Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Chirurgie Generala SemI
Chirurgie Generala SemI
2) Asepsia. Defenitia. Măsurile de profilaxie a infectiei aeriene (în sectiile de chirurgie, blocul
operator, sala de pansamente)
Asepsia – totalitateametodelorîndreptatespreprevenireapătrundereimicrobilorînplagă,
organismulpacientului, sau cu altecuvinte – creareaunorcondiţii sterile de lucru chirurgical.
În activitatea chirurgicală este necesară respectarea legii fundamentale a asepsiei, care poate fi
formulată astfel: totul ce contactează cu plaga trebuie să fie steril. Pentru aceasta este necesar
de a cunoaşte bine sursele prin care bacteriile pot nimeri în plagă. Sunt 2 de astfel de surse:
exogenă şi endogenă.
Exogenă, se consideră infecţia, care nimereşte în plagă din mediul care înconjoară bolnavul: din
aer (infecţia prin aer) cu picături de salivă şi de alte lichide (infecţia prin picături), de pe
obiectele, care vin în contact cu plaga (infecţie prin contact), de pe obiectele care rămân în
plagă (suturi, drenaje, etc.), aşa numite infecţii prin implantare.
Endogenă se consideră infecţia, care se găseşte în interiorul organismului sau pe tegumentele
lui (piele, tubul degestiv, căile respiratorii etc.). Infecţia endogenă poate pătrunde în plagă
direct sau prin vase (pe cale limfogenă sau hematogenă).
Pentru respectarea asepsiei în timpul operaţiilor în blocul operator trebuie respectată
devizarea în zone a încăperilor.
În zona sterilă 1 – sunt incluse încăperile cu cele mai stricte cerinţe: sălile de operaţie şi camera
de sterilizare (în cazul când lipseşte secţia de sterilizare centrală).
În zona 2 – a regimului strict se referă încăperile, care direct sunt legate de sala de operaţie;
sala de pregătire preoperatorie; sala de anestezie.
În zona 3 – zona regimului limitat – o alcătuiesc încăperile pentru pregătirea şi păstrarea
sângelui, pentru păstrarea aparatajului mobil pentru deservirea sălilor de operaţie, biroul
chirurgilor, asistenţe medicale, laboratorul pentru analize urgente.
În zona 4 – zona regimului spitalicesc obişnuit – include încăperile în care intrarea nu este
legată cu trecerea prin camera de dezinfecţie sanitară: biroul şefului blocului de operaţie, a
asistentei medicale şefă şi camera pentru lengerie murdară şi deşeuri.
În timpul lucrului se respectă curăţenia, compresele şi tampoanele de tifon îmbibate cu sânge
sau secreţie din plagă se aruncă în ligheane speciale. Exsudatul şi puroiul din plagă sau cavităţi
se colectează cu aspiratorul într-un vas închis.
Curăţenia în sala de operaţie se face cu prudenţă pe cale umedă.
Există următoarele metode de curăţenie în sala de operaţie.
1. Curăţenia curentă în timpul operaţiei: infirmiera strânge tampoanele şi compresele
întâmplător căzute pe podea şi şterge podeaua murdară de sînge sau exudat.
2. Curăţenia sălii de operaţie după fiecare operaţie.
3. Curăţenia zilnică după finisarea operaţiilor obişnuite sau urgente.
4. Curăţenia generală a sălii de operaţie, care se face conform unui plan într-o zi când nu se fac
operaţii, o dată pe săptămână.
5. Dimineaţa înainte de a începe lucrul, suprafeţele orizontale(duşumeaua, mesele, pervazurile)
se şterg cu o cârpă umedă, pentru a strînge praful depus peste noapte. Această metodă se
numeşte prealabilă.
Temperatura aerului din sala de operaţie trebuie să fie între 22 – 250C la o umeditate de 50% şi
cu o ventilaţie ce asigură schimbul aerului de 3-4 ori pe oră. Temperatura mai înaltă provoacă
transpiraţie, infectând astfel tegumentele cu bacterii din glandele sudoripare. Temperatura
joasă poate provoca răcirea bolnavilor şi crea condiţii pentru dezvoltarea complicaţiilor.
În cazul când se foloseşte epuratorul de aer staţionar se asigură schimbul aerului curăţit de 40
de ori într-o oră. În afară de aceasta dezinfectarea aerului din sala de operaţie şi pansamante se
face cu lămpi ultraviolete bactericide.
Indicatii(in caz de hemoragii arteriale masive ,atunci cind nu este posibila realizarea
hemostazei prin alte metode
In cazul amputarii(taierii sau sectionarii unui membru))
metode de aplicare a garoului
Prin aplicarea garoului se realizeaza comprimarea tesuturilor moi ale membrului impreuna
cu vasele sangvine si comprimarea lor la os.
Tehnica aplicării garoului în cazul hemoragiei este următoarea: în jurul bazei membruluiridicat se aplică garoul
puternic întins cu care se înfăşoară membrul de 2-3 ori. Pentru a prevenistrangularea pielei sub garou se pune un
şerveţel, o bucată de pînză, haina. Garoul se aplică maisus de locul traumat şi mai aproape de plagă în aşa fel ca artera să
fie coprimată complect. Dacă
garoul a fost aplicat corect, hemoragia se stopează, dispare pulsul periferic, tegumentele
membrului devin palide.Garoul se aplică la o distană de rană, deasupra cotului sau agenunchiului, prin
strângere treptată. La fiecare 15-20minute, garoul se desface pentru a permite sângelui să circule. Acesta se
mentine nu mai mult de 2h – vara si 1h iarna, p/u a nu produce necroza tesuturilor.
Complicatiile
Se comprima nu
numaiartereledarsitrunchiurilenervoaseceeaceprovoacapareza¶leziamembrului
Pericolulgangreneimembruluicindcomprimarea cu garoudepasestetimpul de 2 h
Suprimareacirculatiei in membrul respective atenuiazarezistentatesuturilor la
infectiesimicsoreazacapacitatealor de regenerare, iarsuprimareaaportului de oxygen la
tesuturicreeazaconditiifavorabile p/u dezvoltareainfectiei anaerobe.
Cauze:
Precoce- conditionate de iesirea trombului care obtureaza vasul, datorita ameliorarii starii generale a
bolnavului si ctesterii tensiunii arteriale.
Tardiva- infectarea ranii care provoaca liza trombuscului eroziunea peretelui vascular.
Profilaxia:
Tratamentul chirurgical active al ranii cu legarea minutioasa a vaselor lezate, imobilizarea membrului,
asigurarea repaosului + masuri de combaterae a infectiei.
Tratament:
Precoce- revizia ranii si aplicarea ligaturii pe vasul singerind.
Tardivă – mai complicate cu procese inflamatoare acute in rana, face ca ligatura vasului sa nu fie
sigura, dar oricum se aplica ligatura simpla a vasului singerind. + tratament antiinflamator.
19. Transfuzia de singe: Istoric, perioade.
1492- papa Innocent al XVIII fiind imbatrinit sia facut transfuzie de singe de la 2 tineti, ca rezultat
papa a murit fiind urmat de acesti tineri care au murit de embolie.
1628- W.Harvey medic englez a descoperit ca singele are rolul de a transporta ceva, dar ce anume nu
se stia.
1667- Jean Baptiste Denis este primul care injecteaza singele de la animal la om. De la miel unui baiat
de 15 ani care avea febra. Lui Baptiste ia reusit. pacientul sa vindecat definitiv.
1668- tot Baptiste prin transfuzii de singe de vitei a salvat unca un pacient.
1675- Parlamentul de la paris a aprobat o lege ce interzicea transfuziile experimentale pe animale si
interzicea efectuarea lor asupra oamenilor.
1679- merklen a cominicat ca uneori la amestecarea singelui de la 2 indivizi se produce aglutinarae, ce
comunica despre incompatibilitatea singelui.
1788-sa dovedit ca un ciine slabit de o pierdere de singe are nevoie de transfuzie pentru a fi reanimat.
aceasta fiind valid si pt oameni. tot atunci sa demonstrat ca singele transporta O2.
1901 datorita descoperirii grupelor sangvine de Landsteiner, transfuziile au loc cu succes.
1924- Shamov trafuzia de singe cadaveric.
20. Hemostaza definitiva. caracterizati metodele mecanica, fizica, chimica, biologica.
MECANIC- ligaturarea vasului in rana sau simpla aplicare a suturii vasculare, pansament compresiv si
tamponament. avantajul ligaturarii vasului consta in aplicarea ligaturii departe de plaga in tes.
nemodificate, ceea ce este mai putin periculos si mai comod. Aplicarea suturii vasculare prezinta o
metoda idealade hemostaza fiinda segmentul lezat al arterei poate fi inlocuit cu un vas conservat sau o
proteza vasculara pentru a restabili circulatia.
FIZIC-aceasta metoda se bazeaza pe utilizarea temperaturilor joase de a provoca spasmul vascular, iar
a celor ridicate pentru a coagula singele. Pentru racire se utilizeaza apa rece, ghiata, cu care se umple
punga de cauciuc shi se aplica pe regiunea lezata. Acum se utilizeaza bisturiul electric
(electrocuagularea) care dezvolta o temperatura ridicata si coaguleaza tesuturile si vasele in locul de
contact astfel permite oprirea hemoragiei.
CHIMIC-include utilizarea substantelor vasoconstrictoare si preparate caremaresc coagulabilitatea
singelui. aceasta metoda de hemostaza se utilizeaza rar. ex: la hemoragii a mucoaselor se utilizeaza
sol. adrenalina (1:1000). Pentru coagulabilitate se utilizeaza: clorura de calciu.
Aglutinogenii sunt polipeptizi cu sediul în stroma eritrocitelor, dar mai pot fi găsite în leucocite,
spermă, salivă, suc gastric. Ei sunt termostabili, suportă temperatură de 1000timp de 24 ore şi-s
rezistenţi la uscare. Aglutinogenul poate avea câteva varietăţi – A1; A2 în dependenţă de forţa de
aglutinare. În prezent au fost identificaţi circa 7500 de antigeni eritrocitari împărţiţi în 9 sisteme, însă
importanţă practică o au numai A şi B.
Aglutininile α şi β se găsesc în fracţia gama a globulinelor plasmei şi-s mai puţini termostabile,
suportând temperatura sub 600. Ele se împart în Naturale (cu care omul se naşte) şi Imune (care apar
pe parcursul ontogenezei, spre exemplu- aglutinine anti-rezus). Mai deosebim aglutinine „la rece”,
care î-şi manifestă reacţia de aglutinare la temperatura +40 - +160 şi aglutinine „la cald” activitatea
maximală la temperatura +370 - +420. În afară de aceasta se întâlnesc aglutinine complete, care
aglutinează eritrocitele în mediu salin şi coloidal, precum şi incomplete, fiind active nuami în mediu
coloidal.
Eritrocitele umane pot conţine ambii aglutinogeni, unul singur sau nici unul, tot aşa şi în plasmă pot fi
întâlnite ambele aglutinine, una singură sau nici una. În dependenţă de aceasta în prezent printre
locuitorii globului conform sistemului ABO, pot fi întâlnite 4 grupe sangvine:
O (I) α, β; A (II) β; B (III) α; AB (IV) O.
Eritrocitele umane pot conţine ambii aglutinogeni, unul singur sau nici unul, tot aşa şi în plasmă pot fi
întâlnite ambele aglutinine, una singură sau nici una. În dependenţă de aceasta în prezent printre
locuitorii globului conform sistemului ABO, pot fi întâlnite 4 grupe sangvine:
O (I) α, β; A (II) β; B (III) α; AB (IV) O.
Deci în medicina practică termenul „Grupa de sânge „ ca regulă, reflectă combinarea antigenilor
eritrocitari a sistemului ABO şi a anticorpilori respectivi în serul sangvin.
Grupele de sânge se moştenesc prin eriditate conform legilor clasice ale geneticii, rămânând stabile pe
tot parcursul vieţii.
Proba biologică
La începutul transfuziei se transfuzează 10-15 ml de sânge, după aceasta transfuzia se stopează
pe un timp de 3 minute. Dacă lipsesc semne clinice de complicaţii sau reacţii (tahicardie, dispnee,
hiperemie, dureri în regiunea lombară), atunci din nou se transfuzează 10-15 ml de sânge şi în decurs
de 3 minute se supraveghează bolnavul. În total se repetă procedura de 3 ori.
Din aceste considerente în practica clinică are importanţă de stabilit nemijlocit şi agentul lezant, care
va exprima caracteristica acestor factori:
- arsură cu flacăra;
- arsură cu aburi umezi sau uscaţi;
- arsură cu ulei fierbinte;
- arsură cu bitum topit;
- arsură de contact cu metale incandescente…
Metoda lui Glumov propusă din 1953, care se mai numeşte „metoda palmei”. Ea constă în faptul că
suprafaţa palmei accidentatului corespunde la un % din suprafaţa totală a corpului.
Metoda Postnicov propusă în 1949 constă în aplicarea pe pala combustională al unei pelicule de
celofană şi pe ea se conturează hotarele arsurii. Pelicula dată se aplică pe o suprafaţă gradată de
pătrate cu suprafaţa deja ştiută, după care se determină şi suprafaţa afectată, iar în raport cu suprafaţa
corpului se determină procentul de suprafaţă afectată.
Metoda de tabele-şablon Lund-Brower constă în calcularea suprafeţelor de arsură conform
tăbliţelor speciale pentru arsuri deja stabilite cu procentajul al diferitor regiuni ale corpului. (tabele
separate pentru adult şi copii).
40.Boala arsilor.Definitie.Perioadele
BOALA COMBUSTIONALĂ - este o totalitate de reacţii generale ale organismului şi dereglarea
funcţiei organelor interne ca răspuns la trauma termică.
Boala arşilor se dezvoltă în cazul când:
- suprafaţa afectată este mai mult de 15-25% de arsuri superficiale;
- sau mai mult de 10% de arsuri profunde;
- sau în cazul arsurilor căilor respiratorii indiferent de arsurile externe.
Perioadele bolii combustionale:
I - perioada şocului combustional: (durează pînă la 3 zile) şi este determinate de:
- aferentaţie dureroasă excesivă;
- plasmoragie;
- dereglarea funcţiei rinichilor.
Tabloul clinic al şocului combustional este destul de tipic: accidentatul suferă dureri
puternice în locurile arsurilor, este excitat dar foarte repede devine inhibat şi adinamic. Progresiv se
micşorează TA, se accelerează pulsul, se micşorează temperatura. În cazurile grave se dereglează
respiraţia, se dezvoltă hipoxia organelor şi a ţesuturilor, se stabileşte acidoza, hemoconcentraţie,
micro- şi macrohematurie, oligurie. Deosebim trei grade al şocului combustiona în raport cu
dereglările sus enumerate:
- Şoc de gr.I se instalează la arsuri de 15-20% din suprafaţa corpului;
- Şoc gr.II în 20-60% de arsuri;
- Şoc gr.III în cazul când suprafaâa este mai mare de 60%.
II – perioada toxemiei combustionale (durează pînă la 10-15 zile) este determonată de absorbţia
din plaga combustională al toxinelor (oligopeptidele toxice, glucoproteizilor cu specifitate antigenică;
III – perioada de septicotoxemie combustională (durează 2 - 3 săptămîni). Această perioadă este
determinată de:
- Hipoproteinemia declanşată;
- Inhibarea-epuizarea activităţii sistemului imun;
- Alipirea infecţiei şi dereglările provocate de procesul inflamator infecţios;
- Absorbţia toxinelor bacteriene.
IV – perioada de reconvaliscenţă.
42. Complicatiilearsurilor.
Complicatiigenerale:
Pulmonare- edemulpulmonaracut, pneumonii, insuficienta respiratory acuta
Cardiovasculare- tahicardie, aritmii, infarctemiocardice, tromboze, emboli
Digestive-varsaturi, colesticite acute, pancreatite
Renale- insuficientarenalaacuta
Complicatii locale:
Cicatricesisechelefunctionale
Infectiaplagiiarse
Distrugeri de organe( ureche, nas, buze, degete)
43. tratamentul local in combustii.
Toaletacitmairapida sic it maicompletposibil a tegumentelorsi a plagilorarse cu apasisapun.
Ulterior tratamentul se face prinmetodainchisa (pansament) simetodadeschisa (expunerea la aer)
saucombinatasau operative.
Metodainchisa de tratamentpesuprafataarsurii se aplicapansamente, cu antibiotic
ceblocheazaevolutiainfectiei.
Metodadeschisa-dupaprelucrareaprimara a suprafeteiarsebolnavulesteculcat in patulasternut cu
cearsafsterilsi se acopera cu o carcasa tot din cearsafuri sterile. Cu ajutorulbecurilorelectrice se
mentine temperature de 23-25 grade.Supraftaarsurii se usucasi se acopera cu crusta, sub care isi are
locvindecarea.
44. Primulajutor in combustiitermice, chimice
Primulajutor la arsurichimice:
-spalareaimediata cu apatimp de 30 min a zoneiafectate
-aplicareacompreselor in functie de substantachimica care a generatarsura:
Comprese cu sol NaHCO3 pentruarsuri cu acizi
Comprese cu sol de acid acetic pentruarsurile cu substante alkaline
. Acordareaprimuluiajutor: stopareaactiuniiagentuluitermicasupratesuturilor ,racirealoculuitimp de
10-15 minute, aplicareapansamentului aseptic, analgeziesiinitiereatratamentuluiantisoc.
Tratament:
Tratamentul in perioadaprereactiva-consta in acordareaprimuluiajutor. Victim estetransferata intro
camera calda. Membrele se incalesctimp de 40 min in baie, ridicindtreptat temperature apei de la 20
pina la 40 grade. Se aplicaunmasajmembrelor de la perifieriesprecentru. Concomitent cu masurile
locale se iauinfaptuiesksicele de ordingeneral:invelire, termofoare, ceaifierbinte,
preparatecardiotonice.
Tratamentul in perioadareactiva:;adegeraturi de gradul 1 bolnavulestedus intro incapere la 18-20
grade, suprafatadegerata se prelucreaza cu alcool, si se acopera kun pansament aseptic. Daca
hyperemia siedemul se micsoreaza lent se aplicaprocedurilefizioterapeutice.
La degeraturi de gradul 2: pielea se prelucreaza cu alcool, se deschidflictenele, si se indeparteaza
epidermal desprins, dupaaceea se aplicaunpansament cu alcoolpe 6-10 zile. Se aplica procedure
fizioterapeuticeprecumsimiscari in articulatii.
La degeraturi de gradul 3: se indeparteazatesuturilenecrotizatepentru a
prevenievolutiagangreneiumedesiinfectiei. Dupaaparitialiniei de demarcatie in a 8-14 I se
inlaturatesuturilenecrozatesau se diseacapentruuscareacitmairapida. Dupaoperatie se
efectueazametodadeschisa de tratament.
Tratamentulbolnavilor cu degeraturi de gradul 4 nu se deosebeste in principiu de cel a bolnavilor de
gradul 3. In afara de necrotomiesinecrectomie cu
inlaturareaoaselorgangrenateuneoriestenecesaraamputatiasegmentelordegerate ale membrului.
46. electrocutarea. Tabloul clinic.Complicatii.
Cauzaelectrocutariipoate fi provocata de curentul electric sau a curentuluiatmosferic –
trasnetul.Periculosipentruviatasuntconsideraticurentii alternative de 120 V simaimult, cu toate ca
suntdescriescazurimortale cu o tensiunemultmai mica (65 V). cauzamortii in
urmatraumeielectriceeste:
1. paraliziaprimara a cordului
2. paraliziaprimara a respiratiei
3. paraliziaconcomitenta a corduluisirespiratiei
4.paraliziacreierului
Tabloul clinic:manifestarileclinicedeind de graviditatealeziunilor. Simptomelegenerale de bazasunt
determinate de modificarile din parteasistemuluinervos central, cardio-vascular, si
respirator.Bolnaviiacuzadureri de cap, slabiciune,slabireamemoriei, auzului, vederii, mirosului. Se
constatahiperexcitabilitate, sentiment de frica. La examinareaneurologica se
depisteazadisparitiareflexelornormalesauaparitiacelorpatalogice. Pulsulesterar, tensionat,zgomote
cardiac surde, aritmie.
47. eletrocutarea. Primulajutor.
Primulajutor in cazuri de leziunigrave cumanifestari de moarteaparentatrebuieacordata la
loculaccidentariisi in timpultransportarii. In lipsarespiratieisiactivitatii cardiac
acordareaprimuluiajutorincepe cu respiratiaartificiala a plaminilorsimasajulcordului.Concomitet se
iaumasuri contra socului (introducereaintravenoasa a cardioonicelor,
hemotransfuziiintravenoasesiintraarteriale). In leiuni locale se aplicapansamente.Tratamentul local a
leziunilor se reduce la complexul de masurifolosite la tratamentularsurilor( racirealoculuitimp de 10-
15 min, aplicareapansamentului aseptic, analgeziesitratamenantisoc).
Tehnicamasajului cardiac- se aplica transversal podulpalmeiuneiadintremaini (de obiceistanga) pe
1/3 inferioara a sternului, iarcealaltapalma se suprapune perpendicular pe prima. Cu
celedouamainisuprapusesi cu brateleintinse, ajutandu-se de greutateacorpului,
salvatorulexercitapresiuniritmiceasuprasternului.Fiecarecompresiuneva fi bruscasiscurta
(aproximativ o secunda) sivaexercita o presiuneverticala a sternuluisprecoloanavertebrala, in asafel
ca sternulsa fie infundat cu aproximativ 5-6 cm. Se apasanumai cu podulpalmei,
degetelefiindridicatepentru a se evitacomprimareacoastelor.
Dupafiecarecompresiunesternulestelasatsarevina in pozitieinitiala, farasa se ridicemainile de
pesternulvictimei.
48.plagile. Definitia.Clasificarea.
Plagilaestenumitaorisicetraumatizaremechanica a organismuluiasociata cu
dereglareaintegritatiiinvelisuluitesuturilor-al tegumentelorsaumucozitatilor.
Clasificarea:
Dupaapaitialor se claseaza in:
*chirurgicale-cu scop de tratamentsau diagnostic
*ocazionale-pot provocarau, pina la moarte
In dependeta de caracterullezariitesuturilor:
*taiata *prinintepare *contuzionata *lacerate *toccata *muscata * mixta *prinarma de foc
Dupagradul de infectare:
*Aseptice
*Recent infectate
*Purulente
In dependent de atasarea plagilor fata de cavitatile organismului:
*penetrate
Cu lezarea viscerelor
Fara lezarea viscerelor
*nepenetratnte
49. Patofiziologia si morfologia ( evolutia) plagilor, fazele. Caracteristica.
Proces de plagă – este o totalitate de dereglări consecutive ce apar în plagă şi reacţiile declanşate ale
întregului organism.
Evoluţia procesul de plagă se poate deviza în:
1. reacţia generală a organismului;
2. reacţia locală sau regenerarea plăgii.
Există mai multe clasificări al fazelor procesului de plagă. Conform lui Rufanov procesul de plagă este
divizat în două faze:
- faza de hidrataţie;
- faza de dehidrataţie.
Girgolav marca trei perioade de regenerare a plăgii:
I. perioada de pregătire;
II. perioada de regenerare;
III. perioada de cicatrizare.
La momentul actual, mai aproape de a înţelege procesul de plagă, este clasificarea propusă de către
M.I.Cuzin (1977):
faza de inflamaţie (1-5 zile);
faza dereglărilor vasculare;
faza curăţirii plăgii de mase necrotice;
faza de regenerare (6-14 zile);
faza de formare şi reorganizare al cicatricei (de la a 15 zi).
Faza de inflamaţieCuprinde :
I . faza dereglărilor vasculare
Dereglarea integrităţii vaselor de sânge şi de limfă cu dereglarea fluxului sanguin şi limfatic contribuie
la:
1. Spasmul vascular de scurtă durată cu dilatare stabilă şi dereglarea permeabilităţii peretelui
2. extravazarea lichidului;
3. mărirea densităţii sângelui;
4. adghezia şi agregarea trombocitelor;
5. trombarea capilarelor şi a venulelor;
6. micşorarea perfuziei => alterarea oxigenării tisulare în jurul plăgii;
7. se instalează acidoza tisulară;
8. se dereglează metabolismul glucidic şi proteic
9. se măreşte presiunea osmotică în ţesuturi => reţinerea apei declanşarea edemului
tisular (hidrataţia ţesuturilor).
II. Faza curăţirii plăgii de mase necrotice
În această fază importanţa esenţială este pe seama elementelor figurate ale sângelui şi a
fermenţilor. Deja în primele 24 de ore în plagă apar leucocitele, iar la a 2-3 zi limfocitele şi macrofagii.
Neutrofilele sunt responsabili de: fagocitarea microorganismelor, maselor necrotice;proteoliza
extracelulară; liza ţesutului devitalizat; eliberarea mediatorilor inflamaţiei.
Macrofagii sunt responsabili de:eliberarea fermenţilor proteolitici; fagocitarea maselor necrotice
parţial distruse de neutrofile;fagocitarea neutrofilelor alterate;
fagocitarea productelor dezintegrate bacteriene; participarea în reacţiile de răspuns imun.
Limfocitele contribuie la producerea răspunsului imun.
Într-o evoluţie a procesului de plagă fără complicaţii la a 5-6 zi majoritatea reacţiilor inflamatorii
deminuiază şi survine următoarea fază.
Faza de regenerare
În plagă are loc două procese:
- formarea colagenului;
- creşterea intensivă al vaselor de sânge şi limfatice.
În plagă are loc deminuarea numărului de neutrofile şi migrarea de fibroblaşti. Fibroblaştii sunt
responsabili de: sinteza ţesutului conjuctiv; producerea fibrelor elastice de colagen; sinteza
citokinelor; posedă receptori IL-2 factorului de baza de creştere al fibroblaştilor şi factorului de
creştere trombocitar.
Acestei faze este caracteristic:
- micşorarea acidozei tisulare;
- mărirea ionilor de Ca;
- micşorarea ionilor de K;
- deminuarea inflamaţiei;
- micşorarea eliminărilor din plagă;
- dispariţia edemului tisular.
Regenerarea plăgii prin intenţie primare are loc în cazul plăgilor neinfectate, cu diastază a marginilor
mică cu faza de inflamaţie minimală şi fără proces supurativ şi fără formarea ţesutului granulat.
Faza a doua a procesului de plagă într-o regenerare prin intenţie secundară este caracterizată prin
formarea ţesutului granulant - un ţesut conjuctiv special ce se formează în regenerare secundară a
plăgii, care contribuie la acoperirea rapidă a defectului. În normă, fără traumatizare, acest ţesut nu
există.
Un rol deosebit în formarea ţesutului granulant îl au vasele sanguine. Capilarele noi formate
sub acţiunea presiunii sângelui capătă o direcţie din adânc spre suprafaţă. Dar negăsind peretele
vasului contrapus, efectuează o cotire abruptă întorcânduse înapoi în adâncul peretelui plăgii. În aşa
fel se formează nişte anse de capilare. Din aceste anse de capilare are loc migrarea elementelor
figurate cu formarea fibroblaştilor generând producţia ţesutului conjuctiv. În asemenea fel plaga se
umple cu granule mici de ţesut conjuctiv, în baza căruia stau ansele de capilare.
Semnele generale:
-anemia acuta
–infectia
-socul
Plaga tăiată este produsă de un obiect ascuţit (cuţit, lamă, sticlă). Sub acţiunea acestor obiecte
ţesuturile sunt traumatizate pe o suprafaţă îngustă, iar ţesuturile din jur sunt traumatizate
nesemnificativ. În aceste plăgi sindromul dolor este pronunţat moderat. Plăgile tăiate sunt periculoase
prin pericolul lezării trunchilor nervoşi, vasculari şi a organelor cavitare. În lipsa acestor lezări plăgile
tăiate se vindecă adese fără complicaţii, adesea prin intenţie primară.
55. Semnele locale a plagii prin arma de foc. Caracteristica zonele plagii prin arma de foc.
Deosebirea principală al plăgii prin armă de foc este viteză mare al obiectului traumatizant (glonţ,
ghilea, alice). Într-o plagă prin armă de foc, dacă glontele rămâne în ţesuturi, energia glontelui
totalmente se transmite ţesuturilor prin lezarea lor. Dacă glontele trece prin ţesuturi şi prelungeşte
zborul, atunci energia cedată ţesuturilor este mai mica, fiind folosită la distrugerea ţesuturilor. Dar
dacă glontele pierde stabilitatea şi începe a se „rostogoli” prin ţesuturi energia cedată ţesuturilor este
maximă, şi lezarea de asemenea este maximă.
La pătrunderea glontelui în ţesuturi se creează o zonă de presiune înaltă, în care se comprimă
ţesuturile, ce se răspândeşte lateral sub formă de undă de lovire. Apare fenomenul „lovirii laterale” ce
contribuie la formarea cavităţii pulsative, ţesuturile comprimânduse, detaşânduse şi reciproc
deplasânduse unul faţă de altul. Astfel avem trei zone de distrugere :
- I zonă – canalul plăgii. În unele cazuri conţine glontele, corpi străini, bucăţi de ţesuturi
necrotizate, sânge, microbi;
- II zonă – zona de necroză primară, cauzată de acţiunea energiei cinetice transmise de la
glonţ. Conţine ţesuturi devitalizate îmbibate cu sânge;
- III zonă – zona de comoţie moleculară sau necroză secundară. Este alcătuită de ţesuturi
cu metabolism dereglat şi elemente celulare distruse. Cauza nemijlocită al acestor
modificări este microtrombozele apărute ca rezultat al dereglărilor intercelulare în urma
mişcărilor ondulatorii al ţesuturilor.
Plăgile prin armă de foc întotdeauna sunt considerat infectate din cauza prezenţei unei zone de
necroză răspândită, şi prezenţei infecţiei în canalul plăgii apărut în urma glontelui ca rezultat al
cavităţii pulsative şi presiunii negative în urma glontelui, care atrage ţesuturi de haină şi murdărie din
exterior. Toate acestea contribuie la dezvoltarea infecţiei anaerobe.
Plaga prin armă de foc după caracterul canalului poate fi:
1. Transfixiantă – este prezent şi poarta de intrare şi ieşire al glontelui;
2. oarbă – este prezentă numai poarta de intrare;
3. tangenţială – canalul plăgii trece prin ţesuturile superficiale, fără pătrunderea în cavităţi
interne ale organismului.
64.Abcesul cald.Flegmonul.Etiopatogeneza.Morfologia.Clinica.Tratamentul.
Abcesul cald reprezintă o colecție purulentă care evoluează cu semnele clinice ale unei inflamații acute.
Etiologie: ete provocat de prezența și dezvoltarea unor microbi, cel mai frecvent de stafilococ sau
streptococ. Acești germeni pătrund direct din exterior, prin zgîrieturi, înțepături sau tăieturi netratate la timp.
Etiologia abcesului: puroi cremos, fluid, gălbui.
Tambou clinic. O formațiune bine delimitată, inconjurată la periferie de o zonă de edem care în 1 zi prezintă
duritate central care apoi devine fluctuentă.
Semne generale: febră, frisoane, cefalee, insomnie.
Tratament: evacuarea colecției prin incizie largă la nivelul zonei de maximă influiență, curățarea cavității și
spălarea cu soluții antiseptice. Antibioterapie înainte de colectare prin și la persoane imuno-deprimate
dezvoltă septicemie.
Flegmonul – inflamație acută a țesutului celulo-adipos, caracterizată prin difuziune fără tendință la limita și
prin necroză masivă a țesuturilor.
Etiopatogenie:
-cauza determinată: cel mai frecvent este încriminat streptococul, dar pot fi întîlniți și stafilococ.
-cauze favorizante: virulență crescută a germenului, reactivitate scăzută a organismului, plăgi zdrobite,
injectare de substanțe vasoconstrictoare sau necrozante în țesutul subcutanat, nerespectarea regulilor de
asepsie si antisepsie.
Morfopatologie:
-perioada de invazie(celulita): se întinde pe primele 1-2 zile; se constată edem important ci luciu
tegumentelor, hiperemie,bombare tegumentară
-faza de inflamație acută: 2-4 zi, apare puroiul sub forma unui lichid maroniu-roșcat care nu este încă
colectat
-faza de necroză: 5-6 zi, supurație tipică care disecă interstițiile și furează de-a lungul formațiunilor
anatomice
-perioada de reparație: eliminare a țesuturilor necrozate, apariție de cicatrici vicioase insoțite de tulburări
funcționale.
Clinic:
-în perioada edematoasă: predomină semne generale(febră înaltă, frisoane,tahicardie, anorexie, vărsaturi),
durere locală
-în perioada inflamatorie: stare generală (se adaugă cianoză a buzelor), dureri insuportabile local
-în faza de abcedare: în cazul bolnavilor netratați se poate instala soc toxico-septic cu deces, în cazul
tratamentului adecvat se obține ameliorare a starii generale
-în perioada de reparație: revenire treptată la normal.
Tratament:
-medical: general(antibioterapie cu spectru larg ,vaccinoterapie, antipiretice); local(pungă cu gheță,
comprese umede cu antiseptice)
-chirurgical: incizii largi și contraincizii, debridări tisulare cu excizia zonelor necrotice, drenaj multiplu cu
tuburi, lavaj repetat cu soluții antiseptice.
Etiopatogeneza:
Inflamatia seroasa se localizeaza la inceput in stratul papilar al dermului, se caracterizeaza prin
roseata excesiva (forma eritimatoasa a erizepelului). In caz de formare a veziculului epidermale
implute cu exodat seros, erizepelul se numeste bulos. Implicarea tesutului celulo-adipos subcutanat in
procesul inflamator duce la formarea felgmonului (forma flegmonoasa). In virulenta mare a infectiei
se produc deseori necroze considerabile (forma necrotica).
Clasificarea:
Erizipelul este divizat în: (1) forma eritematoasă, (2) forma buloasă, (3) forma flegmonoasă, (4) forma
necrotică, în dependenţă de gradul severităţii manifestărilor locale. Starea morbidă debutează printr-
un sindrom de intoxicaţie gravă, frisoane, temperatură ridicată până la 39˚-41˚С. Pielea în zona
afectată este roşie aprinsă, dureroasă, cu hipertermie locală. Hotarele hiperemiei sunt foarte clare, iar
conturul este neregulat – simptomul „limbilor de foc” sau „hartei geografice”. În forma buloasă apar
bule cu lichid seros, care se contopesc, formând zone uriaşe de necroză cutanată.
Eriz. regidiv din regiunea extrimitatilor superioare duce la edem indelungat si tulburari ale functiilor
miinelor.
Regidivele din reagiunea extrimitatilor inferioare duc la elefanteaze
Tratament :
Erizipelul se tratează prin administrarea parenterală a antibioticelor din grupa penicilinelor.
Tratamentul chirurgical este indicat doar în formele flegmonoasă şi necrotică.
Se folosesc tratarea regiunii eriz. cu raze ultraviolete in fazele incipiente, duc la stingerea procesului
patologic . Radioterapia da cel mai bun efect in cazurile necomplicate . Pansamentul umed si baile sunt
absolut contraindicate. In forma buloasa dupa curatirea cu alcool a bulelor se recurge la incizia lor
apoi se aplica un pansament cu emulsie de streptomicina sau unguent de tetraciclina de 2% etc. In
forma flegmanoasa si gangrenoasa pe linga tratamentul descris se recurge la incizia colectia de puroi,
drenajul placii, indepartarea tesuturilor nectrotizate. Bolnavi trebuie numai decit internati in spital,
imobilizarea extrimitatilor lezate, bolnavul trebuie izolat.
68.Panaritiu .Etiopatogeneza.Clasificarea
Panariţiul-reprezintă o inflamaţie supurativă a ţesuturilor degetului.
Agent patogen-stafilocucul,rar streptococul
Microtraumatismele ( escoraţii,înţepături,corpi străini introduşi accidental joacă un rol esenţial în
apariţia panariţiului.Daca ele sunt neglijate riscă a fi infectate şi poate aparea pan.
Clasificarea panariţiului:
1.Conform structurilor anatomice ale degetului afectate:
-superficial
-al ţesutului conjuctiv subcutanat
-osos
-articular
-al tecilor tendinoase
-paronichie
-subunghial
-pandactilită (pan.total)
Tablou Clinic:
-dureri insuportabile
-roşeaţă slab pronunţată pe faţa dorsal
-degetul e semiflectat şi orice încercare de al îndrepta provoacă durere intensă
Clinica
Depinde de extinderea si localizarea procesului patologic si de graviditatea afectiunii primare, fiind o
complicatie a acesteea. Leziunea membranei sinoviale se caracterizeaza prin durere ce se intensifica
chiar si la cea mai neinsemnata miscare. Din aceasta cauza miscarile active in articulatie devin
imposibile, extrimitatea raminind in pozitia care asigura capacitatea maxima a articulatiei. Articulatia
se mareste in volum, contururile ei devin sterse, la palparea regiunii articulatiei se constata cresterea
locala a temperaturii, durerea din cauza apasarii, pielea devine rumena si edimatiata.
In cazul cind procesul suporatic cuprinde fascia ce inconjoara articulatia si muschii apare o tumefactie
a tesuturilor moi. Pielea are un caracter ecteric, bolnavul are fiebra intermetenta, frison si delir,
Aparatul ligamentar se distruge din care cauza se formeaza o „articulatioe balanta” ce duce la luxatii si
subluxatii patologice, inj singe apar mopdificari caracteristice procesului suporativ grav, radiogramele
dupa 2-3 saptamini de la inceputul bolii se evidentiaza leziuni ale cartilagelor, oaselor, iar mai tirziu
luxactii si subluxactii.
Tratament:
Tratamentul conservator sau chirurgical imobilizarea articulatiei. In sinoviteimobilizarea trebuie
imediat dupa lichidarea fenomenelor acute in osteoartritele cu distrugere excesiva a osului
imobilizarea trebuie lasata pina la aparitia antelozei intr-o pozitie functionala comoda. In sinovitele
seroase dupa punctia articulatiei se aplica un pansament compresiv care fixeaza articulatia si
inlesneste rezobtia exsodatului. Se realizeaza punctia articulatiei cu evacuarea puroiului dupa care se
introduc antibiotice. Dupa punctie se aplica un pansament compresiv si se imobilizeaza extrimitatea.
Daca prin punctie nu se obtine un efect terapeutic stabil se recurge la artrotomie ( articulatia se
deschide larg, se evacueaza puroiul, se introduce antibiotice, se instaleaza un drenaj.Dupa rezectia
arcticulatiei este necesar de imobilizat indelungat extremitatea intr-o pozitie functionala. Dupa
lichidare fenomenelor acute este indicat fizioterapia.
72.Osteomelita.Definitie.Clasificare
Osteomelita- este un proces acut sau cronic de infectie al osului si periostului, secundara altor infectii
ale organismului. Infectia asociata cu osteomielita poate fi localizata sau se poate extinde prin periost,
cortex, maduva osoasa si alte tesuturi adiacente. Patogenul bacterian variaza in functie de varsta
pacientului si de mecanismul de infectie.
Exista doua categorii principale de osteomielita: hematogena sau prin inoculare directa sau contigua.
Osteomielita hematogena este o infectie cauzata de insamintarea bacteriana prin singe. Germenii
provin de la o alta sursa de infectie a organismului: panaritiu, abces dentar, infectie faringiana,
bronsica, urinara, otita, etc. Apare mai ales la copii, iar localizarea frecventa este zona metafizara.
Osteomelita traumatica- consecintele unei plagi prin arma de foc ce reprezinta un process
pathologic secundar
Osteomielita acuta In functie de calea de infectare, osteomielita acuta poate fi impartita in
hematogena si exogena (directa). Osteomielita hematogena este observata predominant la copii si
implica oasele lungi, mai ales cele ale membrului inferior. La adulti extinderea hematogena este mai
frecventa la nivelul corpilor vertebrali lombari.
Osteomielita cronica. Este o infectie severa, persistenta a osului si a maduvei osoase. Este dificil de
tratat definitiv, de aceea pacientii pot purta aceasta infectie ani de zile.
73. Ostemielita acuta hematogena.Etiologie.Patogeneza.Clinica-inflamatie supurativa a maduvei
osoase .Osteomielita hematogena-apare in urma vehicularii microbilor in os prin singe.Este mai des
intalnita la copii si adultii de sex masculine(femur tibie).Etiologie si patogenie:Osteomielita e
provocata de microbe piogeni.Osteomielita acuta si cronica sunt provocate de stafilococi 60 80
%,streptococci 5 30 %.10 15 %pneumococi sau flora mixta.Din focarul
primar(furuncul,carbuncul,panaritiu,flegmon,abces,dinti cariati,anghine,procese inflamatorii cornice
in sinusuri,otite)microbii patrund in maduva osoasa prin torentul circulator si provoaca inflamatie.
Tablou clinic.In primele 2 zile indispozitie,dureri in extremitati,muski,cefalee,frison cu temperature
39 si mai sus,slabiciune,oboseala,varsaturi.Starea generala se agraveaza,delir,iritatie
meninghiala,uneori convulsii,limba saburala si uscata,bolnav palid,oki infundati,buze si mucoase
cianotice,piele uscata,coloratie icterica,tensiunea scazuta,zgomote cardiac surde,pulsul
accelerat.Respiratia accelerate ,superficial.Leucocitoza considerabila 15-20*10 (puterea
3),neutrofiloza,scad euzinofile si monocite,scade hemoglobina(pana la 30 g/l),apare o durere
intense,sfredelitoare strict localizata in partea lezata,la cele mai mici miscari striga de durere.
74.Osteomielita acuta hematogena.Tratamentul- inflamatie supurativa a maduvei osoase
.Osteomielita hematogena-apare in urma vehicularii microbilor in os prin singe Tratamentul cuprinde
masuri de actiune asupra intregului organism si masuri de actiune asupra focarului de infectie.Includ
metode consevatoare (antibioticoterapia ,repausul extremitatii)si chirurgicale.
Antibiotecoterapia-intramuscular de 2 ori pe zi la 4-6 ore cate 500 000 UA
penicilina,lincomicina,cefalosporina.Imbunatarie starii generale,scade febra,intoxicatia,insanatosire
grabnica.Mai pot fi administrate local,intraarterial,subperiosta si intraostal pentru a mari concentratia
loc in focarul purulent,In caz de colectie purulenta se recurge la puctie si evacuarea puroiului cu
intruducere de antibiotic.
Imobilizarea efectuata inca in primele zile a bolii contribuie delimitarea procesului
pathologic,calmarea durerii si imbunatatirea starii generale.
Tratamentul operator-daca antibiotic ineficiente,incizia unde se afla puroiul,dupa deskidere se asigura
un drenaj,sectionarea periostului,trepanarea cavitatii osteomedulare(in diafiza orificii de 1cm pentru
scurgere),sechestrotomia-cand sa format cutia sechestrala,chiuretajul,irigarea cu
antibiotic,tamponarea cavitatii heterotesuturi(cheaguri de sange,lambouri
cutanate,muscular,musculo-faciale)
75.Osteomielita cronica secudara,cazuze.Diagnostic.Tratament Dezvoltarea ostemieliatei
acute,din formele cornice fac parte ,abcesul Brody(formarea unei cavitati in os,ce contine puroi
delimitate de capsula) osteomilita sclerozta.Cauza trecerii din acuta in cronica este necroza continua a
zonei infectate din substanta spongioasa,Sechestrul format intretine inflamatia reactiva din partea tes
osos;tulburari grave ale nutritiei osului si periostului contribuie la evolutia procesului patlogic.
Simptome sunt neinsemnate si devin accentuate dupa acutizarea procesului inflamator,slabirea
restentei locale a organismului fata de infectia din os constituie o cauza a acutizarii procesului
pathologic.Examenul Rx este important,simptome dupa 10-14 zile.Intai metafiza se manifesta prin
structura stearsa;se utilizeaza fistulografia pentru a stabili sediul exact al sechestrului
Tratament Antibiotecoterapia-intramuscular de 2 ori pe zi la 4-6 ore cate 500 000 UA
penicilina,lincomicina,cefalosporina.Imbunatarie starii generale,scade febra,intoxicatia,insanatosire
grabnica.Mai pot fi administrate local,intraarterial,subperiosta si intraostal pentru a mari concentratia
loc in focarul purulent,In caz de colectie purulenta se recurge la puctie si evacuarea puroiului cu
intruducere de antibiotic.
Imobilizarea efectuata inca in primele zile a bolii contribuie delimitarea procesului
pathologic,calmarea durerii si imbunatatirea starii generale.
Tratamentul operator-daca antibiotic ineficiente,incizia unde se afla puroiul,dupa deskidere se asigura
un drenaj,sectionarea periostului,trepanarea cavitatii osteomedulare(in diafiza orificii de 1cm pentru
scurgere),sechestrotomia-cand sa format cutia sechestrala,chiuretajul,irigarea cu
antibiotic,tamponarea cavitatii heterotesuturi(cheaguri de sange,lambouri
cutanate,muscular,musculo-faciale)
76.Complicatiile osteomielitei.Tratament .Profilaxie
Complicatiile generale sunt in raport cu seritatea sindromului septicemie, cu reactivitatea
organismului si cu precocitatea si eficacitatea tratamentului antibiotic.
Asocierea localizarilor viscerale cu infectia osoasa si articulara intuneca mult prognosticul.
Printre localizarile viscerale, cele mai frecnte si mai reduile sunt trei: stafilococia pleuro-pulmo-nara,
pericardita si flegmonul perinefritic. Mai pot fi intalnite: meningite, abcese cerebrale, peritonite.
Complicatiile osoase sunt reprezentate de aparitia de focare osteomielitice multiple, ce au acelasi
aspect clinic si radiologie.
Complicatii locale
1. La nilul partilor moi
Complicatiile osteomielitei la nilul partilor moi intereseaza tegumentele, muschii, vasele si nervii.
a. Leziunile cutanate sunt de obicei consecinta supuratiilor cronice. Contiguitatea numeroaselor fistule
si presiunea exercitata de sechestre in drumul lor de eliminare spontana antreneaza o devascula-
rizatie a pielii cu producerea de ulceratii si pierderi de substanta.
b. Printre complicatiile musculare, amiotrofiile sunt cele mai frecnte. Ele sunt
consecintaimpotentei functionale cauzate de osteomielita si de imobilizarea prelungita.
c. Complicatiile vasculare sunt reprezentate cel mai des de sindromul de loja. Acest sindrom poate
surni fie in cursul fazei acute, cauzat de hipe-remie inflamatoare sau de abcesul subperiostic, fie in
decursul fazei cronice ca o complicatie a gesturilor chirurgicale reparatorii.
d. Complicatiile nervoase sunt mult mai rare, ele fiind in majoritatea cazurilor leziuni iatrogene.
2. La nilul oaselor
a. Supuratiile cronice constituie complicatia cea mai frecnta a osteomielitei.
Durerea este de obicei atenuata sau absenta si este in contrast cu intensitatea tulburarilor trofice si cu
fibroza partilor moi.
b. Fractura pe os patologic si pseudartroza sunt complicatii ce survin in formele gra insotite de
demineralizare intensa in regiunile unde rezistenta mecanica este minima.
Cura pseudartrozelor prin osteomielita este foarte dificila, si necesita timp indelungat si recurgerea la
toate resursele terapeutice din chirurgia ortopedica si reparatoare.In pierderile de substanta osoasa,
utilizarea aparatului Ilizara, prezinta marele avantaj ca ofera in acelasi timp posibilitatea consolidarii
si corectiei defectelor de ax si lungime.
77.Gangrena gazoasa,etilogie,clasificare.
Infectia anaeroba-este un process pathologic procavat de microbe ce se inmultesc in lipsa oxigenului
cu evolutie specifica.Se caracterizeaza prin lipsa reactiei inflamatorii si edem progresiv,degajare de
caz,necroza,stare grava a organismului in urma intoxicatie cu toxine bacteriene.O complicatie a
plagilor in timp de razboi.
Etiologia.Poate fi provocate de urmatorii agenti patogeni anaerobi: clostridium
perfrigens,cl.oedematiens,septicum,hystoliticum.Cel mai raspandit perfringers actiunea lor consta in
formarea rapida de gaz in tesuturi si in intoxicatia grava a bolnavului.
Existra trei clasificari: 1)anatomopatologica 2)clinica 3)anatomica
Anatomopatologica
-emfizematoasa(clasica)-predomina gaz in tesuturi fata de edem,agent pathogen cl perfringens
-edematiata(toxica)-toxicoza grava a bolnavalui ,predomina edem din tesuturi asupra gazului,cl
oedemantiens
-mixta-anarobi toxici formatori de gaz,edemul si emfizemul se dezvolta parallel
-necrotica-necroza sau dezintegrarea tesuturilor.
-flegmanoasa-emfizem si edem putin pronuntat
Clinica
-fulgeratoare-la cateva ore dupa ranire sau traumatism repetat,rapid la moarte
-acuta-restu cazurile de infectie anaeroba
Anatomica-epifasciala si subfasciala
78.Semne generale si locale in gangrene gazoasa
Variza in functie de specia si virulent microbilr ,de amploarea procesului,rezistenta organismului
bolnavului.Local:intensitatea manifestarii necrozei,edem,formare de gaze,flegmon gazos,suprafata
plagii.Durere in plaga,senzatie de distensie in extremitate,intoxicatie incipient,adinamia,apatia,stare
de excitatie,temperature pana la 39,puls accelerat 150,tensiunea scada 80.Extremitatea si plaga
edematiate,piele palida,pete si dungi rosie albastra.Gazul poate fi evidentiat prin radiografie in
extremitati,la comprimare ies bule de gaz,crestearea rapida a edemului,scade brusc Hb,scade nr de
hematii,leucocitoza,neutrofilie
79.Tratamentul gangrenei gazoase(specific,chirurgical,nespecific)
Specific-intrebuintarea unui amestec de seruri antigangrenoase.Doza curative de seruri,exprimata in
unitati antitoxice international(UA) este de 150 000 UA.Cu tel curative se introduce
intravenous,picatura cu picatura cu sol izotonica clor de sodium,100ml ser la 100-400 sol fiziol.
Chirugical-efecetuarea timpurie,de urgent a operatiei radical,in trei variante:
a)incizia larga si deskiderea focarelor de infectie urmata de excizia tes necrotizate
b)amputarea in intoxicatii progresiva grava
c)amputarea cu disecatia bontului,in cazuri avansate,tratare cu h2o2 cu imobilizare ideala
Nespecific-in intoxicatii grave,consta in dezintoxicatia energica a organismului,prin introducerea in
cantitati mari (max 4 l pe zi) de likide (sol fiziol) transfuzii de sange,
80.Tetanosul.Etiopatogeneza.Tabloul clinic
Boala infectioasa speficica acuta,provacat de bacil anaerob-cl tetani.Exotoxina produsa de acest
bacil,format din tetanospasmina.Actionind asupra SN duce la convulsii tonice si clonice a mm
striati.Boala survine in urma patrunderii CL tetani in mediul intern prin leziuni a tegumentelor.Se
intalneste in intestinele animalelor,oamenilor,in soluri,perioada de incubatie 4-14 zile
Tablou clinic. Semne initiale slab pronuntate cefalee,oboseala,excitatie,slbiciune,transpiratii,durere
in plaga,contractii usoare a mm plagii.Unul din semnele de baza convulsia tonico-clonica a mm
scheletului.Trismus-deskiderea dificila a gurii.Muschii mimici se contracta convulsive dint fetei o
expresie sarcastic.Convulsiile cuprind in scurt timp gatul,spatele,abdomen,extremitati.Oboseala
rapida,contracta toti muskii,poate duca la fractura oaselor,respiratia anevoioasa,poate surveni moarte
prin asfixie,temperature poate cresta la 42,puls accelerat,poate surveni moartea 1-2 zile
81. Profilaxia specifică şi nespecifică a tetanosului. Tratamentul tetanosului.
1.Profilaxia specific activă-pasivă- cu scopul de a mări imunitatea faţă de toxina tetanică.Constă în:
- imunizarea activă cu anatoxina antitetanică ( 1ml,peste 3 săpt. 1,5ml şi iar peste 3 săpt. 1,5
ml)+introducerea 1500+3000 UA de ser antitetanic intramusc. în caz de orice traumatism.
-Imunizarea pasivă- administrarea gamaglobulinei cu acţiune antitetanică,intramusc. la maturi şi
copii.
2.Profilaxia nespecifică-măsuri pentru îndepărtarea microbilor din plagă şi toaleta chirurgicală
timpurie şi completă a plăgii.
Tratamentul-tratament specific nu exista, el se trateaza symptomatic.( ser antitetanic,substante
neuroplegice).
82. Septicemia .Definiţie.Clasificare
Sepsis -patologie inflamatoare severă cauzată de diferite mi/o sau a toxinelor lor care are o
manifestare clinic identică indiferent de agentul provocator. Principală diferenţă a sepsisului este că e
non-contagios şi nu are perioadă de incubare.
Etiologia-stafilococi 68 % ,streptococci,pneumococi,mai rar echeria coli.
Surse de infecţie: flegmoane,abcese,mastite,peritonite,furunculi. ( prin intermediul unei plagi ,colecţii
purulente)
Clasificare
1. Conform localizării focarului primar de infecţie:
-Sepsis chirurgical
-S. ginecologic
-S.urologic
-S. neonatal
2.Conform agentului microbian
-stafilococi
-streptococi
-esherichia coli
-infecţie anaerobă
3.Conform evoluţiei clinice
- evol. Fulminantă (5-7 zile)
-evol.acută (2-4 săpt)
-evol.subacută (6+12 săpt)
-evol. Cronică
4.Conform procesului pathologic depistat
-septicemie- prezenţa mi/o în circuitul sanguine fără metastaze purulente)
-septicopiemie-cu metasteze purulente în diferite organe şi ţesuturi.
SYRS-sdr.de raspuns inflamator systemic,cu simptomatologie evidenta de sepsis,dar fara focar de
infectie.,fiind rezultatul eliberarii de mediatori ai inflamatiei din zonele ischemiate.Poate avea
etiologie neinfectioasa.( febra mai mare de 38 sau mai mica de 36,tahicardie 90/min,tahipnee>
20/min,leucocitoza,leucopenia indici anormali)
Sepsis sever-asociat cu disfunctie organic,hipoperfuzie tisulara si hipotensiune sistemica
Socul septic-sepsis dezvoltat in timp,asociat cu hipotensiune si hipoperfuzie tisulara contrar unei
compensari volemice adecvate.
83.Tratamentul septicemiei
Tratamentul local:
1.Deschiderea imediată a focarului purulent+necrectomia
2.Drenaj şi lavaj al focarului purulent
3.Suturarea precoce a defectelor tisulare
4.Efectuarea tratamentului în condiţii de medii abacteriale
5.laparastomie,
Tratamentul general:
1.Antibioterapie modern( cefalosporine generatia3, tienam)
2.Imunizarea pasivă şi activă
3.Tratament infuzional
4.Hormonoterapie
5.Detoxicare extracorporală,hemosorbţie,plasmosorbţie
6.Hiperbaroxigenare
84. Septicemia.Tabloul clinic.Diagnosticul.
Diagnosticul-în asociere cu următoarele criterii:
-prezenţa focarului primar de infecţie
-hemocultură pozitivă
-prezenţa semnelor de SYRS
-prezenţa semnelor clinice de disfuncţie organosistemică sau a focarelor piemice secundare.
Tablou Clinic
-sdr. Intoxicaţional (tahicardie >90/min,febră>38 ori < 36,anorexie,transpiraţii)
-sdr.disfuncţiei repsiratorii ( tahipnee,cianoză)
-sdr. Dereglării SNC ( cefalee,excitabilitate,insomnie)
-sdr.disfuncţiei hepatorenale (ictericitate,edeme)
-sdr.hemoragic
-sdr.discfuncţiei cardio-vasc ( hipotonie)
-hiperglicemie,hipotensiune A,coagulopatii.temperatura central > 38,3 C sau hipotermie <36 C
-ileus-absenta sunetelor peristalticii.
85.Gangrena.Definiţie.Clasificare.Tabloul clinic.Tratamentul.
Gangrena-reprezintă o necroză indirectă (moartea celulelor) a unei părţi ai corpului ce are contact cu
mediul extern,caracterizată printr-o culoare neagră sau surie-bruna determinată de
transformareapigmenţilor sang. în sulfat de Fe.
Clasificare:
1.După evoluţia clinică
-gangrena uscată
-gangrena umedă
2.După provenienţă
-gangrenă nespecifică- se dezvoltă în urma ( lezării vasului magistral, scoaterii cu întîrziere a
garoului,traumei termice si chimice,dereglări trofice ale ţesuturilor
-gangrena specifică- se dezvoltă în urma unor astfel de boli : aterioscleroză,sifilis,diabet zaharat,
-dermatozele gangrenoase
Gangrena uscată-mai frecvent în dereglările lente progersive ale circulatiei sangvine în membre la
bolnavii extenuaţi,deshidrataţi.Pe măsură evoluţiei necrozei tes. se usucă,zbircesc devin dure .In
gangrene uscata descompunerea tes.necrozate aproape ca nu are loc iar absorbtia produselor toxice e
neesentiale,intoxicatiea nu se constata.
Tratament: amputatie pina la linia de demarcatie sau necrectomia .
Tablou Clinic :
-dureri ischemice intensive mai jos de obliteratia vasului
-membrul devine palid,apoi pielea capata cul.marmorei,rece,fara puls
-dispare sensibilitatea,apare senzatia de amorteala
-edem reactive mai sus de focarul necrotizat
-spasm al ram.arteriale colaterale
Tabloul Clinic:
1.Ulcer trofic-forma neregulata ,rotunda;marigini fibroase,cianotice/palide,abrupte.Fundul e
adinc,fara granulatii cu tesuturi necrotice de cul.surie.Cu eliminari sarace. Localizare preferata:
membrele inf.
2.Ulcer tbc-forma neregulata,margini moi atrofice,abrupte,fundul mai jos de nivelul pielii
acoperit cu o supraf.lucioasa cu eliminari seroase bogate.Putin dureroase.
3.Ulcer canceros-rotund,marg.dure sub forma de val,fundul elevat asupra pielii,dureros.
4.ulcer sifilitic-rotund cu un val ascutit in jur,fundul nu proimina,sarac in secretii.Mereu e
indolor.Loc: buze,organe genitale.
1. Indicatii diagnostice:
- pentru a putea face deosebire dintre durerea de tip periferic si cea de tip central,
- pentru diagnosticul unor boli neurologice.
2. Indicatii terapeutice:
- anestezie in ocluzii arteriale prin spasm sau tromboze,
- dureri puternice rezistente la analgeticele majore,
- in anurii produse de mecanisme imune,
- la bolnavi cu scleroemfizem pulmonar si bolnavii astmatici,
- interventiile chirurgicale in etajului abdominal,
- insuficienta cardiaca congestiva prin scaderea rezistentei periferice.
Substante: 1.5-2ml solutie de novocaina de 5% si 0.3-1 ml sol. Sovocaina de 1%..Doza in dependent de
starea pacientului si durata probabila a operatiei.
Tehnica Raheanesteziei: Bolnavul va fi asezat transversal pe masa de operatie cu spatele maximal
indoiat spre chirurg cu scopul largirii spatiului dintre apofizele spinale si arcurile vertebrale. In
punctia rahidiana se impune respectarea celei mai riguroase asepsii, spatele se sterge cu alcool se
badijoneaza cu tinctura de iod care apoi se spala cu alcool.
Repere: 1. linia dreapta ce uneste punctele superioare ale crestelor iliace dreapta si stinga trece prin
apofiza spinoasa a vertebrei IV lombare
2. linia care uneste unghiurile inferioare ale omoplatilor trece prin apofiza spinoasa a vertebrei VII
toracice
3. Apofiza VII a vertebrei cervicale se palpeaza aproape intotdeauna bine.
Folosind unul dintre reperele indicate se poate determina nivelul necesar pentru punctionare.Cu un ac
subtire se introduce intracutant la acest nivel si intre apofizele spinoase, 3-5 ml de solutie de
novacaina 0,5 %. Acul trebuie impins in plan strict sagittal, fara a devia. Unghiul planului orizontal
trebuie sa corespunda inclinarii apofizelor spinoase in diverse segmente ale coloanei vertebrale.
Imediat dupa aparitie lichidului cefalorahidian se va opri miscarea acului, pentru a nu leza radacinile
nervoase, iar in punctie mai sus de vertebra II lombara – maduva spinarii. La aparitie lichidului
cefalorahidian in ac se racordeaza la ac seringa umpluta cu cantitatea strict necesara de solutie
anestezica (0,3 – 1,0 ml de solutie de sovcaina de 1% sau 1,5- 2,0 ml de solutie de novocaina de 5%) si
se aspira in ea 2-5ml de lichid cefalorahidian. Culcind bolnavul, vom urmari ca capul sa-i fie situate
mai sus de nivelul coloanei vertebrale, iar barbia sprijina de torace, fapt absolut nevesar in cazul
administrarii solutiilor grele.
Rahianestezia se desfasoara de obicei in trei stadia. Stadia I incepe dupa introducerea substantei
anestezice in spatial subarahnoidian. Bolnavul percepe senzatia de caldura la picioare, la inceput
dispare sensibilitatea dureroasa, pe urma cea termica si tactila, faza dureaza de la 3 la 20 min. La
inceput dispare sensibilitatea in regiunea perineala, pe urma sensibilitatea mebrelor inferioare si a
metamerelor situate mai sus pina la nivelul injectiei. Raralel cu abolorea sensibilitatii in ordine
similara dispar reflexele cutanate si ligamentare.
In stadia II se dezvolta anestezia si relaxarea musculara complete. De obicei se instaleaza peste 10-15
minute de la injectarea anestezicului si dureaza de la 45 min pina la 1 ora 20 min.
Stadia III se caracterizeaza prin restabilirea miscarilor, sensibilitatii si reflexelor. Dureaza de obicei
20-30 min. Restabilirea functiilor, miscarile, pe urma sensibilitatea tactila si, ultima, sensibilitatea
dureroasa.
107 Rahianestezia. Complicatiile. Contraindicatii
Contraindicatiile Rahianesteziei se impart in 2 grupe: absolute si relative.
Absolute – sunt acelea in care afectarea rahianesteziei afectiaza direct viata pacientului. Socul grav,
tensiunea arteriala joasa, piodermita la nivelul functionarii, leziuni ale sistemului nervos central,
deformatiile coloanei vertebrale fac imposibila efectuarea acestui tip de anestezie.
Relative – sunt mult mai numeroase: de compensare activitatii cardiace, starea generala grava,
obezitatea, virsta precoce, procese patologice cronice ale coloanei vertebrale care complica efectuarea
anesteziei. Nu se recomanda rahianestezia in hipotensiune pronuntata sau hipertensiune pronuntata.
Complicatiile.
Toate complicatiile pot fi impartite in III Grupe.
1. Care se depisteaza in cursul efectuarii
2. Care apar in stadiile de manifestare a anesteziei ( accidente in cursul anesteziei)
3. Tardive
In cursul efectuarii rahioanesteziei se poate rupe acul introdus intre apofizele spinale si arcurile
vertebrale.
1. Scaderea brusca a tensiunii arteriale nefiind depistata la timp, poate duce la exitus. Aceasta
complicatiedevine si mai periculoasa daca se creeaza conditii pentru scurgerea anestezicului in
bulbul rahidian. Cea mai buna profilaxie consta in injectarea subcutanata cu 20-30 min inainte
de anestezie a 1 ml de solutie de efedrina 5%, a substantelor cardiace si pozitionarea corecta a
capului bolnavului. In cazuri extrem de grave se va recurge la transfuzia de singe.
2. 2 Varsatura in marea majoritate a cazurilor are un caracter reflex. Asocierea tulburarilor
respiratorii si scaderea tensiunii arteriale denota raspindirea anesteziei in sus si paralizia
centrilor bulbari. In asemenea cazuri trebuie luate masuri urgente pentru ameliorarea
activitatii cardiace in tulburari respiratorii importante se practica ventilatia pulmonara
artificiala, chiar si oxigenoterapia, administrarea lobelinei s.a.
3. 3. In anestezia inalta cu doze mari, insotita de coborirea jumatatii superioare a trunchiului si
extensia capului, poate surveni sincopa respiratorie(oprirea respiratiei). In acest caz masura
fundamentala de ajutor este ventilatia pulmonara artificiala, administrarea substantelor
medicamentoase care stimuleaza centrul respirator (analeptice respiratorii).