Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Sarcina de lucru 4
Redactează un eseu (maximum o pagină) în care să reliefezi sensurile
noţiunii de act juridic.
Sarcina de lucru 5
Prezintă legătura funcţională dintre forma de exprimare a dreptului şi
puterea normativă a unui izvor al dreptului (10 - 15 rânduri).
Deşi conţinea prevederi care pentru vremurile noastre sunt primitive (de
exemplu, aceea după care datornicul insolvabil poate fi ucis), Legea celor XII
Table constituia pentru acel timp un model evoluat de legiferare, dispunând de
o ordine în expunere, de o procedură clară de judecată şi de o prezentare
sistematică a principiilor juridice.
Suferind inerente modificări de-a lungul vremii, Legea celor XII Table
reprezintă totuşi principalul izvor normativ pentru legiuitorii Imperiului Roman
şi din teritoriile care au moştenit civilizaţia romană. La peste 1000 de ani de la
expunerea ei în Forum, s-a constituit colecţia Corpus juris civilis a lui
Justinian, care a devenit sursa şi modelul clasic pentru teoreticienii şi
practicienii dreptului în secolele următoare.
Depăşirea economiei naturale prin dezvoltarea forţelor de producţie şi a
relaţiilor de schimb a condus, în feudalism, la accentuarea tendinţelor de
centralizare a puterii de stat. În aceste condiţii, necesitatea socială şi importanţa
dreptului scris s-au resimţit pregnant. Deşi absolutismul feudal implica
particularismul juridic local, întemeiat pe cutume, totuşi recepţionarea
dreptului roman (manifestată îndeosebi în sec. XIV - XV) s-a însoţit cu
edictarea legilor şi codurilor, precum Codul penal Carolina (1532) în
Germania, Codul maritim (1643) şi Codul comercial (1681) în Franţa,
Pravilniceasca Condică (1780), Codul Calimach (1817) şi Codul Caragea
(1818) în ţara noastră.
4) Dacă actele puterii executive pot fi normative sau individuale, legea are
însă un caracter exclusiv normativ. Normativitatea consubstanţială legii
rezidă în forţa obligatorie şi în caracterul ei general.
Sarcina de lucru 6
Redactează un eseu de o pagină în care să demonstraţi că legea reprezintă
principalul izvor de drept.
Atunci când Parlamentul nu funcţionează, Executivul este acela care poate da,
în momente de tranziţie politică, precum acelea din România de după 22
decembrie 1989, până la constituirea Parlamentului în urma alegerilor din 20
mai 1990, acte cu putere de lege, numite decrete-lege.
Decretul-lege, cu un caracter hibrid, este un izvor de drept sui-generis; cu
toate că nu emană de la Legislativ, el are totuşi putere de lege,
reglementează relaţiile sociale care prin importanţa lor fac obiectul normării
prin lege, lege pe care o poate chiar modifica sau înlocui. Decretul-lege este,
pe de o parte, decret, pentru că parvine de la Executiv, pe de altă parte este
lege, întrucât are forţa juridică proprie legii.
Sarcina de lucru 7
Enumără în maximum 10 - 15 rânduri deosebirile existente între lege şi
decretul-lege, între o ordonanţă şi o ordonanţă de urgenţă.
În practică pot apărea însă cazuri pentru a căror soluţionare, dat fiind specificul
lor, prevederile să nu fie suficiente ori să nu fie îndeajuns de clare. Întrucât
judecătorul este obligat totuşi să dea o soluţie, urmează să se conformeze
principiilor fundamentale ale dreptului ori celor generale ale ramurii sau
instituţiilor juridice în cauză, precum şi conştiinţei sale juridice. Dar hotărârea
judecătorească are forţă normativă numai pentru cauza în care s-a dat, nu şi
pentru alte cauze similare.
Pe fondul caracterului obligatoriu al legii şi al modului ei unitar de aplicare, nu
se poate ocoli, în rezolvarea unei cauze, aplicarea diferenţiată a normei, în ce
priveşte, de pildă, individualizarea sancţiunii (amendă sau închisoare) şi a
limitelor ei.
Legată de jurisprudenţă este şi problema deciziilor Curţii Supreme de Justiţie.
Acestea stabilesc, atunci când nu există o practică judiciară uniformă în aceeaşi
materie, orientări în activitatea judiciară a instanţelor, urmărind aplicarea
unitară a dreptului. Nefiind date în cauze concrete, dar deducându-se din ele,
deciziile asigură, prin îndrumarea instanţelor, aplicarea uniformă şi unitară a
legii. Deciziile nu creează norme noi de drept, ele nu completează şi nici nu
dezvoltă legea; scopul lor este explicarea sensului real al normei în vigoare.
Nefiind izvor de drept şi neavând caracter obligatoriu pentru judecători (care se
conduc numai după lege), deciziile Curţii Supreme de Justiţie pot fi totuşi
avute în vedere de instanţele de judecată. Ele au acoperire în prestigiul şi
poziţia organului care le emite. (În acest sens, art. 414 din Codul de procedură
penală prevede: ”Procurorul general, direct, sau ministrul justiţiei, prin
intermediul procurorului general, are dreptul, pentru a asigura interpretarea şi
aplicarea unitară a legilor penale şi de procedură penală pe întreg teritoriul
ţării, să ceară Curţii Supreme de Justiţie să se pronunţe asupra chestiunilor de
drept care au primit o soluţionare diferită din partea instanţelor de recurs.
Deciziile prin care se soluţionează sesizările se pronunţă de Secţiile Unite şi se
aduc la cunoştinţă instanţelor de Ministerul Justiţiei.
Soluţiile se pronunţă numai în interesul legii, nu au efect asupra
hotărârilor judecătoreşti examinate şi nici cu privire la situaţia părţilor
din acele procese” - s.n., I.H.).
Sarcina de lucru 8
Argumentează motivul pentru care doctrina juridică, deşi nu este, în
România, izvor al dreptului, poate totuşi influenţa voinţa legiuitorului ori
a judecătorului.
Rezumat
Raportul juridic reprezintă sfera relaţională a sistemului de drept,
având o structură tripartită: subiectele (persoane fizice şi subiecte
colective), un conţinut (drepturi şi obligaţii) şi un obiect (diversificat
în funcţie de natura raportului juridic şi care nu se reduce la conduita
părţilor).
Faptul juridic este acel fapt de a cărui existenţă legea leagă efecte
juridice.
Actul juridic constă în manifestarea de voinţă care are ca intenţie
producerea, prin respectarea legii, a efectelor juridice scontate.
Izvorul de drept este forma anume aleasă de legiuitor pentru a-şi
exprima voinţa normativă. Diversele izvoare de drept se corelează în
sistemul izvoarelor de drept, în care legea reprezintă izvorul principal
al dreptului. Celelalte izvoare trebuie să rezoneze cu legea, conform
ierarhiei din sistemul normativ. Jurisprudenţa şi doctrina juridică nu
sunt considerate, în sistemul nostru, izvoare de drept.
Teste de autoevaluare
1. Ca sferă de cuprindere, raportul juridic este:
a. mai cuprinzător decât sistemul dreptului;
b. are aceeaşi sferă;
c. este o parte intrinsecă sistemului juridic.
Bibliografie minimală
Mazilu, D., (2004). Tratat de teoria generală a dreptului. Bucureşti: Lumina Lex, p.
263-291;