Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Îngrijirea Bolnavului Cu Astm Bronșic
Îngrijirea Bolnavului Cu Astm Bronșic
LUCRARE DE CERTIFICARE A
COMPETENȚELOR PROFESIONALE
ABSOLVENT,
MARIAN NICOLETA ANDREEA
ALBA- IULIA
Îngrijirea bolnavului cu astm bronșic
2020
MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE
ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ ALBA-IULIA
SPECIALIZAREA ASISTENT MEDICAL GENERALIST
ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI CU
ASTM BRONȘIC
ABSOLVENT,
MARIAN NICOLETA ANDREEA
Îngrijirea bolnavului cu astm bronșic
ALBA- IULIA
2020
CUPRINS
Cuprins…………………………………………………………………3
Introducere…………………………………………………...………..6
Capitolul 1.
Noțiuni de anatomie şi fiziologie a ..................................………..
Capitolul 2.
Prezentarea teoretică a ………………………………………………
1. Definiţie……………………………………………………………….
2. Etiologia şi epidemiologia ..............................................………..
3. Anatomie patologică…………………………………………………
4. Clasificare…………………………………………………………….
5. Simptomatologie……………………………………………………..
6. Diagnostic şi diagnostic diferenţial……………..………………….
7. Complicaţii şi sechele……………………………………………….
8. Evoluţie şi prognostic………………………………………………..
9. Tratament……………………………………………………………..
10. Profilaxie………………………………………………………………
Capitolul 3.
Rolul asistentului medical în îngrijirea şi tratarea bolnavului cu
………………………………………………………………………..……
1. Internarea bolnavului şi asigurarea condiţiilor de spitalizare……
2. Participarea asistentului medical la examenul obiectiv……..….
3. Asigurarea igienei corporale şi generale………………………….
4. Pregătirea, asistarea şi efectuarea recoltărilor de produse
biologice şi patologice……………………………………………………
5. Participarea asistentului medical la explorările paraclinice……
6. Poziţia bolnavului în pat, urmărirea faciesului şi a funcţiilor
vegetative ………………………………………………………………...
7. Urmărirea funcţiilor vitale……………………………………………
8. Alimentaţia bolnavului cu ..............................................…………
9. Participarea asistentului medical la efectuarea tratamentului…..
10. Educaţia pentru sănătate şi profilaxia bolii………………………..
11. Externarea bolnavului……………………………………………….
Capitolul 4.
Plan de îngrijire a pacientului cu ...................................................
Concluzii ...............................................................…………………..
Îngrijirea bolnavului cu astm bronșic
Bibliografie………………………………………………………………
Îngrijirea bolnavului cu astm bronșic
Motto
,, Să ajuţi individul fie acesta bolnav sau sănătos să-şi afle calea spre
sănătate sau recuperare, să ajuţi individul fie acesta bolnav sau sănătos să-
şi folosească fiecare acţiune pentru a promova sănătatea sau
recuperarea,cu condiţia ca acesta să aibă curajul a o face şi să acţioneze în
aşa fel încât acesta să-şi poarte de grijă singur cât mai curând posibil."
Virginia Henderson
Îngrijirea bolnavului cu astm bronșic
INTRODUCERE
Astmul bronșic este una din cele mai frecvente afecțiuni cronice, caracterizată
prin inflamația cronică a căilor aeriene ce determină limitarea fluxului de aer, reversibilă.
Nu are un debut clar, studiile asupra incidenței sale asupra populației, se referă
numai la un segment mic al populației.
Am ales tratarea acestui subiect ca temă a lucrării mele a proiectului de
certificare, datorită apariției crizei de astm bronșic la orice vârstă și răspândirii largi atât
la tineri cât și la adulți, vârstnici.
Rolul asistentului medical în profilaxia astmului bronșic și acordarea îngrijirilor
medicale este deosebit de importantă, dar importantă este și educația pacientului și
furnizarea de informații complete pe care să le folosească în îngrijirea sa, el trebuie să
respecte cu strictețe indicația personalului medical sanitar, regimul și medicația
bronhodilatatoare.
Se prezintă modul de supraveghere a astmului bronșic pe baza manifestărilor
clinice, explorare paraclinică, evoluție, diagnostic și diagnostic diferențial, profilaxie și
tratament. La sfârșitul lucrării pe baza principiilor Virginiei Henderson a fost tratat cazul,
prezentându-se astfel ceea ce am observat în stagiul de practică.
Evaluarea nevoilor bolnavilor necesită calități care adesea impun o competență
pentru a fi în stare să răspundă nevoilor particulare specifice unui bolnav. În timp ce
asistentul medical acordă îngrijirea de bază, el trebuie să profite de ocazie și să asculte
bolnavul, să-l cunoască atât pe el, dar și pe familia sa, să evalueze nevoile și să
construiască o relație interumana, care este esențiala în acordarea îngrijirilor efectuate.
Doresc ca prin această lucrare să-mi aprofundez cunoștiințele referitoare la
această afecțiune și la evoluția, tratamentul și profilaxia acordată bolnaviilor cu astm
bronșic.
Îngrijirea bolnavului cu astm bronșic
Capitolul 1
Noțiuni de anatomie și fiziologie a plămânului
SEGMENTE PULMONARE
INERVAȚIA PLĂMÂNULUI
Prin respirație se înțelege funcția prin care organismal ia din mediul lui de viață oxigenul
și elimină dioxidul de carbon rezultat din arderile celulare. Se disting doua faze:
respirația pulmonară sau respirația externă și respirația tisulară sau internă.
Îngrijirea bolnavului cu astm bronșic
Capitolul 2
Prezentarea teoretică a astmului bronșic
1. Definiție:
Astmul bronșic este un sistem clinic caracterizat prin reducerea generalizată,
variabilă și reversibilă a calibrului bronhiilor, cu crize paroxistice de dispnee expiratorie
și roluri sibilante.
Astmul bronșic începe înaintea vârstei de 10 ani la aproximativ 50% din bolnavi și sub
30 ani la încă o treime; poate apărea însă și la vârstnici.
La copii se remarcă predominația sexului masculin (raport 2/3), în timp ce la adulți și la
vârstnici repartiția pe sexe este egală.
Îngrijirea bolnavului cu astm bronșic
2. Etiologia și epidemiologia
- vârsta- deși astmul poate apărea la orice vârstă, frecvența sa începe să crească
înainte de 5 ani și rămâne constantă dupa vârsta de 10 ani. În medie în 80% din
cazuri astmul bronșic apare înainte de 40 de ani.
- sexul- incidența astmului este până aproape de pubertate, mai mare la băieți
decât la fete. După pubertate prevalenta la băieți dispare și frecvența astmului
crește la femei.
- mediul ambiant- astmul este mai puțin frecvent în zonele tropicale și în țările
subdezvoltate, decât în zonele temperate și în țările industrializate în care paleta
de alergeni și iritanți bronșici și concentrația lor în aer și în mediul de muncă, este
mai mare.
Îngrijirea bolnavului cu astm bronșic
În al doilea rând, mai rar, se pot produce reacții alergice de tip întărziat, în care
există un decalaj de 6-12 ore între contactul cu alergenul și apariția obstrucției bronșice.
3. Infecțiile respiratorii par să fie factorul etiologic predominant la 40% dintre bolnavii
cu astm bronșic. Trebuie considerat atât ca factor etiologic cât și ca factor de
întreținere și agravare a astmului.
În numeroase cazuri debutul astmului este precedat de afecțiuni inflamatorii ale
căilor aeriene, gripa, bronșite acute și cronice, afecțiuni ORL.
La copilul astmatic, primele accese sunt notate de obicei în conjuncție cu o
infecție respiratorie, diagnosticul inițial fiind adesea de “ bronșită astmatiformă”.
4. Factorii iritanți fizici și psihici: praf, fum, gaze inhalante pot provoca obstrucții
bronșice, atribuabile nu atât unei reacții alergice, cât mai degrabă hiperreactivității
bronșice variabile de la un bolnav la altul.
Factorii psihici participă frecvent la declanșarea acceselor de astm fie sub
influența unor emoții puternice sau prin simpla condiționare și la întreținere.
EFORTUL
La numeroși astmatici, în particular, copii și tineri, un exercițiu fizic de intensitate
variabilă poate provoca un bronchospasm cunoscut sub numele de astm indus prin
exercițiu (AIE), când apare cu oarecare regularitate și intensitate dupa efort.
S-a arătat de altfel că un bronhospasm după un exercițiu fizic apare și la
neastmatici, după cum la astmatici el este un stimul potențial de declanșare a unor
episoade de obstrucție bronșică acută.
Factorii de risc sunt important de cunoscut, deoarece identificarea lor permite
selectarea persoanelor cu risc crescut de a face boala, în vederea instaurării unor
măsuri de profilaxie.
Îngrijirea bolnavului cu astm bronșic
3. Anatomie patologică
4. Clasificare
După etiopatogenie:
- astm asociat;
- de etiologie neidentificata.
Îngrijirea bolnavului cu astm bronșic
Dupa severitate:
- Astm persistent ușor- crize frecvente, mai dese de două ori pe săptămână, dar nu
zilnic
- Astm persistent moderat- crize zilnice, care apar inclusiv noaptea, mai des de o
noapte pe săptămână
- Astm sever- crize care apar de mai multe ori pe zi și frecvent în timpul nopții.
După evoluție:
- acutizare;
- remisiune instabila;
- remisiune;
- remisiune stabila (mai mult de 2 ani).
Astmul extrinsec sau exogen alergic implică o bronhoconstricție care are la bază o
reacție alergica bine caracterizată imunologic, cu un antigen față de care bolnavul este
sensibilizat specific, prezent în mediul său ambiant.
Astmul intrinsec nu are o etiologie bine definită și nici un mecanism patogenic specific,
cunoscut, el este atribuit unui factor cauzal din organism (endogen). Termenul de
“intrinsec” este folosit mai mult pentru un diagnostic de excludere, la bonlavi al căror
astm nu este extrinsec și ale căror decese sunt asociate primare cu un factor infecțios
sau iritativ nespecific.
Îngrijirea bolnavului cu astm bronșic
5. Simptomatologie:
Tabloul clinic al astmului bronșic se prezintă sub forma a trei tipuri de boală și anume:
Îngrijirea bolnavului cu astm bronșic
Poate apărea ca atare (de la început) sau poate reprezenta continuarea astmului
intermitent cu dispnee paroxistică.
În acest timp de astm dispneea este persistentă de tip polipneic: pe acest fond
continuu survin paroxisme de dispnee, declanșate de efort, emoții, chinte de tuse.
Expectorația este mai abundentă (peste 50ml/24h).
La examenul fizic se constată un torace destins în expirația forțată, raluri sibilante
difuze, raluri subcrepitante, zone de liniște respiratorie; se remarcă tahicardie, cianoza
extremităților și semnele electrice de suferință a inimii drepte.
Diagnosticarea astmului:
Nu există nici un test sau examen care să determine dacă avem astm bronșic. În
schimb, medicul va folosi o varietate de criterii pentru a determina dacă simptomele sunt
rezultatul astmului:
- istoricul sănătății- dacă membrii familiei au tulburări de respirație, riscul este mai
mare;
Poate fi dificil să se spună dacă un copil cu vârsta sub 6 ani are astm sau o altă
afecțiune respiratorie, deoarece nu poate efectua un test al funcției pulmonare, cum ar fi
spirometria. După verificarea istoricului și simptomelor copilului, medicul poate încerca
medicamente pentru astm pentru câteva luni pentru a vedea cât de bine răspunde un
copil. Aproximativ 40% dintre copiii care au un șuier în respirație atunci când se răcesc
sau au infecții respiratorii sunt în cele din urmă diagnosticați cu astm bronșic.
Diagnostic diferențial:
În unele situații tabloul clinic și paraclinic este mai puțin tipic și poate crea, mai ales
când bolnavul nu este cunoscut dinainte, dificultăți de diagnosticare.
Cel mai frecvent se pune problema diferențierii de bronșită cronică a unui astm de obicei
intrinsec, cu componență infecțioasă evidentă, problemă cu atât mai dificilă cu cât în
Îngrijirea bolnavului cu astm bronșic
bronșita cronică se întâlnesc până la 20% reacții alergice care nu conduc, sau încă nu
au condus la un astm alergic.
Elementul de diferențiere al acestor două bronhopleumopatii obtructive este caracterul
obstrucției bronșice, funcțională și reversibilă spontan, sau după bronhodilatatoare în
astm și ireversibilă în bronșită, datorită componentelor lezionale ale obstrucției, mai
puțin reprezentate în astm.
De o importanță deosebită este uneori diferențierea insuficienței ventriculare stângi cu
astm cardiac. La precizarea diagnosticului ajută asocierea simptomelor cu poziția
orizontală, cardiomegalia, sufluri cardiace, prezența unei hipertensiuni arteriale.
Sindromul astmatiform posttuberculos, considerat de unii ca astm turberculinic, poate
apărea relativ frecvent după vindecarea unui proces tuberculos. Prezența în istoric a
unei tuberculoze pulmonare este importantă pentru diagnostic.
Pneumotoraxul spontan, embolia pulmonară (în care poate apărea uneori și un
bronhospasm) și infractul pulmonar pot fi confundate, la instalare, cu un acces de astm.
Obstrucția laringelui sau a traheei poate conduce dispnee și wheezing, dar stridorul
inspirator este caracteristic, iar laringoscopia și bronhoscopia aduc informațiile necesare
diagnosticului corect.
Diagnosticul cu angină pectorală este uneori greu de făcut la vârstnici, hipoxia generată
de o criză astmatică putând declanșa atacul angios.
7. Complicații și sechele
- moartea;
- tuse persistentă;
8. Evoluție și prognostic
Evoluția astmului este în funcție de vârsta de debut și de tipul astmului. Astmul care
debutează în adolescență sau la vârste adulte regenerează mai puțin ușor ca astmul
copilului.
Astmul tardiv, cu apariție în jur de 50 de ani și care ar reprezenta 20% din toate cazurile
de astm este rar de natură alergică, evoluează cu episoade bronșice repetate și cu o
dispnee de efort persistentă între accese, pentru că după o perioadă de timp să devină
un astm cu dispnee continuă. Agravarea astmului se realizează fie prin repetiție
frecventă a acceselor, fie prin suprapunerea unor episoade repetate de infecție
bronșică, care-i dau un aspect clinic de bronșită cronică obstructivă și cu timpul duc la
constituirea unui cord pulmonar cronic.
Prognosticul variază în funcție de: vârstă, formă clinică, factori de agravare, boli
asociate, reactivitatea bolnavului, răspunsul la tratament. Prognosticul este bun la copiii
care la începutul astmului a fost în primii 5 ani de viață. Factorii care întunecă
prognosticul sunt reprezentați de: complicații infecțioase cronice, asocieri cu alte boli,
limitarea progresivă a funcțiilor respiratorii și cardiace, astmul cu dispnee continuă și
episoadele repetate de stare de rău astmatic, astmul sever corticodependent. Acesta
poate fi în unele cazuri incert.
9. Tratament
1. Înlăturarea alergenului
o stare tranzitorie sau durabilă de sensibilitate scăzută sau absența față de alergenul
respectiv.
1. Tratamentul crizei
2. Tratamentul de fond
Corticoizii
Cromoglicatul de sodiu
Îngrijirea bolnavului cu astm bronșic
1. Hidratarea bolnavului este de importanță mare, cel puțin pentru copilul astmatic;
se administrează soluții de glucoza 5% (2 părți) și ser fiziologic (1 parte) în
perfuzie continuă. Cantitatea totală de lichid va fi 2,5 – 5 litri / 24 ore.
Îngrijirea bolnavului cu astm bronșic
6. Scoaterea bolnavului din mediul alergizant, dacă este vorba de astm alergic și
eventual, așezarea acestuia într-o cameră fără alergeni.
10. Profilaxie
Prevenția astmului
Îngrijirea bolnavului cu astm bronșic
Astmul nu poate fi prevenit însă se pot lua o serie de măsuri pentru a controla boala,
de exemplu:
Deși nu există tratament pentru astm, simptomele pot fi, în general, îmbunătățite.
Trebuie conceput un plan specific, personalizat, pentru monitorizarea proactivă și
gestionarea simptomelor. Acest plan trebuie să includă reducerea expunerii la alergeni,
testarea pentru evaluarea gravității simptomelor și utilizarea medicamentelor. Planul de
tratament trebuie scris și necesită ajustări de tratament în funcție de modificările
simptomelor. Cel mai eficient tratament pentru astm este identificarea factorilor
declanșatori, cum ar fi fumul de țigară, animalele sau aspirina și eliminarea expunerii la
acestea. Dacă evitarea factorului declanșator nu este suficientă, se recomandă
utilizarea medicamentelor. Medicamentele sunt selectate, printre altele, în funcție de
Îngrijirea bolnavului cu astm bronșic
CAPITOLUL 3
dovedească de la început cea mai mare atenţie şi preocupare faţă de bolnavul nou
sosit. Atitudinea arătată, ajutorul acordat la dezbrăcarea şi îmbrăcarea hainelor, trebuie
să se desfăşoare astfel încât bolnavul să simtă atenţia cu care este înconjurat şi să fie
convins că echipa în mijlocul căreia a ajuns vrea sa-l ajute şi că va depune tot efortul
pentru a-l ajuta să depășească această situație. Internarea în spital se face pe baza
biletelor de internare emise de medicul de familie sau medicul specialist din amulatoriul
de specialitate sau cabinetele medicale particulare.
În condiţiile spitalizării, patul reprezintă pentru fiecare bolnav, spaţiul în care îşi
petrece majoritatea timpului şi locul unde i se va asigura îngrijirea. Odată terminat
examenul clinic din ziua internării, bolnavul nu iese din sfera urmăririi medicale, acest
examen clinic trebuie să fie repetat zilnic, surprinzându-se şi notându-se toate
modificările care survin. Rolul asistentului medical în activitatea de supraveghere a
bolnaviilor este deosebit.
Una dintre sarcinile importante ale asistentului medical este colaborarea și examinarea
clinică a bolnavului. Participarea acestuia este o datorie şi o obligație profesională.
Pentru aceasta asistentul trebuie să țină cont de următoarele sarcini:
Toaleta pacientului face parte din îngrijirile de bază, adică din îngrijirile acordate de
asistenta medicală cu scopul de a asigura confortul şi igiena bolnavului. Aceasta constă
în menținerea pielii în stare de curățenie perfectă şi în prevenirea apariției leziunilor
cutanate, fiind o condiție esențială a vindecării. Toaleta pacientului poate fi zilnică (pe
regiuni), săptămânală sau baia generală).
În funcție de starea generală şi natura bolii pacieniții pot fi grupați în felul următor:
Etapele toaletei
Se va respecta următoarea succesiune:
Rolul asistentei medicale este foarte important în această etapă astfel recoltările de
produse biologice și patologice sunt:
1. recoltarea urinei: se recoltează urina proaspătă de dimineață, care este mai
concentrata, in recipiente sterile și se trimite la laborator (100-150ml).
2. recoltarea sputei: pentru examinările de laborator, sputa se recoltează dimineața,
pe nemâncate, când bolnavul o elimină în cea mai mare cantitate și
neamestecată cu resturi de alimente. Inainte de a expectora, bolnavul trebuie să-
și clătească gura și faringele cu apa. În astmul extrinsec (atipic), examenul
microscopic al sputei pune în evidență eozinofiile, cristale Charcot-Leydenn,
spirale Curshman și uneori, corpi creola, aglomerări de celule descuamate,
mucus și o materie proteinoasă.
În astmul intrinsec, în spută domină polinucleare, neutrofile și bacterii, iar
examenul bacteriologic, după spălarea sputei, poate pune în evidență agenții
infecțioși în cauză.
3. dozarea imunoglobulinelor E (IgE) în sânge: nu a devenit încă o metodă de
rutină, deoarece necesită o înaltă tehnicitate. Ea are o caloare diagnostică
apreciabilă, 80% din bolnavii alergici, având IgE crescute.
4. Examenul radiologic: în astmul bronșic, examenul radiologic nu decelează
modificări specifice. În accesul de astm, el pune în evidență o hipertransparență
cu creșterea spațiului aerian retrosternal. Examenul radiologic trebuie efectuat
pentru detectarea altor boli pulmonare asociate astmului bronșic sau a
complicațiilor acestuia. În starea de rău astmatic el poate descoperi diverse stări
patologice pleuropulmonare, care pot explica declanșarea de rău astmatic și
rezistența acestuia la tratament.
Recoltarea urinei, recoltarea sputei, examenul radiologic trebuie scrise tehnica
completa
5. Participarea asistentului medical la explorările paraclinice
Îngrijirea bolnavului cu astm bronșic
1. Probele ventilatorii
Se administrează:
- expectorante: mucosolvan, acetilcisteină;
- bronhodilatatoare: miofilin, hemisuccinat;
- în infecţii bronşice, pneumonii, se administrează antibiotice.
Ea informează și anunță:
- pacientul pentru medicamentele prescrise în ceea ce privește modul de administrare,
cantitatea, efectul scontat și eventualele reacții secundare;
- medicul asupra efectelor secundare și a eventualelor greșeli de administrare a
medicamentelor.
Asistenta medicală are un rol important în educarea pacientului cu astm bronșic astfel:
Toate aceste informații sunt destinate atât pacientului, cât și medicului de familie sau
medicului specialist din ambulatoriu sau dispensar, pentru continuarea tratamentului.
INJECȚIA INTRAMUSCULARĂ
Poziția bolnavului poate fi în decubit ventral sau lateral (stâng sau drept), șezând
sau în picioare.
Tăviță renală.
Tehnica:
Dacă acul a pătruns într-un vas de sânge, ceea ce se constată prin apariția
sângelui în seringă, se va retrage acul și se va efectua injecția într-o altă regiune.
După terminarea injecției, se retrage acul printr-o mișcare bruscă, dar sigură și se
aplică la locul de elecție un tampon steril de vată sau de tifon, masându-se ușor
regiunea pentru resorbția mai rapidă a substanței medicamentoase.
INJECȚIA INTRAVENOASĂ
1. PUNCȚIA VENOASĂ
Tehnica:
Asistenta se așează față în față cu bolnavul și cu mâna stângă fixează vena, care
alunecă ușor sub vârful acului. La membre, fixarea venei se face prin cuprinderea
extremității în mâna stângă, în așa fel ca policele să fie situat la 4-5 cm, exercitând cu
aceasta o compresiune și tracțiune în jos asupra țesuturilor vecine, fără să se
influențeze circulația în vas. În regiunile pe care mâna operatorului nu le poate cuprinde,
vena va fi fixată între policele și indexul mâinii stângi (exemplu: vena subclaviculară).
Seringa se ține în mâna dreaptă, bine fixată între police și restul degetelor. Acul
se introduce întotdeauna în direcția curentului sanguin.
Perforarea tegumentului se face în direcția oblică, după care se va repara cu
vârful rezistența peretelui venos în direcția axului longitudinal al venei. Traversarea
peretelui venos dă senzația învingerii unei rezistențe elastice și acul înaintează în gol.
După ce s-a pătruns în lumenul vasului, se va căuta să se parcurgă o distanță de
2-3-4 cm în lumenul lui. Prin aceasta ne asigurăm că substanța injectată va pătrunde în
intregime în venă, iar acul nu va ieși din lumen la cea mai mică mișcare a seringii sau a
bolnavului.
Verificarea poziției acului în venă se va face prin retragerea pistonului cu ajutorul
policelui mâinii drepte. Dacă poziția acului este bună, atunci sângele refulează în soluția
injectabilă, răspândindu-se imediat în ea, și va fi reinjectată împreuna cu aceasta.
2. INJECTAREA SUBSTANȚEI
mâinii stângi sub formă de țigară, se apasă cu policele mâinii drepte asupra pistonului,
introducând foarte încet substanța medicamentoasă în venă. Injecția executată rapid
poate să provoace o hipotensiune pe cale reflexă, cu punctul de plecare de la suprafața
internă a venelor care poate duce până la colaps. Se va avea o deosebită grijă ca
bolnavul să nu se miște, mai ales brațul, în cursul injecției, pentru a nu se deplasa acul
din venă.
Nu se injectează niciodată aer în lumenul vaselor. Aerul va fi eliminat din seringă
înainte de începerea injecției. Dacă totuși a rămas o oarecare cantitate de aer în
seringă, aceasta nu se va introduce în venă. Cantități mici de aer nu produc tulburări
sensibile sau apreciabile. Pătrunderea lui bruscă în cantitate mare produce uneori
embolii gazoase mortale.
După terminarea injecției se retrage brusc acul din venă, închiderea peretelui
venos se asigură printr-o compresiune asupra venei, cu ajutorul unui tampon steril,
îmbibat în substanța dezinfectantă.
PERFUZIA INTRAVENOASĂ
PREGĂTIREA PACIENTULUI
Tehnica
Îngrijirea bolnavului cu astm bronșic
TEHNICA RECOLTĂRII
Materiale necesare
Accidente
2.Hemoleucograma
Se recoltează 2 mililitri sânge prin puncție venoasă pe anticoagulant EDTA
(etinindiaminotetracetil de sodiu). în cadrul hemoleucogramei se determină: -
Îngrijirea bolnavului cu astm bronșic
hematocritul (Ht) reprezintă masa de globule roșii (hematii) dintr-un volum de sânge dat.
Sångele recoltat se repartizează într-un tub de sticlă foarte îngust care se
centrifughează. Sângele se separă in urma acestor operații în două straturi: stratul
superior (plasma) și stratul inferior format din globulele roşii care constituie hematocritul.
Valori normale: - la femei 42%
-la bărbați 45%
Hemoglobina (Hb) reprezintă culoarea roșie a sângelui, respectiv globulele roşii
și se datorează unei substanțe chimice care conține un pigment pe baza de fier numit
hemoglobina. Dozarea hemoglobinei se face cu hemoglobinometrul Sahli.
Valori normale: la bărbați 13,6-16 grame/lO0ml
la femei 11,5-15 grame/1 O0ml
Leucocitele sau globulele albe se numără la microscop și se raportează la I mm'
de sânge.
Valori normale: 4000 - 8000/ mm³ sânge.
1. Determinarea glicemiei
2. Determinarea azotului
Se recoltează prin puncție venoasă 5ml sânge fără anticoagulant. Valori normale:
20-40 ml%.
Recoltarea urinei
Recoltarea sputei
Māsurarea pulsului
bolnavul este slăbit, agitat, nervos, precum și la copii, brațul va fi menținut in această
poziție de către asistenta medicală tot timpul măsurării temperaturii.
Termometrul se menține în groapa axială timp de 10 minute, după care se citese
valorile obținute și se notează în foaia de temperatură a bolnavului.
Valori normale: dimineața 36 grade celsius
după- amiaza 37 grade celsius
Este metoda cea mai frecvent utilizată, deoarece permite administrarea oxigenului în
concentrație de 25%-45%. Nu poate fi utilizată la pacienții cu afecțiuni ale mucoasei
nazale.
Este metoda cea mai frecvent utilizată, deoarece permite administrarea oxigenului în
concentrație de 25%-45%. Nu poate fi utilizată la pacienții cu afecțiuni ale mucoasei
nazale.
PREZENTAREA CAZULUI
FOAIE DE OBSERVAȚIE
Antecedente heredo-colaterale:
- tatăl- decedat de 8 ani în urma unui I.M.A
- mama- HTA, sechele AVC hemoragic
Antecedente personale:
- bolile infecto-contagioase ale copilăriei
- apedicectomie in 1976
Diagnostic de internare: astm bronşic infectoalergic, stare asmatică HTA stadiul II,
cardiopatie ischemică.
Motivele internării:
- dispnee paroxistică
- tuse cu expectorație mucopurlentă
- cefalee, amețeli
Istoricul bolii- debut relativ, brusc al bolii actuale, în urmă cu 3-4 zile apare tusea
cu expectorație mucopurulenta. Bolnavul face tratament ambulatoriu cu biseptol, dar
fără ameliorarea simptomelor clinice.
Bolnavul fiind un hipertensiv cunoscut, prezintă crize de angină pectorală la efort,
fiind sub tratament ambulatoriu.
Se recomandă internarea pentru diagnostic și tratament. La examenul obiectiv se
observa cianoza buzelor, supraponderabilitate.
OBSERVARE INIȚIALĂ
Examen de specialitate:
Îngrijirea bolnavului cu astm bronșic
SITUAȚIE LA INTERNARE
R= 18 respirații/minut
P= 85 pulsații/minut
T= 37,9 grade celsius
TA= 180/100 mmHg
Greutate = 80 de kg
Înălțime = 1,75 m
Pacientul prezintă lipsa poftei de mâncare, nu prezintă leziuni ale cavității bucale,
mucoasă integră, limba cu depozite albe, dentiția îngrijită fără halenă fetidă.
Aportul lichidian variabil se menține în 1-2 l/zi apă minrelă, sucuri tegumentele
sunt intacte fără leziuni.
Îngrijirea bolnavului cu astm bronșic
3.NEVOIA DE A ELIMINA
Pacientul prezintă tulburări de somn, datorită crizelor de astm bronșic care s-au
accentuat în ultimul timp. Doarme puțin 3-4 ore, se trezește în a doua jumatate a nopții.
Dimineața este obosit, apatic, după amiaza doarme 2-3 ore. Nu utilizează somnifere.
Pacientul prezintă mucoase și tegumente curate fără leziuni de culoare cianotică, îşi
face singur toaleta corporală fără ajutor, cunoaște scopul și importanța igienei în
menținetea sănătății.
10.NEVOIA DE A COMUNICA
Nu există restrict de ordin religios care să producă conflicte între credința pacientului
și îngrijirile medicale acordate. Religia pacientului este ortodoxă, este influențat de
religie.
Îngrijirea bolnavului cu astm bronșic
Pacientul este mulțumit de realizările sale, este o persoană pentru care în ierarhia
socială, îndeplinirea activă a unui rol social, nu este o prioritate. Îşi doreşte o viață
liniștită alături de familie.
Nivelul de cunoştințe al pacientului privind starea lui de rău astmatic actual este
minim. Nu cunoaște cauza ce a declanşat simptomele. Este dispus să coopereze și să
aplice indicațiile medicului pentru redobîndirea stării de sănătate.
NEVOI ALTERATE
DIAGNOSTICE DE NURSING
INTERVENȚII
CU ROL AUTONOM
DATA 15.01.2020
EVOLUȚIE
Este internat in stare astmatica cu T.A. = 180/ 100 mm Hg. Prezinta dispnee
intensă, este cianotic, faciesul este palid, muşchii inspiratori sunt în tensiune, respirația
este zgomotoasă, deci bolnavul este tahipneic cu 18 respirații/ minut, pulsul este puțin
crescut 105 bătăi/ minut, iar T= 37,5 grade celsius.
-lipsa poftei de mâncare (anorexie), prezintă teamă
DATA 16.01.2020
EVOLUȚIE
Îngrijirea bolnavului cu astm bronșic
DATA 17.01.2020
ANALIZE TRATAMENT
Lipide 730gr.% Oxacilină 500mg/la 6h IM
EVOLUȚIE
DATA 18.01.2020
EVOLUȚIE
DATA 20.01.2020
TRATAMENT
EVOLUȚIE
DATA 21.01.2020
EVOLUȚIE
DATA 22.01.2020
PLANIFICAREA ÎNGRIJIRILOR
R= 15 respirații/minut
P= 85 pulsații/minut
T= 37 grade celsius
Greutate = 80 de kg
Înaițime = 1,75 m
3.NEVOIA DE A ELIMINA
10.NEVOIA DE A COMUNICA
Pacientul comunică bine, îşi exprimă ideile și sentimentele cu uşurința. Este
coerent in limbaj.
ANALIZELE LA EXTERNARE
-VSH = 13/26 mm
-Hb = 16g/100 ml.
-Ht=49%.
-Azot = 1,53 g% 63
-Glicemie - 11 Omg%
- Tymol = 4 V.ml.
Examen sumar urina
A.P.Z.- negativ
Sediment urinar: 13-15 leucocite
TA- 150/90 mmHg: T-37 grade celsius; P= 80 puls minut, respiratia -15-16 minut,
vaz- slab; auz - bun.
TRATAMENT LA DOMICILIU
Îngrijirea bolnavului cu astm bronșic
Oxacilina 500mg/la 6h IM
Brofimen 3 x 30 picaturi/zi
Miofilin f l/zi IV
HHC fI /zi IM
Dipiridamol tb I x 2/ zi
Capitolul 4
Îngrijirea bolnavului cu astm bronșic
I. Date fixe
- Numele şi prenumele
- Naţionalitatea
- Limba vorbită
- Religia
- Vârsta
- Sex
- Greutate
- Deficienţe
- Înălţimea
- Diagnostic medical
- Domiciliul
- Ocupaţia
- Echipa de susţinere
III.Istoricul bolii
V. Anamneza medicală
- Antecedente heredo-colaterale
Îngrijirea bolnavului cu astm bronșic
Nevoia fundamentală /
nivelul de dependenţă
Nevoia de a elimina
Nevoia de a se mişca şi a avea o bună
postură
Nevoia de a dormi şi a se odihni
Nevoia de a comunica
Nevoia de a acţiona conform propriilor
convingeri şi valori, de a practica religia
Nevoia de a fi preocupat în vederea
realizării
Nevoia de a se recreea
Nevoia de a învaţa cum să-ţi păstrezi
sănătatea
TOTAL
NIVEL DE DEPENDENȚĂ
R
e
c
o
m
a
n
d
ă
r
i
Prelevări de produse biologice
l
a
e
x
t
e
r
n
a
r
e
Valorile pacientului Valori normale
Îngrijirea bolnavului cu astm bronșic
ATENȚIE
Dacă o nevoie este independentă, cele 2 tabele alocate nevoii respective se înlocuiesc
cu cel de mai jos:
Îngrijirea bolnavului cu astm bronșic
INDEPENDENȚĂ
CONCLUZII
Îngrijirea bolnavului cu astm bronșic
BIBLIOGRAFIE
3. Tratat de medicină internă - sub redacția lui R. Păun; Ed. Medicală, Bucureşti,
1982.