ASTMUL BRONSIC INFANTIL

Este o afecţiune respiratorie de natură alergicā, manifestată prin crize

recurente de dispnee expiratorie paroxistica. Apare in forma tipică după vârsta de
2 ani, la copiii sub accastă vârstă manifestandu-se sub forma de bronşită
asmatiformă recidivantā.
Etiologie
Cauza determinantă.
Boala este produsă ca urmare a inhalării de particule submicroscopice dintr-
un pneunalergen. Această categorie include o gamă intinsă de substanțe și
materiale: praful de casă, particule din păr de cal
sau de la alte animale domestice, lana, blanurile, sporii de ciuperci, polenul și
particule din plante, pulberile din diferite fainuri, tesăturile de bumbac sau de in,
puful de la păsări și particule din fulgi, fragmente din
corpul unor acarieni care există în pături (Dermophyton), produse cosmetice etc.
Un rol important il au alergenele bacteriene din focare de infecție din organism:
hipertrofia de vegctații adenoide sau hipertrofia amigdaliană.
Cauze favorizante.
Intervin sezonul rece, infectiile acute ale căilor respiratorii superioare.
fumul. praful, labilitatea emoțională a unor copii, efortul fizic.
Simptomatologie
Boala se manifestă prin crize (puseuri) paroxistice cu o durată de 12-48 de
ore, separate prin perioade de acalmie, când nu apare nici un simptom. Aceste
perioade sunt de durată variabilă, de la câteva săptămâni la câteva luni, in funcție
de frecvența crizelor acute.
 Debutul unei crize este brusc, deseori in cursul noptii.
 Simptomul cel mai caracteristic este dispneea de tip expirator: expirația este
prelungită, amplă și se efectuează cu un efort vizibil. Toracele apare dilatat,
fiind parcă plin cu aer pe care nu il poate evacua decât cu mare efort; pentru
a-şi uşura expirația, copilul se ridica in șezut și se sprijină pe maini.
 Expirația este insoțită de un zgomot caracteristic, şuierātor: wheezing-ul
perceptibil de la distanţă.
 Tusea este la început seacă, dar devine rapid productivă, umeda.
  Respirația este incărcată cu secreții; acestea se percep dacă apropiem urechea
de gura copilului dar cel mai bine la auscultația toracelui, unde zgomotele
produse de secreții se aud pe toată intinderea toracelui sub forma de raluri
bronşice.
 Copiii mai mari pot elimina prin tuse o secretie vascoasă, albicioasă.
 In formele grave, prelungite, apare cianoză perioronazală.
 Febra poate apare uneori: in formiele cu etiologie infectioasă sau in formele
severe.
 Sfârşitul crizei este, în forimele comune, la fel de brusc ca şi debutul.
Mecanismul de producere a crizei de astm bronsic (patogenia)
Declanşarea crizei are loc ca urmare a contactului mucoaselor respiratorii cu
un pneumalergen față de care organismul a fost anterior sensibilizat (a produs
anticorpi specifici). Se produce eliberarea unor substante in special din mastocite
(celule prezente în țesutul conjunctiv în general, inclusiv in cel pulmonar) și din
bazofilele din sânge: histamina, serotonina, etc. Creşte şi concentrația sanguină a
imunoglobulinei E (Ig E).
Toate aceste substanțe produc, la nivelul bronhiilor mici și al bronhiolelor,
modificările responsabile de apariţia crizei şi anume: bronhoconstricția (ingustarea
lumenului bronhiilor mici), hipersecretia de mucus și edemul mucoasei bronşice.
In acest fel se crează un obstacol in calea aerului ce urmează a fi expirat și apar
fenomenele descrise la simptomatologia bolii.
Investigatiile paraclinice in astmul bronşic
 Hemoleucograma aratã eozinofilie sanguină uşor crescuta.
 Radiografia toracică evidențiază plămâni hiperaeraţi, dilatati.
 Probele funcționale respiratorii (spirometria) se efectuează numai in afara
crizelor. Ele arată o tulburare a functiei bronhopulmonare de tip obstructiv
și scăderea capacității vitale respiratorii.
 Testele alergologice se fac tot in perioadele de latenţă. Se testează prin
injecții intradermice, făcute pe fața anterioară a antebrațului, sensibilitatea
la suspensii de polen, praf de casă, puf de păsări, peri de animale, antigene
bacteriene etc. Aceste teste folosesc ulterior pentru efectuarea unei
desensibilizări specifice la alergenul la care copilul este sensibil.
Tratamentul crizei de astm bronşic
Există trei grupe principale de medicamente din care se va lua cầte unul
singur. Asocierea se poate face intre două sau trei medicamente.
1. Din grupa xantinelor se utilizcază Miofilin, administrat la intervale de câte
6 ore. Prima doză se face i.v. lent, 4 mg/kg corp; este urmată de administrări
orale, câte 3 mg/kgcorp la fiecare 6 ore.
2. Din a doua grupă fac parte corticosteroizii. Se pot administra pe mai multe
căi:
– la copiii mici, care nu cooperează, hidrocortizon hemisuccinat câte 5
mg/kgcorp i.v. la 6 ore interval, sau hemisuccinat de metilprednisolon
(Solu.-Medrol) i.v.:
– la copiii peste 7 ani se pot utiliza dozatoarele manuale presurizate
(„spray-uri“), din care aceștia inhalează 1-2 pufuri de 1-3 ori pe zi, în
funcție de vârstă. Există beclometazon dipropionat (Becotide),
triamcinolon acetonid (Kenacort) etc.;
– la toate vârstele se poate administra Prednison, comprimate de 5 mg. in
doza de 1-2 mg/kgcorp/zi fractionat in 3 prize.
3. In cea de a treia grupă se incadrează bronhodilatatoare simpaticomimetice
cu acțiune beta-2 selectivă, adică acționând în special asupra terminațiilor
nervoase simpatice din bronhiile mici, cu efect de dilatare a acestora. Se
administrează sub formă inhalatorie la copiii peste 7 ani, unde aceştia pot
utiliza dozatoarele manuale presurizate (spray). Preparatele folosite sunt
Astmopent (Alupent), Salbutamol (Ventolin), Fenotorol (Berotec) ş.a., din
care copiii cooperanți inhalcază 1-2 pufuri de 1-3 ori pe zi. Pentru copiii de
vârstă mai mică există şi forme orale ale unora din aceste medicamente:
comprimate şi suspensii orale.
Alte medicamente.
→ Antibioticele nu au indicație decat in cazul astmului declansat de o infectie
acută sau prin existența unor ſocare infectioase cronice reactivate.
→ Siropurile expectorante, preparatele cu Romergan și efedrină au indicatii
restrânse şi rezultate neconcludente.
→ Oxigenul are indicație numai in formele severe, cu cianoză și fenomene de
insuficienţă respiratoric acută. De asemenea, in starea de rău astmatic ce
este caracterizată prin rezistenta la tratamentele uzuale si prin persistența
fenomenelor respiratorii cu o mare intensitate. In accastă formă severa de
 astm, se adaugă tonicardice digitalice, perfuzii endovenoase cu solutie de
glucoză, combaterea acidozei respiratorii cu solutii de bicarbonat de Na,
reechilibrare hidroelectrolitica
Tratamentul astmului bronşic între crize (în perioada de latenţă)
1. Preparate de corticosteroizi inhalabile, utilizate in doze mai mici și la diferite
intervale, în funcție de gravitatea formei de astm.
2. Desensibilizante nespecifice: Cromoglicat disodic (Intal) sub forma
inhalatorie; Ketotifen (Zaditen) sirop sau comprimate pe cale oralā.
3. Desensibilizare specifică prin injecții subcutanate in concentrații progresive
cu suspensia de antigen la care copilul a fost găsit sensibil prin efectuarea
testelor intradermice.
4. Balneofizioterapie la mare (helioterapie) sau în staţiuni balneare profilate pe
acest tip de afecțiuni. La copiii mari s-a incercat și tratamentul in salină
(şedinţe repetate).
5. Asanarea focarelor de infectie: vegetații adenoide, amigdale hipertrofiate,
otită medie recidivantă.
6. Psihoterapie cu încurajarea copilului şi a familici, arătând că viitorul
copilului nu este comprimis.
7. In final trebuie să menționăm că unele cazuri de asun, chiar rebel la
tratamentele efectuate, s-au vindecat spontan, odată cu instalarea pubertății,
care aduce modificări nu numai somatice, endocrine şi psihice dar şi de
reactivitate imuna.