Seminarul 6

Infracțiunea

I. Grile

1. Infracțiunea este:
a) o faptă prevăzută de legea penală, cu un pericol social ridicat;
b) o faptă tipică obiectiv și subiectiv, nejustificată și imputabilă persoanei care a săvârșit-o​;
c) o formă a ilicitului juridic.

2. Prevederea faptei în legea penală:

a) constituie o trăsătură esențială a infracțiunii;
b) implică o analiză a elementelor de factură obiectivă din conținutul incriminării tip;
c) se poate realiza doar printr-o modalitate descriptivă unică, nu și alternativă.

3. Caracterul nejustificat al faptei:

a) presupune o relație de contrarietate între fapta concret săvârșită și dreptul pozitiv;
b) este înlăturat în prezența oricăreia dintre cauzele de neimputabilitate;
c) se confundă cu caracterul antijuridic al faptei;

4. Săvârșirea faptei cu vinovăție:

a) presupune săvârșirea faptei cu intenție, în toate cazurile;
b) poate presupune, uneori, și săvârșirea faptei din culpă sau cu praeterintenție;
c) nu figurează printre trăsăturile esențiale ale infracțiunii.

5. Imputabilitatea:
a) este prezentă atunci când niciuna dintre cauzele de neimputabilitate nu este incidentă;
b) se confundă cu vinovăția, ca element constitutiv al infracțiunii;
c) este înlăturată în ipoteza săvârșirii faptei sub imperiul unei constrângeri morale
irezistibile.

6. Subiectul activ al infracțiunii:

a) poate fi doar o persoană fizică, nu și una juridică, dreptul penal român nerecunoscând
posibilitatea angajării răspunderii penale a unei persoane juridice;
b) se confundă, în toate cazurile, cu autorul infracțiunii;
c) este unul circumstanțiat în cazul infracțiunii de luare de mită.
Nicio varianta nu este corecta pentru grila 6.

7. Subiectul pasiv al infracțiunii:

a) este, în toate cazurile, o persoană fizică în viață;
b) poate fi și o persoană juridică, în cazul infracțiunii de delapidare;
c) este, uneori, statul, ca reprezentant a resortisanților săi.

8. Infracțiunea de delapidare:
a) este una cu subiect activ calificat;
b) este una cu conținut alternativ;
c) este una cu conținuturi alternative.
9. În ceea ce privește subiectul pasiv al infracțiunii:
a) nu este adevărat că toate infracțiunile au cel puțin un subiect pasiv:
b) nu este fals că acesta este titularul valorii sociale protejate prin norma de incriminare;
c) este fals că niciodată acesta nu se confundă cu persoana prejudiciată prin infracțiune.

10. Obiectul:
a) juridic al infracțiunii constă în valoarea socială protejată prin norma de incriminare, cum
ar fi, spre exemplu, bunul furat în cazul infracțiunii de tâlhări​e;
b) juridic special al infracțiunii poate fi simplu sau complex;
c) material al infracțiunii de omor calificat cu premeditare este reprezentat de corpul
persoanei în viață;

11. În ceea ce privește obiectul material al infracțiunii:

a) este fals că, în raport de existența sau inexistența sa, infracțiunile se clasifică în formale și
materiale;
b) este adevărat că acesta nu se confundă cu instrumentele folosite la săvârșirea infracțiunii;
c) nu este adevărat că acesta nu este prezent în descrierea legală a tuturor infracțiunilor.

12. Obiectul juridic special:

a) complex reunește în structura sa cel puțin două valori sociale lezate, care pot fi de aceeași
natură sau de natură diferită;
b) este criteriul principal de ordonare a infracțiunilor în partea specială a Codului penal;
c) nu servește la determinarea subiectului pasiv al infracțiunii.

13. Locul și timpul săvârșirii infracțiunii:

a) prezintă uneori relevanță penală, în sensul că legea condiționează tipicitatea faptei sau
încadrarea faptei într-o variantă atenuată/agravată de unul dintre cele două coordonate;
b) servesc și la determinarea legii penale aplicabile în spațiu și timp;
c) sunt elemente definitorii pentru toate infracțiunile din Codul penal.

14. Situația premisă a infracțiunii:

a) reprezintă acea împrejurare/complex de împrejurări pe care se grefează o faptă prevăzută
de legea penală;
b) influențează caracterul infracțional al faptei de abuz de încredere;
c) nu face parte, niciodată, din conținutul normativ al infracțiunii.

15. În ceea ce privește cele patru trăsături esențiale ale infracțiunii:

a) este fals că neîntrunirea oricăreia dintre ele înlătură caracterul infracțional al faptei;
b) este adevărat că întrunirea doar a primelor trei (tipicitatea obiectivă, tipicitatea subiectivă
și antijuridicitatea) permite aplicarea măsurilor de siguranță, cu excepția confiscării
extinse;
c) nu este adevărat că aplicarea unei pedepse este condiționată de întrunirea tuturor celor
patru trăsături.
 II. Sinteză

1. Identificați 3 infracțiuni cu subiect activ calificat, 3 cu subiect pasiv calificat și 2

infracțiuni cu ambii subiecți calificați.

2. Identificați 3 infracțiuni cu obiect juridic special complex.

3. Indicați 3 infracțiuni fără obiect material.
4. Indicați 3 infracțiuni al căror conținut normativ să includă condiții de loc sau de timp.
5. Indicați 2 infracțiuni cu conținut unic, 3 cu conținut alternativ și 1 cu conținuturi
alternative.

II-Raspunsuri

1. Infractiuni cu subiect activ calificat: Delapidarea; luarea de mita; purtarea abuziva

Infractiuni cu subiect pasiv calificat:Furtul;Intreruperea cursului sarcinii; vatamarea
fatului
Infractini cu ambii subiecti calificati: Incest, bigamie

2. Infractiuni cu obiect juridic special complex: Infractiunea contra libertatii persoanei;

Ultrajul; Ultrajul judiciar
3. Infracțiuni fara obiect material:Ameninatrea, lipsirea de libertate, determinarea sau
înlesnirea sinuciderii.
4. Infractiuni care sa includa locul sau timpul: Conducerea unui autovehicul sub influenta
alcoolului; Infractiunea de tradare pe timp de razboi; Talharia savarsita intr-un mijloc de
transport sau furtul savarsit pe timpul noptii.
5. Infractiuni cu continut unic: Uciderea sau vatamarea noului-nascut de catre mama;
Complicitate la ucidere
Infractiuni cu continut alternativ: Hartuirea; Violarea vietii private; Infractiunea de
distrugere
Infractiune cu continuturi alternative: Spalarea de bani