Obiective:

Stimularea continuă a interesului

elevilor pentru lectură;
Orientarea preferinţelor elevilor către
valorile autentice;
Îndrumarea elevilor în efectuarea
lecturii cu maximum de folos sub
aspectul folosirii tehnicilor de muncă
intelectuală.
“Copii eram noi amândoi
Frate-meu şi cu mine
……………………..
Şi el citea pe Robinson,
Mi-l povestea şi mie”
(M.Eminescu Copii eram noi
1.amândoi
Teme, idei pentru
discuţii
Activităţi
a)de cunoaştere şi de popularizare a cărţii:
 vizite;
 expoziţii de carte;
 recenzii;
 medalioane;
 activităţi de cerc;
 concursuri;
 vizionări de filme sau diapozitive;
 primirea unor invitaţi etc.
b) înregistrarea (redarea) conţinutului cărţilor: fişa
de lectură, rezumatul, recenzia, lista bibliografică etc.
(Se cunosc din orele de limba română)
Călătorie în istoria cuvântului şi a cărţii
Elementele tipografice ale unei cărţi
Sfaturi pentru întreţinerea şi folosirea unei cărţi
“Cartea îţi aduce
Cum alcătuim mângâiere…din
o bibliotecă personală ea culegi
multă
Cum,înţelepciune”
când şi unde citim?(I.Creangă)
Arta lecturii
Dragostea pentru lectură se învaţă
Cugetări despre carte
Chestionar de verificare a gradului de preocupare a
elevilor pentru lectură
2. Călătorie în istoria cuvântului şi a cărţii
 a. Cum au apărut primele înfiripări de grai omenesc
Unele vorbe s-au ivit din încercările oamenilor primitivi de a imita glasul unor animale, şuierul vântului,
plescăitul apei, etc., din nevoia de a se înţelege cu cei din jur în truda lor de fiecare zi.
Într-o fază mai înaintată de dezvoltare a gândirii sale, omul a reuşit să creeze noţiuni (deci şi cuvintele
corespunzătoare) despre lucruri şi fiinţe: băţ, bărbat, cald…Ca limbaje de comunicare au fost folosite fluieratul – cu
care se transmiteau informaţii sau se conversa la câţiva kilometri – toba şi, mai aproape de noi, trompeta, cu ajutorul
cărora se transmiteau mesaje până la zeci de kilometri distanţă.

b. Cum a apărut scrisul

Oamenii au căutat să găsească o cale trainică de a transmite experienţa lor de viaţă generaţiilor viitoare. Astfel,
au apărut semnele convenţionale notate pe diferite materiale. La început au fost desenele care reprezentau anumite
fiinţe sau obiecte. Un asemenea scris , prin desene, s-a numit pictografic. Cele mai multe dintre asemenea desene aveau
substrat magic. Scrisul pictografic a evoluat spre scrisul ideografic. Ideogramele erau desene simplificate, reprezentând
noţiuni şi judecăţi (latină, ideo= concepţie; greacă, graph = scris). Un pas înainte l-a reprezentat scrierea egipteană cu
hieroglife (descifrate în secolul al XIX-lea de savantul francez Champollion), care sunt figuri corespunzând unor
noţiuni (cuvinte) bine determinate. De exemplu: o apă se reprezenta printr-o linie şerpuitoare.
Scrierea cuneiformă a aparţinut sumerienilor din Mesopotamia, cam pe vremea hieroglifelor egiptene. Cuvintele şi
silabele erau redate prin linii sau grupuri de linii drepte, verticale, oblice sau orizontale. Se scria pe lut, de sus în jos şi
de la dreapta la stânga. Mai târziu, din motive necunoscute, scrisul acesta a căpătat o altă dispunere exterioară, de la
stânga la dreapta, semnele fiind culcate pe orizontală.Scrierea alfabetică a apărut în jurul anului 2000 î.Hr., fiind
inventată de fenicieni. Realizând simboluri cu valori fonetice pentru monosilabe şi consoane, ei au creat primul alfabet,
aproape înPe baza alfabetului
întregime grecescîncă
fonetic (vocalele s-a dezvoltat alfabetul latin,
nu erau cunoscute). răspândit
Alfabetul apoi aînfost
fenician toată lumea înde
împrumtat timpul Imperiului
către greci, apoi
Roman. În secolul al VIII-lea d.Hr. a fost alcătuit şi alfabetul slavon (apărut în Bulgaria) (glagolitic, apoi chirilic).
s-a răspândit şi la alte popoare (începând cu secolul al IV-lea î.Hr.). Alfabetul grec este primul şi cel mai vechi alfabet în Până
în secolul
sensul al IX-lea s-a
că denotează scrisvocală
fiecare numaişicu litere mari
consoană (majuscule,
cu semnul lat. majus = “mai mare”). Dacii au început, probabil , să
separat.
scrie împrumutând caracterele de la vecini, întâi de la greci, apoi de la romani. După retragerea romană (271 d.Hr.),
scrierea în limba latină se pierde treptat. Prin secolul al IX-lea, pătrunde pe teritoriul românesc alfabet slavon. De-abia
în 1860, alfabetul latin va fi adoptat oficial în Principatele Române.
 c. Materiale şi instrumente de scris
S-a scris pe tăbliţe acoperite cu ceară, bronz, aramă, fildeş, pergament , frunze, scoarţă de copac, lemn, pânză,
papirus iar în final pe hârtie.
Primele instrumente de scris au fost diverse materiale ascuţite, cu care se scrijelau formele alese. Mai târziu au
apărut dalta şi ciocanul, pensula, condeiul ( de lemn, fildeş sau metal) ascuţit la un capăt , tubul de trestie ascuţit, pana
de pasăre ( mai ales de gâscă, scoasă din uz în secolul al XIX-lea), tocul cu peniţă (începând cu secolul al XVIII-lea ),
tocul rezervor sau stiloul (inventat de românul Petrache Poenaru), creionul (fabricat din cărbune-grafit, începând cu
secolul al XVIII-lea). Cerneala este cunoscută de pe vremea vechilor egipteni, extrem de rezistentă în timp, fiind
fabricată din coloranţi naturali.

d. Istoria cărţii
În Antichitate se scria pe tăbliţe de lut sau cerate care, legate între ele la o margine, alcătuiau un codex . Cartea
- manuscris (pe papirus, pergament, hârtie) s-a dezvoltat mai ales în Evul Mediu, când copierea şi împodobirea
manuscriselor au atins culmi de adevărată artă. În sec. al XV-lea, Johannes Gutenberg a inventat literele mobile,
primele cărţi tipărite numindu-se incunabule. La noi, tiparul a apărut în secolul al XVI-lea, iar în 1508 s-a tipărit prima
carte religioasă în Ţara Românească. Cuvântul “carte” este moştenit din limba latină, unde “charta” înseamnă “hârtie,
scrisoare”.
De-a lungul timpului, a căpătat mai multe înţelesuri: a) scrisoare; b) document, hotărâre, certificat, act scris ;
c) capitol al unei lucrări; d) învăţătură, instrucţie, cultură.
 litera, de diferite forme şi dimensiuni : cursive (ca de mână) ,
aldine (îngroşate) , normale ;
formatul : mare (de exemplu 1,90/1,90 m – un atlas vienez) şi
3. Elementele mic (de exemplu, 24mm/18mm – o carte aflată la Leipzig) ; broşura
nu depăşeşte 48 de pagini ; placheta nu depăşeşte 100 de pagini;
tipografice ale unei cartea depăşeşte 100 de pagini;
cărţi învelişul cărţii : copertele, legate de un cotor (broşate, când
sunt
din hârtie, şi cartonate), învelite în pânză, mătase, cu incrustaţii sau
gravuri; supracopertele, care protejează unele cărţi preţioase ; fila de
gardă ( foaie albă de protecţie interioară) ; fila de titlu, cu datele cele
mai importante despre lucrare ; foaia de sumar.
 ediţie: toate cărţile imprimate cu aceeaşi serie ;
4. Termeni tiraj: numărul de exemplare tipărite în aceeaşi ediţie ;
importanţi indice de nume sau de materii : tabel care îl ajută pe cititor să găsească
rapid o informaţie ;
din lumea bibliografie: lista de cărţi, reviste, etc, consultate de autor;
cărţii erată: lista greşelilor strecurate la tipărire ;
caseta tipografică : imprimată pe verso la fila de titlu sau pe ultima
pagină,
cuprinde date importante pentru bibliotecari ;
colecţie : culegere de cărţi apropiate ca tematică şi tipărite într-un format
identic ;
motto : text scurt, uneori un citat, aflat pe una din primele pagini, care
sugerează ideea generală a lucrării sau a capitolului ;
prefaţă (postfaţă) : text care oferă lămuriri privind tema lucrării, scopul,
izvoarele, autorul, etc.;

editor : cel care pregăteşte manuscrisul pentru tipar, stabileşte condiţiile de imprimare ;
anticar : persoana care cumpără Nuşiîndoiţi pagina!
apoi vinde Folosiţi
cărţi ; un semn de carte !
bibliotecă : dulap sau mobilăspecială
Nu scrieţi nimic pe
cu rafturi decarte! Folosiţi
ţinut cărţi fişe!
; încăpere, sală în care se păstrează şi se citesc
cărţile ;  Nu întoarceţi filele cu mâinile murdare sau cu degetele muiate în gură !
adnotare: notă explicativă ,  Nu ţineţipecărţile
însemnare margineaîn dulapuri
unui text (spaţii)
; închise, lângă alimente sau pe masa unde
mâncaţi
subsol : partea de jos a unei pagini, ! se fac trimiteri bibliografice, explicaţii ;
unde
autograf: ceea ce este scris de mâna
Nu presaţi între filele cărţii frunze, flori !
autorului;
 Nu
bibliofil : cel care are un interes rupeţifaţă
deosebit niciodată
de cărţilefilele unei cărţi,
preţioase nu-i smulgeţi ilustraţiile, nu-i distrugeţi
şi rare;
abreviere: cuvânt sau grup de copertele !
cuvinte prescurtate.
 Dacă vă aparţine, semnaţi-vă numai pe foaia de titlu !
 Nu puneţi cartea pe (sub) paharul cu apă sau alte obiecte care o pot murdări
(deteriora) !
 Feriţi cărţile de umezeală, şoareci, foc, insecte “bibliofile” !
 Dacă aţi împrumutat cartea de la o persoană, nu uitaţi să o duceţi la timp înapoi !
5. Sfaturi pentru
cei
care iubesc
cartea

Biblioteca trebuie să cuprindă, în primul rând, lucrări de referinţă şi de

bază de care avem nevoie tot timpul, pentru studiu şi pentru informare
6. Îndrumări ( îndreptar ortografic, dicţionar explicativ al limbii române, dicţionar de
pentru neologisme, atlas, ghiduri turistice, jurnale de călătorie, o lucrare cu sfaturi
gospodăreşti, un îndreptar privind comportarea civilizată), enciclopedii diverse,
alcătuirea unei tratate generale de istorie, literatură, artă, ştiinţă, etc.;
biblioteci CândNuştii
trebuie să lipsească
că ai lipsuri operele
în lectură, marilor
poţi citi cu scriitori
glas tare,români
pentruşiastrăini, cărţi
te supraveghea
personale maipreferate
bine ; – alese, la început, cu ajutorul profesorilor ,părinţilor, librarilor ;
Biblioteca
Lectura trebuie
expresivă revizuită
(ritm, periodic
intonaţie, şi împrospătată
mimică, gesturi) se face; numai cu voce tare ;
CândTrebuie
citeşti să
în existe
gând, onuevidenţă a cărţilor
sări peste cuvinte din
saubibliotecă
rânduri ; şi una a cărţilor
împrumutate;
Nu trebuie să fim obosiţi ;
Aranjarea
Lectura cărţilor
particulară se poate
trebuie realiza
făcută alfabetic,
în timpul liberpe
; domenii, după gradul de
interes şi deserioasă
Lectura folosinţă
se .face în condiţii de igienă intelectuală perfectă ;
Lectura nu trebuie întreruptă des ;
Consultă, când este necesar, materiale ajutătoare, dicţionare, atlase, etc.;
Foloseşte, pentru reţinerea îndelungată şi temeinică a celor citite, rezumate,
conspecte, schiţe, note, înregistrate pe fişe de lectură şi păstrate apoi în ordine ;
Lectura trebuie să fie selectivă şi bine înţeleasă .
7. Când, cum şi
unde citim?

Copiii şi adolescenţii din ziua de astăzi citesc mai puţin decât citeau
8. Dragostea părinţii lor iar televiziunea, jocurile video şi computerul sunt la “ordinea zilei”.
La unii copii interesul pentru lectură apare mai târziu, la alţii scade
pentru lectură se pentru o perioadă de timp, dar reapare subit.
învaţă Interesul celor mici pentru lectură depinde în mare măsură de anturaj.
Dacă li se citeşte, dacă părinţii citesc şi dacă acasă există cărţi şi reviste peste
tot, copilul va urma mai uşor drumul lecturii.
 Cărţi potrivite în perioada copilăriei:
Înainte de 5 ani – La 6 ani – vremea Între 7 şi 12 ani – istorie, Între 12 şi 15 ani – lectură “la liber”…
trăiesc imaginile buchiselii aventuri şi romane mici şi nu numai
Recomandări: reviste Recomandări: basme şi Recomandări: romane Recomandări: îşi va alege singur
pentru copii, cărţi cu poveşti (chiar dacă le istorice romanţate, cărţi de cărţile; se va interveni doar dacă pierde
animale domestice sau cunoaşte), poezii mai aventuri, poveşti moderne, prea mult timp cu lectura suplimentară
sălbatice, basme, lungi, cu “acţiune” pe care povestiri cu intrigă mai şi nu mai învaţă suficient pentru şcoală
poveşti, povestiri să o poată urmări, fabule complicată. sau atunci când conţinutul cărţilor
adevărate, poezioare cu animale cunoscute, De exemplu: “Legendele exagerează în elemente de violenţă, sex
pentru copii. cărţi ce pot fi citite “în Olimpului”, “Neamul sau limbaj obscen. Se pot recomanda
De exemplu: “Să serial” seară de seară, ca Şoimăreştilor”, “Comoara romane istorice sau de aventuri (cele de
numărăm împreună”, să-i stimuleze imaginaţia din insulă”, “Robinson capă şi spadă ale lui Al.Dumas şi Paul
“Winnie şi teribila şi memoria. Crusoe”, “Aventurile lui Feval, SF-uri cunoscute cum sunt cele
furtună”, “Familia lui De exemplu: “Împăratul Tom Sawyer”, “Cărţile ale lui Isac Asimov, seria
Tigrilă”. “ Oamenii simpli nu ştiu cât timp şi câtă trudă îţi trebuie
vrăjit”, “102 dalmaţieni”, junglei”, “Winnetou”, “De “Cireşarilor”), enigmele şi cărţile ca să înveţi să
citeşti; eu amlamuncit
“Doamna şi vagabondul”, 80 de ani
Pământ la şi Lună”,
nu pot spune că am reuşit.”
poliţiste mai “cuminţi”(Goethe) (Agatha
“Alba ca “ zăpada”,
Ca să citeşti destulede
“Şarpele cărţi bune,“Mary
mare”, trebuieChristie,
să citeşti mai
seriapuţine cărţi proaste
Maigret, Sherlock
“Poveşti, căci viaţa este scurtă,
povestiri, Poppins”. timpul şi puterile limitate.” ( A. Schopenhauer)
Holmes), operele mai “uşoare” ale
“ La
amintiri” (I.Creangă) mulţi copii se dezvoltă o manie stranie:
marilordevorarea
clasici aicărţilor…
literaturiinu(Balzac,
se
opresc pentru a înţelege…nu se întreabă dacă poate
Tolstoi, fi adevăratStendhal).
Dostoievski, ceea ce citesc.
Ei gonesc în lectură ca maniacii vitezei pe o şosea; cititorii pasivi înghit
paginile, cum înghit automobiliştii kilometri.” (Jules Payot)
“Pentru a învăţa să citeşti, trebuie, în primul rând, să citeşti încet, apoi
trebuie să citeşti mereu mai încet, până ce la ultima carte vei învăţa să citeşti
foarte încet….atunci te vei putea bucura de frumuseţea ei…atunci vei învaţa
din ea…atunci vei avea dreptul s-o critici.” (Emile Faguet)
9. Arta lecturii
în citate

“Cărţile sunt profesori muţi.” (maximă latină)

“Barbarii (inculţi) se vor lupta întotdeauna cu armele, oamenii luminaţi se
vor întrece prin cărţi.” (maximă latină)
“…nu este alta şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viaţa omului zăbavă
10. Cugetări decât cetitul cărţilor…” (Miron Costin)
despre “Cartea e lumina ce călăuzeşte civilizaţia.”
1. Aveţi bibliotecă personală ?
(F.D.Roosevelt)
“O cameră fără cărţi e ca un trup fără suflet.” (Cicero)
carte 2. Câte şi ce cărţi aţi cumpărat în ultima vreme (lună, semestru) ?
“Cartea îţi aduce mângâiere…din ea culegi multă înţelepciune” (I.Creangă)
3. La ce bibliotecă eşti înscris ?
“O, sfintele mele cărţi…cât vă datorez că sunt om, că sunt om adevărat, ca
4. Ce cărţi ai citit în ultima vreme ? Care dintre ele ţi-a plăcut mai
oamenii din ţările unde nu s-a întrerupt niciodată cultura…” (N. Iorga)
mult şi de ce?
“Cu cei învăţaţi mai mult vei învăţa, iar cu cei proşti vei pierde şi ceea ce ai
5. Ce fel de cărţi doreşti să citeşti mai mult? (versuri, proză,
învăţat.” (proverb latin)
aventuri, din lumea ştiinţei, fantastice, basme, de călătorii, etc.)
11. Chestionar 6. În ce momente ale zilei (săptămânii) obişnuieşti să citeşti ?
pentru verificarea 7. Ce loc ocupă lectura pentru tine între celelalte preocupări
lecturii extraşcolare?
8. Cum îţi alegi cărţile pentru lectură ? Te ajută cineva ?
particulare sau 9. Ce ziare şi reviste citeşti?
suplimentare 10. Consemnezi ceva din cărţile citite? Din care şi ce anume?
 Bibliografie:
1.Cosma, T., Ora de dirigenţie în gimnaziu, Ed. “Plumb”, Bacău, 1994
2.Lemeni,G., Porumb,M., Consiliere şi orientare. Activităţi pentru
clasele V-VIII, Editura ASCR, Cluj, 2011
3.Puia,M.,Comşa,F.,M.,Îndrumar de dirigenţie, Editura Niculescu, Prof. Cornelia Cucu
Bucureşti, 2007 Liceul cu Program Sportiv Bacău