicat scaunul
spre volan şi luminind cu lanterna a deschis un
capac mascat.
- Punem marfa aici
Aezervorul de benzină de sub scaun era fals.
Redrick luă sacul şi il băgă Înăuntru, auzind cum
acolo sună ceva şi se rostogoleşte.
- N·am voie să risc, mormăi. Nu am dreptul.
Aranjă la loc capacul, arunca deasupra nişte
cirpa şi un pic de gunoi şi puse scaunul la loc.
Barbrldge icnea, ofta, insista plingăreţ ca să
m~~rgă totul mai rel?ed~ şi iar începu să·i pro·
mita Globul de Aur, In timp ce se foia mereu pe
scaun, ultindu·se cu gnjă in intunericul care se
dilua continuu . Aedrick insă nu·i mai dădea aten·
ţl!:l !ă i e sacul de plastic plin cu apă şi peşti,
vars~ apa deasupra năvodului aruncat pe plat·
forma din spate, iar peştele care se zb ătea il
puse intr·un sac impermeabil. Sacul de plastic îl
impături şi il puse in buzunarul canadienei.
Acum totul era in regulă: pescarii se intorceau
fără să fi avut prea mare t"\oroc. S·a aşezat la va·
lan şi a pornit maşina.
Pină la cotitură au mers fără să aprindă lumi·
nile. La stinga se intindea zidul solid, de trei
metri. care înconjura Zona, iar În dreapta erau
tufişurlle şi păduricea nu prea rară în care rasă·
reau din cind in cind vilişoare părăsite, cu feres-
trele bătute in scinduri şi cu pereţii COJlţi. Aedrick
distingea foarte bine toate astea, obişnuindu·se
cu intunericul care nu mai era aşa de compact.
De altfel ştia ce-o să urmeze şi de aceea, cînd
,
inaintea lor a apărut silueta incovoiată ce mergea
ALMANAH ~~
ANTICIPAŢIA ~
~~ALMANAH
~ ANTICIPAŢIA
PiCi-.JIC LA
... r r
IV' Ar-'
ritmic, nici măcar nu a micşorat vIteza, aplecin·
du -se doar deasupra voianulul IndIVidul mergea
chiar pe mijlOcul şoselei, cum de altfel faceau
lOIi ceilalţi Mergea in oraş . Rednck 1·8 ocoltt. vi-
rind spre stinga ş i in depaşlfe a apasat mai ta re
pe accelerator
- Maica precistal a bolboroslt in spate Bar·
brldge Roşcatule, I·al vazut?
- Oa
- Doamne·oumnezeule Numai aSia ne lipsea ,
mormai Barbrldge şi deodata incepu să se roage
cu glas tare.
- ÎnChide gura! tipă Rednck . - Aednck l·a ascultat nemişcat. ? desfacut deţle·
Cotitura trebUla sa fie pe undeva pe aici şi Re·
drick micşo r a Viteza, cercetind linia căs u ţe lor şi a
gardurllor Slrimbe ca re se intindeau pe partea
dreaptă. Căsula vec he a transformatoru lur Stil·
pul de telegraf cu rezemaloare Un paduleţ pu·
trezit p'este un şanţ Aedrick a vlrat brusc Maşi n a
a sant peste un dimb. scuturindu·se puternic.
- Pe unde dracu' o iei" a urlat nebuneşte Bar-
brldge.
Aednck s·a intors pentru o secunda şi 1·8 lOVII
brusc pe m oş drept in fala, simţmd cu dosul pal·
me i obrazul ţepos. Barbndge a IcOli şi a tacut.
Maşina se scutura şi rOlile al un ecau in noroiul
proaspăt Redflck a aprins farurile in lumina
alba şi saltareata ce dansa deasupra ~ ru mulul
vechi se vedea iarba abundenta acopenta de bal-
toace imense, rMarcau gard un put rezlte şI dări­
mate . Barbndge ' plîngea , suspina şi·şl sufla _na·
sul Nu mal promitea nimic , se jelea şi amemnţa,
dar nu prea tare şi cam nedesluşit Aedric~ auzea
numai cuvi nte separate. Ceva despre pICioare,
desprf!! genunchi, despre frumosul Archie Pe
urma a amuţ ll
Drumul se Întindea de·a lungul margtnli de
vest a oraşului. Cindva, aic i erau Vile. gradini. Ii·
vezi şi reşedtnlele de vara ale bogatanllor din
oraş şi ale celor dtn conducerea uztnei. LOCUri
vesele, verzI. lacuri micule. malUri Cu nisIp curat.
pădurtci luminoase de me~ teacan , .ba lţl unde
creşteau crapii. Mlfosurrle unte ŞI I)onr de fum de
la uZina nu ajungeau pina aici, ca Şt canaliza rea
oraşului de altfel. Acum Însă locurile erau păra·
site şi În tot timpul au v ăzut o sing ura casa locu·
lta, cu o fereastra lumtnat ă şi pe rdeluţele trase
in curte, pe sfori, atîrnau rufe!e ude de ploa!e.
Un ciine uriaş care aproape se tneca de ura a llş·
nit dmlr·o parte şi un timp a fugit dupa maşi,na,
in rafalele de norOI care zburau de pe roţi
Aednck a trecut incet pe un podulet vecht ŞI
strimb şi, cind a vazut in .faţa cotitura spre şal
seaua de vest, a op"t m aş ina ŞI a st~ns mOlorul.
Pe u rm ă a ieşit din maştna Ş I a ~er~ Inainte, fa ~.a
sa se mai uite la Barb ndge, bagind tnfngurat mII·
OIle În buzuna mle ude ale combI0e.z,?nulul Se
crăpase de Ziuă. 1n jur lotul era ud, hnrştlt. somno-
ros. A ajuns pina la şosea ŞI a scos capul cu grija
dlOtr·un tufi ş Postul de poliI le se ved ea foarle
blOe de aiCI o casuta mica pe roţ i, trei gemulete
luminate. iar maşina patrulei stătea pustie la ma~·
glnea drumului Un timp Redrrck a stat ŞI s·~ UI~
taI. La post nu era niCIO mişcare, prob~b ll ca cel
dtn patrula inghe18sera ŞI obosI sera In cursul
nopţii. Iar acum se incal zea ~ in casuţa ŞI ~ota l a,~
cu ţigănle lipite de buza de JOs _"Broaşte rlloase ,
a murmurat Rednck A plpall 111 buzunar boxul,
bagind degetele pnn onfrcli, a strins În oumn
metalul rcce Ş I ghemUindu-se infng~rot, fara 30 '
scoata miinile dtn buzunar. a plecat mapol Land
Rover·ul statea aplecat intr·o parte printre tufi·
şurr . Locul era paraSIt, .Iasat in paragln~ Ş I pro-
babil ca mment nu mal trecuse pe·alci de vreo
zece ani Cind Rednck a venit spre maşlOă, Bar·
bndge s-a sculat un pic şi s·a Ullat atent la el ,
deschizind gura. Acum arata şi mal batrÎ.n ca.de
obicei, plin de ndurl, chelos, faţO! nelOgfljltă,
pllnn de pâr lepos, dinţii futre:I:AI .. Un timp s·au
uitat tacuti unul la altul Ş dmtr·o data Barbndge
a mormalt
- \ţI dau harta Toate capcanele, toate AI
să·1 gaseştl smgur şi n-o s3,·ţ l para rău ,
tele, lasind să alunece boxul In buzunar ŞI a
sP~ Btne Treaba ta e sa sllli leşinat Ai inţeles?
Sa gemi şi sa nU-I laşi sa te pipaie
S-a aşezat la volan , a dat drumul la motor şi a
pornll maşina
Totul a fost in regula. Nimeni n·a ieşIt din ca·
suta atunci cînd Land Rove~·ul a t~ecut ince~,
respectind Indlcatoarele, mănnd apoI treptal VI·
teza . pina cind a ţişnit spre oraş pnn margInea
de vest. Era şase dimineata, străzile erau pustii,
Iar asfaltul ud ŞI negru Semafoarele automate",
singuratlce ŞI deocamdata inutile, cltpeau la in·
terseCI!1 Au trecul pe linga o bruta ne cu geamuri
inalte, putern ic luminate şi Aedrick a simllt un
val de mirOS cald Şi foarte IspLtltor
- Vreau sa halesc , a spus Aednck şi s·a În-
tins implngÎndu·se cu miini le in volan, incercind
astfel sa·şl destlnda muş C hii oboSll i de atita in·
cordare
- Ce? a sant spenat Barbndge
- Vreau sa halesc Unde sa te duc? Acasa,
sau dlfect la Macetar?
- La Macelar, la Macelar. Hai mai repede~ a
inceput sa mormâie grabit Barb(ldge, apleclO·
du·se in fala. Redreck Simţea in ceaf", răsullarea
luI flerbtntp.. Direct la el' Ml·e dator incă sapte
suIe de monezI. Hal, goneşte, gone~te 9 datăI Ce
te tirii ca paduchii pe umezeala? ŞI a Inceput sa
injure ObOSII, lipSit de pulere. dar cu răut ate. cu
vorbe murdare, negre, stroplnd cu salivă şi ine-
cÎndu-se in c (lze de tuse
Aednck nu-i mai raspundea Nu avea nici t imp ,
nici pulere ca sa Itnişteasca un Stervlatnrk dez-
lanţult TrebUia sa termme cit mai repede cu
toate astea. Macar o ora , ch iar o jumătate de o ră
să doarma inalOte de Întîlni rea de la MetropoL A
cotll pe strada Şaisp re zece. au strabătut două
cartiere ŞI a OPTlt maşma in faţa unei Vile gri cu
doua etaje
l-a deschiS însuşi Macelaru', probabIl că toc·
mai atuncI se scutase ŞI vro ia sa faca bale. Era
imbracat intr·un. ha lat impunător, cu CIUCUrl de
aur. Iar intr·o mina Imea paharu l cu proteza de!1.
tara Parul era ravaşlt. Iar sub ochI! tulbun atlr-
I'lau sacule!i vlOelli
- AI exclama el ROJcatu' Şe ma, Ilci ?
- Pune·ţl dlOlli ş i hai sa mtram
_ Îhi, a aprobat Macetaru' ş i t·a IOvrtal in hol
pTlntr·o mi ş care a capulUi" ~a deplasat. apoI c~
o repeZICiune Uim it oare, tlrşllnd papucll persanl
ŞI a disparut in bale
- Cme? a slngat el de·acolo
- Barbndge.
- Ce·1 cu el?
- PICioarele
in bale a incejJut ::;<t I,;urya <11J<1, ::;e i:lUl8I::1U pu·
faltun ŞI plescalturl apOI a cazut ceva care s·a
221
 PICNIC
r-I c ~
rostog~111 pe J,as, pe faianta. Rednck 5-a aş ezat
~bos lt In -,o.to.llu. a scos a Ilga ra şi a aprm s-o ui-
tmdu-se In Jur "Da, despre hol n-am ce zice",
M ăc e l a ru' nu se zgircea la ban i. A fos t un c hirurg
cu ma re experien ta şi foarte la modă , steaua me-
diCinii dm oraş . ba chiar d in stai Bineinteles că
nu dm cauza bandor avea afaceri cu stalkeni işi
avea şi el partea lut d in Zonă: plata În n a lură in
d lfe rlt ~ mă rfu ri pe ca re le folosea În medicina lui.
plata i ~ acumulare de noi cun oş t i nţe , stud IInd pe
stalkeru mutllatl de Zona. boii necunoscute pină
acum, mo n st r UOZl t ăti şi 'defecte ale organismului
um an;" plata in glOri a primu lui doc lor de pe pla-
net ă , specialist În bolile extraterestre ale om ului.
Dar şi plata În bam a lua ' tol c u pl ă ce re
- Ce-au piC ioa rele? a int rebat el ap ari nd din
bale cu un prosop u na ş pe umar Cu marginea
prosop ulUi işi şte rgea atent degetele lungi , ner-
voase
- S-a balacil in .. pilite"
Macela ru ' a flU ierat de uimire.
- Deci s-a term inat cu Barbrtdge Pacat Era
un stalker faimos
- f':.IU-I nimic, a ZIS Aedrick, tolanlndu-se in fo-
toli u. II faci n i ş te proteze O sa zburde prin Zona
Ş I cu proteze
- Mda. a mormalt Macelaru' Fata lui luase o
mina preocupa ta Stai putin sa ma-mbrac
PÎna s-a imbracat, pin a a sunat undeva, pro ba-
bi l la clin ica l ui ca sa pregateasca toI ul pentru
operatie, Aednck a st ~ t nemi şc at in l otoitu şi a
fumat. Numai o 'singura data s-a clintit CÎnd a
scos b idon aş u l. A baul cu i nghltltun mici pentru
c ă ramasese numai un pIC, pe fund. Încerca sa
nu se gi ndeasca la nim iC Pur ş i Si mplu a ş te pt a .
Pe urma au I eş it impreuna la ma ş ina. Red nck
s-a aş ez a t la volan , iar alatun s-a trinltt Măce ­
laru', ca re imediat s-a intors şi a inceput să pi-
paie peste spa tar p ic ioa rele lUI Barbndge
Acesta, girbovlt, mai l ini ş ti! acum, bolborosea
ceva smiorcalnd.u-se Probabil ca se ju ra ca-I in-
groapa ÎFl aur l şi amintea din nou de copii, de '
nevasta moarta şi i l Implora sa-I salveze măcar
genu nchi i. Cind au aJun.s la c l in i că, Măcelar u ' a
înjurat, neg asind aSistentii la Intrare A sant din
m aşina ca re niCI nu se opnse in că şi a di s p ă ru t
in cl inica. Aednck a aprins tiga ra din nou , iar
Barbndge a .ZIS din tr-o data, clar şi r ăspica t , de
parca s-ar fi l iniŞ tit de tol
- AI vrut sa mă omori. Şi- a m sa lin minte
asta.
- Ş i t o tu şi nu te-am omo rit, zise Redrick indi -
ferent
- Da. Nu m-ai omont Barbndge a t ăc ut un
Itmp, d upă care a ZIS· NICI asta n-am să Uit.
- Să nu Ui ti , să nu utti , a zis Redrick. Binein-
te les ca tu m-ai fi omorit S-a intors ş i s-a uitat la
Barbndge Mo ş u' se schlmonosea. ml ş cind tăcut
buzele uscate Pur şi simplu m-ai fi lasat M-ai fi
pă ras l t in Zonă Ş I .. nu te-a m vă zut. n!,l te-am au-
ZIt. Ca ş i c u Ochela rt slu'.
- Ochelart stu ' a mUrit singur, a protestat mih-
nit Barbndge N-am nici o vina S-a blocat sin-
gur,
- Eş t i un nemernic, a ZIS Rednck cu raceala,
i nto rcind capul cu dispreţ Un Stervlatnlk.
Pe u şa au navali t aSi stenti i ad o rmiţI , ra v aş l ţ i de
somn, îndreptindu-se in fuga spre maş in a ŞI des-
!acind. targa. Red nck, trag ind din ligara, pnvea
Indeminarea cu care I~au scos pe Barbndge. cum
il puneau pe targ,;i Ş I cum l-au dus spre mtrare .
222
==============================================~=========A=N=T'=C="=AT~'A ~
LA~
JMUI UI
Barbndge statea ne mi şca t cu mimile pe pIept şi
se uita la cer Talprle lui Imense, mincate salbatiC
de ..plftie'·, erau rasuclte g roaznic . A fos t ultimul
dmt re stalken i vech i. diO rindul acelora care au
Început sa vineze bog atIIle extrat erestre, Imediat
dupa Vlzrta . Atunci Zona nu se numea Înca Zona.
nu erau nici Institutele, nici Zidul, nici forţe l e po-
liţiste ONU. Ora ş U l era para lizat de g roaza ş i lu-
mea Întreaga chicotea aUZind de nOt le min Ciuni
gazetareş t l. Rednck avea pe atunci zece. ani , iar
Barbndge era un bărbat puternic şi ag i l li plăcea
sa bea pe so coteala altora, să se ba ta şi sa În -
gheSUIe in colt cÎte-o fata cascata Copiii lui nu· 1
Interesau deloc. Era un ticăl os mărunt, ord inar.
Cînd se pllea, o batea pe nevast ă - sa cu o placere
respingatoare. zg omotos , ca sa ş t ie tOl i. Şi-a tot
batut·o .pina CÎnd intr-o ZI n-a mai avut pe ci ne.
Red rlck a Întors Land Rover-ul şi, ignorind se-
mafoarele. a inceput sa gonea sc ă spre casa cla-
xonind puternrc pietonII ra ri Ş I ta ind coltU ril e
pent ru a scurta d rumul
S-a opnt in fata garaJul ui ş i . CÎnd a ie ş it di n
ma ş m a, l-a vazut pe administrato r Acesta venea
spre el din d ireCţI a pa rculetului şi ca intotdeauna
era prost dISpus. Fala ş i fonat ă, cu ochi i umflati ,
exprima un dezgust profund, de pa rcă n-ar fi
mers pe pamint . CI pe balega r moale.
- Buna dimineaţa, l-a spus Rednck polrltcos.
Admin istra torul s-a opnt la doi p a şi şi i-a a r ă tat
cu degetul ma re peste um ă rul să u·
- A cui e chestia aia? a biigwt el.
Se vedea ca erau primele cuvin te pe care le
rostea astazI
Despre ce e vorba?
- Leagănu l ala .. . Dumn eata l-a i pu s?
- Eu
- Pentru ce ?
Redrick n-a ră spuns şi s-a ind reptat spre u ş a
garaJul ui unde a Început să des c hid ă l ac ă tul. Ad-
ministratorul s-a apropiat pina a ajuns l ingă el, i n
spate
- V-am i ntrebat pentru ce-ati pus l eagă nul.
CiOe v-a ru gat?
- Fetita, i-a răsp un s Red rick lin iştit , deschi -
zînd poarta
- Nu vorbeam de fetrţa , a rrdlcat vocea admi-
nistratorul. Fe t iţa e o al t ă p rob l emă. V·am Între-
bat cin e v-a dat voie ? Cine v-a permis s ă vă fa-
cet i de cap in pa rc ul eţ?
Red nck s-a into rs spre el ş i un tim p a stat ne-
mişcat pnvmdu-I d rept la r ădăc in a nasului, aibă
ş i b răzdată de vrn i şoa re roş i a tlc e . Administratoru l
's-a dat un pas Înapoi şi a ZIS cu un to n ma i jos :
- Nici balconul nu I-ati vo psit. De cite o ri eu ...
- Degeaba te strădU i eş t i. Tot nu plec de aici.
S·a in tors În maş in ă şi a porn it motorul. A pus
miinile pe volan şi l-a strîns pu tern ic, observi nd
in treacat c um Î s-au albit Încheieturile degetelo r.
AtunCI a scos ţapu l pe geam şi f ară nici o reti-
nere i-a stngat
- Şi daca to t uş i va trebui să plec, atun ci roa-
gă-te lui Dumnezeu , ticălosule .
A bagat m aş in a in gara j, a apnns lumina şi a
inchi S poarta A scos sacu l din rezervo ru l de
benZina fals, l-a pus Într·un c oş vec hi , iar deasu-
pra a pus năvodul , incă umed, cu frun ze şi ier-
buri ÎnCÎlcite i n el Peste navod a pus peştele pe
care Barbrrdge il cumpă rase Înca de ieri sea ra
dintr-o pr ă vălie de la penfene. A ce rcetat înc ă o
t;:Iată m aş ina dm toate părţile, aşa cum O b Iş nU i a.
In dreapta ei, pe o aparatOCire de roata, se liplse
ALMANAH ~ ~
~!f ALMANAH
~ ANTICIPA ŢI A
un muc de tigară striVI!. Aednc k l-a luaI. Tigara
era suedeza S-a gind it putm ş I -a băgat-o in cutIa
de chibn tu ri, unde mai era u trei mucurl
Pe sca ra nu a i n Iii nit pe nimeni. S-a oprit linga
uşă, care s·a deschis inaml e ca el sa scoata
cheia. A mtrat Într-o parte, tmind coş u l greu sub
b raţ , s i mţind caldu ra şr mr rosu n le cunoscute ale
casei sale Guta s-a agatat de gitul lUI şi s-a lip it
cu fafa de prept, l otul in t<.lcare Slmlea chiar pnn
combinezon ŞI prin camaşa g roasa, calduroasa
cum i se zba~e ne b u n eşte ini ma A l ăsat-o i n
pace A aştep tat rabdator pină cind Guta şi-a re-
venit, deş i simţea În Clipele acelea ci t era de obo-
sit şi l iPSit de puteri
- Ei. hai, a ZIS ea cu voce joasa Ş I pu ţ in ra gu-
şltă. S-a desprI ns d e el, a aprins lumina in hol ş i ,
fără să se uite , s·a dus la bucătă rie . Acum El gata
cateaua, s-a au zit de-a colo.
"_Am adus peşte, a ZIS el pl lO de vIaţa. VOIOS,
deş i cam forţa t P ra j e şte- I pe tot MI-e o foame
de mă ia cu leş lO .
Cind s-a inapoiat cu lala ascu n să in paru l des-
pletlt, el a pus CoŞ u l JOs, a ajutat-o sa scoata
plasa cu peşti Şi impreună au d us-o la bucatarre.
unde au pus peştele in ch luvela
_ Du-te şi spală-te . a ZIS ea. Pina te speli totul
o să he gata
- Ce face Marmuilca? a Înt reba t, stind JOs ŞI
sco1indu-şi Cizme le
_ Nu i-a tacut g ura toata seara AbIa am reu-
Şi t s-o culc. Tot timpul· unde-I tata, unde-r tata?
Arată-i-1 dacă poti
Se mişca prin bucătăne, indeminatlca. robust a
şi bine l acul a Apa deja f ierbea în cratita de pe
aragaz Iar solZII zburau. i n toate partile de sub
cuţll Uleiul stirÎla În tlga,a cea mare şi Incepuse
S3 mi roasa îmbietor a cafea proaspata
Red nck s ~ a sculat şi mergind descul ţ s-a in tors
in hol, a luat coşUl şi l-a dus În c amara'. Pe ur m ă
a bă gat capul in dormitor Malmuiica dormea li-
n lştita, păt ura căzuse pe podea, iar că măş ul a se
nd lcase un ani ma l mic ut ce rasufl a agitat. N ~a
rez istat t entaţie i ş I -a ming iIat-o pe spate le acope-
nt de o b l aniţa calda, aurle. ŞI pentru a nu ŞtIU
cita oara s-a mltat cit de lunga ŞI matasoasa era
blana.
Simtea o don n ţa nestaVi lita s-o la in br ate, dar
l-a' fost frica sa n-o trezească şi pe linga asta era
murdar ca dracu, phn de Zona şi de moarte S-a
Îl)tors in bucatane, s-a aşezat la masa ŞI a ZIS
- Pune-mi o ceşcu ţ a de cafea ş i pc urma o sa
ma duc sa mă spal
Pe masa era presa de aseara ,Ziarul Ma r-
mon t"'·ulul, revista .Atletul, "Play!'oy -ul - se
strinsese deja un vraf de revIste Intr-o c o pe rtă
gri şi groasa stateau ,Expuneflle Institu tuluI In-
ternaţional de Cu ltu ra Extraterestra n f. 56. Ae-
dnck a luat cana cu cafea abunnda ŞI a tras spre
el ,Expunenle· MizgalelL tot felul de sem ne cr u-
date, desene tehnice. In fo tografii luc rUri cu-
noscute vazute În perspectiva d lO d tfente pozltn
A descopent inca un artICOl postmortem al lUI Ki-
nil Despre capacItatea neoblşnUlta a capcane-
lor magnetice de tipul 77-B· Numele. panov·'
era incadrat intr-un ch'enar negru , Iar JOs cu li-
tere mIci SCria Doctor Klnll A Panov, URSS.
A d ispărut tragic i n timpul experimentelor din
apnl le 19:· Red nck a arun cat revista şi a luat o
g ură de ca fea. bineinteles fngindu-se Apoi a in -
trebat
- A fos t careva?
...
- C remă -de·gnete, a raspuns Guta, eZlti nd
p uţIn Statea lingă aragaz Ş I se uita la el Era
beat mort şi atunc i l-am dat afara
- Ş i Maim utlca ce· a facut?
_ Bineinţ eles c ă o-a vrut să· 1 lase şi a incepu t
să plin ga . I-am Spus Însa că nenea Cre-
m a-de~gnete nu se simte bine şi ea, Întelegind, a
ZIS "Nenea Crema-de-ghete iar a tras la masea?·'
Redrrc k a suris ş i iar a luat o gură de cafea. Pe
urmă a intrebat · _
- VeCinii ce ma i ZIC?
Ş i dlO nou Guta a ezitat un pic , inai n te de a
r ăspu nde ·
- Ca de obicei.
- BlOe, nu-mi mai povesti.
- Eh ! a exc lamat ea, di nd din m in ă c u dispret ·
Azi noapte a batut la u ş ă ba borniţa aia de jos .
Ochii erau U1 te-aşa şi-avea spume la gură: "Ce
t ă iem i n ba le la mijloc ul noPtII?"..
- E clar, a zis Redrick pnntre dint i. A uzi,
poate ca-i mai blOe să pl e c ăm de-aici. Cu m pă­
ram o casa la marg inea oraş u lui, unde nu locu-
i eşte nimeni O casă de-alea. p ăraslte
- Ş I Malmutlca?
- O, Doamnei Oare nu facem no i totu l ca s a~ i
fi e cit mai bine?
' Guta a dat d m cap.
ii plac copIIi. Ş i ei o iubesc Nu sint ei de
vlOă ca
Da B i n e înţ eles că nu sint el dli vina.
Pai. ce sa -ţi mai spun ? A sunat unu' care nu
s-a prezentat. I-am spus că eşti la pescuil
Aedrick a pus cana pe masa şi s·a nd lcal
- Bine Mă d uc t o tuş i să mă spal. Mai am Înca
o groaza de treburi
S-a ÎnCU1at i n bale, a aruncat Î mbră cămintea
i ntr-un cazan de rufe, iar boxu t, pl ulttele, ţiganle
şr alte m anlnţ l ş ufl le-a pus pe o POIiCIOiUR S-a
invÎrtit mult timp sub du ş , sub o apă fierbinte,
care parca era cl oc ot r tă Oflind şi gemind. şI -a
frecat corpul cu o m a n u şa din burete aspru pîn ă
cînd pielea a deven it roş i e Pe urm ă a inchis apa,
s-a a şez a t pe margi nea băl i ş i şi -a aprins O ti-
g a ră Apa huruia pri n tevI Guta fa cea zgomot cu
vasele In bucăt ăne, de unde venea miros de
peş t e prajit Pe urma, Guta a batut la uşă ş i ,-a
adus lenjene curata
-:- Hal mai repede Se raceşte peş t e le
lşi reveni se co mplet ş i incepuse d in nou s ă co-
mRnde ZÎmbrn d, Aedric k s-a imbracat şi s~a in-
tors la b u căt arle nu mai i n C h i loţi şi maieu
- UHe-acum pot ş i sa maninc, a ZIS aş ezin-
du-se pe scaun
- ~ oar fe l e le-ai pus in cazan?
- Ihi, a ra spun s cu gura p lin ă Bun p eş t ele l
- Ar pus apa peste ele?
- Nu Sint vrnovat , si r PromIt ca nu ma i fac,
si r Da' mai lasă -l e , ca ai destulltmp. Mai stai pu-
tlO ! A pnns-o de min ă şi a incercat s-a puna pe
genun chi, dar ea s-a fent u şo r ş i s-a aş ez at ala-
turi.
- Va sa zică ill negli jezi barb atul. a ZIS Re-
dnck indoprndu-se din nou DeCI ma dlspretu -
l eş t l
- Ce fer de bărbat o i fi ac uma, nu şt l u i Un
sac gol. nu barb at StaI sa le umpl u mai intÎI
- Ş i daca? Mai sînt minuni pe l umea asta
- Lasa, ca n-am vazut min un i d-astea de la
tine Poate vrei sa be i ceva ?
Redrick se luca absent cu furculita
- Nu . Cred c ă nu S-a uitat la ceas şi s-a ri dl-
223
 PICNIC LA
MARGINEA ' DRUMULUI
1)
cat O să plec acum , aş a ca pregateştewmi costu-
mul cel mai bun Stii tu . categoria exlra . O cama-
şula. c ravata.
S-a indreptat spre că mar a, lipăln d cu picioa-
rele goale ŞI curale pe pardoseal~ răcol oa să. A
intrat ~i s-a incuiat. Şi- n pus şo rţu l de cauciuc ,
manuşlle de cauciuc lungi pina la col , şi a Înce-
pUI să scoata pe masă lot ce era in sac. Doua
"blbe roane', o culie cu .,ace de s i guranţâ " , nouă
,ba teri i", trei "b ratări" ' şi inca un cerc, 101 ca o
. brata ra", dar dintr-un melal alb şi uşor, avind un
diametru mai mafe cu vroo treizec i de milimetrI.
Şaisp rezece bucăli de "stropi neg ri" in pachetul
de pOliet il enă Doi "buret i" cît pumnul , foarte
bine p'âstrali. Trei "bÎ2:e", Un borcan cu ,lui slto-
nof', In sac mai r ămăsese un contai ner de porţe­
lan, greu, bin e impachetat in vata de sticla, dar
Redrick nu a pus mina pe el. A scos ţ lg arile şi
şI-a aprinS una, uitîndu-se la toată marfa de pe
masă.
Pe urmă Ci tras un sertar, a scos o loaie de hir-
Ile, un elot de cre ion şI o num ărătoa re cu bile.
Ţ inind ţi gara in co lţul gUrii şI clipind din ochi din
cauza fum ului, scria cl lra dupa ci fra linşir ulndu-Ie
pe trei coloane A facut totalul primtllor doua co-
loanc. Sumole erau destul de Impun ă t oa re. A
stinS mucul de ţlg ara in sc rum lera, a deschis cu
precauţ i e ţulla $i ;:t rasturnat "acele de slguranlă "
pe hirtie In lu mina electrica acele păreau albas-
tnl ŞI numa i citeodatd aruncau jerbe de culoa re
spectrala roşu, galben, verde. A luat unul d in
ace şi, cu grija, ca să nu sv inţope, l-a pus "intre
degetul mare Şi aratâtor. Pe urma a slms lumina
şi a mai aşteptat puţin ca sa se obişn u ia!>ca cu
intunerIcu l Acul tacea" L-a pus la o parte, a pl_
pAli alt.ul şi l-a prinS intre degete. Nim ic A flpă­
saI mal tare, (Iscind sa ce intepe, şi acul a ince-
put sa "vorbeasca Au Izbucnit Jerbe S lab-roşie­
tice, ce strabătea u rapid acul Ş I care s-au rarit
dmtr-o datâ , schlmbindu-se in verde . Citeva se-
cunde, AedrlG"- ci admirat acest joc straniu de ar-
tifiCii, care, aşa cum allase dm "Expu neri", tre-
buia S8 insemne ceva Poate ceva loarte impor-
tant. Pe urmâ, punÎndu-1 separat pe primul, a luat
altul.
in tolal au fost şaptezec i şi trei de .,ace de si-
guranţa:, dIn care ,vO/beau"_ douâ:spreze~e. De
altlel Ş i celelalte trebUia u sa .,vorbeasca", dar
pentru asta forţa degetelor nu era suficientă Era
nevoie de o maşmo spec i a l ă, mare cît masa. Re-
drick a apnns d m nou lumina ş i a adăugat inca
doua cifre la cele sCflce. Ş i numa i dupa aceea
s-a hotarit.
Şi -a bagat miinile in sac şi, ţmîndu-şi respi ra-
11a. a scos şi a pus pe mas ă un pachet moale. Un
timp l-a privit. Îngindu rat, frecîndu-şi bă rbia cu
dosul palmel Pe urma a luai c reionul Învirtlndu-I
intre degetele inmanu ş ate ŞI Iar l-a aruncaI. A
scos inca o ţiga ră ş i , pflvtnd mereu pachetul, a
fumal-o toata.
- Ce dracu', a ZIS ta re. A luat pachetul cu ho-
tărîre şi l-a băgat inapoi În sac Şi cu asta, gata!
AJunge l
A rasturn at imediat ..acele·· Înapoi În cutie şi
s-a ridicat Era timpul sa plece Probabil că i-ar fi
prtns btne o jum ă t ate de ora de somn ca să-şi
lImpezeasca gindUri le, dar, pe de alt ă parte, mult
mai folos itor era sa aju nga la intÎlnire mai de-
vreme şi să vada cum şi ce. A aruncat manuşlle,
a atirnat şOr\ul şi, Iară sa slingă lumtn a, a ieşit
dm camara.
224
Costumul e.ra deja pus pe pat şi Âedrick a În-
ceput sa se Imbrace. Tocmai işi fâcea nodul la
cravata in fata oglinzii , cînd 1n spate a sCÎrţiit
uşor parchetul şi a auzit o răsuflare precipitati!. A
!uat_imediat o m i nă se rioasă, ca să nu pufneasca
10 fiS
- Bau l s-a auz1t lin~ â el o voce subllre şi ci-
neva l-a prins de piCior.
- Ah! a ţ i pat Redrlck , leşin ind pe pat. Maimu-
ţica, rizind şi chlcotind, s-a u rcat imediat pe el. 11
călca, ÎI trâgea de par şi ii inşira noutăţile :
- Vecl.nul Vilii a rupt piciorul păpuşli, la etalul
trei a aparut un pisoi alb cu ochii roşII, prObabil
că nu a fost cuminte şi s-a dus in Zonă. Seara
am m}ncat grlŞ cu lapte şi cu dulceaţă, nenea
Crema-de-ghete iar a tras la masea ş i s-a imbol-
năvlt şi 8' plins Da' de ce peştele nu se ineaca in
apa? pe . ce mama n-a. dorm it noaptea? De ce
SlO I CIOCI degete, mIinIle numai două ş i nasul
singur? Rodrick imbrăţ lşa incet o vietate caldă,
car~ s~. urca pe el şi 11 privea c u och ii mari, negri
şi IIp,slll de albul pupJtelor. Se lipise de faţa lui cu
obraJoru! moale acopetlt de un putuşor auriu.
Aedrick repeta intr-una:
- Maimullco . AhI Maimullco!
Deodată a sunat telefonul chiar lingă urechea
lui. A intins mina şi a ridicat receptorul.
- Da.
In recep tor tacere.
- Alo? Alo?
Nimeni nu râsp·undea. Pe urmă s-a auzit un
zgo mot ca ş i cum ,Ia celălalt capat al firului s-a
inchis telefonul. Apoi s-a aUZit l onul . Redrick s-a
ridicat, a lasat-o pe Maimulica JOs, deja n-o mai
asculta, şl~a pus panlaloni l şi haina. Ma lmu ţic a
vorbea fara inl~erupere, in timp ce e.l zimbea ab-
senl , astfel ca In scurtA vreme a auzit · "Tata şi-a
muşcat limba şi a inghiţit-o " . Pe urmă a fost laSAt
În pace.
S-a intors În câmara, a pus lnl r-o servieta tot
ce era pe, masă, a luglt in bale după box, din nou
s-a intors in câmara. a luaI servieta intr-o mină şi
coş Ul 'cu sacul in cea lalta, a ieşit şi a incuiat me-
ticulos uşa camard , după care a strigat la Guta :
,Am plecat! '
- Cind te Întorci? a intrebat Guta ieşind din
bucătarle Deja se pieptanase, se fa;dase şi nu
mai avea pe ea halatul, ci o rochie de casă, ca-
re-i pl ăcea lui cel mai muft, de-un albastru strălu­
citor şi cu decolteul larg .
- Te voi suna._S-a uitat la ea, s-a apropiat şi
aplecmdu-se a sarutat-o pe decolteu.
- Hai. du-te o dată, a zis Încet Guta.
- Da' eu? Şi pe mine? a ciripit Maimuţica
strecurÎndu-se Intre ei. A trebUit să se aplece şi
mai mult. Guta se uita la el nemişcată .
- Fleacuri, a spus el. Nu te-ngnjora. O să te
sun.
Pe s cară , cu un etaj mai jos, Redrick a vâzut
un i~dlv l d corpote.,:!t, intr-o pijama vărgată. Co ~
trobam la yala UŞII sale. 010 adincurile intune-
coase ale apartamentului său razbatea un miros
de ac reală caldâ. Aedrick s-a oprit şi l-a salulat:
- Buna ziua. •
Grăsanul s-a uitat cu teama la el peste um ă ru-i
puternic şi a mormălt ceva.
- SOţia dumneavoastră a fost la no i
azi-noapte, a spus Redrick. Zicea că tăiem ceva.
E o neinţelegere.
Nu-mi yasă, a bo_m bănit omul in pijama.
Nevasta-mea "a spalat rufe aseară, a contl-
ALMANAH ~~
ANTICIPATIA ~
PICNIC LA
MARGINEA DRUMULUI
nuat Redrick . Dacă v-am deranjat, vă rugăm sâ
ne scuzaţi.
- Da' eu n-am zis nimic . Vă rog ..
- Atunci mă bucur foarte mult.
A COborit , Iar cind a ajuns in garaj a pus coşul
impreunA cu sacul intr-un co lţ , l-a acoperit cu o
bancă veche şi după ce s-a ma i uitat o dată
peste tot a ieşit in stradă .
Nu era mult de mers: două cartiere pină It:t
plală, apoi printr-un parc şi incă un carti er pină
la Bulevardul Central. In faţa Metropolulul strălu­
cea ca-ntotdeeuna un şir multicolor de maşlnl,lar
"boys" rn scurte de culoarea zmeu rei cărau gea-
mantane, N işte tipi solizi, ce pAreau ti fi străini,
se strlnseseră in grupuleţe cite doI, cite treI. dis-
cutau şi fumau stind pe scara de marmură. Re-
drick s-a hotărit să nu Intre deocamdată acolo.
S-a aşezat sub o umbrelă in fala unei cafenele
mici de vizavi, a comandat o ca ea şi a aprins o
ţigară. l a doI paşi de el stăteau la o măsuţă trei
Inşi din poliţia Internaţională imbrăCal) in civil.
Erau grăblll şi mincau in tăcere cirnaţ prăJ ltl ,,8
la Marmont". fntre timp băuseră bere neagră din
halbe inalte, de sticlă. AlăturI, la vreo zece paşi ,
un se rgent minca posomorit cartofi prăJit!. Casca
albastră zăcea răsturnată pe jos: alături stătea
atirnată de spAtarul scaunului centura cu tocul
pistol ului . in afară de ei, la cafenea nu mai era
nimeni. Ospătăriţa, o femeie În virstă, o necunos-
c ută, stătea deoparte şi din cind În cind căsca,
dUCÎndu-şi mina delicat la buzele rujate. Era
nouă fără douăzec i .
Redrick observă că din hotel iese Richard Nu-
nan, care-şi punea din mers pălăria moale. Co-
bora sprinten pe scară, micut, rotofei ş i roz, iar
pe faţă i se citea bunăsta~a. Era proaspăt, plin
de viaţă şi părea convins că nu-I aştepta nici un
fel de· neplăceri. Ferindu -şi fata cu palma s-a uiM
tat la Nunan cum se aşază la volan, preocupat
şi grijuliu, cum mută ceva de pe scaunul din faţă
În spate, cum se apleacă şi-şi aranj eaZă og linda
retrovizoare. Pe urmă P.e ugeot-ul a scos un norl-
şor de fum albăstrui, a claxonat un african im-
brăcat in burnus şi a ieşit voios pe stradă. Jude-
cind după toate, Nunan mergea la Institut şi asta
insemna că va trebui să ocolească fîntîna şi să
treacă pe Iingă cafenea . Era prea tirziu ca să se
mai ridice şi să plece. Atunci Redrick şi-a ascuns
f.ata in palmă şi s-a aplecat deasupra ceşti!. Nu
l-a ajutat 1.nsă. Peugeot-ul a claxonat puternic, a
scrişnlt din roţi şI s-a auzit vocea insufleţltă a lui
Nunan :
:- Hei, SchuhartJ Redl
Injurind in gind, Red rick şi-a ridicat capul. Nu-
nan se indrepta spre el, strălucind de amabilitate
şi intinzind mina din mers .
- Ce faci aici, aşa de devreme? a intrebat el
apr~piindu-se. Mulţumesc, mămico, i-a aruncat
ospatăriţei. N-am nevoie de nimic. Şi din nou
spre Redrlck: Nu re-am mai văzut' de-o su tă de
anii Pe unde te-al mai ascuns? Cu ce te ocupi?
- Eh.. şi tu, a zis fără plăcere Redrick. Cu
mărunţişuri.
Se uita cum Nunan, atent, dar hotă rit, se
aşază alături pe un SCaun şi dă la o parte cu mÎ-
nuIele lui pufoase paharul cu şerveţele şi farfuria
unde fuseseră sandvişurile. Asculta cum Nunan
pălăvrăgea prietenos.
- Te-ai cam ofilit. Ce, nu dormi destul? Ştii, şi
eu in ultimul timp m-am cam incurcat cu noua
automatizare, dar de dormit.. nu, fră1'oHre. Som-
~~A LMANAH
,~ ANT I CIPAŢIA
nul e de bază la mine. N-are decft să se aleagă
praful de automatizaraa lor. Deodată s-a uitat In
jur, Pardon , poate aştepţi pe cineva? Nu te de-
ranjez?
- Noo ... , a spus Redrick cu n epăsare, Indo-
lent. Am avuI puţin timp Uber şi m-am glndlt să
beau măcar o calea ..
- N-am să te retin prea mult, a zis Dlck şi S-a
uitat la ceas, Asc'Jltă, Red, L asă mănmtlşurHe
tale şi tntoarce-te la InstItut. Doar ştii că te pri-
mesc in orice moment. D acă vrei, poti sa lucrezi
Iar cu un rus. A venit unu' de curin d.
Redrl ck a dat din cap.
- Nu, In că nu s~a nâscut un al doilea Klrill , ŞI
de altfel n~am ce face in Institutul vostru . La val
e numai a utom at ică, acum in Zon ă morg numai
rObolil , şi premiile, după cum inteleg, lot el le
primesc. Iar salariul de laborant nu mi-ajunge
nici pentru tlgărl .
- Las ă, că toful se poate aranja, l-a replicat
Nunan .
- Da' mie nu-mi place cînd s-aranjaaza ceva
pentru min e. De cind m ă ştiu m-am aranjat sln M
gur şi -am să m ă descurc mai departe tot singu r.
- Te-ai făcut mindru, a zia Nunan cu dezapro-
bare. .
- Nu sint mindru deloc. Îns ă nu-mi place să
socotesc fiecare bănuţ, asta e
- Poate ca ai dreptate, a zis Nu nan cnm ab-
senl. S-a uitat indiferent la servieta lui Redrick ş i
a urmărit cu degetele o monogramă de argint cu
litere slavone. Aşa e, omul are nevoie de cit mai
mulţi bani incit să nu se mai gindeascâ la ei., Ki-
rill ţi-a fâcut -o cadou? a intrebat 01 arătînd spre
se rviet ă
- Am m oş tenit -o ... În ultima vreme nu prea
te-am vazut in "Borj"
- Poate. pe tine nu te mai vede omul p rote s tă
Nunan. ManÎnc acolo aproape În fiecare zj Aici,
in "Metropol", pentru fiecare c hifte lu ţa iti ia şi
pielea., Asc ultă , a zis el dintr-o datâ Cum stai
cu banii acum ?
- Ce, vrei să te-mprumut? a intrebat Rednck.
- Nu, Invers.
- Să mă imprumuţi va să z i că .,
- Am ceva de lucru.
- O, Doamne, a exclamat Redrick Şi tu?
- Da' cine mai e? a Întrebat imediat Nunan.
- Sînt mulţi ca tine. Rechini!.
Nunan parcă abia acum l-a inleles şi a ris,
- Nu. Nu pentru specialitatea ta principala
Da' pentru care?
Nunan s-a uitat din nou la ceas
- Uite ce e, a zis ndlcÎndu -se Vino astazi in
.,Bor(, pe la prinz, in jur de două O sa d i scutăm
mai pe-ndelete.
- l a dou ă nu cred c-am să reu şe~c
- Atunci seara. pe la vreo şase De acord?
- sa vedem, a zis Aedrjck şi s-a ul l at şi el la
ceas. Era nou ă f ără cin:::i
Nunan i-a făc u t cu mina şi s-a .. rostogolll ' spre
Peugeot-ui sau Red rick l-a condus cu privirea. a
chemat ospâtart\a şi i-a ceru t un pachet de
"UJCky Strlke", l-a .pIăM' şi luînd servieta a traver-
sat stracta Iara grabă, spre hotel. Soa rele deja În-
călzea destul de tare şi strada se umplu se de za-
puşeală umed ă Aednck a similt sub pleoape o
usturime A strins din ochi cu putere. amlnttn-
du-şi cu necaz ca nu a reuş it sâ doarma nici mă­
car o oră inaiflte de o afacere atit de Importanlă.
Şi alunci s-a intimplat.
225
 PICNIC LA
r 'GIN Q'
Aşa 'ceva nu-I mai Încercase ni ciodata in afara
Zonei Chiar şi-n Zonă numai de doua. trei on,
Parca a picat dintr-o data in aiIa lume MIlioane
de mirOSUri s-au p rabuş lt peste c i aspre, dulci.
metalice, mOI, periculoase, alarmante , uriaş e Cit
casa. mIcuţe ca ni ş te fire de praf. grosolane ca
nişte bolovani, fin e ş i co mplicate ca mecanismul
unui ceas. Aerul s-a facut tare ŞI in el au aparut
supralele, muchii. colturi Parca totul s-ar 11 um-
plut cu Imense bile zgrunturoase, cu plramlde
alunecoase, cristale gigantice şi colturoase şi
prin astea trebuia sa mearga ca-ntr-un VIS, ca
printr-o pravalie intunecoasa, plină Cu mobila ve~
che şi monstruoasa, A durat numai o clipa. A
deschiS OChii şi totul a disparut Nu a lost alta
lume - insa aceeaşi lume cunoscuta parca s-ar
fi intors spre el cu o fala neştluta, s-a arălat nu-
mai pentru o ClIpa şi din nou s-a inchiS errnetlc
inamte ca el să inţeleaga ceva,
L-a curentat tin claxona! puternic. nervos ŞI ,
dezmetlClndu-se, Aednck a maflt pasul, pe urma
a fugit şi s-a oprtt abia Iingâ peretele- "MctropOlu-
luf', Inima i se zbatea neb un eşte. ŞI~a pus ser-
vieta pe asfalt, a desfăcut rapid pachetul de tigari
ŞI şi-a aprins una Tragea tare din ea, odlhnm-
du-se ca după o bataie. Un pollceman s-a opnt
alături şi l-a intrebat 9riluliu
- Pot sa va ajut, mister?
- N-nu, a scos dlO el Rednck. tuşind, E zapu-
şea lă.
- Poate vreti sa va conduc?
Redrick s-a aplecat şi a ndlcat servieta.
- Gata. Totul e-n regulă, poetene. Mullumesc.
S-a indreptat repede spre intrare, a urcat trep-
tele şi a mtrat În hol Aici era răcoare, Întunecos,
mohorit, cu ecouri largi. Ar fi trebUit sâ se-a-
runce intr-unul din fotoliile imense de piele, ca
să-şi tragă sufletul, dar şi-aşa intirziase. A putut
numai sa termine llgara, Uitîndu-se in jur Cu ochii
intredeschlşi, cercetînd lumea care forlotca În
holul imens Clolanosu' era deja aici şi rasfoia
cam nervos nişte reviste. Rednck a aruncat mu-
cul Într-o scrumiera şi-a intrat in lift.
impreuna cu el s-au bulucit un grasan cu suflu
astmatic, o damă puternic parfumată, cu un băie­
tel ce minca nervos cioco lată, şi o batrină Imens ă
cam prost "bărbierltă". Pe Redrick l-au ingheSUit
intr-un COlI A inchis ochii ca să nu vadă fat~
băIeţel ului, căruia ii curgea pe bărbie saliva
amestecată cu ciocolată. N-a vrut s-o vadd pe
mămica lui, cu pieptul plat şi pe care atirna U[l
colier dm ..slropl negri" mari, montaţi in arglOt. Ii
era silă de ochii bulbucali şi sclerozall ai grăsa ­
nului şi de negii inspăimintători de pe fa1a bu-
hăltă a bătrineL Umftatul incercâ să aprindă o ti-
garâ, dar imediat baborniţa il puse la punct şi
continuă s-o facă pinâ la etajul cinci , unde s-a
prăvalit afară, Imediat umflatu' şi~a aprins tigara
cu o bucurie nedisimu l ată, de parcă acum şi-ar 11
ciştigat libertăţile snle civile. A inceput insă să
lu şească, să hiriie, sa se inece, scoţindu-şi bu-
zele ca o cămilă şi inghionttndu-I pe Rednck ..
Redrlck a Ieşit din lift la etajul opt şi a paŞlt pe
covorul moale intins de-la lungul condorului lu-
minat intIm de becuri mascate. Mirosea a tutun
scump, a parfum parizian, a piele natu.rală şi lu-
cioasă de portmonee doldora cu bam, a dame
scumpe de 500 de monezi pentru o noapte, şi ~
portllgarete din aur masIV Toate. aceste nlmlcufl~
mucegai uri respingatoare s-au inmultit datonta
Zonei, au supt si inflilecat de I~ ea, ÎmbUlbÎn~
~2~2~6~====================================================A=N=TI=C=IP=AT='=A ~
'LUI
du-se neincetat. Dar Zonei nu-i pasa de toate 8!>-
tea Ş-I mai ales o durea-n col daca a ~tla se vor
satura pina-n git sau nu Nu se smchlsea daca
tot ce era in ea va ajunge afara. ş i se va raspindi
In Iaal a lumea. RednCk, tara sa bata, a deschis
u şa cu numarul 874
Aaguş ltu' statea pe o masa linga geam şi Învîr-
tea un trabuc Era in piJama, avea parul rar ŞI
umed, d ar pieptanat cu griJa, iar faţa umflata. ne-
samitoasa. era bme barbieflta.
- Aha, a exclamat hira sa ridi ce pfllllrca
Punctuaiilatea esle pohte\ea regilor Buna Ziua,
balc\elul meu
A termmal de tăiat trabucul, l-a luat cu ambele
miini ŞI ducindu-I la mustata şi-a plimbat nasul
de-a lungul lui inainte şi inapoi
- Dar unde-i bunul ŞI batrinul Barbndge? a
contmuat Raguş.tu' ndlcindu~şi prtvlrea. Avea
ochI! limpezi ŞI al baştri, îng e reştI.
Aednck şl~a pus servieta pe canapea, s~a aşe~
zat ş i ş l~a scos liganle,
- Barbndge nu vme
- Bunul şi bătrînul Barbndge, a ZIS Aaguş ltu',
luind trabucul cu doua degete şi ducindu-I cu
grila la gura. Batrinul Barbridge nu sta prea bme
cu nervii
Se Uita in continuare la Aedrick cu ochii hm-
pezi ŞI albaşlri, fară sa clipească De altfel nu cli-
pea niciodata Uşa s-a inHedeschls şi in cameră
s-a strecurat Clolanosu'
- Cme a fost indIVidul cu care ai vorb.t? a in-
trebat din prag.
- Bună Ziua, l-a răspuns Rednck
Ciolanosu' şi-a infipt miinile in buzunare , s-a
apropi at. pa şind larg cu piCioarele lui Imense,
raşc hlr ate, ş i s-a OPrit in fata lUI Aed nck
- ŢI -am mai spus de o suta de on, I ~a mustrat
el Nici un contact inainte de Întilnlre. Iar tu ce
faC I?
- ŢI-am spus bun ă ziua Iar tu ce faCI ?
A J.g uŞl tu' a ris, Iar Cloldnosu' a ZIS nervos
- Buna ziua, buna ziua S-a opnt ca sa-I
slredeleasca pe Rednck cu O privire pli na de re-
proş şi s-a aruncşt alaturi pe canapea Nu e bme
ce faci, l-a ZIS Inţelegl? Nu e VOiei
- Atunci sa fixati jntllnlTea unde n-am cunos-
cuţi, i-a reproşat Aednck
- Ba leţelul are dreptate: remarca Ra~uşJtu ' E
greşea la noastra DeCI cine era tIPU ,
- Richard Nunan. RepreZinta ni ş te firme care
ad uc utilaje pentru Institut. LOC Uieşte aici la ho-
tel.
- Vezi cit e de Simplu, spuse R agu şltu' , Ultin-
du-se la Clolânosu' Apoi a luat o brichota formi -
dabila reprezenhnd statuia Llbertd\Ii, a priVit-o cu
indoiala Şi a pus-o in apoi
- Da' Barbridge unde e? a intrebat Clolânosu'
deja prietenos.
- S-a dat la fund, l-a informat Rednck.
Cei doi au schimbat repede priviri intre ei
_ OdIhnească-se in pace, a spus Aaguş ltu '
atent Sau poate e arestat?
Un timp Redrick a tacul, tragind incet din \i~
g a ră . Pe u r mă a aruncat mucul pe jos şi a ZIS :
- Nu va temeţi. E "curat ... Zace-n spital
- Şi asta numeşti ,curat" ? a sant Ciolanosu'
nervo s şi s-a dus spre geam . Care spital?
- Nu-i purta de w ija E acolo unde trebuie
Hai la treabă, câ mH! somn.
La care spital? a intrebat intat Ciolanosu'.
_ Stai ca-li zic acum Ne punem o data pe
ALMANAH ~~~
treaba sau nu?
- Ne punem, ne punem, baleţelul meu
Cu o uşurinţă neaşteptata Raguşltu' a~sant JOS,
a implOs repede măsula spre Rednck şi dintr-o
Singura mişcare a maturat tot ce era pe ea, arun-
cind pe covor un vraf de reviste şi ziare S-a aşe­
zat vizavi punîndu-şi milOlle paroase pe ge-
nunchi
- Aştept propuneri.
Redrick a deschiS servlela, a scos lista cu pre-
turi şi a pus-o pe masuta ÎÎi fata Aaguşltului.
Acesta s-a Uitat şi a impinS hÎrlia intr-o parte,' cu
unghia, Clolanosu' era in spatele lui şi se Uita la
lista peste umărul Aăguşltului
Ăsta-Î prelul.
- Vad, a ZIS Aaguşltu' . Hai. arata-ne, arata-ne.
- Banii, riposta Rednck.
- Ce fet de "IOel"? Întreba Clolanosu' neincre-
zator, inflgind degetu-n lista peste umarul Ragu-
şltului
Rednck tacea. ŢlOe a servieta deschisa pe ge-
nunchi ŞI se uita nemişcat in ochii de~un albastru
•• ingeresc Răguşltu' .in sfirşlt a zÎmbit
- Oare de ce te Iubesc aşa de mult, bălelelul
meu? a gîngUrit el. Şi se mai zice că nu eXista
dragoste la prima vederei Ofta teatral. Phlll, pne-
tene, cum se zice pe~aici, cintareste-i "varza·',.
răsfoieste-i verisoarele ... Şi da-mi o dată chibri-
tul l Vezi doar A scuturat trabucul pe care incă
ÎI mai tmea intre degete
Phill Clolanosu' a mormalt ceva neinteles , i-a
aruncat culla cu chIbritUri şi a IOtrat in camera
de alaturi deschizind o uşa mascata de nişte dra- .
perii Se auzeau cam nedesluşit dIscuţii ner-
voase, parca ceva despre o mila-n sac, ŞI in rest
numai mormiueli neinteligibile Aaguşltu' şi-a
apnns În sfirşlt trabucul şi a incepul sa se Uite Ilx
la Aednck, cu un zimbet absent aşternut pe bu-
zele subtiri şi pallde. Aednck ş i-a pus barbia pe
servieta şi se uita la rindul lui drept in ochII al-
baştri ŞI incerca sa nu clipeasca, deş I pleoapele ii
ardeau ca iocul şi ochlÎ ii lacrlmau Pe urma,
Clolanosu' s-a inapoI Cit. a aruncat pe masuia
doua paChete sigilate de bancnote Ş I , bosumflin-
du-se, s-a aşezat alatun de Rednck Acesta s-a
intlOs alen~ dupa bani AaguSIIU' l-a opnl cu un
gest, a rupt sigi llil e de la fiecare pachet , le-a mo-
totoht şi le-a bagat in buzunarul pllamalel
- Acum, te rog, a ZIS el
Aednck a luat banII ŞI fara sa-i numere !-a ba-
gat in buzunarele hamei Pe urma, a inceput să
\ scoata marfa O lacea incet, d'lndu-!e POSibilita-
tea să vada fiecare lucru şi sa venllce dupa lista.
În camera era Imlşte ŞI numai Aaguşltu' sufla
g,eu. De dupa drapeni se auzea un zgomot slab
de parca cineva mesteca cu o Itngunta intr-un·
pahar.
Cind Rednck a inchIS servIeta ş i a incUlal-o
Raguşltu' a ndlcat pnvlfea ŞI l-a intrebat
.. - Si cu prinCipalul cum ramÎne?
- Nicicum, a raspuns Redflck A tacut un
tImp şi a adăugat deocamdata
- Îmi place acest .deocamdata a ZIS dUIOS
Raguşitu' Ţie nu, Phill? - Rednck a dat din cap şi s-a dus spre u şă. Aă­
..... Le cam incurci, mal Schuhart, a ZIS scirbll
Phill Ciolanosu'. Şi de ce le incurci, nu ŞtiU .
- Asta-i speCialitatea mea Afacenle dubioase.
Şi e o specialitate grea.
- Bine, a zis Aăguşltu' Unde~i aparatul de fo-
tografiat?
:.... Drace, a mormalt Aedrick frecindu-:şi obra-
~ AlMANAH
~ ANTICIPATIA
zul şi slmtlOd cum Începe sa roşeasc!1. Sint vino-
vat Am uitat complet de el
- Acolo? Aăguşltu' a făcut o mişcare nedefi-
nlta cu Ilgara.
- Nu-mi aduc ammte. Probab.1 că acolo. Re-
dnck a inchiS ochii şi s-a lăsat pe spate. Nu,
nu-mi aduc aminte deloc.
- Pacat, a ZIS RagUŞI1U'. Dar măcar ai văzut
cheslla aia?
- Nu Tocmai asta e N-am ajuns pină la cau-
pere . Barbndge s-a balacit Într-o "piftie" şi a tre-
bUit sa ne intoarcem Imediat. Fiti sigur că dacâ O
vedeam n-o UItam ,
- Asculta, Hugh, a ŞOptit dintr-o dată speriat
Ciolanosu', Ce-Î asta?
Stătea incordat şi se vedea cum in jurul dege-
tului aratator de la mina dreapta se invÎrtea sin-
gur ,.lnelul" acela metaliC, atb. Clotănosu' holba
ochii la el
- Nu se mai opreşte l aproape că a ţipat Clola-
nosu', mutindu-şi pflVlfea de la inel la A ăg uşitu '
şi Înapoi .
- Cum adică nu se mai op reşte? a intrebat
precaut Raguşltu' şi s-a retras un pic.
- L-am pus pe deget şi l-am invirtit o data,
aşa, pur şi Simplu Si de un minut intreg nu se
mai opreşte.
Clolanosu' s-a sculat brusc şi IInÎnd degetul in
faţă a fugit dupa draperiÎ Inelul iradlind arglnllu
se invÎrtea În lata lui ca o elice.
- Ce 'le-al adus? a intrebat Raguşltu'
- Dracu ştie Nici n-am c rezut că. Daca
ştiam v-as II JUPUIt mai tare
Raguşltu' s-a uitat un moment la el. pe
urma s-a sculat ŞI a d isparut dupa drapeni. Ime-
diat au inceput sa murmure nişte voci Aedrick a
scos o tlgară, a apnns-o, şi ridicind de .JOS o re-
vista a inceput s-o rasfolască absent. In revista
erau o mullime de mUIeri cu fundu' tare, dar nu
ştia de ce acum ii era sila sa le vada A aruncat
revista şi s-a uitat pnn camera: c ăutînd ceva de
baut . Pe urm a a scos din buzunar un teanc de
bani şi i-a numarat Totul era in regula, dar ca sa
nu adoarma l-a controlat şi pe celalalt. Şi-n IImp
ce-I punea in buzunar, s-a inapOiat şi Raguşltu',
- AI nOf.oc, baletelul meu, l-a anuntat pe Ae-
dnck, a şezindu-se in lata lui Şlli ce-I un perpe-
tuum mobIle?
- Nu N-am Învalat aş a ceva
- Nici nu e neVOIe, spuse Aaguşltu', scotind
Înca un pachet de bancnote lata preţul primului
exemplar, a rostit el desigllindu-.I. Pentru fiecare
inel in plus o sa pnmeştl CÎte doua asemenea pa-
chete O sa Iii minte, balelelul meu? Cite doua.
Cu o condItie Însa in afara de noi doi nimeni n-o
sa afle nlmlc, 1 niCIOdata. Ne-am inteles?
Aednck a bagat banii În buzunar şi s·a ridIcat.
.,-- Am plecat. Cind şi unde, data vIItoare?
Aaguşltu' s-a ndlcat ŞI el
- O sa te sun Aş tepti la telefon in fiecare VI-
neri intre noua şi noua-Jumatate, dimineaţa . O sâ
pnmeştl salutari din partea lui Phlll şi Hugh şi o
sa ţi se fixeze o intilnire
gUŞltu' l-a condus, punÎndu-! mina pe umăr
- Aş II vrut sa ma-ntelegi, a continuat el Pina
acum totul a fost bine, foart~ frumos ş.a m.d , Iar
"melul" este chIar minunat InalOte de toate insă,
avem nevOie de doua lucrurI. fotografIIle şi con~
taincrul plin. Adu-ne apara luI de 1010grall8t, dar
cu ftlmul facut, şi contalOeru! de porţelan plin şi
227
 r
_.PICNICDLAUMULUI
.r
n ~o să mai t rebuiască să me rgi in Zonă n jcio~
dată.
Redrick şi-a scuturat umărul, aruncind mina de
pe el, a deschis uşa şi a ieşIt, Mergea din nou pe
covorul moale. fă r ă să se În toarcă măca r şi sim-
ţea tol timpu l În ceafă pnvirea pătrunzătoa re a
ochilor de-un albastru îngeresc. N-a mai aş t eptat
tlflul ş i a coborît apl etaje pe jos.
Ieşind dm " Melropol', a luat un taxi şi s-a dus
la ca p ătul celăla lt al o r aşului. ŞOferul .e ra unu'
necunoscul. proaspăt angajat, un individ cu fala
p li nă de coşuri ş i Cu nasu l mare Era unul din cei
care năvăleau in Marmont , ma i ales În ultimii anI.
care cautau aventuri zdrobitoare ce puteau să le
a du că bog ăţ i i ş i nestemate, g loria m ondială Aşa
cum n ăvăleau, aşa şi rămîneau şoferi de taxi,
che lneri, munc itori in const ru cţii, go ri lede res·
taurant, n işte h r ăpăreţi chinui ţ i de dorinţe nedefl·
nite, ne mu lţum iţ i de tot ce aveau, profu nd deza-
m ăg i ţi ş i co nvin şi că au fost pacallţi Ju m ătate
di n ei se chi nuiau o l u n ă- do u ă, apoi se intorceau
acasă , blestemînd şi p,pvestlnd dece pţ iile lor
aproape la toată lu mea. Il număral pe degete pe
cei care ajungeau stalkeri. dar aceş t ia mureau
foarte repede, nemaiavind timp să inţ e l eagă ceva
Un ii re u şeau să intre la Institut, cei mai r asăn ţ j şi
citiţ i putind să ocupe postul de preparator. Res·
tul îş i petreceau senle în bombe, se băteau d in
ca uza ne in ţe lege nl or in concepţ ii, din cauza fete-
lor sau pur ş i simplu din beţ i e Organlzau din
cînd in CÎnd manifestări cerînd cine ştie ce, tot
felul de demonstraţII de protest. de greve - stind
pe jos, în picioare sau chiar culcînd u-se Pur şi
simplu exasperase r ă polit ia oraşU l u i , prefectu ra
şi pe loca lnici insă de-a lungu l ti mpului se Iln i ş­
teau, se potoleau şi tot mai p uţ in vroiau să ştie
de ce se află aici
Şofe r ul mirosea a bautura, ochii ii erau inroşiti
ca la Iepure şi era foarte ag itat A incep'Jt imediat
să -i povesteasc~ lu i Red rick c um azi d im mea ţ ă
pe strada lor a apăru t un mort din cimllir A venll
la "vechea lui casă, care fusese p ărăS i tă de m ulti
ani . Plecaseră toti de acolo văduva băt rin ul ui şi
fata cu soţ ul şi nepot ii. Vecinii spuneau că ind ivi-
dul mUrise acum vreo t reizeci de an i, încă inainte
de Vizită şI-acum , poftim! A apărut. A tot umblat
pe lingă casă şi apoi a inceput să
- Stop, a zis Redrick Opreşte aici
A cotrobă l t prin buzunare, n-a găSi t mărunţiş ŞI
a trebuit să schimbe o bancnota nouă Pe u rmă a
aşte ptat la poartă pina a plecat taxiul Vi la lui
Stervialnik nu era urită Două etaje, alaturi un
pavil ion de stic l ă pentru partidele de bil iard, o
gră din ă ing n J it ă, o se r ă ş i un chioşc alb ascuns
printre meri . Totul era ingrăd lt de un ga rd din
fier fOrja t, vopsit În verde deschis. Rednck a su-
nat de citeva ori şi poarta s-a desch is Încet, scir-
1îind A mers În cet, f ă r ă grabă, pe o alee presă ­
ra t ă c u pi et n ş fin , de-a lungul că re i a se afl au tufe
de trand afiri La intrarea În vi l ă, deja il aşte p ta pe
scară Po pîn dă ul girbovlt. n egr u-roşcat, arzînd de
ne ră bd a re să fie fol ositor, S-a rasuc it într-o
parte, a Pi p ăi t c u un pic io r treapta de jos, tremu-
rind tot , s-a propllt În el ş i a in cepul să tragă şi
al doi lea picior, În tim p ce d ădea mereu cu mîna
sănăt oasă spre Redrick ' Ac um, acum,
- Hei, Roşcovane, s-a auzit din grăd ină vocea
unei femei.
Red ri ck a intors capu l şi a zant prin verdeaţ ă,
a l ăt uri de acope n ş u l alb şi dantelat al chioşc ului ,
n i ~ t e umeri goi, bronzati, o gu ră de-un roşu
228
==================================~~~ c '
aprins şi o mînă care Îi facea sem ne
L-a salutat pe PopÎndau cu o m işcare s curt ă
din ca p: s-a Înto rs din dru m şi s-a indreptat spre
Chioşc, di rect prin tufele de trandafi ri, că l CÎn d pe
iarba verde , mata.soasă,
intr-o poienita era a runcată o saltea im en să.
roşie, pe care stătea l u n g i lă Dina Barbrldge.
Allea un pahar În mină şi purta un costum de
bale aproape invjzlbll A lătu ri de sa ltea s t ătea
aru n cată o carte cu coperţ i fistichli , Iar in um bra
unui tufiş era p u să o f ra pie ră străl u c it oa re din
care răsărea gitu l subtire şi lung al unei sti cle.
- Hai noroc, Roşcova n u l e , a zis Din a 8 ar-
bridge, sa luHnd u-1 c u paha rul Dar unde-i papa?
Iar a dat de buc luc?
Redflck s-a aprop iat şi, ţ i nind la spate servieta,
a priV it-O de sus Da. Sterviatnik a cerut intr-ade-
văr in Zonă n işt e copil de minu ne, Dina era ro-
busta, avea pielea ca de atlaz, fa r ă nici un cusur,
fara o cuta măcar O su tă cincizeci de pfunzl' 'd e
carn e d~ I Jcj o asă ' trupu l unei t inere de dou ăzec i
de an i. In pl us de asta avea ochii ca de smarald
ce sclipeau ta inic, o g ură mare, um edă , cu dinţ ii
albi şi stralUC llori, parul pana-corbuluI. Tot cor-
pul lucea in soare' umeri, pîntece , coapse , doar
cu o mică u m b ră intre sinii aproape goi St ăte a şi
o privea since r, deschIS, fănl. nic i o reţ in e re , iar
, ea se Uita la el de jos, zîmbi nd intel eg ă to a re Pe
urma a dus paha rul la gura ş i a În gh I ţit de CÎteva
0"
- Vrei? a Înt rebat ea, I ln gin du-şi buzele şi,
aşteptind atit cit trebuia ca d ublul in ţe l es să
ajungă la e!, i-a întm s paha rul
Redrrck a intors capUl, că u tin d un loc unde s ă
stea A găSi t un şezlo n g În umbră, s-a aruncat în
el ŞI ş i -a inhns piCioa rele
- Barb fl dge e-n spital :1 taie picioarele. Tot
zimbind, se uita la el num ai cu un oc hi , celalalt
fII nd acoperi t de cascada de pă r negru ce se re-
varsa pe umar Zimbetul îi în g h eţă i nsă imedIat
- un rinjet de zahă r pe faţa b ro n zat ă, Pe urm ă a
c l ătmat paharu l absentă , p a rc ă ascultînd clinche-
tul g h eţ i i ce se lovea de pe reţi şi a intrebat '
- Amindoua picioarele?
- Da Am i ndo u ă Poate de la genunchi , dar
s-ar putea şi mai de sus
Ea a pus paharul jos şi şi~a dat p ă r u l la o
parte Nu mai zimbea.
- Păcal Şi va sa z i că tu
Numai Di nei Barbridge l-ar fi putut povesti
cu~ s-? intimplat to t P ~obab il ca ar fi putut
c~ l ar sa-I spuna cum se intorcea la maş in ă , ti-
nind boxul In pumn, cum l-a impl orat Barbndg e
şi i-a. p romis Globul de Aur. Şi n-a f ăcu t -o pentru
el, CI pentru co pi i, pentru ea şi pent ru Archi e
Dar Red rick nu i-a spus A băga t mîna in buzu·
nar, ? scos ~n pachet de bancnote ş i. f ă ră să
spuna un CUVlnl, I ~a aruncat pe salteaua rO$le di-
rect la piCioarele lungi şi goale ale Dinei Banii
s-au desfăcut Într-u n evanta i larg d in care Dina a
lL!at citiva Absenţă, ? inceput să se uite lung la
el, de parca ar fi vazut pentru pnma da t ă aşa
ceva
- Deci ăsta-i ultimul sa lafl u, a zis ea.
. Red r!ck s-~ intinS de la şez l ong pină la f ra pi e ră
Ş I scoţ lnd st icla s-a uitat la et i chetă . De pe stICla
neagra se preli ngeau p i că t u r i de apă şi atunr.i
• 1 plund - O,4S kg
ALMA NAH &)1
(,
AN TICIPA ŢI A .....
:....~ ~ ALMANAH
~ ANTICIPAŢIA
PICNIC LA
MARGINEA DRUMULUI
Redri,ck a ti~ut-9 intr-o parte ca sa nu- i ude pan-
talonII. NU-I placea whisky-ul scump, dar acum
era bun şi ăsta. A vrut să bea chiar din st i clă, dar
l-au oprit n i şte sunete de protest din soate A in -
tors. capul şi. ~ .văzut că 'In poi e nlţă intră grăbit
Poplndau, clatlnlndu-se pe picioarele strimbe, Ţi­
n~a in .faţă, cu amb~le mîini, un pahar Înalt cu o
bautura transparenta. Se chinuia mult, transpira-
ţia ii curgea pe faţa neagră-roşcată şi ochii insÎn-
geraţi aproape ii i eşiseră din orbite, Văzind că
Aedric,k se l!ită la el , a Întins paharu l cu dispe-
rare ŞI parca a mug it sau a scîncit, deschizind
larg gura ştirbă.
. - ~ş.tept, aşte~t, a zis Redrick şi a băgat sticla
InapOI In fraplera.
Popindă~1 a ajuns În sfîrşit, i-a dat paharUl lui
Rednck ŞI, cu o familiaritate timid ă , l-a bătut
uşor pe umăr cu mina sa paralizat ă .
- Mulţumesc, Dickson, a zis serios Rednck.
Exact ce-mi lipsea acum. Ca-ntotdeauna eşt i la
Înălţime, Dickson.
. Şi in .timp ce P~pindăul dădea din cap bucuros
ŞI ~e . batea cu mina sănătoasă pe picior, Redrick
a fldl.cat ~olem~ paharul spre el, l-a salutat şi a
baut Jum,atate dintr-o inghlţitură, Pe urmă s-a ui-
tat la Dina.
- Vre:i? a întrebat arătindu-i paharul.
N-a ra~p~ns~ Impăturea o bancnotă pe jumă­
tate, ap~1 In~a o d<!.tă şi Încă o data
Lasa, ca n-o sa mori, i-a zis. Papa are ..
Ea l-a Intrerupt.
- V,a să zică I~ai scos. L-ai cărat În spinare ca
pr/?stu prin toata Z~na, .. Papă-lapte ce eşti Ai
scapat aşa un prileJ ..
Redrick , uitind de pahar, o pnvea perplex, Ea
s,-a. ndlcat ŞI s:a apropiat, calcind banii împrăş ­
tlatl ~-.a OPrit I~ faţa lui, infigîndu-şi pumn) ş ori i
stn~şl I~ şoldur~le alunecoase, unduitoare, aco-
penndu-I tot universul cu corpul ei minunat ce
mirosea a parfum şi transpiratie dulce.
- Ult~-aşa face cu voi in jurul degetului , idlo-
ţrIOL .. ~Ite-aşa ... pe oasele voastre, capete seci .
A,şteapta, aşteapta. mult şi bine. Chiar şi-n beţe o
?a _umbl!J pe tar_tacuţele voastre. O să vă arate
In.ca ce Insea~na ~lla şi dragostea de frate! ţipa
Dma . Proba~11 ca ti-a promis şi Globul de Aur,
nu? Harta .ŞI capc_an ~ le, aşa-;? Dobltocule! Dup ă
m.ut~a !a plstru~ata vad că ţi-a promis . Aş tea pt ă ,
ca-ţi da el harta, Iartă , Doamne, sufletul timplt al
roşcovanulUi Redrick Prostu' .
Atun~i Redrlck s-a ridicat fără graba şi i-a tras
o palma Cu putere, A tăcut brusc căzînd ca se-
cerată pe !arbă şi şi-a Îngropat 'fata În palme '
, -:- Im~ecl,lule: .. Roşcovane .. . mormăi a neinteli-
gibil. ~a prerz! un aşa prilej .. . Aş a un prilej ..,
Re9f1,?k~ p~lvm~-o, a terminat de băut din pa-
har ŞI !ara sa se l_nt~arc ă i l-a pş sat PopÎnd ă ului.
!':Ju l!1al avea. ce sa .dls!?ute aici . Intr-a devă r, Zona
!I ~adl:lse: lUi Stervlat,nlk nişte copii exc e pţion a li,
Il!blto.n Ş! respect.u?şl. A i eşit pe st radă şi reuşind
sa pnnda un taxI l-a spus şoferului să-I ducă la
"Borj".
Trebuia s ă termine cît mai repede toate trebu-
rile şi apoi sa doa rmă În neştire , Pica de somn in
' fata . o~hl~or totlll plutea, iar pină la urmă, cedînd,
a aţ.lplt ŞI s~a lasat, cu. tot corpul pe servietă, S-a
trez~1 numar atunCI Cind şoferul l-a SCuturat de
umar.
- Am ajuns, mister.
- Unde sîntem? a Întrebat buimac, Do ar ţ i- a m
.spus s ă mă duci la b a ncă .
.- Nl!:,mlster. A ţi -vrut să me rgeţi la ,.Bo r)"' ! Uite
Ş I "Bof) -ul.
- BlOe, bine, a cedat Red rick Oi fi visat ceva
A pl ătit ş i a coborit cu greu, abia tiri n du-şr PI_
Cioarele a morţi te. Asfaltul del a: se Încă l zise şi se
fă cuse fo~ rte cald: Red nck S im ţea că transpirase
to~, gura_ II ~ ra cleloas:'! şi p a rcă putea, ochii îi la-
cnmau. !namte 'de a mtra , se Uita in jur Strada
era pustie la ora asta, ca de-obicei Pravallile de
peste drum nu se deschlsese r ă inca şi ch iar
"BorJ"-ul era propnU-ZlS inchiS acum Da r Ernest
era la post ş i şte rg ea paharele, Ultind u-se moho-
rit_Ia t.!ei ~ Ipi ce statea u la un pahar de vin, la o
ma su ţa dm colţ , Pe celelalte măsu t e stateau
aruncate scaunele intoarse, iar un negru pe ca re
nu-I cuno ş !ea, in . sacou alb , freca pe jos Un alt
negru se InCOVOia sub greutatea unor l ăZI cu
b e r~ pe c~re le căra in spate le tejg heleL Rednck
veni la tejghea , puse pe ea serv ieta ŞI salută.
"Bun ă ziua", Ernest morm ă i ceva nep netenos,
- Dă -mi bere, a ZIS Rednc k ş i a căscat
. Ern ~s.t trÎnti pe .tejghea o halb a goala , scoase
din frigider o sti cla, .o deschi se şi ras t u rn ă conti-
nutul in halba. Redfl ck, c ăs c in d şi aco p eri n du-şi
gura cu palma. Începu d e od a tă sa se uite fix la
mina lui Ern est. Trem ura Gitul sticlel s-a CiocnI!
de citeva .ori de halba in timp ce Red nck ş i- a fI -
d l ~ a t prlvlrE!a mlfat sp re fata lu i Ernest. Pleoape le
lUi w ele parea.u co m pl ~t cOborite, gura mica se
sC~lmon ,?S! se , Iar obraJI! gr aş i atîrnau Neg rul cu
matura flCII ~ sub taburet. pe linga picioarele lui
~e~nck . tiPI! di n col ţ se certau cu ră utate Şi pa-
t~m.a ~e ,:! t ru _nlş.te curse de cai Neg rul care cara
!az~le II ImbnnCI cu fundu' pe Ernest aşa de tare,
mClt acesta era gata-gata sa se prăbuşească
"Coloratul " m o r mă i niş t e scuze, Iar Ernest in-
treba cu o voce s ugrum ată
- Ai adus?
- Ce s-aduc ?
Redrick se ui t ă peste umar şi vazu cum unul
din tipi se ndica mo lcom de la masa şi se in-
drepta spre i eş i re S-a oprit in u şă si şi-a apnns
o tigara.
- Hai să vorbim , l-a Îndemnat Ernest
Negrul cu m ătura se ,opnse Între Rednck SI
u ş ă. Doar Cre m ă- d e-gh ete se putea compara cu
un negru aşa de ba rosan, nu ma i ca acesta d lll
urm ă era de dou ă Ori mai tat.
- Hai să mergem, a zis Rednck ŞI a luat ser-
vieta. Somnul Îi dl s păru se şi ochI! parca. i se Iim-
pezisera,
S-a dus dup ă tejghea , strecurindu-se pe lingă
negrul cu lazJle de bere, care se lOVise probabil
la m!n ă pentru c ă !şi sugea deget ul. Se uita la
Rednck pe sub spri ncene Şi asta era un negru
vînj os, cu nasul ru pt şi cu urech il e tocate . Ernest
intră .in camera .dm ,spa~e şi Redrick il urma pen-
tru ca acu_m tOti trei lipI st ăteau la ieş ire , iar ne-
wul cu mat,ura se postase in fata uşri care ducea
In depozit. In camera din spate, Ernest s-a dat la
o p~ rte. şi girbovlOdu-se s-a aşezat pe un scaun
de ling a perete. De la o m asă s-a ridicat capita-
nul Quarterblood, galben ş i suferi nd, iar de un-
deva din stinga a a p ă rl:lt un tip so li d de !a ONU,
c l! casca trasa pe ochI. Acesta din urma l-a PI-
p3il cu palmele sa le uri aşe peste tot corpu l.
UnQ ă ~uzu !'lar ul drept ~-a Op rit. 11 scos boxu l Ş I
l-a Impins Incet spre ca pit an Red rick s-a apro-
piat de masa şi a pus servieta pe ea
- Putoare ! Ce·ai facut. putoare? l-a introbat
perplex pe Ernesl.
229
 PICNIC LA
MARGINEA Dp l MULUI
Acesta <1 mişcat dm sprinc;.enc, abatut, şi a dat
tim umar , Totul era ctar. In uşa deja stateau
amindOI negrII şi rinJeau. Nu mai era alta uşa,
geamun le erau inchlse şi, colac peste pupaza. fe ~
rastrele aveau gratII groase ŞI sol ide.
Capitanul QuarterbJood. cu fala schlmonasl ta
de dezgust. a SCOloclt în servieta cu ambele miini
şi a aşezat pe masa douâ blberoane micute, noua
.. b3teru", şal~p rezece ..st ropi negrJ' de d lfente
manmi in pachetul de polretllena, dOI "bure)l' in
excelenta stare şi un borcan cu _.I ul Sifonat
- în buzunare mai ai ceva? Întreba incet capI-
tanul Quarterblood Hai, scoate.
- ŢirÎlura. s crîşni Redrrck SCÎrnavle
A bagat mina la plepl Ş I a azvîrli! pe masa pa-
chetul de banc note. Acestea s-au raspindi! in
toate părţIle
- Halt Mai al?
- la ~i, ia~l, urla Rednck smulg Ind din buzunar
al dOIlea teanc ŞI aruncindu~1 pe jos. Ha leşte ~i ŞI
sa~ti slea·n gît .
- Mda ·foarte mteresant, spuse ca lm capitanul
Quarterblood. Acum rJdlca~i . ŞI da-mi-I
- Dumnezeu sa ţi-i dea, I~a r~sp~ns . Aednc~
punîndu-ŞI mIInile la spate. ~a 11-1 strtnga slugoll
tai. Şi-n defmltlv, rldlca -I singur
- Aduna banii, stalker, inSista Quarterblood
fara sa ndlce glasul. Şi-a proptit pumnii În masa
şi s-a aplecat uşor Înamte. ,. • POZit de carb une A rasărrt de sub un gard, s-a
Cîteva secunde au tacut pnvmdu-se drept In
ochi, apoi Aedrrck. mormăi nd . o inJ!-uatu.ra, s-a la,-
sat pe vine şi a Început să stringa In scirba banu
Negrii din spatele lui chlcoteau, Iar tipul de la
ONU i-a aprobat pufmnd pe nas. _ ...
- Nu mai pufni, ba, că~li zboara mUCI!. I·a
strigat AednGk ..
Se tira deja in genunchi, culegea flecar~ hlf-
tlută. apropIIndu-se tot mai ffit.;'lt de inelul din c~­
pru Înnegnt, ce stătea culcat Inlr-o s.cobl.tur.a din
parchet, plină de murdarie ~-a. rasucI! In~r·o
parte ca să-i Vină mai uşor. Singa. Incontinuu Im~
jurături murdare, toate pe care ŞI le ,!mrntea, ŞI
dacă nu mai ştia le inventa pe loc. Crnd a SOSit
momen tul , ti tacut, s-a agătat de inel şi, OPinlln -
du-se, l-a tras in sus cu toată pute~ea. NI~I nu se
trÎntlse bine capacul de podea, ca Redrrck. d~Ja
sănse cu capul Înainte in pivnlţa de Vinuri, In in-
tunericul umed şi rece
A cazut În mîini, rostogolmdu-se, sărind apoi
in picioare ş i năpustlndu-se ~nainte, deşi . n~ ve~
dea nimic, bizuindu-se numai pe amintiri ŞI no-
roc. Gonea prin trecerea ingustă ~lntre stlve.le de
lazi, smulgîndu-le şi dărimindu-le 10 .urm~ lUI! au·
zind cum se prăbuşeau cu zgomot ŞI se rngrama-
deau in spate. Aluneca mereu, fugmd pe Irep!e
nevazute pind cind s-a aru ncat cu tot corpul In
uşa acoperita cu tablă. ruginit ă. Ace~st a a sant
din balama le cu un scrr ş nel SInistru ŞI s-a pome-
nit in garajul I~i. Erne~t: Tremura . ţot .şi re~plra
greu , avea ochii mecaţl 10 pell! r~şlI, sl,:g.enl, Iar
inima se zbăt~a we~~ «?u b;alal bolnavlcloase,
stindu~j parcă In git ŞI lOabuşlOdu-1. .Nu s-a OPrit
incă nici o secunda, repezindu-se Imediat spre
un colţ Înd epărtat, acolo unde zăcea un munte
de vechituri. ÎI dărimă cu miinile zdrellte ~i
scoase la Iveală o spărtură În peretele garaJulUl,
unde erau smulse citeva scindu ri. Se cul că pe
burtă si se tÎrî prin gaură, auzind cum se rupe
ceva drn hama lUI , dar oela nu-I mal Interesa ni-
mic. Era in curtea strimta ca un şan\. plina cu
lazi de gunoaie Se aruncă prin tre ele, IŞI do.du
230
~====~===================
JOS haina pc care o rupse ŞI işi arunca cravata
ApOI se cerceta in graba sa vada cum arata, işi
scutura pantalonII şi san in picioare Slrâbatu in
goana curtea ş i se pravall in tr·un tunel strÎmt.SI
urit miros itor care ducea intr-o curte veCina lşI
incorda auzul in timp ce fugea. dar sirenele inca
. nu se tluzeau SI atuncI incepu sa fuga ŞI mar re·
pede, sperIInd baietII care se lereau din calea lUI
Se strecura pnntre rufele intlnse. se tira prm
spart unle gardufllor putrezI te, vrind sa lasa Cit
mal repede din acest carlter pina CÎnd capit anul
QUdrterblood nu-l va incercui Cunoştea impreJli-
(Imi te ca pe propriul buzunar Cînd era bellat s.a
Jucat şi a haina ,,! pnn toate aceste CUrţi, subso-
lun, spalata,,; paras lte Ş I depozite de carbune
Avea aiCI cunoscu ţ i Ş I chiar prreteni, Iar in alte
imprejurari ar fi putut sa se ascunda şi sa stea
chiar o saptamina in treaga. Dar nu pentru asta ,,8
evadat cu n eruş inare de sub arest. cişt l gind
dmtr-o data nouasprezece luni in plus'
A avut mare noroc. Pe strada Şapte se desfă­
ŞUr1l:J urlind şi ridicind praful, o demonstraţie a
unei asoctaţll oarecare - vreo doua sute de oa-
meni la Iei de c lufullti şi nein!;lflJlli ca ŞI el, ba
chiar ŞI ma, rau, de parca tOţi s-ar fi strecurat
abia acum prin spă rtU ri le din gardUri şi ar fi ras-
turnat laZlle tie gunoi, ŞI in plus de _asta şI-ar 11
petrecut inainte o noaple zbUCiumata Într-un de-
aru ncat in multime şi, dind din coate. calcind in
pIcioare,. pnml nd pumni dupa ceafa şi nerami-
nÎnd nICI el dator, a strabatut-o pieZIş, pinn a
ajuns pe partea cealalta a strazII Acolo s-a ba~at
dlO nou pe- sub un gard exact În mOfTlentul Cind
in faţa s-a auzIt VUietul bmecunoscut Ş I detestabil
al patrulelor care îi obliga pe demonst ranţi sfl se
opreasca şi să se string ă ca o armonlca. Insa
acum ajunsese in alt cartier ş i capitanul Quarter~
blood nu putea şti in care anume.
Aedrlck a ieş It spre garajul s~u În .dreptu i de-
pozltului de aparate radiO· T V, Insa. a IrebUl~ sa
aştepte un timp pină cind muncitOrii au ter,m lnat
de Î nc~rcat un camion cu teleVizoare aflate 10 cu-
tii mari de carton . S-a cuibârct in tul l şurrle de li-
liac plperniclte, În faţa peretelUI Înalt şi lipSIt de:
ferestre al caseI veclO/?, şi-a tras sufletul puţin ŞI
a fumat o ţigara. Tragea din ea cu sete stind pe
vine şi rezemÎndu-se cu spatele de tenCUIala as·
pră a brandmauerului" Din cînd in cînd ducea
mîna la obraz ca să-şI potoleasca tresantul ner-
vos in tImp ce se gindea. se gindea ş~ Iar se gin-
dea. Cind a auzit claxonul cam ion uluI cu muncI-
tori care tocmai se tîra dup ă un gard, Aednck a
început sa rida şi a spus incet În urma camlonu-
lui ..Mulţumesc, ma, băieţi, că m·ali opnt, prC?stul
de mlOe, ŞI ca m i-ati dat timp de gindire" ŞI dlO
acest moment a inceput sa se mişte repede, dar
calm ŞI Îndemîna tiC de parca lucra in Zona
A intrat fara zgomot in gara,ul să u pnnt r-o In-
trare secretă, a dat la o parte bancheta ŞI a bagat
mîna in coş A scos cu 9(llâ pachetul dlO sac ŞI
l-a strecurat la piept Pe urma şi-a luat dlOtr·un
cui o hain a veche şi roasă, şi~a indesat pe ~ap o
şapca Jegoas ă şi unsuroasa pe care a gasll-o
intr-un colţ. Pnntre crapaturile dlO poarta garaJU·
lui se strecurau in semlintunerrcul dm garaj r a~e
subţIri de lumina plme de praf stralucitor In
curte copiii ţipau veseli şi cu patima şi tocmai
' l,d de s'gura"lfI t:oflild Int:en(ln!or (N II )
~ ~~ AlMANAH
ANTICIPAŢIA
ALMANAH
('J
PICNIC LA
MI rr-I TI' o'
vroia să plece cind a r,ecunoscut dintr-o dată Vo-
cea fetiţei sale. Atunci s~a apropiat de cea mai
mare crăpătură şi un timp s-a uitat cum Maimu~
lica se agita ţlOÎnd in fiecare mînă cite un balon
şi cum alerga in jurul leagănului nou. Trei babor-
niţe, vecinele lui, croşetau stind pe bancă şi, ui-
tindu-se dlO cind in cind la Maimu!ica, stringeau
din buze cu rautate şi comenlau de zor, coto-
roantele nalb~~ Iar copiii... nimic 5e jucau cu ea'
ca şi cum toluJ ar fi fost in regulă. Nu degeaba
se străduise cum putuse şi irtrase În graţirle lor:
le făcuse un tobogan de lemn, o căsulă pentru
păpuşi şi leagănul... Ba chiar şi banca asta pe
care se răstlQnise r ă cotoroanţele, tot el o făcuse.
.. Ei bine, lasa", a murmurat şi s-a Îndepărtat de
crăpătură, a priVit pentru ultima oară garajul şi a
ieştt prin mtrarea secretă.
la marginea de sud-vest a oraşului, lînga o
benzinărie părăSită, la capătul strazii Minerilor se
afla o cabină telefonică. Numai Dumnezeu ştie
cine o mai fOlo sea acum, pentru că În jur erau
numai case părăSite Mai departe, spre sud, se
intindea pina la onzont terenul 'Man al fostei
gropi de gunoi a oraşului. Aednck s-a aşezat in
umbra cabinei, direct pe pămînt şi a băgat mîna
in groapa de sub ea. A simţit pnn hirtia pră lwtă
şi unsuroasa minerul pistol ului , Cutia de zinc cu
cartuşe era tot la locul ei, la IeI şi saculetul cu
"brăţăn" şi portofelul vechi cu documente false.
Ascunzătoarea era in regulă. Pe urmă ş i-a dat jos
haina de piele şi şapca şi a băgat mina la piept.
A stat un minut intreg cintărind in palmă capsula
de porţelan ce conţinea o moarte s l!Jură, inevita-
bilă, şi dm nou a simţ it cum j s-a stnns şi a ince-
put sa-i zvicn ească obrazul.
- Măi, Schuhart. a murmurat fără să-şi audă
vocea. Ce faci, canalle? Cu chestia asta ar să ne
sugrume pe toţi. Şi-a apăsat cu putere obrazul
ce tresărea Violent, dar nu l-a ajutat. Tîriturilor, a
zis tare, ~Înd indu-se la muncltoni care Încărca­
seră camionul cu televizoare. Dacă nu mi-ati fi
stat in cale o aruncam inapOi in Zonă şi nici
dracu n-o mai vedea.
S-a uitat in jur cu Iristeţe. Deasupra asfaltului
crăpat tremura aerul fierbinte, geamUrile caselor
părăSite il priveau parcă neprietenos, iar pe tere~
nul viran alergau drăcuşori de praf. Era singur.
- ProstJi. a zis cu hotărire . la urma urmei fie-
care pentru el, doar Dumnezeu e pentru tOIi.
Grăbindu-se ca să nu se răzgindească dm nou,
a băgat con!ainerul in şapcă. pe care a infăşu ~
rat-o apoi in haina de piele. Pe urmă s-a ridrca!
in genunchi, s-a sprijinit cu tot corpul de cabină
şi a aplecat-o pulm. A aşezat bine pachetul gros
in groapă unde mai rămăsese mult loc liber. A lă­
sat cabipa incet la loc, a zgilţiit-o cu ambele
miini şi s-a ridicat scuturindu~şj palmele.
- Şi cu asta, basta. Şi fără discuţii.
A intrat apoi in căldura apăsătoare a cabinei, a
băgat o monedă in aparat şi a format un număr.
- Guta, spuse el. Te rog, nu te-ngnjora, Iarăşi
m-au prins. A auzit cum suspină şi atunci s-a
grăbit să-i zică· Sint ffeacurI. Vreo şase-opt luni
acolo.. şi cu vizite.. Tre.cem noi şi prin asta, iar
Iără bani n-o să rămîi. lţi trimit eu. . Ea lot tă­
cea ... Miine or să te cheme la poliţie şi acolo o să
J ne vedem. S-o aduci şi pe Maimuţica .
dat.
- N-o să fie percheZiţie? a intrebat ea infun-
- N-are decit să fie. Acasă totul e curat. Lasă,
cEi totul o să fie bine. Ţine coada 5U$ ..• Te-ai mă-
~
ANTICIPATIA
filat cu un stalker, aşa că nu mai pllnge Deci ne
vedem miine.. ŞI ţme minte. Nu te·am sunat.
Te-am pupat
A aruncat receptorul şi cîteva secunde a Stat
strîngînd dm ochi cu toate puterile, scrÎşnind dm
dlOli de-i sunau urechile. A pus altă monedă şi a
format dm nou un număr.
- Vă ascult, a ZIS AăguŞitu'.
- Schuhart la telefon. Ascult ă-mă atent şi nu
ma intrerupe.
- Schuhart? s-a mirat foarte natural Răgu­
şitu'. Care Schuhart?
- Nu ma Întrerupe, ţi-am mai zis. M-au prins,
insă am reuşit să lug. Acum mă duc să mă pr~.
dau. Pnmesc vreo doi ani jum ătate sau trei şi so-
ţia o să ramjn ~ fară bani. Să aveti grilă să nu su-
fere de nimic . Inteles? Te mai intreb o dală· ai in-
leles? .. Nu departe de locul unde ne-am intilnit
prima dată este o cabină t elefonică. E singura
pe-acolo, aşa că n-o să 'ilreşeşti Porţelanul ăla
stă sub ea. Dacă-1 vreţi, II luaţi Nu-I vreti, nu-I
luati. Dar solia mea să nu ducă lipsă de nimic. O
să mai lucrăm impreuna şi dacă mă-ntorc şi aflu
că ai tnşal.. Nu te sfătUiesc. E clar?
- Am inţeles totul. Mulţumesc . După o pauză,
Răguşitu ' a ZIS: Poate vrei un avocat?
- Nu. Toţi banii ii dai sotiei. Salut!
A pus receptorul jos, s-a uitat În jur, a ieşit din
cabină, ş i-a băgat miinile adinc m buzunarele
pantalonllor şi a plecat fără grabă În sus, pe
strada Mmerilor, printre casele pustii şi cu uşile
incuiate, batute in scinduri.
CAPITOLUL III
Richard H. Nunan, 51 de ani, re-
prezentantul furnizorului de echi-
pament electronic pe lîngă filiala
Institutului International de Cul-
tură Extraterestră din Marmont
Richard H. Nunan stătea la masă in, cabinetul
său şi desena plictiSit drăcuşori intr-un enorm
blocnotes pentru insemnările de afaceri ZÎmbea
iryt~leQ.ăt?r, dUlce,ag,. şi aproba clătinÎnd capul,
fara sa-' asculte Insa pe Vizitator. Pur şi simplu
aştepta să . sune t~lefonul, În timp ce oaspetele.
do~to~ul P!'rflann, IJ certa alene. Sau numai Îşi in.
chlpUia ca-I · ceartă. Sau poale chiar vroia să
creadă că este certat.
- ~m ~ă lin cont de toate astea, Valentin, a
spus m sflrşlt Nunan , isprăvind de desenat al ze-
c~lea drăcuşor pentru a rotunji soCoteala. Inchi-
Zind blocnotesul, a continuat. E intr-adevăr revol-
tător ..
Valentin, intinzÎnd mina fină, a scuturat cu dis-
tincţie tigara intr·o scrumieră.
- Şi de ce anume o să ţii cont? se interesă el.
- De tot... De tot ce-ai spus, a răspuns vesel
Nunan, lăsîndu-se pe spate in fotoliu . Pină la ul-
timul cuvint.
- Şi ce-am spus?
- N-are importantă, rosti Nunan . Indiferent
ce-ai fi spus, totul se va lua in considerare.
Valentin (doctorul Valentin Pilmann, laureat aJ
Premiului Nobel ş.a.m.d), micul. elegant, imbră­
cat cu gust. stătea in faţa lui, intr-un fotoliu
adinc. Purta o scurtă de pIele fără nici o pata, o
231
 PICNIC lA r
DrUMULUI
camaşă de-ţi lua ochii, c rav~ţa c l asică un,i. pan-
tofi sclipltori, iar pe pant~~o n ll uşor nd lca1! nu se
observa nici o cuta. OchII ~e ,ascundeau In s~a­
tele uno r ochelari neg ri, U riaş I , pe ~ uze~e ~a~ l de
şi fine se aşte rnu se un z~ rT.1 bet C8_
USj IC, ral:ltacJos,
iar deasupra f runl li late Ş I Joase rasa~e~ paru l ne-
ru şi ţe pos de p arcă avea un an ci pe cap.
9 - Am impreSia că pri meşti deQeaba sala nul
acela fantastic, a spus el. ŞI-n afara de asia c red
că eş t i şi sabotor, Dick.
Ssst. ş u ie ră Nunan. Pentru Dumnezeu , nu
- cap şi umeri, Nunan a. ll!at:o _Ia trap marun t. d~-a
aşa de tare. . _
- I nt r-ad evăr, cont inu ă Va lentm. Te u r m~ re$c
de mult timp şi d upă p ă re rea mea nu lucreZI de-
Nun~n_ şi ridică
la:.:: Un moment , il intrerupse un
deget g r ăsuţ ş i tranda!tri u. Cum .adlca.nu lucrez?
Oare măca r o si ngura reclamaţ i e a ramas nere-
zo l vat ă? . _
- Nu şti u, spuse Va l e~tin şr d rn nou. scutura
scrumu l. Pri mim cind ech ipament bun, crJ'!d e.ch.l'
pame nt prost. E-adevăra t că pe ,c~1 bun .11 capa-
tăm mai des , dar ce amestec al In toata treaba
asta, nu şti u , A"
- Dar dacă nu eram eu, II replica .Nunan: pe
cel bun I-ati fi prim it din an În paşt! .. In afara . de
asta, voi , savant II . tol timpul pa radrtl rnsta~atllle,
pe urmă faceti rec lamatii şi atunC I.. cine va pro-
teJeaza? Urle, de exemplu.. . vorbim. eu si nt pentru De ce sa ~ u recuno sc . Imi
Dar di ntr-o d ată Nu nan a urtat 'de Valentin:
pent ru ca a sunat telefon ul A smuls receptorul ŞI
a auzit:
- Mister Nunan? a intrebat secretara. Din nou
e domnul Lemh'en ,
- Fă-mi legătura . A Nunan.
Valentin se ridica şi puse In scrumrera mucul
stins . vJet~te mal 'e omul Pro bab il ca iubi m laudele aşa
iş i l uă ră m as bun, dl!cindu-şl doua degete la
timp l ă ş i ieşi d rept. miCul, dar bine facut
- Mister Nu nan? a răsunat in receptor vocea
c u nosc u tă şi tărăgănată.
- Vă ascu lt.
- Greu vă mai pri nde omul la locu l de munca,
mister Nunan.
- A venit o noua tranşă de ..
- Da, am aflat deja'- M i~ter N,u':la':l, am SOSI!
nu demult, am nenumărate In t reb~(I ŞI a~ vrea sa
disc u tăm neapă rat intre patru ochi . Am In ~eder.e
ul tim ul con tract. Mitsubishl DenSI " _ Chestie Jun-
dică.
- La ordrnele d umneavoastra
- Atunci, d acă n-aveţ i ni miC impotriva, pest~
vreo jumă tate de ora in bi roul filia lei noastre . Va
convine?
- Perfect Peste treizeci de mmute
Richard Nu nan a pus re<:~ptoru l in .fur.cEi s-a
sculat, ş i-a frecat bucu ros mrlnlle ~ u rd ul~r ŞI a por:
nil să se pli mbe prin cabinet Chrar a I nCe?utAs~
fre doneze un oareca re şlagăr aflat la moda, p~na
cind s-a incurcat . a cinlat fa ls ş~ ~- a opnt rizlOd
in te l eg ăt o r . Pe urmă ~i-a ~ u a~ ~alarla , a pus. pe
m in ă impermeab il ul ŞI a Ieşit In anllcamera.
- Baby, i i spuse~ se7ret~ rr:~ Ţrebu l e s:o zbl! -
ghesc dupa n iş t e clientI. RamII sa comanZI ga~n l ­
zoana sau cum se zice să aperi cetatE!a .. I~r clOd
mă voi i ntoarce o să-ţi aduc o c locolat lca drepi
răsp l ată . .
Secretara s-a imbUjorat Nunan l-a trimis o sa-
rutare rn vint ŞI s-a .. ros togo ll l " pe CO!,dOarele In-
stitutului, Unii au i ncercat să- I pnnda de poale le
hainei, dar s-a strecurat răspunzind cu glume l-a
232
rugat să răm înă pe poziţ ii fără el. !e~a recoma!1-
dat sa-ŞI c ruţe rinichii şi să ~ u se aqlte. Ş I - n sfrr~
ş it l-au abandonat. nimeni neput ind sa-I mal
p r i n dă. A ţiş nl t din clă dire, fI.uturind pe sub .nas,:! 1
portarului legitima ţi a Închlsa. aşa cum ob i şn U Ia
de altfel
Deasupra o raş ului atîrnau no!i n egr~ . .d o~ r
sa·ntinzl mina ş i SaA! apuci, er_~ zap u şea l ,! Ş I Pri-
mele picăt u r i deja cadeau şovalto r . desen Ind ste~
luţe negre pe asfalt Aruncind Imperm_eab llul pe
lungul ş i rului de m aşin i p in a_ Ia Pe~geol- ul .sau,
s-a aru ncat Înă u ntr u şi, smu l glnd u-şl balon seldul ,
l-a aruncat pe locurife din spate. Din buzunarul
lateral al hainei a scos un fel de bet l şor negru,
rolun d : . ,A.V~ul' · , pe care l-a introdus .i n. ac_umula-
lor, imprng indu-I cu ~eget ul mare pina cln.d s-a
auzit clic! Pe urmă, Richard s-a Insta l ~ t ":lai co~ ­
fortabil la volan. foindu-se ca O cloşc~, .Ş I a apa-
sat pe peda l ă . Peugeot-ul s-a urnit fara ~gomot
pină i'n mii locui str~z! i şi a demarat puterniC spre
ieşirea dlO prezona. , "
Ploaia a IzbUCnit brusc . ca ş i cu m din mall!!1
ceru lui s-ar f i ras turn at un bazi n uri aş cu apa.
Pavajul a devenit al un ecos ' ~ i maş i~a derapa. la
toate vrraJele. Nunan. a por!,!lt , şte rg atoa rele ş~ a
m i cşorat Viteza, .. DeC I s-a prl n:lIt rap C?rtul, s~ gJn:
dea el. Acum o să ne "dlce In. slavI. Ce sa f!1 a ~
place c înd si nt lă u da t Mai ales Cind o face dom-
nul Lemhen Ce lucru ciudat totuş i! De Ace ne
place atit de mult cind sin tem I ă ud.at l? Ca doar
nu stringi bani din asta Poate g lOri e? Ce fel de
glo(le putem sa avem nu ŞtiU. "A !ost plin ~e 9 1~ ­
ne iar acum despre el Ş tiU nu mai trei Hal sa ZI-
cem patru dac a-I nu mar şi pe Ba lleys." Hazlle
cum sint la fel cum copIIi prrme.sc ingh ~t a ~a . Un
complex ca toate celelalte , asta-1. Numai .ca lau-
dele deco n ectează celelalte c ompl e~ e Ş I nu? e
bine Cum o să mai c resc .in oc"h l~ proprA " . ..
Parcă nu Ş ti U şi slllg ur cine ~ ln l. B~ tn n ul gras a~
Richard H Nunan! Da' ce na.lba o. f~ H? Frr-ar sa
fiei Şi ni ci măca r n-am pe cine sa Intreb.. I?oar
n-o sa-I Întreb pe domnul Lemhen .. . A. mi-an:
amintiti Herbert. Richard Herbert Nunan. Of . ca
ta re mai toa rna " • chis larg u şa de la capătul coridorului şi a intrat
Cînd a into rs spre bul eva rd ul. Central, se !;lin.:
dea . .,Cit de mult s-a exti ns. O!ă,Ş~ t u l . in ultimII
ani Ce de zg îri e-nori au m_ai ras ant . şl cres~ut.. .
Uile Încă unul acolo , c um rasare. :Abia I:au ince-
put... Da' la noi ce-o să f l.e? .. ~, Sig ur ca da, Lu-
na-complex : cel mal bun Jazz din lu.me c.u _borde-
luri, totul pentru ga!niz,oan.a "n o a st r~ erOica, pen:
tru tU rl ş ti i n oştn n e ln f rlc aţ l, In speCial pen.tru C ~I
mai În virstă . Totul pentru dist inş i i c~valen al . ~tl­
inteL Iar perifenile se golesc ... Iar ~e l c~ re au ~e~
Şlt di n morm în t nu mai au unde sa se.. Int?arc a.
- Drumuri le spre locui ntele pr,?pru ~lnt ~a:
rate. De aceea , cei ieş i ţi din mo rminte Sint t ri Şti
ş i supărati. a spus cu voce t!lre . acoperită de o draperie, şi i-a venit in intimpi-
.. Da, aş vrea să ş t iu cum o sa se term ine t.oat~
astea. Acu m zece ani şt i a m prec Is c um t rebUie sa
se sfîrşească tot. Cordoane de n ~t re cut. .U~ pus-
tiu larg de ci ncizeci de k i!ofTl eţ rr c~ re sa lOcon-
joare Zona Savanti, soldat i ŞI ni meni altcineva. q
plagă groazn i că pe corpu l pl a n ~tei m el~, blocata
pent rtl totdeauna .. Ş i ce chest ie. Parca toti cre·
·terltorlu de lingi Zonă. Pe intinderea arse allau Instit u-
tele. (N.lr.)
A LMANAH ~
AN TICI PATIA ~
•
PICNIC lA
MARGINEA DRUMULUI
deau asta. nu numai eu . Cite cuvintări s-au ţinut,
cite proiecte de legi s-au mai făcut.. Iar acum
nici măca r nu ne mai amintim cum a ajuns
această hotărîre de otel o ciulama. "Pe de o
parte nu se poate să nu recunoaşte m, iar pe de
altă parte să nu fim de acord." Totul a inceput,
pare-mi-se, cind au scos din Zonă primele
"A. V·uri". "Bateriile" .. Da. Cred că de-aici a în-
ceput totul. Mai ales cind s·a descoperit că se in-
multesc . Pe atunci plaga nu era chiar atit de
groaznică şi chiar nu putea fi numită plagă. Mai
degrabă o comoară .. Iar acum deja r')imeni nu
mai ştie ce e asta .. Plaga, comoară, ispitele iadu-
lui, cutia Pandorei, dracu', diavolul.. Însă toţi
profită cum pol. Douăzecj de ani s-au tot scre-
mut, au tocat miliarde, dar furtul organizat. plani-
ficat. tot n-au fost in stare să-I pună fa puncl.
Fiecare Îşi aranjeaza business-ul său mic, În timp
ce s'avanţii frunte-fată continuă să vorbea scă cu
grandoare, cu o străluciloare prestantă: "pe de o
parte nu putem să nu recunoaştem, iar pe de aftă
parte să nu fim de acord, pentru că /obiectul cu-
tare fiind iradiat cu raze Roentgen sub un unghi
de 18° elimină cvasi·termoelectroni sub un unghi
de 22° ... " La dracu'! Şi aşa n-am să mai apuc să
trăiesc sa văd sfîrşitul."
Maşina trecu pe lingă vlla lui Sterviatnik Bar-
bridge. Toate geamurile erau incă luminate, pro-
babil din cauza ploii torentiale. La etajul doi, in .
camerele Dinei se vedea cum se mişcă perechi in
dans ... Ori au luat-o de dimineaţă, ori o-au rel,Jşit
să termine de ieri . Aşa e moda prin oraş . zi şi
noapte. incontinuu. Am crescut un tineret puter-
nic, rezIstent şi tenace În intenţiile sale ....
Numin a oprit maşina in faţa clădirii cu aspect
comun, ba chiar neaspectuos, ce-şi afişa o firmă
ştearsă: "OficiUl juridiC Corsh g.Simak". A scos şi
a ascuns În buzunar "bateria", şi-a aruncat pe
cap impermeabilul, a Înşfăcat pălăria şi a rupt-o
la fugă cit il tineau picioarele spre intrare. A fugit
pe linga un portar cu nasu-n ziar, pe o scară
acoperită cu un covor tocit şi a tropăit pe corido-
rul Întunecat al etajUlui doi. Un coridor plin de
mirosuri specifice a căror provenienţă degeaba
s-a chinuit de-atitea ori să o descopere. A des-
.în anticameră.
În locul secretarei, a văzut un tînăr puternic,
bronzat pe care nu-I cunoştea. Era fără costum,
iar mînecile cămăşii erau suflecate. Cotrobăia in
"maţele" unei maşini electronice complicate pusă
pe măsuţă În locul maşinii de scris. Richard Nu-
nan a atirnat impermeabilul ş i pălăria de un cui,
şi-a aranjat cu amÎndoua mîinile rămăşitele de
păr pe după urechi şi s-a uitat intrebător la tînăr,
care a dat din cap. Atunci Nunan a deschis uşa
de la cabinet. ' torios,
Domnul lemhen s-a ridicat greoi dintr-un foto-
liu uriaş de piele, ce era aş ezat lingă fereastra
nare. Fata rui dreptunghiulara era scofiicită şi
asta putea foarte bine să-nsemne ori un zîmbet
prietenos, ori o tristeţe' provocată de timpul urit,
ori ppate o abţinere dificil ă de a strănuta.
- In sfîrşit şi dumneata, a zis el tărăgănat. In-
tră şi fă-te comod .
Nunan a cautat un loc unde să se facă comod,
dar n-a găsit nimic altceva in . afară de un scaun
Iare cu spătarul drept, pitit după masă. Atunci
s-a aşezai pe coltul meseI. Dispozjţia lui veselă cincizeci şi nu stau aici pentru decoratiile tale" ..
Începuse să dispara şi nici el nu înţel egea de ce.
~AlMANAH
~ ANTICIPA ŢI A
Însă şi-a dat seama dintr-o-dată că n-o să fie lău­
dat. Mai degrabă invers. "Ziua Miniei", a filozofat
şi s-a pregătit pentru mai rău.
- Poti s ă fumezi, i-a propus domnul lemhen,
a şezindu-se din nou in fotoliu.
- Mulţumesc , nu fumez.
Domnul Lemh en a clătinat din cap, luînd o
asemenea mină de parcă i s-ar fi confirmat cele
mai urite presupuneri, şi-a impreunat in dreptul
ochilor virfurile degetelor de la mîini şi un timp
s-a uitat foarte atent la figura pe care o alcătuise.
- Consider că n-o să discutăm acum proble-
mele juridice ale firmei .. Mitsubishi Densj".
Era evident o glumă. Richard NIJnan i-a răs­
puns imediat cu un zimbet bine studiat.
- Cum doriţi .
Era al dracului de neplăcut să stea pe masă,
picioarele nu-i ajungeau pînă la pOdea şi-I durea
fundul.
- Cu regret trebuie să-ţi comunic că raportul
dumitale a produs, acolo sus, o impresie extraor-
dinară, foarte favorabilă. .
- Hm .. a mormăit Nunan. "Începe", s-a gin-
dit.
- Eşti chiar propus pentru o 'decoraţie, a con-
tinuat domnul lemhen, deşi le-am sugerat că
poate ar fi bine să mai aştepte . Şi bine am făcuI.
Şi-a desprins privirea de pe figura celor zece de-
gete şi s-a uitat incruntat la Nunan. Mă vei in-
treba probabil de ce dau dovadă de prudentă
exagerată?
- Probabil că aveti un motiv, a spus plictisil
- Da, am. Ce reiese din raportul tău, Richard?
Grupul "Metropol" lichidat. Cu eforturile tale.
Grupul "Florile verzi" a fost prins În flagrant de.
lict in totalitate. Superbă lucrătură~ Şi tot a ta.
Grupările "Evantaiul", "Quasimodo", .. Muzic~nţii
ambulanţi" ş.a.m . d., nu-mi mai amintesc cum le
cheamă pe toale, de asemenea aulolichidate, În-
ţelegînd că azi-miine vor fi prinse. Toate astea,
de fapt aşa au şi fost, toate informatiile incruci-
şate s-au confirmat. Cimpul de luptă s-a curăţat
şi a rămas numai pentru tine, Richard. Concu-
renţii au rupt-o la fugă in dezordine şi cu mari
pierdţri . Am oglindit bine Situaţia?
- In orice caz, a zis Nunan cu precautie, în
ultimele trei luni scurgerea materialelor din Zonă
prin Marmont s-a oprit.. Din cîte ştiu ... a adăugat
el.
- Duşmanul s-a retras, nu-i aşa?
- Dacă insistaţi tocmai pentru expresia asta ..
Aşa e.
- Nu-i aşa! DuşmanUl nu se retrage niciodată.
Ştiu sigur asta. Grăbindu-te cu acest raport vic-
ai demonstrat de fapt lipsă de experientă.
Tocmai de aceea am propus să mai aştepte cu
decoraţiile alea .
.,Să le ia naiba de decoratii, se gîndea Nunan,
clătinÎnd piciorUl şi uitîndu-se ursuz la virlul pan-
tofului. Bune de agăţat prin pod. S-a găsit mora-
listul, educatorul. Ştiu şi fără tine cu cine am
de-a face. N-am nevoie de morală. Îmi cunosc
duşmanii. Spune simplu şi clar: unde, cum şi
ce-am scăpat din vedere?.. Ce-ar mai fi făcut
netrebnicii ăştia? .. . tinde, cum şi ce fel de fisuri
ar fi găsit? .. Şi fără introduceri pompoase, nu se
putea? Nu sînt un mucos jegos. Am trecut de
- Ca-ai auzit despre Globul de Aur? a intre-
bat dintr-o data domnul Lemhen.
233
 PICNIC LA
MARGINEA DRUMULUI
"Doamne! se enervă Nunan . Ce mai caută şi
Globul de Aur pe-aici? La araeu' cu stilul tău
de-a vorbi".. . O ...
- Globul de Aur este o . Iegend ~. ma ş lO ane
mitoloqi că ce s-ar gasI In Zona SI ~r avea
forma ŞI inf ăţişarea unu.1 glob de aur. Indepli -
neste dorinţele om e n eştI.
- Orice?
- Conform textelor canonice ale legendelor,
orice. E xistă totuşi şi nişte variante... .. "
- A şa , aşa. Dar ce-ai auzit de .,Iaf!1pa. m~rţl.' ?
- Acum opt afi i, a inceput obOSit SI plictISit
Nunan un stalker cu numele de :)lephan Norman,
poreClit Oche~aflstul, a s~os din Zonă u.n obiect
care se asemana, după cite ŞtiU , cu un sls!em ra-
diant ce aclionează mortal asupra_ orQam_smel~r
terestre. Acest Ochelarisţ a .vrut sa-I v~nda In ~ll­
tutului. Nu s-au inţeles Insa la. preţ Ş.I atunc I a
luat aparatul ş i a plecat inapoi _10 Zona , de unde
nu s-a mai intors. Unde se afl8; ~cest. aparat, '"!.u
se mai ştie. in Institut şi-acum IŞI mal smulg pa:-
rul din cap. Bin ecunoscutul dumneavoastra
Hugh din "Metropol" a propus pentrl:' acest a~a ­
rat orice sumă care incape pe foaia ceculUi. ,
- Asta-i tot? a intrebat domnu l Lemhen.
- Tot. . Acum e in spital. Moare de cancer. Ah! ŞI l-all
A început sa studieze demonstrall~ camera, o
incăpere plictisitoare in care nu aveai la ce s ă te
uiţi.
- Bine, a zis aomnul Lemhen. Dar despre
"ochiul racului" ?
- AI cui?
_ Ar racului, Rac, ştii doaL .. Oomnul Lemher'i
a. ClopiTlit aerul cu .do u ă degete.. Ala cu clestl.
- Aud pentru prima oara. '"
- tJar ce Ştrl despre ,.şervele~el~ fulmtn~ nte ~
Nunan s-a dat jos de pe masa ŞI a stat In fata
lui Lemhen infundîndu-şl miinile In b_uzun are.
- Nu ştiu nimic . Dar . d.umneavo~stra~ .
- Spre regretul meu, mCI eu nu ŞtIU. NICI deSi
pre "ochiul racului" . şi nici ~e~pre ,.şervelelel~
fulminante". Şi tOtUŞI ele eXIsta.
- in Zona mea? a intrebat Nunan.
- Stai jos, stai jos, te rog, ~ zis dom.nul .Le~-
hen, fluturind mina. Conversaţia noastra abia in-
cepe. Ia loc.
Nunan a ocolit masa şi s-a. aşezat ~ s~aun~ 1
tare cu spătar inalt. "Unde naiba yr~a .sa aJung~?
se gîndea cu febrilitate. Ce-o mal fi Ş I cu .nouta-
ţi le astea? Probabil că au inc~rcat-o. prtn alt.e
\ pa rcă zugrăvl t ă. intii n ervoasă, dar afiş ind ime-
Zone şi-acum îşi bate joc de ml'"!.e, anll!la~ul. NI-
ciodată nu m-a suferit tartorul asta batrin. N-a
putut s ă uite epigrama ai.a" ..
- Să continuam deci mIcul no~tru exame.n, ~
a nunţat Lemhen. S-a Iă~at pe spatarul . fotollul~1
şi uitindu-se in tavan, a Intrebat: Ce mal face ba-
trinul Barbridge? . •
- Barbridge? Sterviatnik Ba rbrl~ge este . In
atentia noastr ă. Schilod, n-are nevol~ de ba~l . A
terminat-o cu Zona . Are patru barun,. o ~.a s a v~­
selă, organizează picnicuri penţru OfiţerII ga~n l :
zoanei şi pentru turişti. Fata, Dl~a, duce.o vlala
de petreceri. B ă i atul, Arthur, abia a terminat fa-
cultatea juridic ă. . ". . "
Domnul Lemhen aproba dtn cap, vadit satlsfa-
cu~ E clar, foarte bine, l-a lăudat el. Dar ce mai
face Kreon Maltezu'? . . . plet derutat. Ca să vezi.. Ben Gullevy Năsosu'!
_ Unul din puţini i sţalk~n care mal "functlC!:
n ează". A fost in legatura c~ grupul ,,9 uas,
modo", iar acum vinde marfa InslitutulUi prin
234
mine. Deocamdată il· lin în _Ii bert~t~. Ap~i, cin~va.
cineva îl va momi. E-adevarat ca 10 .ultlmul tImp
bea mult ş i mi-e teama ca n-o mal duce mult.
_ Contacte cu Barbridge?
- " Se-nvÎrte" pe lîngă Dina. Nu are Îns ă suc-
cec Foarte bine, foarte bine, 'a aprobat domnul
Lemhen. Dar ce se mai aude de Sch uhart R oş -
catu'? . . ' . \
- Acum o lună a ieşit dtn mchlsoar~. N-are
nevoie de bani. A incercat să părăseasca or~şul~
dar eL. Nunan a amuţit. Pe scurt".a re neplaceri
in familie. Nu-i mai arde de Zona.
- Asta-i tot?
- Da
- Ca~ puţin. Cum o mai duce Carter Noroco-
sul? . . .
- De mulţi ani nu mai e stalker. Vinde ~a ~l m
uzate şi are un atelier p~ntru a~,a pt a rea maşln l',?r
la alimentarea cu "bateflile AV. '. Are I?atru COpil,
soţia a murit acum un an, ma~ e ŞI so acra .
Lemhen a clătinat din n.ou ~m , c~P: " luni , numai din c,eea ce ştim - reţine! - adv~r:
- Pe cine am mai uitat dtn cet batrlm? a mtre-
bal el binevoitor.
- Ali uitat de Jonath an Milles . poreclit Ca~us' .
mai uitat pe Cremă-de -ghete .
- Da, da! Crem ă-de-ghete... .
, - Crema-de-ghet'il ,:"U s-a :;ch_l m~~t: Are . l!.n
grup de trei oamem ŞI stau saptamIni Int~egl In
Zonă. Tot ce găsesc distrug pe loC? Iar societatea
lui ..Îngerii răzbunării " s-a destramat.
- De ce? . rău : s ă nu fie cu mu tra şi sa nu mă lovesc qe
- Dacă mai lineli minte, se ocupau de cl}mpa:
rarea mărfii, iar Cremă-de~g~et~ 0_ d,ucea .Inapoi
in Zonă . "Ce-i al diavolulUl :;a ramina al .dlavolu:
lui". Acum nu mai are ce s~ c~m pere ŞI-"! .afara
de asta noul director al flhalel a pus poliţia pe
urmele lor.
- Înţeleg. Iar cei tine.ri? . _ .
- Ce-i cu tinerii? .. Vin ŞI pleac~. S.. nt vr~o
cinci-şase oameni cu oarec~re. expenenţa, dar In
ultimul timp, neavînd cui sa vmda m~rfa, au re-
nunţat. incet-incet, i-am dresat. qonslder, şeful~,
că in Zona mea practic am terml,nat ~u ~ta.l ke~II ,
Bătrinii s-au dus, tinerii nu .ştiu sa lac~ nimIC, Iar
prestigiul meseriei nu mal . e aceiaş I .~um e~a
lodata. Vine tehnica, au aparut stalkerll-roboll.
- Da, da, am auzit ceva şi ~e~pre asta. D~r
aceşti roboli nu acoperă cheltuielile de energie
pe care o consumă. Sau greşesc?""
- Este o chestiune de timp . In curtnd Incep sa
recupereze. ) - Nu te mai relin, ii replică Lemhen. iti da u
- Cit de cu rind?
- Peste vreo cinci-şase ani...
- Aprop6, şt ii că şi conc urenţ ii au inceput sa
foloseasca stalkerii-robol i? . revedere.
- În Zona mea? intrebă Nunan devemnd
dintr-o dată atent.
- Şi in a dumitale la f'ill! Au baza I ~ ReksopC?-
lis. Aduc instalaţiile cu elicopterele prtn munţi 1!1
Canionul Şarpelui, la Lacul Negru, la baza munti-
lor Bolder-Pick. _ treacăt spre Nunan, dar ochii îi erau inexpresivi,
- Păi, iista-i la periferie, sp u ~e Nunan .n,el~­
c rez ător. Acolo-i pustiu. Ce naiba pot sa ga-
sească :Icolo?
- Puţin. Foarte puţil] . 9.ar gasesc. De altfel
ţiMam spus numai ea sa _ ştII . Asta de fapt nu tE!
priveşte ... Să rezumăm: In M~ rm ~:m.t ap~oape ca
n-au mai ramas stalken profeslonlSIl. Cel care aii
ALMANAH ~~
ANTICIPATIA ~
PICNIC LA
MARGINEA DRUMULUI
rămas nu mai au legătură cu Zona. Tineretul e
pierdut şi se af l ă in procesul de imblinzire. C~.n :
curenţi i sint infrinti; aruncati, zac pe undeva ŞI IŞI
ling rănile . Marfă nu mai este, iar cînd apare n~
ia nimeni . Scurgerea ilegală a materialelor din
Zona Marmon lului s-a oprit deja de trei luni. Aşa
o?
Nunan tăcea. ,Acum, se gindea el, mă va
zdrobi. Dar unde am greşit? Şi simt ca necazul e
mare de tot... Hai, zi o dată, morcov bă trin!
Nu-mi mai m ăcina suf letul!" . facă mai departe. Dezmeticindu-se, şi-a dat un
- Nu aud raspunsul , a ZIS Lemhen. ducîndu-şi
palma pilnie la urechea pli n ă de riduri ŞI păr.
- Gata, şeful e, s-a decis Nunan . Ajunge! M-ati
fiert, m-ati fripl, acum pun eţi-ma ŞI la masa.
Domnul Lemhen a mormălt nedecis :
- Nici macar n-ai ce să-mi spu i, s-a posomo-
rit el pe nea ş teptate . Stai aici şi dai din ur~hi in
faţa şe f ului. Dar mie cum mi-a fosl cînd alal-
tăieri .. . S-a oprit brusc, s-a ridicaJ şi s-a îndreptat
spre self ... Ce s-o mai lungim. 'n ultimele doua
sarii noştri au primit mai mult de 6000 de bucall
de materiale din difente păr1i ale Zonei. S-a oprit
ling ă seif l-a ming iiat pe una din laturi şi s-a in-
tors brusc spre Nunan. Să nu-ţi faci iluzii că totul
merge ca pe roate! a lipat el. Ampr~ntele .sînt ale
lui Barbridge ! Amprentele Maltezulul! Ampren~ele
lui Ben-Gullevy Năsosu', despre care nici n-ai
considerat necesar să-mi aminteşti. Amprentele
lui Geresch Fonfăit u l şi ale lui Tzmiga Plticu'.
Deci aşa îmblinzili tineretul vostru? "BrăIări!" .
.Ace!". "Til ireze albe!" Şi, mai mu lt decit atit, ~ot
felul de ochiul... racului sau mai ştiu eu cum 1-0
zice dracu sa-I ia de rac, tol felul de ,,lomete
cintătoare" şi "şerveţele fulminante", naiba să le
ia pe toate. _ _ . . ..
Se opri brusc, se Intoarse In fotoliu, Iar I Ş" Im -
preun ă degetele ş i intrebă respectuos, parca im-
păcat cu soa rta:
- Ce părere ai desp~e ast~, Ri~hard? ,.
Nunan şi -a scos batista Ş I a Inceput sa-şI
şteargă gitul şi ceafa. . vrea, s tătea după tejghea in diagonală faţă de in-
- N-am nici o-părere , a recunoscut el Cinstit.
Iertare, boss, in prezent, eu in general. .. UIt!. Lă­
sati-mă să respir... Barbridget Da' Bar~ndge
n-are nici o legatura cu Zona! li cunosc 'Iecare
pas! işi aranjează ~hefu ri.le şi pic~icunle pe malu!
lacu ri lor, grebleaza. bani cu. gh~otu~a _ŞI pur Ş_'
simplu nu are nevOie... Iert aţi-m a , bineinţeles ca
_ spun prostii, d~r va asigu! că n~ I -~m ~căpa~ din
ochi pe Barbndge de Cind a I eş i t din spita l. .
un termen de o săp tămină. Să-mi aduci dovezi
_ despre felul in care materialele din Zona la ajung
in miinile lui Barbridge ... Barbridge ... şi restul. La
a fetlle cind am in fală o femeie adevă rat ă?
Nunan s-a ridicat. a salutat stingheri! profilul
domnului Lemhen şi. continuind să-şi şteargă cu
batista gitul transpirat, a ieşit in anticamera. Ti·
nărul bronzat fuma şi se uita ginditor in mărun­
taiele electrontce ale unei maşini. S-a uitat în
goi, cu privirile pierdute.
Richard Îşi puse pălăria pe cap cum se nimeri,
iş i aruncă impermeabilul pe brat şi ieşi afară. "Nu
mi s-a mai intimplat aşa ceva, se gîndea el, com·
Are deja ş i poreclă!. .. Cind oare?.. Fraieru' ăla! ..
Pici u' ... Nu, toate astea ... nu-s fhiar aşfl .. Of, ani.
malule, vit ă oloagă .. Stervialnlk!... Cum m-ai dus
~~A LMANAH
W ANTICIPATIA
de nas.. Ca atunci În Smgapore.. ăsta, cum Îi
zice .. ,,~ Cu mutra de masă ş i cu ceafa de pe.
rete......
S-a suil in automobil şi un timp, f ără să mai in-
ţe leagă nim ic, a cautat absent cheia de contact.
De pe pă lă ri e ii picura apă pe genunc hi şi atunci
a dat-o jos, ş i f ă ră să se mai uite a aruncat-o in
spate. Parbflzul era inecat in ploaie şi Richa rd
Nunan , avea impresia, nici el nu ştia de ce, că
tocmai din cauza ei nu poate să inteleaga ce sa
pumn in cheile. Se calmase dintr-o data. Şi-a
amintit c ă nu avea cheia de contact la el şi nici
nu va putea s-o aib ă vreodata pentru ca o inlocu~
ise cu ,AV -ul" : acumulatorul veşnic. Trebuia
să-I scoată din buzunar, flr'ar al dracu lui , şi să- I
pună in Orificiul de recept Ie. Şi abia atunci va
putea s-o şte arg ă de aici, cit mai departe de
casa asta b les t em a tă, de unde il privea, asta mal
mult ca sigur, gulia aia bătrina.
Mîna lui Nunan care tlnea ,AV-ul " s-a oprit la
jumatatea drumului . .. Aş a. Bine că măcar ştiu cu
cine sa incep. Cu el trebuie să incep ... OhoL Şi
să vezi cum am s-o fac. Nimeni, niciOdată, n-a
mai inceput aşa cum o vo i face eu cu el.. Şi cu
ce plăcere!" A dat drumu l la şte rg atoare şi a por-
nit m aşina de-a lungul bulevardului. Nu se vedea
aproape mmic in fală , dar a inceput incetul cu
incetul s ă se liniştească ... N-are nimic . Lasă sa fie
ca la Smgapore. La urma urmei, totul s-a termi-
nat cu bine acolo. Ei şi ce? Am dat ş i eu o d ată
cu mulra de m asă . Putea să se termine şi mai
masă. Da că dădeam de ceva plin de cuie?.. In
sfirsit, sa nu divag ă m ... Pe unde naiba mai e şi -
castelul meu? Nu se vede nici pe dracu.. Ahal
Uite-I!"
Timpul era oribi l, dar localul .. 5 minute" era lu-
min at puternic, ca la "Metropol". Scuturîndu-se
ca un ciine ud pe malul apei, Richard Nunan a
intrat in holul luminos. Mi rOsea a tutun, parfum
şi şampani e trezită . B ătrinul Bennie, incă fă ră li-
trare şi infuleca ceva, tinind o furc uli ţă în pumn.
In fala lu i, aş tern;ndu-şi printre paharele goale
bustul enorm, se inalţa Madşme care se uita gin-
ditoare la el cum mănÎnca. In hol încă nu era fă ­
cută curaţ e nia după ziua de ieri. Cind a intrat
Nunan, Madame şi-a intors brusc faţa I a tă şi
diat un zimbet profesional.
- Oho-ho! a grohăit ea. Oare e ch iar domnul
Nunan in perSOană? I s-a f ăc ut dor de fe tiţe?
Bennie continua să manince. Era surd ca un
butuc .
- Salut, bătrinico! a zis Nunan . E nevoie de
8 ennie l-a observat in sfirşit. O masca groaz-
nică, plina de cicatrici albastre şi roşii s-a schi-
monosit intr-un zimbet binevoitor.
- Bun ă ziua, stăpîne, a hîrîit el . Aţi intrat ca
să vă uscali?
Nunan i-a zimbit şi l-a sa lutat cu mina. Nu-i
plăcea să vorbeasca cu Bennje pentru ca trebuia
tot timpul s ă urle.
- Unde-i administratorul meu, băieţi?
- La el, răspun se Madame. Miine trebuie să
plăteasc ă impozitele.
- Of! ImpOZitele astea.. Madame, vă rog
să-m i preg Atit i favorita mea ... ~ă-nto r~ !apeda.
Păş in d pe covorul gros, sintetiC, a strabatut co-
235
 PICNIC LA
MARGINEA DRUMULUI
ridorul şi a cotIt inspre .0 ~ntrare. ascun~ă . Fără să
bată a deschis uşa capttonata cu piele _ .
Kanascha-Ciolanu' stătea ser:net_la o m~sa Im-
punătoare cercetind Într-o oglinda o buba de p~
i nici capul nu-I durea că miine trebu!e ~
~~e~scă impozitele Pe .rryasa complet. g~a~a~~~
f la lui era o cutie cu alifie, precum ŞI U . l-a lăsat, s-a Întors 10 fotoliu ŞI şI-a aruncat p'-
;u un lichid transpar~nt._ qlolanu'-Kanascha a rI=
dicat ochii injectati ŞI, vaz_md.u~1 pe NU!lan, a Ire
sărit scăpind oglinda. Fara niCI un cU.V lnt, Nunan
$-a aşezat În fotoliul de vizavi şi ~n timp I-~ cer-
cetat in tăcere pe acest nemerniC, ascul~lndu-I
cum bolboroseşte ceva , despre nen9roc,t~. de
ploaie şi despre reumatl~m. p~ urm~ a ZIS.
- inchide uşa cu cheta, pUlşorule.
Ciolanu', tropăind cu picil?roanlJele defor~a!e
de platfus, a f.!-'git ~pre uşa, .a mt~rs_ cheia 10
broască şi s-a mapolat la masa: Se I~alţa. ca l!.n
munte păros În faţa lUi Nunan ŞI se. Uita .dlrect 10
gura lui cu devotament. . N~na:, tot II meU cerceţa
cu ochii mijiţi Şi-a ammtlt dmtr-o. da.ta, nu, ştia
nici el de ce că numele real al lUi Clolanu -Ka-
nascha este 'Aafael. Porecla ."Cjola~u'" i-a fost
dată pentru pumnii lui enorml, osoşl,_d~ culoa~e
roşu-vÎnăt, complet lipsiţi de pă.~, .ce, rasar~au .dm
blana deasă care-i acoperea mllnll.e, ca dm nişte
manşete. Numele de Kanascha şl-1 pusese S.'~­
gur, fiind convins că ~ra un num.e .de tradiţie
p~ntru Î~p'ăraţii mongoll. Aafael. "EI bine, Aafael,
m~p~r; 'mai laci? a 'intrebat Nunan ~u.jos.
- Totul e O.K., boss, a răspuns grabit Aafa-
el "Ciolanu'''. '" ?
- Ai aranjat scandalul acela cu .p.o lţ,a .
- Am dat 150. Toţi sint mulţumiţi. . ' tigai.
- Ai dat 150 de la tine. Vina este a ta, pUiule.
Trebuia să ai grijă . ' . .. . .
Ciolanu' a luara mină n~lerlclta ŞI şI-a aruncat
În lături palmele enorme, 10 ~emn ~e supuner~.
- Parchetul din hol trebUie schimbat, a ZIS
Nunan .
- Se face.
Nunan a tăcut şi şI-a ţuguiat buzele.
- Marfă? a şoptit el.
- Cam puţină.
- Arată-mi.
Clolanu' s-a repezit la ~eJf, a sco~ de-acolo un
pachet şi l-a pus pe masa 10 fata lUi Nunan... ~e~­
velindu-1. Richard, cu un singur deget, l-a ravaşlt
"stropli negri" şi o "b!ăţară" pe care a cercetat-o
pe toate feţele, dupa care a pus-o la loc.
- Asta-i tot? . .
- Păi, dacă nu aduc, a zis Ciolanu' spaşlt.
- Nu aduc, a repetat Nunan. . din comandament, doi. Tunştll' de la "~,etrol?ol .
L-a sfredel it cu privirea.şi .· brus 7 , l-a .Iovlt cu
toată puterea pe "Ciolan" 10 gamba cu virful ~o~
canculuL Ciolanu' a C!ftat ?i s-a apl.ecat. ca S~-?'
pipăie locul lovit, dar Imediat ?-.a ndlcat In. POZlţl~
de drepţi. Atunci Nunan a s~nt de par.ca I-,~r fi
Înţepat cineva În fund, l-a pru~s pe !,Clolan d.e
gulerul cămăşii .şi a Î:,cep~t s~ dea "n e~ cu PI=
cioarele, bulbUOlndu-şl ochII . CloJanu , C!ftmd, ge
mÎnd şi Întorcînd capul ca un _cal ~pe(lat, se re-
trăgea mereu, pînă. cm.d _s-.a pr~buşlt p~ canapea.
- Lucrezi la dOI st~PI~I, pu~şorule.,. I-~ str~cu­
rat Nunan printre dinţi, direct In OChii J.oI albi d.e
frică şi de groază. Sterviatnik se scalda-n marfa,
iar mie-mi arăţi mărg~luţe-n . hîrtiuţe? Şi-a f~~ut
vînt şi l-a lovit În plina fcgura, de parca !ir fi 10-
cercat să-i spargă bub~ de pe f')as. O .sa pu~re­
zeşti in inchisoare! O sa te-ndopi numai cu bale ..
236
gar ... O să-ti pară rău că !e-ai născut pe lumea
asta... Şi din nou, cu avmt, cu pumnu.1 pe~t~
bubă. De unde are Barbridge marta? De ce. lUi .11
aduce şi ţie nu? Cine Îi a.duce.? De ~e_ nu ~tlU nl~
mic? Pentru cine lucreZI? CI.olanu Inchldea ŞI
deschidea gura fără. să sco~ta .un. sunet. Nuna.n
cioarele pe masă. Ei?
Ciolanu' şi-a tras sîngele pe nas. s-a smiorcăit
şi a ingăimat: . uit şi eu, ca să nu le necăjesc pe fetiţe, şi cu
- Zău: boss.. . De ce? Ce fel d~ mar!a. ar.e
Sterviatnik? N-are nici un fel de marfa. Astazi, ni-
meni nu mai are marfă... _ ..
- Deci mă .contrazici? intreba ame~unţator
Nunan, CObQrÎndu-şi picioarele de y~ bl.rou . ,
- Nu, boss. Nu ... Zău! se grabi qlolan~:
Să~mi sară ochii! Cum o să vă contrazIc? NICI
gînd.. . . . _N
- Las' că te zbor eu de-aicI, se posomOfl u-
nan. Nu ştii să lucrezi. Din ăştia ca tine cl!.leg
zece cu un pol. Am nevoie de un om adevarat
pentru afaceri. . . , Doar e fără picioare. Şi acolo mai e şi Canionul.
- Staţi un pic, boss, a ZIS Clolanu s~pus,
minjindu-şi mutra cu sînge. De c:ea~a,.. dlnt.~-o
dată? ... Haideţi să ne Înţelegem. ŞI-a plpalţ 9rllu-
liu buba, cu vîrful degetelor .. Spu.neţ~ ca Bar~
bridge are multă marfă. Nu ŞtiU.. Blne!n\ele:s, v~
cer iertare, dar ci[leva v-a mintiI. Asţazl nlm.~n!
nu mai are martă. In Zonă merg numai muc_oşl.' ŞI
nu se mai intorc. Nu, boss. Cmeva v-a mşlrat
verzi şi uscate.. .. . ..
Nunan îl urmarea piezIş. Se. parea c:a Clo!a~u ,
Într~adevăr. nu ştia nimic, mal .ale~ ca nu clşt'pa
nimic dacă minţea. De la Stervlatnlk nu prea CIŞ­
,. t b- b-
- Afacerea cu picnicuri este o rea a a-
noasă? . . . un.a e proaspătă. "Bunul şi vechiul nostru birt".
- Picnicuri? Nu prea. Nu POţi sa aduni cl! I<?-
pata ... Dar acum in oraş nici nu prea au mal ra-
mas afaceri bănoase. . . . să lăsăm totul aşa. Caută, măi Ciolane, caută.
- Dar unde se organjzea~~ p,c~lcu.rlle?
- Unde se organizeaza? Pal, In dlfenţe I~curl.
Lingă Muntele Alb., la Izvoarele Calde, linga La~
curile CurcubeulUi ...
- Şi ce fel de clin!eIă? ,. ...
- Ce fel de clientela? Clolanu ş!-a PIP~lIt dl.n
nou buba, s-a uitat la degete şi a Zl~ cI! s~ncen­
tate : Dacă dumneavoastră, bOss, vreţi sa ya apu-
caţi singur de această afacere, eu_ nu '(a sţatu­
iesc. Contra lui Sterviatnik n-o sa rezlstatl.
- De ce nu?
- Sterviatnik are clientelă. Căştile bleu, ~n~:
Ciolanu' a Început să-şi Înd~a}.e degetele. Oflţe~~1
de la "Crinul Alb" şi de. la ,:.E~trater~tr!! ' treI. ~~
urmă, are deja reclama; Pina ş~ b~leţll .1C!calnlcl
merg la el. Zău. bOss, nu merita sa te Iei de el.
- Localnicii. .. Şi ei merg la el?
- În general, tineretul.
- Şi ce se face acolo, la picnic uri?
- Ce se face acolo? Mergem in autoc~re, nu.
Iar acolo sint deja cortu.leţe, uf] bufeţel, nlşte . me.~
lodiuţe ... Şi fiecare se dl~tr~.aza cum vrea. ~flţer.H
mai mult cu fetiţele, tunşt .. se bulucesc sa Pri-
vească Zona... Dac~ e Iinf!ă Izv~arele Ca.lde,
de-acolo pină la Zona nu ~al e deCit o. palma. de·
loc, chiar dincolo de Canlonul SUlfuIU~. St~rvlat­
nik a aruncat acolo nişte oase de cal, Iar el stau
şi cască ochii prin binocluri ..
- Dar localnicii?
- Localnicii? Asta, bineînţeles, nu prezintă 10-
ALMANAH ~
ANTtCIPAŢJA ~
PICNIC LA
MARGINEA DRUMULUI
teres pentru ei.. Păi, fiecare se distrează cum
poate.
- Iar Barbridge?
- Păi, ce-i cu Barbridge? Cum sint toti, aşa şi
cu Ba~briqge.
- ŞI tu?
- Şi eu ce? Cum sînt toti , aşa şi cu mine. Mă
asta ... Eh, acolo, ce pică.. Păi, ca toţi in general.
- Şi cît durează totul?
- Păi, de la caz la caz. Cind trei zile, dar
poate şi toată săptămina.
- Şi cit costă această distracţie? a Întrebat
Nunan, deja gÎndindu·se la altceva.
Ciolanu' a răspuns ceva, Nunan Însă nu l-a mai
auzit. "Uite, aici e fisura, se gindea el. Citeva
zile ... Citeva nopţi. .. in condiţiile astea este impo-
sibil să-I urmăreşti pe Barbridge. Chiar dacă tii
cu tot dinadinsul s-o faci.. Şi totuşi, nu e clar.
1;: ceva putred aici .."
- Cine din localnici merge permanent?
- Din localnici? Doar v-am spus, mai mult ti-
neretul. Gullevy, Gudgba... Tzappfa Puişorul. ..
Aăă .. Tzmiga şi Maltezu' mai vin. O companie
călduţă. Ei numesc afacerea asta "Şcoala dumini-
cală". Aşa discută intre ei : "Ce ziceţi, spun ei, vi-
zităm <<şcoala duminicaIă?»" Se cîştigă binişor,
, Îndeosebi cu "baborniţele". Vine o oarecare bă­
trinică din Europa ..
- "Şcoala duminicală", repetă ÎngÎndurat Nu-
nan. O idee stranie ii trecu dintr-o dată prin cap :
şcoala. Se ridică.
- Ei bine, a zis el. lasă-i in plata Domnului,
cu picnicul lor cu tot. Asta nu-i de noi .. . Dar ia
aminte. Sterviatnik are marfă şi asta deja este
treaba noastră, puişorule. Pur şi simplu nu putem
Altfel zbori de aici, 'puiutule. De unde ia martă,
. tate ..Nunan s-a apropiat.
cine i-o aduce, cJarifici totul Şi imi aduci cu 20 la
sută mai mult decit el. S-a~nteles?
- Am inţeles, boss. Clolanu' deja stă tea şi el
În picioare, miinile lipIte de corp, iar pe mutra
. - Imediat. Numai să mă spăl pe mîini, a zis
murdară se citea devotamentul.
.....: Hai, mişcă-te o dată. Frămîntă-ti creierii,
vitp, a ţipat dintr-o data Nunan, apoi a ieşit.
In hol, lîngă tejghea, şi-a băut aperitivul fără
grabă, a discutat cu Madame despre decăderea
moravurilor şi a dat de inteles că in viitorul apro-
piat are de gind să mărească "instituţia". Cobo-
rînd vocea, mai mult ca ·să-şi dea importantă, s-a
sfătuit ce să facă cu Benny: Îmbătrînise, nici nu
mai auzea. deja reflexele nu mai erau ca-nainte
şi nu mai făcea fată. . Era deja ora şase, j se fă­
cuse foame, iar În minte il sfredelea şi tot se În-
virtea un ginduleţ neaşteptat, care nu mai avea
nici o legătură cu nimic, dar in acelaşi timp ex-
plica multe. De altfel şi aşa s-a mai lămurit cîte
?
ceva. A dispărut dfn afacerea asta aura de misti-
cism care deranja şi inspăiminta şi nu a mai ră­
mas decit ciuda pe sine însuşi că nu s-a gîndit
mai dinainte la posibilitatea asta. Dar nu asta era
principalul. Important era gÎnduletul acela care
se tot invîrtea 10 cap şi îl rodea, nedÎndu-i pace.
Luîndu-şi rămas bun de la Madame şi strÎngin-
du-i mina lui Benny, Nunan s-a repezit direct
spre .. Borj". "Tot necazul este că nu observăm
cum trec anii, se gîndea el. Scuipi pe anii ăştia şi
nu observi cum se schimbă totul. Ştim că toiul se
schimbă, Încă din copilărie ne învată că totul se
transformă. Am văzut de mai multe ori cum se
~AlMANAH
~ ANTtCIPAŢIA
schimbă totul, dar În acelaşi timp sintem complet
incapabili să "prindem» acel moment cînd se
produce transformarea. Sau o căutăm acolo
unde nu trebuie. Aşa au ap~rut şi stalkerii noi,
dotaţi cu cibernetica. Stalkerul vechi era un om
ursuz, murdar, care, cu o tenacitate de animal, se
tira pe burtă milimetru cu milimetru prin Zonă,
cîştigîndu-şi suma. Stalkerul nou - un fante cu
cravată, inginer, stă undeva la vreun kilometru de
Zonă, cu ţigara Înfiptă intre buze, cu un pahar de
coktail Înviorător lingă cot, stă şi se uită la ecra-
nele din faţa lui. Gentleman cu salariu. De altfel.
o imagine foarte logică. in aşa hal de logică Încit
restul posibilităţilor dispar 'din minte. DeşI mal
sint şi altele ... Şcoala duminicaIă", de exemplu".
Şi, dintr-o dată, tam-nesam, a simtit dispera-
rea. Totul era În zadar. Totul era fără roSt.
"Doamne, nu mai putem face nimic. Nici de ţinut,
nici de oprit Nici O fortă nu va fi destul de puter-
nică să ţină În vas acest ferment Îngrozitor, se
gîndea Înspăimîntat. Şi nu pentru că lucrăm
prost. Şi nici pentru că sînt mai şmecheri şi mai
şireţi decît noi. Pur şi simplu aşa e lumea. Aşa e
O(1)ul. Dacă n-ar fi fost Vizita, ar fi fost altceva ... "
In .. Borj" era lumină multă şi mirosea foarte
Îmbietor. "Borjul " se schimbase şi el - nici beţie,
nici veselie. Cremă-de-ghete nu mai venea
pe-aici, Îi era scirbă; Aedrick Schuhart Îşi băgase
şi el nasul pistruiat, se strÎmbase şi plecase. Er-
nest tot mai era in Închisoare, iar toate treburile
le ducea bătrinica lui. Ce mai, s-a ajuns: clientelă
solidă şi permanentă, tot Institutul vine aici la
masă, chiar şi ofiţerii superiori, separeuri intime,
se găteşte gustos, nu e scump, berea Întotdea-
Intr-unul dlO separeuri, Nunan l-a zărit pe Va-
lentin Pilmal'ln . Laureatul stătea cu o ceşcuţă de
cafea În faţă şi citea o revistă îndoită pe jumă-
.
- Imi permiti sa-ţi fiu vecin? a Întrebat el.
Valentin a ridicat spre el, lentilele fumurii .
- Hm? a mormălt el. Te rog!
Nunan, aducindu-şi aminte de bubă.
Aici era bine cunoscut. Cînd s-a Întors şi s-a
aşezat VIzavi de Valentin, pe masă era deja un
mic "grătărel", cu un "şirasco" aburind, precum
şi o halbă Cu bere. nici prea rece, nici prea caldă.
aşa cum ii plăcea. Valentin a pus revista deo-
parte şi a gustat cafeaua.
- Ascultă, Valentm, a zis Nunan in timp ce
tăia o bucăţică de carne. Ce părere ai? Cum ..se
vor termina toate astea?
- Despre ce e vorba?
- Vizita, ZO[lele, stalkerii. complexele mllita-
ro~industriale. In general, toată grămada asta ..
Cum se poate termina?
Valentin s~a uitat lung la el prin lentilele negre,
oarbe. Pe urmă şi-a aprins o ţigară şi a zis:
- Pentru cine? Dacă se poate, concret.
- Să zicem pentru omenire În general.
- Depinde dacă o s-avem sau nu noroc, a zis
Valentin. Pină În prezent, ştim că pentru omenire
Vizita n-a avut urmări prea deosebite. Pentru
omenire totul va trece fără să lase urme. Binein-
teles că sint şi excepţii, pentru că scoţînd casta-
nele din acest foc cum se nimereşte, noi, in fond,
putem scoate ceva de asemAnea natură, incit
viaţa pe planetă poate deveni pur şi simplu impo-
sibilă. Asta ne va fi ghinionul. Totuşi cred că eşti
de acord că acest ghinion a ameninţat omenirea
237
 PICNIC LA
MARGINEA DRUMU,LUI
l'1intotdeauna. A vinturat cu palma fumul de ţi­
gară şi a suris. Cum sa-ţi spun , m-am dezobiş­
nuit de mult să mă gindesc ra omen ire În totali-
tate. Omenirea in general este un sistem prea
staţionar. pe care nu-I elinteşti cu nimic.
- Aşa consideri ? a zis d ecepţionat Nunan.
Poate. O fi şi-aşa .
_ Spune-mi cinstit, Richard, a zis Valentin ,
amuzindu-se evident . Pentru dumneata, un om
de afaceri, ce s-a schimbat din cauza VIzitei? Ai
aflat că in Univers există. cel p uţin. incă o raţ iun e
pe Iin~ă cea omeneasca? ŞL ce-. cu asta?
- EI, cum să-ţi spu n? a mormăi! Nunan . Deja
ii p ă rea râu că a !?Orni t acea~tă conversaţie; Aici
n-avea ce să mal vorbeasca. Ce s-a schimbat
pentru mine? Uite. De exemplu, de mai mulli ani
simt o oarecare lip Să de confort. E foarte bine că
au venit şi imediat au şi plecat. Dar d acă vin iar,
si II se nazare să ră mînă? Pentru mine, omul
de afaceri, asta nu mai e intrebare in v~nl. "Cme
sint ei? Cum trăiesc? Ce le trebuie?:: In funcţie
de varianta iniţială, sint nevoit să ma gindesc
cum să schimb datele afacen i. Trebuie să fiu
pregătit. Dacă rămîn de pri sos În sistem ul lor? Se
mvlorase . Dar d acă toţi vom rămine de prisos?
Ascultă, Valentin, exist ă măcar un răspuns la
aceste intrebări : "Cine sînt ei?" "Ce le trebuie?"
"Se intorc sau nu?"
_ R ăs punsur i există , a zis Valentin, zimbind.
Sint chiar prea multe. Poţi să- I alegi pe care-I
vreI.
_ Dar care e părerea ta?
_ Vorbind sincer, nu mi-am permis ni ciodată
să mă gindesc serios la asta. Pentru mine, Vizita
este in primul rind o intimplare unică, care ne da
poSibilitatea să sărim dintr-o dată CÎtev? _tre~t~ In
procesul cunoaş te rii. Ceva de genul calatonel In
viitorul tehnologieI. Sau ca ş i cum În laboratoru l
lui Isaac Newton ar fi apărut un generator cuan-
tic contemporan ...
- Newton n-ar fi Înţeles nimic.
_ Degeaba te gîndeşti aşa. Newton era un om
clarvăzător.
_ Da? Ei bine, Dumnezeu să- I ie rte. Dar cum
interpretezi totu ş i' Vizita? Chiar dacă ţi se pare
neserios ...
_ Bine. Am să-ţi spun. Numai că trebuie să te
previn, Richard , că intrebarea ta este de compe-
tenţa pse udoşti i nţei, numit ă xenologie. Xenologia
este o amestecătură artificială şt iinţifico-fa ntas­
tică cu logică formală. Baza metodei ei este un
procedeu defectuos : impunerea raţiunii ext rate-
restre psihologiei o m e n eşt i.
- De ce defectuos? intrebă Nunan.
- Pentru că şi biologii, la timpul lor, au păţlt-o
CÎnd au incercat să transpună psihologia omulu i
la animale. Animale terestre, re ţine asta.
- Dă-mi voie, a zis Nunan . ·Asta-i cu totul
altceva. Doar vorbim despre psihologia fiinţelor
raţionale ..
- Da. Şi totul ar fi foarte bine, dacă am şti ce
ins eamnă raţiunea .
- Chiar nu ştim? s-a mirat Nunan.
- inchipuieşte-ţi că nu. De obicei, totul por-
neşte de la o foarte plată definiţie : "Raţiunea este
proprietatea omului care deosebeşte activitatea
lui de activitatea animalelor". Stii. un fel de incer-
care de a detaşa stăpinul de ciinele care Înţe l e~e
totul, dar nu poate să vorbească. De altfel, din
această definiţi e plată izvorăsc altele mai IOge-
nioase. Ele se bazează pe observaţii amare des-
238
pre mai sus-mentionata activitate a omului. De
exemplu : " Raţiunea este capacitatea fii nţe i vii de
a se comporta iraţ i onal ş i anormal ".
- Da. Asta-i despre noi, a concluzionat Nu-
nan.
- Din păcate . Sau să zicem definiţia-ipoteză.
Raţiunea este un instinct complex care Înc ă nu
s-a format. Se are in vedere că activitatea in-
stinct ivă este Întotdeauna ratională si fireasca. Vor
trece un milion de ani, instinctul se va forma
treptat şi vom in ceta să mai facem greşeli, care
probabil sint proprietatea inalienabilă a raţiunii.
Şi atunci, dacă În Univers se va schimba ceva şi
vom muri, o să dispărem fericiti pentru că ne-am
dezvă ţat să mai !ilreşim; cu alle cuvinte,' nu vom
mai încerca difente variante neprevăz ute in pro-
gramele rigide.
- Bine. dar din tot ce-ai spus rezultă ceva ...
injositor.
- Mă rog. Atunci, incă o definiţie foarte inăI­
ţă t oa re şi dis tinsă : " Raţiunea esle capacitatea de
a folosi forţele lum ii inconju ră toa re fără distruge-
rea acestei lumi". , toarce sau nu?
Nunan s-a schimonosit şi a clătinat din cap de-
zaprobator.
- Nu. E prea de tot.. Dar c um rămine cu
omul , care, spre deC\?ebire de animale, este o fi-
inţă Cu o necesitate nemărginită de a cunoaş te
tot mai mult? Undeva, am citit despre asta.
- Şi eu. Dar toată nenorocirea este că omul,
in orice caz omul de rind, depăşeşte uşor
această necesitate de a cunoaşte. După mine,
asemenea n ecesităti nici nu ex i stă . Poate doar
necesitatea de a intelege, iar pentru asIa nici nu
e nevoie de cunoştinţe. Ipoteza despre Dumne-
zeu , de exemplu, dă o posibihtate inegalabilă de
a inţelege absolut tot, fără a cunoaşte nimic ..
D ă-i omului un sistem simplificat al lumii şi poţi
să· Î explic i orice pe baza acestui model simplifi-
cat. O asemenea conceptie nu necesită nici un
fel de c uno$tinle. Citeva fo rmule invălate, plus
aşa-numita i ntUiţie, aşa-numita indemÎnare prac-
tică, precum şi bunul simţ .
- Stai un pic. Nunan termină berea şi trinti
halba pe masă. Nu te abate. Hai s-a luăm aşa.
Omul s-a intilnit cu o fiinţă extralerestra. Cum o
să afle ei , unul despre allul, că amindoi sint fiinte
raţionale?
- Habar n-am, ii r ăs pun se Valentin, vesel. Tot
ce am citit in privinţa asta nimereş te intr-un cerc
vicios. Dacă sint capabili de a stabili contactul,
Înseamnă ca sînt r aţ io nali . Şi invers. Dacă sint
raţionali, sint capabili de a stabili contactul. Şi, În
general , dacă o fiinţă extrateres tră are onoarea
de a fi inzest rat ă cu psihologia umană, Însea mnă
că este o fiint ă raţională . Uite-aşa .
- Hai, că-mi pl acet exclamă Nunan. Şi eu am
crezut că la tine toate sînt puse pe rafturi, in or-
dine ...
- Să puna pe raftu ri poate şi maimuta, re-
marcă Valentin .
- Nu , slai un pic, protesta Nunan. Nu ştia de
ce, dar se s imţea păcălit. Dar. dacă nici tu nu cu-
noşt i lucruri aşa de simple ... In Sfîrşit, dă-o-ocolo
de rati une. Dar in privinţa Vizitei? Totuşi, ce p ă­
rere ai de Vizită?
- Mă rog, a zis Valentin . Imaginează-ţi un pic-
nic ..
Nunan a tresărit.
Cum al spus.?
- Un picnic. In c hipui eş te-li o pădure, un
ALMANAH ~
ANTICIPATIA. ~
PICNIC LA
MARGINEA DRUMULUI
drum, o poienţIă .. qe p~ drum vine o ma şina şi se
0l;lreşte 10 ~leOlt<! . Om ma şină ies tineri; apar
sţlcle, cOşUri cu mincare, fete, tranzistori, foto ş i
clneaparate. Se face un foc, se pun corturile se
dă drumuJ I~ .mu~ică, iar dimineaţa o Întind. Ani-
m~I~le, pasarile! Insectele, care toată noaptea au
pny,t cu woaza la. tot ce s-a petrecut, ies din
ad~postu(lle lor. ŞI ce văd? Pe iarbă s-a scurs
ule! de la mot?~ , ber)zină vărsată, bujii şi filtre de
uleI afl.:lncate ICI-::COlo. Peste tol zac cirpe, becuri
arse, cln~a a UItat . o cheie. De pe a părătoare le
de protecţie ale roţilor s-a scurs murdăria care
s-a lipit de prin cine ştie ce mlaş tin i. .. Şi, b'inein-
teles, urme de .!oc, cotoare de mere, hirtii de la
~0F!'boane. CUtII de conserve, sticle goale, o ba-
tista, poat~ v~eun briceag, ziare vechi ş i rupte,
ev~nt':lal ŞI OIşte monezi, flori veştejite din alte
pOienile...
- Am inlel.es , a zis Nunan. Un picnic la margi-
nea drumuluI.
- Exact. . Un picnic la marginea unui oarecare
drum cosmic. Şi mă mai intrebi d acă se vor În-
- Dă-mi o ţigară, a zis Nunan. Nu ştiu cum
dar parcă imi imaginam altfel.
E dreptul t ă u
- Deci nici m ăca r nu ne-au observat?
- De ce să nu ne observe? . halba la o parte cu hotărîre. Dacă-! aşa mal bine
· - Adică, nu ne-au dat nici cea mai mic ă aten-
ţie ...
- Ştii, eu În lOCul tău nici nu m-aş supăra l-a
sfătuit Valentin. ' Cind a venit şi coniacul a zis:
· Nunan a tras din ţigară , a inceptH să tuşească
ŞI a aruncat-o.
- Tot ~n d~a c~ .s-a incăpăţînat el. Nu se
p~ate .. : Naiba sa va la de savanti! De unde aveţ i
aţlta _d~ s p~E!ţ faţă de om? De ce vreţi tot timpul
sa-I InJoSlţl? ..
- Stai un p'ic. ASCultă-mă. "O să m ă intrebati
de ce este mareI omu l? a citat el. Pentru că a
creat . o a doua natu~ă? Pentru că a desc ătuşat
puteri aproape cosm~c~? Pentru că. intr-un timp
extrem de scurt a stapinit planeta ŞI ~i-a făcut o
ferea~tră sp~e Uni~ers? .Nu! .~te ~ăreţ pentru că
a reZistat ŞI are intenţia sa reziste şi mai de-
parte".
S-a aşternut tăcerea . Nunan era Îngindurat.
· -;- Se prea yoate ... a ezitat el. Bineinţeles, că
din punctul asta de vedere ...
~ N-a.re .rost să te superi, a zis Valentin bine-
vOitor. PI~nlcul !lst~ doar ipoteza mea . Şi nu este
p.~actic o IP:Otez~, ~I ~oar aş~, 0_ imal;line... Aşa-zi­
Ş~I x.enologl S~(I0ŞI Incearca sa emită nişte ver-
SIUnt mul.t mal solid.e ..ş i mai pl ăc ute pentru amo-
rl:" . prop~11:' _al omenirII . De exemplu, că nu a fost
niCIO VIZita, ea urmind să aibă loc mai tirziu O
o"!reca r~ raţiune ~uperioară ne-a aruncat pe Pă­
mint nişte . contalnere cu eşantioanele culturii
sale matena.le. Se aşteaptă ca noi să studiem
aceste eş~nt~oa~e pentru a face saltul tehno logic
nec:.esar t(lmlt!ln~ semnalului .de răsp uns . Iar asta
va Inse.mna ca. ~Inte m pregătiţi pentru un contact
real. EI, ce ZICI?
-:- Ei, aşa-i ~ult mai bine, a zis Nunan. Văd că
printre savanţi mal sint şi oameni cinstiţi.
" Dac~ mai vrei incă una ... Vizita a avut loc
Int~-ad~va!, _dar ea nu s-a terminat. Practic ne
afl~m Inca In starea de contact, numai că nu bă ­
nUim as.ta. _Extra.t e reş trii s-au cuibări! in Zone şi
ne studiaza meticulos, in acelaşi timp pregatln-
du-ne pentru "minunile cumplite ale viitorului".
~ALMANAH
W ANTICIPA ŢI A
- Aşa am zis şi eu, a spus sa tisfăcut Nunan
Aşa cel puţin se explică zgomotele misterioase
c~ se prOduc În ruinele uzinei. Apropo, picnicul
tau nu exp lic ă hărmălaia de-acolo.
- Păi, de ce nu-I explică? l-a contrazis Valen-
tin. Poale că una din fete a uitat În pOienită
vreun ursuleţ mecanic ...
- Hai, I asă-te de-astea, a zis Nunan hotărit
N-am ce zice ... Ursuleţ. Se cutremură pămintul'
nu alta ... Dar s-ar putea să fie şi-un ursulel .. :
Bere .~ rel? Roz ~ lia! Hei, bătrinicol Două beri la
d0rr'ntl xeno!oQIL. Şi totuşi e foarte plăcută dis-
culJa noastra, l-a ZIS lui Valentin. Ca un fel de
soala!e a creierelor, Parcă mi-aş fi pus sare
am a.r~ sub ţeastă. Uile-aşa, munceşti şi iar mun-
ceŞti, d~r pentru ce, de ce, ce-o să se intimple
ce va fi, cu ce sa-mpacă inima... '
A venit şi berea. Nunan a sorbit, privind pe
de~sl!pr~
berii cum Va lentin, cu o expresie de in-
dOiala ŞI dezgust. cercetează halba sa.
- Ce, nu-ţi place? a intrebat el, lingindu-ş;
buzele.
- PăI, eu nu prea beau, a zis Valentin.
' - Chiar aşa? se miră Nunan.
- Şi ce-; cu asta? Trebuie să existe În lumea
asta măca r un singur om care să nu bea. ŞI a dat
comandă-mi un coniac. '
- Rozatia! a urlat imediat Nunan, complet in-
veselit.
-:- Şi t.ot~şi nu. se poate aşa. Nu mă refer nu-
mai la PI~,"!lcul tau. Chiar da că acceptăm versiu-
nea că Ylzlta este un preludiu la un contact tot
nu e bll:e. Am inteles: "brăţări", "biberoan'e" ...
~ar "plf.~~a vrâJitorului" pent ru ce? Dar "cheila
ţlnţ aru lUl ? Sau putul ăla resp ingător...
, Scuză-mă, l-a Întrerupt Valentin, luind o fe-
Hoară de _ Iă '!:Iii e. Nu prea inteleg terminologia
asIa. Iarta-ma, ce "chelie"?
Nunan a ris.
- Ăsta e folclorul, explică ;1. Jargonul de lu-
cru ~ I s.talker!lor. "Chelia ţînlarulul " este regiunea
gravitaţiei uri aşe .
. - AI Co ncentralorll gravltaţlonall . Deci gravi-
taţia d l ~ectio n a I ă. Aş fi discutat despre asta cu
cea mal m a r~ plăcere , dar n-o să intelegi nimic.
- De ce sa nu inteleg nimic? Sînt totuşi ingI-
ner.
- Pentru' că nici eu nu inţeleg, a zis Valentin.
Am un sistem "de ecuatii, dar habar n-am cum
să -I explic. Iar "plftia v răj itorulul " este probabil
gazul coloidal?
- EI este. Al auzit probabil de catastrofa din
laboratoarele Kerrygan.
Am auzit cite ceva, a zis fă ră chef ValentIn
- Deştepţii ăia au pus contalnerul de porţela~
ce _conti~e~ "piftla" intr-o cameră perfect Izo-
l at~ ... adica. aşa au crez ut, c ă Izolarea este to-
t~la .. . dar cmd au deschis containerul cu un ma-
n.lpulat!?" " piftia" s-a revărsat, a trecut prin metal
ŞI plast!c ca apa prin s ugativă, a i eş it afară şi tot
ce-a atins s-a transformat de asemenea in pIf-
tie':. Au pierft treiz~cf şi cinci de oamenI, au 'fost
mal mult de o suta de mutila1i, far În laborator
n-a mai rămas nimic intreg. Trebuie să fi fost
pe-acolo măcar o s in gură dată. Era o constructie
~inu.nată! !?~r . acum "piftia" s-a scurs la etalele
inferioare ŞI In subSOluri.. Iată preludiul contac-
tulUl.
Valentin s-a strimbat.
239

PICNIC LA
MARGINEA DRUMULUI
- Da . 'Ştiu toate astea. Totu şi, ~şti de acord,
Richard, că extratereştrii n-au mCI un amestec.
De un~e să. ~tie ei despre existenţa complexelor
industrial-mIlItare? . ale. De exemplu, capcanele ma~gnetice d.e dife~ite
- Ar fi trebuit să ştie , a zis Nu~an sf~tos.
- ŞI ţi-ar fi răspuns fa asta : "Ar . fI treb.Ult d.e
mult să distrugeţi aceste ţomplexe industrial-mI-
litare".
- Şi asta este adevărat , a fo?t . de a,cord Nu:
nan. Dar dacă sint aşa de puterniCI, ar fi fost mal
bine să se ocupe ei de ast~. .,
- Adică propui amestecul In trebUrile Interpe
ale omenirii? . negre , frumoase, care sint folOSite ca biJuteriI?
- Hml Bineinţeles că aş a putem ajunge de:
parte. Dar să nu mai discută m despre asta, ~al
bine să revenim la inceput. C~m se v~r termina
toate astea? Uite, de pildă, VOI, savant" . Nu spe-
raţi să primiţi din Zonă ceva fU!'ldamental , .?are
să fie intr-adevăr capabil s~ rastoarne ştllnta,
tehnolog ia şi modul de vlaţ~? . .
Valentin a golit paharul ş~ a dat dl.n umen:
- N-ai nimerit adresa, Richard. Mie nu-mI
place să visez la cai verzi pe pereţi. Cind e v(:)(~a
despre lucruri atit de serioase, prefer sceptICIS-
mul prudent. Dacă avem in vedere ce~a ce .deJa
am obţinut. înaintea ~o.a,str~ se desfaşoara u~
spectru intreg de pOSibilităţi, dar nu putem sa
spunem nimic sigur. . ,
- Rozaliat fncă un rind de COniac, a stngat
Nunan. Bine. Atunci hai s-o luăm p~ altă parte.
După părerea ta, ce aţi obţinut· deja?
- Poate o să li se pară amuzant, ~a r cam. pu-
tin. Noi am descoperit destule min~n_l.. Uneori am
invătat să le folosim pentru nec~ltallle noastre.
Chiar ne-am obişnuit cu ele .. .. Malmula apasă un
buton roşu, primeşte o bana.na, apasa PE! un bu-
ton alb, primeşte o portocala, dar cum sa c~pete:
bananele şi portocalele fără butoane, ~u şlle. ŞI
ce legătură au butoanele cu bananele ŞI portoca-
lele ea , de asemenea, nu inl,,:leg.e. Să. lu ă m de
exemplu bateriile " A.V." . Am !n.'~aţ~t sa le fo!o-
sim. Am descoperit chiar condIţIIle In care se In-
multesc prin divizare, dar nici pină ac.um n-am
reuşit s ă fabricăm măcar .una. Nu !e. Inţelegem
structura şi, judecind dupa toate, nIcI nu o ~-o
cunoaştem prea curînd ... Mal ~~te un aspect. Sint
obiecte cărora le-am găsit utIlItatea .. Le folosim ,
deşi e aproape sigur că nI! proc!,!~am I~ f.el ca
extratereştrii. Sint absolut SIgur ca In mal~(Itate~
cazurilor batem cuie cu mlcrosco~pe. ŞI .tOtUŞ I
folosim "A.V.-uri", "brăţări" care stlmuleaz~ pro-
cest/le vitale ... diferite tipuri de mase cvaslblol.o-
gice care au revoluţionat medicina ... Să numIm
această grupă de lucruri obie~te u.tile. Put,em să
spunem că-ntr-o oarecare masu~a omentr~a ~
fost copleşită de ele, deşi f!iciod~t~ nI.!. trebUie sa
uităm că in lumea noastra euclldlana orice băţ
are două capete. _ culoase care se formează În citeva regiuni ale
- Îngrăşămintele chimic~! s-a bă~at Nunan .
Valentin a sorbit un pic dlO pahar ŞI a aprobat.
dind din cap. . .
- Chiar aşa . Ne-am făcut de, ris cu 1~,9'a ş ă­
mintele astea chimice. Sau folOSirea "A.V. -urllor
in industria milita ră ... Dar nu mă refer numai la
asta. Consecinţele utilizănl fiecărui obi~ct ul}1
sint mai mult sau mai puţin cercetate ŞI .exph-
cate Acum e treaba tehnologiei. Poate dupa vreo
cincizeci de ani vom invăţa să ne fabrică.m sin-
guri sigiliile regale şi atunci vom . putea sa spar::-
gem nuci pe saturate' Mai complIcat este cu alta
• In "Prinţ .ş i cerşetor" ccrşelorui-prinţ spărgea nuclle cu
Marele sigiliu (N. Ir.).
240
grupă de ObIecte, tocmai. ~e,ntru că ~u le găsim
nici o întrebUInţare. Calltaţlle l o r Sint complet
inexplicablle in cadrul imaginaţiei noastre actu-
tipuri. Ştim ce este o capcana magnetIcă. Klr~1
Panov ne-a lăsat o demonstratie foarte eleganta.
Dar nu Înţelegem care este ~I!r::~. ac.estul cimp
magnetic puternic, cauza stabfl~taţll lUI e~treme..
nimic nu inţelegem. Putem sa constrUim doar
ipoteze fantastice referiţoare la .a?emenea pro-
prietăţi spaţiale, pe care inainte mCI nu le-am bă-
nuit. Sau K-23... Cum numiţi vo~ bilu1ele.. acel~a
- Stropi negri".
- Ăşa, aşa. "Stropi neg!Î" .. . Frum~as~. denu~
mire. Dar, ai auzit probabIl de proprietatile lor.
Dacă trecem o rază de lumină printr-o asemenea
biluţă, atunci lumina iese din ea cu int~rzie~e şi
această intirziere depinde (:le greutatea blluţel, de
mărimea el şi de incă nişte para'!let~l._ Frecyenţa
luminii ieşite este Întotdeauna mal mIca deCIt cea
a luminii Intrate ... Ce-nseamnă asta? De ce?...
Există o idee nebunească conform căreia. aceşti
"stropi negri" sint regiuni giganti~e spaţIale c~
alte proprietăti decit cele al.:: spatiulUI nostru. ŞI
care au luat asemenea forma compactă sub in-
a.
fluenta spatiului nostru, .. Va!entin scos o 1igar~
şi a aprins-o. Pe scu_rt. v~rbln~, o.b.,ect~ l e acesteI
grupe sint cu d~savlfşl.re . inutil Izabile pentru
practica omeneasca , deşi din punct de vedere
pur stiintific au o importanţă fundar'Renta Iă. Ele
sint răspunsuri căzute din cer la int rebări ~ care
nici măcar nu ştim să le punem. Sus- menţlonat~1
Sir Isaac poate că n-ar fi inţeles laserul, da~ In
orice caz ar fi Înţeles că aşa ceva este p~sibtl şi
asta poate că ar fi influentat foarte !?utern~c con-
. cepţia lui ştiinţifică. Nu mal Intr.u In aman.unte,
dar existenţa unor asemenea obIecte, ca ..Inelu l
alb", "capcanele mag!'etice", K-2~! ,a eli!11inat
dintr-o dată un cimp mtreg de teorii Inflontoare
şi a ,trezit la viaţă idei complet noi. Şi mai există
şi o a treia grupă... . ' _.. ', , '
Da, a zis Nunan. "PlfUa vraJltorulUi ŞI al-
tele.. , prejurimile lui creşte . Izbucnesc incendii de două
- Nu, nu. Toate astea trebuie să le punem ori
În orima ori În a doua grupă. Am În vedere
obiectele' despre care ştim numai din auzite şi pe
care niciodată nu le-am ţinut În mină. Dick "Va-
gabondu", " Fantomele vesele" .. Maşina dorln-
lelor". _ ..
- O clipa, o clipa, s-a precIpItat Nunan. Ce
mai e şi asta?
Valentin a ris.
- Vezi.. , ŞI noi avem jargonul nostru de lucr~.
Dick "Vagabondu'" este acel. ursu ! eţ mecam?
ipotetic care-şi face de cap prin rumele uzine!.
Iar fantomele vesele" sint nişte tu rbioane peri-
Zonei.
- Prima dată aud de aşa ceva, a zis Nunan,
Iar maşina dorinţelor. trebuie să inţeleg că ~s!S
acel faimos Glob de Aur .. . Dumneata crezI 10
Globul de Aur, domnule savant?
Valentin s-a Îndreptat şi a strîns din umerI.
- Eu admIt că undeva in Zonă exist~ ceva ro-
tund şi auriu, Admit că ~c~1 cev~ capte_ază b,iocu-
renţii noştri şi poate sa indeplineasca donntele
simple: să potOlească foame~. ~t~a... Un biotro-
nist contemporAn nu se mal mira de asemenea
ALMANAH ~
ANTICIPAŢIA ~
~ PICNIC .LA
MARGINEA DRUMULUI
chestii.. dar nu-I vorba de asta.. Intelegi, Ri-
chard, că scormonim prin zonă de două decenii,
1, dar nu ştim nici a mia parte din tot ce conţine ea.
Şi ce să mai vorbim de inffuenţa Zonei asupra
omului.. Aprop6, va trebui să mai introducem in
I"
clasificarea noastră incă un grup : al patrulea. Dar
1i nu de obiecte, ci de influenţe . Acest grup este
I! cercetat revolt ător de prost, deşi laptele s-au
1-- adunat, după părerea mea, mai mult decit sufi-
cient. Ştii, Richard. eu sînI fizician şi deci scep-
tic. Dar şi pe mine citeodată mă trec fiorii. cind
mă gindesc la loate astea.
- "Cadavrele vii", a murmurat Nunan.
- Da' de unde. "Cadavrele vii" sini o enigmă ,
-: dar numai atit Cum să-ţi spun .. . Toate astea sint
I~ imaginabile... Dar cind În jurul omului, dintr-o
l' dată se intimplă, tam-nesam , fenomene extra-fi-
zice şi extra-biologice..
- Ah! Aveţi in vedere emigranţiL..
- Exact Statistica matematică, ştii foarte
bine, este o ştiinţă foarte exactă, deşi utilizeaz ă
probabilităţile. ŞI-n afară de asta, este o ştiinţă
elocventă, foarte concretă.. . . tele statistice nu le-am văzut niciodată, iar de ca~
Valentin se ameţise putin. Incepuse să vor-
bească mai tare, obrajii i se inroşis eră , iar sprin-
cenele, pe deasupra lentHelor ' negre, se ridica-
seră, incretindu-i fruntea ca o .armonică.
- Rozalia! a urlat deodată. Incă un coniacl
Dubll}!
- Imi plac cei care nu beau, a zis cu respect
Nunan .
- Nu te abate, il mustră Valentin sever. As-
cultă la ce-ţi povestesc. Este foarte straniu. A
luat paharul şi dintr-o sorbitură l-a gom pe jumă ­
tate, după care a continuat. Nu ş tim ce s-a intîm-
plat cu săracii marmontieni in momentul Vizitei.
Dar unul din ei a vrut să se mute . Un oarecare. un
locuitor Obişnuit. Frizer. Fiul frizerului sau nepo-
tul frizerului. Să zicem că se mută in Detroit.
Oesch iqe o frizerle şi incepe un coşmar de nein-
Chipuit. Mai mult de 90 la sută din clienţii lui mor
in cursul anului: in catastrofe rutiere, cad de la
ferestre, sînt tă lati de gangsteri şi iJolani, se
;
Îneacă in locuri neadinci. Mai mult deCIt atit. Nu-
mărul catastrofelor naturale in Detroit şi in im-
ori mai des, din cauza scurtcircuitelor electrice.
Creşte de trei ori numărul accidentelor de ma-
şină. Creşte de două ori mortalitatea in cazul epi-
demiilor de gripă. Mai mult decit atit. Creşte şi
numărul catastrofelor naturale din Detroit şi im-
prejurimile lui. Apar de undeva taifune, tur-
bioane, care În lOcurile acestea n-au mai existat
incă de prin 1 700 şi nu se mai ştie cît. Se rup tă­
riile cerului şi lacul Michigan sau Erie, mă rog,
pe unde~o fi Detroit, iese din matcă.. Şi numai
de-astea, tot in genul ăsta.. Şi astfel de cata-
clisme se prOduC in orice oraş şi-n orice loc
unde se mută emigrantul din regiunea Vizitei. Iar
numărul acestor cataclisme este direct proporţio­
nal cu numărul emigranli10r care s-au mutat in
acel loc. Dar asemenea influenţe le au numai
acei emigranţi care au suportat momentul Vizitei.
Cei care s-au născut după "Vizită " nu au nici O
influenţă asupra statisticii accidentelor. Trăieşti
. luîndu-şi avint. işi ducea degetul spre timp l ă, sa-
aici de zece ani, dar ai venit după Vizită şi poti să
te muţi fără nici un pericol, chiar şi-n Vatican.
Cum se exp l ică toate astea? Cine greşeşte aici?
Statistica? Sau judecata sănătoasă? Valentin şi-a
Înşfăcat paharul şi '-a g0111 dintr-o sul/are.
Richard t)lunan s-a scărpinat după ureche.
~ALMANAH
~ ANTICIPATIA
- ' Mda, a zis el. In general, am auzit oe chesti-
ile astea, dar,vorbind cinstit, intotdeauna am cre-
zut că totul este puţin cam exagerat. Într-adevăr,
din punct de vedere al ştiintei noastre pozitiviste
şi puternIce...
- Sau hal să amintim de influ e nţa Zonei prin
apariţia mutatiilor genetice, l-a intrerupt Valentin.
Ş i -a dat jos ochelarii şi l-a fixat pe Nunan cu
ochii săi negri, miopi. Toti oamenii care au un
contact indelungat cu Zona suport ă transformări,
atil fenolipice cit ş i genotipice. ştii ce fel de co-
pii au stalkerii? Ştii ce se intimplă .chiar ~u ei în-
şişi? De ce? Unde este factorul mutant? In Zonă
nu există nici un fel de radiaţii. Structurile chi-
mice, a aerului şi a solului , in Zonă , deşi au spe-
cificul lor, nu prezintă pericol de mutaţii gene~
tice. Atunci ce să fac il] aceste condiţii? Să incep
să cred in vrăjitori i? In farmece ?
- Eu, bineinţel e s, te compălimesc, a zis Nu-
nan. Dar sincer vorbind, aceste cadavre care au
inviat mă zgirie pe creier mult mai Iare decit
toate datele statistice. Cu atît mai mult cu cît da-
davre m-am să tu ra t pină-n git..
Valentin a dat din mină, zeflemist.
- Ah! Cadavrş le voastre.. Ştii ce, Richard?
Nu li-e ruşin e ? In primul rînd nu sint cadavre,
sint nişte mulaje . Nişte momÎi... Sau, daciţ-ţi
place, poti s ă le numeşti biofoboţi .. Clborgi. .. In-
ţelegi? Ca Eiă aibă o informaţie completă despre
paminteni, ratlunea extraterestră a creat robo-
tii-an9roizi executînd constructia lor după sche-
lele. Iti place explicaţia asta?... Te asigur că din
punct de vedere al principiilor fundamentale,
aceste ,.cadavre vII" sint la fel de minunate ca şi
acumulatorii veşnici . "A.V."-urile pur şi simplu
Vin În contradicţie cu primul principiu al termodi-
namicii, iar "cadavrele vii" cu al doilea. Asta-i
toată diferenţa. fn fond, sîntem cu toţii nişte oa-
meni ai peşterii: nimic nu ne putem imagina mai
infiorător decît fantoma sau vircolacul. Dar incăI­
carea principiului c auzalităţii este un lucru muft
mai grav decît hoarde intreg i de fantome ... sau
de monştri ca Rubenstein?.. sau Wallensteln?..
!
- Frankenstein
- Da, desigur, Frankenstein.. Madame Shel-
ley. Sotia poetuluI. Sau fata lui. A ris, Aceste ca-
davre au o proprietate curioasă: vitalitatea auto-
nomă. De exemplU, poţi să-i tai un picior şi pi_
ciorul o să meargă În continuare ... adică n-o să
meargă, bineinţeles .. . da' in general o să trăiască
separat.
- Piciorul mumiei , a zis Nunan uitîndu-se la
ceas. Ar cam fi timpul s-o ştergem acasă, Valen-
tin. Nu? Iar eu oricum mai am Încă o treabă im-
portantă ..
- Hai să mergem, a zis Valentin, incerci.nd in
zadar să-şi nimerească fata În ochelari. Pfuu,
m-ai cam imbăta!, Richard ... A luat ochelarii cu
amindouă miinile ş i grijuliu i-a pus unde trebuia.
Ai maşină?
- Da. Vă conduc.
Au plătit şi s-au indreptat spre ieşire. Valentin
se tinea mai drept decît de obicei şi tot timpul,
lutind laboranţii cunoscuti, care cu mirare şi cu-
riozitate priveau la "steaua" fizicii mondiale.
Lingă ieşire, incercind să-I salute pe portarul
care rinjea cu gura pină la urechi, Valentin şi-a
lovit ochelarii şi toţi trei au să rii să-i prindă.
- Pfuu, Richard .. mormăia Valentin, urcin-
241
 PICNIC LA
MARGINEA DRUMULUI
du-se În Peugeot. M-ai imbătat... cu
ne-ru-şi-na-re. La dracu'... N~ s~ poate aşa ...
Nu-Î frumos. Miine am o expenenta. Şlli. e un lu-
cru curios... , .
Şi a inceput să povestească despre expenmen-
tul de mîine, dar tot timp~1 intrerur?j~du-~e. alter-
nind cu bancuri şi repetmd: "M-ai Imbatat... Ce
mama draculuI... Nu ... Aşa nu .. ," Nunan 1-8 con-
dus pină in orăşelul cercetatori!or ş,i 1-8 pred~t
soţiei. care, văzîndu-şi sotul. s-a tnf~Jrlat amuzata.
Valentin Însă şi-a văzut de-ale lUi: .
- 00... Oooaspeli?.. Cine?.. A. pro!esorul
Boyd? imi pare blnel Acum noi cu eL .. Richard!
Unde eşti, Richard? ..
Toate astea Nunan deja le auzea fugind pe
scări $i lor le e frică, se gîndea, urcindu-se În
peug·e~t. Vă e frică? Şi vouă vă e frică, <<f~unt!
1I3:te",,? .. Lasă că asa si trebuie să fie. TrebUie sa
vă fie frică mai mult decit nouă tl!turo.r l~aU la un
loc. Dar noi pur şi simplu nu ştim nimiC. ~I_ b~­
rem inţel eg că n~. inţeleg. ni.mlc~ Se l;uta In
această prăpastie fara fund .ŞI ŞtiU ca trebuie nea.:-
părat să coboare acolo,.lmr::na se zbate gata s.a
sară din piept, dar trebUie .sa poboare .• lar. princI-
palul nu este cum s-o faca ŞI ce-ar sa gasească
acolo la fund. Totul este cum să iasă de-acolo ...
Iar noi, păcătoşii, ne uitam, ca să zic aşa, .in alt~
parte ... Dar, ia stai! Poate că aşa ~I trebUl~.? S.a
lasăm totul să meargă de la sine. ŞI V?f!1 trai 9rJ-
cum. Bine a mai zis: «Cea ma. erolc.a fap_ta a
omenirii este că ea există şi are de gind sa re-
ziste şi mai departe ... " Şi totuşi, dracu să vă ia,
s-a adresat el extratereştri lor. N-aţi putut să vă
faceţi plcnicul in alta parte~ Pe .Lun ă, d~ exem.-
plu. Sau pe Marte ... Ş i voi smtet.1 o gaş.?a t.o~ aţlt
de indiferentă ca toli ceilalţi, ~hlar dac~ aţi In_V~­
ţat să coagulaţl spaţiul. Ce sa spun, şI-au gas.t
să facă picnic. Picnic ... " .. . .
"Mal bine m-aş gindi să-mi aranJez Plcn1cunle
mele, se gindea in timp. ce conduc:ea Incet peu.:-
geot-ul pe străzile ude, Intens luminate. Cum sa
le învîrtesc pe toate astea CÎt mai abil? Bineinţe­
les că pe principiul minimei a~ţiuni. Ca-t'! m~ca­
nică. La ce dracu' mai am J:hploma de InQlner,
dacă nu sint în stare să inventez cev~ ca sa pot
stringe cu uşa hi~ma aia ş_o~t?roaga? •.
A oprit m aş ina In faţa cladirII t;tnde trata R~
drick Schuhart şi a mai stat un piC la vol~n, fa-
cîndu-şl un plan cu,1(! s~ î~ce.apă di.sc.uţt~. ~e
urmă a scos "A.V.-ul , a Ieşit din maşina ŞI abia
atuncl'a observat că blocul pare pustiu. Aproape
toate geamurile erau "oarbe:', in p.ărculeţ nu ~ra
nimeni şi chiar becurile erau stinse. Asta l-a
amintit de ce o să vadă acum şi a si~ţit că-i 1(1.:-
gheaţă spinarea. Chiar i-a trecut prin. cap ca
poate ar fi o soluţie să-I 9heme,Pe Red~lck la te-
lefon şi sâ discute cu el In maşină sau mtr-o ,be-
rărie oarecare, liniştit ă. Dar a a.lungat. reped~
acest gind. Erau o- mulţim e de motive. "ŞI-~ a~ara
de asta, şi-a zis el, hai să nu n.e comparal)'l cu
aceste făpturi jalnice care au fugit precum gmda-
cii opăriti cu apă".
A Intrat in bloc şi a urcat incet scările nemătu­
rate de mult. in jur se aşternuse o linişte .mormin-
tală, multe uşi ale apartamente!or ,,:rau Intr.edes~
chise sau chiar date de perete, Iar din holurlle în-
tunecoase duhnea un miros stătut de pra! şi mu-
cegaI. S-a oprit in faţa uşii apart~mentu.IUI lui R~­
drick, şi-a aranjat părul pe dupa U~C~I, a respl-
rat adinc şi a apăsat but~nu~ S?nen81 .. Un tl,mp',
de după uşă nu s-a auz.t nimic. apoI a SCllţtlt
242
uşor parcnetul, s-au auzit ~gomotele y~lel şi u~~
s-a deschis incet. Nici macar nu auzise paşII.
În prag stătea Maimuţlca, fjjca lui Aedrlck
Schuhart. Afară, pe hol, intunericul scărII a fost
potopit de o lumină puternică şi-n prima secu'!.dă
Richard Nunan a zărit numai sllueta intunecata a
fetiţei ş.1 imediat s-a gindit că-n ult~m el~ luni
crescuse destul de mult. Dar pe urma, cmd ea
s-a retras inauntru holulul 'şi l-a văzut faţa, ime-
diat i s-a pus un nod in git.
- Bună ziua, Marfa, i-a zis, strădulndu-se să
vorbească cit mal duIos. Ce mai faci, Maimuţlco?
Nu i-a răspuns. Tăcută, s-a retras complet, fără
zgomot, spre uşa de la sufragerie, uitÎndu-se la el
incruntată. Probabil câ nu-I recunoscuse. La
drept vorbind, nicI el n-o mal recunoştea. "Zona,
s-a gindit. Ce porcărie.....
- Cine-i acolo? a intrebat Guta, scoţînd capul
din bucătărie. Dumnezeule, Dickl Pe unde te-ai
ascuns pînă acum? ştii, Aedrick s-a intors.
S-a grăbit sp re el, ştergindu-şi miinile cu un
prosop, care-i. a.ur~a pe. un:ră!. Era t~t a!it de fru-
moasă, energica ŞI puternica, numai ca ceva se
schimbase: ori se trăsese la faţă, ori ochii ii erau
febrW. , la vecini, incercÎnd să vorbească cu ei şi să le ex-
l-a pupat obrazul şi dindu-i impermeabilul şi
pălăria i-a zis:
- Am auzit, am auzit .. dar tot n-am avut timp
să trec. E acasă?
- Acasă, a răspuns Guta. E unul acolo cu el. ..
in curind o să plece. pentru că stă de mult. Intră,
Dick.
EI a făcut ciliva paşi străbatind holul şi s-a
oprit in uşa su rageriei. Bătrinul stătea la masă
singur, nemişcat şi puţin adus într-o parte. Lu-
mina roză de la abajur cădea pe fata lui Iată, în-
tunecată, parcă Cioplită dintr-un lemn vechi, lu-
minindu~i gura căzută şi ochii nemişcaţi, lipsiţi
de viaţă ...
- Dacă vrei trecem in bucătărie, a zis repede
Guta. Pregătesc cina şi-ntre timp o să vorbim.
- Sigur că da, a zis Nunan viol. De cît timp nu
ne~am. mai văzuL
Au trecut in bucătărie, Guta a deschis Imediat
frigiderul, iar Nunan s-a aşezat lingă masă şi a
privit in jur. Ca-ntotdeauna, aici totul era curat,
totul strălucea, iar deasupra cratiţelor se ridica
aburul. Aragazul era nou, semiautomat, şi asta
insemna că in casă erau bani.
- . ŞI cum e el? a intrebat Nunan.
- Tot aşa. A slăbit În inchisoare, dar acum
şi-a mai revenit.
- Roşcovan?
- Şi incă cumi
- Rău?
- Şi incă cum! Răutatea asta o s-o ducă şi-n
groapă.
Guta a pus În fata lui un pahar de "Bloody
Mary", un strat transparent de vodcă ce părea
suspendat deasupra sucului de roşii.
- Nu-I prea mult? '~a întrebat ea.
- Tocmai bine. Nunan a tras aer in piept, a
î(lchis ochlt şi a băut incet acest cocklail. Se sim-
fale de m.w11. In jur se asternuse o linişte mormln-
prima dată cind bause ceva mai ~ubstanţial:.As­
ta-i altceva, a zis. Acum se mal poate traI.
- La tine totul e bine? a intrebat Guta. De ce
n-ai mal venit de alita timp? • - Da. Nu pot să facă nimic, iar unul din ei a
- Treburi blestemate, a zis Nunan. In fiecare
săptămină aveam de gind să vin sau măcar să vă
dau un telefon. dar R)al intii A trebuit să dAU o
ALMANAH ~
ANTICIPATIA ~
PICNIC LA
MARGINEA DRUMULUI
fugă pină la Recksopolis, pe urmă am aVUT ur
scandal, după acea am auzit: "s-a intors Redtick"
dar m-am gindit că n-are rost să vâ deranjez ..
in general, m-am cam incurcat cu treburi, Guta.
Citeodată mă intreb pentru ce ne zbatem atita?
Ca să cîştigăm bani? Dar pentru ce dracu' ne tre-
buie banii, dacă nu facem altceva decit să ne
agităm?...
Guta făcea zgomot ridicind capacele de la cra-
tiţi, apoi a luat de pe o policioară un pachet de
ţigări şi s-a asezat la masă alături de Nunan. Se
Uita in jos. Nunan a scos ~răbit bricheta si i-a
aprins tigara. Şi din nou, pentru a doua oară in
viaţă, a observat cum îi tremură degetele la fel ca
atunci, cind Redrick fusese inchis, iar Nunan a
venit la ea ca să-i dea bani. La inceput rămăsese
fără nici un ban Si nici un ticălos din bloc nu o
imprumutase. Pe urmă au apărut Si banii, ŞI jude-
cind după toate, erau destul. Nunan Îşi dăduse
seama cam de unde provin, dar a continuat să
vină, aducindu-i Maimuţicii dulciuri şi lucării , şi
stind seri intregi cu Guta la cafea şi facind im-
preună planuri pentru viitorul lui Redrick. După
ce asculta tot ce povestea ea, mai mergea şi pe
plice situaţia, după care, pierzindu-ş; răbdarea,
ameninţa: ,,0 să se ieatoarcă Roşcovanul şi o să
vă rupă el oasele", Insă nimic nu ajuta.
- Ce-ţi mai face prietena? a intrebat Guta.
- Care?
- Cu care ai venit atunci. Blonda aia ..
- PăI, ce era prietena mea? Era stenografa
mea. S-a măritat şi şi-a dat demisia.
- Trebuie să te-flsori, Dick, a zis Guta. Vrei
să-ţi găsesc o fată?
Nunan a vrut să răspundă ca de obicei: ,,0 să
creasă Maimuţioa ... " Dar s-a oprit la timp. Acum
asta suna cu totul altfel.
- Stenografă imi trebuie, nu nevastă, a mor-
măit ei. Lasă-1 pe diayolul tău roşcovan şi vino la
mine ca stenografă. Doar ai fost o stenografă mi-
nunată. BătrinuJ Harris chiar şi-acum Îşi mai
aduce aminte ...
Pe neauzite a intrat Maimuţica, a apărut in , uşă,
a privit cratiţele şi s-a uitat la Richard, pe urmă
s-a apropiat de maică-sa şi s-a lipit. de ea. intor-
cindu-şl faţa.
- Hei , Ma imuţico , a zis Richard Nunan vesel.
Vrei o ciocolată?
A băgat mina in buzunar, a scos un automobil
de ciocolată protejat de un inveliş transparent şi
l-a intins fetiţei. Ea nu s-a mişcat. Guta a luat
ciocolata şl-a pus-o pe masă. Dintr-o dată i se al-
bi ră buzele..
- Da, Guta, a zis la fel de vesel Nunan. Ştii,
vreau să mă mut. M-am săturat să stau mereu la
hotel. In primul rind e prea departe de Institut...
- Deja nu mai intelege aproape nimic, a zis
Încet Guta şi el a amuţit brusc, a luat paharul cu
ambele miin'i şi a inceput să-I invirtă intre degete,
fără rost.
- Nu ne intrebi cum stăm, a continuat ea, şi
foarte bine faci. Doar eşti prietenul nostru vechi,
Oick, şi n-avem ce să-ţi ascundem. be altfel, nici
nu se poate ascunde.
- Aţi fost la doctor? a intrebat Nunan, fără să
ridice privirea.
spus ... Guta a tăcut.
A tăcut şi el. Nu avea ce s~ mai spună şi nici
n-ar fi vrut să se gindească ta asta. dar l-a tăiat
~ALMANAH
<::;Jr ANT'CIPAŢIA
un gînd sinistru. "Este o invazie. Nu este un pic.
nic la marginea drumului şi nici o chemare spre
contact. Este o invazie. Nu pot să ne schimbe,
dar vor pătrunde 1n corpurile copiilor noştri,
transformindu-i dupa chipul şi asemănarea lor" . I
s-a făcut frig dintr-o dată, dar şi-a amintit că a
citit ceva asemănător intr-un pocket-book cu co-
perţi stridente. lucioase, şi la gindul ăsta parcă
s-a mai liniştit. Poţi să născoceşti tot ce-ţi trece
prin cap, dar in realitate nu e niciodată aşa cum
născoceşti.
- Iar unul din el a spus că deja nu mai este
om, a continuat Guta.
- Prostii, a zis Nunan cu voce joasă. Mergeţi
la un specialist adevărat. De exemplu, la James
Cutlerlield. Vreti să vorbesc cu el? Vă aranjez eu
intrarea ..
- la Măcelar? a ris ea nervos. N-am nevoie,
Dick. Multumesc. Chiar el a zis asta. Probabil că
asta ne e soarta. '
Cind Nunan a indrăznit să-şi ridice din nou pri-
virea Maimuţica deja plecase, iar Guta stătea ne-
mişcată cu gura intredeschisă şi cu privirea in
gol, iar tigara care o linea Între degete se
transformase intr-un belişor Jung şi strimb de
scrum cenuşiu. Atunci a impins paharul spre ea
şi a zis: '
- Mai fă-mi unul, baby .. ŞI pentru tine unul.
Şi să bem.
Scrumul a căzut, ea a cautat un loc unde să
arunce mucul, apoi l-a azvÎrlit in chiuvetă.
- Pentru ce? a intrebat ea. Uite ce nu înţeleg.
Ce-am făcut noi? TotuşI nu sintem cei mai răi
din oraşul ăsta.
Nunan a crezut că ea o să izbucnească in
plins, dar nu a făcut-o. A deschis frigiderul, a
scos vodca. sucul, şi a luat de pe poliţă al doilea
pahar.
- Totuşi să nu te pierzi cu firea, a zis Nunan.
Nu există nimic pe lume care să nu se repare. ŞI
să mă crezi, Guta, că am legături foarte mari. .. Şi
tot ce-mi stă in putinţă, am să fac ...
Acum chiar credea in tot ce vorbea şi deja in-
cepuse să-i treacă prin minte nume de persoane,
legături, oraşe, şi i se părea că mai auzise un-
deva ceva asemănător despre aceste cazuri. Şi
parcă acolo totul se terminase ,cu bine şi trebuia
doar să-şi mai aducă aminte unde era şi cine fă­
cea tratamentul. Dar deodată şi-a amintit pentru
ce venise aici, şi-a amintit de domnul Lemhen şi
de ce se imprietenise cu Guta şi nu a vrut să se
mai gindească la nimic. Şi-a alungat toate gindu-
rile despre aranjamentele lui, s-a aşezat mai co-
mqd, s-a destins şi a inceput să aştepte băutura.
In acest timp, din hol s-au auzit nişte paşi tlr-
şiili. nişte bocănituri, precum şi vocea fonfăită,
dezgustătoare mai ales acum, a lui Sterviatnik
Barbridge: "Hei, Roşcovanule! Pe la muierea ta
se vede treaba că a trecul unul, măi papă-lapte.
Să fi fost in locul tău n-aş 1i lăsat aşa ... "
Şi vocea lui Redrick: "Mal bine ai grijă de pro-
teze, Sterviatnik. Muşcă-ţi limba. Uşa-i acolo şi al
grijă să nu uiti să plec;' Iar pentru mine a venit
timpul să mai şi măninc".
Iar Barbridge: ,,Ptiu, drace. Nici să glumesc
n-am voie!"
Şi Redrick: "Noi am terminat glumele cu tine.
Şi cu asta, basta. Hai şterge-o. Şi fă-o mai re-
pede!"
S-a auzit pocnetul yalei, vocile s-au estompat,
probabi l că amindoi au ies it pe scară . Barbrldge
243
 PICNIC LA
MARGINEA DRUMULUI
a spus ceva incet şi Redrick a raspuns : "Gata.
gata. Doar ne-am inteles!" Din nou bolboroseala
lui Barbridge şi vocea tăioasă a lui Redrick: "Am
zis gatal". S-a trintit uşa, au răsunat paşi repezi
in hol, şi-n pragul bucătăriei a apărut Redrick
Schuhart. Nunan s-a ridicat Să4 intimpine, şi-a­
tunci şi-au strins miinile ta(6, bărbăteşte.
- Am ştiut că tu eşti, a zis Redrick, privindu-I
cu ochii verzi, vioi pe N.unan. Ohh! Da' te-ai cam
umflat, măI grăsanulet IIi ing roşi ceafa prin ba-
ruri ... Ehel Da' văd că petreceti aici, nu glumă!
Guta, bătrinico. fă-mi ~i mie unul, că doar trebuie
să vă ajung din urma ...
- Dar nici n-am inceput Înc ă. Am vrut doar.
Dar pot să scap de tine?
Redrlck a ris strident şi a trintit un pumn în
umăru l lui Nunan.
- Vedem noi acum, cine pe cine ajunge, şi
care pe care Într~cel lo! frate, do.i a!1i am posţit.
Ca sa te ajung din urma !ir trebuI sa beau. o CI.S,,:
ternă ... Hai să mergem, sa mergem. Ce stam aiCI
in bucătărie? Hai, Guta, adu cina .. .
S-a "cufundat" in frigider şi a apărut din nou,
ţin ind in fiecare mină cite două sticle cu diferite
etichete.
- O să chefuim. in cinstea celui mai bun prie-
ten, Richard Nunan , care nu-şi Iasă prietenii !a
necaz! Deşi nu are nici un cîştig din asta. Ce pa-
cat că nu-I avem şi pe Cremă-de-ghete ..
- Dă-i un telefc.." a propus Nunan.
Redrick Roşcatu' a clătinat din cap.
- Acolo unde este incă nu l-au pus telefon.
Hal să mergem, să mergem ...
A intrat primul in sufragerie şi a trintit sticlele
pe masă.
_ O să chefulm, tăticule! a zis el către batrinul
nemişcat. Ăsta e Richard Nunan, prietenul ~os­
Irul DiCk, ăsta este tatlcul meu, Schuhart-~enlor ...
Richard Nunan s-a incordat, s-a ghemuit ca un
arici, a căscat gura pină la urechi şi fluturind cu
palma prin aer, a spus: . toare cu ghearele unei găinI. Aedrick a tăcut şi
- incintat, domnule Sch uh art. Ce mai fa-
ceti? ... Noi ne cunoaştem, Red, l-a informat el ~e
SChuhart-jr., care cotrobăia. f;lrln bar: Ne-am va-
zut o dată, e-adevărat, numai In treacat...
- Stai jos, l-a zis Redrick, arătind u-i un scaun
aflal Iingă bătrin. Dacă vrei să-i vorbeşti, o faci
mai tare: n-aude nici pe dracu'.
A pus paharele, a deschis repede stictele şi l-a
indemnat pe Nunan:
- Toarnă. Nu prea mult lu' tăticu, numai un
piculet acolo, pe fundul pah!ir~lui.. .. . _.
Nunan a inceput Să toarne fara graba. Bătnnul.
stind in aceeaşi poziţie, privea peretele. Nu a
reacţionat deloc cind Nunan i-a Întins paharul.
Iar Nunan deja se obişnuise cu noua situatie. Era
un joc sinistru şi Jalnic, dirijat ~e .Redr.ick şi i~­
trase in acest joc aşa cum toata viaţa Intrase In
jocurile altora.. . şi sinistre, şi jalnice, şi ru-
şinoase. şi sălbatice. şi chiar mai periculoase d~
cit acestea. Aedrick, ridicindu-şi paharul, a rostit :
Ce ziceţi, II dăm drumu'?, iar Nunan, complet
'natural, s-a uitat intrebător la bătrin. Red a cioc-
nit Însă nerăbdător paharul lui Nunan: "Hai mai
repede. Hal să-I dăm drumul odată. Nu-Î purta de
griJă, că nu scapă ocazia ... " Atunci Nunan, tot
atit de natural, a dat din cap şi au băut.
Aedrick a gemut şi, in timp ce ochif Îi luceau, a
inceput să vorbească pe un ton puţin nenatural
şi febril:
- Gata, prletenel Nu mă mai vede inchisoa-
~2~"~4~=============================================================A=N=T='C='P='=T==,. ~
rea. Dacă ai şti. dragul meu. cît de bine e acasă ...
Bani am şi mi-am pus in plan o vilişoară frumu -
şică, cu gră dină . N-o să fie mai rau decit la Ster-
vlatnik ... Tu nu ştii, dar am vrut să plec, şi incă
din inchisoare mă hotărisem: "Pentru ce, mă gin-
deam. să mai stau În orăşelul ăsta? Să se aleagă
praful, mă gindeam. de toate astea!" Şi cind
mă-n!orc de-acolo, poftim! Nu mai aveam voie să
pleci Păi ce, am devenit ciumaţi in ăştia doi ani?
Vorbea Şi vorbea, iar Nunan aproba dind din
cap, sorbea din whisky, strecura injurături de
compasiune şi intrebări retorice, iar pe urmă în-
cepu să-I intrebe despre vilă: ce fel de vilă, unde,
ce pret? Şi de aici au fncaput să se certe. Nunan
demonstra că vila este scumpă şi că se află
intr-un loc nepotrivit, şi-a scos carneţelul, a Înce-
put să-I răsfoiască şi să citească adresele vilelor
părăsite care puteau fi vindute pe un preţ de ni-
mic; reparatia o sa coste o nimica toată dacă mai
depu i şi o cerere pentru plecarea din oraş, iar
dac ă autorit ăţile refuză, poţi să mai ceri şi despă-
gu~r~ăd că te ocupi deja şi de bunuri imobiliare,
a zis Aedrick .
- Păi, m ă cam ocup de ·toate cite un pic, a
ră s puns Nunan şi i-a făcut cu ochiu l.
- Ştiu, ştiu . Am auzit de business-urile tale.
Nunan holbă ochII, duse degetul la buze şi
făcu cu capul spre bucătă rie.
- Hai, Iasă că ştie toată lumea, a zis Redrick.
Banii n-au miros, Acum am inteles asta perfect....
Dar că ţi I-ai luat ca adminiştrator pe Ciolanu· ...
m-a durut burta de alita ris! Inlelegi? Ai dat dru-
mul la ţap in grădina cu varză ... Pai ăla-i psiho-
pat. il cunosc incă din copilărie!
Aici, bătrinul, incet, cu o mişcare rigid ă ca a
unei păpuşi imense, şi-a rid icat mina de pe ge-
nunchi şi cu un sunet sec a izbit-o de masă, ala-
turi de paharul luI. Mîna era Înlunecată,cu refle-
xele albăstrl i, cu degete le incovoiate, asemănă­
s-a uitat la el. Nunan observă cu uimire cum pe
faţa lui Aedrick a tresărit ceva şi fizionomia pis-
truiată 'şi prădalnică luă expresia unei dra-
goste adevarate şi a unei tandreţe sincere.
- Bea taticule, bea, a zis duios Redrick. Ai
voie un pic. Să fii să nătos .. Nu-i nimic, i-a spus
lui Nunan cu jumătate de glas şi i-a făcut cu
ochiul conspirativ. Nu scapă el păhă relul ăs ta, fii
liniştit. ..
P,ivindu-I, Nunan şi-a ~d~S aminte ~uf!1.a foS}
cu laboranţii Boyd , atuncI cmd au venit aiCI dupa
acest cadavru. Erau doi, amindoi băie:ţi puterl]ici,
sportivi etc., plus un doctor ~e la spl~ah:l1 oraşe:
nesc cu doi sanitar]: oameni zdraven! ~I brutal~~
obişnuiţ ' să care targa şi .să liniştea~ca nebun~1
violenţL Mai tirziu, unul din laboran11 a povestIt
cum acest "Roşcovan" mai intii parcă f!-a Înţeles
despre ce este vorba, le:a dai dru":,ui In aparta-
ment i-a lăsat să-I examineze pe talca-su ŞI pro-
babil' că pină la urmă. l-ar. fi luat .pe băţrin, Re-
drick inchipulndu-şl ca o sa-I duca la splt,al pen-
tru un tratament profilactic. Dar aceşti sanitari,
timpiţi. care in cursu l discuţiilor . au stat În hol şi
s-au uitat după Guta cum spală in bucătărie,
cind au lost chemall l-au inşfăcat pe bătrin ca
pe-un butuc, l-au smucit şi l-au scăpat pe jos.
Redrick a turbat de minie ş i, cola c peste pupăză,
boul de doctor a inceput să-i explice amănunlit
ce, unde şi pentru ce. Redrick l-a ascultat un mi-
nut sau doua, iar pe urmă, fără să-I prevină a ex-
A LMANAH ~
~AlMANAH
W ANTICIPATIA
~PICNIC LA
MARGINEA rRUMULUI
plodat ca o bombă cu hidrogen. Laborantul care
a povestit toate astea nici nu-şi mai aducea
aminte cum ieşise din apartament. Diavolul roş­
~ovan i-a ~run.9at pe scă r i pe toţi şi nici unuia nu
l-a 9at vOie sa plece pe propriile picioare. Toti,
dupa c':lm spunea laboratorul, au zburat din uşa
bloculUi, precum ghiulele din tunuri. Doi au ră­
mas pe stradă fără cunoştinţă, iar pe restul Re-
drick l-a fugărit pe străzi prin vreo patru cartiere
apoi s-~ Întors la maşina lor şi le-a spart toale
geam~rtle .. Şof.erul deja nu mai era acolo, dispă­
ruse ro dlfeOlla opusă .. .
- Aici. intr-un bar, mi-au preparat un coktaiJ
nou, spus~ Redrick punîndu-şi whisky. Se nu-
meşte "plftla vrăjitorului". Am să ţi-I fac pe urmă
după c.a o să mincăm. Frăţioare, asta-; o băutură
mortala pe. st.0l!lacu l g~l. ~u.maÎ de la o doză iţl
am9rtesc ŞI ~Hcloarele ŞI mumie. Vrei, nu vrei, dar
astazi te-mbat. Şi pe tine şi pe mine. O să ne-a-
ducem aminte de vremurile de altădată . De cele
vechi şi bune, de "Borj" ... Săracu Ernie, şi-acum
mal e acolo, ştii? A băut, şi-a şters buzele cu do-
sul pal mei ~ i a intrebat nepăsător: "Şi ce mai e
pe-acolo prtn Institut? "Piftia vrăjitorului .. incă
n-au apucat s-o studieze? Ştii. am cam rămas
pUţin in urmă cu şti inţa ...
Nunan a inţeles imediat de ce Aedrick a ince-
put discuţia pe. tema asta. A dat din miini şi a zis:
- Val de mIne, prietene! Ştii ce s-a-ntimplat
cu această ..piftie"? Ai auzit cumva de laboratoa-
rele KerrY!iJan?... Ei: un f~1 de prăvălioară particu-
lară.. . deCI aşa ... ŞI-au facut rost de o pOrţie din
"piftie" şi..
_A 'pC?ve.st~t despre catastrofă, despre scandal,
ca niCI pma acum nu i-a u găsit pe cei care au
adus "piftia" şi că nu s-au găSit exr,>licaţii. Re-
drlck asculta parcă '}şatent : dădeA din cap, Fţiia
aprobator sau dezapr6bator, iar pe urmă a turnat
cu hotărîre whisky in pahare.
Aşa le trebuie. Paraziţii! Să crape ...
Au ~ăut. Redrlck s-a uitat la "tăticu" şi din nou
a tresarlt ceva pe fata lui , a intins mîna şi a mutat
p~harul m~1 aproape de degetele incovoiate, şi
dintr-o data degetele s-au desfăcut şi iar' s-au În-
cleştat prinzînd paharul.
- . Uite-aşa! treaba o să meargă mai repede, a
~xp llc at ~edrrck. Gutal a tipat el. Mult ne mai ţii
tnfom~taţl? .. Pentru _tine se străduieşte , i-a expli-
cat lUi Nuna,n. Pregateşte salata ta preferată cu
moluşte. A fa~ut ro~t de ele mai de mult. am vă­
zut e.u:"" Dar.," gen~ra~ cum mai merg treburile
la VOI In Instllul? AtI gasit ceva nou? Se zice că
la voi lucre~ă acum intr-una automatele. dar ob-
Un cam puţrn ...
Nunan a inceput să povestească de treburile
din Instit~t,. şi În ti"]p ce vorbea, lîngă masă, ală­
lurl de batrtn .•a apa~ut pe ne~uzjte Maimuţica, a
sţat putin pUr:!rndl!-şr pe masa labuţele păroase
Ş I, dintr-o data, prmtr-o mişcare complet copilă­
rea~că, s-~ lip~t de cadavru, şi şi-a pus capul pe
umarul lUi. Ş2 Nunan... continuind să păIăvră­
gească, se gind ea, ultmdu-se la aceste două
plăsmuiri gro.aznice ale ZoneI: "Dumnezeule, ce
mal poate fi? Ce ma; trebuie să facem cu
omenirea ca să inţeleagă În Sfîrşit? Oare numai
astea ~ouă. nu sinţ in?eajuns? Ştia că est9' puţin.
Şlfa ca miliarde. ŞI mlll~rde nu ştiu nimic şi nici
nu vor să ştie, Iar daca vor afla or să se vaiete
vreo zece minute-şi iar or să se-ntoarcă la ale
sale. Mă imb~t, s-a gîndit furios. La dracu' ş,i cu
Barbrldge, da-I dracului şi pe lemhen ... familia
asta biestemată de Dumnezeu, la dracu' şi cu ea
M ă imb ăt" . l '
• - Ce t~ holbezi aşa la ei? a Întrebat Redrlck
rnc:et. NU-I purta de grijă , asta nu-i dăunează. Ba
chiar e invers. Se zice că din ei izvorăşte sănăta­
tea.
- . Da, ştiu ast~, a zis Nunan şi a golit paharul.
A I~trat .Guta, l-a ordonat lui Redrick să pună
f~rfurlile ŞI a pus pe masă un platou mare de ar-
gint cu salat~ p.referată a lui Nunan. Şi aici bătri­
n~l, de parca cineva l-ar fi trezIt şI l-ar 11 tras de
nişte sforicele, a ridicat paharul dintr-o mişcare
spre gu ra care s-a deschis.
- Mă, băieti, a zis Redrick bucuros acuma o
să tragem un chef de minune. '
CAPITOLUL IV
Redrlck Schuhart, 31 de ani
Peste noapte, valea se răcise, iar in ZOri se fă­
c~s~ frig de-a binelea. Mergeau pe terasament
paşlnd pe traversele putrezite, intre şinele rugi-
n~te, şi Ae.drick se uita cum lucesc pe scurta de
piele a lUI Art~ur Bar_bridge picături l e de ceaţă
conden.sată. ~alatul paşea uşor, vesel, de parcă
nu ar fi avut rn spate o noapte chinuitoare deru-
Iată într-,? tensi~ne__stinjenitoa~e. Şi acu~ mai
tremura fiecare fibra a corpUlUI, după două ore
sinistre de '!ţipeală e~tenuantă petrecute pe
creasta um.~da a dealulUi pleşuv, lipiţi unul de al-
tur, spate rn spate, pentru a-şi păstra căldura şi
aşteptind "şuvoiul verzişoarei" care ocolea dealul
şi dispărea În ripă.
De fiecare parte a terasamentului se aşternea o
c~aţ ă .deasă. ~in cind in cind se revărsa peste
şlne rn şuv~al~ grele, cenuşii, obligindu-i in
aceste. ~ocun .sa umble scufundati pînă la ge-
nunchi In drOjdia şerpultoare . Mirosea a rugină
umedă, iar dintr-o mlaştină din dreapta terasa-
mentului te trăznea duhoarea de mortăciune. in
jur nu se ved!3a absolut nimic decit ceala. dar
RedrJck ştia ca in ~mprejurimi se intinde o zonă
aluvionară cu mult pietriş şi că după această
cîmpie se află munţii ascunşi in piclă. Mai ştia că
atun.ci cind vB; apare ~oarele şi ceaţa se va in-
roun, va trebUi sa vada undeva la stinga rămăşi­
lele unui ~lic~pler disţrus, iar in fală un şir de va-
gonete. ŞI abia atuncI se putea spune că treaba
incepe cu adevărat.
. A~d!iC~ a strecurat palma.intre spate Şi rucsac
~I, fara sa s~ opreasca, l-a ndicat un pic mai sus,
rn aşa fel rncit marginea balonului cu heliu să
f!u:i taie spatele. "E greu afurisitul, cum o să ruă
tlra,:>c cu el? Un kilometru şi jumatate, pe pulin ...
lasa stalker, nu te mai văicări. Ştiai pentru ce
mergi. .la . sfirşitul drl:'.mului oricum or să te aş­
tepte crnci sute de mit de monezi, aşa că poti să
•
mal şi transpiri. CInci sute de mii. .. O bucăţică
grasă, ce zIci? Să fiu al naibii dacă ii las mai ief-
tin de cinci sute de mii. Şi dracu' să mă ia dacă o
să-i dau lui Sterviatnik mai mult de treizeci Iar
mucosului ăsta ... Mucosului, nimic ... Dacă măcar
Jumătate din ce-a zis tartorul ăla bătrîn este ade-
vărat , atunci mucosului ... nimic".
A prIvit din nou spatele lui Arthur ş i un timp
s-a uitat c~ ochii miJili cum mergea uşor, păşind
peste doua traverse deodată. Arthur avea umerii
laIi, şoldurile .inguste, iar părul lung si negru ca
pana corbulUI, la fel ca al soră-si, se clatinE
245
 PICNIC LA
MARGINEA DRUMULUI
in ritmul paş!lor. ,.Singur m-a rugat, se gindea
Red morocănos. Singur. Şi de ce m-o fi rugat cu
disperar~? Tremura tot, lacrimi in ochi. .. «Lua-
ţi-mă, mister Schuhartl Mi-au prppus-o diferiji
oameni, dar aş fi vrut numai cu dumneavoastra.
Nici unul nu-Î bun de nimic! Tata, ah ... Dar acum
el nu mai poate.»" Redrick intrerupse cu un efort
de voinţă această amintire. Ii era scîrbă să se mai
gîndească la asta şi poate de aceea a inceput să
se gîndească la sora lui Arthur. "Pur şi simplu e
de neconceput: aşa o femeie superbă ai iubi-o o
via1ă-ntreagâ, dar În realitate nu poţi iubi o ase-
menea nulitate, o păpu~ă moartă. Toiul e o min-
ciună, dar nu şi femeie', Parcă şi-acum Îşi amin-
tea de nasturii de la bluza mamei, sUTii, semitran-
sparenti, de chihllmbar, care parcă te imbiau să-I
bagi in gură, şi să-i sugi, aşteptmCl să simţi o dul-
ceaţă neobişnuită. ŞI Îi lua in gură, ii sugea şi de
fiecare dată era dezamăgit profund, insă mereu
uita această deziluzie, adică nu chiar o uita, dar
pur şi simplu refuza să creadă această amintire
cind ii venea din nou.
"Dar poate că mi l-a trimis papahen, s-a gindit
el la Arthur. Ia uite ce armă are in buzunarul de
la spate.. Nu, nu cred. Sterviatnik doar mă ştie .
Sterviatnik ştie că nu e bine să glumeşti cu mine.
Şi ştie cum sint in Zonă. Nu, toate astea-s flea-
curi. Nu este nici primul care m-a rugat, nici pri-
mul care a vărsat lacrimi. Altii se tirau şi-n ge-
nunchi.. Iar armele... Toţi le poartă cu ei cind
merg pentru prima dată. Prima şi ultima ... oare
ultima? .. Ehe, e ultima dată, mâi băiete! Ai vazut
ce-a ie~it din Sterviatnik? Ultima dată. Da, papa-
hen. Sa fi ştiut de trăznaia care i-a trecut prin
cap băiatului tău, l-ai fi troznit cu cirjele pină ar
fi căzut lat. Băiatul tău, rodul ZoneL .. " Şi dintr-o
dată, a simţit că in faţă este ceva, nu prea de-
parte, la vreo 30-40 de metrI.
- Stai, l-a zis lui Arthur.
Băiatul a impietrit pe loc. Reflexele lui erau
bune: rămăsese ca o statuie, cu piciorul rjCiicat,
iar pe urmă incet şi cu precauţie ha pus pe pă­
mint. Redrick s-a oprit alături de el. Linia de cale
ferată cobora aici şi se pierdea complet in ceaţă.
Iar acolo in piclă era ceva. Ceva mare şi nemiş­
cat. Nu er, periculos. Redrick a tras cu precauţie
' aerul prin nări. Da, nu era periculos.
- Dă-I drumu' inainte, a zis incet, şi a aşteptat
ca Arthur să facă un pas, apoi a pornit după el.
Cu coada ochiului, vedea faţa lui Arthur, profilul
lui perfect, pielea curată a obrazului şi buzele
strinse cu inverşunare sub mustăcioara subţire.
S-au scufundat in ceaţă, intii pină la briu, apoi
pină la git, iar după citeva seclJnde, În faţă s-a
zărit silueta deformată a vagonetului.
- Gata, a zis Redrick, şi a inceput să-şi dea
jos rucsacul. Stai jos unde eşti acum. Odihnă şi
• fumat.
Arthur l-a ajutat să-şi scoată rucsacul, iar pe
urmă s-a aşezat alături pe şina ruginită. Redrick
a desfăcut unul din buzunarele rucsacului, a
scos un pachet cu mincare şi termosul cu cafea,
şi in timp ce Arthur desfăcea pacheţelul şi punea
sandvişurile pe rucsac, a scos de la piept bidona-
şul, a deşurubat căpăcelul şi, inchizind ochii, a
tras citeva inghiţiturl, savurindu-Ie.
_ Vrei şi tu? i-a oferit şi lui, ştergind cu palma
gitul bldonaşului. Pentru curaj ...
Arthur a clătinat din cap, imbufnat.
_ Pentru curaj n-am nevoie, mister Schuhart:
Mai bine o cafea, dacă-mi daţi voie. Aici e foarte
246
umed, nu-laşa?
- Umed, a fost d&-acord Redrlck. A strecurat
bidonaşul la loc, a ales un sandvfş şi a inceput să
mestece. Cind ceaţa se va destrăma o să vezi că
aici primprejur sint numai mlaştini. In trecut, prin
locurile astea erau ţînlarl, ceva de groază ...
A tăcut brusc şi a turnat cafeaua. Era fierbinte,
viscoasă, dulce şi era ,mai -plăcut s-o bel acum in
loc de alcool. Aroma ei ii aducea aminte de
acasă. De Guta. Şi nu pur şi simplu de Guta, ci
de Guta in capoţel, abia sculată şi care incă mai
păstrase o cută pe obraz de la pernă.
"M-am băgat ca musca-n lapte. Cinci sute de
mii. .. Ce naiba mi-ar fi trebuind banii ăştia? Ce,
vreau să-mi cumpăr un bar? .... Banii sînt nec&-
sari ca să nu te gindeşti la ei»". Asta, cam aşa
e ... Aici a zis bine Olck, dar in ultimul timp nu
prea m-am gindit la ei. La ce naiba mi-or fi tre-
buind banii ăştia? Casă am, grădină am, şomer
nu ajung in MarmonL. Totuşi m-a urnit Stervlat-
nik. M-a invirtit ca pe un tinereI..."
- Mister SChuhart, a zis pe neaşteptate
Arthur, uitîndu-se Într-o parte. Dumneavoastră
credeţi cu adevărat că această chestie îndepli-
neşte dorinţele?
- Prostii, a zis Aedrick neatent şi s-a oprit
imediat, ţinind in mină păhărelul care-I ducea la
gură . Da' de unde ştil tu pentru care chestie mer-
gem?
Arthur a ris jenat, şi-a băgat mina în părul n&-
. gru ca pana corbului, s-a scărpinat şi a zis:
- Uite aşa ... Mi-am dat seama ... Nici nu mai
ştiu ce anume m-a determinat să ajung la ideea
asta ... in primul rînd, tata, inainte, bombănea tot
timpul despre acest Glob de Aur, dar în ultima
vreme incQtase s-o mai fac ă, şi-n plus de asta ve-
nea mereu pe la dumneavoastră. Dar ştiu că nu
sinteţi prie.ten cu el, chiaN:lacă indnlga vrute şi
nevrute ... In al doilea rind, in ultimul timp era
aşa ... cam ciudat. Arthur a rîs din nou şi şi-a scu-
turat capul amintindu-şi ceva. Dar am inţeles to-
tul, in sfîrşi t , efnd aţi incercat impreună acest di-
rijabil mic pe maidan ... A dat cu palma in rucsac,
unde era rulat strins învelişul balonului. La drept
vorbind, v-am urmărit atunci, şi cind am văzut că
. ridicaţi sacul cu pietre şi-I purtaţi deasupra pă­
mintului, totul mi s-a limpezit. După părerea mea,
in Zonă, in afară de Globul de Aur, nu a mal ră­
mas nimic greu. A muşcat din sandvlş şi a zis in-
gindurat, cu gura plină: Numai că nu inleleg cum
o să-I agătaţi, pentru că probabil, este neted ...
Redrick l-a privit in tot acest timp pe deasupra
păhărelului şi se gîndea cit de diferiţi sint ei. Ta-
tăl şi fiul. N-au nimic comun. Nici fala, nici vo-
cea, nici suftetul. Sterviatnik are vocea libidi-
noasă, răguş ită , ticăloasă. Doar atunci cînd po-
vestea despre asta vorbea frumos şi nu se putea.
să nu-I asculţi. "Roşcovanule, zicea atunci, apl&-
cindu-se deasupra mesei. Numai noi doi am 'mai
rămas. Iar pentru amindoi avem doar două pi-
cioare. Şi ambele ale tale... Atunci cui, dacă nu
ţie? Ăsta este poate cel mai valoros lucru exis-
tent În ZonăI Cui ii ramine, hmm? Acestor siman-
dicoşi cu maşinile lor la scară? Doar eu l-am gă­
sltl Eu! Ciţi d&-ai noştri n-au pierit pe drum? Dar
eu l-am găsit! Şi l-am păstrat pentru mineI Şi
poate că nici acum nu I-aş fi dat nimănui, dar
vezi bine, nu mai am miinile aşa de lungi. Şi-n
afară de tine .n-a mal rămas nimeni. Pe ciţlţingăi
nu i-am invăţat? O şcoală intreaqă am deschis
pentru ei. Dar ei nu pot. Au alt srnge ... Ei bine,
ALMANAH ~
ANTICIPAŢIA ~
PICNIC LA
._ , !'AARGINEA ,DRUMULUI
nu ma crezI. Nu ma crezi, şi nici nu trebuie. I-'en-
tru tine, banii. Mie-mi dai cit vrei şi sint sigur că
n-o să rămîn nemulţumit... Iar eu o să am din
nou picioare. Picioarele să mi le iau inapoi
mă-nţelegi? Doar Zona mi le-a luat şi poate că
tot Zona o să mi le dea inapoi!. .. "
= Ce? d .
A . ~-a ezmetlcit Redrick
Schuha":t .• ntrebat daca pot să fumez, mister
_ Da f ungeva ~I at.u~CI şl:a aprins alta nouă. Arthur a
mez... .. umează, fumează.. Şi eu am să fu-
A b'
. aut re.sţul de cafea, a scos ţigara şi, răsu-
c~nd~o, a pnvlt ceaţa care se rărea. Psihopat s-a
grndlt. De~ent. .. Vrea picioare ... Undina".'
Iar ~In dlsc.uţlll~ acelea ii rămăsese in suflet o
senz~tle n!3placut~ ~are nu se dizolvase in timp
se tot stnngea_ ş~ Iar se stringea. Nu pricepea
c&-ar .fl puţut .sa fie asta, dar îl deranja, de parcă
s-ar fi moJ,~slt ~':' ceva de la Sterviatnik, dar nu
cu o porcane, CI rnvers, cu o forţă. Oare cu o pu-
tere? .. ~u, nu cu putere ... Da' atunci cu ce? in
sfîrşit da le d a ' O h " . " u ~e m-ai fi molipsit de la el? Cu nebuni.
, - r. cu. ar ai să zicem şi-aşa Să
presupunem. ca n-a~ fi intrat incă in Zonă.' Că
eram gata sa .pl~c, ca mi-am făcut chiar şi rucsa-
cui,. dar s-a. rntlmpl~t ceva ... De exemplu, m-au
inhatat. Ar fi fost rau? ... Bineinţeles că da Păi
de ~e? Aş fi pierdut cumva banii?... Da de ~nde'
NY-l v9rba .de bani ... Pentru că acest obiect va
cad~a, 10. m~na. "bro~ştelor riioase" sau a fui Ră-
QuŞ!tu .ŞI Clolanosu ?... Ei, asta da. E ceva. Mi-ar
fi ŞI mie necaz ... Dar ce-am cu toate astea? in
fond tot lor le pică."
- Brrr_1 ... .Arthur a scuturat din umeri Pă-
trur:tde. Plr:ta la oas~. Mister Schuhart poate imi
dat. ŞI. mie o gura acum? ' sper~nta mtr-o mJnune. Iar el, prostul şi timpitul
. Rednck a scos bidonaşul În tăcere şi i l-a in-
trns. "D~r n~am fos.t de acore,; chiar .d e la incepul.
De d0l!azeci de ~n I-~m.trimis pe Sterviatnik un-
deva, Iar. a douazeCI ŞI una oară am fost de
a,cord .. Ma ,cuprInsese pască o mOleşeală iar ul-
tlma discuţie a ~ost scurta şi concisă. «Hai noroc
Aoşc~:)Vanule. ŢI7am ,promis o hartă. Poate te Uiţi
tOt.UŞI pe ea~» ŞI m-a.m .uitat in ochii lui, erau ca
9C!! furu~cuh, galbeni ŞI cu punctişorul negru la
mIJ!OC, ş~ i-am zis: «Dă-mi-o». Şi gata. Mi-aduc
a'!lrnte ca .eram beat atunci, o săptămînă intreagă
bausem, ş, I-n suflet n.u mai era nimic ... Ei, drace
tot una e. Am mers ŞI tot am mers Ce tot t· ă _'
nez' lucrurile? Ce. mi-a fi frică? . , ar ga-
. A tresări!. l!n gea'!lat lung şi' jalniC s-a auzit
drntr:<! data din ceata. Redrick 1:1 sărit in sus ca
ars ŞI Imediat a procedat la fel şi Arthur Dar deja
s~ aşter~use_ liniştea; se auzea numai foşne'ui
pletrlşulUl. ":Iarunt care curgea de pe terasament
de sub pICioarele Jor. ' -:- Ei! Cum e,. ~talker? Te sfişie? Ţi-e frică? ...
- Probabil că s-au aşezat rocile, a .op""
greutate Arthur. Vagonetele cu rocă .. 'r' stau cu
mult... de
Redrick pri,,:ea drept in faţă şi nu vedea nimic
ŞI-a. adus af!llnte. Asta a fost intr-o noapte. se
trezise ca d!nt~-un coşmar din cauza aceluia"i
sunet lu~g ŞI tnst. Numai că ăsta nu era un co'L
mar. ~alml!tica ţipa stind in patul ei de lin "'ă
g.ea m, Iar din celălalt capăt al casei îi răspund~a
tatj~u _cam I~ fel, t.ot !Ş!! de lung Şi scirţîitor, nu-
ma~ ca u!l !?'C mal. 911911tor. Şi aşa, s-au chemat
reclpr?c 10 mtunerlc, o sută de ani şi incă o sută
d~ anI. Gutf!:;e trezise şi ea şi l-a apucat pe Re-
dTlck de mma. Simţea umărul ei acoperit brusc
de o sudoare rece şi aşa au stat toti ăştia o sută
de ani Şi fncă o suta de ani aScultind, iar cind
~ALMANAH
~ ANTICIPAŢIA
Maimuti t" t .
un pic ca a a~u ŞI s-a culcat, el a aşteptat incă
i a bă pe urm s-a .scu~at, a coborit la bucătărie
$i din ut cu tsete o Jumatate de sticlă de coniac
\ noap ea. aceea a inp.eput să bea.. .
Iasă R~a, t a z.s Arthur ..şt.ţl. .. ea cu timpul se
... a umezeală Ş' drn alte motive
Redrick s-a uitat la faţa lui palidă ş' dl'"
s-a aşeza,t. Tiga~a .dintre .degetele lui ~ăzu~en~~
mal.stat In plcl~ar.e rncă puţin, uitîndu-se in toate
p.ărţ~le cu teama, Iar pe urmă s-a aşezat "i el ",' a
ZIS .ncet: ' Y Y
- Eu ştiu, _mi-a povestit cineva, că in Zonă
s-ar putea sa lOCUiască cineva. Nişte oameni
acol~ .... Nu, .nu ~xtr~tereştri. Chiar oameni.
parca Vlz!ta .,-ar fi pnns aici şi. i-ar fi transformat
oe
'':' mutanţ .... S-au adaptat. la nOile condiţii. Aţi au-
Zlt ceva d~pre as.ta, mister Schuhart?
• - Da,. a ZIS Rednck. Numai că nu aicI. Undeval
m munţi, ra nord-vest. Nişte ciobani.
C
lUi, deSigur. ,-:,a. să zică, iată de ce sîn' a,'cl la' -
ce caut pe-aicI..." . a
O .
ş~nz~tie stranie şi foarte nouă TI umplea in
cet. lşl _d":.~ea seama că de fapt nu este delo~
nouă, c~ " rodea_ !icaţjj de mult, dar că numai
$~um a mcepyt sa. m~efeagă şi să-i fie clar totul.
I ceea ce. parea Inarnte o prostie, o halucinatie
nebuneasca • a boşor.oQurui ieşit din minti s-a
transfor~at. Intr-o uOlca sperantă, intr-un singur
s~ns al Vietii, pentru că numai acum l-a fost clar'
s!ngurul lucru care-i rămăsese pe lumea asta'
Singurul pentru care trăise in ultimele luni era
!e.s~,.ngea. aceasta speranţă, o călca in picioare'
IŞ! atea lOC ~e e~ şi o ineca in băutură, pentru
c~.aşa . era ob!ş_n';'lt. Pentru că niciodată in viaţă
clar ş'-n c.opl!arre, n-a contat pe nimeni in afară
?e el insu~l, ŞI pentru că incă de-atunci această
~ncre d er~ 10 e,l, nu se exprima decit in cantitatea
_e "verz~şoare .~. caTe avea norocul s-a smulgă,
~ o tr.aga cu drntll drn. haosul indiferenţei car&-r
InconJ~ra. ~şa a fost drntotdeauna şi aşa ar fi ră-
mas ŞI ma! depart~, dacă n-ar fi nimerit intr-un
a~e.menea. Impas drn care nu-I mai puteau scoate
!l'CI. "v~rzlş~arele". Un impas în care increderea
In troe ~nsuţl era'! absurditate... Şi acum această
spe~anţ~, care deja nu mai era o speranlă ci o
certltu~lne in m!nune, il umplea pină-n creştetul
caJ)Ulu! şI se mira cum putuse să trăiască pină
acu.m 10 ase.menea beznă nemărginită şi fără O
raz~ de lumină ... A ris şi 1-8 lovit pe Arthur in
umar.
Odihneşte-te, fralloare. Nu te ruşina. Zonal
Arthur. s-a ul!at la. el mirat, zimbind şovăielnIc
I~r Rednck a_ facut rntre timp un cocoloş din hjr~
tIa unsurC?asa de fa sandvişurJ, l-a aruncat sub
~~g~anc~t ŞI s-a culcat 1pe-un cot, sprijinindu-se de
B'
- .rne, a zj~ ei. Presupunem că acest Glob de
Aur, rntr-adevar... Ce ti-ai fi dorit?
Deci totuşi credeti?
_- N-are .importa nt ă ... cred sau nu c1red Tu
rasJ?und&-ml la intrebare. .
ŞI bru.sc, a devenit curios să afle ce poate cere
G~obulUi d~ Aur un astfel de bă1at încă un pa-
pa'-Iapte, "rlce.anul" de ieri. Se uita 'cu o curiozl-
tate a",!u~a~ta cum Arthur se incruntă mustă-
ceşte, ~Id~ca .ochii ~i. apoi işi Iasă privlre'a in jos.
- Bineinteles, pICioarele lui tata ... a rostit in
247
 PICNIC LA
MARGINEA DRUMULUI
sfîrşit Arthur. Ca să fie bine totul acasă .. "chelii a ţinţarului" şi tot tuzeiajui lui era turtit,
- Minţi, minţi, îl intrerupse cu blindeţe. Begă semănind cu o clătită uriaşă de fier. Numai
de seamă, trălioare. Globul de Aur Îndep lin eşte coada rămăsese intactă : era numai un pic în-
. numai dorinţele ascunse. Numai acelea pentru doită, şi atirna deasupra luminiş ului dintre de:~-'
care ai fi În stare să-t i bşgi gitu-n ştreang dacă luri ca un cirlig enorm şi negru. Elicea d~ echili-
nu 5-ar indeplini! brare rămă sese şi ea intactă, iar cind adi a vintul
Arthur Barbridge a roşit, a ridicat din nou pri- se invÎrtea cu un sCÎrţÎit sinistru. "Chelia" proba-
virea la Redrick şi iar şi-a Iăsat-Q În jos, înroşin­ bil fusese extrem de puternică, din moment ce
du-se ca para focului, aproape să-i dea lacrim ile. elicopterul nici măcar nu apucase să. ardă. P~
Redrick a zimbit şi a zis duios: fierul turtit se vedea clar emblema roşie-albastra
- Totul e clar, dar asta nu e treaba mea. Păs­ a forţelor aeriene militare regale, semn pe
trează-ţi secretul.. Şi dintr-o dată şi-a adus câre Redrick nici nu mai ţinea minte de cîţi ani
aminte de pistol şi $-a gindit că pînă mai are nu-I mai văzuse. De fapt chiar uitase cum mai
timp, trebuie, pe ci:Ît posibil, să ţină seama de arăta.
toate .. . Ce ai În buzuoarul de la spate? a Întrebat Terminindu-şi treaba, Redrick s~a intors la ruc-
nepăsător. sac, a scos harta şi a intins-o pe roca topită din
- Un pistol. a mormăit Arthur şi $-a mu şca t vagonet. Cariera nu se vedea de aici, era mas-
de buză , cată de un deal. pe creasta căruia se afla un pom
- Pentru ce? ars, Înnegrit. Dealul trebuia ocolit pri~ dreapta,
- Ca să trag! a răspuns Arthur provocator printr-o vîlcea aflată intre acest deal ŞI un altul,
- Hai, termină! s-a răstlt Rednck ŞI s-a Înde- care şi el era vizibil, complet pleşuv, ros de sur-
părtat, Dă-mi-1. În Zonă n-ai in cine să tragi! pături, din care se scurseseră pietre brune pe tot
Haide! povirnişul.
Arthur a vrut să zică ceva, dar a tăcut, a dus Toate reperele corespundeau, dar Redrick nu
mina la spate, a scos Coltul militar şi ţinindu-I de se simţea satisfăcut. Instinctul lui de stalker in-
ţeavă i l-a intins, Aedrick a înşfăcat pistolul de cerca.t refuza categoric ideea absurdă şi nenatu-
minerul cu striaţii, l-a aruncat În sus, l-a prins şi rală de a duce o potecă printre două dealuri
a intrebat ' apropiate. 1n sfîrşit. Las' că mai vedem "n9i. O ~ă
- Ai o batistă? Dă-mi-o ca să-I înfăşor .. ne lămurim mai bine la faţa locului. Pina la vil-
A luat de la Arthur batista, curată şi mirosind a cea, poteca trecea prin mlaştină, pe 'un loc des-
apă de colonie, a infăşurat pistolul şi a pus pa- chis şi neted, ce părea de aici nepericulos,
chetul pe o bîrnă, Privindu-I Însă mai atent, Red rick a distins prin-
- Deocamdată, lasă-1 să stea aici, a explicat tre muşuroaiele uscate o pată de culoare gri:în-
el, Dacă vrea cel de sus, ne Întoarcem tot pe aici chis, S-a uitat pe hartă. Acolo era desenata o
şi îl luăm, Poate că intr-adevăr o să trebuiască să cruciuliţă şi cu litere strîmbe era scris :,Fante,le".
ne apărăm de patrulă .. Deşi, frăţioare, ca să tragi Linia roşie punctată a potecii era puţin mal la
În patrulă .. dreapta de cruciuliţă. Porecla parcă ii era c':!nos-:
Arthur a clătinat din cap, cută, dar cine fusese "Fante le" ăsta, cum arata ŞI
- Nu de asta l-am luat, a spus inciudat. Acolo cînd tr~cuse pe-aici, Redrick nu-şi mai pu~e~
e numai 'un singur cartuş, Dacă se va intimpla aminti. In schimb şi-a adus aminte de sala plina
ceva, ca atunci cu tata .. , , de fum a "Borj-ului", de mutrele feroce ale beţivi­
- la uitâ-te la el, s-a mirat Red rick, privindu-I lor, de labele lor imense şi roşii care stringeau
fix, Să n-ai grijă de asta, Dacă se întîmplă ceva, pahar.ele, de hohotele ca de tunet izbucnite din
cum a fost cu taică-tu, am să pot să te mai caL., boturile căscate, cu dinţii gălbejiţi. O turmă for-
Uite că s-a crăpat de ziuă! midabilă de titani şi giganţi adunaţi la adăpat
Ceaţa se topea văzînd cu ochii. Pe terasament una din ,cele mai clare amintiri ale copilăriei:
nu mai era deloc, iar jos şi În depărtare negura prima vizită la .. Borj", "Ce-am adus atunci? ~i se
Iăptoasă se aşternea şi se dizolva, iar prin ea se pare că un "biberor(. Sosit direct din Zona," U_d
intre.zăreau crestele ovale şi păroase ale dealuri- leoarcă, infometat şi complet buimăcit, am nava-
lor. Intre dealuri, pe ici, pe colo, apărea suprafaţa lit În "bombă" cu sacul pe umăr, am trîntit marfa
increţită a mlaştinii oţeţite acoperită de răc hitiş
pe tejghea În faţa lui Ernest şi m-am uitaI de
rar şi prăpădit, la orizont, după dealuri, piscurile
jur-împrejur rînjind ameninţător. Am suportat
munţilor se incălziseră cu o lumină galben-des- bombardamentul glumelor batjocoritoare, am aş­
chisă, iar cerul de deasupra lor era senin şi al- teptat pină CÎnd Ernest pe atunci tinăr şi Îf'!l0tdea-
bastru, Arthur a privit înapoi peste umăr şi a scos
una cu papion, mi-a numărat niste verzl$oare..
un ţipăt de exaltare, Redrick s-a uitat şi el inapoi.
adică nu, pe atunci Încă nu erau verzJşoare, erau
La răsărit munţii păreau negri, iar deasupra .lor pătrăţelele regale, cu o gagică severă intr-un ba-
pi,lpiia şi sclipea binecunoscuta lumină de sma-
lon şi cu o coroniţă pe cap .. . am aşteptat, am ~s­
rald, Zorii verzi ai Zonei... Redrick, desfăCÎndu-şi cuns banii în buzunar şi pe neaşteptate, chiar
cureaua, a spus: pentru mine, am Înşfăcat de pe tejghea ~ ha l bă
- Nu vrei să te uşurezi? Vezi că p-ormă n-o grea de bere, şi luîndu-mi avint, am prOIectat-o
să ai nici unde şi nici ,timp .. intr-un rÎI din apropiere, care tot mai rÎnjea ....
S-a dus după vagonet, s-a aşezat pe vine, pe Redrick a zimbit şi S"8 gindit: "Poate ăla era
terasament, şi gemînd privea cit de repede se to- "Fantele"?
peşte lumina verde inundată de o boare roz, in - Se poate printre coline, domnlJle_ Schu~art~
timp ce după un virf o feliuţă de soare se chinuia l-a intrebat încet Arthur, la ureche. Statea alatun
să strălucească', Şi dintr-o dată dealurile au aş­ şi se uita şi el pe hartă .
ternut umbre liIiachii, totul a devenit contrastant, - Vedem noi acolo, a zis Redrick.
reliefat, se vedea ca-n palmă, şi chiar in faţa lui, Pe hartă mai erau incă două cruciuliţe . Una pe
la vreo două sute de metri, Redrick a zărit elicop- coasta dealului cu pomul ars, iar cealaltă pe o
terul. Pesemne că nimerise in plin centrul unei suprafaţă a dealului vecin. Canişu' şi Oehela-
ALMANAH ~
248 ANTICIPAŢIA
~============================
PICNIC tA
MARGINEA DRUMULUI
ristu'. Poteca trecea pe undeva mai jos printre
cruciuliţe.
- Vedem noi acolo, a repetat, Împăturind
harta şi băgÎnd~o in buzunar .
L-a privit pe Arthur şi i-a ordonat:
- Ajută-mă să-mi pun rucsacul pe spate ..
Procedăm ca mai inainte, a zis, scuturind rucsa-
cul şi aranjinqu-şi curelele mai comod. Ai să
mergi inainte, ca să te văd in fiecare clipă. Nu
priveşti inapoi şi-ţi destupi urechile. Ordinul meu
e lege. Bagă de seamă că o să ne tirÎm mult
timp, aşa că să nu-ţi fie frică de noroi, işr dacă-ţi
ordon: mutra-n noroi.. fără discuţii. Incheie-ţi
scurta, Eşti gata?
- Sint gata, a şoptit Arthur. Era foarte nervos,
iar roşeaţa de pe obraji disparuse ca şi cum nu
fusese niciodată.
- Uite şi prima direcţie. Redrick a indicat cu
mîna colina apropiată, la o sută de paşi de tera-
sament. E clar? Dă-i d rumu'!
Arthur a inghiţ i t in sec, şi păşind peste şină a
început să coboare de pe terasament. Pietrişul se
rostogolea cu zgomot sub paşii lui.
- Mai uşor, mai uşor, l-a temperat Redrick.
A Început să coboare după el cu precauţii,
menţinînd echilibrul rucsacului extrem de greu
numai din muşChii picioarelor. Cu <,;:oada ochiului
ÎI urmărea tot timpul pe Arthur. .. li e cam frică.
Foarte bine că ii e frică, Probabil că simte. Dacă
are instinctul lui ta-su atunci ar tn;tbui să simtă .. .
Dacă ai Şti Sterviatnik ce Întorsătură au luat lu-
crurile! Dacă ai şti, Sterviatnik, că de data asta
am sa te ascult. .. Şi uite aic i, Roşcatule, singur
n-ai să POţi trece , Vrei nu vrei, dar o să Irebu-
iască să iei pe cineva cu tine. Pot să-ţi dau pe
unul din elevii mei, de care să nu- mi pară rău".
M~ai convins, Prima dată in viaţă am fost de
acord să fac o treabă ca asta. Dar poate că o să
iasă bine. Totuşi pe mine nu mă cheamă Ster-
viatnik, poate născocim ceva ... "
- Stop, i-a ordonat lu i Arthur.
Băiatul s-a oprit, stind in apa ruginită pînă la
glezne, iar pînă cind Redrick a coborit, mlaştina
deja il trăsese pină la genunchi.
- Vezi piatra? a Întrebat Redrick. Uite-acolo,
sub colină. Hai spre ea !
Arthur a pornit Înainte, Redrick l-a lăsat să
facă vreo zece paşi şi a pornit după el, pe urmele
lui. Mlaştina impuţită clefăia sub picioare. Era o
mlaştină moartă: nu erau nici musculiţe, nici
broaşte şi chiar răchitişul se ofilise şi putrezise.
Aedrick, ca de-obicei, privea În jur, dar deocam~
dată totul părea liniştit. Colina se apropia încet,
ascunzind soarele care era încă la orizont, iar pe
urmă a acoperit toată zarea. Ungă piatră, Ae-
drick a privit inapoi spre terasament. Terasamen-
tul era scăldat in soare, acolo zăcea şi trenul cu
zece vagonete. O parte din ele căzuseră de pe
şinţ şi stăteau răsturnate. Terasamentul de sub
ele era ingropat sub roca roşcată ce căzuse din
vagonete, iar mai departe, spre carieră, la nord
de tren, cerul de deasupra ş in e lor tremura şi se
, revărsa, iar din cind in cind acolo izbucneau cur-
cubee mici. Redrick s-a uitat la această vibrare, a
scuipat şi a intors capul.
- Mai departe, a zis, şi Arthur şi-a intors spre
el faţa Încordată. Vezi cirpele alea? Nu, nu
acolo.. Uită-te mai la dreapta ..
Da, a şoptit Arthur.
Deci aşa , Astea le-a purtat cîndva un oare-
care "Fante". Demult. Nu a ascultat de oamenii
~ALMANAH
~ ANTJCIPAŢIA
mai mari şi acum stă acolo, special ca să arate
oamenilor deştepţi drumul. Ocoleşte-I cu două
degete spre dreapta. Le-ai luat? Ţi-ai fixat punc-
tul? AprOXimativ pe-aCOlo pe unde răchitişul este
mai des .. . Hai, mişcă-te!
Acum mergeau paralel cu terasamentul. Cu fie-
care pas apa de sub picioare se micşora, şi-n cu-
rind strlveau muşu roaiele uscate şi elastice. " Iar
pe hartă, peste tot pe~aici, sînt numai mlaştini,
s-a gindit Aedrick. S-a Învechit harta . Barbndge
n-a mai trecut de mult pe aici, tocmai d'aia s-a
invechit. Şi asta-i prost. Bineinţeles că e mai uşor
să mergi pe uscat, dar era mai bine dacă aici ar
fi fost mlaştină.. Ia uită-te la el cum merge. Par-
că-i pe bulevardul central".
A rthur probabil se inviorase şi mergea acum
cu paşi intregi. O mină şi-o strecurase in buzu-
nar, iar cealaltă o legăna vesel, de parcă era la
plimbare. Atunci Rednck s-a scormonit prin bu-
zunar, a ales o piulilă de vreo douăzeci de grame
şi ochindu-I l-a lovit În cap Piuliţa l-a nimerit pe
Arthur direct in ceafă. Băiatul a oftat, şi-a prins
capul În miini şi incovoindu~se s-a prăbuşit pe
iarba uscată. Rednck s-a oprit deasupra lui.
- Aici aşa se Întîmplă, dragă Archie, i-a zis
povăţUltor. Aici nu e bulevard. Şi nici n-ai ieşit cu
mine la plimbare.
Arthur s-a ridicat incet Faţa lui se albise com-
plet. '
- E clar? a intrebat Redrick ,
Arthur a inghiţit cu noduri şi a dat din cap.
- Foarte bine. Iar altă dată iti mai trintesc şi
una În dinţi Dacă o să mai rămîi VIU. Hai, mişcă!
.. Cred că din băiat putea să iasă un stalker. .. Şi
probabil că l-ar fi chemat ~C hip eş ul". «Chipeşul
Archie". Am mai avut noi un Chipeş pe care-I
chema Dickson, iar acum toţi ÎI strigă .. Hircio-
gul", Singurul stalker care a căzut În ~maş ina de
tocat" şi care a scăpat. A avut noroc. Caraghio-
sul de el şi acum mai crede că Barbridge l-a scos
din .. maşina de tocat". Pe dracu! Om «maş ina de
tocat" n-ai cum să scoţi. L-a scos dm Zonă , asta
e-adevărat.. Ş i uite~aşa a . făcut Barbridge o fşptă
e roică .. Numai să fi incercat să nu-I scoată . Inc ă
de pe atunci, toţi se cam plictisiseră de găinăriile
lui şi băieţii i-o spuseseră atunci in faţă: «Mai
bine să nu te întorci singur" . Şi chiar atunci Bar-
bridge a primit şi poreCla de Sterviatnik . Pină
atunci purtase porecla ..Gloaba"".
Redrick a simţit dintr-o dată pe obrazul sting o
deplasare aproape imperceptibllă de aer şi ime-
diat, fără să se mai gîndească, a strigat:
- Opreşte-te! "'-
A Întins apoi mîna in partea stingă. Curentul
de aer era mai puternic acolo. Undeva Între ei şi
terasament se instalase "chelia ţinţarului", poate
chiar se deplasa pe tera sament, că doar nu de-
geaba se răsturnau vagoneţii. Arthur stătea ne-
mişcat. Nici măcar nu Întorsese capul.
- Fă-o mai la dreapta. Aşa,
"Mda, Ar fi ieşit un stalker bun. MăI Schuhart.
Ţi-o fi milă de el? Asta-ţi mai lipsea. Da' de tine a
avui cineva milă?.. De altfel, da. A avut cineva
milă. Lui Kirill i-a fost milă de mine. Şi Dick Nu-
nan are milă de mine. Poate nu atit are milă de
mine cit poate se lipeşte de Guta. da' poate că
are şi milă, La oamenii cinstiti una nu împ ied ic ă
pe cealaltă .. Numai eu nu am pe nimeni de care
să pot avea milă. Şi va trebui să aleg: sau ...
sau ..... Şi era pentru prima dată CÎnd şi-a ima-
ginat cu clarviziune această alegere: sau Arcnle,
249

PICNIC LA
MARGINEA DRUMULUI
sau Maimu l ica. Dar aici n-ai ce să alegi. Totul e
foarte clar.. . "Numai d acă mi nunea esle p os ib il ă",
a zis o voce În lă u n t ru l lui. şi el cu groa ză ş i rău ­
late a inn ă buş l t aceas tă voce inte rioa ră .
Au trecut pe lin gă g rămad a de CÎrpe cenuşi i .
Din Fante nu mai r ă m ăsese nimic ş i doar pulin
mai departe, În iarba of i l ită, zacea un b ăt lung ,
complet rugini t: c a. ut ătorul de mine. Pe atunci
mull i foloseau "caută toarele de mine", tr ăg ea u
spera'lt~ in ajutorul lor ca În Dum nezeu·, iar pe
urmă, Clu ga ce au p ierit doi stalkeri la rind, I~
mterval de citeva zile. omoriti de descărc a ri le
subterane, s-a termin at şi cu ele.. Da' cine naiba
efa FanleJe ă sta? L-a fi ad us Siervi atnik sau a ve-
Olt si ngur pe-aici? Şi ce-j atrage pe tol i spre ca-
riera asta? De ce n~am auzit nimic despre asta? ...
Drace, ce mai arde! Şi ast a~ i inc ă de dimlneat ă.
Ce~o să fie mai pe urmaI...
Arthur, care mergea in fal a lui la vreo cinci
paş i departare, şi~a ridicat mîna şi şi -a ş ters tran-
sp i raţia de pe frunte. Redrick s-a uitat la so are.
Era in că j6s. Şi dintr-o d ată ş i -a dat seama c ă
ia rba u scat ă de sub picioare nu mai foş n eş te ca
mai-nainte, parcă s ci rţiie precum amidonul , şi nu
ma i era ţepoasă şi aspră ca- nainte, ci moale şi
t r emu rătoa re, m ă runllndu~se sub cizme ca zdren-
lele de c enu şă . A vazut clar urmele lui Arthur ş i
s-a aruncat la pă mînt urlind : "Culcat!"
A c ăzut cu faţa in iarbă , care i-a să rit in obraz
ca un praf, şi a scriş n i t di n di"l i cu ră u tate, ca nu
a avut noroc. St ătea culcat, n em işc at . sperînd că
poate tot uşi trece , deşi Înţ ele g ea ca n i me ri se ră in
ca p ca n ă. Căl du ra se intelise. Îi invă lu i a tot co rpul
ca un cţ:!arşaf opărit, iar ochii ii erau plin i de su-
doare. Intr-un tirziu, a ţ ipat la Arth ur : "Nu te
mi şca. R a b dă ! " Ş i a inceput s ă rabde ş i el. Ar f i
ră bd a t şi totul ar fi fost in reg u l ă, doar ar ti tran-
spi rat, dar Arthur n-a mai rezi stat. Ori că nu au-
zise s tri gătul lu i, ori s-a speriat prea tare, ori l-a
dogorit mai tare decit pe el , in orice caz n-a mai
putut să se controleze şi, cu un muget, a fugit in-
covo iat, ca un apu cat. acolo unde îl gonea in-
stinctul lu i absurd , inapoi, exact intr-acolo unde
nu trebuia in nic i un caz să fu gă. Red rick abia a
avut timp să se ridice p uţ i n şi cu a mindou ă mii-
nile să- I p r ind ă de picior. Arthur s-a prăbu ş i t la
pămint ca un butuc, ridicind un nor de ce nuş ă , a
ţ i p at isteric cu o voce neo bişnuit de asc utită, şi,
lovindu-I pe Redrick cu ce l ă l a l t picior drept in
a
fa ţ ă, inceput să se zbată ş i sa se zvîrcol ească
ca un apucat. Dar stalkerul. p ie rzi nd u-ş i raţi u n ea
din cauza durerii, s-a tirit peste el l i pi nd u -ş i faţa
arsă de sc urta lui de piele, vrind să-I striveasc ă,
săv l bage in pămînt cu am indou ă miinile. it ţ i n ea
de pă r ul lung. tintuindu-i capul care se zb ătea, i l
lovea ne buneşte cu ş p i ţul şi cu genunchii peste
pj c i~a re, p e~ te pă.mint, peste fund . Auzea ca prin
ceaţa geamatul Ş I mugetul de sub el prec um şi
propriul s ă u urlet r ăguş I t: "Culcat, culcat, te
omor ... " Iar de sus căd ea ceva peste el de pa rcă
s-ar fi re vă rsat niş t e mun ţ i de c ă rbuni inro ş i ţ i ,
deja im b răcăm i ntea ii ardea , şi ii troznea pielea
de pe p"ic ioare şi -n părţ i, băşici n du -se ş i cră pin­
du-se. I ndes indu-şi fruntea in ce n u şa fum urie,
strivea convulsiv sub piept capul acestui mucos
blestemat, pină cind n-a mai rezistat ş i a urlat din
toate puterile ..
N u-ş i mai amintea cind s-a terminat totul. A in-
teles că poate să respire din nou , că aerul a de-
venit din nou aer ş i nu aburul inc ins care ii ardea
gitlejul, a priceput că trebuie s-o şt ea rg ă cit mai
250
repede d in acest cupto r d iavolesc, pinâ cind
acesta nu se I asă din nou peste ei. $oa ridicat de
pe Arthur care z ăcea complet n e mi şca t. i-a prins
ambele pic ioare sub bra ţ şi ajutîndu-se de mina
li be r ă s-a tirit inainte, ned ezlipind u -ş i privirea de
pe margine, di ncolo de care iarba era din nou
moart ă , u sc at ă , ţ e poaSă , totuşi a dev ă rată, şi ea i
se p ă rea acum un lăcaş al vieţ ii.
Ce nuşa ii s c irţii a printre d i nţi , peste faţa a rsă
treceau resturi de a rşiţ ă, iar sudoarea ii curgea
direct in ochi , pentru că p~o ba bil nu mai avea
nici gene, nici sprincene. II trăge a pe Arthur
du p ă el, şi acesta, p a rcă dinadins, se ag ăţa de
toate cu scurta lui b lestema t ă. Spatele o p ă ri! i l
ardea. iar rucsacul ii lovea la fiecare mi ş ca re
ceafa arsă . Redrlc k s-a gindit cu woază că poate
a pierCl ut directia d in cauza dureni ş i zăpu şe l i i , ş i
că acum n-o s ă mai răz bească. De fri că a inceput
s ă se tira scă mai repede, ajutîndu-se de cotul li-
ber şi de genunchi, scoţînd prin gitlejul uscat
cele mai scirboase in j urături care ii treceau prin
cap, iar pe u rm ă . cu o 6ucurie n e bun ă , şiva
amintJt că la piept are un bidon aş aproape plin ,
prietenul lui drag. Numai de-a r putea s ă răzbată .
..incă puţ in , hai Red, hai mă , Aoş catule, uite aşa,
l incă puţin ".
Pe u rm ă a zăcu t mu lt timp cu faţa şi miin ile In
apa rece ş i ru g in it ă, inspirind din cind in cind. cu
desfă t are, răcoarea aerului putred. Ar fi stat a şa
un secol, dar ş i-a impus să se ridice şi stind in
genunchi a aruncat rucsacul. S-a apropiat in pa-
tru labe de Arthur. care tot mai zăcea ne mişcat la
vreo treizeci de paş i de ml aş tin ă , şi l-a răsturn at
pe spate. Mda, fusese frumos b ă iatu l. Acum mu-
t~i ş o a ra .Iui drăguţă p ă rea o m ască neagră-ce nu­
şi e de sIOge coagulat amestecat c u cenuş ă , şi ci-
teva secunde Red rick a privit cu o c uriozitate
stu pidă direle lu ngi de pe aceast ă m asc ă : urmele
de I ~ pietre ş i muş uroai e. Apoi s-a ridicat in pi-
cioare, l-a luat pe Arthur de su bţ i or i şi l-a tIrit
spre apă. Arthur respira greu, hiriia, ş i din cind in
cind gemea. Red rick il azvirli cu faţa in balta cea
mai mare, ş i , plonj ă ş i el a l ături , retrăind c u pl ă­
cere mîngîierile ude şi reci ca 9h ea ţ a . Arthur a
inceput sa gilgiie, să se miş te . iş i t rase miinile de
sub el ş i r i dic ă capu l. Ochii ii erau holbaţi , inghi-
ţea aerul c u sete, tu şea şi scuipa. Apoi privirea 11
reveni la normal, ş i-atu nci se uită la Redrick .
- Pfffuu ... iş i sc utură el capul , st ropind in jur
cu ap ă m u rda ră. Ce-a fost asta, domnule Schu-
hart?
- Moartea, a rostit cam n edes lu ş i t Redrick ş i
a inceput' să tuşească. Ş i-a pip ă it fa ţa . il d urea
cumplit. Nasul i se umflase, dar sprincenele şi
genele, curios, erau la locurile lo r. Şi pielea de
pe mii ni era i ntac t ă , numai că se inroş ise puţin .
Probabil că nici buc ile nu-; a rsese ră pîn ă la os ...
S-a pipăit . Nu, e c lar c ă nu e pin ă la os, chiar şi
pantalon ii rămăs eser ă intregi. Doar c ă a răta u de
parcă ar fi fost o p ă riţi ...
Arthur iş i ati ngea ş i el faţa , pip ă ind-o incet cu
degetele. Ac um , cind aceas tă m ască te rif i a nt ă
d is p ă r use s pă l ată de a p ă, fiZionomia lui era con-
trar aşteptărilor, aprollpe normală . Citeva igirie-
turi, o leziune pe frunte, buza de jos t ă iata iar
restul... era in regul ă. ' să m ă descu rc. Este un ostatec pentru Ma imu-
Nic iod a tă n-am auzit de aşa ceva, a spus
Arthur şi a privit inapoi.
Redrick s-a uitat şI el. Pe o i a rbă ce nuşi e ca
scrumul rămăsese ră multe urme ş ; se miră cit de
scurt a fost acel drum cumplit ş i nesfîrş it pc care
ALMANAH ~~
,ANTICIPATI. ~
PICNIC LA
MARGINEA DRUMULUI'
s-a tirit pentru a-şI salva v i aţa Nu erau mai mult
de do uazeCI , treizec I de metri in total. de la un
cap la altul. Pe chelia asta arsă se tirise inţr-un
zig-zag să lb atic, o rbit de fri c ă , ca . u ~ gin.dac ~e o
tiga ie fi erbinte. Dar asta nu era nimIC; b ~ ne ca se
tirise, in general , acolo pe unde trebU ia . Putea
foarte bine să n ime rească in ..chelia ţin \aruIUl ",
putin mai la stinga, sa u pute~ ~ ~i a r sa se in-
toarcă .... .Nu. nu puteam, s-a Ind!,,!!. Un mucos
oarecare putea, dar eu nu sînt mucos. Ş i d ac ă
n-ar fi fost timpitul ăst a, nu s-ar fi intimp lat ni-
mic, m i-aş fi op ă rit un pic buc ile .. . Ş i ăst a ar fi
fost tot necazul ... "
Soa uitat la Arthur c um se s p ă l a , pufnind şi ge-
mînd atunci cînd iş i atingea. locunie dureroase.
Red rick se r i d ică . schimonosindu·se atunci cînd
imbrăc ămintea d eve n i t ă sco rţo asă din cauza arşi­
ţei ii atingea pielea. l eş; la loc uscat şi se aplecă
deasupra rucsac ului . Ş i el o p ăt is e cu virf şi inde-
sat. Clapele de la buzunarele de .sus. se ars~seră-,
sticluţel e cu medicamente pleznl se ra de caldura
ş i de la pata ră masă mirosea insupo rţ abil a medi- •
ci n ă . Redrick rid i că răm ăş iţe l e care ţin eau ~oc de
clape şi incepu .să s~a tă cioburile de sticl ă. şi
b ucătil e de plastiC. ŞI-n ace l moment, Arthur l-a
spus:
_ Vă mulţu mesc, domn ule Schuh art, că m-at l
sc~d rick a tăcut. "La dracu multumescl Am şi
nevoie să te salvez".
_ Eu sint vinovatu l, a co ntin ua~ Arthur. Că
doar auzisem cind mi-ali ordonat sa stau culcat.
M-am speriat insă foarte tare, iar cind a inceput
să dogo reasc ă, mi-am pierdut capul complet
Şti t i , mi-e tare fric ă de durere. do mnule Schu-
hart ...
_ Hai, rid ică-te , a spus Rednck fără s~ se i~­
toarcă . Asta e inc ă· fl oare la ureche ... Hal odata,
ce mai stai?
Sisiind de du rere, şi-a pus rucsacul în spate.
a ranjindu-şt c urelele. Avea .senz.atia c. ă p~ ele~ st::
scorojise în locu rile arse, Ş I se In c reţ ls~ 10 ridUri
dureroase. "Ii e frică de durere... Mlnca-te-ar
ciu ma cu durerea ta c u tot ..." S~a uitat În jur.
"Nu-; nimic . N-am pierdut poteca. Şi-acum delu-
şoa rele astea. Mi rşave de l uşoa re. Stau ca n iş te
coarne de d rac .. . ş i m ai e şi vilceaua asta dintre
ele ... ". A mirosit apoi aeru l.. . "Of, vîl cel u ţâ m irşă­
vi oa ră! Tocmai tu eşt i cea mai mare mirş ăvi e"
_ Vezi vilceaua dintre dea luri? l-a intrebat pe
Arthur.
- O vă d .
- Direct spre ea. Ma'rş l
Arthur s-a ş ters cu dosul palmei la nas ş i a
pornit inainte, pleosc ă ln d prin bă l ţi. Şch iopăta şi
nu mai era tot atit de d rept ş i chi peş ca mai
inainte. Zona il Încovoiase ş i pe el, obl igindu-I să
mearg ă mai ince! şi cu ma~ m~tt ă pruden l ~. "Ş i
iat ă cum am mal scos pe Inca unul , se glndea
Redrick. Oare al citelea este? AI cincilea? AI şa­
selea? Ş i -ac u m mă intreb : de ce? Ce, mi-e ru d ă?
Ce răspun d de el? la ascu lt ă, m ă, Ro şcatul e , de
ce ' to tu ş i l-ai tirit ? Doar era să mori d in cauza
lui... Şi cred c ă acum , cu capul l i '!l P~_e , ŞtiU . E
foarte bine că l-am scos. pentru ca fara el n-am
tica. N-am scos un om, ci dragorul Il)eu. Căută·
torul meu de min e. Un ş pe r aclu. Insa acolo, ~
locul ă l a fierbinte, nic i nu m-am 9ind it la asta. II
trăgea m ca pe-o rud ă şi nici prin CAp nu mi -a
trecut să-I las, deş i uitasem de toate: ŞI de şpe ra -
~A L MANA H
~ A NTl C t PAŢ I A
,
clu , ş i de M a imuţică ... Dec i Înseamnă că sint
in tr-ad evăr un băiat bun? A ş a im i zIce ş i Guta,
Kirill mi-a sugerat-o ş i el, iar Richard numai des·
pre asta bombăne tot ţi m p':ll. .. Ce să ZIC, . au şi
g ăs it bunatatea ... Ia mal las~ toal~ a~.t ea, l?:1-a Z l~
el. Aici nu e loc pentru bunatate. IntII te g lnd eşt l
Şi apo i dai d~n mîini şi din picioare. Să fie 'p n~ a
şi ult ima data, e clar? Om bun , hm ... TrE'l bUie sa-I
pastrez pentru , .m aş i n.a de. to.cat c~ rn~", s·a giry-
d lt el rece şi clar AiCI pOţi sa trec I pri n toate, 10
afa r ă de .. m aşin a de tocat".
- Stai , i-a zis lui Arthur.
Vilceaua era' în faţa lor şi Arthur st ătea, p,riyind
pierdut spre Red rick . Vilceaua era acoperita de
un noroI verde, pu rulent, care lucea unsuros la
soare iar deasupra se unduia un abu r uşo r , ce
se inchega Între dealuri, incÎt la treizeci de 'p aşi
nu se mai vedea nimic . Ş i putoarea. Nu se ştI a ce
put rezea acolo. În borhotul ei, dar Redrick avea
impreSia că o sută de mii de ou ă stricate, sparte
şi aruncate peste o sută de mi i d ~ capete d ~
peşll ş i pisici moarte nu ar fi putut sa _duhneasca
aşa cum era aici. ,O să cam miroasa pe·acolo,
Roşcatule, aşa că tu . Vezi să nu intri in deriva".
Arthur gemu ş i se d ădu inapoi. Atul1ci Red rlc k
Îş i al ung a toropeala, scoase repede d in bu z un!, ~
. un pachet de vat ă im bl bată c !l_ .d~o~ora nt ! IŞ~
puse in nă ri doua. tampoane, ŞI II Intlnse Ş I lUi
Arthur
_ M u lţumesc, domnule Schuha rt .. . abia şop ti
Arthur. Nu putem cumva să trecem pe undeva pe
sus? ..
Redrick l-a inşfă c at de pă r ş i i-a intors capul
inspre gră m ada de cirpe ce se ză rea într-o s urpă~
t ură de pi atră. . .
_ Ala e Ochelaristu'. Ia r pe dealul d in st inga,
de aici nu se vede, za~e Ca nişu '. Tot o grămadă
de cirpe. Ai inţe les ? Inainte.
Mocirla era ca l d ă! li p i c i oasă şi respingatoare.
intii au' mers drept , scufundîndu-se pîn ă ~ a briu :
iar sub picioare, spre norocul lor, era piatra ŞI
destul de neted Şi-n curind Rednck a auzit bine-
cunoscutul zumzet din amîndou ă p ă rţ i le . Pe dea-
lul din stinga, in.undat de soare, nu .se ved.ea ni-
mic, dar pe pov lrnişul din dreapta Jucau In pe-
numb ră fl ăca r i liliachii-deschise
_ Apl eacă-te, i-a comandat printre d inti ş i s-a
aplecat şi el. Mai ;Os, timpjtule.! .
Arthur s-a aplecat spertat , ş l -n aceeaş I se-
cundă un fulger, in soţit instantaneu de un bu-
buit. a spart vă zdu h ul. Deasupra capetelor. s-a
scuturat i ntr-un dans dement un fulg er ramlflcal,
abia vizibil pe fondul cerulu i. ~ rth u r ~-a gh ~ m~it ,
scufundindu-se pin ă la umerI. Redn ck , S Imţind
cum i se ast u pă urechi le eii n cauza tunetului , a
intors capul si a zărit in umb ră c um o pat ă de un
roş u deschis se dest rftma repede 1n piet rlş ul fă ­
rimite). Imedi~t a izbucOil şi a ~ dOilea fulger ..
_ Inainte! Inainte! a urlat , fa ră să se auda.
Acum se tirau pe vine, m işc indu -se ca . d o u ă
gişte ş i scoţind afa ră numai capet~ le . La f leca r~
st r ăf u lge rare , Red rick vedea cu!'" parul I~n g al IU.1
Arthur se rid i că In sus, S i mţ ind Imeehat dupa
aceea c um o mie de ace ii Înţea pă p ie l e~ feţ ei.
"Înainte. repeta el din inerţ i,." De ja nu m ~ l. auze,,:
nirrrlc. O data, Arthur s-a intors spre el ara tt ~du -Ş I
prof ~l ul , ş i a observat CUII! i l pnvea un ochI ho l-
bat de g ro ază. a mai ză rit buzele albe care tre-
murau şi obrazul transpirat, murd ărit d e verde!e
borhotul ui. Pe urm ă futgerole S- llU t ransformat In
trăz nete şi au fost nevolli să se scuf unde cu t~-
251
 PICNIC LA
MARGINEA DRUMULUI
tul. Mucozitatea verde ii Încleia gura, era imposi-
bil de respirat. Prinzînd aerul cu gura, Redrick
şi-a smuls din nas tampoanele şi dintr-o dată a
simţit că putoarea dişpăruse. Aerul era plin de _
un miros proaspăt de ozon pătrunzător, iar abu-
rul din jur se ingroşase sau poate că i se Înc eţo­
şaseră ochii şi deja nu se mai vedeau dealuri nici
in stînga, nici În dreapta, nu se mai observa ni-
":lic, doar capul lui Arthur mînjii de drojdia verde
ŞI aburul galben care şerpui a in jur.
"Trec, trec, se gîndea Redrick. Doar nu e prima
dată. Toată viaţa aşa a fost la mine: in noroi , iar
deasupra capului fulgere, şi niciodată n-a fost
altfel..,. Dar de unde aici, mizeria asta? Cită mize-
rie .. 11i pierzi minţile, nu alta. Cîtă mizerie Într-un
~ingl!r·'oc, de parcă s~au strins aici toate porcări­
Ile din lume .. . Mucozltatea asta este Sterviatnik,
s-a gîndit cu furie. Pe aici a trecut Sterviatnik şi
de la el a rămas .. . Ochelaristu' a căzut in dreapta.
Canişu' in stinga, şi totul pentru ca Sterviatnik să
treacă printre ei şi să lase după el toată această
mizerie. ~şa-ţi t.rebl;lie: Roşcatule! Cine calcă pe
urmele lUi Stervlatnlk Intotdeauna o să-nghită ra-
h?!. Ce, n-ai ştiut asta şi inainte? Peste tot e-aşa.
SinI prea mulţi ca Stervlatnik şi de aceea n-a mai
rămas nici un loc curat. Totul s-a impuţiL. Nu-
'"!an e un prost «Tu, Roşcovanule, strici tot echi-
librul, strici ordinea şi nu suporţi nici o organi-
zare: nici pe cele bune, nici pe cele rele. Din
cauza celor ca tine n-o să fie niciodată raiul pe
pămint..." Da' ce, te pricepi tu la toate astea, gră­
sanule? Cînd am văzul vreodată o ordine bună?
Da' cind m-ai văzut pe mine într-o ordine bună?
Toată viaţa am văzut cum mor Kirill-ii, Ochelarlş­
tii, iar cei ca Sterviatnik se tirăsc printre cada-
vr"ele lor, pe cadavrele lor, ca ni şte viermi, şi mur-
daresc, murdăresc, murdăresc ... ".
A alunecat pe o piatră, s-a scufundat, a ieşit, a
vazul din nou alături faţa schimonosită şi cu
ochii" holbaţi şi dintr-o dată a Îngheţat: i s-a părut
că pierduse direcţia. Dar nu, nu se rătăcise. Ime-
diat şi-a dat seama că trebuie să mearQă, uite-a-
colo, unde iese din noroi o piatră; Inţelesese
asta, deşi În afară de piatră nu se mai vedea de-
cît picla galbenă .
- Stail ... a ţipat el. Ţine-te mai la dreapta! Mai
la dreapta pietrei.
Din nou nu şi-a auzit vocea şi atunci l-a ajuns
pe Arthur, l-a prins de umăr şÎ a început sa-i
afate cu mîna: ţine-te mai la dreapta pietrei şi
mergi cu capul in jos. ,,0 să mi-a plătiţi voi, se
g!ndi". Lîn'Jă piatră, A~hur s-a scufundat şi ime-
diat un traznel a lOVit cu un pocnet asurzitor
creştetul pietrei negre făcind să zboare În toate
părţile aşChii incinse. ,,0 să mi-o pIătil!", a repe-
tat el, cufundÎndu-se cu totul, dind din miini şi
din picioare cu toate puterile. Auzul i-a fost din
nou sfişiat de troznetul fulgerului. "Tot sufletul
am ~ă-I s,:ot din voi". Şi-'"!. treacăt se gîndi: "Oare
la cine ma refer? .. Nu ŞtlU. Da' cineva trebuie să
mi-o 'pIăteasc~, ş~ m!-o va plăti pentru asta! Staţi
un PIC, numai sa ajung la Glob, că eu nu sînt
Sterviatnik .. . O să mi-a plătiţi aşa cum trebuie şi
aşa cum vreau eu ... ". . sub furgoneta ŞI a scos de-acolo o cutie de con-
_C~nd au ieşit la loc uscat, pietrişul-deja se in-
calzlse de _Ia soare. Erau complet asurziţ; , Întorşi
pe dos. clatinîndu-se şi agăţindu-se unul de altul
ca să nu se prăbuşească. Aedrick a văzut o fur-
go~et.ă j~pu.it~, _făr~ roţi, şi ca prin ceaţă şi-a
amlntlt ca aicI. linga ea, le p01i odihni în umbra
ei. S-au tirit În umbră. Arthur s-a întins pe spate
•
252
. şi a inceput cu degetele lipsite de vlagă să-şi
descheie scurta, in tImp ce Redrlck s-a lipit cu
rucsacul de furgonetă. şi-a şters puţin palmele
de pietriş şi a băgat mina la piept.
- Şi m ie, a zis Arthur Şi mie, mister Schu-
hart
Redrick s·a mirat CÎt de tare este vocea băie­
ţandrului. a inghiţlt o gură. a inchis ochii şi-a
Simţit cum lichidul fierbinte ş i purificato~ se
scurge prin gitlej şi se intinde peste tot pieptul. A
înghitit Încă o dată şi i-a intins -bidonaşul lui Ar-
thur "Gata, s-a gindit, lipsit de puteri. Am scă­
pat. Am trecut şi d-asta. Gata, acum deja văd ce-
cul cu suma in litere. Ce, credeţi că am uitat?
Nu! Eu ţin minIe totul. Credeţi că o să vă mulţu­
mesc că m-at1 lăsat viu şi că nu m -aţi inecat?
Ciu-ciu, ŞI" nu mulţumesc. V-a venit sfîrşitul, e
clar? N-am să las nimic aşa. Acum eu hotă răsc .
Eu, Aedrick SChuhart, in depllnătatea facultătilor
mintale, voi hot ~ri tot şi pentru toţi. Iar voi,
bro~şte riioase, sterviatnici. extratereştri, ciolă­
noşl, Quarterblazi, paraziti , verzişoare, răguşiti,
cei cu uniforme. sim andlcoşi, cei cu serviete şi
cu "binefaceri"', patroni, cei cu A.V.-uri, cu mo-
toare veşnice, cu "chelia ţinţarului" , cu discur-
suri, cu diferite promisiuni - ajunge! M-aţi dus
destul de nas! Şi eu, prostu', mă Iăudam că aşa
vreau, că aşa o să fac. iar voi, IÎrÎturilor, aprobin-
du-mă. vă faceati cu ochiul in spatele meu şi mă
duceaţi de nas. Mă tr ăgeaţi, mă intindeati, ma tî-
raţi de nas prin inchisori , prin .. bombe" ...
Ajunge!'" A desfăcut cl/relele rucsacului şi a luat
din 'mîinile lui Arthur bidonaşul.
- Niciodata n-am crezul, a zis Arthur cu o ne-
dumerire blînda in glas, nici nu puteam să-mi in-
chipuI. .. Şt i am, bineînţeles . moarte, foc". Dar ca
să existe aşa ceva!.. Cum o să ajungem la În.
toarcere?
Redrick nu-I asculta. Tot ce spunea acest omu-
leţ nu mai avea acum nici o importanţ ă . Nici
Înainte nu avusese, dar totuşi atunci era un om.
Dar acum. . Un şperaClu vorbitOL Lasă-1 să vor-
bească. , smulgea de pe el hainele de lucru Ş I [e arunca 10
- Era bine să ne spăIăm .. . Arlhur s-a uitat În
jur cu teamă. M ăcar faţa s-o limpezesc.
• RedrÎCk s-a uitat la el absent, a observat părul
.
lui năclă it şi lipicios. ca de pis lă, faţa minjită de
":Iucozitatea acum uscată, cu. urme de degete,
ş l-n general corpul lUi acoperit de o crustă de
noroi crapată şi nu a Simţit nici milă, nici iritare,
nimic. Un şpetaclu vorbitor Şi-a intors capul. În
faţă se intindea un spatiU plictisitor, ca un şantier
păr asit, acoperit de pietriş, de praf alb, plin de
soarele orbitor, un alb insuportabil, fierbinte şi
mort . Capătul îndepărtat al carierei se vedea deja
de aici, era tot de un alb orbitor şi de la distanţă
părea complet neted şi abrupt, iar capătul apro-
piat era marcat de sfărîmături de piatră . Coborî-
rea în carieră era acolo unde se detaşa ca o pată
roşie printre pietre, cabina excavatorului. Acesta
era singurul marcaj. Trebuia să mearg ă direct
spre el. blzuindu-se numai pe noroc.
Arthur s-a _ri~icat dintr-o d ată , a băgat mina
serve ruginită .
. ~ la uitaţi-vă, domnule Schuhart ... a zis el. În-
vlo~ln~u-se . Asta probabil ca tata a lăsat-o.. Şi
mal Sint acolo.
Aednck nu i-a raspuns ,Asta-i nechibzuinţă,
s-a gindit indiferent Mai bine nu ti-ai fi adus
ammte de tata. Acum era mai bine dacă tăceai
~ALMANAH
ALMANAH
ANTICIPAŢIA
~ ANTICIPA ŢI A
PICNIC LA
MARGINEA DRUMULUI
din gură. Dar, dealtfel, e totuna ... " S-a ridicat şi
a oftat de ourere, pentru ca to ată Îmbfăcămlntea
se lipise de corp, de pielea arsă, 'ş i acum se ru-
pea ceva dureros acolo, se dezlipea ca o faşă us-
cată de o rană. Arthur s-a ridicat şi a oftat şi el,
În timp ce se uita la Redrick cu suferinţă . Se ve-
dea clar că ar fi vrut să se plingă, dar n-avea cu-
raj. A mormăi! numai, cu o voce Înăbuşită
- Pot să mai iau o gură, domnule Schuhart?
Redrick a pitit la piept bidonaşul care-! ţinea in
mînă şi a ZIS:
- yezi roşu ala printre pietre?
- II văd, a zis Arthur şi a oftat spasmod ic.
- Direct spre el.
Arthur se intinse gemînd, işi Îndreptă umerii şi
se schimonosi, uitindu-se În jur
- Să mă spăl un pic ... S-a lipit totul.
Redrick îl aştepta iri tăcere . Arthur s-a uitat la
el fără speranţă, s-a intors şi a inceput să
meargă , dar s-a oprit imediat.
- Rucsacul.. V-ati uitat rucsacul. mister
Schuhart.
- Marş înainte. ii ordonă Redrick
Nu mai avea răbdare nici să explice, nicI sa
mintă şi de fapt nu mai avea nici un rost. Şi-aşa
o sa meargă. n-are incotro. Şi Arthur a pornit, ti-
rîndu-şi picioarele, adus din spate. incercînd
să-şi dezlipească de pe faţă mIzeria scorţoasă, se
făcuse mic, slab şi amărît, ca un piSOi ud fără
stăpin. Redrick a pornit În u.rma !~i şi cum. a ieşit
din umbră, soarele l-a pocnIt, orbmdu-1. ŞI-a pus
palma streaşină şi ÎÎ părea, r.ă L;! că nu şi -a luat
ochelarii negri Fiecare pas ridica un nonşor de
praf alb, praful se aşt~rnea pe bocanci .ş i puţea:
dar parcă mai degraba Arthur duh nea, Iar ca sa
meargă În urma Jui era imposi.bil. Dintr.-o dată a
in1eles însă că el pute cel '!lai tar~ . Mirosul er~
infect, dar cunoscut. Aşa mIrosea In oraş atuncI
cind vintul de nord aducea pe străzi fumul de la
uzină. Şi tata tot aşa duh nea Cind se Întorcea
acasă, imens, sumbru, cu ochii roşii ca de ne-
bun . Şi Redrick se grăbea să s~ ascund.ă Jntr-':l~
colţ, de unde se uita cu .groaza cul!l talca-su I.ŞI
miinile mamei, cum trăgea de pe labele uriaşe
bocanc ii stilciţi, cum îi Impinge sub cuier şi nu-
mai În şosete lipăia pină În baie, auzea cum
de-acolo, de sub duş, putăie îndelung şi plescăle
sub apă, cum trintea ni ş te ligheane. bolborosea
ceva pe-acolo, iar pe urmă cum urla de se cutre-
mura casa: "Maria ... ai adormit?" Trebuia să stea
pitit pină cînd el se spăla şi se aşeza la masa pe
care ea punea o sticlă. o farfurie ad înc ă, plină cu
supă groa să , şi un borcan de Ketchup, sa aştepte
pînă CÎnd termina supa, rlgila ŞI incepea carnea
cu fasole, şi abia atunci putea să iasă la lumina,
să se aşeze pe genunchii lUI şi să-I întrebe pe
care maistru sau pe care inginer l-a mai inecat în
acid sulfuric.
in jur totul era incms pin ă la alb şi ii era greaţă
de arşiţa uscată şi aspră. de duhoare, de obo-
seală; 11 ustura pielea arsa, care se crăpase pe la
incheieturi, şi i se parea că prin ceaţa fierbinte
care îi invăluia creierul ea tipă ca să audă şi el,
cerindu-i apă, lini şte şi răcoare. AmintIri aproape
uitate se ingrămădeau În creIerul lui umflat, se
răsturnau Între ele, se acopereau şi se amestecau,
impletindu-se cu lumea aibă, incin să. care dansa
În faţa ochilor intredeschl şi, şi toate erau.amare.
toate emanau o milă covîrşitoare sau ură. Incerca
să intervină În haosul ăs ta, străduÎndu-se să
scoată din trecut un miraj dulce, şi sentimente de
tandreţe şi prospeţime reliefau d10 adincurile me-
monei faţa tînără şi veselă a Gutei, Încă fa tă.
cînd era incă dorită şi nepr i hănită, şi ea apărea
În fata ochilor, dar Imediat se acoperea de ru-
gină, se deforma, curgea şi se transforma Într-o
mutnşoară ursuză, ac;:opentă de blâniţa lungă şi
aspră a Maimuţlcii. Incerca sa-şi aducă aminte
de Kinll, pentru el om sfint, de mlşcănle lui re-
pezi şi aglle, de risul lui şi de vocea care-i promi-
tea locuri şi ttmpuri minunate, n emalvăzute, iar
KlnU aparea şi el . Pe urma licărea În soare păien­
jeni şul arglntiu şi iată că deja Klnll a dispărut, şi
pe Aednck 11 pironesc ochii ingereşti şi flcşi ai lui
Hugh Răguşitu', după care mina lui mare şi algă
CÎntăreşte ,in palma containerul de porţelan ... In
conştIInţa lui se invălmăşeau forţe întunecate,
care ii coborau banera vointei şi ii stingeau pu-
ţlna bunătate pe care o mai pastra memona lui,
şi deja i se părea că pină acum nu fusese nimic
bun, ci numai mutre. mutre, mut re ...
Şi-n tot tln1pul ăsta ramÎnea stalker, fără să se
gindească. Iară sa slm! 1. fără să ţină minte chiar,
şi vedea parca cu cerebelul, că uite acolo in
stinga, la o Ghstanţa n epe nculoasă, deasupra
mormanului de scinduri vechI, stă "fantoma ve-
sela." - l1Oiştltă. fără vlagă. şi da-o dracului; iar
in dreapta ad ie un vînt nedeSluşIt, ca după ciţiva
paşi să apară "cheila HnţaruIUl " , neteda ca
oglinda şi cu multe cozi ca o stea de mare, inca
departe, şi nu mi-e fncă, iar În centrul ei o pa-
săre turtita ca o umbra, ceva foarte rar, pentru că
păsănle nu zboara deasupra Zonei; iar acolo,
alaturi de potecă, dou ă blberoane"' aruncate de
Stervlatnlk"probabiJ la Întoarcere, cind fnca a in-
VinS lăcomia Vedea toate astea ŞI reţlnea totul,
Iar cînd Arthur, incovoiat, greşea directia m ăcar
cu un pas, gura lui Aednck s" desc hidea singură
şi un urlet raguşlt şi ameninţa tor îi l eşea din git-
lej. "O maşina, se gindea. Ati fdcut dm mme o
maşină." Pletrişul de la marginea carierei se
apropia ŞI deja putea să desluşească desenele
ciudate ale rug inei pe acoperişul roşu al cabinei
excavato rulu i
"Eşti un prost, Barbridge Şmecher, dar prost .
Cum ai putut să ai încredere În mine, ai? De cind
mă ştii tu? Ar li trebUIt să mă cunoşti mai bine
decît eu Însumi. Ai imbătrinit, asta este. Te-ai
prostit. E şi normal. Poate fiindcă ai avut de-a
face numai cu proşti. " Şi atunci ş i-a imaginat
cum s-a desfigurat Sterviatnik cînd a aflat că Ar-
thur, frumosul Archie, sînge dm singele lui. . a
plecat În Zonă cu Roşcatu' după picioarele lui
Sterviatn ik. a plecat nu cu un mucos inutil, ci cu
fiul lui, viaţa lui, mindna lui . Şi imaginindu-şi
toate astea, Aednck a inceput să ridă in hohote,
iar cînd Arthur şi-a întors speriat capul a dat din
mînă continuind să rîdă : "Marş, marş". Şi iar au
Început să i se tirască prin minte, ca pe un ecran,
mutre, mutre, mutre.. Trebuie să schimbe totul
Nu o viată. nu dO'uă, nici un destin sau două des-
tine. Trebuie schimbat fiecare şurub al acestei
lumi Injecte ..
Arthur s-a apropiat de marginea rÎpei din fata
carierei, s-a oprit şi a rămas pironit locului, pri-
Vind in jos şi-n depărtare. ÎntinzÎndu-şi gîtui lung.
Aednck s-a apropiat şi s-a oprit alături. Nu se
Uita acolo unde privea Arthur. Ungă picioare, din
adîncurile canerei, pleca drumul bătătorit cu
mulţi ani În urmă de şenilele şi rotile tractoarelor
grele. La dreapta lui se ridica un perete abruot alb
253
 PICNIC LA
MARGINEA DRUMULUI
şi crăpat de că ld u ră, iar la stînga era şes, unde,
pri" tre pietre şi g ramezi de piat r ă spartă, s t ăt ea
aplecat excavato rul. Cupa lu i pă rea s l ei t ă de pu ~
te ri, prăbuşită la capă t u l jrumul ui Ş i aş a cum
era de aştep t at , nimic nu se mai vedea pe d rum ,
dar linga c u p ă . pe o pa n t ă aspră şi co ll ur oasă,
atirnau tur1u rl i răs u c l t i ş i negri ce seryls nau cu
n işte lumin ări metalice , groase, tarjate. In praf se
vedeau o multime de pete, de parcă acolo se vă r·
sase ni ş te bitum. Asta-i tol ce ma i r ăma sese de
la ei ş i nici nu puteai să spui citi au fost. Poate
că fiecare pată este un om , o d o ri nlă a lui Ster-
viatn ik. Ia ui te, Sterviatnik scăpase cu bine, viu ş i
n e vă tă m at d in subso lul bloc ului Şa pte . Iar de-a-
colo Sterviatn ik scosese cu u şur in ţă d in Zonă
"magnetul fluid". Iar ţurţ u rui acela era comoara
de Dina Barbridge pe care toţ i o do reau, ca re nu
se m ă n a nici cu tata, nici cu mama. Iar pata
aceea era Arthur Barbridge, frumosul ş i mindrul
Archie, care nu semăna cu p ăr lntli
- Am ajuns, a hiriit incordat A rt hur. Mi ster
SCh uhart, am aj un s t ot u şi , nu · i aşa?
Ridea bucuros, se aşezas e pe vine Ş i cu amin·
doi pumnii incepuse să lovească pă mint ul cu
t oată puterea. Pă rul n ăc l ăit ca o c r u stă pe c reş t e ·
lui capului tremura şi f lutura ca rag hi os in toate
pă rţ ile, aruncind b u căţi de noroi uscal. Şi numai
atunc;i Redrick ş i · a rid icat privi rea şi a Pri Vi t Glo·
bul. tncet. Cu t ea m ă . Cu fri ca as cun să că n·o să
arate a ş a cum ş i·a imag inat . C ă ci să· 1 p ătr un dă
indoiala ş i Globul se va p răb uşi de pe ceru l unde
abia se că ţ ărase, in g h lţlnd astfel toate sc irn ăvii le .
Nu era de aur, mai d e grabă din cupru ro şca l,
complet neted , ş i lucea mat in soare . Ză cea
aruncat lingă peretele in depărtat al ca rierei, stind
comod pri ntre morma nele de rocă presată ş i
chiar de aici se vedea cit esl e de mare ş i cit de
g reu a pa să locu l unde se afl ă .
Nu avea ni mic dezamăg itor sau indoielnic in el ,
dar nic i nu avea nim ic ce-ar fi putut să·i dea o
s per a nţ a. Nu se ş ti e de ce, dar i· a trecut prin cap
ideea că Globul este gol pe d in ău nt ru şi că ar
trebui să fie foarte fierbi nte , inci ns de so are. Era
clar că nu emitea o l umi n ă proprie, că nu putea
să se ridice in aer ş i să danseze aşa cum se vor·
bea in legende Zăcea acolo unde cazuse. Poate
că scăpase dintr· un oarecare buzunar imens ş i
se rostogolise, răt ăc ln du ·se in timpUl unui joc de
g ig anţi. Nu era aşezat aici Fusese aruncat şi el,
la fel cum erau azvirlite toate astea . " brăţări", "bi·
beroane" , "baterii". şi alte gu noaie r ă ma se de la
Vizilă . Dar in ace laşi timp avea ceva, Şt cu cît se
uita mai mult la el, Aedrick iş i d ădea seama ci t
este de p l ăcu t să- I p nveşti, cum te indea mn ă să
te apropi i de el, s ă vrei să -I atingi , să- ! mingii şi
din nou fi trec u prin ca p o trăz n a ie , că ar fi foarte
odihnitor să le aşez i lingă el , sau şi mai bine, să
te sprijini c u spatele de el, să-ţi dai capul pe
spate şi , inchtzind ochti, să te g in deşti, să dai
dru mu l la am intiri şi poate c hiar să m o ţ ă i un
piC,.
A rlhur a sant În picioa re, şi -a desfacut toate
ferm oa rele de la scurta, a smuls-o ş i a azvirltt-o
la picioare, ridicînd un nor de praf al b. Tipa ceva,
strimbindu*se ş i dind d in niini , pe urmă şi le-a
dus la spate şi a dansat facînd c u picioa rele fi-
guri compli cate. Săr in d, a po rnit În 10S pe povir-
niş. Nu se mai uita la Aedrick, uitase de el , uitase
de loate, mergea să-ş i inde p l tnească d o rt nţelA.
dorintele m ă run te ş i ascunse ale unui licean
care r oşeş t e, ale unui ba ieţ a n d ru care nu mai va~
;2;5;4~==========================~============================';N;T~IC~I;P';T~I' ~
PICNIC LA
MARGINEA DRUMULUI
zuse in v i aţ a lui nici. un fel de bani, În afara de
tea pt s- m ă ! Doar Kirill mi-a vorbit ceva, a şa ... Ki- trebui să fie, insă din nou a zarit numa i mutre,
cei "de buzunar"'. ale unui mucos pe care il sno-
peau în bătaie dacă mirosea macar un ptC a al- rill!" Cotrob ă i a febril prin am intiri, ii a pă rea u mutre ş i iar mul re ... Ve rzişoa re, sticte. grămez i d~
n işte cuvinte cunoscute şi sem icunoscutc, dar ni- cirpe care au fost cindva oameni, coloane de ci-
cool atu nci cind se intOlcea acasa ş i din care
voiau să c rească un avocat celebru, iar in per- mic nu se inchega, pentru c ă de la Kirill nu ră­ fre ... Şt ia că tOI, ce vede trebuie să dispa ră şi ar fi
măses e ră cuvinte, ci numai n iş t ~ imagini neclare, vrut să le şt earg ă, dar j s-a p ă rut că dacă l oate
s pecti vă , ministru, şi cine ~tie cum, înţelegeţi
bune sau foarte bune, dar complet nevero simi le,. astea a r să d i s pară. atunci n-o s ă mai ră mînă ni-
vaL.. , p reşedint e. Aedrick, mijindu-şi ochii Înroşiţi
de lumina orbitoare, privea tăc ut in urma lui. Sta- "Ce tiCă loşie . Tic ă l oşie. . . Pin ă şi aic i m-ali În- mic - numai p ămintu l neted şi gol. De neputin t ă
tea impasibil şi rece, ş tiind ce-o să se intîmple virtit, m-aţi l ăsat f ă ră li m b ă , tiritu rilo r." Golan .,. şi d isperare din nou ar fi vrut să se spri jine ş i
Aşa cum am fost un golan , aşa am şi Îm b ăt rin it: să·ş i dea capul pe spate, dar s·a ridicat, şi-a scu·
acum, s imţind insă c ă nu se va putea uita. To-
tot un golan. Ş i asta nu trebuie să fie, Auzi ? O turat pantalonii de praf ş i a inceput să coboare in
t uş i , pîn ă cind totul era posibil , va privi fără sa
dată ş i pentru totdeauna, să-ţ i fie interzi s. pe vii - ca rie r ă. Soarele dogorea , iar În fata ochilor plu·
si mtă ceva deosebit, poate doar inlauntrul lui ,
tor! Omul se n aş te ca să se g ind eas c ă (i ată- 1 ~ i teau pete roş ii , aeru l tremura, iar.in această vi-
undeva in adinc ime, unde a inceput să se neliniş­ pe Kirill, in s fîrş i t ) ,. Numai eu nu c red in asta. brare Globul p ă rea c ă d an s ează pe loc, ca o !;Iea-
t easc ă un oarecare viermişor, ce a pornit să se
răsu ceasc a cu căpu ~orul lui ţepos,
Nici inainte n-am crezut şi nici acum nu sint con- mandu râ pe valuri ROOrick a trecut pe linga
vi ns. Iar pentru ce se n aşte omul . nu ş ttU , S-a CUPd şi, superstiţ ios , ş i·a ridicat p icioarele mai
Iar bă iatul tot mai cobora În 'sărituri , pe povir- născut Şl s-a n ăscul. Se hrăneş te fiecare cum sus, ferindu-se să nu ati ng ă petele negre, scu·
ni ş ul abrupl , b ă tînd un step dement, iar prafUl
poate. Lasă să fjm cu tOJ ii să nătoşi , Iar ei Iasă s ă fundind u-se apo i În pă mintu l prafos, s-a tirit prtn
alb îi să rea de sub tălpi in timp ce ţipa ceva cu crape... Ad i c ă c ine' sintem no;, ş i cine sint ei ? Ni - toată cariera de-a c urmezişu l , spre Globul care
toa tă puterea, foarte vesel , răs unăt o r , dar foarte
m ic nu mai inţeleg , Mie imi este bine, lui Bar- dfl "~:l şi· i fă cea cu ochiul. Era t ran spirat tot, se
solemn , ca un cîntec , sau, mai bine spus, ca o li- bridge îi este r ău, lu i Barbridge ii e bine, lui $UfOCa3e de c ăld u ră, in a ce l aşi timp trecîndu-I
tanie . Redrick s-a gîndit că pentru prima 'dată in Ochelaristu' il e ră u , lui Răguşi t u' îi e bine, e râu fiori de g heaţă , t remura ca dupa o beţi e , iar prin-
existe nţ a carierei acest drum era stră bătut in at-
pentru toti, Numai el , timpllul , crede că poal e să tre dinţi sC Îrţ iia p ra~1 cretos ş i sea rbăd . $i deja
mosfe ră de să rbătoare, La inceput nu ascultase
se strecoare la timp. Doamne, ce cîulama! Toată nici nu mal Incerca sa se gindească. Repeta
ce url ă acest ~ peraclu vorbitor, dar pe urmă
viaţa m-am r ăz b oi t cu că pi tanu l Quarlerbl ood, iar in tr-una, cu d tsperare, ca o rugă ci un e: ,,sint un
parc ă s-a aprins ceva in el şi. a auzit: "Fericire
el to a tă viaţa a fost in răz b oi cu R ăguş i t u ' . Iar de anima l. Vezi bine că sint un animal. N-am cu-
pentru toţi!.. Pe gratis!.. Fericire din bel~ug!.. la mine, idiotul, vroia un singur lucru : să nu moi
Ve n iţ i aici cu toţ ii L . Ne ajunge la toţiL. Nimeni
vinte, nu m-a in vătat nimeni să folosesc cuvin-
fiu stalker, Dar cu m să nu mai fiu stalker cind am tele, nu ş t i u s ă gîndesc, Aceste Urîturi nu mi-au
n-o să plece s upărat !.. Pe gratis!.. Fericire! Pe de hrănit o familie? Să m ă duc la slujbă? Da' nu
gratis ! ...·, dat posibilitalea s ă in văl şi să gindesc . Dar d acă
vreau să muncesc pent ru n imeni. Mi-e s il ă de eşti intr-adevâr atit de puternic, de atotşti utor şi
Ş i d intr-o d a tă a amuţit , de parcă o mina
munca voastr ă . Pui eţ i oare s ă inţe leg eţ i asta? a totinle leg ă tor. .. Descurcă - te singur! UIt ă-te in
i mensă i·ar fi băgat un călu ş in gura. Redrick a
Dac ă omul mun c eşte , o va face intotdeauna pen- sufletul meu. ş ti u că acolo este tot ce -ţi trebuiA
v ăzut cum vidul transparent, care se furişase in
tru. cineva . Este un sclav ş i ni mic altceva, iar eu Trebuie să fie ceva! Doar n-am vîndut nim ă nu i
umbra cupei excavatorului, l-a prins, 1-8 aruncat
intotdeauna am vrut să f iu Singur, ca să-i intrunt sufletul meu, n ic iod at ă ! Este al meu, este ome-
in aer ş i incel ş i cu pulere l-a r ăsucit , aşa cum pe to~ , cu apatia şi plictiseal a for ", .. nesc~ Scoate sinQur din mine tot ce vreau ! Nu se
femeile storc rufele. RedrÎck a mai avut timp să
A baut restul de coniac ş i c u 1 0ată puterea a poate să vreau raul! ... Şi blestemat s ă fie tot, ca
vad ă cum unul din bocancii prăfuiti a fost smuls
trintit qe p ă m int bido naş ul g ol, care, lucind in ni mic nu pot să-ţi mai spun in a fară de aceste
de pe piciorul lui Arthur şi proiectat in sus, un- soare, s-a rostogolit pe undeva şi Redrick ime-
deva deasup"ra carierei . Atunci şi·a intors capul şi cuvinte copilă reşti : " Fericire pentru toti, pe gra-
diat . a uita.t de P.J. Acum stăt ea a cope rind u-ş i
s· a aşez at. In cap .se făcuse gol şi amor1ise. In tis, şi hai s.ă nu plece nimerti supă ra t! "
ochlt cu mTmJle şr rncerca nu Stl inteleaaa, nici să
jur era linişte ş i mai ales În spatele lui, acolo pe vorbeas că , dar măc a r să vadă ceva, cam cum ar
drum. Atunci ~ i-a adus aminte de bidonaş, dar Traducere: VA LERIAN STOICESCU
fă ră plăce re , ca de-un medicament pentru care a
venit vremea să- I ia, A deşurubat căp ăcelul, a în-
ceput să bea cu inghitituri mici şi pentru prima
d at ă in v i aţă ar fi vrut ca În bidonaş să nu fi fost
alcool, c i' pur ş i simplu ap ă rece..
A trec ut un timp, ş i-n cap au apărut nişte gîn-
duri cit de cît coerente. ,Asta-i tol. Drumul e li-
ber, Chiar acum aş putea să merg , dar mai bine
să mai a ş te pt un pic, " M aşina de tocat.. e capa-
bi lă de orice scamatorie. Tot trebuie să mai re-
flectez puţin , Numai c ă asta nu-i o treabă obiş­
nu i t ă pentru mine, ăsta-i tot necazul" . Ca să se .
gind ească Însemna s ă se eschiveze', să trişeze, să
păc ă lească, să mintă , Şi aici toate astea nu mal
merg ·· ·,
.,In sfîrşi t . . Ce să zic?, Maimuţica , tata. , Să
pl ă te ască pentru toate, să le i a s ă tiriturilor sufle-
tul, s ă se sature şi ei de rahat aşa cum am inghi-
ţi t ş i eu.. Nu, nu a şa, Ao şcatule! Adică aş a , bi·
neîn ţe les.. Dar ce-n sea mnă toate astea? Ce-mi
trebuie mie? Astea-s injurături, nu gînduri " . A în-
gheţat presimţind ceva groaznic şi , trecind peste
mul ţimea diferitelor ginduri, ş i·a poruncit cu r ă u­
l ale: " Ia ascult ă, măi , mutră roş cată. N-ai să pleci
de-aici pînă n-o să te gîndeşti la ceva concret . O
să pieri aici cu acest globuleţ, ai să putrezeşti , ai
să te prăj eş t i, dar n-ai să pleci.,," I
" Doam ne, unde-mi sint cuvintele, unde-mi sint
gindurile? Şi cu avÎnt şi-a troznit una peste faţă .
In toa t ă viaţa mea n-am avut nici ~n gind! Aş-
~AlMANAH
ALMANAH ~
~ A NTI C IPAŢtA 255

cĂTĂLIN IONESCU
ÎNSINGURATII
PRIVIRI
-
ceţoase, temătoare. Paşi repezi şi gră­
biti. Siluete decupÎndu-se şi dispăr'in'd fantomatic
in valunle întunericuluI. Străzi pustii, lungi, depri·
mante. Ferestre şi jaluzele bine ferecate.
Şi peste tot, tronfnd atotputernică, liniştea
aceea apăsătoare. grea, tăcerea resplratlilor saea-
date ~le pulmilor tredHori. sunetele ireale ale tălpi­
lor de pantofi pe caldarîm, tacerea aceasta, intr-un
,mume fel. ingrozitor de asurzitoare ..
La incepul a fost o
•
vorbă aruncată de cineva,
undc>va, cumva, dndva. Fără Importantă. Dar care
a prins. Şi s-a transfornmt într-o rumoare, apoi
intr-un zvon. Un zvon fără nici un suport, un zvon
ca toate zvonurile, n,1.scut poate din ceva real, sau,
mai curind, din ceva ce ar fi putut deveni realttate,
şi nasdnd la rindul lui zecI de alte zvonuri. O re-
ţea inyizibilă de comunicatle ce se tntinde fulgeră­
tor. "In oraşul c.se fac experiente militare se·
crete" Sau, ,.în oraşul C. s-a declanşat o puter-
nică epidemie necunoscutA". Sau . .,In oraşul C ... ".
Nu m·au mteresat zvonurile. Nu le-am dar cre-
zare niciodată. Nu ştiu de ce, poate ca eram prea
obişnuit, prea obosit de ele. La fel ca in cazul unui
medic legist, pe care moartea nu-I mai putea ,im·
presiona, dt::venisem un fel de blazat, de unpaslbd,
Pe vremea aceea er;Jm un obscur sazetar al unui
ziar periferic. Un fabricant ,extraordinar de mtnd~u
de calitătile sale de iluzloOlst ce scotea dm pălărie
iepuraş! multicolori sau ştiri senzationale, un jon·
gleur de cuvlOte frumoase, sclipitoare şi goale.
Sau, daca vreti, un ratat.
Pentru ca începusem să realizez cine citea acel
ziar şi cît pret se punea pe el. Aveam pe atunci
virsta aceea imposibilă cînd ma consideram destul
de bătrin pentru a-mi admira intelepciunea agom-
sită şi destul de trnăr ca sa mai cred in visuri şi
idealuri. Pentru a mal crede 1n mme
Pnvlri,
•
paşi, siluete, strAzi, ferestre. Un noian in-
vălmăşit de amIntiri vizuale> şi sonore. Precum o
fotografie şi o casetă aruncate neglijent intr-un
~crtar prăfuit ŞI imbătrînit. Din dnd In dnd noap-
tea, dnd nu poti dormi, le scoţi, le priveşti, le
auzi. Şi - regreti Şi eşti tnst
•
Şi totuşi, in C. am ajuns dintr o pură intÎmplare.
Eram obosit, mult pre:l obOSit fizic pentru a mai
rezista in spatele volanului incă cei 70-80 km care
256
mă despărteau de pţlM1 localitate mai, acătării
Aşa că m·am hotărlt s. Il"1nf'J ptez acolo Am 9<'Slt
făra nici o greutate UII ,',' la smgurul hotel dan
oraş, unde un recepţJOIl 'f t lpăn ma
pnvise ca pe
o broască rtioas.5 şi'nIl arul\c>lse iri lcirbll. OIşte
chei murdare pe teNhe~
Eram obişnuit cu hoteluri ieftine. Am urcat f.sră
comentarii 1n camera MI am aruncat pe pat mi<"
vahză şi am zbughlt-o la bale Am făcut un duş
zdravăn şi , m-am simtit mai in puteri. M-am UItat
la ceas. Era înca devreme, opt şi ceva. M dm În·
!'ins pe pat Nu·ml stătea in fire să mă culc la ora
aceea, cu toată oboseala, aşa ca am optat pentru
o plimbill'e scurtă prin oraş , Noaptea era caldă
Am luat-o alene pe una din strazile cu mult.) ver
deată din apropiere. Era limşte Chiar prea multă
linişte. M·am intreh;),t deodată ce oare Îl făcca IX'
locuitorii micilor localită1i să se retra~;'\ sP"m în
case, să ocol(!aSCă locunle de plimbar(' Or '~ala?
Blazarea? Teama? Am surîs amuz;),t ŞI mi-am
aprins o tigară_ Teamă de ce' La urmd. urmei, o
comunitate redusă işi cunoştea foarte bine
aproape toţi membrii. Sînt ca un fel de familie
mare. Cei citiva trecdtori grăblti s·au strecurat re
pede pe ling~ mine, eVitînd să ':la. priVf'asca, LI'
nişte. Incepea să mă agaseze. V01am să văd lume,
lumină. Un 'restaurant_ Era exact ceea ce imi tre-
bUia. Am intrat. Pustiu. Citev,J mese ocupate. O
muzică lentă, in surdint'i M am aşezat. Un chelner
obosit m-a luat în primire Şi aici senzatia aceea
dezagreabilă, nepI3cut.'\, de singurătate, de linişte
ireală. M·a frapat faptul că Itl mci o masă nu se
afla mai mult de o persoană, nici măcar o singură
pereche. Cinci-şase bărb3tJ, două· trei femel. Cam
puţin. Foarte putin_ Mă rog, nu era treaba mea ~
fac recensâmintul populatiei sau tot felul de statis-
tici bizare privind preferintele pentru plimbări sau
restaurante. Dar rnă- simteam singur O senzatie
de singurătate, 1ntr-un anume sens, str.lină mie.
Era un fel de Singurătate impusă din afară, aveam
senzatia stupidă că oamenii de aici se tem unii de
altii, că pină şi ospătarului li este scîrbă sau frICă
de mine. Prostii, mi'qm zis cu hotărire_ Eşti OboSit
şi ai inceput să baţi cimpii. O femeie de la una di!l
mese scăpă cuptul .lOs de pe masa, se aplecă, îl rl
dlcă şi inainte de a se aşeza la loc aruncă o scurtă
privire in sală. Ochii OI se intilniră. Atunci, brusc,
am recunoscut o
• îşi muşcă buzele. Spusese mai mult decit ,tre·
Priviri, paşi, Siluete, străZI, ferestre. Şi fotografia
ei. Şi amintirea ei. O cauţi intr·o cutie veche de
ALMANAH ~
ANTtCIPAŢ I A ~
bombool'oe sau tn cotţurile memorieI. Şi te Întrebi,
şi te revolti de ce a trebuit ca totul să fie aşa cum
este. Nu se putea ŞI altfel? Spui că da, uittnd că tu
eşti prinCipalul vinovat. Tu ai fi putut schimba
ceva, cîndva. Cindva? Ai îmbMrtnit, pnetene..
•
În primul moment m d Uimit reactia ei. in ochi i
se putea citi o surpnză lnclmată mult spre teamă.
Nu se schimbase deloc. Era la fel de frumoasă, ca
atunci.
Atunci dnd o pJrMlSem, Îmi amlOteam figura ei
tristă, lacrimile dlO ochi, buzele strînse, capul tmut
mtndru in sus şi eu incercind stupid să-i explic
ceva ce eril eVident, spunÎndu-l stîngaci că o iubi·
sem, dar trebuia s."I plec. că aş fi vrut sa rămtnem
prieteni. apoi statia de CI'ltobul, sarutul acela fu-
gar şi Silueta ei din "p. I ~Ic gc.:omului Mă detes-
tilse, mă 'consld{'rase vlob,Jbll ultimul om ŞI poate
că avusese dreptate Dar ace<Jsla era acum o isto-
rie wche. Nu ştiam că se stabilise 1n C. M·am ri·
dicat şi am mers ~e<.lp,'in pină la masa ei. Şi atunci
mi-am dat seama cu stupoure ce era neobişnuit tn
acel restaurant Iimştlt fi ... carc masA nu avea deeft
un singur scaun! Am pmilt O fn ochi, intens, puter.·
nic, ea n a pleC<:lt ochii. mi·a suportat pnvlrea. dar
n-a schitat nici un gCl:>f. Am luat repede un SCdUI?
de la o maSd apropiatA şi m-am asezat. -'"
Buna seara, Trdndilhrule i-am spus zîmblOd
pe numele pe Cilr\'> il m\lcntascrp eu, pe vremuri.
Pleacă! veni rill>pun",ul nilucitor.
- Bine, dilr
Pleaca! Te rog, pl~<.l.c.:l de aicil
De ce?
Uita-te In jur ŞI p1c,;K<'l1
M·am conformat Toţi cei dlO sală se uitau
dezaprobator la nOI. Part,:J aş fi calcat un fel de
lege nescrisa. Un profanator de tabu-uri. M-am ri·
dlcat, am pus scaunul la loc şi m·am retras la
masa mea.
Am termmat cina rapid. Chelnerul m-a măsurat
tot timpul dezaprobator, dar nu mi-a spus nimic,
1n afara unui mulţumesc rece la bacşişul incasat.
Am ieşit a{JTă şi mi-am aprins o ţigară
L.~ scurt hmp 1 ~I ŞI T randdfiruL l-am pTivit silu-
.ta zveltă, mers... l mindru, am alergat putin şi am
luat-o de, brat
Tu?
Nu păreil spcnată, mai degrabă surprins.!.
Am t3cut. Nu şfl.lm ce să zic.
- Ce vrei? Ţi-am SP("iS să pleci. Pleacă dlO acest
oraş.
~A L MAN AH
~ ANT1CIPAŢIA
- De ce? Ce ti-am făcut? Cu ce te-am SUpărat?
Nu ne·am vazut de atîta- timp. Nu avem dreptul s.:'l
stbm pulin de vorbă?
A tăcut ea. Mergeam alături pe străzile pustiI.
Nu ştiam Încotro. Ar fi trebuit Sd md obsedeze Iar
liniştea aceea nefirească Pushetatea. Dar etam in
curcat. Ma fulgerau tot felul de zvonuri. Se Întîm-
plase ceva tn C.? De unde atlta teamă, nelinişte,
suspiciune? Fiecare străin era aSimilat automat cu
un duşman?
Ne-am oprit intr-un ftrziu in fala unei case Întu-
necate.
- Aici stau eu.
- Eşti singură?
A ZÎmbit Ciudat, strîmb A descuiat uşa şi am In
trat aproape nepoftit... Se Uită cu atentie pe
stradă şi inchise uşa cu !Jr'IJă Verifică daca drupe
riile erau bine trase şi abia apoi aprinse lumln<l
Un apartament frumos. Smguratate. Eu şi TTilndd
firul meu de pe vremuri..
- la loc, spuse ea rece. Şi scuza-m;) putin
Reveni repede cu două pahare cu o băutură in
coloră..
- Vrei?
Nu voiam. Nu bau nici ea şi se Uită la mine cu
atentie. Se aşeză in tata mea, la o distantil apre
ciabilA_ Avea o fată traM, obosită, tncordatA, stre·
sată.
- Ce·j cu tine.. Trandafirule? am lntrebat incet.
Nu răspunse. Atunci am strigat-o pe nume. Pe
numele ei adevărat. Aş(\ cum făcusem în ultima
noastrA noapte de dragoste, cu multi ani 1n urma.
Tresări. Deschise gUTil să spună ceva, dar nu
reuşi. N·o văzusem niclodat.'l atlt de 1ncordat;)
M-am ridicat din fotoliu, m-am aşezat ~ng(î. ea, am
luat-o in brate, sarutind-o. Apoi am stins lumina
•
Pnvll'i, paşi, siluete, străzi, ferestre. intunericul
aminhrilor. Fantasmele trecutului pl~smUlte de o
insomnie ce generează tristeti. Nimic din ceea ce
a fost dndva nu va mai fi tn viitor. Te intrebi de
unde ai scornit fraza aceasta. Spui că aşa a fost
să fie. C3 ai fost manipulat O Jucane in mîna zel'
lor. A unor zei pe care i-am Inventat noi ca să ne
acopere laşităţile ŞI temenle. Dar tu ai fost cel laş,
cel nehotărtt. Te tntepai În spinii trandafirului?,
•
- Nu! Nul Dumnezeule, nu pot! gemu ea dez·
nădăjdultă. ,
- De ce? Ce-i cu tine, T randafirule, spune-mi,
te implor. Sint tncă prietenul tău, te pot ajuta, dar
aJută-mă şi tu.
- Pleacă. Fă-ti bagajul şi pleacă dm acest oraş,
uită că m-ai intilnit. Nu pot sta cu tme in noaptea
asta. Pleacă, pleacă cît mai este timp. Mal poti
scăpa. Eu stnt o laşa, şi o proastă, şI-a fncodsll,
şi·o damnată
- Damnată?
buia .
- Pleacă, uită-mă. Eu team uitat. Nu insemni
nimic pentru mine. MI-e scÎrbd de tme, nu pot su-
porta prezenta ta fizică tin~ mine mai mult de cî-
teva secunde. NImiC din ceea ce a fost cindva nu
mai este acum. Pleacă
257
 Am plecat. In stradă am privit fncă o dată ina-
poi. Stătea rn uşă cu privirea fixă, pierdută , cu
ochii roşii de plins.
l·am strigat adresa mea de la hotel şi i-am spus
că am s-o caut a doua zi dimineată . N·a spus ni·
mic şi nu s-a mişcat din uşă. i
Am ajuns repede la hotel. Eram obosit şi furios,
o gamă intreagă de sentimente contradictorII. Şi
Încă ceva. O nervozitate crescînda. M·am simtit,
curios, aproape uşurat de pustietatea străzilor
oraşului. Am ajuns in camera mea de hotel, am in·
cuiat u:;a şi m·am culcat, abandonindu-mă unui
somn agitat, populat cu coşmaruri .
A doua zi, inainte de plecare, i-am mai făcut o
vizită. N-a răspuns nimeni la lungile tînguiri ale so-
neriei, deşi am avut impresia că sint studiat din
spatele unor ferestre.
Am ridicat din umeri şi m-am inapoiat la hotel.
In fata h.elului, o scenă incredibilă. O bătrtnă alu- seră gale ilariante, lacrimogene şi altele. Dar oa-
necase pe trotuar şi probabil îşi luxase sau rup-
sese un pictOr. era incapabilă să se ridice. Oamenii
care mergeau la serviciu, şiruri lungi de insingu-
rati, nimeni nu vorbea cu nimeni, nu·j dădeau nici
o atentie. Nici b.!trina nu scotea nici un sunet. Se
ţinea de picior şi încerca indirjită să se ridice.
"'-am apropiat, am ajutat-o, m-a privit intrebător,
cu un fel de dezgust abia mascat. M-am oferit sa
o duc la spital. A refuzat şi a plecat aşa, şon­
tk-şontlc; nemultumindu-mi. Am privit lung in
urma ei şi şirurile de oameni de pe trotuar ma.
ocoleau la o distantă respectabilă. Ce se intim·
plase 1n c.? Ce e cu voi, oameni? aş fi vrut Să
strig, să alerg, să zgudui masa asta liniştită, inda-
bitocită, de oameni. Ştiam însă că nimeni nu mi-ar
fi răspuns ...
•
Privir~ paş~ siluete, străzi, ferestre... O masă
imensă de oameni insingurati, de priviri pierdute,
de paş i mecanici, de siluete încovoiate, de străzi
fantomatice, de ferestre zăbrelite.
Şi tu, rătăcit, obosit. Şi singur. Un sentiment
apAsător, .greu. Unde iti sint prietenii, cunoscuţii,
rudele? De ce te ascunzi? Ştii bine că nu ai fost con-
taminat de singurătatea oraşului C.? Contaminare.
Acum, în fond, totul este o istorie veche de cîtiva
ani. Pe care ai desluşit-o din fragmente disparate,
din 1ntîmplare. Te revolti? Bine, nu din intimplare,
te-ai zbătut puţin, dar ai şi avut noroc. Caci, dacA
nu ai fi avut noroc, toate intîmplările tale din C.
n·ar fi constituit decît amintirea unei poveşti de
dragoste, banale, nefericitA şi dureroasă din punc·
tul tău de vedere. Dar atît. Trandafirul nu te voia.
Mai există qtîtea flori ... Dar Trandafirul nu putea
să te vrea. [ţi pare rău că ştii adevărul? L-ai aflat.
Eşti mai fericit acum? Foarte putini ştiau de baza
militară din C. Şi tncă şi mai putini de faptul că
este una din unitătile ultrasecrete de incercare a
armelor, un poligon.
Şi, probabil, numai o mină de oameni, de noul
gaz de luptă. Arma însingurării ... La inceput n-ai
crezut. Nu puteai crede. Era înspăimintător de
ireal, de fantastic. Intrasei in plasa zvonurilor şi nu
te puteai desprinde din ea. Si, totuşi...
Experţii militari nu statuseră degeaba. Armele
atomice erau un lux incomod. Milioane de morti,
distrugeri materiale uriaşe, teritorii imense preta-
cute intr-un deşert de nelocuit. Oar un teritoriu
duşman trebuie folosit , colonizat. Bomba cu neu-
troni ar fi fost o solutie. Curată, aseptică. Moarte
garantată de prospecte. Dar mînă de lucru? Cuce-
258
ritorilor le trebuie sclavi. Asta e una din ~rtile
rele ale confruntărilor armate!. PArtile rele. Ce în-
grozitor sună! Şi totuşi interlocutorii tăi Iti vorbeau
agale, calm, despre soarta şi viitorul a milioane de
suflete, cu singura vină de a se afla in tabăra ad-
versă . S-au incercat atunci anumite feluri de gaze
MARCEL LUCA
de h.!]Jtă, asfixiante, paralizante. Toate aveau insă
inconvenientul că scoteau oamenii in afara utilită ­
tii. Arşi, paraliza ti, nu erau de nici un folos. Atunci
s-a pus problema gravă, cum să scoti oamenii din
luptă fără a le afecta utilitatea. Utititate. Parc!a. s-ar
fi vorbit de maşini, de unelte. [nterlocutorii tăi
erau pedanti. Tineau pur şi simplu o lectie 1n fata
unui copil, În care ii demonstrau rece valabilitatea
unei teoreme oarecare. Putfn imţx)rta daca teo-
CAROLINE
rema Însemna viata sau moartea unui om, sau a
doi, sau a 100, sau a 1000, sau a unui milion de
oameni. Oameni? Insecte. Duşmani. Se incerca·
menii ucid la fel de bine şi cu zimbettll pe buze şi
PROJECT
cu lacrimi În ochi. Şi atunci cuiva i-a venit ideea PREMIUL II (POVES TIRE) LA CONCURSUL ANUAL DE CREAŢIE LITERAR-ARTISTICA DE ANTICIPAŢIE,
unei arme a irisingurării . Ca oamenii sA nu suporţe BUCUREŞ TI, 1983
oameni. Se putea, era posiBilă o modificare gene·
tică, mijlocită de substante chimice volatile ... Aşa-
_ dar, un nou gaz de luptă . Armatele atinse se dis-
persau, fugeau care încotro sau chiar se decimau
ele insele. Oamenii nu sUţx)rUi, oameni.
Şi, in timpul experientelor pe cobai, de la baza
militară din oraşul C. s-a produs o scApare. In-
fimă, spun militarii. Dar suficientă pentru a c(;mta-
mina un orăşel cu zece mii de locuitori,cum este
C. Şi a-I modifica de la rădăcini. Şi a-I insingura.
Oameni ce s~ evită, cătora le este sc1rba sA' vada
alti oameni. Inchizi ochii şi gtndul te duce Inapoi.
Priviri, paşi, siluete, străzi, ferestre ... Oraşul C .
Nici un ziar din tară n-ar publica aceste ştiri, ştii
foarte bine. Nici chiar ziarul periferic unde lucrai
ŞI· IATA inci una din mul-
tele intimpliri ciudate din ca-
in sea ra zilei de 29 m artie.
la citeva c easur i după ce fu-
sătură
toată
obişnuită, căci cu
m o liciunea sa avea
in acea perioadă . Ştirile militare sint strict secrete. tegoria celor descrise pîn ă ria vintu lu i se d o moli se , ceva din luciul şi rezistenţa
Ti s·au spus anumite lucruri,' ştiind că vei avea că­ acum. Ea a fost consemnati aproape imediat după ce lua- unei folii metalice. Apoi, era
luş În gură şi era mai bine decit ~ te agiti şi ~ cu multi concizie, dar mai s eră noul cur s pent r u corec- croită dintr-o singură bucati
tulburi apele. .. Acum ştii. ales cu neşoviitoarea convin- t a rea der ivei, marinarul de ce se despica do ar Între git şi
Şi, curios., eşti incapabil sa·ţi imaginezi sute de gere a martorului ocular de veghe pe g a bia a rborelui pintec Între două rînduri de
mii de 'oameni, căpăt1nd brusc sentimentul apăsă­ către călugirul Pedro Cal- rincipal vesti apariţi a unei dinţi de argint. Pe braţe , ne-
tor al tnsingurări~ al pierderii Increderii In colectivi-
tate, in geniul uman ridicat la propria-i putere, la
lego in raportul său informa-
tiv adresat curiei papale, in
r.umini galbe ne, pilpÎito are,
undeva in prova navei. Urcat
cunoscutul purta brăţăr i ce
susţineau boluri lum inoase
atîtia oameni evitindu-se, fugind unul de altul. Să- ti timpul pontificatului lui Paul degrabă pe punte. căpitanul de sticlă in care felurite
fie scirba de oameni, aşa cum ti-e scirba. de şerpi, al III-lea Farnese. In principal, don Miguel de Vallejo hotări semne verzui apăreau şi dis-
de păianjeni, de viermi. Şi acolo, in C. , populatia el descrie peripeţiile expedi- in cele din urm ă continuarea p~reau in fie ce clipă.
fusese afectată de o infimă cantitate. Şi se suspec- ţiei lui Hernando de Soto. drumulu i, În pofida nemulţu­ Căpitan u l porunc i să fie
tau, se ocoleau, se detestau. continuati după moartea mirii eviden t e a e chi pajului. transportat in c a b ina s a ,
Un oraş contaminat. Şi condamnat la cea mai acestuia de către Luis Mos- reacţ ie firească pe nt r u vre- unde zile in şir, im preună cu
cruntă moarte. O moarte lentă, absurda. ş i impla- coso de Alvarado, o expedi- murile a celea cind in mi nţile călu gărul Callego, au Încer-
cabilă. Oamşnilor le e scîr~ de oameni. Familii ţie care. desfăşurati fiind În- oamenilor apele n es fîrşite ale cat să- I aducă in simţiri pen-
destrămate . Indrăg6stit i incapabili sa se iubească. tre t 539 şi t 543, constituie oceanulu i e rau populat e de tru a rosti măcar citeva cu-
Deci, o degenerare a speciei in toată regula. Dar prima explorare cuprinză­ animale fa buloase, . infrico,ă­ vinte, care poate i-ar fa ce să
nu te poţ i gindi la atitea lucruri o dată. Şi stai şi te toare a zonei meridionale a toare. Ajun şi la locul cu pri- inţeleagă cine est e, de unde
obsedează imaginea aceea a femeii iubite, il T ran· actu~or "State Unite. c ina, au pescu it d in apele vine, din ce seminţie se
dafirului tău , stişiată de sentimente contradictorii, DupA intoarcerea in .. Noua î ncă fră mîn tate de hulă o ciu- t rage . ..
incapabilă să invingă si ngu rătatea ce se luptă cu Spanie", din care pleacă apoi dată fă ptur ă ome neas c ă. Toate străduinţele au fost
dragostea şi dorinta de viată . Stai şi o vezi iarăş i spre Cuba. unde sti mai bine agăţaU de o g eamandură zadarnice. căci omul muri În
în uşa casei, cu privirea aceea fixă, pierdută , cu de un an, părintele Callego prev ăz ută cu un felinar uimi- cele din urmă . A fost de z bră­
ochii roş ii de pttns, nespunînd nimic şi nemişCÎn­ relateazi cum îmbarcindu-se tor, in interiorul căruia se ro- cat ş i cusut Într-un sac de ci-
du-se de acolo. Sau figura ei atunci cind ai vrut la sfillitul lunii martie t 545 tea fără zăbavă u n ochi lumi- nepă, iar după o sc urtă rugi-
să-i arăti ceea ce nu se putea arăta in cuvinte. Sau pe galionul ..Santa Maria del nos. ciune alune c ă, d u pă o bice iul
chipul ei din restaurant. Sau faţa ei tristă de pe Pilar" cu destinaţia Europa, o Omul cules dintre valuri marinăresc. pe o sCÎn d u ră În-
vremuri, lacrimile din ochi, buzele strtnse, capul ţi­ violenti furtună, iscată din t r:ă ia, da r părea să fie pe clinată. inspre adîncurile
nut mindru În sus, sărutul fugar din statie şi s i(u - senin la numai doui zile de moa rte. îm brăcămintea sa Atlanticului.
eta ei din spatele geamului. Amintiri. Amintiri ne- la plecare, a r,urtat vasul ci- trezi n es p u să uimire În rindul Peste trei săptămîni,
putincioase şi dureroase. Priviri, siluete, străz i , fe- teva sute de eshe nord-vest marin a r ilor: era aibă-străluci­ ..Santa Maria del Pilar" an-
restre .. de insula Espanola. toare ş i nu pă rea să fie o ţe- cora la Sanlucar de Barra-
(~ . ~ ALMANAH
ALMANA H ~
ANTI C IPA ŢI A ~ ~ ANTICIPATIA 259
meda. Veşmintele necunoS8
cutului pescuit in ocean, pre-
cum şi uimitorul felinar lumi8
nos care continua să8şi r08
tească spotul gălbui fără
odihnă. inchise Într~o Iadă fe-
recată În fier, plutiră in sus
pe Guadalquivir spre Sevilla,
unde poposiră în beciurile
Sfintului Oficiu. Acolo au şi
fost îngropate În cele din
urmă. din ordinul Marelui In~
chizitor, după ce cercetarea
imprejurărilor in care fuse-
seră g,ăsite a luat sfîrşit. iar
căpitanul don Miguel de Val~
lejo, cu mare greutate. a reu·
şit să se disculpe pentru fap8
tul că organizase o "in mor·
mÎntare" creştinească unei fi8
inţe care, dacă nu era un de-
mon azvirlit din ceruri, era
cu certitudine un pă~in, un
eretic din adincurile ţmuturi8
lor ce "in Anno Domini" 1545
erau incă nesupuse Maiestăţii
Sale Prea Catolice ...
James Barr,ett sfîrşi de citit
textu l atît de cunoscut. o dată
ce el insuşl il rezumase, uimit
Însă din cale-afară să-I regă­
sească xerografiat pe o hirtie
purtînd în colţul din stinga sus
sintagma Strict confidenţial .
deasupra antetului unuia din
serviciile cele mai discrete ale
Departamentului Apărării.
_ pe firmamentul vieţii noastre
- Mărturisesc. domnule
Stlmson. că nu înţeleg ...
- E firesc să fiţi contrariat,
interveni repede bărbatul lung
şi slab, aflat in fotoliul din
dreapta măsutel joase, rotunde,
pe care se aflau paharele cu be-
n edictină. Vedeţi. dumneavoas-
tră sînteţi un scriitor şi un om
de ştIInţă cunoscut.. S-ar fi cu-
venit, desigur, să vă fi solicitat
o intrevedere conform uzanţe­
lo r noastre, hmm... mondene,
stabilind telefonic o intilnire
pentru un dejun de afaceri la
unul din restaurantele din
oraş ...
Barrett zimbi:
- Dar cum afacerile dumnea-
voastră sint. ăăă ... confidenţia­
le ...
- Exact! Confidenţiale şi
foarte. foarte urgente ...
Stl mson işl pipăI ochelarII cu
rame de aur, subţiri. rotunzi.
apăsind u -1 la rădăcina nasului
volu minos şi puternic şi conti-
n uă alegindu-şi cu grijă cuvin-
tele:
, - in baza jnforma~iilor cu-
lese despre dumneavoastră -
ce să-I faci!. este o practică ne-
cesară Într-o activitate ca a
260
noastră ... - s-a ajuns la conclu-
zia că sînteţi un cetăţean loial,
un bun american. fapt care ne-a
determinat ..
- O clipă! James Barrett
zÎmbl larg şi in ochii săi albaştri
undui o sclipire maliţloasă. Sint
fără îndoială un bun cetăţean
american, doar in măsura În
care nu Înţelegeţi loialitatea aşa
cum a crimbiţat-o Mac Carth)' ..
Dacă tot mi-aţi scotocit prin
existenţă. ~tlţl. desigur. care a
fost atitudinea mea faţă de heca~
tomba din Vietnam şi că astăzi
nu·mi economisesc muntţla cind
e vorba de a critica Administra-
ţia pentru lipSi!- de sinceritate in
problemele dezarmărl1 nu-
cleare ..
Stimson il privea de după len-
tilele ochelari lor săi cu atenţie
politicoasă. curtenltoare chiar.
dar o anume nervozitate I se
putea ghiel după felul în care
stinse ţi gara abia începută, in-
trerupindu-I:
- Noi ne preocupăm de asi-
gurarea apărării naţionale a Sta-
telor Unite, pe care o privim ca
o misiune permanentă. necon-
juncturală. deci şi criteriile
noastre referitoare la conţinutul
noţiunii de loialitate nu pot
coincide cu cele ale unor politi-
eleni ce apar ~i dispar meteoric
politice.
Pe faţa smeadă, frumoasă. a
celuila'lt se accentuă grimasa de
scepticism pe care Înaltul func-
ţionar. o ignoră cu diplomaţie:
- Incă un pahar?. Ei. bine.
vă solicităm colaborarea. dom-
nule Barrett. Într-o problemă
despre al cărui caracter ultrase-
cret vă veţi da seama deîndată.
Pentru inceput, aş dori să-mi
spuneţi dacă aţi putut elti cu
ochii dumneavoastră raportu l
original al acestui călugăr Pedro
Callego .
- Da. I-am văzut În timpul
călătoriei de documentare efec-
tuate acum trei ani. Ia Biblio-
teca Vaticanului.
Pe nesimţite. vocea lui Stlm-
son căpătase accente metalice.
Iar scriitorul avea senzaţia tot
mai neplăcută că e supus un ui
interogatoriu:
- Aţ i ştiut de existenţa lui
din vreo sursă oarecare~ A mai
fost citat sau rezumat de altci-
neva pină a<;um~
- ... Nu! In mod sigur, nu! .
Documentarea am făcut-o ca
trimis al universităţii Prince-'
ton, În vederea realizării unui
studiu privind anvergura pene-
CAROLINE
trării spaniole la no rd de Rio
Grande ... Man uscr isul l-am găsit
Întîmplător, era sigilat, de und e
deduc că nu fusese citit de ni-
meni pînă la mine.
Stimson se Întoarse Într-o
parte şi luă in mină o filă a l băs ­
truie de pe biroul aflat În spa-
tele său. căută din ochi un pasaj,
apoi intrebă:
_ E vorba de man uscr isul
MW-B46.2BJ1
_ Nu mal ţin minte, s-ar pu-
tea ... Am acasă Însă un fişie r .
unde e notat cu siguranţă. aşa
că am să vă pot comunica dacă
aceasta e cota de evide n ţă.
_ Nu! Nu e necesar . şti m că
e exactă!
Funqlonarul umplu în că .Q
dată paharele pre lung i de cris-
tal. sor'bl cu precaU ţie ş i conti-
nuă:
- Domnule Barrett. cond uc
de un număr de ani activitatea
de protejare a cel ui mal mare
proiect in domeni ul apărărII din
cite au existat pînă acum: Caro-
line Project! Nu există niel o
altă tentativă uma n ă s i mi l ară,
Realizarea lui va insemna asigu-
rarea unei securităţ i naţio n a l e
ab-so--Iu-tel Posibil itatea de a fi
atacaţl cu arme convenţ i o n a l e ,
chimice. bacteriolog ice. geofl -
zice sau nucleare va fi. practic,
imposibilă! Din momentul în
care proiectul Caroline va fi fi-
nalizat. vom fi primi i care vom
cere dezarmarea gene r a l ă şi to-
t;"Iă, fără nici un fe l de reti-
cenţe ...
James Barrett Îşi încr u clşă pl·
cloarele şi-şi aprinse o ţigară.
vădit nelmpreslonat, îngăd ul n­
du-şi chiar un zimbet aproape
batjocoritor:
- Cred. o dată ce aco periţ i
proiectul ăsta cu atita gr i Jă. că e
vorba de o supe r-s u praarmă,
care va elimina in mod fi resc
tot ce cunoaştem pin ă acum . aşa
cum arma de foc a elimi nat m ă­
ciuca. Sînteţi probabil pe cale
să născocl~1 o măciucă superla-
tlvă, capab il ă să str i vească nu
numai ţeasta uma ni tăţll,c um e
posibil În prezent, el i nţreg uni-
versuL.. I
- EI, nu-i chiar aşa! Poate nu
m-aţi înţeles. poate nu trebuia
să vă fac. totuşi. cunosc u tă Im-
portanţa problemei în d i sc u ţ i e.
- Mă socotiţi, acum.<; mal pu-
ţin lolal~
A L MANAH ~
ANTICIPAŢIA ~
PROJECT
- O, nu ! Dealtfel. IOlal-ne-
loial, sinteţl vÎrjţ in această afa-
ce re. Dacă nu col'lboraţi, vă
mărturisesc. iată, cu toată slnce-
r!tatca, că veţi dispărea pur şi
Simplu. Nu putem îngădui ca
m ili a~de de dolari să se dUcă pe
apa simbetei sau ca o prioritate
strategică fantastică să fie anu -
I ată de dragul fr ămintărllor
axio logice ale unul individ! Mă
in ţe l egeţll
- Perfect, domn ule Stimson.
- O.K.! Există.. premise ca
s~c~etuJ a,tit de bine păstrat
pina acum să fie deconsplrat
sau. Ia fel de grav . să fie Intuit.
Manuscrisul de care v - aţi folosit
rezumindu-I este o cheie şi
atunci cind analiştii serviciilor
noastre au aflat de el citindu-vă
cartea ...
Ce l ă l alt il intrerupse mirat:
- E adevărat, aşadar, că ci-
ti ţi. t~ţi munţii ăştia de cărţi de
antiCipaţie, de science-fictionn
- EVident! Cum eram pe
cale să vă spun, manuscrisul a
dispărut! Agentu lui nostru tri-
mis Imediat să-I sUSt ragă i-a fost
imposi bil să-I găsească ..
- S-ar fi putut rătăc i ! intr-o
bib l iotecă aşa cum 'e cea de la
Vatican e Imposi bil să mal fie
regăslt un man uscr Is rătăcit.
altfel decit c u tot ul Întîmp lător.
- Mda.. să admitem! Dar
dacă a fost Sustras~ Sau . de e ră­
tăcit doar. dacă va fi regăslt in
u r mătorii doi-trei ani de exact
cine nu trebuie să-I cunoască~ in
-=-~-
W
~AlMANAH
ANTICIPAŢIA
fine ... Vă informez că aproape
imediat după apariţie cartea
dumneavoastră a Început să fie
vînată sistematic de oame nii
noştri. in încercarea de a recu-
pera toată ediţ i a. Va trebui să
ne predaţi chiar şi volumele pe
care le mai aveţi pe acasă. ffşe l e
de documentare, manuscrisul,
intr-un cuvint. totul!
- la te uită! Şf editorul meu
care mă felicita mal zilele tre-
cute pentru epuizarea Integra l ă
a ediţie i ş i -mi făgădula chiar o
nouă ...
Stlmson zimbi:
- Vor apărea cite ed i ţII do-
riţi. cu o mică omisiune: pagi-
nile 411-412! Dar să revenim la
oi le noastre, de fapt la princi-
pala dumneavoastră misiune.
James Barrett se foi enervat
in foto liul său:
- Observ că m - aţl inrolat
deja, fără a-mi cere consimţă­
mîntul. Nu m-ar mira să am şi
vreun Indicativ, aşa ... ca în fil-
me le cu t lzul meu, James Bond,
de pildă.. X- 007!
Stlmson t u şl politicos În
palma Tacută căuş.
- De nevo ie, domnule Bar-
ren, de nevoie! Şi trebuie să
luaţi lucr urile a~a cum sînt ...
Miine, ch iar. veţi lua avionul
spre Madrid. de unpe vă ve ţ i
deplasa la Sevi lla.
- Dumnezeule! Sper că
nu-mi cereţi să asasi nez pe c!-
neva aco lo, În bun a tradiţie a...
modu lui de viaţă american.
- Nu vă n eliniştiţI. Pentru
astfel de acţiuni avem, hmm ...
speciall~ti de Înaltă calificare! Fi-
Ind acoperit de titlu l dumnea-
''Ioastră universitar, veţi con-
d uce.
~er~cetări
sub pretextu l unor
ac~demice, o e<: h t pă
! nsarclnată. sa găsească acea Ia dă
10 care SlOt ferecate obiecte le
vesti me nta re ale celui pescuit
din val ur i de gallo nul Santa
Maria del Pi lar.
Scr iitorul işl apri nse o nou ă
ţigară, şi cu ochII la $c rumul al b
ce masca I n candescenţa jaru lui.
Î n trebă cu vocea parcă r ăg u ş ită:
Deci. aveţi mot ive te mei-
nice să c r edeţi în existenţa ace-
lei fii n ţe mister ioase!!...
- Acest fa pt tre bu ie să fie
n eese n ţia l pe nt ru d umne avoas-
t r ă . Ceea ce trebuie s ă vă r e ţin ă
atenţia e fa pt ul că no i ştim cu
precizie acum că lada exis tă ~I
pentru nimic in lume conţinutul
ei nu trebu ie să fie văz ut de ci-
neva. Aveţ i o mis iune de acope-
rire. A u torităţ il e spaniole nu
trebuie să afle ce ca ut ă m de
fa pt. O dată găsită. Iada va fi
t r a n spo rtată în St atele Unitt! În
ce l mal str ict secret şi . re ţin e ţi
vă rog, fără să fie des ch i să! Vă
mal ofe r un pahar de be nedlc-
tină~
•
C Iădlrea,la vederea că reia. in
urmă cu mai bine de patru suie
de ani, trecăto r II, Sevi llei g ră ­
beau pas ul cu Inima s ugrumat ă
de teamă şi curiozit ate t oto-
d a tă . se Înă l ţa s u m bră , dar lip-
s ită de m ăreţ i e . in ce nt rul ora-
ş ul ui vec hi. pe Victoria Real.
De peste o săp tămî n ă . cel un -
sprezece los americano s d esfă­
şu rau ~ activitate atit de labo-
rioasă şi de S US ţi nu tă. ÎnCÎt pă ­
rinte le cano nic Juan Egas, su-
.
261
 praintendentul aşezămintului,
nu mai prididea În incercarea
lui de a face faţă solicitărilor.
Ochii. in care scllpeau luminile
unei inteligenţe superioare, na-
sul coroiat, fruntea înaltă, zbÎr-
cită şi pătată Încununată cu pă­
rul arglntiu ~ rar al tunsurll, ca
şi trupul firav de ascet ce I se
ghicea sub rasa cenuşie. trimi-
teau gindul in mod bizar nu la
Imaginea clasică a călugărului
catolic. ci la cea a unui înţelept
Izraelit din vremurile de de-
mult, d inaintea alungării evrei-
lor din Spania.
Bătrînul era mai tot timpul În
preajma loJi James Barrett
dintr-o soliJdrl~atc a erudiţiei,
ghlclndu-I cel mal aproape de
înţelegerea spiritului textelor
latineşti ingălbenite şi coJbăite
din austera bibliotecă a fostei
mÎnăstlrl de călugăriţe cu hra-
mul sfintei Engracla şi doar mai
apoi, după aproape două sute
de ani, temuta reşedlnpl a Sfin-
tului Oficiu din Sevilla.
La inceput, părintele Juan
crezuse, in baza, autoriza,iilor
prezentate de străini, că aceştia
vor fac.e o cercetare exclusiv ar-
hlvlstlcă. dar înţelese apoi că se
inje lase. Vinzoleala ce o stirnea
echipa prin treceri le el repetate
prin chilli le albe, aten{ia ce o
acordau lespezHor trapezărlei. a
arhQndar iculu i. a refectorlului şi
mai ales încăperilor din subsolul
construqlei îl indemnau tot mai
mult să le iasă În cale prin sur-
pr indere. pentru a inţelege ce
căutau de fapt ...
Într-una dIn zile. pe cind ur-
mărea cu privi rea de la o fereas-
tră a Biblioteci! folala din jurul
mlcrobuzulu i Introdus in mijlo-
cul patio-ului, Întrebă cu o voce
lipsită de mirare, În pofida for-
mulării interogative:
- Oare. mister James. Ia ce
folosesc Instrum e ntele acelea
ciudate pe care colegii dumnea-
voastră le p li mbă deasupra par-
dose i l lo r~
Americanul, că,ărat pe o
scară mobil ă, răspunse fără nici
o reticenţă in spaniola sa flu-
entă:
Detectoare de metal, pa-
dre.
Aşa gindeam şi eu , cu
toate că cel care le folosesc
mi-au declarat că sînt aparate
pentru determinarea unor ca-
racteristic i constructive ale clă­
• diri!. .. De fapt, miste ~ James,
ce caută colegii dumneavoastră!
- Nu-mi sint colegi, padre!
- Aşa gindeam şi eu ... Con-
262
~================================
cetăţenii dumneavoastră!
- O Iadă ferecată, din vre-
murile conquistei. ..
Bătrînul părăsi fereastra ve-
nind la picioarele scării metalice
şi, privind in sus, oaspetele său
avu Impresia că Îi caută cu ob-
stinaţie nu ochii, ci sufletul,
pentru a 1-1 scruta cu de-amă­
nuntul.
- E vorba de cea sosită in
Spania ta bordul Santei Maria
de' Pilar?
Scriitorul rămase mut de ui-
mire CÎteva clipe, apoi. aşezin­
du-se pe coama scării. întrebă
şovăitor:
- De unde şti". padre, de
toate acestea!
- 0, mister James. doar
sînt supraintendentul acestui
aşezăl1)int de peste patru dece-
nli. .. In Investigaţiile mele am
dat nu o dată peste documen-
tele procesului Inten tat impo-
triva căpitanului navei. dan Mi-
guel de VaHejo. O bună parte
dintre acestea au fost Însă fu-
rate de un compatriot al dum-
neavoastră , in urmă cu trei
luni. .. Faptul acesta m-a pus pe
gînduri şi m-a determinat să fac
cercetărI su pll mentare. Acu m
ştiu chiar Jocul precis unde tre-
buie să fie această .. antichitate
ce tulbură liniştea sufletească- a
atîtor yankei.. Dar, oare e atit
de important s-o găsească~
- Nu. Cu o singură cond i ţ i e:
să existe certitudinea că abso lut
nimeni nu poate da de ea. Însă,
in lumea noastră plină de Întîm-
plări neprevăzute. cine ar ~vea
curajul să afirme aşa ceva?
Călugărul Îşi mingiie ginditor
bărbuţa aIbă. firavă şi continuă"
dialogul in care amîndoi er·au
interesaţi mai ales de cele ne-
rostite:
- Îmi sugeraţi vreo solu,ie,
mister James?
- Cred că v-aţi gindit deja la
una, padre! Cind doi ştiu un
lucru. acela nu mai e un se~
cret, s.pune o zica l ă. iar secre-
tele, mal ales cele de mari di-
mensloJnl, în zile le noastre sînt
generatoare de dezastre ..
- Amen!
• circa 1.80 m. cu dlametrul ma-
Fără ştirea americani lo r care
hălăduiau prin subteranele cl ă­
dirii, douăzeci şi şase de ziar i şt i
erau prezenţi in sala capltulară
a fostei mÎnăstirl şi după ce as-
cultară o mică informare a ca-
nonicu1ul Juan Egas. privitoare
la călătoria nave i Santa Maria
CAROLINE
del Pilar, fur ă informaţl că vor
participa la scoaterea la lumină
a l ăzii şH vor putea cunoaşte
conţinutul. Se vedea bine că In~
vitaţli călugăruluI erau de-a
dreptul entuziasmati de vestea
participării la o astfel de expe-
rienţă. "Vom vedea moda ex-
traterestră de a c.... m patru
secole!" , glumi o tînă ră repor-
teră de la Radio Nacional.
Întregul grup se indreptă
spre biserica aflată in partea din
spate a uri aşu lui patrulater al
mÎnăstir ii, cu intrarea aflată de
mult timp În ex te rior, pe strada
San Jeronimo .
Păşiră cu toţ ii În interiorul
rece şi auster , îndrumat! de bă ­
trînul supralntende nt spre la-
tura din stinga. Acolo, la apari-
ţia lor. doi oameni vinJoşi rnce--
pură să djzloce cu ră ngi lespe-
zil e din faţa unei minunate ca-
pele construite din alabastru de
Saragosa, În care se ·afla mor-
mintul unui vrednic Magistru al
ordinului de Alcantara, .pierit in
secol ul al XII-lea in luptă cu
maurii invadatori ...
Ziariştii se foiau ne ră bdători
in jurul cel.or doi, glumind şi
colportind can-can-uri specifice
bres le i, În ţă că nitul sau bizÎitul
frecvent al aparatelor de foto-
grafiat şi de (Omat care Înregis-
trau pr ogrese le săpăturli.
După mai pUţin de un ceas,
cazmale le l ov iră În metal şi
scurt timp după aceea la su-
prafaţă fu scoasă , in emoţia ge-
nera l ă , destul de anevoios, o vo-
luminoasă I adă ferecată in fier.
Nu fără dificultate. două uriaşe
l acă.te rugini te fură t ă iate şi
Într-o liniş te nefirească greoiul
capac se deschise lateral.
Aşezaţi cu toţii conform do-
rinţei canonicului Juan Egas, În
semicerc. nu mai aproape de
trei paşi, primul obiect pe care
il văzură e ra ţhlar cel pe care
James Barrett il ech lva lase cu o
ba li ză marină. O str uctur ă blco- . . .
nică de culoare roşie. lung ă de
xi m, la mijl oc. de aproximativ
0,8 m. La una din extremităţi.
un girofar Îşi rotea spotul găl­
bu i, slab. abia vizibil.
- Extraordinar! ex lam ă. co-
pleşit un foto reporter de la
U.P.1. Dacă stă de peste patru
sute de ani aici, vă d aţ i seama
că nu foloseşte ceea ce se
ALMANAH~
AN TICIPA ŢI A
PROJECT
Cheamă ' o sursa ~e energie tra-
diţională ...
Cu grijă şi cu evidentă teamă.
cei doi muncitori ridicară obiec-
tul din Iadă şl-I depuseră ală ­
turi.
Bătrînul supralntendent se
a.plecă şi privi mal bine de un
minut Interiorul.
- Mister James. spuse el.
veniţi mal aproape!
Scriitorul se apropie cu Inima
strînsă. ca in; coşmarurile sale
din copilărie, cind deschidea in
somn uşi În spatele cărora ştia
că il vor asalta plăsmuiri teri~
flante.
Ziariştii stăteau incă neobi ş­
nuit de disciplinaţi. lunglndu-şi
doar giturile pentru a inţelege
la ce se pot uita cu atîta con-
sternare cei doI.
in cele din urmă. călugărul il
Invită să treacă pe rînd prin faţa
lăzII deschise. La fundul el se
afla Întinsă o salopetă similară
~elor folosite in activităţile spa-
ţIale. intr-o extremitate se aflau
citeva instrumente asemănă­
toare ceasurilor electronice. vi-
zibil in funcţiune. insă ceea ce ii
copleşea Re tOţi, amuţindu~i şi
transportÎndu-1 Într-o stare de
perplexitate totală. era vizibilul
ecuson din stînga pieptului salo-
petei. pe care era Înscris cu ma-
juscule: UNITED STATES OF
AMERICA /CAROLINE PRO-
JECT/ J.C. DOUGLAS.
(~~ ALMANAH
....~ ANTICIPAŢIA
TESTUL
MIRCEA ZĂVOIANU
- Şi, zii, eşti pamÎntean, ai?
- Da, get·beget... mă şi Jur!
Şi... ştii cine sîntemmrn.. noi?
- Spre părerea mea de rău. Încep să biSnulesc.
- Aaaa.. uite ce este... nouA ne' place Sa fim scurti
- Mă rog, dacă tineţi mortiş, fiti cum dOriti, chl3r ~i m.J1
scurţi dacă e necesar, nu!?
- Tu să taci ... ia nu mai pălavr Jgi atîta, Iar di.lc.5. tit, cit de
cit, la Integritatea ta de biped ulUIt, adica dac.l vei lilce întoc
mai tot ceea ce·ţi vom spune noi, Vi} fi bine.. dar doed nu
vai şL amar! '
- Bine, bme.. şi ce trebUIe să file?
- Să latri. Nimic mai simplu.. sa !atri, pur şi Simplu.
- Păi cum aşa să latru!?
- Foarte simplu, uite aşa: hau, hau! E clar, vezi ce ,uşor.
nimic mai firesc!
- Adică să latru aşa. din senin.. fără nici Un motiv acolo,
cit de cît, intemeiat, nu!?
- Nu cred că ne-ai înteles ... nu din senifl, ci atunci cind
este senin şi mai este ŞI lun~ să latri la lună ... hau, hau ŞI
gata. Vezi ce simplu e, nimic mai normal, nu ·i aşil?
-:- Hau, hau. şi de ce mă rog. tocmai la lun!!?1
- Asta nu te priveşte pe tine ... facem şi noi un test, eşti l<i
murit?
- Hau, hau!
MIRCEA ZĂVOIANU
TESTUL
263

FREDERIC BROWN
CARSON deschise ochii şi se trezi privind În
sus, la o nebulozitate a lbastră, pilpîitoare.
Era cald, iar el zăcea pe nisip şi o piatră ascu-
tită îl împungea în spate. Se intoarse 'pe o parte,
scăpind de piatră, şi apoi se ridică în capul oase-
lor.
"Sint nebun", se modi el. "Nebun ... sau mort..
sau altceva", Nisipul era albastru, strălucitor . Pe
Pămint insă, sau pe oricare altă planetă, nu exista
un asemenea nisip. ~
"Nisip albastru",
Nisip albastru, sub o cupolă albastra, care nu
era nici cerul şi nici un tavan, ci o zonă circulară;
deşi nu ii putea zări virful, ştia, cumva, că era o
zonă circulară şi limitată.
Luă un pumn de nisip şi-I lăsă să-i curgă printre
degete. Acesta căzu pe piciorul său gol.
••Gor?"
Era dezbrăcat, complet dezbrăcat şi trupul îi
era deja acoperit de transpiratia datorat;). căldurii,
iar nisipul albastru se lipise de portiunile mai
umede.
Altfel, însă, pielea corpului său era alba.
,,Atunci", se gîndi el, "nisipul este într-adevăr al-
bastru. Dacă mi s-ar fi părut aşa datont ă luminii
albastre, rezulta că şi eu ar fi trebuit să am ace-
eaşi culoare. Dar eu sînt alb, deci nisipul este al-
bastru. Nisip albastru . Nu există nisip albastru.
Nu există nici un loc care să semene cu acesta,
unde mă aflu eu acum" .
Transpiraţia ti curgea în ochi.
Era cald, mai cald decit În iad. Numai că iadul -
iadul celor vechi - era roşu şi nu albastru_
Iar dacă locul acesta nu era ladul, ce ar fi putut
să fie? Dintre planete, numai Mercur era atît de
fierbinte, însă aici nu se afla pe Mercur. Mercur se
găşea la vreo patru miliarde de mile de...
lşi aminti atunci unde fusese. Dincolo de orbita
lui Pluto, în naveta pentru o singură persoană,
acoperind cîteva milioane de mile pe un flanc al
flotei P ămîntului , dispusă în evantai pentru a-i in-
tfmpina pe Străini.
Apoi soneria bruscă, stridentă, a semnalului de
alarmă, atunci cînd naveta ihamică - naveta
Străină - ajunsese în raza detectoarelor sale.
Nimeni nu ştia cine erau Străinii, cum arătau,
sau din ce galaxie îndepărtată veneau, deşi se pre-
supunea că aceasta era în directia Pleiadelor.
La inceput, fusesera doar cîteva raiduri spora-
dice asupra coloniilor şi posturilor de veghe ale
264
Pămintului. Batălii izolate intre patrule pa.mintene
şi grupuri mici de nave Straine; batalii uneori cişti­
gate, alteori pierdute, fă.ră însă a se reuşi vreodată
captura unei nave străi ne. De asemenea, nici un
membru al vreunei colonii atacate nu ·supravietu-
ise pentru a·i descrie pe Străinii care ieşiseră din
nave, dacă, într-adevăr, i eşiseră.
Initial, nu fusese cine ştie ce bătaie de cap, de-
oarece raidurile nu erau nici numeroase, nici
foarte periculoase. Şi apoi, luate individual, navele
inamice se dovediseră uşor inferioare ca arma·
ment în fata celor mai bune nave pămîntene, deşi
le depăşeau ca viteză şi manevrabilitate. De fapt,
plusul de viteză le oferea Străinilor posibilitatea de
a alege intre luptă sau fugă, atunci cînd nu erau
înconjurati.
Totuşi, Pămî n tul se pregătise pentru
eventualitatea unor necazuri serioase, pentru o
confruntare, construind cea mai puternică flotă a
tuturor timpurilor. Flota aceea aşteptase multă
vreme. Acum, însă, sosise momentul confruntării.
Cercetaşi aflati la douăzeci de miliarde de mile
în afara sistemului solar detectaseră apropierea
unei flote puternice - o flotă de război - a Străini­
lor. Cercetaşii nu mai apucaseră să se intoarcă,
dar mesajele lor raqiotronice sosiseră. Iar acum,
flota Pămîntului, cu zece mii de nave şi o jumatate
de milion de combatanti, ieş i se in afara orbitei lui
Pluto, aşteptînd duşmanul, gata să lupte pînă la
mQarte.
Intr-adevăr, avea sa fie o incl eştare hotărîtoare,
judecind după rapoartele celor din posturile avan-
sate de observaţ ie, oameni care îşi jertfiseră viata
pentru a comunica - inainte de moarte - informa·
ţii asupra mărimii şi fortei de şoc a flotei inamice.
O incleştare cu şanse egale asupra posibilită tii
. de stăpînire a sistemului solar. Ultima, şi singura,
şansă pentru Pămînt şi coloniile sale, aflate la mila
Străinilor dacă ar fi pierdut confruntarea ...
Ah, da, Bob Carson işi reamintea totul.
Nu-şi putea explic<,l, totuşi, nisipul albastru şi
cupola tremurăt oare. I şî amintea doar tiriitul neaş­
teptat al soneriei şi saltul său spre tabloul de co-
mandă. Degetele care ii tremurau, încheind cen-
tura scaunului. Punctul care creştea in visiplat.
Gura uscată. Conştiinţa că, în sfirşit, asta era.
Pentru el cel puţin, deoarece flotele propriu-zise
nu se aflau încă în contact.
Acea~ta era prima lui luptă. Peste trei secunde,
sau mai putin, avea să fie ori victorios, ori un ciot
ALMANAH ~
AN TICIPA ŢIA <:::;J.T
Alrn"',.,,,,h,,1 An",.; ... ",;., 1"; _
carbonizat. Mort.
. Trei s~~unde - atfta dura o bătălie spatială \
Timp .suflcle.nt .ca. să n~meri Incet pîna la trei, ia~
apoI fie c!şhgal, fie erai mort. O singură lovitura
dlstrugea complet o navă semiblindată şi cu arma.
ment uşor, aşa cum era naveta pentru o per-
soana.
~ Iute - 1n vreme ce:, incon~tjent, buzele uscate
orm~u cuvfntuJ "Unu - actIOna comenzile care
ment.'~eau pun.ctul crescător tn mijlocul crucii de
pe vlslplat. M11nile ti alergau, In timp ce Piciorul
tremura deasupra pedalei ce declanşa tunul Sin.
gur~1 proiectil, de iad concentrat, care tr~buia
S~-ŞI mmerească ţinta, altfel... Pentru O a doua lo-
Vitură nu ar mai fi fost timp.
,.o.o.i." Nici nu ştia - că spusese aşa ceva. Acum,
pe vI~lplat nu ~ai era un simplu punct. Aflată la
numai citeva · ":111. de mile depărtare, nava inamică
ocupa Intreg vlslplatul, ca şi cum ar li fost la d.
teva sute de m~tri. E.ra o navetă alungita, rapidă,
ca~ de aceeaşi maTlme ca şi a lui.
ŞI, t~~r-~d~văr, e.ra o navă extraterestră.
l!,Tr... Plclo~ul atl~se '~dala de dare a focului.
exact atunCI, Stramul vira brusc şi ieşi din cru-
cea .de pe ecran. Carson apăsă iute pe comenzi
căutmd să-I urmilrească.
Pentr~ ~ zecime de secundă, dispăruse complet
de pe vlslplat ~ar,. cînd botul navetei' se Întoarse
după el, îl zăTI din nou, în pica; spre sol
Sol?" ~.
Era 'vreo ilu~ie optică. Trebuia sa fie, planeta
aceea - ~u oflc.e ar fi fost - aCOperea acum visi.
platul. OTlce ~r fi ,fost, nu putea fi acolo. Nu putea
fi .. Cu excepţia lUI Neptun, aflat la trei miliarde de
!l1 de departare, nu exista altă planeta apropiata _
la~ Pluta se. afla tocmai de cealalta parte a soarelui
minuscul ŞI !ndepărtat,
I,nstrumentele ~e bord! Nu indicasera nici un
oble,ct de dimenSiuni planetare, nici macar un as.
terold. Continuau sti tie tacute.
Deci, suprafata spre care cobora el In picaj su.
pr.l.ţa .n.ta 1. numol citeva 8ut. d. mU. 'ded.-
subt, nu putea 16 tlXlfite,
. ApOi, Ingrozll d. "".Ibllll.t.. un.1 prabuşlrl
uita plno II •• no" Slralnă, Acllono r.oholol ••
Irln~r. IfOntal" ,1, eln• • chlmb.,.. bru.oa d. vi-
t••• II .runcli In f.lo, In conlurllo d. ,Ieur.nlo, .c-
rlonă l.t... I.I••• "reopt. PIlntru un Vira) d. p.rl,
001, AIlii.ă man.t.l. ,1 1. tinu acolo J08 ştIInd oii
ptmtru @VltiU@g eiecnlrU sVIH\ nevele r;h~ tot ceea
o. put•• da nov., II că un vira) oa .0.1. put••
du•• 1. pler••r•• oun.,t1ntol.
AI. •• II Int!mpla•• ,
A.la fu .... lotul. Aoum . tat•• PIl nl,lpul alba,-
tru ,1 flerblnt., do•• r.o.1 pin. Ia piele, ••, fără
nici o rana, Nici o urmă a nav.tol' .. le ,1 d. fopt
nici 10 urma 1} Cosmoaulul, Curba de deasuprd
car2u_u! 86u nu era Yn cer, ci altceva
Clatmlndu-•• , •• rldlcli In picioare, ' "Nu ai Intelege p~ depUn, 51nt... 11 l,Jrma o
Gravitatia pArea ceva mai mare dec1t pe Pa.
mlpl. Nu cu mult.
I.n f~ta se 1ntlndea niSipul neted, ici şi colo c1teva
t1.ţflşurl spl~oa~e. Tufişurile . erau tot albastre, dar
tn nuante dlfente, unele mal deschise dec1t nisipul
altele mai fntunecate. ' tea ta, O rasă contopita intr·o singură entitate
pe sub tufişul cel mai apropiat IeşI o creatură
mlcută, asemănătoare unei şoptrle deşi avea mai
mu}t de patru picioare. Şi. e~ era .t~t albastră. Stră­
lucl~r. d~ albastră. I zăn ŞI fugi Inapoi sub tufiş.
Pnvi dm nou In sus, incercind să desluşească ce
~AlMANAH
<:::;J.T ANTICIPATIA
li
s,e afla deasupra capului. Nu era tocm~i un acope.
.-
nş, rns.a av~a. formă de cupola. Sctnteia şi era greu
să·1 prIVeşti fl~ .. Dar, In mod dar, se curba pînă la
sol, pina la niSipul albastru, de jur imprejurul lui.
Carson se găsea aproape in centrul cercului
a~operit de cupolă. Pînă la peretele cel mai apro-
pIat, dacă se putea. vorbi de un perete, erau cam
vreo s~tă de metn. Aparent, o emisfera cu cir-
' c~mfeTinta de două sute cincizeci de metri
?mtr-un tŢI?terial albastru, fusese pusA cu gura î~
JOs pe mSlp.
Totul era a!b.a~tru, cu o singurA excepţie. Lînga
peretel.e cel mal l.ndeJ?ărtat ele' el se afla ceva roşu.
Un obIect aproxImativ sferic, de un metru în dia-
metru. ~e g~sea. p~ea depart,: ca să-I distingă lim-
ped; ~nn scmtelenle albăstruI. Totuşi, inconştient
se ·mflorA. . '
îşi şterse sudoarea de pe frunte.
. Era un vis? Un coşmar? Căldura, nisipul, senza.
' ţla vagă de oroare ce o sImtea privind obiectul cel
roşu?
Un vis? Nu, nu te culci şi visezi În toiul unei
lupte spatlale,
Moartea? Nici gfnd, Daca nemurirea exista nu
ar fi fos! ceva aUt de Hpait de sens , cu nisip ,,(bas.
Iru, arl'la şi o oroore roşie,
I\tuncl au.1 vo... ",
e O au.l nu ou urochU., ci In Interiorul capului,
Von•• d. nlci\lerl, ••u d. pe,t. tol,
"RăIăclnd prin mult. 'PIltU II dlmen. lunl" II ro -
lumarh .cuvintele 1n mlntl,l , "Am S~IIIt, In ac@.şt iJla.
lIu II In ••••1 t1~p, douli r••• sot ••a In•••pa un
r.oilol car. Of fi exlormlnM pe un. dintr. oi. ,1 ar
II .Iiibll-o po ... I.lt. In . .. mon •• 11106ur', Incll ar
fi res,... t ,1 nu ,I-ar II Implinit d•• tlnul, ci, doeo-
olnd, ' -or II Intors In proful n",tlutor din •• r••
.porut, ŞI mi-om opu. eă o,. CiV. nu trebuie oii
•• In1!mplo,"
"Cln€l." ce eşti,?1 Carson nu rOBtioo fntrebarea
CY voce tare; cuvintele se formaseril şinsyre 1n
creier, -
pauza, de parca VQCEla c:;ti.uta ~ in mintea lui Car.
son ... un cuvint care nu era acolo, un cuvtnt pe
'car~ el nu II şti~. "Sint ultima treapta din eIJolutia
u"!el rase atU .de vechi, tndt timpul nu poate fi ex.
pnmat tn cuvmte care să aiba inţeles pentru min.
eternă ... "
,,0 entitate aşa cum ar putea deveni şi rasa
,
voastră primitiva peste ... (din nou căutan.. a terme.
nului) ",un timp. Aşa cum ar putea deveni şi rasa
pe ~are, in ~ si nea ta, o denumeşti Străinii. Atunci'
am mterveni,t in bătalia inevitabilă, batălie atît d~
265
 crlncenă indt ar fi distrus ambele rase. Una tre·
buie să s upraviet u iască. Una trebuie să progre-
seze şi să evolueze."
"Una?" se gindi Carson. ,,A mea, sau ... ?"
"Eu pot să opresc războiu l şi să-i trimit pe
Străini Înapoi, În galaxia lor. Dar, ori ei se vor
reintoarce, ori rasa ta îi va, urma acolo, mai de-
vreme sau mai tîrziu. Le-aş putea opri din această
distrugere reCiprocă numai ră mînînd permaT)ent in
acest spatiu şi timp, dar eu nu pot acest lucru".
"Trebuie, prin urmare, să intervin acum. Voi
distruge complet una dintre fIote, fără ca cealăltă
să sufere vreo pierdere. Astfel, una din civilizatii
va supravietui."
Coşmar. Trebuie să fie un coşmar, îşi spuse
Carson. Ştia în să că nu era aşa.
Era ceva prea nebunesc, prea imposibil ca să
nu fie adevărat.
Nu îndrăznea să pună inrebarea "care din
rase?" Dar gindurile sale o puseră.
"Va supravietui cel mai puternic", spuse vocea.
"Eu nu pc't - şi nu vreau - să schimb nimic. Inter-
. vin numai pentru a o transforma intr-o victorie
completă, nu.,,", din nou căutarea ezitantă, "o vic-
torie a la Pirus pentru o rasă decimată".
"De la periferia războiului incă n ed eclanşat, am
ales doi indivizi: tu ş i un Străin. Citesc in mintea
ta că in istoria străveche a popoarelor voastre
erau frecvente luptele intre cei mai buni, pentru a
hotărî soarta unor grupuri.
"Tu şi oponentul tău vă aflati aici, unul contra
celuilalt, goi şi neînarmati, În conditii nefamiliare ş i
neplăcute pentru amîndoi. Nu există o limită de
timp, deoarece aici timpul este suspendat. Supra-
vietuitorul este alesul rasei. Rasa aceea va conti-
nua să existe."
"Dar ... ", protestul lui Carson nu apucase să fie
articulat şi glasul ii răspun se:
"Totul este cinstit. Condiţiile sînt de o aseme-
nea nat ură Încît o slăbire a puterii fizice nu va de-
cide, complet, lupta. Există o barieră. Veti vedea.
Inteligenţa şi curajul vor fi mult mai importante de-
cît forţa. in special curajul, care este dorinta de
supravietuire. "
"Dar în timpul acesta, fIotele". "
.. Nu, vă găsiţi în alt spatiu şi in alt timp. Atîta
vreme cît veţi rămîne aici, timpul nu se va d inti in
universul cunoscut de voi. Văd că te întrebi d acă
acest loc este real. Este şi nu este. Aşa cum -
pentru înţelegerea ta limi tată - eu sint, şi nu sînt
real. Existenţa mea este mentală, nu fizică. M-aţi
văzut ca pe o planetă; ar fi putut să fie un fir de
praf? sau o stea".
"Pentru tine, insă, locul acesta este acum real.
Ceea ce suferi aici este ad evărat. Iar dacă vei
muri, va fi o moarte reală. Dacă mori, eşecul t11u
va fi sfirşi tuJ rasei tale. Asta este tot ceea ce tre-
buie să ştii."
Apoi, glasul se stinse.
Carson rămase singur, deşi nu tocmai singur. Ri-
dicînd privirea, văzu că obiectul cel roşu, sfera ro-
şie de oroare, despre care ştia acum că era un
străi n , se rostogolea spre el.
.Se rostogolea.
Nu putea desluşi miini, picioare sau trăsături.
Se rostogolea peste nisipul albastru cu iuteala flu-
idă li unei p icături -de mercur. Iar inaintea sa,
Într-un chip pe care Carson nu-I puteil pricepe,
venea un val paralizant de ură greţoasă, oribilă,
scîrboasă. - se afund ară în nisip, testindu-i parcă structura.
266
Carson privi iute În jur. Singurul obiect care pu-
tea fi folosit drept armă era o piatră ce zăcea la Tentaculele ·aveau un d' etru
cîtiva paşi, pe nisip. Nu era prea mare, dar avea metri şi o lungime de pl::n . d,,: v:eo. doi centi-
metri. ruzecl Ş] CIOC] de centi-
muchii ascutite ca o cremene. Chiar semă'la pu-
ţin cu cremenea albăstruie . Era u retractabile şi t ." d
stăteau in fante. Ctnd StU~~1 I'n nu erau folosite
O ridică şi se ghemui, gata 511 primească atacul.
Sfera se apropia rapid, mai repede decît putea el taculele se retrăgeau, a~r~~~ f;:ăr~t<:>gfţllea,w ten-
cu modul să u de deplasa A r niCIO ega tură
alerga. son, se rea/iza ri h' re. ceasta, bănuia Car-
Nu avea timp să se gindească cum să lupte, şi, de greutate _ pd~isC Im~area pozitiei centrului
de fapt, cum să- ţi poţi face un plan de lu ptă inain· anume. nu ·ş] putea imagina Cum
tea unei fiinte ale cărei caracteristici, putere şi me-
tode de atac nu le cunoşti. Rostogolindu-se atit de Privind creatura se t f a E
cOl1)plet diferita d~ oric~ I~~ .. t ra strai~, oribilă şi
iute, părea mai mult decît oricînd o sferă perfectă. celelalte planete ale . ]S a 'pe Pamint, sau pe
Zece metri. Cinci. Apoi se opri.
Mai degrabă fusese oprită. Partea din fată se
ştiu ca mintea îi era lasf~\eduld.lt s.o~ar. In.stinctiv,
Trebu ia însă să " e l enta ca Ş ] trupul.
turtise brusc, de parcă se izbise de un zid invizibil. fel de calităţi telepl~t~~rc~. Daca nu avea nici un
După aceea sărise; pur şi simplu săr i se înapoi.
Se rostogoli apoi din nou inainte, mai incet tnsă,
ia
eşecului, dar el bănuia Ijcercarăa.sa era sortită
timp in urmă, cînd creatu r e are. w Tlcl!m, cu cîtva
mai prudent. Se opri iarăşi, În acelaşi loc. încercă existase ceva definit U a ,s e napustise către el, dea greş, avea să fie vorba d e fi' I
incă o dată. cîtiva metri mai departe. ură . . n va aproape tangi bil de Se simtea umil şi ii era tea w s rşJtu omenirii.
Exista o barieră invizibilă. Carson îşi reaminti !in- asta. Mai mult lihiar decit să ma ~ă dse gindească la
dul transmIS creIerului său de către Entitatea care Dacă putuse emite a de acest lucru. Intr-un fel cu se 1I]~ lească ... să ştie
citi şi ginduril~ ceea ce :~a cdeva,. poate că ii putea
ii adusese acolo: " ... o slăbire a puterii fiz ice nu va său. e ajuns pentru scopul păşea chiar credinţa, şti~ că E~~it~:gere care de-
decide, complet, lupta. Există o barier11."
Cu sigu rantă , un cîmp de forţă. Nu cîmpul Net- Deliberat Carson ·d· a .
gura lui ar~ apo' TI]C ~ta.tra c~re fusese sin-
{~~ii~ce:l ~~~~~~usee,seNadev,ărul. in 1:~~a;ăe c~~~
zian, cunoscut de şti inţa pămînteană, deoarece
V"t, . . . . u g umlse.
goale. , 1 o arunca JOs, ndicînd palmere . oru omemru depindea de el Era
Ii .
acela str11luc€a şi emitea un bîzîit. Cel de aici era ştie un asemenea lucru . η I . w • groaZniC ~
Vorbi cu glas tare ştii d I ă d ' . Trebuia să se concentr:~ Ş] a unga g~ndul acesta.
invizibil ş i t11cut.
Alcătuia pesemne un perete care mergea dintr-o
de neînteles fiintei din f ~ f. eş I CUVintele erau
făcea să se concentrezea a .Ubl,. pronuntarea lor il
tente. e asupra SItuatiei exis-
parte in cealaltă a emisferei răsturnate. Carson nu lui: mal Ine asupra mesaju- ' Trebuia sa existe o cal d
mai trebui să verifice; verificarea o făcea Sfera, sau. de a ucide prin bar~erăe a traversa bariera ,
rostogolindu-se de-a lungul barierei şi căutînd o - Nu _putem face pace? i t M Mintal? Spera că nu d ' .
care sună ciudat in tă . n re el cu o voce avea puteri telepate mai' p ~oar~ced eVident, Sfera
breşă inexiste ntă. care ne'a adus aici a s cerea absolută. Entitatea tive, nedezvoltate ale ra u .ernlce ecît cele primi-
Carson făcu vreo şase paşi înainte, cu mîna rase.le noastre se vor r~~bo~e_ se v.a întîmpla ~a~ aşa? sel umane. Sau nu era
stingă Întinsă in fată, şi palma lui atinse bariera. O
slablrea şi degenerarea celeillt extrparea. uneia ŞI
simţ i netedă şi moale, ca un tub de cauciuc, nu ca
o bucată de sticl ă. O simtea caldă, dar nu mai
a spus Entitatea depind da e. upta dlOtre ele,
aici. De ce să ~u căd e e ceea ce facem noi
te~z~~ti~ ~u;!~o:::c: gîndl:lrile .Sferei din min-
caldă decît nisipul de sub picioarele sale. Era com-
paţi - ai tăi în galax ia v~:tr~e a~cor~ . asupra unei puternice, Dacă ~ptitudinile de em~t~~e ş~J:mS~ă p.e ale sale~
plet invizibilă, chiar de la o distantă minimă. poate Că m · ereI era.u mal
Iş i goli apoi mintea '. I meI In a noastră? mai vulnerabil. ecamsmul de recepţie era
Lasă piatra din mînă şi apăsă bariera cu ambele Cînd acesta veni îl i~b~teptJ!1~ un răspuns.
palme. Aceasta păru că cedează pupn, dar numai citiva paşi ingrozit de i t pur·t slm~lu . Se retrase O privi şi se str"'d ' • '
o părere, deşi apăsă cu toată greutatea trupului. d urile asupra el.. a UI Sa-ŞI concentreze toate gln- •
urii şi dorintei-de-ucider n en~1 at~a. ŞI profunzimea
Era ca o bandă de cauciuc armat cu otel. Rezi- asaltasera Nu cu",'nte aret,a ',mtagtmlor roşii care îl Mori ", se gîndi el O ' ' ,
lienţă limitată, apoi duritate. • '. ]Cu ae aşa cu .' - r. ncerc a' mal' mute , ."gid Sa . mori. . .Mori.
. . Mor,' ". "
Se ridică pe vîrfuri, fntinzÎnd palmele cît mai
sera gmdunle Entităt;' . I ~
nice.
m li aparu-
1'1, CI va un de emotii puter- Transpiratia îi cur ea
efortului. Sfera c;ntinr:
fr,::aun ŞI. Imaglm mintale.
te ŞI tremura datorită
sus, însă bariera nu dispărea . Pentru o clipă, care i s
Văzu că Sfera se intoarce, după ce ajunse bui să lupte impotriva impae ~a,r~ o .ete rnltate, tre-
. cîtuşi .de putin impres~~ată. cercetarea tufişuJui,
într-unul din capetele arenei. Senzaţia de greată il se zbată ent . w c '-!- UI mintal al urii, să Dec]. aceast~ ~u. era o solutie.
asaltă din nou pe Carson ş i , cind Sfera trecu prin durile str~ne.r~~~;acl;a~cfulntea şi a. izgoni gîn- Se sImtea slabit ŞI ametit de caldură .
t rare. Se aşeză pe nisi
fata lui, se retrase puţin. Sfera nu se opri. . ŞI concen·
gindu-şi propriile sale ~nd . se ,. cale Irberă, alun- diind atent Sfera. Poat~':aa să. se odIhneasCă, stu-
Dar dacă bariera dispărea sub nivelul solului? ' UTl. I venea să vomite
Carson îngenunche şi începu să sape În nisip. 1ncet,. ::il
mintea i se limpez" • . . nutioasă îi va .' printr-o observare mi·
Acesta era moale, usor de săpat. La şaizeci de
om trezit din co 1, ~nc~t ca mlOtea unui biciunile,' aflinlJ~~~u~r~~la f~rta şi Îi va .ghici slă­
spaimă a visului b;~r, ~are ~nlatură tesăt ura de avea să se ajungă la 'o fort ante de Ştiut, dacă
centimetri adincime, bariera continua să fie pre- tea gîndi. . I la Ş I se s Imtea Slăbit, dar Pu-
zentă. Sfera rupea rămurele C up ă co!'~ la corp.
p ' , St - cînd sa aprecieze efortul arson pnt atent, incer-
Sfera se Întorcea iarăşi. Evident, nu găsise nici o
breşă.
luluin~int~r~ ~~r;:~es:oonem.işc~t~ în timpul due- cru. Mai tîrziu se "nd· I cu care acea acest lu-
goli apoi ciţiva metrr t pe II clştigase. Se rosto· asemănător În ';jumftat~ae ÎufvJa să caut~ un tufiş
Trebuie totuşi să existe o modalitate de a fi apropiat tufiş D· f 10 :-0. parte;> către cel mai rupă rămurele la fel d e arenă ŞI avea să
străbătută, se gindi Carson. Cumva, trebuie să
ajungem unul la celăl alt , altfel duelul acesta este incep~ră să ·inv~~ti=h~~~lştmfiă trei tentacule, care forta fizică a bratelor :al
groase
, comparind astfel
lipsit de sens. - BlOe rosti C dU . şu. . Crengutel e cu cea a tenta cuIelor
Deocamdată nu era însă nici o grabă În desco- zimbeasc~. Dacă t:~!~ntnţej~~ bi::zbol. Izbuti să să se chinui:s~: ~~~au cu .greutate; Sfera trebui~
perirea trecerii. Avea altceva de încercat. Sfera se pentru tine. ' pacea nu este cuI era bifurcat in c~~frb .Ifu parţi' Fieca.re tenta-
întorsese şi se oprise Înaintea lui, la numai doi Şi, pentru că la urma urm . " . cu o unghie sau gh 'ă 1 Ghatll e termlOindu-se
metri. Părea că il studiază, deşi Carson nu deslu- tea rezista impulsului de-a fiI da t,":r ŞI ndu pu- foarte lungi sau peric~ba' earele. nu păreau
şea organe de si mţ externe. Nimic asemănător cu
f Pe viată şi pe moarte! rama ]c, a ăugă; propriile sale unghii daCă ,se j _Nu~,<mal mult decît
Nu pe an bl ! Sf e asa "CI crească Putin
nişte ochi, urechi, sau măcar o gură. Zăr i in cele
din urma nişte (el.ll te, cllm o du.zină, şi văzu cum IUi,n;;~s~~~~.ny;i~ă~~' ~~~~îic~ună in~, chiar şi din p~nct deS:~e~ f ~ra nu p~rea impreSionant.!
din două fante tişniră brusc două tentacule, care vorba de moarte Nu n ' era mtr-.adevar . crengutele nu erau fo~z:~ ~~rr;acdaCă, bin~î~!el~s,
tei !,oşu, căreia ii spun~am:~~oartea sa. on a fiin- rul său şi ... da chiar Ir ă I . arson pnvl In )lI'
uneia. sau celeilalte din rasele lor sfDeraa~", CI, moarte~ identic. ' ng e se găsea un alt tufi ş
. I...<:leaveasa
ALMANAH ~ Se întinse şi rupse â crengută. Era uscată, uşor
ANTICIPATIA ~ ~ALMANAH
<::;Jr ANTICIPA TIA
267
de rupL DesIgur, s-ar fi putut ca Sfera sa se pre·
fa câ tn mod deliberat, insa el nu credea aşa ceva,
Pe de altA parte, unde era vulnerabila? Cum ar
fi trebuit să o ucida, daca i se ivea posibilitatea? O
studie din nou. Exteriorul pArea destul de dur.
Avea ne,!oie de o arma. ascutita. Culese din nou
piatra de pe nisip. Era lunga de vreo douazeci şi
cinci de centimetri, Îngusta şi destul de ascutit ă la
unul din capete. Oacâ se cioplea, precum creme·
nea, putea face din ea un cutit folositor.
Sfera continua sa cerceteze tufişurile. Se Tosto-
goli din nou, pin3 la un tufiş de un alt tip. O şa­
piriti albastra, cu multe picioare, aidoma celei va·
lute de Carson de cealaltă parte a barierei, ţfşni
de sub t ufiş.
Un tentacul al Sferei ttş ni, o prinse şi o ridic.!.
Un alt tentacul începu să smulgă picioarele şopîr·
lei, cu calm şi nepAsare de parc.! ar fi rupt cren-
gute din tufiş. Şopirla se zbătea dispera tă , emiUnd
un strigat ascutit ş i pitigăiat, primul sunet pe care
Carson îl auzea acolo, cu exceptia glasului său .
Carson se infioră şi vru să intoarca privirea.
Continuă tot u şi să observe; orice lucru aflat des-
pre duşmanul să u putea să fie pretios. C hiar şi
cruzimea aceasta inutila . In special, se gindi el cu
un resentiment brusc, aceasta cruzime inutila: . I-ar
fi venit mai uşor să ucidA creatura, d acă şi cind
avea $li se ivească ocazia.
010 acest motiv, con tin u ă sa u rmăreasca dez-
membrarea şopîrlei.
Se simţi insă uşurat cind, cu jumătate din pi-
cioare rupte, şopirla nu mai ţipA şi nu se mai
zbatu, ci rt'lmase inertă in tentaculele Sferei.
Duşmanul nu mai con tinu ă şi cu restul picioare-
lor .. Dispretuitor, azvîrli şopirla In directia luÎ Car-
son. Aceasta pluti prin aer şi ateriza la picioarele
păminteanu lu i.
Trecuse prin barieră! Bariera nu mai existal
Intr·o clip! , Ca rson sări In picioare şi, Cu cutitul
strIns tn mIna , se napueti Ina inte. Avea sA fnchei e
socotelile, acum şi ruci! O data ce bariera nu moi
ert1."
S6rl.r. "xl.lo In.e, O.scoRerl lue,ul ...,1. In
modul cel moi neplacul, I,blndu·•• eu .opul d•• 0
,1 oproope plerzlndu.,1 oUIlO,lInlo, Că<u Inooral.
p.,1 mini •• , ,ar ,ov.
Cind •• rldIC"I.culurln<i din cop pontru . ·,1 IIm·
,burlnd cl\lro .1 prin ••r ,1,
penl ru . ·1 .vila, ... runca din nou pe nl.lp, Inlr·o
p.rt., Evilli obleclul d., ,Imli o dur.r. "cuiilo In
sombe piciorului '1 lno,
" .au, Morse clilr. ar.opt_, menlin!nd o mina po
Isnorl"d our.r•• , .. ,0.toll9l1 pe .",,10, .pol ••
°
ridica, Va," ca tu •••• lovII d. plotra, St.,. rl,
dlco .cum .IIII plolrli ş i •• Irlnslnd·o Intre doua ten·
tacyle, se pl'egătel' ia o (\~vtrle,
Pi.!r. ,bura "cl\lre el, insii o evlla cu u,urlnlli.
pl\ş lnd Intr·o ""rle, S. por.. ca Sf. r. put••
j;}runC6 exact, dar ni~i tj:'lre. nici deport~, Prima
piAtra ti IQvise din cau2a că fusese cazut pc ;03 şi
o ~arlsc abiZi In ultima clipa.
In clipa tn care paşi tn late ral. ferindu-se de cea
de-a doua p i at ră, Carson duse tnapoi bratul drept,
azvfrlind piatra pe care o ţinuse fn mtnă . Dac!.
proiectilele puteau traversa bariera, se glndi el
brusc Inviorat, amindoi puteau lua parte la joc. Iar
braţul drept al unui pămf nt ean ...
Nu putea sa rateze o ţinta circulara cu diame-
trul de un metru, de la o distant ă de numai patru
metri, şi nu rata. Piatra suier8 drept şi cu o viteză
mult mai mare decit a proiectilelor aruncate de
Sfera. O lovi drept in mijloC', din nefericire, lovi cu
268
partea plată, nu cu virful.
Produse un zgomot surd şi, probabil, durere.
Sfera cauta o alt! platr!, fnsă se răzgtndi şi se de-
p!rta. Pina ctnd Carson găsi şi aruncă alt bolovan,
Sfera se şi afla la vreo patruzeci de metri de ba-
riera . 4. • m~lt p~~tet ~~trsuu(ore. Cdu sigurantA, nu tntr-aUt d~
Al doilea proiectil rată de putin, iar al treilea avu
bAtaia prea scurt!.. Sfera ieşise din raza de azvfr-
lire - cel putin din raza unui bolovan suficient de
greu ca sa rănească.
Carson rinji. Repriza aceasta fusese a lui. Cu
excepţia ...
Zimbetul ii disparu ctnd se aplecă să-şi exami-
neze gamba piciorului. Muchia tAioasA a unei pie-
tre făcuse o tăietura destul de adinc.! şi lungă de
cttiva centimetri . Stngera binişor, dar el nu credea
ca ajunsese attt de adinc inctt să atin gă o arteră.
Dacă singele avea sa se oprească de la sine, era
perfect. Dacă nu, avea să aiba necazuri.
Totuşi, avea ceva mai important de lamurit. Na-
tUla barierei.
naintă, avansind de data aceasta cu miinile in-
tinse. O găsi; apoi, menţinind una din palme pe
barieră, azvîrli un pumn de nisip. Nisipul trecu
dincolo. Mina lui, nu.
Materia organica faţă de cea anorganică? Nu,
deoarece şoptrla moarta traversase bariera şi, vie
sau moarta, o şopirla era cu siguranţ a organica.
Materie vegetala? Rupse o crenguţa şi o tntinse
către barieră. Crenguta trecu fară nici o rezis-
tenta, dar cind degetele care o tineau ajunsera la
ba ri e ră , se opriră acolo.
Atit el cît şi Sfera nu puteau traversa bariera.
însă pietrele, nisipul, şopirla moartă ...
Dar o şopirla vie? C ă ută pe sub tufiş uri pin!
gasi una ş i o prinse. O arunca tncet Inspre ba-
ri e ră , 1n să ricoşa tnapoi şi fugi iute peste nisipul al-
bastru.
Acesta parea, deci, sa fie ras punsul. Bariera
functiona numai pentru fiintele vii. Materia
moartă, sau anorganice , o putea traversa.
La.lnd .'10 d. o po'te, Cor""n privi din riou
Ton. ,do 1. ~Iclor , Sinsolo .. 0\>,1 ... doci nu moi
av •• srll_ t.brlcbrll unul o.rou, Tr.bul. In...a IJ/i.
lIeDiCĂ apa, p@ntru D·,I curA!il fim6,
Ap.", alndul .1 fi r•• mlnli cII or. de Inoe tat,
Tr.bul. ,. Q•••••ci\ apa, .Itfel du.lul nu .v•••a
m{\1 ' eUf@IQ trea mult.
Ş.hlopl\11n UfOr, Incepu .Ii oeol ••
IC't. r. nul
b.,lera, pina eo ajunoe 1. perelol. curbat, ErA vl, l·
bll, . lb•• lru .••nu,lu, I.r 1••upr.t.t ••• ,Imi•• 1.
tol c. b.. lor. cenlrola,
l'.cu o In..reor. ,1 .runca un ~umn do nl. lp In
perele: I.r ni,lpul Irecu dincolo, Cupol•• ra II ••
\,In ctmp di forţa. Opac tnatl, nu tran lp~rent ca
borlera,
11 ocoli pina ajun •• 1. bariera ,1 o lua d.. a lungul
acesteia, tnapoi, tn punctul de plecare.
Nici un semn de apă,
Ingrijorat acum, parcurse distanta dintre bariera
şi perete tn zigzaguri ce acopereau toata supra-
faţa.
Nici un pic de apa. Nisip albastru, tufişuri albas-
tre şi o că ldură insuportabil!. Nimic altceva.
Se gindi enervat ca imaginaţia lui erp de vina, ca
de fapt nu putea fi aUt de insetat. De dta vreme
se afla acolo? Desigur, considerind dimensiunea
spa ţială din care fusese adus, nu trecuse nici o
clipa. Entitatea ii spusese că, atîta timp cît statea
ALMANAH ~ ~A lM"ANAH
ANTICIPATIA ~
acolo, timpul r8mfnea nemiŞcat t I
~~~I:\tJr~~e:;;~~ ;~f~~U' ~u s~ de;f~~~~~u ~b:~:
voile corpului de tt" . tuncl, conSlderfnd ne-
sa ,c vreme se afla acolo? Trei
Q
~ ere e sete.
de~Up~~~\lst~ald' suferea; gîtle!ul ti era Uscat
al_ cQ ura ~ra de vmă. Era ar 'ţal Pr .
s~~un~a că SlOt vreo. cl~cizeci de grade C:JSius.
c Şu
h. uscata, neclintita , fără nici o adiere
.c ~pa!a de.stul de rau şi aproape că se . ră.
t
bl:l ] Cind incheie explorarea zadarnică a domePn,"u
ş
Ut său.
Privi către Sfera nem· tă
într·o stare la fel de jal~?~. 'p6:t~n~>:că.s~ găsea
era prea' • t t OC E . ....., niCI ea nu
de acoo I mcm a CI. ntJtatea spusese că condiliile
erau la fel de f T .
pentru amindoi. Poate · că
ne t ă unde Jd
51
ami Iare Şdl neplăcute
. er~ venea e pe o pla-
inferioară. Po~~e ~~ă e~e i~]he,c, dle grade era limita
cocea. g e a, n vreme ce el se
Poat~ .că aerul era prea dens pentru Sferă a a
cum lUI ] ~~ p<\r~a rarefiat. Efortul explorării 'il f~­
~USt~ să glfi]e.. Iş] dădu seama că atmosfera exis-
p~nM a~~ era cu mult mai densă decit cea de
Nici piCă tură de apă
Oricu':l, asta era fatal' pentru el. Dacă nu găsea
o .modalltate de a traversa bariera., sau de a- i
uCIde adversarul de la distanţă în cele din ~
avea să moară de s e t e . ' ur
Ideea aceasţa îi dădu un imbold!> de urgentă dis-
perată. Trebu]a . ~a se gră beaSCă.
~ămase totUŞI JO~, .odi~nîndu-se şi gîndindu-se.
e putea face? Nlm]c, ş] totuşi atît de multe. De
exemplu, ~ele cIteva vanetăţi de tufişuri Nu pA
~au. p~~mltăI toare, i~să trebuia sa le ex~mineze~
pOl p]c]oru - trebUIa să facă ceva, chiar d acă nu
avea apa c~. să cureţe rana. Să strîngă bolovani
pentru (mumţ]e. Să găsească o piatră din care s~
poată ace un cutit.
Piciorul_il durea acum destul de rău şi se hotări
să inceapa cu el. Unul din tufişuri avea frunze _ în·
tot cazul ceva similar cu frunzele Culese . "t'" entru o chpA mmtea lui Carson fu peea z'n;
multe, le studi~ şi se hotărî să-şi în~erce noroc~il
Şte~s~ cu elebmslpl!l, .murdăria şi sîngele inchegat'
apo~ cu un, . .andaJ. dm alte frunze, legtndu-I pest~
ran cu m ăd]te dm acelaşi tufiş
1 M.Iădite.le erau ~eaşteptat de r~zistente. Erau
ungI, TO]'bS~ Îndo]au uşor, dar totu şi nu le putea
rupe. re u] . să le reteze din tufiş cu muchia
Uiloasă a uneI c~em~ne albastre. VIăstarele groase
~veau peste .ţre]zecl de centimetri lungime ş i re-
tmu pentru vntor faptul că un mănunchi d 1·
groase putea constitui o fu nie bunicică e P~:~:
avea să fie folositoare la ceva .
După ac~ea .îş i f~cu un cuţit. Cremenea al bastră
s~ ~ut~a cloph. ~Jntr~o aşchie lungă de douăzeci
~I ~mc~ de centJmetn rezultă o armă primitivă
d nsa uClg2ltoare. Cu nuielele din tufiş impleti un fel
e ~e~tură d~ care atirnă cutitul din cremene ast-
fe!. I,:,cd ~-l aIbă tot timpul cu el păs trÎndu- .', ~'"
mumie libere. ,ŞI m:xr.
~eveni la cercetarea tufişurilor. Existau trei ti.
pun, p~ lîngă cel examinat deja. Unul nu avea
~~~ze, Iar lemnul ~ra uscat şi sfărîmicios ca oră-
cmă şăunoasă Ş] putredă . Un altul avea lemnul
~ale SI. atos. Părea excelent pentru foc. Cel de-ill
treilea tip aducea cel mai mult cu lemnul A
frunze fragile, care cadeau . Ia o. simplă at·ing:r~~
~ ANTIC'PATIA
şi ar-
O
-
însă rămurele!e, ~eşi scurte, erau drepte şi tari
Era . groazOl~, Insuportabil de cald. .
SchlOpătă PIn! la barieră ca să vadă dacă era
tot acolo. Era.
. Rămase pe I'?C, privind Sfera. Aceasta p.lstra o
dlstantă de baneră s tind În afara bătăii de . t ă
Se ~~pldasa de colo pînă colo, făcînd ceva. C~~s~~
nu IŞI ădea seama despre ce era vorba.
la ~n m~me':lt dat, Sfera îşi opri activitatea se
apropie ~utlr~ ŞI păru că işi concentrează ate'~tia
asupra luI. Dm nou, Carson trebui să se lupte cu
un val de greată. Aruncă o piatră intr-acolo i
SECa se r~trase, reluind~-şi operatiile indePărtat:.
.el puţin, o putea tme la distantă
ŞI _m.are IUţ~u ţÎştiga prin asta, se 9tndi el cu
amărflclune. IşI .petrecu .totuşi următoarele ore
ad~m~d .b?~ovam de mănme potrivită pentru az-
vîrht ŞI rldlcmd citeva gramezi in preajma bariere·
Gitul îi ardea acu m. li venea ' 1.
dească ~a ,altceva decit la ap.l. greu. să se gln-
crJr~~bc~~n::
.
:;e s::o. co~centreze asupra altor lu-
a<...<l pnn, peste sau pe s b b
r~~s~~t~c~~ ~: ~~~n~ ~~i:fed: rc~~u:~ s~ ~~~~d::
anera mergea de la un , "
cit era de inaltă . ' t d perete a ceIă/alt, dar
P . Ş.I CI e adincă in nisip?
CI a ca să se po tă 'd· I
cruri. leneş, Înt~ gm 1. ~ rezoJva~ea atitor Ju:
Cljo'U-
amint • d pe nls]pul flerbmte - nu-şI
t
care f~gflde sseuabşezase -(. priveba o şopîrlă albastră
. .u n u lŞ su altu l.
Acolo se opn ŞI il privi.
C:a:~on ~Î~bi. Poate că il ajunsese am
~fnCld]~~~~71~ ry~VMşti~e străyechi a.le Căută~~~il~;
de pe Pămt t. ar e, pre uate dm alte poveşti
. n . "n sc urt ă vreme aJ"ung" t't d i
smgurat Încît te apuci să vo b ' t. lai, e n:
nu mult d pa . r eş , cu şo plrleJe ŞI
besc ... " u aceea vezI că şi şopirlele iţi vor-
':-r fi trebuit desigur SiI. se gindească cum
~~~~i~ Sfera, dar În loc de asta zimbi spre şopirla ~
- Salut, ce mai fati?
Şopirla înaintă putin că tre el.
- Salut,. răspunse ea. '
Carson r~~ăsese o clipă uluit, apoi IAsă ca ul
pe spa~e ŞI. Izbu.cni în rîs. Gîtul nu·l durea âin
caDuza nsulu l',decl nu putea fi chiar atît de însetat
acesecenuDe
t . c«: Entltatea
" care organizase"
coşmar să nu fI avut şi simtul umorul·
lingă , t~te celelalte puteri? ŞopirleJe vorb~~a~:
bare IITiIEraSpund în şraiul meu atunci cind le vor-
€5:... .
s~e o atentIe mişcătoare.
21mbl dm nou spre şopirlă şi Spuse:
269

_ Vino aici.
$opirla se intoarse însă şi fugi de la un tufiş la
alt}.!l, pînă cind dispAru din vedere.
Ii era iarăşi sete.
Trebuia totuşi să facă ceva. Nu putea cîştiga
confruntarea stind pe loc. transpirind şi simţin­
du-se mizerabil. Trebuia să facA ceva. Dar ce
anume?
Să treacă prin barieră. Nu putea nici prin ea,
nici peste ea Dar pe dedesubt? Gîndindu-te mai
bine, săpÎnd, nu poţi să dai de apa.? Doi iepuri
dintr-o lovitură .. _
Strîri1bindu-se de durere, Carson şchiopătă pînă
la barieră şi începu să sape, scotind nisipul cu
amindouă miinile. Munca era grea şi înceată, pen-
tru că nisipul curgea de pe margini înăuntru, iar
diametrul gropii trebuia să crească În acelaşi timp
cu adincimea. Nu ştia cîte ore trecuseră, dar la un
metru şi jumatate adîncime dădu peste piatră . Pia-
tră uscată: nici gind de apă.
Cîmpul de fortă al barierei mergea pina. la pia·
tră. Nici o şansă. Nici apă. Nimic.
Se tiri afară din groapă şi rămase gîiiind, a)X)Î ri-
dică privirea ca să. vadă ce făcea Sfera. Se ocu-
pase cu ceva Între timp.
Aşa şi era. Din lemnul tufişurilor, legat prin nu-
iele, construise un fel de ramă ciudată, ceva mai
înaltă de un metru şi aproximativ pătrată. Ca să
vadă mai bine, Carson se s ui pe movila de nisip
eXf,avat din groapă şi privi atent. .
napoia ramei se găseau două ramuri lungi, din-
tre care una avea un fel de cupă. Carson se gîndi
că semăna cu un fel de catapultă.
într-adevar, aşa era. Sfera ridică un bolovan
pînă la cupă. Unul din tentacule mişcă cealaltă ra-
mură În sus şi in jos de citeva ori, apoi intoarse in-
cet maşinăria, ca şi cum ar fi tintit, şi bratul cu
bolovanul zbură in sus şi înainte.
Piatra trecu la citiva metri peste capul 'ui Car-
son, atit de departe incît nu trebui să. se ferească,
dar aprecie distanta parcursă şi fiuieră încetişor .
El n-ar fi putut arunca la asemenea distantă nici
cu o piatră de două ori mai uşoară. Chiar dacă
s-ar fi retras la limita semicercului său, tot nu ar fi
Ştia că se afla aproape de limita puterilor. Nu în-
drăznea, totuşi, să se oprească, pînă cind nu sco-
tea catapulta din functiune. Dacă ar fi adormit, nu
s-ar mai fi trezit niciodată.
, Ideea i-o dădu unul din proiectile. Izbise într-un
morman de pietre adunate de Carson lîngă ba-
riera şi făcu se scîntei.
Scîntei. Foc. Omul primitiv făcuse focul cioc-
nind dou~ pietre şi scotind scintei, iar cu lemnişo­
rur acela uscat drept iască ...
Din felicire, un asemenea tufiş se găsea chiar
Iingă el. TI rupse, il duse pînă la un morman de pie·
tre şi, răbdător, ciocni două pietre pînă cînd o
scinteie atinse lemnul sfărlmicios al tufişului. Se
aprinse atit de brusc incit îi pirli sprtncenele, iar
dup~ citeva secunde arsese cu totul .
Avea acum 'idee. Peste cîteva minute, f~cuse
un foc mititel înapoia grămezii de' nisip extras cu
cîteva ore inainte din groapă. Incepuse cu tufişu­
riie ca iasca, iar acum folosea alt lemn, care ardea
mai incet şi menţinea o flacăr~ constant~.
. tre C~ t~ă s~ tgăsej mapola unui morman de pie-
Nuielele cele greu de rupt nu ardeau dintr-o
dată; asta făcea ca proiectilele incendiare să fie
uşor de construit şi aruncat. Legă citeva crengute
de o piatră, ca să aibă greutate, iar fitil făcu
dintr-o nuia.
F~cu vreo şase proiectile, înainte de a-I aprinde
şi azvîrli pe primul. Acesta luă foc cu vilvătaie şi
Sfera Începu să se retragă, tîrtnd catapulta. Car-
son avea Însă pregătite şi celelalte proiectile şi le
aruncă iute, unul după altul. Cel de-al patrulea se
agăţă de rama catapultei, reuşind să o incendieze.
Sfera încercă disperată să stingă focul, acoperin·
du.l cu nisip, dar tentaculele ei cu gheare cuprin-
deau prea putin nisip şi eforturile erau zadarnice.
Catapulta arse.
Sfera se îndepărtă de foc, concentrîndu-şi aten-
ţia asupra lui Carson, care simţi iarăşi valul de ură
şi greaţă . Era însă mult mai slab; ori Sfera obo-
sise, ori C arson invăţase cum să se apere de ata-
cul cerebral.
Il dădu cu tifla, apoi o alungă azvÎrlind un bolo-
van. Sfera se întoarşe în spatele arenei şi reîncepu
să smulgă tufişuri. lşi construia, probabil, altă ca·
deja citeva zile? Apoi îşi aminti că Sfera avea
m~lte tentacule cu care putea lucra şi, fără in-
dOOlă, făcea unele lucruri m~i repede decit el.
T bfapt, o catapultă nu ar fi decis infruntarea
re Ula. să conceapă ceva mai ingenios -
Arc .ŞI ~ăgeti? Nu; incercase cindva să tragă
drcuI, Şlf şt.la ~ă nu. avea aptitudini. Chiar cu un a~~
e pro e,sIOnlSt, din duraluminiu cu care precizia
~ra maxImă. Ce să mai zică de' materialele rimi-
tlve pe care le avea aici şi cu care abia daci ar fi
a:uncat săgeata la depărtarea la care ajungea cu
p~atra, ca să nu se mai gîndească la lipsa d precl'
zle? e .
ta~ă ladce? f~a, .~sta p,!tea construi. Inutilă la dis-
, ar o <;> Sl ~re In lupta de aproape dacă
avea. să se ajunga, .vre<;>dată la aşa ceva.'
5
fi C?ncum, construcţia el i-ar fi dat ceva de făcut
ajuta s~ ~ concentreze, pentru că mintea ince: oPlindu·se
Işi dăd la o . distant"a c.are-I. oferea sigurantă.
~~s:e s:tr~d~fa:~:n~. ~ndeori era ! ealmente nevoie _. u s~ama c~ adormise prea curînd inainte
l ' -ŞI a ucă aminte de ce se gă- ca ~ Iasă dm băt~la proiectilelor Sferei. Văzînd -1
se aco o ŞI de ce !rebu!e să ucidă Sfera. ~e~lşc.at, aceasta mdrăznise să se apropie d b'
N
nera ŞI să-I bombardeze. Din ferici . e ~­
era Carson de slăbit căci altf I rr' nu ştiuse ,Cit
vi i d I pnp re e e pînă găsi una de forma unui
pe loc,. azvÎrlind cu' bolovani~ ar I putut rămme
mr. e. ance. !ncep.u să o cioplească, cu a lt ă piatră
• al. mică, fă~mdu-1 muchii laterale ascuţite astfel . Dormise mult timp? Nu credea d
mClt, o dată mfiptă, să nu poată 'cădea. Slmtea la fel ca mai inainte Obosit' în:e~~~ec,: ~e
Sau un ~arpon? Ideea era interesantă. Un har· d €Osebit. Probabil că nu tr~cuseră dec",t c",te' mml~
nute. va mi-
pon era mal bun. decît o lance, În acest duel nebu·
'h-~scgh' pacă l-a.r fi putut tnfige in Sferă, ar fi tras de Incepu ~ se tirască din nou, chinuindu·se s
10 le, aducmd-o nngă ba' -
ghiat-o cu cut,·tul d
•
d .
nere, un e ar fi injun-
e cremene. ~~~:t~ieă i~~O~o~~ ~~~~e~ ~î:e:~i ~J\fna~e'IaPÎn: ~~
un metru. ,numai
Mmerul harponului se. do.vedi mai dificil de fă­
c u~. C~ fţoat~ acestea, cloplmd şi unind tulpinile a Lucrurile
Cod plutiră iar "ş i
.
b-I ru . u lş~n , pe care le legă apoi cu nuiele f1exi- . '
o ..:
sed tre~I, nu se schimbase nimic insă acum
IeşI reZistente, obtinu un mîner puternic de Şt la .că ormlse mult. '
peste un metru lungime. Virful din iatră îl' fi Pnmul lucru de care de ' . .
,ntt~~o crăpătură dincapătul minerulut apoi îl leXga~ ru~gîtl,;j~ui: şi sc.ort~~~L?~b~b~n:r~Ul~~:~~
us.cat
s nns. ' S r~zm u-se. lOc,;t, ştiu că ceva era în nere la'
Arm~ era primitivă, dar solidă. e sl'dtea '!lai putm obosit, stadiul de epuizar~fu:
Urm.a după aceea frînghia. Din nuiele s ubtiri i , seSs~ epăşlt. ~omnul se îngrijise de toate astea
putermce, impleti vreo şapte metri de funie Er~
AbiaImtea totUŞI• do •durere ' o d. urere 'msuportabilă .
atunc'
uş~ră ŞI nu păre~ rezistenta, dar ştia că v~ su- w I cm mcercă să se mişte Îşi dăd~
rr a greutatea lUI, ca ş i pe cea a harpo ul' seama . ~a venea de la picior.
Iăi~~ ~~p~~PăJ ~~ mÎner"uI.~,:,.rponului,
al. ei i;r ~~: treSe dndlcă Pfl utin Şbi privi intr-acolo. Piciorul era ex-
d eli "I e lOC ~Ietura mIInII stîngi. Acum m e um at su genunchi iar
sese şi jumatate de coa
II><t

ieşit din bătaia catapultei, dacă Sfera ar fi venit tapultă.

° altă
pînă Iingă barieră.
piatră şuieră pe deasupra. De data
aceasta, ceva mai aproape.
Decise că lucrurile deveneau primejdioase. Era
cazul să facă ceva.
Deplasîndu-se de-a lungul barierei, astfel incît
catapulta să nu-I poată ochi, aruncă şi el mai
multe pietre. îşi dădu seama că nu făcea mare lu-
cru. Pietrele trebuiau să fie mici, altfel nu le putea
azvîrli atit de departe. Dacă loveau catapulta, rico-
şau fără nici un fel de pericol. Iar de la o aseme-
nea distanţă, Sferei nu-i era deloc greu să se
. fer easc ă.
în plus: îl mai durea şi braţul. De fapt, ti durea
tot trupul vlăguit. Dacă s·ar fi putut odihni putin,
fără să fie nevoit să evite proiectilele pe care cata-
pulta le trimitea regulat la fiecare treizeci de se·
cunde ...
Se Împletici pînă în fundul arenei. Apoi, Îşi dădu
seama că nici acolo nu era mai bine. Pietrele ajun-
geau şi aici, deşi intervalul dintre două proiectile
Carson verifică - pentru a suta oară - dacă ba- a aZVIr ea lancea dmcolo de barieră şi nu n' ' ' . uml/CI ura cuprin-
p~. NUIelele cu care prin-
rea, putea să o tragă Înapoi. Ime- sese band . I d· f
aflJu 10 runze mtraseră acum adinc in
riera continua să functioneze, apoi se pomeni jos.
Picioarele îi cedaseră de oboseală.
Gamba ii pulsa dureros şi gîtul ii ardea de sete.
pupă ce l egă ultimul nod şi nu ii mai rămase ni-
n:'IC de ~cut, ~ăldura, oboseala, durerea din icior
carnea um ată.
su~r l~!iis~ imrrosiril . s.ă introducă vîrful cuptului
~I setea. mgrozltoare deveniră de ' o mie de on~ mal.
Toate acestea păleau însă inaintea epuiz~rii fizice
totale care îi cuprinsese trupul.
m7ebumtoare.
d nc:;e.rcda dsă se ridice ca să vadă ce făcea Sfera
I .. .ur. . m enCire, nodul final se afla
~Utin tt~&I, I~ fată, acolo unde nuielele intrau
lOC In carne După un efo t
n:
. d
Şi căldura.
Aşe trebuie să fie în iad, se gindi el. Iadul in ~r IŞI ă u seama că nu se putea scula În .~ dure~~s, izbuti să dezl~e nodul r groazmc e
care credeau cei vechi. Se luptă ca si! rămină ~Ioare. La h~ea de-a treia incercare, ajunse să st~~ Pnvi sub bandajul de frunze şi' îşi dăd
h' J
treaz, lucru dealtfel inutil. deoarece nu putea sa m genunc 1, În să apoi căz u la loc •de gravitate
. a SI't ual.el. U seama
nfectie şi puroi amindouă
facă nimic. Nimic, atîta vreme cit bariera răminea "Trebuie să dorm", se gîndi eL ..Dacă ar trebui In contmuă agravare '
impenetrabilă, iar Sfera era in afara domeniului să n~. luptăm acum, aş fi complet neajutorat. Dacă Fără medicamen.te,· fără pansamente, fără a
ar ş.', ar. putea veni aici să mă ucidă Treb . măcar, n~ pu~ea mterveni cu nimic. pă
său de aruncare.
Trebuia totuşi să existe o soluţie. Incercă să-şi să-mi m~1 ~ecapăt din puteri." . ule Tot. C~-I '!lai r~măsese de făcut era să moarâ
amintească ceva din cele citite prin cărţile de ar· in<:et, ICmnd, se tirî departe de barieră Z
metn, douăzeci... . ece
~~~~cl cr'"td Imfectla a~ea săi se răspîndească in tot
heologie despre metodele de luptă folosite În vre- _şi Cău ·pi~rd~::. atunCI că nu mai avea nici o şansă
0. b';lbuitură .infundat ă pe nisipul de lin
murile dinaintea metalului şi a plasticului. Primul
şi şi d~ă
el'
fusese proiectilul de piatr~. P e acesta il avea şi el. trez.l. dmtr-un VIS confuz oribil cînd h' II să Omdată c~ ~I, ~ierdu se şi omenirea. Cînd el avea
OChII, alsupr~ nisipului albastru plutea o re~it~~:
Singura Îmbunătăţire ar fi fost o catapult~, ca . o.ară ~ICI~. dm'.olo, in universul cunoscut lui
~<>il pf\etle~1I sai, toti oamenii aveau şi ei s~ moară'
cea folositi! de Sferă. El singur nu putea să faci!!
insă aşa ceva, oricum nu din crengutele tufişurilor, °
cu mu. t mal co nfu ză şi mai oribilă
A' r piatră
d dcăzu •..!tngă el! "m
I proşc t nd· u-I cu nISip.
. . mmtu ŞI ~I~!letel,:. colonizate aveau să fie
S!rămll roşII . ~i
u:
niciuna mai lungă de treizeci de centimetri. Desi- • )U m u-s~ e mIIni, se ridică În capul oaselor Se late de rostogolitori. CreatJr?Pde
~nt2:rsbe ~I văzu Sfera la douăzeci de metri d~ el
w

era mai lung, poate pentru că timpul de armare al gur, putea să-şi imagineze mecanismul, dar nu mai coşmar, funI e f<ira mCI un atribut omenesc
catapultei creştea cu distanţa. avea rezistenta necesară unei munci de citeva zile. un~ arleră. ' om~rau şopirlele din plăcere. ' care
Obosit, se întoarse la barieră. Căzu de citeva Zile? Sfera construise o catapultă. Trecuseră Cind il văzu ridiCÎndu-se, se rostogoli grăbită, Gmdul acesta îi dădu curaJ·ul -og, se tîrască,
ori şi abia se mai ridică în picioare ca să continue.
ALMANAH ~~ ~ALMANAH'
ANTICIPATIA ~ ~ ANTICIPATIA 271
270
aproape orbit de durere, cAtre barier6, Nu cu pal.
mele şi genunchii, ci numai cu ajutorul bratelor,
Exista o şansa de unu la un milion ca atunci
c1nd avea să ajung!; la barieră să·i ramtn! sufi-
cientă forţă pentru a zvtrli harponul, o singură
data, şi decisiv, daca - alta şansa de unu la un mi·
lion - Sfera ar fi venit la barieră. Sau dacă acum
bariera dispăruse.
TreCUTă parcă ore întregi pînă ajunse acolo.
Bariera nu dispAruse. Era la fel de impenetrabilA
ca . şi prima data.
Iar Sfera nu se găsea lîngă barieră. Rididndu·se
pe coate, Carson o putea zări în fundul zonei ei,
meşterind la o ramă de lemn, care era o copie, pe
jumătate terminată, a catapultei incendiate.
Se mişca acum mai incet. Obosise şi ea, fără În·
doiala..
Carson se îndoia, însă, că avea să mai folo-
sească acea catapultă. El avea să moară inainte de
terminarea mecanismului.
Daca ar fi putut să o atragă la barieră acum, cit
era viu ... Flutură un braţ şi incercă să strige, dar
gitlejul sau uscat nu scoase nici un sunet.
Sau dacă ar fi putut să treacă prin barieră ..
Pesemne că delîrase pentru un moment, deoa-
rece se trezi lovind bariera cu pumnii, cuprins de
o furie inutilă.
Se opri, închise ochii şi incercă să se calmeze.
- Salut, rosti o voce.
Era o voce subţire, slab~ . PaT\::ă ar fi fost...
Deschise ochii şi intoarse capul. Intr-adevăr, era
şopirla.
- Pleacă. dori Carson să spună Pleacă. de fapt
nu eşti a~olo, sau eşti acolo, dar nu vorbeşti. Am
coşmarun.
Nu putea Însă pronunţa nici un cuyînt; gitlejul şi
limba ii erau amorţite şi uscate. Inchise iarăşi
ochii.
- Doare, spuse vocea. Omoară. Doare -
omoară. Vino.
Redeschise ochii. Sopirla albastra cu zece pi-
cioare era tot acolo. Alerga puţin de-a lungul ba-
rierei, se Întoarse, porni din nou şi reveni iarăş i.
- Doare. Omoară. Vino.
Plecă din nou şi se intoarse. Era clar că voia sa
fie urmată.
Carson închise ochii. Vocea cont inuă. Aceleaşi
trei cuvinte lipsite de sens. De fiecare dată cind
deschidea ochii, şopirla fugea .şi apoi revenea.
- Doare. Omoară. Vino.
Gemu. Nu putea să aiba pace pina nu o urma.
Aşa cum dorea ea.
Se tiri după şopirlă şi pe măsură ce inaintă auzi,
tot mai puternic, un vaiet ascutit.
Pe nisip se zbMea şi se contorsiona ceva. O
creatură mititică, albastră, care se măna cu o şo­
pîrlă ş'i totuşi nu ..
Abia atunci işi dădu seama despre ce era vorba
- şopirla ale cărei picioare le smulsese Sfera acum
multă, multă vreme. Nu murise; Îşi recăpătase cu-
noştinta şi se chircea, ţipînd, În agonie.
- Doare, spuse cealaltă şopîrlă. Doare. _
Omoară, Omoară.
Carson intelese. Scoase cutitul de cremene de
la centură şi ucise creatura care se chinuia. Cea-
lalta şopîrlă dispăru iute.
Carson se intoarse către bariera. Se propti cu
mîinile şi cu fruntea de ea . şi privi in depărtâre, la
Sfera care construia o catapu ltă nou ă.
,,Aş putea ajunge pină acolo", se gindi el, "dacA
272
eş putea strllbate bariera. Aş putea Ince. sa tnving.
, Sfera pare şi ea slAbltA, Aş putea, .. II
Urma un nou acces de disperare neagra, atunci
efnd durerea ti tnvinse vointa şi Il facu sa-şi do-
reasca moartea. Invidia şoptrla pe care o sc!pase
de chinuri. Nu merita sa trăieşti şi să suferi, aşa
cum facea el. Aveau sa treacA ore, poate chiar
zile, pina cind infectia l-ar fi omorit.
Dacă ar fi putut să intoarcă cutitul împotriva lui
însuşi ...
Ştia Însă că riu avea :iă facă aşa ceva. Atîta
vreme cit trăia, exista o şansă de unu la un mi-
lion .. ,
Se strădui să Împingă cu palmele in barieră şi
observă cît de subtiri şi osoase ii erau acum bra-
tele. Trebuie să fi stat multă vreme acolo, zile in-
tregi, ca să slăbească atit de mult.
Cît mai avea pînă să moară? La cîtă arşită, sete
şi durere îi mai putea rezista trupul?
Aproape că il cuprinse din nou isteria, Însă
după aceea fu Învăluit de un calm profund şi un
gind Îi Încolţi stăruitor.
.' Şopirla pe care o omorise. Traversase bariera,
fiind totuşi vie. Venise din semicercul Sferei; Sfera
ii s mulsese picioarele, aruncînd-o după aceea, cu
dispret.. Înspre Carson, iar şopirla trecuse prin ba-
rieră. rn momentul acela crezuse că şopirla ,era
moartă şi de aceea străbătuse bariera.
Dar nu fusese moartă; doar inconştient ă ,
O şopirlă vie nu putea trece prin barieră, insa
una inconştientă putea. Asta Însemna că bariera
nu se opunea org~nismelor vii, ci numai organis-
melor conştiente. Intrevăzu ,o şansă indepărtată.
Cu gîndul acesta, Carson incepu să se tîrască
de-a lungul barierei, pentru .a face ultima şi cea
mai disperată Încercare. Şansa era atît de mică,
incit numai un om În pragul mortii ar fi incercat-o.
Nu avea rost să. cîntărească şansele de reuşită.
Cu atit mai mult cu cît, dacă nu ar fi incercat,
şansele ar fi fost nule.
Se tÎri pe lîngă barieră pină la movila de nisip,
de aproape un metru şi jumătate înălţime, pe care
o inălţqse - acum cite zile? - încercind sa sape
sub barieră sau să ' găsească apă.
Movila era chiar lîngă barieră; panta ei mai
lungă se afla jumătate Într-o zonă, jumătate in cea-
laltă.
Luind cu el un bolovan din grămada alăturată,
Carson se căţără pină in virful movilei. Ajuns
acolo, se rezemă cu toată greutatea de barieră,
astfel Încît, dacA aceasta ar fi cedat, el s·ar fi ros-
togolit În josul pantei, pînă in 'teritoriul advers.
Verifică cutitul de la brîu, harponul şi funia le-
gate de mînă.
Ridică apoi cu mîna dreaptă bolovanul cu care
avea să se lovească în cap. Trebuia să aib! mult
noroc cu lovitura aceea; o lovitură suficient de pu-
ternică pentru a-I năuci, Însă nu aUt de tare ca să-I
ametească pentru multă vreme.
Presupunea că Sfera il observa şi că, vazindu-l
rostogolindu-se prin barieră, avea să vină să cer-
ceteze. El spera că va fi considerat mort - banuia
că şi Sfera ajunsese la aceleaşi concluzii privind.
natura barierei pe care le obţinuse şi el inainte de
!ntîmplarea cu şOQîrla. Sfera ave~ sa. inaint~ze!
msă cu prudentă. In (elul acesta il rămmea ŞI lUI
un scurt răgaz ...
Ridică bolovanul şi izbi.
Durerea îl trezi din leş in. O durere bruscă, as-
cutită, În şold, cu totul deosebita de cea care îi
ALMANAH ~
A~TICIPATIA ~
pul .. In c.p ,1 In gomb!,
IMlnt. d•••~ lovi cu bOlovanulln'6, •• gIndi ••
.t.nt II ontlclpo.......16 dur.r., bo chiar .p.,
rll.81 In efi, aş" Inert 80 controla ,1 nu r,,,!.ellonA cu
o mi...,. bru"'A,
ContinuInd .A .aca, Intr.d..ehl•• ochII şi V~ZU
c6 Jud@caso core ct lucrurile, Srera !Ia aJjropl~ SIJ
Sr8e~ la vreo şl:Ipte metri, Iar durerob ctl.re fi' tre.
Ude u.dese prOVOC6U\ de Piatra azvlrllt'" pentru L\
ve ea acA era viu !llU -rtlorl.
Rli,mbSe neml,cat, Sfere. se apropiMe la cinci
H!etr $1 se oprIse din. nou, Cnrson tibia mai r/Sau,
,1şi soJlse mintea pe efi putuse, pentru fi nu per-
mite 69"ltll.~1 telepatice li duşmbnulul sA detecteze
viata din el. fnd. cu creierul absolut dl:!schls cAtre
receptie, şocul prImit din part~ll gtndurllor Inamlce
era. llproape distrug.!Hor, care ilpartinea si Carson. 8rander era palid, Iar
Simtea numaI oroare Ina intea completel dUe ochii ncgri li strt!.lucenu agltfiti.
rente, li. deosebi~H fatâ de_ocele ginduri. Erau lu: "Magellan/ catre ebnon, izbucni el. R5spunde:
cru,rl pe care .le Simtea, fnsti nu le putea Inlelege şi L upta s·a termlnel!. Am fnvinsl
gl~1 nu le-ar fi putut explica, deoarece nici un Iim. Ecranul se Intunecă; Brander anunta acum Ce!-
a) terestru ~u av.e~ cuvinte, nici vreo minte teres. IeIalte nfl,vele de sub comanda lui.
trA nu ~veCl: '":lagml, care sa se potriveiJscă. Min. Incet, Carson regiA comenzile pentru intoar-
t~a unuI 'p!~anJen sau ~ .unui şarpe martian de ni- c.ere .. incet, neincrez5l0r, se desprlns~ din chingi
S!P, se gmdl Carson, Tldlcata la nivelul inteligentei ŞI. se mdrepta spre rezervorul de apă. Ii era groaz-
ŞI pusă In conţact teJepat cu mintea umană ar fi mc de sete. Bau şase pahare, unul dupa altul.
fost ~eva paşnic şi familiar În compara tie cu ceea Se rezemă de perete, incercînd să se gîndeaSCă
ce simtea el acum O.a re . se întimplase intr-adevar? Era sănătos pu:
O işi I dădu seama c'~ E~titatea avusese dre~tate: t,e~nlc, . mtreg. Setea fusese de natură psihic,;' nu
mu .sau .Sfera, căCI universul nu·i putea contine fizlo.l~gICă; gitul nu ii era uscat. Piciorul... '
pe amm?ol. M~1t mai deos~biti decît Dumnezeu şi R~dICă panta~onul şi işi privi gamba . Avea o ci-
~:~~na, mtre el nu ar fi eXIStat niciodată un echili- catnce IV-':I9A ŞI alb<\., insa o cicatrice complet vin-
decată. Işi ?escheie cămaşa şi văzu ca pieptul şi
. Mai aproap,e. Carson aşteptă pînă cind Sfera abdomenl:ll ~I . e~au străbatufe de cicatrici subţiri,
·'h unse la ul'! sl.ngur metru, pină cînd tentaculele cu
g eare se mtmsera ...
aproape inVIZIbile, perfect vindecate
Deci, Într:adevăr, totul se petrec~se aievea.
. Indi!e~ent acum la durere, se săltă, ridicîndu-se N~veta, pllotată autom.at, i!'ltra deja în pîntecele
ŞI aZVIrli harponul cu toată puterea care îi mai ra: navei-mamă. Peste o clipA, un bizîit anuntă că
măsese. Aşa crez~se el; brusc, simti o putere fi- ecluza ~sese u~plută c~ aer. Carson deschise
nală, laolaltă cu uitarea definitivă a durerilor ase- u~, paŞI afară ŞI trecu pnn uşa dubla a hangaru-
mănătoare unei aneslezll. ' lUI.
Ci~~ Sfera, .străpunsă adinc de harpon, se ros- Merse direct la cabina lui Brander intră şi sa
:0 90.11 .mdepă~tmdu-se, Carson incercă să se ridice
n plcloa~e ŞI să alerge după ea. Nu reuşi' căzu
lută.
Brander pArea fncă uşor uluit. .
, -
dar continuă să se tîrască. " - Salut, Carson, rosti el. Ce-ai scăpat! Ce spec-
~fera desfăşurase intreaga fringhie şi il smuc' tacol!
inamte, .trăgindu-,1 de incheietura miinii. il tirî Ll~ - Ce s-~ intimplat, domnule?
m;tr u ŞI se OpTI. Carson continuă să inainteze - Nu ŞtiU exact. Am tras o singură salva şi
t ra91n d u-se cu miinile de funie. ' toata lIota Jor s'a facut praf! Ceva fulgera de la o
âfer~ se opri şi îşi agită tentaculele, incercind navă la ce~altă, chiar şi la cele asupra cărora nu
za arOl~ să smul~ă harponul. Tremura şi se chir.' trăsesem ŞI <?are nu intrau în bătaia noastră! Toata
cea apOI, c:ftndu-şl peSemne seama că nu se putea llo:~ s-a de.zlntegrat sub ochii noştri, fără să ne fi
d:sdcOh?ros l de el, se rostogoli către Carson intin- zgmat o Singură navă.
zm U-Ş! tentaculele cu gheare. ' Nu putem nici macar să afirmăm că a fost meri-
Bărbatl;ll o primi cu cuţitul in mînă. O injunghie tul. nostru. S-ar putea ca in aliajele navelor lor să fi
o .d~tă, •. ŞI î!1<?ă o ~ată, în timp ce ghearele acelea eXlst~t o co~ponentă instabiJ~, care a reactionat
oribile Il sflşla.u p}elea, carnea şi muşchii. dato~ltă salveI noastre. Băiete, măi băiete, păcat
mpunse,. tăIe ŞI sfîrtecA pînă ce, În sfirşit ră- că al SCăpat spectacolul.
mase nemlşcată. ' Carso n . iz,?uti să zîmbească. Era mai degrab<\.
b ~ sonerie fîriia şi, după ce deschise ochii ii tre- s!afia unUl Zimbet, căci aveau să treacă multe ZIle
UI ? vreme ca să-şi dea seama unde se afl~ St ă- pmă sa depăşească şo~ul mintal al experienţei prin
tea In s.caunul n~vetei, ~ncins cu centura, ia~ vis;- care tre.cu.se, dar Căpitanul nu-J privea şi nu ob.
p!aţul dm fata I!-,I era gol. Nici o navă Străină i servă nimIC.
niCI o J?lanetă Imposibilă. Ş --: Da, domnule, încuviintă Car:;;on. Bunul simţ
~~.neTla era. un semnal de comunicaţie; cineva ii '!lai degraba decît modestia, il avertiza că, daca a;
~?hclta d,eschlderea receptorului. Actionind pur şi' ft ~pus o ,vorbă in plus, ar fi fost considerat cel
SImplu dm reflex, se întinse şi apăsă pE! buton m~1 n eru şmat mincinus din spatiu, Da, domnule
Pe icr~~ apăru chipul lui Brander, d'ipitanul lui repeta el, pacat ca am scapat spectacolul! '
,M
, age lan, nava-mama a grupului de navete de
Traducere: MIHAI DAN PAVELESCU
~AlMANAH
~ ANTICIPAŢIA
273

[lJlD~O&~ O@~O~&
NIMENI nu le spusese că
va avea Joc vreo ceremonie
şi de aceea rămăseseră sur-
prinşi de inghesuiala ce dom-
nea la intrarea în hală. De la
microbuz fuseseră conduşi
doar de doi tehnicieni şi 'aici
se treziseră deodată în fata
atitor oameni nerăbdători.
Rămăsese un culoar ingust a
cărui lăţime ar fi fost. suf~­
cientă pentru un om obişnUit
274
MEDALION
DINCOLO DE
ALBASTRUL
CERULUI
dar nu şi
pentru ei care erau
imbrăcaţi în greoaiele cos-
tume spaţiale, aşa că asis-
tenţa se văzu nevoită să se
dea un pas inapoi spre a le
face loc.
Printre cei prezenţi se
aflau şi persoane necunos-
cute, dar nu păreau străini
de Centrul de zbor sau de
Comitetul de anchetă, fie şi
numai pentru simplul motiv
că purtau aceleaşi ecusoane
rotunde, albastre. "Deci va fi
o ceremonie in familie", îşi
zise Tx 2. Ce căutau acolo?
De ce veniseră În număr atît
de mare? Din curiozitate?
Greu de crezut din moment
ce nu se va petrece nimic
spectaculos, trei oameni ur·
mau să se izoleze cîteva luni
pentru a incerca elucidarea
unui accident petrecut . în
ALMANAH ~
_ ANTICIPAŢIA ~
[l'[lD~O&~ O@~O~&
spaţiu. Ce era de văzut în
faptul că vor intra în hală . că
se vor urca in nava fristei
călătorii interplanetare şi nu
vor mai ieşi de acolo decît tea împotrivi nimeni.
intr-un alt anotimp? Sau cre.
zuseră că le va face plă cere?
Te pomeneşti că nici nu ve-
niseră de bună voie, erau
acolo doar aşa, pentru figu-
raţie, pentru decor! In cazul . noaşteţi în detaliu datele
acesta se inşelaseră, cel pu-
tin in privinta lui, - aseme- accident s-a scris suficient în
nea scene nu-I emotionau.
Sau poate doriseră sa le
sporească 'încrederea În ei
înşişi şi îo misiunea lor, ori
să le sati sfacă vanitatea ...
"vedeti doar cît de mult vă
apreciem sacrificiul, vă sin· estimati, nu am reuşit să
tem recunoscători pentru
ceea ce numai voi puteţi
duce la bun sfîrşit " , Şi astfel
să le inlăture orice gînd că
experimentul proiectat s-aT
putea încheia cu un insuc-
ces, că rezultatele sale vor fi
neconcludente şi totul nu
este decit o pierdere de
vreme şi o inutilă cheltuială,
după cum le şi spusese la În-
ceput, cind sperase că în fe-
lul acesta va determina Co-
mitetul de anchetă să re-
nunte la el şi să aleaga pe alt-
cineva. De ce să renunte
atîta timp la familie, la bucu-
riile sale, la munca sa, .adică
la libertatea sa pentru a se
închide într-o navă cosmică,
aici pe Pămînt, într·un zbor
simulat? Desigur, era nece-
sar să se afle de ce murise
echipajul, dar asta nu era
treaba lui, îşi avea propriile
sale probleme ce trebuiau
duse la bun sftrşit. Pe de
altă parte, nu vedea cum se
va putea descoperi acea mis-
terioasă cauză stînd pur şi
simplu in nav ă , reproducind
fiecare gest, repetînd fiecare
frază, fiecare cuvînt rostit de
cosmonauţi din momentul
plecării pînă în clipa sfirşitu-
lui neaşteptat. Lucrul acesta
i se părea de-a dreptul cara-
ghios.
. Preşedintele Comitetului
de anchetă se dovedise insă
a fi de neclintit în planurile
sale. Dorea cu price pret
~ALMANAH
~ ANTICIPAŢIA
MEDALION
elucidarea tragediei petre-
cută la zeci de mii de kilo-
metri depărtare în Cosmos.
Avea reputaţia că nu i se pu-
"Vă consider un om inteli-
gent, se adresase el lui Tx 1.
Faptul că vă îndoiţi de nece-
sitatea acestui experiment
mă face să cred că nu cu-
problemei noastre. Despre
presă şi n-am să revin asu-
pra acestor chestiuni. Vreau
să subliniez doar un lucru:
folosind toate căile de inves-
tigare, mai putin aceasta pe
care dumneavoastră o sub-
descoperim nimic, nici cel
mai mic indiciu asupra natu-
rii celor întîmplate. Au fost
propuse numeroase explica-
ţii, dar ele nu au depăşit sta-
diul simplelor ipoteze şi, evi-
dent, nu ne putem declara
satisfăcuti. Dacă ar fi numai
datoria morală pe care o
avem fată de amintirea celor
trei, ar fi îndeajuns ca să nu
ne dăm bătuţi. Nu se poate
să nu reuşim în cele din
urmă, timpul este de partea
noastră. Nu uitati că trupu-
rile lor sînt păstrate încă În
containere cu azot lichid şi
nu-şi vor găsi liniştea bine-
meritată decît după ce vom
şti ce s-a întîmplat. Trebuie
să recunosc, deşi nu-mi face
plăcere, că sînt destul de pu-
tine şanse de reuşită, dar
putem renunta oare fie şi la
una singură în cazul de fată?
A ţi fost selectionati p~ntru
această Încercare, hai să zi-
cem disperată, - dacă îmi în-
găduiti un - cuvint patetic, _
deoarece fiecare dintre dum-
neavoastră trei semănati
foartJ:! mult cu unul dintre
cosmonauţi. S-au avut în ve-
dere caracteristicile biolo-
gice, trăsăturile de personali-
tate, starea familială, cea so-
cială etc. N-a fost uşor să vă
găsim, prin urmare nu ne
putem permite să vă pier-
dem. Simplul fapt că sînteti
un fel de sosii vă face să
aveti o responsabilitate deo-
. sebită. Ştiu că personal nu
veti avea dedt de pierdut,
banii pe care îi veţi primi, nu
prea multi, nu valorează in
fond mare lucru, dar vor
avea de cîştigat programele
spaţiale viitoare! Nu cer să
vă consolaţi cu gîndul
acesta, nu sint atît de naiv,
vă cer doar putină generozi-
tate" .
Şi T Xl acceptase impins
de un sentiment n elămurit.
In zilele următoare i-a părut
rău c ă se pripise, mai ales
că ulterior îi veniseră în
minte cîteva argumente ce
l-ar fi scos din cauză şi ar fi
putut să-şi vadă liniştit de
treburile sale. Dar nu se mai
putea face nimic, nu era el
omul care să-şi ia cuvintul
inapoi. Se supuse fără să
crîcnească antrenamentelor
fizice extenuante şi pregătiri-
l or teoretice complexe .
ntr·un timp record trebuiau
să dobîndească toate cunoş­
tinţe le şi deprinderile nece-
sare unui cosmonaut adevă­
rat, să se familiarizeze cu
aparatura de bord, cu pro-
gramul de cercetări din tim-
pul zborului etc. TX f nu lăsa
să se vadă revolta ŞI supăra­
rea născute împotriva lui În-
suşi, i se confirmase încă o
dată că era un om slab şi
ceda destul de uşor. Doar
cînd oboseala il ajungea, re-
marcile sale critice la adresa
celor care-i supravegheau,
rostite fără menajamente,
trădau ceea ce-I frăminta .
Dintre toţi, TY2 părea să
suporte cel mai uşor regimul
aspru de pregătire intensivă.
Reuşea să se amuze luînd
peste picior aspectele neplă­
cute ale vieţii lor. "Parcă am
fi in armată, spuse el o dată,
şi am face parte dintr-un
pluton pedepsit. ĂSta ne-a
fost «norocul», ce să -i faci!
Dacă sîntem din nou în ar·
mată inseamnă că am întine·
rit, e bine, de ce să ne plîn-
gem?" Reuşise in primele
zile, cînd abia se cunoşteau,
să menţină buna dispozitie,
apoi. devenise plictisitor şi
chiar enervant prin in sis-
275
j

I@nta cu care Ct\.utD 86 se
dovedensc8. splritulIl.
T Z1J mult mai slâpl1"l pe
sine, sU\Jorla toi ul cu o oa-
reCare seninatate, deşi nu Sf:!:
putel1 spune că· 1 provoBcb.
placere Ceea ce făcea u , cel
mult un anume interes. Nu
se phngell niciodtltt\. , Vorbea
putin şi atunci se limittl la
chestiunile legate de activita-
tea lor. Singurul lucru core-j
deranja cu adev~rnt era ftlp-
tul ca. Irebuisera soli. re nunţ e
la !'lume In favo~ re a acelor
indicative şi că, mai mult, li
se interzisese sa, pove s-
te ască detalii din viata lor.
Trebuiser5 s ă me mor ez e
b iografi~ du blurii şi sa in-
cerce să uite adevarnta lor
identitate pe intreaga durată
a experientei. R e uşita incer-
cării era conditionatA de o
elt mai deplin ă identificare, li
se repetase asta de n enumă·
rate ori.
Străbătură culoarul viu
pînă la uşa ce d ă dea in halil,
se Întoarseră pentru a mai
privi o dată pe cei v eniţi
acolo, apoi se indrept a ră
spre navă. Curios, nimeni
nu spuse nimic, nimeni nu
sc hită măcar un gest de sa-
luL Unde era ceremonia pe
care o bănuise ră, unde erau
cuvintele patetice, nelipsite
in asemenea imprejură ri?
Sub lumina reflectoarelor
in hală se z ărea doar nava
aşezată orizont al. Ur c ară
scara îngustă pînă la plat-
forma de acces şi d/' s pă rură
pe rînd în interior. n urma
lor, cei doi tehnicieni blocară
chepengul de intrare şi- I sigi-
Iară, În a$a fel incit subiectii
experimentului nu mai pu-
teau părăsi nava decît cu
ajutorul cuiva din exte rior.
Aceste măsuri fu se se ră luate
• pentru a se preintimpina
orice posibilitate de fraudă
şi, după cum se exprimase
unul dintre membrii Comite-
tului de anchetă, pentru a se
elimina orice sur să de în·
doială.
Cosmonautii îşi ocupară
locurile şi incepură ultima
verificare a aparatelor. Pe
276
monitorul de lelevlzlune pu·
t@au urmllri Imaginea deJ'Ar·
tatA a rampeJ d@ la.n!!a.re,
Imensa rachetA purtătoare,
tn vfrful cărei a se aflau norii
de combustibil ce se ~dren·
lulau In bataia vIntului! mul,
timea venit:! sl1 asiste fl lan-
stire, ofiollllltl1ţl, 21~r!ştl, sela
cGt'ltl'uh..l1 de .-control al zbo·
rulul... In coştl ee auzea mo-
noton numtl rtl.toarea lnverd
suprapuntndu -se dialogului
cu coordonntorii de 'zbor,
Verificaril e fu s es e râ tn·
c heiate, sistemele raspun'
deau comenzilor. Puteau să
plece ... 13, 12, 11 ... Strinşi in
chingi, rasturnati pe spate,
urmăreau tncordati pulsul
navei.. 6, 5 4... Undeva, de-
parte sub ei, se aprinseră
motoarele. Pe ecranul moni-
torului v~zura norii de fum
izbucnind deodata. Ia baza
rachetei purtătoare. T repida-
tiile ajunse ră pînă la ei. "To-
tul e în regula. băietL suc-
ces!" ... 2, 1 START! Impins
de o forţă uriaşa, colosul ar·
gintiu se ridică încet, nesi-
gur, ca trezit din somn, apoi
din ce în ce mai repede pînă
se pierdu în înaltul cerului
sub forma unui punct de
foc.
Aceasta fusese lansarea,
TX 1 îşi reaminti imaginile, le
văz use şi atunci, la adevă­
rata lansare. Chingile il strin-
geau prea tare, le desfăcu şi
Îşi atrase astfel admonesta-
rea centrului de control, nu
se plasaseră incă pe orbită.
Fu nevoit să le pună la loc.
•
- De ~e-or fi unii oameni
ipocriti? Intrebarea venise pe
neaşteptate , Într-un moment
de tăcere, şi îl surprinse şi
pe Tx 1, cel care ti rostise,
dezvăluindu- şi o frîntură din
adevăratele sale ginduri.
TZ 1 se opri din calcularea
traiectoriei şi se Întoarse
spre textul deschis ce stă­
tea al ~turi pe pupitrul c?llcu-
latorului. C ă ut ă intrigurat re-
plica auzita dar nu o găsI.
- La ce pagina este, că nu
dau de continuare?
.-
~~~!!!. -MEDALION
- Nu • din c.. loi
Tl\, .e uit! 1. ce..,
- rnc! nu putem discuta
In .f... t •• tulul. Stii bine
cA ne bScultA c::onUnuu, ce,
vreI sA av@m necazuri C8
sl!lpttl.mtne, trecut!.?
Nu prImi nici un r!~puna,
T)(1 se tnchlsB dIn nou In
,Ine urmlndu-,I firul gIndului:
de.abla Inlr•• ~rl In Intreb.·
reD pusti cu glas tate,
"De flElcare datA, Işi zicea
el, cInd Inc_rc ,~ le de.chld
ochii arAtlndu·le cA truda
noastrA nu va duce nicăieri
şi că ne pierdem timpul aici
ma pun de 1ndata la punct,
sar amîndoi la mine.: vrei sâ
compromiţi totul? Se inteleg
de minune in privinţa astal
Auzi ce le trece prin cap,
c-aş vrea sa. nu reuşească
experienta, ce prostie! c;~
interes aş avea, absolut mCI
unul, şi atunci de ce-or fi
crezînd lucrul acesta? De
frică? Le e frică de îndoiaJa
lor şi o proiecteaza asupra
mea. Nu sînt siguri nici de ei
tnşişi!"
Dinspre panourile cu apa-
ratura de comandă se auzi o
sonerie discretă amintind
sfîrşitul programului din ziua
aceea; acum puteau vorbi li-
ber. T Z1 se lăsă pe spate. ~
tocmai terr.ninase de stabilit
raiectoria, asemeni lui Ţz,.
In partea opusA a cablOel,
Ty~ mai transcria Încă obser-
vatiile făcute de Ty, la un
experiment ce nu putuse fi
repetat din cauza prezentei
gravitătii.
Tx trecu la supraveghe-
rea zborului, inlocuindu-l pe
TZ l Indicaţiile tuturor siste·
melOr de supraveghere fuse-
seră înregistrate permanent
în timpul primei expeditii şi
acum erau retransmise, si-
mulîndu-se astfel conditiile
initiale.
TYl termină de scris şi se
apropie de Tx 1.
- Ce-ti veni să te abaţi din
nou de la text, izbucni 'el,
vrei sa. ne mai tină o şedinţă
de morală, nu ti·au ajuns
cele de pIna acum? Te po-
ALMANAH ~
ANTICIPAŢIA ~
~ALMANAH
<:;,J.r ANTICIPATIA
~M~O&~ O@~O~~
meneşti că iar ne sancţio­
nează! în cele din urma. o să
ajungem să le şi plătim că
ne-au inchis aici!
- la tŢlai... Atît se invred-
nici TX 1 să răspundă, ieşirile
lui TYl il impresionau prea
putin:
La fiecare sfirşit de cart
programul prevedea o jumă­
tate de oră de plimbare.
Traseul străbătea ambele ca-
bine ale navei, destul de
strîmte şi cu multe lucruri
inghesuite in ele. Mersul
de· a lungul celor cîţ i va
metri, într-o mişcare de
du-te-vino, de la un capăt la
altul, de nenumărate ori,
pină trecea timpul planificat,
trebuia făcut cu mare grijă
ca nu cumva vreunul dintre
ei sa ra.stoarne ceva fragil
sau, mai rău, să se impiedice
ş i să. cadă. TZ 1 şi TYl o por-
niră unul după altul, cind
ajungeau la un capăt se În·
torceau pe loc: ultimul deve-
nea primul, iar primul ajun-
gea ultimul şi porneau din
nou, ,,Probabil că. in spatiu,
zise Ty~, datorită imponde-
rabilită.tit ne-am fI mişcat mai
in voie".
Deşi ştiau că aveau nevoie
de mişcare şi sanatatea lor
depindea In mare mAsură de
Indeplinirea baremului zilnic
de efort fi zic, le venea din ce
1n ce mai greu sA-1 execute.
O neplacuta stare de plictis
şi lehamite pusese stapinire
pe ei. Deveneau din ce 1n ce
mai apatici, doar enervări le ,
iscate din fleacuri, reuşeau
să- i scoata din starea aceea.
- Programul de plimbare
s-a terminat, ii anunţă Tx 1,
vă puteţi odihni, TYl de-abia
aşteptase clipa aceasta, se
Întinse de indată pe pat. TZ 1
se aşeză in fotoliul piiotuiui
secund, alături de Tx l.
- Aş vrea să discut ceva
cu tine, nu În calitatea mea
de comandant al misiunii, ci
de simplu participant la in-
treprinderea aceasta co-
muna, incepu Tz 1 .
- Ştii, proiectantii navei
au uitat un amănunt, să
monteze aici un anunt.
-
- Ce fel de anunt?
- Unul din acelea pe care le
găseşti prin tramvaie sau au-
tobuze: "Este cu desăvirşire
interzis ca în timpul mersului
sa. se discute cu conducăto·
rul vehiculului". Poate au
presupus că ştim.
- Vreau să discut cu tine
serios şi ţie îti arde de
glume, lasa.-Ie pe mai tirziu!
- Bine, să auzim, dă-Î dru-
mul!
- N·aş vrea să crezi
cumva că am de gind sa.-ti
fac morală, departe de mine
aceasta intentie. Am doar o
rugăminte, incearcă pe viitor
ca in cele cincisprezece ore
pe zi cit trebuie să ne spu-
nem fiecare rolul să nu te
mai abati de la text. Nu e
.greu, uite, nimeni nu ne cere
să şi interpretăm, sa rostim
replicile cu intonatie sau să
le invătăm pe dinafară, ni se
cere doar să respectăm tex-
tul şi asta Înseamnă să nu
tăiem, dar nici sA nu adău­
găm ceva de la noi. Pentru
chestiunile per~onale care te
framintă ai suficient timp rn
rest. Sper să mă rntele~i,
n·aş vrea să mai fim inca. o
data pedepsiti. Şi ştii foarte
bine că pentru unul suferim
toti. Adu-ti aminte de data
trecuta, cit de greu au tre-
cut cele trei zile În care a
trebuit să-i ascultăm pe cei-
lalţl, . făra. a avea voie s ă
spunem măcar un singur cu·
vint. Adu·ti amintel
- Incerc.
- Poate ţie nici nu ti s·a
parut c-ar fi o pedeap~,
poate că te-ai şi amuzat. In
cazul acesta tin să-ţi spun ca.
noua. nu ne-a placut şi nu
vrem să se repete, n-ai decit
Să- I Întrebi pe TYl' După o
pauză, În care T Xl işi făcuse
de lucru la panourile de co- - - Află că nu mă mai inte-
mandă, continuă.
- Ştii bine că altfel nu se
poate, in spatiu dacă unul
dintre noi greşea suportam
cu totii consecintele, princi-
piul e valabil şi aici. Nu
există o altă cale. Prin ur-
mare, este necesar şi acest
sistem de pedepse. Deş i
nu-mi convine, sint nevoit
Să-I accepl.
- Scuteşte -mă de apologia
sanctiunilor. .Te pome neşti
ca. ai vrea să le şi multumesc
pentru ceea ce·mi fac. Sigur,
acum ai să - mi spui ca. nu
m-a obligat nimeni să vin ...
- Vorbeşte mai incet, să
nu ne auda, incerc ă speriat
TZ 1 să-I calmeze punind
mina pe bratul lui. Sfatul
era inutil, se inregistra şi cea
mai mică şoaptă.
- Asta şi vreau, s t rigă T Xl
să mă audA, să şti e ce gin· '
desc despre ei. S e intoarse
către ochiul camerei de tele-
viziune spre a fi vazut mai
bine. Sînteti nişte nulităţi,
nişte impotenţi! Aici trebuia
să veniti, in locul nostru, ca
să vedeti pe pielea voastră
ce bine el
Pe măsura ce se infuria,
T Xl gusta din voluptatea de
a spune În fat ă supraveghe-
tarilor tot ce adunase in su-
MI. TZ 1 ramase fără glas,
aştepta catastrofa şi incerca
să-şi dea seama ce formă va
lua. Rezemat in cot, TYl
asista la scenă uşor amuzat.
Un asemenea spectacol me-
rita sa. fie platit chiar şi cu o
pedeapsă.
- Putin îmi pasa de sanc-
tiunile voastre! lata., nu mai
pot de curiozitate sa văd ce
o sa-mi faceti! Putin Imi pasă
de traiectorie, tot tn hala
asta blestemata. ramtnem.
N-aveţi decît să o calculati
voi dacă vă interesează! Tx~
se ridică din fata pupitrulUi
de comandă şi se întinse pe
patul său.
Comandantul echipajului
işi Învinse surpriza şi spuse:
- Txp iti ordon sa in·
cetezi bilciul şi să treci ina-
poi la urmărirea zborului!
. resează, descurcati-vă ffiră
mine.
- T Xl' iţi reamintesc că in
acest zbor simulat sint vala-
bile toate normele ce regle-
mentează un zbor obişnuit.
Părăsirea neautorizată a
postului este o abatere
foarte gravă şi vei s uporta
277

[U1D(SO&~ O@~O(S&
consecintele legii.
- Nu mă impresionezi cu
ameninţări, lasă·te păg.ub~~
Citva timp nu se mal auz!
decît zumzăitul aparatelor Ş!
zgomotul slab al aerulUI
reîmprospătat introdus În
cabine. TYl continua. să stea
rezemat În cot, dormc si! ur-
mărească finalul sce n~i.
Văzindu-l atit de semn, TZ 1
i se adresă pe un ton ofi:
dai: . . .
- TY1' tu nu spUI mmlC,
pe tine nu te pnveşte?
- Ce să spun?
_ Ce să spun!?" Parcă ai
trăi i~tr-o altă lume! Eşti im-
plicat 10 tot cee.a ce ~. Înt~m­
plă aici şi trebUie să Iei atitu-
dine!
_ Ai vrea să spun că in
spaţw o asemenea treabă ar
fi putut compromite intreaga
misiune, că dă dovadă d,:
iresponsabi litate? ~sta al
dori să auzi de la mine? Dar
este evident pentru orici~e
şi nu ' inteleg de ce •tre~UI~
s-o mai spun şi eu. SlOt IOgl'
ner de bord şi ceea ce mă
interesează este ca sistemele
navei să functioneze normal.
Dacă vrei, pot si!-I Înloc~­
iesc - şi' chiar se aşeză m
fotoiiul piloţului :- dar n1f rl)ă
pune să ţin dlscursun. In
spaţ iu , ar fi fost al.tceva.
- E şti un prost, II aruncă
Txl' dar TYl nu-I luă În
seamă. .•
- Aici sintem ca ŞI 10 spa-
ţiu: răspunse Tz 1· • .
- Intre a fi În spaţIu ŞI ~
fi ca şi în spatiu este totUŞI
o diferenţă.
- Pentru noi nu trebuie să
fie nici o diferentă. Asta ne e
misiunea!
- Dacă nu vrei să intelegi,
cu atit Imai rău. Eu zic 5-0
laşi moartă, şi să aşteptăm
reacţia "băieţilor" care au
grijă de noi.
Inainte ca TZ 1 să poati!
răspunde se auzlră cl.ic,u!,i1e
cărtilor automate ehbennd
paginile cu replicile din ur·
mătoarele ore. Avură sur-
priza să constate că şi TX
avusese o "ieşire", tot un fe 1
de răzvrătire, dar legată de
278
MEDALlON~
. ~~!!!!I!!!!!!! MEDALION
~QD(SO&~ O@~O(S&
o altă pricină. Să fi fost doar martieni ah, starea lor d~ ciei şi fără ea nu ar exista, această absurdă interdictie, Pină aici am rătacit fără nici
o simplă coincidentă? spirit er'a mult mai 9un~! li aşa cum degetele mele nu ar ce-o să ne facă? Se ridicase
simtea atit de aproape mc\t o şansă. De la inceput le-am
În dimineata următoare, exista fără restul corpului." de la locul lui şi acum se spus că nu va merge experi-
Centrul de control ii anunţă nu s-ar fi mirat dacA vreunul "Dumneavoastră trei nu sin· mişca agitat de colo, colo.
dintre ei J-ar fi prins de umăr mentul dacă este conceput
că se va proceda la ~ransm!­ teţi eroi?" ,,La Întrebarea T ransmÎsia Înregistrării se atit de mecanic. N-au inteles
terea inregistrărilor dialogun- şi ar fi exclamat: "Ei, drăcia aceasta n-aş vrea să răs­ Întrerupse brusc, chiar în că oricît s·ar strădui nu vor
lor purtate de primu!. echi- dracului, dar dumneata. cum pund, prea ar trebui să spun mijlocul unei fraze, fapt făra reuşi să transforme cosmo-
paj. Erau deci pedepS iţi. Nu de-ai ajuns aici, unde al stat tot, e bine să rămină şi ceva precedent, şi nu mai fu relu-
pînă acum că nu te-am vă· nautii În automate. Acelaşi
le spusese nimeni că proce- ascuns, pe care doar să-I bă­ ată . Instrumentele de naviga-
deul acela reprezenta o pe- zut? Ce c~uti ai~i?" ,,~ei ?e nuim." "Şi dacă insist..." Nu ţie continuau să funcţioneze,
om pus În doui! situatii iden-
tice va reacţiona de cele mai
deapsă, la concluzia aceasta la centrul de control smt in- pnml OICI un răspuns, doar din punctul lor de vedere
grijorati şi m-au rugat. p~ multe ori in chip diferit, ceea
ajunseră singuri din moment înregistrarea se derula mai erau incă În zbor spre ce nu se Întîmplă cu o ma-
ce nu aveau voie si! discute mine şi pe cei doi colegi al departe: ,,Azi mi-am dat Marte, deci experimentul nu
şină, de aceea o maşină
Între ei dt timp dura inregis- mei să vă Întrebăm nu dacă sema că m-am schimbat de fusese orpit. Să fi intervenit
aveti nevoie de ~eva s.a~ poate fi inteleasă destul de
trarea, o zi, două ... dtva timp, poate o să rideţi, o defectiune, puţin probabil repede, pe cînd un om, nu.
cum o mai duceţi pe atCI,
• nu, asta ar fi putut-o afla şi
Cosmonautii se stinseseră prin radio, ci altceva: "De c~
ne simtim al naibii de sin·
guri. Chiar şi mie îmi vine să
zimbesc, dar mîinile Îmi tre-
din moment ce existau cir-
cuite de rezervă. Vor auzi
oare mai repede atit de mult
Eram de acord cu ideea ge-
nerală, ' cauza accidentului
trebuia căutată nu în vreo
lent. Vreme de zece zile 5': anume vă temeţi cel mal mură şi am. impresia că nici aşteptatu l zgomot al deschi- defectiune a aparatelor sau a
simtiseră din ce in ce mal _ mult şi mai multl .. "Dum- gîrldurile nu mai sint atit de derii navei, vor auzi glasul instalatiilor, ci în om. Dar
sIăbi!i, fără fortă, fără ener- neata, Txl' pentru, ca d';lffi- clare ca altă dată, totul a de- ' cuiva care îi va indemna să
căile avute in vedere se deo-
gie. n afan\ de a~eastă. sfi,r- neata mă mtereseZI pe mme, venit dintr-o dată foarte iasă, "gata, băieti, s-a termi- sebeau. Altfel trebuia să ne
şeală inexplicabll ă OImlC - ce răspuns îmi dai?" "Cin- complicat. Sintem atit de de- nat, dar aţi cam incurcat-o"? apropiem de voi, nu prin bu-
altceva nu·i supă ra, erau lu· stit răspunsu l meu e urmă­ parte! Nu e nimeni in jur, un - V-am spus eu că numai chisire. N·am avut forta ne-
cizi, nu aveau nici o durer,:, tor~l: mi-e teribil de teamă gol imens ne Înconjoară. Pe de noi depinde, vorbi din cesară să lupt pină la sfirşit.
iar analizele şi testele medi- de tot ce se· petrece doar o mi!sură ce ne depărtăm de- nou Tx 2, surescitat. Ei spuneau, "trebuie repetat
cale făcute s-au dovedit a fi singură dată, de ce este venim mai apatici, cred că - Nu te bucura prea re- fiecare cuvint, fiecare ac-
normale. Singurul fapt evi- 'unic, deoarece greşelile pe am ajuns prea departe. Nu pede, se i ndură să răspundă l iune, numai aşa vă veti
dent era scăderea accentu- care le faci nu se vor putea mai putem rezista in trei, am TY2' Să vezi ce bucurie ne identifica şi nu-i veti mai
ată a vita lită t ii organismului. îndrepta , ri!minind astfel vrea să mai fie cineva alături aşteaptă dacă vor comanda
pentru totdeauna. Este prea privi din afară. Experienta
Cercetările întrepri nse de noi. Ieri am visat un producerea unor defectiuni lor va deveni experienta
pînă atunci nu duseseră ~a mare responsabilitatea, da: stadion plin cu spectatori, suplimentare fată de cele voastră, voi )leţi fi ei. Misiu-
nici un rezultat, memona ţi-o unui robot, dar nu unuI fortota unei străzi, un auto- apărute in zborul iniţial. nea dumneavoastri! nu este
calculatorului sti!tea mărtu­ om." ,si! inţeleg că vă e buz aglomerat..." Vom avea astfel o ocupaţie de a afla adevărul, ci de a vă
rie că toate aparatele' şi sub- teama' de viată?" ,Această - Gata, strigă T Xl' opriti, şi vei inţelege ce inseramnă 'substitui cît mai bine.
sistemele funcţionaseră nor- intrebare şi-au pus-o mulţi nu mai vreau să aua nimic, un moment de răgaz. ţi ce- Aceasta este problema pe
mal, fără complicaţii, nu se alţii inainte, nu, nu. mi-e nu mai vreau să ştiu ce se dez şi porţia mea de reme- care trebuie să o rezolvati.
Înregist raseră nici doze 'cres- teamă, simt doar un Imens petrecea in mintea lor, m-am dieri dacă-ti face plăcere.
Restul Iăsat i-' În seama noas-
cute de radiaţii şi nici impac- regret' că nu tr~ies~ în ~ce­ sMurat. Spune-le tu, Tz l , să - Şi dacă nu le vom re- tră, a Comitetului." Imaginea
laşi timp În zecI ŞI zecI de înceteze. Mă auzi? şi strigă
tul' cu vreun meteorit. para, ce are să se intîmple? lui T x, se destrluM încet.
Cînd medicii de la centrul oameni. Universul nu a fost aproape de urechea lui, - bravă T Xl - doar sintem De dteva ore stăteau fără
spatial au fost nevoiti ~ă·şi făcut pentru individul uman, vreau sa Înceteze, nu mai pe Pămînt, Într-un hangar să facă nimic, nu ştiau ce se
recunoască înfringerea ŞI să ci pentru speci~ sa, de a~ee~ suport! nenorocit, la jumătate de oră întîmplă şi ce ar trebui să in-
declare moartea celor trei, orice om este mdreptăţit sa TZ 2 rămase nemişcat, in- de oraş, şi nu În spaţiu. Fii treprindă, iar cel mai infioră­
coordonatorul zborului a de- se simtă străin, doar el sin- cercind si! nu-l bage in sigur, nu ne vor lăsa să mu- tor lucru la bordul unei nave
cis plasarea navei pe traiec- gur nu con t ează . Se cioc- seamă. rim. cosmice este inactivitatea.
toria cea mai scurtă de rea- nesc doui! maşini pe stradă, - TYl' spune-le şi tu să în· - De murit, .nu, dar in frig TX 2 incercase să ia legătura
ducere pe Pămint. In cabine, izbucneşte un incendiu, se ceteze! • sau in căldură ori fără apă cu Centrul de control, incă I­
temperatura a fost scăzută produce un cataclis'!1'" _Im- TY2 nu-j răspunse, doar il suficientă, da .. Şi aşa confor- cînd prevederea care interzi-
sub zero grade, pînă la li- portant este ca specia sa se privea cu veşnicul său zÎm· tul de aici las<i de dorit, eu cea transmiterea altor me-
mita care nu ar fi pus În pe- perpetueze. Dacă ex is~ă pe bet. unul nu doresc să- I micşorez saje decît a celor prevăzufe
ricol buna functionare a apa- undeva un Dumnezeu, In re: - Vă e frică să-mi răspun­ şi mai mult. in text. Nu primiră nici un
ratelor de navigaţie. gistrele sale n-ar fi tr,:cuţl deti, de aceea tăceti. S-ar - Bravo, dă·le idei, poate răspuns, şi nici un alt semn
oamenii Ion, Petru, Mana... , putea să aveţi incurcături mai ai şi altele, au să-ţi mul~
o inutilă contabilitate, doar din care să inteleagă ce se
•
Tx stătea cu ochii Închişi
speciei noastre i se va re-
zerva un rlnd sau o coloană.
după aceea, nu vreti să pier-
deţi recompensele grase ce
vă aşteaptă! Nu inţelegeti că
tumească! La Centrul de
control ţi·era locul, nu aici,
zise TX 1 agasat.
petrecea. .
- Cine ştie ce s-a Întîm·
plat? Dacă ne-au Părăsit?
şi as~ulta: de fiecare dată în- La Judecata de Apoi va da in cele din urmă ne vom ,Ati încurcat-o?" păru să Poate ar trebui să încercăm
registrările il tul~urau pr<=: socoteali! Omenirea, nu Ion, prosti? De fapt, pedeapsa audă Tx glasul lui Tx 1• să ieşim singuri, propuse T9
fund. Cosmonauţu nu mun- Petru sau Maria... " "Da~ aceasta noi inşine ne-o dăm­ "Nu, deloc, de-abia acum l
mai mult pentru a spune ŞI
seră erau acolo şi glumeau, eroii pe ei nu-i uitaţi
cumv~?" ,,Eroii? Sînt ai spe-
prin faptul că o acceptăm. sîntem pe calea cea bună, el ceva. Nu ştiai dacă vor-
mai 'ales pe seama posibililor Să vorbim. să incăIcăm răspunse bine dispus T Xl' beşte serios sau glumeşte.
ALMANAH ~ ~ALMANAH
ANTICIPAŢIA ~ ~ ANTICIPAŢIA
279

[1M~O&~ O©~O~&
- Lasă prostiile) interv~ni
Tz 2• ieşÎrea noastră este pr~·
văzută peste o sută cinci.zeci
de zile. Doar atunci vom
avea motiv să ne ingrijorăm,
şi nici atunci. Provizii sint
pentru doi ani de zile.
Inte rvenţia lui TZ 2 nu făcu
decît sa sporească tensiu-
nea. TYl avu ideea să tran-
smită unul din mesajele lor.
Centrul de control le răs­
punse imediat conform tex-
tulu i. Toţi trei, răsufiară uşu­
raţi, cei de afară nU-i uita-
seră.
- F urtună Într-un pahar
cu apă, comentă Tx 1. Au re-
nuntat la pedeapsă, iată ce
s-a întimplat. Am avut drep,
tate cînd s u sţineam că tre-
buie să ne opunem. Ce mai
zici Tz 2• cum rămîne cu teo-
ria că pedepsele colective
slnt necesare?
- Aplicarea' şi neaplicarea
pedepselor este la fel de jus-
tificată, ambele au o impor-
tantă egală. Renuntind la pe-
deapsă înseamnă că supra-
veghetorii ex perimentului
vor să ştie unde şi în .ce mo·
mente comportamentul nos-
tru se va deosebi de cel al
primului echipaj. Cercetarea
acestor nepotriviri ar putea
să ofere o cale pentru intele·
gerea accidentului. Nu văd
nici o contradicţie aşa cum
insinuezi. Sint folosite mijloa·
cele cele mai adecvate fiec ă·
rei etape a experimentului
pe care-l parcurgem. De ase-
menea, s-ar putea să- i inte-
reseze capacitatea noastră
de a ne descurca indepen·
tent de text. Nu uita că
este vorba de un experiment
in care noi sintem cobaii.
Din ziua aceea, programul
rigid dispăru, iar o dată cu el
dispăru şi tensiunea care fi
stăpînise. Începu chiar să le
MEDALION
fie nişte psihologi, s·ar fi des·
curcat mai bine", spuse unul
dintre ei, "dar ce te faci cu
lipsa cunoştinte lor de astro-
nautică?", replicase un altul.
Probabil că primul fusese
TY2' iar al doilea Tz 2·
•
- Mai sint incă cinci mi-
nute, anuntă TY2' Cifrele ze-
cimilor, sutimilor şi miimilor
de secundă pilpîiau neconte·
nit. Ultimele două zile au pă­
rut cele mai lungi, nu mai
aveau nimic de făcut. Tex·
tul se redusese la CÎteva cu·
vinte fără importanţă. Se
plictiseau ingrozitor. Primul
se sfîrşise Tx 1, pe la prinz,
urmase TZl> cel mai mult re-
zistase TY1' .".
- Gata, am "munt Ş I eu,
răsuflă uşurat TY2'
Se auzi trapa de ieşire
deschizîndu-se şi în, golul ră­
mas apăru un chip necunos-
cut.
- Puteţi ieşi băieţi, sînteti
aşteptaţi.
Coborîră scara metalică şi
se îndreptară cu paşi nesi-
guri spre. ieşirea din hală.
Uşa aceea mică, lumin ată
puternic li se păru a fi lucrul
cel mai frumos pe care-I vă­
zuseră vreodată. Era spre
miezul nopţii.
•
Experimentul nu se termi·
nase. Se sftrşise doar o
etapă. Urma prelucrarea şi
analiza datelor detinute. , intrece orice măsurăI Dege-
De-abia după aceea se putea
spune dacă incercarea se în- ar fi trebuit să nu mai
cheiase cu un succes sau cu
un insucces. Speranta unei
atit de sigure clarificări era
ea însăşi semnificativă. Opti- coperise adevărul, deşi nu
mismul se manifestă in cele
mai subtile forme.
•
gîndu-se spre interior, ase·
menea ghearelor unei pisici.
T Xl işi scria raportul. Di-
mineata revăzuse ciorna din
ziua precedentă şi se mirase
cum de omisese lucruri care
acum i se păreau
importante. Trebuise să facă
o serie de completări şi se
apucase de retranscris. Fu·
seseră solicitate manuscrise
ingrijite pentru a fi păstrate
ca documente. T x 2 işi zicea
că e o pierdere de timp din
moment ce tot se vor dacti·
lografia, dar nu avea de ales.
Apăru un funcţionar şi·l
anunţă că preşedintele Co-
mitetului de anchetă se inte·
resează de stadiul in care se
află raportul. Ceilalţi termi-
nase ră. După cum se putea
vedea, nu era gata, mai avea
puiin.
Işi imagina reactia mem-
brilor Comitetului de an·
chetă, după ce vor fi citit pă­
rerile sale. Se amuza gîndin-
du-se cum li se vor lungi fe-
tele, cum au să le dispară ri-
durile şi întregul comitet va
părea intinerit. Zimbi. La În·
ceput i se păruse şi lui a fi
doar o idee năstruşnică, in-
genioasă şi aUt, dar, treptat,
in lipsa oricărei alte explica·
tii, s-a reintors la ea şi nu i
s·a mai parut adt de impro-
babila.
Functionarul vîri din nou
capul pe uşă şi întreba. daj:ă
nu era gata raportul acela.
Ei, fir-ar sa fie, stdiala asia
tele ii amorţi seră, ti dureau,
stringă aUt de tare stiloul şi
nici să nu maj apese atit.
Acum era convins că des·
asta i se ceruse. Existenta
corpului uman ne dă iluzia
că specia noastră este o co-
PE CALE
[1M~O&~ O©~O~&
tinct În istorie?
Aceeaşi persoană apăru
din nou, de data asta fără sa
spună nimic. Expresia lui
TX 1 fu suficient de elocventă
şi se retrase.
Afurisită grabă, acum la
sfirşit, te pomeneşti că nici
nu vor fi dispuşi să accepte
părerea lui, oare in ce fel ar
reuşi să-i convingă, cum ar
putea să demonstreze?
Termină ş i predă manus·
crisul, apoi cobori la bar
să-şi caute colegii. Acolo fu
anuntat ca preşedintele Co-
mitetului de anchetă doreşte
să-I vadă.
- Avem ceva foarte im·
portant de discutat, ii spuse
acesta cind îl văzu pe Tx 1,
apoi continuă să se plimbe
preocupat prin incăpere, cu
miinile încrucişate la spate.
Părea că trebuie să ia o ho·
tărire gravă şi- i venise greu
să se decidă . Se Întoarse că­
tre TXl şi i se adresă medita·
tiv:
- Ne-am obişnuit să spu-
nem ca lucrurile complicate
la prima vedere sint in fond
simple, iar, pe de altă parte,
că lucrurile simple sînt, de
fapt, foarte complicate. Ju·
decind astfel, credem c ă
dăm dovadă de intelige ntă,
dar, dragul meu, i ar tă·mi jo-
cul de cuvinte, de multe ori
ce este complicat e într-ade·
'\l 1:
văr complicat, iar ce este
simplu, e chiar simplu. Coin·
cidenta, sau mai bine zis
identitatea dintre aparentA şi
ese nţ ă nu trebuie să ne spe-
rie. Ar trebui să l u ăm lucru·
riIe aşa cum sînt. Dar nu
despre asemenea chestiuni
vag filozofice vreau să vor-
bim, deşi o anume le gătură
existA.
Sc h imbindu·şî pe neaşte p­
tate tonul, continuă:
- Am citit cu mare atentie
raportul. Consider că ipo-
teza avansată este intere·
santă şi in genioasă. Argu-
mentele aduse o fac destul
de plauzibilă, poate chiar
prea plau zibilă. Dar nu asta
mă intereseaza, ci implicati·
ile morale. Sustineti că spe·
cia umană formează o sin·
gură entitate şi că separarea
de ea, la distante cosmice, a
unor indivizi produce moar-
tea acestora, tot aşa precum
moare un deget sau un brat
amputat. Chiar dacă afirma·
tiile dumneavoastra s-ar do-
vedi adevărate, nu avem
dreptul s~ le accept~m şi cu
atit mai puţin să le fac em
cunoscute pentru că ne ră­
pesc orice speranţa . Să Iă ·
săm în seama generatiilor vi-
itoare probl ema acceptării
unei limite în expansiunea
noastra spaţială. Va trebui
să uitati ceea ce aţi scris în
n lJfC
uTil
r
lup <-t' "od
l' t 1J
I
raport, este de datoria dum·
neavoastră! ~
.- Adevaratele sperante nu ~
se bazează pe ...
"'\ S-o lăsăm baltă! Ştiu ce
vreti să spuneti. Nu are rost.
Am pregătit un alt raporl si-
milar cu al colegilor dumnea·
voastră, vă rog să·1 semnati.
- Dac ă refuz?
- Este inutil. Indiferent ce
veti hotărî, în comitet va fi
prezentat acest raport. Gin·
diti·vă bine inainte de a da
un raspuns definitiv ...
Se intoarse în biroul ce-i
fusese rezervat, se apropie
de fereastră şi privi cerul
imaterial, fără un punct mă·
car asupra că ruia ochii să ti
se oprească, numai soarele
lumina obositor. Şi atunci,
stind în dreptu l geamuluitca
orice bunicută foar te cu-
rioasă să vadă cine ' mai
trece pe stradă şi cum se
mai imbracă lumea, de ne-
dintit din locul ei de obser-
vaţie, - trăi cu intensitate
pentru citeva secunde senti-
mentul inaccesibi lităţii spa-
tiului de dincolo de lumina
albastră a cerului. Ei, nu,
acolo tot se va ajunge ptnă
la urma, va veni cineva
tntr-o zi şi va spune: .pentru
a ne desprinde trebuie sa fa·
~~m aşa şi ~şa: Unii t.1 vor
crede pur ŞI SImplu Ş I vor
risca.
C 'rn , r nI<
""
r\ l n
colu 1
'"
l. ~\ )U

placă misiunea lor, bineînte-

les in măs ura in care poate
să - ţi placă să stai inchis
Geamurile de un brun din
ce in ce mai intens pe mă­
sură ce ziua se apropia de
lectie de fiinte distincte, o
colecţie de individualităti. Şi
cum să-ţi imaginezi o altă
DE ru
pumpu1 \11". 110f-i ti

într·o cuşcă. Citeau cu nesat

fasciculele textului - era
principala lor ocppatie acum,
ora prinzului lăsau să treacă
o lumină plăcută. Obiectele
din jur se arătau îmblînzite,
posibilitate atita timp cit sub
ochii noştri oamenii se nasc
şi mor singuri, fiecare in
DISPARITIE
- ,"' ur p<.l.. f
pu!

d ,"
rtu"'l f

, alu
,le comentau. Incercau c;u nu ar fi opus nici o rezis- parte, cind işi e.u biografia Ir..! UI ,1 p
disperare să inteleagă . "In tenţă, muchiile şi colturile lor irepetabilă, cind "geniile şi r: p
~ n r Il 1 ~U
locul nostru ar fi trebuit să parcă · se rotunjiseră, retră- eroii şi-au avuţJocul lor dis- LUCIAN tolu
11\ CII
TA
<1

n • r t! !uiUI le ru
MERIŞCh 1 n ,]'" jr~' in
mte!1
"
"
ALMANAH ~ ~ALMANAH
280 ANTICIPAŢIA <:::;J.r ' <:::;J.r ANTICIP AŢ IA 281

HORIA
TEST
NU MAI AVEAM de mult noţiun ea timpului.
Abia dacă. o mai aveam pe a spatiului. Depă ş i sem ,
în fine, marele vid. Istovitoarea traversare se În-
cheiase, nu mai bijbtiam in beznă, hipnotizatî de
privirea inexpresivă a stelelor. Distanta care ne
despărţea de tintă se topea văzind cu ochii. Nimic
nu se apunea unei debarcări fericite, iar băietii p
aşteptau cu nerăbdare. Singur eu ~simteam fiori pe
şira spinării.
- Cum e posibil, oameni buni? Îmi venea să
strig. Cum e cu putinţă? Fiecare dintre noi, pără­
sindu-Î pe ai săi, a lăsat mezin ului, mai 1n glumă
mai În serios, însărcinarea de a controla el însuşi:
în fiecare seară, dacă uşa este închisă. Pentru că a
sădit un fir de glicină, prietenul nostru Noch a ridi-
cat în jurul ei un grilaj de aproape un metru şi la
fiecare comunicare cu Terra întreabă dacă pavăza
e intactă. Vi se . pare normal ca o planetă sS\ arate
ca o casă părăsită, deschisă tuturor vînturilor? Am
depăşit cu mult limita ei de securitate, dar nimeni
nu ne întreabă cine sîntem, de unde venim şi cu
ce gînd ne pregătim să punem piciorul pe solul ei.
Dragi colegi şi stimaţi coplanetari, dacă vouă situ.
atia vi se pare firească, aflaţi că mie nu mi se pare
şi nici nu este aşa!
Cam acestea erau cuvintele pe care aş fi dorit
să le adresez prietenilor mei de la bordul navei
dacă, prin excepţie, în acest veac laconic l e-aş fi
p.utut ţirye ~u discurs. Dar nu aceasta era 'situatia,
ŞI atuncI mI-am ascuns neliniştea cît am putut mai
bine, văzîndu·mi înainte de treburi.
Pe urmă a fost decelată nava, care se rotea in
jurul planetei şi lucrurile au luat o altă întorslltură.
282 \ ~
======================================~~==================~A~N~T~IC~IP~A~T~IA~
ARAMĂ
DESEN DE ALEXANDRU MERET
Ce bine că tăcusem! Principalul este să ai drep-
tate; să ceri să ti se recunoască asta e pueril.
Eram iarăşi tentat să declar in fata tuturor:
- Nu v·am spus·o, dar am gindit·o mereu. Tre·
buia să dăm peste un post înaintat un tum de ob.
servaţie, o cazemată, ceva care sS spună: aici se
intră numai cu ginduri bune! Binecuvîntat fie
acest donjon mQhorit, care işi roteşte mut
blindajele cenuşii. In vorbirea lui nearticulată des.
cifrez cel mai convingător bun-venit!
Am lăsat baltă, desigur, proiectul de coborîre pe
solul planetei şi ne·am indreptat, cu prudentă,
spre navă. Aceasta nu se deosebea cu mult de
planeta din preajmă. Era la fel de mută. Semnalele
noastre au rămas fără nici un răspuns. Am înceti.
nit la limită viteza, continuînd să ne apropiem. Am
oprit la> doi paşi de navă. Nici o mişcare. Am abor·
dat·o. Nimic nu ne·a impiedicat să intrăm. .
în locul unei fortărete - o navă pustie. Vechi
amator de ciudăţenii , mi·am amintit că citisem
cîndva. despre _corăbiile părăsite de echipaj fără
veste ?I aparent fără nici o ratiune, in plină mare.
Apropierea nu mi se părea extravagantă.
Nava era de·a dreptul stranie. Am colindat-o fi-
d.elun~, la î~cep~t~ neîncrez.ători, apOI' curioşi, in.
clUdatl, depnmatl m cele dm urmă. mprejurarea
ne depăşea. Străbăteam o înCăpere după alta, un
segment al navei după altul şi nedumerirea ne p0-
gora În suflet un mîl opac.
Structura navei nu amintea nimic din ce cunos.
cusem. Fiecare parte a ei avea o altă conceptie şi
de fie.care. dată. aceasta era de nepătruns. Departe
de once slmetne, departe de armonia secretă care
ALMANAH
poate fi logica 'multor asimetrii, arhitectura internă
a navei, al cărei design exterior era perfect banal,
scllpa cu desăvîrşire înţelegerii noastre. Acolo
unde un mare portal te făcea să aştepţi cel putin o
cambuză, te poticneai într·un spaţiu Închis de ci·
teva palme. Acolo unde un capăt de coridor pro-
mitea o perechii! de cabine modeste, se deschidea
o sală de bal. 1n plin spaţiu plan începea un ur-
cuş. O scară semeaţă se termina În plafon. Supra·
fetele se aflau in relatii dintre cele mai stranii. Pu·
ţine se situau la nouăzeci de grade una de c;ea·
laltă. Intrind Într·o încăpere, puteai avea surpriza
de a constata că podeaua coboară ori
suie. Nici un pas nu putea fi dec;is dinamte, de nici
o manevră nu puteai fi sigur. Intr·o lume cu re·
pere atit de haotice, nici prezenţa gravitaţiei nu te
ferea de vertij.
Coridoarele Însă - rectilinii, curbe, in serpentină
aeriană -, ' coridoarele intreceau orice închipuire.
Datorită lor ne·am dat seama de adevăr. Se pre·
lungeau mult peste dimensiunile navei. Nu era o
senzatie subiectivă. Am inteles·o atunci cind nedu·
meririi mele i·au răspuns nedumeririle celorlalţi.
"La naiba! - exclama fiecare in sinea lui -, doar
nu mi·oi fi . pierdut într-atit simtul proportiilor! Al
dracului să fiu dacă tot ce am colindat în ultimele
ceasuri se află pe o singura ~navă, şi anume pe
aCli!ea pe care am poposit astăzi!"
In locul unor asemenea declaratii sonore ne·am
trîntit, istoviti, unul după altul, pe l'odeaua meta·
lică. După ce am zăcut un timp, ciţiva dintre noi
au inceput să se ridice, cu un suspin, gata, să reia
calvarul.
- Ajunge! a spus Ivo. Mai bine să ne întoarcem!
Am rînjit: dacă există intoarcere ..
Nu exista. Tot ce lăsasem În urmă pierise. Ni·
mic nu mai amintea cele văzute şi nicăieri nu se
zărea o i eşire. Captivi, nu puteam decît să colin·
dăm nava pînă la epuizare.
Am scos 'atunci din tainitele costumului două tu·
buri alimentare. Colegii mei m-au privit cu stu·
poare, dar nu m·am lăsat impresionat. Oricum
eram socotit mÎncăul echipajului. Au Încetat să
mai rÎnjească atunci cind, cu un delicios amestec
de brînzeturi, am ornat, calm, concentrat, muchi·
ile bocancilor mei astrali. Acum băietii erau de·a
dreptul cutremurati. Nu mi·am pierdut cumpătul şi
am luat·o fără grabă inainte. După citeva clipe am
văzut că mă urmează, incerchid să nu calce pe ur·
mele mele.
Am umblat iarăşi o vreme, deturnati la fiecare
pas de accidentele terenului; am parcurs totuşi o
distantă care depllşea de mai multe ori lungimea
navei. Nu ne·am oprit decit atunci cînd am zărit,
pe un panou lateral, petele albicioase lăsate de ba--
cancii mei. Doi paşi mai departe, petele se regă·
seau pe plafon, pentru ca in cele din urmă să se
iveafică În fata bocancilor mei, îndreptîndu·se în
aceeaşi directie cu mine, ca nişte urme ale paşilor
mei viitori.
Nu era nici o fidoială: panourile metalice pe
care păşisem acum un ceas intrau in prezent în al·
cătuirea peretilor, a plafoanelor. Dacă nu dădeam
de capătul navei, era pentru că nava se afla intt·o
continuă transformare, o transformare automa t ă,
~ALMANAH
~ ANTICIPAŢIA
comandată de un creier central. Nesfirşita vari
tate a schimbărilor avea o logicll fără cusur' e:~
logica labirintului. Am fi putut colinda luni t~ şjr
spatiul navei, forma interioarelor nu s·ar fi repetat
labirintyl s·ar fi prelungit, mereu altul, acelaşi to:
tuşi - un teritoriu fără ieşire.
De astă·dată nu am simtit nevoia vreunui dis.
curs. Ideea mi·o demonstrasem. Nu rămînea decît
să ieşim din labirint.
N-a mai fost opera mea. Vou a tnl:;iturat capacul
girobusolei sale, urmîndu - şi drumul. Inaintea noas.
tră se deschidea unul dintre faimoasele coridoare.
l·am străbătut cale de două treimi. Cînd girobu·
soia ne·a indicat o deviere, Iva a scos jetul cu
plasmă şi a tăiat o deschidere de doi pe unu. Am
trecut prin ea şi ne·am continuat drumul in ace-
eaşi directie. Am străbătut astfel mai multe pa·
nouri. Apoi podeaua a inceput să se mişte, imper-
ceptibil, insă destul de rapid ca să nu apucăm să
mai deschidem trecerea dorită. Atunci am atacat
podeaua Însăşi. Drept răspuns, gravitaţia artificială
şi-a schimbat semnul şi ne·am trezit cu totii zvirliti
în plafon. Ivo nu s-a descurajat şi, Încăpăţînat, a
continuat să perforeze in aceeaşi direcţie. De zeci
de ori am fosf intorşi indărăt, proiectaţi dintr·un
colţ al navei intr·altul. înaintea noastră se Îngrămă­
deau panouri, alcătuind ziduri ca de cetate.
Cînd Ivo a abandonat, a sărit Andru. EI a reuşit
să desfunde cîteva zeci de panouri. Apoi Ick, apoi
eu, apoi din nou Ivo. Rînd pe rind, jeturile noastre
cu plasmă au intrat În funcţiune . Eram tot mai
slabi, abia ne mai urne am, dar, îndîrjiti, refuzam să
cecffim.
Un zgomot de nedescris luase locul tăcerii de
pe nava pustie. Viteza obliga mecanismele teleghi·
date de creierul navei să trinte ască panourile me·
talice, iar maşinile de montare automată Iărmuiau
ca o uzină.
Epuizati, ne·am trintit pe podele, respirind greu.
labirintul refuza să se lase descifrat. Ne·am sfătuit
în şoaptă, mai bine zis fără cuvinte, comunicind
mai degrabă din priviri. Ca la un semn, jeturile au
fost orientate fiecare în altă directie. Flacăra orbi·
toare tăia metalul felie după felie. Derutat, creierul
înlocuia fiecare panou, într·o hărmălaie de iad. Un
singur perete a fost neglijat. în ce mă priveşte, imi
treceam din cînd În cînd jetul peste al meu, plim·
bîndu·l fără· insistentă pe suprafata lui, ca să mă
alătur apoi celorlalti băieti, care atacau În fortă pe·
reţii lor. Canonada metalică indica o vie activitate
de ranforsare a peretilor atacati violent. La 4.n
semnal, ne·am repezit cu totii la panoul neglijat. In
zadar. Creierul prevăzuse manevra.
Nu şi pe a mea. Trecusem de mai multe ori,
fără convingere, peste panoul meu. Un jet cu
pl as mă e totuşi o armă redutabilă. Cînd am tras
un picior în mijlocul cercului ars, acesta a sărit ca
un chepeng.
în spatele lu.i - nici o altă placă. Toate blindau
ceilalti pereti. In micul nostru război probabilistic,
cel ce pierduse era creierul navei.
Cit ai clipi eram afară. Adică pe sol. Pe solul
planetei. Testul durase destul ca nava să poată
cobori. Eram admişi.
283
 J-\N
cdOo(>+.. re: d"f'Q "f'D" .. ~+;,..e ~e 100.1'\ POPA.
~"$(lne. ~~ R Q. ~ \.I di TÂt.lIC.\U ~

Wn~A ~,e. 1>. "ld,rvl'l.t M, ... "T1i _ OO ~ fl

pL.tml~"E bt! "'~"l'i Il. \ ( ~,Ill';l>n) Flt c I'Ill!'.: <...,
~·t\i. ~N "!.S<"'f.tn, ' 1 VI.1 rl.J.l"fON ~ (~ II ­
'AIn1! (r.-Il: .. f.I'), ... " ~~f.~ 6aN"l ll_ tE"" IIL.
~M",!.a.:1 CRA LQ " DT EN!:: tJ'PJL. ~ >n_

'Ii.. VIiNJ n ~c,.~,.

1.O,..".Il:f,jE t-I T ~ SlJ1" l.. ET
\:l1O " IE ll, CAP. .. ·\ l'îllt>t:I'I
O!\.I 1'IFI"C.IM'e:F\ COl.Of'rtHi l,
PI~FI (VM C.O\OW\.. 1~1
i', t<C'E'rTf" I",>,ţn.~_

284 AL.MANAH
A NTICIPAŢl A ~~AlMANAH
~ ANTICIPAŢIA 285
286 ALMANAH ~AlMANA H 287
AN TI CIPAŢ IA ~ ANT IC IPA ŢI A
 O~I'\E:"" I ~ IJ ? ". CIiPl,iT S A
t>s o pl!'1:" NE Z l1O 1...<:>TIN e:
VIATĂ!

~ ALMANAH
288 ALMANAH
A NTICIPAŢIA
<::;.J.r
ANTICIPAŢI A 289
 •

'lO'!! AM P\EP-\)UT'
T~ eeU IR SA tlE-
61 .. 01.... LA TOATE
RC:E$TER ÎNRINTE '"
,

/JESEVE DE V/OREI. P!RLlGR,IS

ALMANAH ~ALM ANAH 291

290 ANTICIPAŢIA ~ ANTICIPA ŢI A
 •

iL. j't I
""i '\~ 1- -.:'
l .,.....; , Ă

ALMANAH ~~
292 ANT1CIPAŢ I A ~
~A L.MAN A H
~ ANTICIPAŢIA 293
 ALMANAti ~
294 ANTICIPATI~ ~
~A LMANAH
~ ANTICIPATIA
295

/
 VREI SĂ TRECI DINCOLO ?

DACĂ NU ŢI-E FRiCA, POŢI VENI CU MINE

MI-E FRICĂ, DAR EXISTĂ CEVA I'"'.U"'''''''-,U

C,ARE E MAI.MARE DECÎT TEAMA ŞI
IMPINGE SA TE URMEZ ŞTii CE E?

R::lCITE VOM AFLA RĂSPUNSUL

DINCOLO, VOM AFLA MULTE RAsPu'ISURI

IV
~
INl f

. ........
( V
ţ , ."'... .-"
{
IV H r

, I
J

r
,,/
I 1\;
I J J.
.".

\;t \
fe'f
> ~') \
. l

'1",;~
ALMANAH ~ ~ALMANAH
296 AN TI C IPAŢI A <::;J.r <::;J.r ANTIC IPA TIA 297

A hn.1I1,dwl l\tUn.. :p.lI1a I~

 E INTERESANTĂ BANDA TA
DESENATĂ, DAR SPUNE-MI.ROIV. LA
CE R:!DSEŞTE?

SCOPUL EI E MAI EDUCATIV DECÎT

PARE LA PRIMA VEDERE. NE PREGĂ­
TEŞTE PSIHIC PENTRU ÎNT1LNIREA CU
ALTE , LUMI DIN UNIVERS. CACI 11 SÎN-
TEM IN PR/?G NE APROPIEM ASTFEL
CU O SUMEDENIE DE PAŞI DE FRON-
TIERA CUNOAŞTERII . ACEASTA POAR-
TĂ URIAŞA CE NU ARE MARGINI!

NOlA ~UI.UI ' Ridic în fata citi10rulul

unee obiec li pnvi1d banda desenată
facută de oivEa comportă unele scă­
pan Imaginatlve.Păre""mea e ca o lu- M"c AL~ AR ~I VRVf
me unde materia, spatiul ŞI tim~l pose- M·l,. ÎNTR.E8E: PE ATA "
da alte dimensiuni nu trebuie să înglo- HVAL..P1\, DAR 56 ~EREA
beze şi fo,me fizice antropomorfe sau s~ ~UPĂ TĂceR6A .. ·
stări de splnt.Spun asta deoare<rnu stiu DE. DOu.K. OflE' DE. C.7ND
dacă fbv a dont ln mod intentionat ca TR~CU$E1lA Fl.UviuL PE
sentimentele umane (ura. dragostea. mi- o PLVTĂ, iNDiANUl.. îi
lo etc.! să domine . şi spatiile extrater- "o;p.U5E. 5i\ TACĂ .
riene.Dumneata. cititorule. ce spui?

~ALMANAH
298 ~ ~NTlC I PATIA 299
 ARATA tJtJ
DRUM. Pe CI'IRE: I.JJNA
'iL SCQ~ Diw 6EW!;.
CU O a..lPXÎt>JAirJre.6AA
iN...l~si t.. . D!WMUI,.. ~
flliA12 DIN FM:A \.Olt ~i Se.
/NTlt-lPSA; Ne.... ~oSiM.it..
1% [)/lei>r CJml.E IMeNS(/(.
MAf!QrJ SÎHc.aiu ~L
UJN11 .•.

... .',
, '--~ .
- ~ - -~;: ,

ALMANAH ~
ANTIC/PA ŢI A ~ 301
300
302 ALMAN AH ~
AN Tl CJPATIA ~
~ ALMANAH

~ ~A~N~TI~C~IP~A~T~IA~==========================================================~3~O~3~
 ALMANAH ~ ~ALMANAH
304 ANTICIPATIA ~ ~ ANTICIPATIA 305
 ALMANAH ~­ (~~ ALMANAH
306 ANTICIPAŢIA \ •• <'~ ANTICIPAŢIA 307
"
 , .A o;j W'\ l)Ci ~roIEHi 5-AR Fi
"'f'!F(4.~AT 'IN iiJir-lA \..lIi, RE~M­
T~" pp,rjM./I, ~ P.1'(l1UIW1 \
~v'ib/l; si <>'' ' ' ' \.-A ORice. pf>'Jl"fU}
1>< ~ ~ATiSFAce , D~~' ONEA~'
r.6t'f"T~ WioSiE.,tJl.J Fa- b&-eo'
0II1ti6 Q~p.:a""sx l>~TlWrM1(
Df:. t(lNDUL. Alf:t.uiA~ ÂUII. ·.

ALMANAH ~ ~ AL.MANAH
308 ANTICIPAŢI A ~ ~ AN TI CIPATI A
309
 ~ ~A LMANAH
310
ALMANAH
ANTlCIPATIA ~ ~ ANTIC IPAT!A 311
 •
UM
• Antlelp,,1a (E:d/tDr/al). p.1
• Ştllnta la .frontlerele eullOlJ-
terli. pol • Simulacru de Tlldor
Nego/fi; p.» • R~tro SF: Meda-
lion Adrian Rogoz. p.41 • Salt
In destin de Vlad/mir &vOlr
p. 55 • Medalion Mihail G~~
rnescu, D.57 • Sintetl1:orulde
VktDr Martln. p.66 • Medallol\
Vladimir Colln. p.69 • GaWâ
Sf. p.15 • Montagne "-usse de
a.na Gr/aoriu. p.tl1 • Timp mort
In Plc:adilly de Edmund Caopt'I'.
p.tD .. Pcate... .mIIne.. Iva •
RAzvan HarItr1novIc/. p.t26 • CA,!
l"Id1eta de ocazie de MIhail PuhtN.
p.t21 • Error de Mirela Pac1ug1,
p.t!1. Cei! face omul cu mfM
lUi de ISIIC Aslmov. .,.tlS •
Tinere conclete. p.tJ6 • Meda-
lion Udla EIcu. p.t38 • Meda·
lion Herbert Franke. ~t"
Tranclaftrul de Oana DurlUtr,
•
p.147 • Invierea fi Robotul
atotştlutor de Taku Mayumura.
P. t48 • NecuY'mtlri de AN Ma-
•
p.ltt ,
Vlad/·
ria PopesaJ. p.tSO • Gaura ehelt F/o-
de Murray Le/nmr. p.tS4. reJ•."P.iI~.
Stare de zbor de Faur Agachl.

ALMANAH ~
312 ANTICIPAŢlA ~
nPARUI. fXfCUTAT LA COMBINATUL I'OIJCIWIC~ seIHTU", 8jJCURf~
AOM/NISTRATfA: EDITIJ/IA sctmIA •