Lucrarea 3.

DETERMINAREA VÂSCOZITĂȚII

Generalități

Vâscozitatea este una din cele mai importante caracteristici pentru controlul proceselor
tehnologice şi alegerea celor mai potrivite tipuri de uleiuri pentru diverse aplicații industriale.
Vâscozitatea este proprietatea unui fluid de a se opune mișcării relative a particulelor
constituente. Vâscozitatea este percepută ca o rezistență la curgere. În acest sens, apa, cu viscozitate
mică, este fluidă, în timp ce uleiul, cu viscozitate mare, este vâscos. Toate fluidele reale sunt
vâscoase, cu excepția celor super fluide. Un fluid nevâscos este considerat fluid ideal.
Fluidele care curg sub acțiunea unei forțe exterioare opun o rezistenţă la curgere datorită
frecări straturilor moleculare în mişcare. Mărimea rezistenţei este cu atât mai mare cu cât lichidul
este mai vâscos.
Și sângele are vâscozitate și este foarte important pentru organism. Sângele din punct de
vedere reologic aparține fluidelor ne newtoniene, a căror curgere este o condiție mecanică.
Vâscozitatea sa variază cu viteza de curgere şi, deci, cu gradientul de forfecare, fiind rezultatul
fricțiunii între straturile de lichid.
Relația dintre forța de forfecare şi gradientul de forfecare nu poate fi reprezentată sub formă
liniară ca o consecință a naturii neomogene a acestui fluid, în care nici forța de forfecare şi nici
gradientul de forfecare nu sunt distribuite uniform în masa sa.
El circulă prin vase al căror diametru variază foarte mult, în anumite zone fiind mai înguste
decât mărimea particulelor sale. Fluiditatea sa se datorează, însă, acestei mari capacități de depunere
a eritrocitelor.
Vâscozitatea sângelui este dependentă în special de 4 factori:
 Vâscozitatea mediului de suspensie (plasma);
 Volumul componentelor celulare (eritrocite, leucocite şi trombocite);
 Capacitatea de deformare reversibilă a eritrocitelor;
 Componenta vasculară.

Fiind un raport a acelorași mărimi, vâscozitatea relativă nu are dimensiuni. Practic

determinarea vâscozității relative se reduce la măsurarea timpului de curgere într-un aparat în
condiții convenționale alese, a fluidului de cercetat şi respectiv a celui de referință.
Vâscozitatea este proprietatea fluidelor de a opune rezistență la curgere, ca rezultat al
interacțiunii mecanice dintre particulele lor componente. În timpul curgerii fluidelor în interiorul lor
iau naștere tensiuni tangențiale care se opun deplasării straturilor de lichid care se mișcă unul față
de altul.

1
 Curgerea poate fi laminară este un tip de curgere care are loc în straturi plan-paralele fără
intersectarea acestora. La curgerea laminară, liniile de curent sunt tot timpul perpendiculare pe
fronturile de undă. Caracterul laminar al curgerii are loc sub o anumită viteză a fluidului fiind
caracterizată de un număr adimensional, denumit Număr Reynolds (Re) este o mărime
adimensională folosită în mecanica fluidelor pentru caracterizarea unei curgeri, în special a
regimului: laminar, tranzitoriu sau turbulent.
În mecanica fluidelor, turbulența, respectiv curgerea turbulentă este un regim de curgere
caracterizat de fluctuații stocastice ale proprietăților. Acestea se referă la difuzia și transportul
(convecția) momentului, variațiile rapide de presiune și viteză în spațiu și timp.

Vâscozitatea reprezintă o caracteristică a fiecărui lichid. Ea este de mai multe feluri şi

anume:
 vâscozitatea dinamică (η) a cărei unitate de măsură este Poise (P). mL-1T1
În practică se utilizează frecvent un submultiplu numit centipoise:
1cP=102P, care reprezintă vâscozitatea apei distilate la temperatura de 20,2 0C.
 vâscozitatea cinematică (ν) se defineşte ca fiind vâscozitatea lichidului în raport cu
densitatea acestuia pentru aceeaşi temperatură:
[ν] = L2T-1
 vâscozitatea convenţională sau relativă se defineşte ca fiind vâscozitatea lichidului de
analizat în raport cu vâscozitatea lichidului de referinţă, care de obicei este a apei:
η = η/ηr

Determinarea vâscozității dinamice şi cinematice

Considerații teoretice
Vâscozitatea dinamică variază de obicei puțin cu presiunea, dar destul de mult
cu temperatura. De aceea este necesară și menționarea temperaturii pentru care este dată
vâscozitatea. În cazul în care densitatea fluidului depinde și ea de presiune și temperatură,
vâscozitatea cinematică variază mult cu acești parametri, care trebuie precizați. La suspensii
vâscozitatea variază cu procentul volumic al particulelor dispersate.
Fluidele pentru care ipoteza lui Newton este valabilă (de exemplu apa, gazele) se
numesc fluide newtoniene. Ipoteza simplă a lui Newton nu este valabilă pentru toate fluidele.
Fluidele pentru care ipoteza lui Newton nu este valabilă se numesc fluide ne-newtoniene. Cu studiul
comportării fluidelor din punct de vedere al vâscozității se ocupă reologia.
Legea lui Newton se exprimă prin relaţia:
τ = η - dv/dn [N.s/m2]
unde:

2
 τ – tensiunea tangenţială;
dv/dn – gradient de viteză;
η – vâscozitatea dinamică.
De aici, vâscozitatea dinamică a unui fluid newtonian în regim de curgere laminară este
raportul dintre tensiunea tangenţială şi gradientul de viteză.
Vâscozitatea cinematică (ν) a unui fluid se defineşte ca fiind raportul dintre vâscozitatea şi
densiatea sa:
ν = η/ρ [m2/s]

Densitatea se măsoară la temperatura la care este măurată vâscozitatea.

1. Determinarea vâscozităţii cu vâscozimetrul Hoppler

Principiul metodei
Se măsoară viteza de cădere a unei bile care rulează sau alunecă într-un tub înclinat în
condiţii care asigură proporţionalitatea între viteză şi vâscozitate, pentru domeniul 0,006...250
N.s/m2.
Vâscozimetrul Hoppler se compune din următoarele părţi:
 tub de sticlă de cca. 40 mL, (cu capace cu piuliţă la ambele capete ) care se umple cu
lichidul de analizat, pe tub sunt gravate două repere, la 100 mm între ele;
 baie de termostatare 2, umplută cu un lichid convenabil şi fixată pe un stativ ( cu nivela cu
bulă de aer şi şuruburi de calare), înclinată la 10˚30’ faţă de verticală, se poate roti în jurul
axei, dispune de două ştuţuri pentru conectare la un termostat;
 termometru de precizie cu filet 3;
 set de bile cu caracteristicile de mai jos;
 cronometru.
Pentru determinrea vâscozităţii dinamice şi cinematice se utilizează diferite tipuri de
vâscozimetre cum sunt:
 vâscozimetrul Hoppler;
 reo-vâscozimetrul;
 vâscozimetrul Ubbelhode.

Aparatura
Vâscozimetrul Hoppler (figura 1), este un aparat de mare precizie și se compune din:
 cilidru de sticla în care se află montată o eprubetă calibrată şi înclinată la 10˚ faţă de
verticală;
 un set de bile bine calibrate;
 termometru pentru măsurarea temperaturii;
 ultratermostatul pentru menţinerea constantă a temperaturii.

Tabelul 1. Caracteristicile bilelor

Bila Diametrul [mm] Masa [g] Densitatea [g/cm3] Constanta k
1 15,79 4,923 2,389 0,00943
2 15,65 4,796 2,388 0,0568
3 15,62 16,272 8,152 0,0757
4 15,25 15,157 8,157 0,526
5 14,28 11,722 7,967 4,60
6 11,12 5,560 7,724 33

3
 Figura 1. Vâscozimetrul Hoppler
Modul de lucru
Fluidul de analizat se introduce în cilindrul de sticlă 1 care a fost bine curăţat în prealabil. Se
umple tubul, lăsând un gol de cca. 2 cm până la marginea superioară. Se îndepărtează eventualele
bule de aer. Se introduce bila aleasă şi se inchide tubul cu ajutorul dopului 2 şi a căpăcelelor 3, 4, 5.
Verificarea temperaturii din mantaua de încălzire 7 se face cu termometru 8. Lichidul de
încălzire sosit de la termostat intră în mantaua de încăzire prin lentilele de legătură 9.
Practic, la determiarea după o termostatare de 15 minute şi stabilirea temperaturii de lucru
de 20 C, se trage șurubul de fixare 10 se răstoarnă rapid partea mobilă a aparatului care se roteşte
0

în jurul şurubului 11 şi se măsoară timpul de cădere a bilei prin lichid între cele două repere a şi b
de pe cilindrul ce conţine fluidul de cercetat. Operaţiunea se repetă de 3 ori şi se ia media aritmetică
a determinărilor.
Calcul
Vâscozitatea dinamică se calculează cu formula:
η = k (ρb – ρa) τ [cP]
unde:
k – constanta bilei
ρb – densitatea relativă a bilei la temperatura determinării, g/cm3
ρa – densitatea relativă a lichidului, la temperatura determinării, g./cm3
τ - timpul de cădere a bilei între cele două repere în secunde
Pentru a obţine valoarea în unităţi SI:
1 cP = 10-3 N.s /m2
Vâscozitatea cinematică se calculează cu formula:
ν = η/ρa [cSt]
Constanta K şi ρb diferă de la aparat la aparat şi sunt date în certificatul acestuia.

Modele de densimetre

4
 Alte tipuri de vâscozitate:

Vâscoziatea convenţională (Engler) a unui fluid este raportul dintre timpul de curgere a 200
mL din acest lichid şi timpul de curgere a aceluiaşi volum de apă, la temperatura de 20˚C, în
vâscoziometrul Engler, în condiţile determinate.
Unitatea de măsură este gradul Engler (˚E) şi alături de valoarea vâscozităţii se indică
întotdeauna temperatura la care s-a efectuat determinarea.
Vâscozitatea Saybolt este timpul de curgere, în secunde, a 60 mL lichid printr-un orificiu
(tip Universal sau tip Furol), în vâscozimetrul Saybolt, în condiţii determinate. Unitatea de măsură
este secunda (Saybolt Universal) şi se impune menţionarea temperaturii la care s-a efectuat
determinarea.
Vâscozitatea Redwood este timpul de curgere a 50 mL dintr-un lichid printr-un orificiu în
vâcozimetrul Redwood, în condiţii determinate. Unitatea de măsură este secunda şi se menţionează
temperatura determinării.
Determinarea vâscozităţii în unităţi absolute se face prin metoda curgerii prin vâscozimetrul
capilar sau prin metoda căderii unei bile prin lichid în tub înclinat.
Vâscozimetrul capilar Ubbelohde se poate utiliza pentru vâscozităţi între 1–10.000 cSt
(centistokes). Aparatul cuprinde o serie de tuburi capilare din sticlă, calibrate pe diverse domenii şi
introduse într-o baie termostatată. Se măsoară, cu ajutorul unui cronometru, timpul de curgere al
lichidului între două repere de pe tubul capilar.
Determinarea vâscozităţii în unităi convenţionale se face cu ajutorul vâscozimetrelor Engler
(vâscozitatea relativă convenţională), Saybolt şi Redwood.
Vâscozimetrul Engler este format dintr-un vas cilindric care are la partea inferioară un
orificu de curgere calibrat, prevăzut cu un obturator. Vasul este termostatat. Produsul de analizat
este introdus în vas, adus la temperatura determinării şi se lăsa să se scurgă prin orificiu într-un
recipient calibrat, se măsoară timpul de scurere cu ajutorul unui cronometru.
Vâscozimetrul Saybolt are un domeniu de lucru cuprins între 32 şi 1000 s (Saybolt
Universal). Aparatul este constituit dintr-un vas cilindric la partea inferioară a căruia se infiltrează
tuburile calibrate, din oţel inoxidabil. Se cronometrează timpul în care lichidul scurs umple
recipientul calibrat până la reper.
Vâscozimetrul Redwood funcţionează pe domeniul 30...2000 secunde. Este compus dintr-un
recipient cilindric din alamă argintată, prevăzut cu un disc din agat care are în centru un orificiu
tubular calibrat. Se măsoară cu cronometrul timpul de umplere a vasului calibrat.
Întrucât vâscozitatea se modifică sensibil cu temperatura (variaţie invers proporţională),
pentru raţiuni tehnologice se defineşte indicele de vâscozitate. Acesta este un număr empiric care dă
indicaţii asupra calităţii unui ulei din punct de vedere al comportării sale la variaţii de temperatură.
O valoare ridicată a indicelui de vâscozitate exprimă o variaţie relativ mică a vâscozităţii cu
temperatura şi invers. Indicele de vâscozitate se calculează prin compararea uleiului de analizat cu
un ulei etalon care are vâscozitatea egală cu a probei la anumite temperaturi (37,8˚ şi 98,9˚C).

Factori de conversie Sistemul Internațional (SI)

Unitatea
Proprietate Unitatea pentru a converti Equivalence
SI
1 m²/s centimetru pătrat pe secundă 10000 cm²/s
Viscozitate centistoke 100000 cSt
metru
Cinematică țol pătrat pe secundă 1549.90700 in²/s
pătrat
pe secundă stoke 10000 St

5
 2. Determinarea vâscozităţii cu reo-vâscoziometru

Pentru de terminarea vâscozităţii dinamice a fluidelor cu vâscozitate ridicată (η = 10

000 CP) se utilizează reo – vâscoziometrul (figura 2) ce se compune din:
 cilindru metalic în care se află montată o eprubetă calibrată;
 o bilă montată într-o tijă metalică;
 balaţa cu posibilităţi de măsurare a spaţiului parcurs de bilă;
 ultratermostat pentru menţinerea constantă a temperaturii.

Modul de lucru
Pregătirea soluţiei de analizat: la balanţa tehnică se cântăreşte 60 g policlorură de vinil
(PCV) emulsie şi se introduce într-un mojar. Se adaugă 40 g (43 cm3) dioctilftalat amestecând
energic timp de 15 minute.
Soluţia obţinută (de fapt o pastă) se introduce într-o eprubetă 1 a aparatului (se umple numai
partea subţire a eprubetei) şi se termostatează timp de 15 minute la 25˚C.
Două termostatare se pune pe platanul 5 o greutate determinantă şi cu ajutorul dispozitivului
de deblocare 3 se pune reo – vâscoziometrul în funcţiune, cronometrând timpul parcurs de bila 2 pe
distanţa de 30 mm (spaţiul parcurs între cele două repere roşii pe scara 4). Se fac trei măsurători şi
se media aritmetică a acestora.
Valoarea vâscozităţii dinamice se calculează după formula:

η = p·K·t (în CP)

unde:
p - este masa aflată pe platan, în g;
K - constanta eprubetei;
T - timpul parcurs de bilă pe distanţa de 30 mm, în secunde.
Constanta K a eprubetelor este dată în certificatul aparatului.

Figura 2. Reo-vâscozimetrul

3. Determinarea vâscozităţii chimice cu vâscozimetrul Ubbelohde

Acest tip de vâscozimetru, numit şi capilar, se utilizează pentru lichide cu vâscozităţi

cinematice cuprinse între 1 – 10 000 cSt şi este format dintr-un tub mai larg 1, care la partea
inferioară prezintă un rezervor 2 cu două repere 3 şi 4 între care trebuie să ajungă nivelul lichidului
de analizat înainte de determinarea propriu-zisă.
Rezervorul 2 comunică cu un tub 5 ce conţine în interior o capilară şi la parte superioară
două bile diferite ca mărime, notate cu 6 şi 7.
Se lucrează la temperatură constantă, menţinută prin cufundare într-o baie. Măsurarea
temperaturii lichidului ce se află în rezervorul 2 se face cu un termometru introdus prin tubul 1.

6
 După uniformizarea temperaturii se astupă cu degetul tubul 8 şi folosind o pară de cauciuc
fixată la partea superioară a tubului 5 se aspiră lichidul până se umplu ambele bile 6 şi 7. Se desface
para de cauciuc şi se ia degetul, iar resiunea atmosferică rupe coloana de lichid sub reperul 10, fixat
sub bula 7. Se cronometrează timpul de curgere a lichidului între reperul 9 situat deasupra bilei 7 şi
reperul 10. Se repetă operaţiunea de trei ori şi se ia în calcul media aritmetică a măsurătorilor.

Figura 3. Vâscozimetrul Ubbelhode

Formula de calcul a fi:

ν = K·t
unde:
ν - vâscozitatea cinematică, în cSt;
K – constanta capilarei, dată în certificatul aparatului;
t – timpul, în secunde.

4. Determinarea vâscozităţii convenţionale cu vâscozimetrul Egler

Pentru măsurarea vâscozităţii convenţionale se utilizează, cel mai frecvent, vâscozimetrul

Engler (figura 4), compus dintr-un vas cilindric prevăzut cu nişte repere pe care trebuie să le atingă
lichidul de analizat. Astuparea vasului se face cu un dop de lemn. Încălzirea se face cu ajutorul unei
băi de apă sau băi de ulei cu punct de inflamabilitate ridicat. Omogenizarea se face cu ajutorul unui
agitator, iar măsurarea temperaturilor din vas şi din baie cu termometre. Vasul are la bază un
orificiu calibrat situat deasupra unui vas cotat ce reprezintă două repere şi între care volumul este de
200 cm3.

Figura 4. Vâscozimetrul Egler

Vâscozitatea convenţională numită vâscozitate Engler se calculează după formula:

η= t/t0,
unde:
η - vâscozitatea covențională, în grade Engler 0E.