Universitatea 

“Dunărea de Jos”, Galați

Facultatea de Drept și Științe Administrative

-Salarizarea -

Student: Andrei Luciana- Georgiana

Specializarea: AP

Anul 3, grupa 1

Coordonator științific:

Conf. dr. Ana Ștefănescu

Galați

2022

1
 Cuprins

1. Noțiunea și elementele salariului............................3

1.1. Noțiunea...........................................................3
1.2. Elementele........................................................3
2. Categorii de salarii...................................................5
3. Sistemul de salarizare..............................................6
3.1 Principii specifice...........................................6
3.2 Formele de salarizare.....................................8
4. Concluzii.................................................................8
5. Bibliografie.............................................................10

1. Noțiunea și elementele salariului

2
 1.1 Noțiunea

Termenul de salarizare provine din latinescul salarium, care desemna inițial rația de sare
primită de un soldat roman.

Legislația muncii mai utilizează și termenii de retribuție sau remunerație care provin tot din
limba latină, precum și denumirea de indemnizație

Salariul reprezintă prețul muncii prestate, în prezent, exprimat în bani. Munca se poate
desfășura fie pentru sine și produce venit, purtând denumirea de muncă independentă, fie
pentru un terț, ca muncă dependentă și produce salariu.1

Declarația Universală a Drepturilor Omului stabilește prin art. 23 alin. (3) că „cel care
muncește are dreptul la un salariu echitabil și suficient care să-i asigure lui și familiei sale o
existență conformă cu demnitatea umană.”2

Termenul de „salariu” desemnează, oricare i-ar fi denumirea și modul de calcul,

remunerarea sau câștigurile susceptibile de a fi evaluate în bani, stabilite prin acordul părților
sau de către legislația națională, pe care angajatorul le datorează unui salariat în baza unui
contract individual de muncă, fie pentru munca efectuată sau care urmează a fi efectuată, fie
pentru serviciile prestate sau care urmează a fi prestate.3

Salariul este concomitent obiect al contractului de muncă, reprezentând contraprestația

muncii, dar și cauză, deoarece pentru a-l câștiga, persoana se încadrează în muncă.

1.2 Elementele

Conform Codului Muncii,salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile și alte

adaosuri (art. 160).

a). În sectorul privat

Salariul de bază reprezintă partea esențială, fixă a salariului total pe care un salariat trebuie
să-l primească.

1
V. Săvulescu, Curs de economie politică, Academia Comercială, 1941, p. 368
2
Adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite, la 10 Decembrie 1948
3
Al. Athanasiu, L. Dima, Dreptul muncii, Ed. Beck, București, 2005, p. 187

3
 Indemnizațiile reprezintă sumele care se plătesc salariaților peste nivelul salariului de bază,
cu scopul de a compensa cheltuielile pe care aceștia sunt nevoiți să le facă cu ocazia
îndeplinirii unor sarcini de serviciu sau în legătură cu serviciul.

Sporurile și adaosurile reprezintă partea variabilă a salariului care se plătesc în raport cu

performanțele individuale, pentru timpul în care munca este prestată în anumite condiții
speciale sau deosebite. Sporurile se pot acorda numai la locurile de muncă unde nu se
regăsesc în salariul de bază.

Sporurile se pot acorda în următoarele condiții:

- Pentru condiții de muncă grele, periculoase sau nocive;

- Pentru orele suplimentare și pentru orele lucrate în zilele libere și în zilele de sărbători
legale care nu au fost compensate cu zile libere plătite;
- Pentru vechime în muncă;
- Pentru muncă pe timpul nopții;
- Pentru fidelitate;
- Pentru confidențialitate.

Premiile nu au, de regulă, un regim prestabilit, constant și obligatoriu; spre deosebire de

sporuri ele au un caracter de bonus și se acordă de către angajator unor salariați în funcție de
rezultatele obținute de aceștia.

În categoria alte venituri se pot regăsi cota-parte din profit care se repartizează salariaților și
tichetele de masă, tichetele cadou etc.4

b). În sectorul public

Salariul de bază reprezintă principala parte a venitului salarial și diferă în raport de funcția
deținută, nivelul pregătirii profesionale, precum și în funcție de complexitatea activității
desfășurate.

În cadrul fiecărei funcții, salariile se diferențiază astfel:

- Pe grade, în cazul studiilor superioare și al studiilor superioare de lungă durată;

- Pe trepte, în cazul studiilor medii;

4
I. T. Ștefănescu, Tratat teoretic și practic de drept al muncii, ed. a III-a, revăzută și adăugită, Ed. Universul
Juridic, București, 2014, p. 625

4
 - Pe grade profesionale în cazul funcționarilor publici5.

Sporurile se aplică tuturor salariaților pentru:

- Munca de noapte;
- Munca suplimentară;
- Munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în alte zile în care
nu se lucrează;
- Sporul de 15% la salariul de bază pentru nevăzătorii cu handicap accentuat.

Premiile se pot acorda lunar, de către ordonatorii de credite, anumitor persoane cu rezultate
deosebite, în limita a 2% din cheltuielile cu salariile aferente personalului din statul de funcții
și sub condiția încadrării în fondurile aprobate prin buget. Sumele neutilizate pot fi acordate
în lunile următoare, dar numai în cadrul aceluiași an bugetar.

2. Categorii de salarii

Salariul nominal se referă la suma de bani pe care salariatul o primește efectiv pentru
munca depusă.

Salariul real constă în cantitatea de bunuri și servicii pe care le pot dobândi persoanele
fizice cu salariul nominal.

Salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, corespunzător programului normal de
lucru se stabilește prin hotărâre a Guvernului la numite intevale de timp, după consultarea
sindicatelor și patronatelor și trebuie adus la cunoștința salariaților de către angajator. De
acest tip de salariu profită numai acei salariați care, la momentul intrării în vigoare al
hotărârii, au un salariu brut mai mic decât cel fixat la nivel național.

În stabilirea acestui salariu se iau în considerare, pe cât posibil următoarele elemente:

- Nevoile salariaților și a familiilor acestora;

- Nivelul general al salariilor din țară la momentul respectiv;
- Corelarea, pe cât posibil, cu nivelul salariilor similiare la nivelul UE;
- Costul vieții și fluctuațiile acestui cost;
- Prestațiile de securitate socială;
- Interesul de a atinge și menține un înalt nivel de ocupare a forței de muncă.

5
De regulă, se utilizează 2-3 grade și 2-3 trepte profesionale

5
 Pentru anul 2021, Guvernul a majorat salariul de bază minim net în plată de la 2.230 lei la
2.300 lei lunar, ceea ce reprezintă o creștere de 3% față de luna decembrie 2020.

Angajatorul este obligat să garanteze în plată un salariu brut lunar cel puțin egal cu salariul
de bază minim brut pe țară. Această dispoziție se aplică și în cazul în care salariatul este
prezent la serviciu, în cadrul programului, dar nu își poate desfășura activitatea din motive
neimputabile acestuia, cu excepția grevei.

3. Sistemul de salarizare

În Normele de aplicare a Legii nr. 19/2000, aprobate prin Ordinul ministrului muncii și
solidarității sociale nr. 340/2001, prin care s-au detaliat elementele ce se cuprind în
salariul individual brut, se arata ca acesta cuprinde: salariile de baza brute, sporurile,
indemnizatiile, sumele platite din fondul de salarii, sumele acordate cu ocazia ieșirii la
pensie, premiile anuale, drepturile in natura, alte adaosuri la salarii.

3.1 Principii specifice

Sistemul de salarizare este o instituție specifică dreptului muncii și reprezintă ansamblul de

norme prin care sunt stabilite principiile, obiectivele, elementele și formele salarizării,
reglementând totodată și mijloacele, metodele și instrumentele de înfăptuire ale acestora, prin
determinarea condițiilor de stabilire și acordare a salariilor.6

Potrivit art. 162 din Codul Muncii, sistemul de salarizare se stabilște astfel:

- Nivelurile salariale minime se stabilesc prin contractele colective aplicabile;

- Salariul individual se stabilește prin negociere directă între angajator și salariat;
- Prin lege, pentru personalul salariat din autoritățile și instiuțiile publice finanțate
integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat,
bugetele locale și bugetele fondurilor speciale, cu consultarea organizțiilor sindicale
reprezentative.

Principiile specifice sistemului de salarizare sunt relevate de literatura de specilitate:

a). Pentru muncă egală sau de valoare egală, plată egală- Consacrat de Constituție - art 41
alin. (4) – și de Codul Muncii – în art. 6 alin. (3). Curtea de Justiție a Uniunii Europene a

6
S. Ghimpu, I. T. Ștefănescu, Ș. Beligrădeanu, Gh. Mohanu, Dreptul muncii, tratat, vol.3, București, p. 19

6
reținut faptul că sintagmele „muncă de valoare egală”, „aceeași muncă” îmbracă un caracter
pur calitativ și se referă la natura prestațiilor de muncă în mod efectiv.7 Printr-o altă hotărâre,
tot CJUE a decis că „ lucrătorii efectuează aceeași muncă sau au o muncă de valoare egală
dacă, luând în considerare un ansamblu de factori, precum natura muncii, condițiile de
formare profesională și condițiile de muncă, aceștia pot fi considerați ca aflându-se într-o
situație comparabilă, aspect a cărui verficare este de competența instanței naționale.”8

b). Principiul negocierii salariilor- consacrat de art. 162 din Codul Muncii

c). Principiul prestabilirii salariilor personalului plătit din fonduri publice- reprezintă o
excepție de la principiul negocierii. Dreptul salarial în rândul sectorului bugetar se stabilește
prin lege, în limite precise. În cazul în care drepturile salariale sunt stabilite prin legi speciale
între limite minime și maxime, drepturile salariale concrete se determină prin negocieri
colective, dar numai în limitele legale.

d). Principiul diferențierii salariilor în raport de nivelul studiilor, funcția îndeplinită,

cantitatea și calitatea muncii

e). Principiul confidențialității- este reglementat de art. 163 din Codul Muncii, în sensul că
amgajatorul este obligat să ia măsurile necesare pentru asigurarea confidențialității salariului.

Au fost autori care au ridicat o excepție de neconstituționalitate cu privire la acest articol

susținând că declarând confidențiale salariile în cazul persoanelor care îndeplinesc funcții
publice sau de autoritate publică, acestea fiinbd plătite din fonduri publice, societatea este
lezată, fiind interesată și îndreptățită să cunoască informații de acest tip. Curtea
Constituțională a reținut, însă, următoarele9: „în ceea ce privește autoritățile și instituțiile
publice, în bugetul acestora sunt prevăzute cheltuielile pe care le pot face, inclusv cele cu
peronalul și salariile. Salariile personalului din sectorul public sunt stabilite prin acte
normative, care sunt, de asemenea publice”. Pe baza acestor considerente, Curtea a respins
excepția de neconstituționalitate.

f). Principiul acordării unui salariu echitabil care să favorizeze un nivel de trai decent

g). Plata salariului în bani- în mod excepțional, și doar parțial, în urma unor prevederi
contractuale exprese, plata în natură

7
Hotărârea din 26 Iunie 2001
8
Hotărârea din 28 februrarie 2013
9
Decizia nr. 615/ 2006, publicată în M. Of. Nr 888 din 31 octombrie 2006

7
 3.2 Formele de salarizare

Legislația muncii nu definește, ca atare, formele de salarizare. Cu toate acestea, în principal

se regăsesc următoarele:

- În acord (cu bucata sau pe operații; individual sau colectiv)- în funcție de rezultatele
muncii, de calitatea produselor pe unitatea de timp;
- În regie (pe oră, săptămână și lună) – după durata timpului lucrat; se utilizează atunci
cand activitatea este dificil de normat.

a). În sectorul privat se regăsesc următoarele tipuri de salarizare:

- în acord;

- în regie;

- pe bază de tarfie sau cote procentuale la veniturile realizate;

- alte forme specifice unității

b). În sectorul public numărul de salariați și funcționari publici, precum și fondul de

salarii este stabilit pentru fiecare instituție publică distinct prin buget; astfel, principala
formă de salarizare este în regie după timpul lucrat.

4. Concluzii

Indiferent de modalitățile de salarizare practicate, o politică pertinentă în domeniu

presupune respectarea principiilor echității interne și externe, a eficienței și raționalității
economice respectiv, consolidarea capacității motivaționale a angajaților. Salarizarea
corectă poate constitui un factor de echilibru și succes în raporturile anagajtor-salariat, o
pârghie a stabilității economice și o șansă pentru creșterea performanțelor
organizaționale.

Competența de a alege sistemul de salarizare în cadrul unității îi revine angajatorului, după

consultarea reprezentantilor angajatilor. Dupa alegerea de catre angajator a sistemului de
salarizare, intr-un regulament intern, care va fi parte componenta a contractului colectiv de
munca, vor fi negociate si stabilite conditiile concrete de salarizare ale angajatilor.

8
 Bibliografie

Codul Muncii actualizat

Athanasiu Al., Dima L., Dreptul muncii, Beck, București, 2005
Blanovschi A., Salariul: abordări conceptuale, tipuri de salarii,
modalităţi de salarizare, disponibil on-line:
https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Salariul_abordari
%20conceptuale%20tipuri%20de%20salarii%20modalitati%20de
%20salarizare.pdf

9
Ghimpu S., Ștefănescu I. T., Beligrădeanu Ș., Mohanu Gh.,
Dreptul muncii, tratat, vol.3, București
Popescu R., Dreptul muncii, ediția a IV-a, revizuită și adăugită,
Universul Juridic, București, 2014
Ștefănescu I. T., Tratat teoretic și practic de drept al muncii, ed. a
III-a, revăzută și adăugită, Ed. Universul Juridic, București, 2014

10