Sunteți pe pagina 1din 2

Convingerea

Dragii mei, azi am să vă spun povestea, ce prin oraş a dus vestea.


Povestea începe cam aşa: într-un mare oraş din ţara noastră, pe undeva
prin centrul ţării, locuia un bătrânel, împreună cu nora şi fiul său.

Ȋntr-o zi, pe când cei trei stăteau în curtea casei, unde se odihneau puţin,
au început a discuta pe tema situaţiei actuale din ţara noastră, adică
pandemia şi vaccinarea.

Tatăl îi spuse fiului:

- Măi, copile!, nu înţeleg, de ce nu credeţi voi că există virusul.


- Avem şi noi, principiile noastre şi nu credem în toate bazaconiile
guvernului!
- Halal, principii! Aşa te-am educat?

Intervine şi nora în discuţii, spunând:

- Tată, nu ne mai bate la cap cu virusul COVID, că noi suntem tineri şi


nu ne îmbolnăvim niciodată de aşa ceva!

Tatăl a continuat discuţia:

- Am înţeles, nu credeţi în virus, dar de ce nu vreţi măcar să vă


vaccinaţi? Doar aveţi doi copii mici, care sunt şi vulnerabili în faţa
virusului.
- Copiii, nu contactează virusul, pentru că îi apără Dumnezeu!
- Te înşeli amarnic, fiule!
- Hai, tată!, spuse fiul pe un ton răstit: mai lasă-ne cu discuţiile astea
inutile, că oricum nu ne vei convinge niciodată. Du-te, în camera ta şi
nu ne mai deranja cu aberaţiile tale.

Tatăl, auzind cum îi vorbeşte fiul său, s-a îndreptat spre camera sa.
Dar...dintr-o dată, a început să respire foarte greu, a simţit că nu mai
poate respira, avea o durere cumplită în piept şi a căzut aproape leşinat.
Până la venirea salvării, fiul şi nora bătrânului, au fost foarte neliniştiţi
pentru că nu înţelegeau ce s-a întâmplat. Credeau că este vorba doar de
un atac de cord şi că, bătrânul se va vindeca, dar nu a fost aşa, pentru că
bătrânelul avea COVID.
Bătrânul a fost dus la spital, dar cu toate eforturile medicilor de a-l
salva, a doua zi, acesta a murit.

După ce l-au înmormântat creştineşte, fiul bătrânului, i-a spus soţiei sale:

- Nu am avut încredere în vorbele tatălui meu şi acum regret amarnic.


Puteam face pentru el ceva, dar n-am făcut-o. Off, ce rău îmi pare!

Soţia îi răspunse:

- Nu e totul târziu: putem să mergem şi noi să ne vaccinăm, pentru a


nu-i îmbolnăvi nici pe copii, ori prieteni, sau alte persoane din jurul
nostru.
- Ȋntâmplarea cu tata m-a convins că virusul există şi trebuie să ne
vaccinăm ca să-i protejăm pe ceilalţi!

Morala: Doar necazurile, durerile ne conving să facem ceea ce trebuie!

S-ar putea să vă placă și