Enigma Otiliei

Roman realist de tip balzacian

Introducere (1. Prezentare a doua caracteristici ale romanului realist balzacian)

George Calinescu este Ganditorul deplin al spiritualitatii romanesti, iar geniul sau s-a
manifestat in toate domeniile legate de arta cuvantului : istorie si critica literara, estetica,
roman, poezie, teatru, publicistica.
Ca teoretician la romanului, respinge proustianismul, optand pt realismul de tip
balzacian, pentru clasicism ca modalitate de a crea ceva “durabil si esential”. Calinescu sustinea
in acelasi timp idea unui roman modern, desi respinge idea lui camil Petrescu referitiare la
sincronizarea literaturii cu filozofia si psihologia epocii, argumentand ca “ literature nu e in
legatura cu psihologia, ci cu sufletul uman”. De aceea, romanul calinescian depaseste realismul
classic, asimiland experientele romanului modern. Tipologii de mare circulatie universal (avarul,
parvenitul) devin un pretext pentru introspectie.
Capodopera a realismului obiectiv la noi, Enigma Olitiei (1938) sintetizeaza elemente
clasiciste, romantic, moderniste. Este un roman de inspiratie sociala dar si de problematica
morala, un roman de dragoste si un bildugsroman, surprinzand etapele devenirii celor doi
adolescent, Felix si Otilia.

2. Prezentarea a patru elemente ale textului narativ

Tema fundamentala a romanului este viata burgheziei bucurestene de la inceputul sec.

XX, aceasta dezvoltandu-se pe trei arii tematice : tema mostenirii, tema paternitati, tema iubirii.
Prin tema romanul este balzacian si citadin. Caracterul citadin este un aspect al modernismului
lovinescian.

Titlul romanului a fost initial “Parintii Otiliei”, reflectand idea balzaciana a paternitatii,
deoarece fiecare dintre personaje determina cumva soarta orfanei Otilia, ca niste parinti.
Autorul schimba titlul din motive editoriale, sugerand prin titlul “Enigma Otiliei” imprevizibilul
fetei, comportamentul ei derutant, care il uimeste pe adolescentul Felix.

Compozitia romanului este clasica : cele 20 de capitole se succed chronologic. Sub

aspect structural, romanul evolueaza pe doua planuri narative, care fuzioneaza. Un plan narativ
urmareste istoria mostenirii lui Costache Giurgiuveanu, acest plan narativ fiind dinamizat de un
conflict economic : lupta finala pt avere se va da intre Aglae si Stanica, adevarate fiare citadine.
Al doilea conflict narativ urmareste povestea de iubire dintre Felix si Otilia, eroii fiind surprinsi
in devenire, in confruntarea cu lumea si cu ei insisi. Lor li se adauga Leonida Pascalopol, care
traieste revelatia unei iubiri tarzii. Conflictul acestui plan este unul psihologic, interior si se va
rezolva ca la clasici, prin triumful ratiunii asupra pasiunii.
 Perspectiva narativa este cea a romanului realist – obiectiv, presupunand un narator
omniscient si omniprezent, care relateaza faptele la persoana a III-a, intr-un mod obiectiv,
impersonal, neimplicat. Omniscienta si obiectivitatea naratorului sunt limitate prin introducerea
personajului-martor Felix Sima. In aparenta realitatea este privita prin ochii personajului, in
esenta insa perspective este a unui narrator specializat ( “ochiul unui estet” ).

Incipitul romanului coincide cu expozitiunea si are rolul de a fixa prin metoda realist-
balzaciana