STUDIU DE CAZ

Prevenirea abandonului şcolar

Etape ale studiului de caz:

1. Contextul problemei: descrierea şcolii, a clasei, elevilor implicaţi

N.I. este elev în clasa a VI-a la o şcoală foarte bună din oraş. Colegii lui sunt cooperanţi,
toleranţi şi motivaţi pentru învăţare. Profesorii şcolii sunt de înaltă ţinută profesională şi morală.
Elevul, cu intelect normal, este diagnosticat cu ADHD şi CES. Are serioase lacune în cunoştinţe.
Fuga de la ore a devenit o obişnuinţă. Trece, când este programat, pe la Cabinetul de sprijin, apoi
dispare de la şcoală, doar el ştie unde. Colegii spun că îşi petrece timpul la Internet-Caffe-ul de
pe strada şcolii. A fost prins şi furând de la un supermarket din apropierea şcolii. Părinţii
locuiesc împreună, dar nu sunt căsătoriţi. Mai are un frate mai mic, la grădiniţă, în grupa mare, la
o grădiniţă din apropiere. Sunt aduşi amândoi dimineaţa de tatăl lor, care îi lasă la o anumită
distanţă de şcoală. Mama lucrează la o fabrică din oraş, iar tatăl este muncitor pe undeva. Nu se
ştie nimic exact despre locul lor de muncă. Nu au venit niciodată la şcoală. Împreună cu ei mai
locuieşte o verişoară a elevului N.I., elevă de liceu.

Situaţia socio-economică

Elevul locuieşte într-o locuinţă socială, tip ANL. Vine îmbrăcat corespunzător la şcoală.
Pare să nu aibă lipsuri materiale. Deşi nu s-a aflat ce venituri financiare reale are familia, din
acest punct de vedere, situaţia pare în limitele normalului. Este curat, poartă uniformă de elev,
are rechizite de calitate… Din spusele elevului, tatăl său este partener de afaceri la un Complex
turistic în Munţii Rodnei. Acolo locuiesc şi bunicii din partea tatălui, unde copilul îşi petrece
vacanţele.

Problema - definirea problemei

Numărul impresionant de absenţe de la toate disciplinele ale elevului N.I. a pus serios pe
gânduri întreaga comunitate şcolară: profesor de sprijin, diriginte, cadre didactice, colegi de
clasă, elevi vecini.

1
 Diriginta, împreună cu profesorul de sprijin au încercat prin diferite şi nenumărate
mijloace să ia legătura cu părinţii, dar toate încercările s-au transformat în eşec: ori numărul de
telefon nu era bun, ori nu răspundeau, ori telefonul era închis, când aflau cine sună confirmau
„număr greşit”, n-au răspuns nici la scrisoarea de informare, nici la nenumăratele invitaţii prin
carnetul de elev…

Elevul trecea doar din când în când pe la şcoală, motivînd că trebuie să aibă grijă de
fratele mai mic.

PLAN DE CONSILIERE
Numele şi prenumele elevului: N.I.

Vârsta: 13 ani Clasa: a VI-a

Unitatea şcolară:

Povestea: Elevul N.I., deşi este integrat într-o clasă bună, cu profesori şi colegi buni şi
beneficiază de servicii specializate de sprijin, lipseşte foarte mult de la cursuri, iar atunci când
este prezent deranjează colegii şi buna desfăşurare a lecţiilor. Este agitat tot timpul şi abia
aşteaptă să sune şi să iasă în recreaţie. Este supravegheat de colegi să nu fugă de la şcoală, dar
reuşeşte acest lucru, de cele mai multe ori. Încearcă să pară politicos, promite ca nu mai fuge de
la şcoală şi nu mai lipseşte, dar nu-şi respectă niciodată promisiunile şi îi minte pe toţi.

Problema presupusă: Din cauză că este solicitat de părinţi pentru a avea grijă de fratele
mai mic, ei fiind foarte ocupaţi cu munca, a cam pierdut pulsul şcolii şi chiar dacă poate să
frecventeze cursurile, preferă să mintă şi să plece de la şcoală.

Problema reală: Indiferenţa părinţilor faţă de gravele probleme ale copilului: ADHD,
CES şi absenţele generalizate.

Cauzele presupuse:

 Părinţi foarte ocupaţi;

 Solicitarea elevului să aibă grijă de fratele mai mic;

Cauzele reale:

2
  Familie dizarmonică (părinţii dau vina unul pe celălalt pentru problemele
copilului;

 Indiferenţa părinţilor (copil nesupravegheat, fără tratament specific

ADHD);

 Lipsa motivaţiei la lecţii (strategii şi metode neadecvate la particularităţile

individuale ale elevului);

 Etichetarea de către colegi şi cadre didactice („eşti rău”, „eşti mincinos”

etc.)

Puncte tari:

 Comunicare eficientă între profesorul de sprijin, dirigintele clasei şi cadrele didactice

de la clasă;
 Comunicare eficientă între profesorul de sprijin şi elev.

Puncte slabe:
 Elev diagnosticat cu CES;
 Elev diagnosticat cu ADHD;
 Comunicare slabă cu familia elevului;
 Absenţe generalizate nemotivate, chiar de la începutul semestrului I;
 Rămâneri în urmă la învăţătură;
 Distanţă mare între şcoală şi locuinţa elevului;

Oportunităţi:
o Existenţa în şcoală a consilierului şcolar şi a Cabinetului de Consiliere
Psihopedagogică;

Planul de acţiune:

Obiectiv general: Aplicarea unei strategii eficiente care să contribuie la prevenirea

abandonului şcolar a elevului N.I. din clasa a VI-a

Obiective specifice:

3
  Realizarea unei întâlniri face-to-face cu părinţii copilului;
 Conştientizarea părinţilor asupra necesităţii continuării şcolii pentru fiul lor;
 Responsabilizarea părinţilor şi a elevului;
 Consilierea familiei şi a elevului;
 Dezvoltarea motivaţiei pentru învăţare;
 Recuperarea rămânerilor în urmă la învăţătură.
 Dezvoltarea stimei de sine;
 Identificarea factorilor de sprijin

Tipuri de activităţi pentru realizarea obiectivelor:

1. Vizită, însoţiţi de un reprezentant al Poliţiei Comunitare, la domiciliul elevului.
2. Discuţii cu părinţii elevului despre situaţia şcolară a acestuia, despre necesitatea
aplicării unui tratament medicamentos pentru ameliorarea simptomatologiei
ADHD.
3. Stabilirea unui „Contract de colaborare”, de comun acord, şi prin participarea
tuturor părţilor interesate la elaborarea şi respectarea lui: părinţi – elev – diriginte
– profesor de sprijin – consilier şcolar.
4. Realizarea de către consilierul şcolar a câte un program personalizat de consiliere
pentru fiecare: mamă, tată şi pentru copil.
5. Însoţirea elevului la un consult medical de specialitate pentru stabilirea
tratamentului medicamentos pentru ADHD.
6. Monitorizarea zilnică a comportamentului la şcoală şi acasă, prin Fişa de
monitorizare specifică tratamentului medicamentos pentru ADHD.
7. Monitorizarea prezenţei elevului la lecţii.
8. Monitorizarea prezenţei elevului la Cabinetul de sprijin.
9. Includerea elevului în activităţi gen „Şcoală după şcoală”.
10. Realizarea de activităţi de perfecţionare metodică a cadrelor didactice pe teme de
incluziune şcolară, cerinţe educative speciale (CES) stiluri de învăţare, învăţare
centrată pe elev, Teoria inteligenţelor multiple (Gardner), dezvoltarea motivaţiei
pentru învăţare etc.
11. Folosirea Cabinetului de sprijin ca Centru de resurse pentru cadrele didactice care
lucrează cu elevi cu CES.
12. Utilizarea pe tot parcursul activităţilor cu elevul (şi cu părinţii!) şi de către toţi
factorii de sprijin a laudei şi recompenselor sociale şi materiale, pentru creşterea
stimei de sine şi a motivaţiei pentru învăţare.
4
 13. Întâlniri periodice a factorilor de sprijin, pentru discutarea rezultatelor obţinute şi
reconsiderarea cazului, stabilirea a noi obiective şi activităţi specifice noii situaţii.
Activităţile enumerate mai sus au caracter de urgenţă, se stabilesc pe o perioadă de un
semestru, cu aşteptări ca ele să devină obişnuinţă (cu excepţia prezenţei poliţiei). În situaţia care
activităţile propuse în colaborare cu familia copilului nu vor fi posibil de realizat, se va cere
ajutorul Centrului pentru Protecţia Copilului.