Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Yvonne Rossignon Sau Viața CA Un Poem
Yvonne Rossignon Sau Viața CA Un Poem
Puține femei s-au remarcat în exilul românesc prin opera lor literară, iar una dintre ele este
Yvonne Rossignon (1912-2000). Cea care avea să ajungă o prezență de nelipsit în cercurile
literare de la Roma din exilul românesc anticomunist, Yvonne Rossignon s-a născut la 26
ianuarie 1912, la Studina (fostul județ Romanați), dintr-o mamă româncă și un tată francez,
inginer agronom, administrator pentru o vreme al moșiilor familiei Brătianu.
Profesia tatălui i-a purtat familia prin multe locuri în țară, astfel că tânăra a făcut studii la Liceul
„Domnița Ileana” din Sibiu, apoi la Universitatea din Cluj-Napoca, unde a absolvit Facultatea de
Litere și Filozofie. A fost diplomat la Roma în vremea războiului, rămânând în exil după
încheierea acestuia.
Ileana Corbea scrie într-un articol publicat în „Jurnalul literar”: „Poeta a plecat din ţară prin 1940,
imediat după impunerea Dictatului de la Viena, dar şi-a consolidat viziunea tragică asupra
pribegiei imediat după instaurarea regimului comunist în România. Există aici o opţiune profundă
spiritual, mult mai importantă însă decât dezideratele politice pe care Yvonne Rossignon şi le-a
însuşit, fiindcă lumea românească trăieşte în acest univers liric, permanent exprimat în limba
română, nu numai prin nostalgia târzielnică a trecutului asumat, nu doar prin tradiţii, greu
divulgate într-o însingurare a străinătăţii, ci şi prin, mai ales, conştiinţa apartenenţei la un sens al
dăinuirii ce revendică sonurile cântului printre mijloacele singulare de dovedire a adâncurilor
etnice. Mereu, Yvonne Rossignon, cea a exilului, ne demonstrează şi ne justifică lecţia sa că
naşterea şi sangvinitatea nu determină singure o etnie, fără a înţelege şi a însuşi mesajul esenţial
al spiritualităţii, adoptată nu numai prin aderarea la trunchiul profund al vieţii, dar şi prin trăirea
istoriei şi abordarea semnificaţiilor ei” („Jurnalul literar”, nr. 1-6, ianuarie - martie 2010).
S-a afirmat ca poetă încă din țară, publicând poezie și articole în revistele literare și fiind cuprinsă
în antologiile „Noua lirică ardeleană (25 de poeți)“ a lui Octavian Șireanu (1935) și „Tinerii poeți
ardeleni” alcătuită de Emil Giurgiuca (1940), iar în 1956 a fost cuprinsă în antologia „Poezia
românească nouă”, alcătuită de Vintilă Horia în Spania. La Roma a fost activă în cercurile
intelectualilor români literați și a publicat intens în mai toate revistele exilului: „Caete de dor”,
„Ethos”, „Revista scriitorilor români” și altele.
Căsătorită cu un italian, împreună cu care a avut trei copii, poeta a rămas nu numai departe de
țara natală, ci și văduvă de război. Firea sa a îndemnat-o să lucreze ca voluntar în spitale,
mănăstiri, aziluri pentru răniţii întorşi de pe front.
Poezia Yvonnei are iradieri din tradiționalismul românesc, dar și din expresionism, cultivând o
spiritualitate originală, un vitalism asemănat uneori cu cel al Magdei Isanos.
A debutat editorial în Italia cu volumul „La vendemmia di Pan” (Milano, Editura Garzanti, 1943).
În 2016, istoricul literar Maria Vaida i-a dedicat poetei volumul recuperator de operă și biografie
„Yvonne Rossignon sau poezia ca destin”, cercetătoarea considerând că este necesar „să-i
facem loc și în literatura română” acestei poete din exil. Tot Maria Vaida s-a îngrijit de apariția în
limba română, în 2015, a volumului de poezie al poetei Yvonne Rossignon, „Cântec de lumină
frânt. Debut postum”, apărut la Editura Grinta din Cluj-Napoca.
CU CE VERS?
Yvonne Rossignon
Să Te învăluie, Doamne,
dragostea mea fără cuvânt,
să Te apere, să Te legene, să Ţi se închine
ca un crai cu daruri lângă leagănul sfânt.