Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Referat
,,Locuința și sănătatea”
CHIȘINĂU, 2021
CUPRINS
Introducere
Impactul locuinței
Nevoile fiziologice
Întreținerea locuinței
Bibliografie
Concluzie
INTRODUCERE
Impactul locuinței
Impactul locuinței asupra sănătății
Este probabil cel mai evident mod în care alegerea unei locuințe te poate afecta. Lipsa
unui iluminat natural adecvat, a unei aerisiri naturale a încăperilor sau prezența
umezelii sunt frecvent asociate cu afecțiuni respiratorii sau cardiovasculare, însă și de
natură psihologică. Există și moduri mai subtile prin care un spațiu ne influențează
sănătatea. Sentimentul de nesiguranță din propria locuință ne poate afecta calitatea
somnului, poate duce la stări de anxietate, oboseală sau chiar depresie.
Nu numai locuința ne poate afecta sănătatea, ci și cartierul în care este amplasată
aceasta. Poluarea sau zgomotul generat de prezența zonelor industriale sau arterelor
aglomerate din vecinătatea casei conduc la afecțiuni pulmonare, dar și la un nivel de
stres ridicat, la stări de nervozitate și de disconfort.
Izolarea de restul orașului și nevoia de a te deplasa zilnic cu mașina pot conduce la
rândul lor la obezitate sau alte afecțiuni asociate lipsei mișcării fizice. La polul opus,
prezența unui parc sau a unor zone pietonale, împreună cu facilitățile situate în
preajma locuinței sunt în general asociate cu un nivel mai ridicat de mișcare și au,
implicit, un impact pozitiv asupra sănătății noastre fizice și mentale.
Impactul economic
O locuință este fără doar și poate o investiție financiară importantă. Pentru mulți
dintre noi este chiar cea mai importantă investiție pe care o vom realiza de-a lungul
vieții. Felul în care îți evaluezi nevoile atunci când îți cauți o nouă locuință și bugetul
destinat acesteia au în mod cert un impact considerabil asupra viitorului tău. De
aceea, orice credit bancar necesită o evaluare rațională a posibilităților tale actuale,
cât și a celor de pe durata întregii perioade de creditare. Evaluări eronate sau prea
optimiste te pot pune în postura de a-ți pierde propria casă. Aceleași angajamente
nerealiste te pot forța să îți dedici un timp și mai îndelungat muncii în detrimentul
propriei sănătăți, reducându-ți astfel nivelul de satisfacție al vieții.
Însă drumul nu se sfârșește aici. O alegere neinformată poate aduce după sine și
costuri suplimentare. Lipsa unei izolații termice eficiente poate duce la cheltuieli
suplimentare de încălzire, iar alegerea unor construcții cu finisaje și instalații de
proastă calitate poate duce la reparații timpurii și investiții neprevăzute. Aceste
probleme pot apărea indiferent dacă este o construcție veche sau nouă.
Modul în care spațiul locuinței se poate adapta în timp la schimbările nevoilor tale
este de asemenea important. Un apartament cu un spațiu flexibil se poate adapta mult
mai ușor în cazul în care familia ta se mărește. Pe de altă parte, un spațiu mic, cu
posibilități reduse de reamenajare, te poate forța să îți cauți rapid o nouă locuință,
ceea ce implică evident alte cheltuieli.
Achiziționarea unei locuințe este văzută de mulți dintre noi ca fiind o investiție
sigură, însă modul în care valoarea acesteia pe piață se va aprecia în timp ține de o
multitudine de factori legați atât de calitatea construcției și a dimensiunilor acesteia,
cât și de calitățile zonei adiacente.
Nu în ultimul rând, oportunitățile oferite de cartierul în care locuim ne pot afecta
parcursul prin viață, atât nouă, cât și copiilor noștri. Locuirea într-o comunitate cât
mai diversă, în care conviețuiesc grupuri de vârstă diferite sau familii cu situații
economice variate îți poate oferi oportunitatea de a cunoaște noi contexte și oameni
iar copilului tău îi poate oferi noi prilejuri de învățare și o capacitate sporită de
adaptare.[1]
Nevoile fiziologice
Din punct de vedere igienic este foarte greu de a stabil un microclimat dinamic în
locuinţe deoarece la majoritatea populaţiei regimul de muncă este diferit de cel de
trai. Sunt stipulate mai multe argumente pentru menţinerea condiţiilor termice
constante în limitele zonelor confortului în locuinţe.
Un factor esenţial în asigurarea cerinţelor fiziologice confortabile este ambianța
termică sau microclimatul locuinţei care prezintă complexul de factori fizici ai
mediului ambiant care influenţează schimbul de căldură dintre organism şi mediul
înconjurător.[2]
Pentru menţinerea temperaturii constante a corpului la schimbarea temperaturii
mediului înconjurător, în organismul omului are loc producerea căldurii
(termogeneza) sau cedarea ei (termoliza). Aceste două procese stau la baza
schimbului de căldură dintre organism şi mediu şi-i menţin temperatura constantă.
Din acest punct de vedere omul este homeoterm, deoarece este în stare să-şi păstreze
relativ constantă temperatura sa internă, independent de variațiile termice din mediul
înconjurător.
Variaţiile microclimatului locuinţei influenţează cele două procese ale
homeotermiei: în mod direct pierderea de căldură şi indirect producerea acesteia.
Cedarea căldurii de către organismul uman are loc prin patru mecanisme
fundamentale:
— conducția sau pierderea de căldură prin contactul direct cu obiectele din jur
precum mobila, pereţii, aerul inspirat, apa şi alimentele ingerate;
—convecţia sau cedarea căldurii în spaţiu pentru încălzirea aerului care vine în
contact cu suprafaţa cutanată;
—radiaţia sau cedarea căldurii către obiectele şi suprafeţele înconjurătoare mai
reci, fără a veni în contact direct cu ele;
— evaporarea sudorii sau transformarea în vapori a lichidului de la nivelul pielii şi
de pe mucoasa căilor respiratorii, pentru fiecare mililitru de apă cheltuindu-se 0,6
calorii.
Cu excepția conducţiei, care reprezintă în medie 5 % din totalul căldurii cedate de
organism, celelalte mecanisme de termoliză constituie un complex direct dependent
de factorii fizici ai microclimatului.
În special, radiaţia, căreia îi revin aproximativ 45-50 % din totalul căldurii pierdute,
depinde direct de temperatura obiectelor şi suprafeţelor înconjurătoare. Pierderea
căldurii prin radiaţie este mai mare dacă temperatura obiectelor din jur este mai
scăzută şi viceversa — pierderea de căldură este mai mică dacă temperatura
obiectelor din jur este în creştere, iar la temperaturi mai ridicate decât cele ale
corpului acestea pot încălzi organismul uman. În primul caz, organismul se află într-o
radiație negativă. Situația cea mai frecvent întâlnită, iar în al dolea caz într-o radiație
pozitivă, dituație întâlnită mai rar.
Confortul termic se raportează întotdeauna la temperatura simțită, care depinde de
temperatura mijlocie a aerului încăperii și de temperatura mijlocie a pereților care o
mărginesc. Cu cît temperatura mijlocie a aerului din încăpere (de regula 20-22A°C)
este cu 3-5\'C mai mare decât temperatura peretelui opus sursei de încălzire, cu atât
caldura cedată de corpul uman este mai uniformă. Dacă schimbul de căldură dintre
organism și mediul ambiant este cel normal, temperatura corpului va scădea,
instalându-se o stare de disconfort termic, căci organismul omului este mai sensibil la
frig decât la căldură.
În scopul asigurării unor condiţii de microclimat mai confortabile, este necesară,
îndeosebi în perioada de iamă, încălzirea locuinţei. Încălzirea se face pentru a asigura
parametrii microclimatului din locuinţe necesari reglării corespunzătoare a pierderilor
de căldură de către organism, dar nu pentru încălzirea acestuia.
Încălzirea încăperilor prezintă procesul de încălzire a aerului şi a parapetelor de
protecţie ale construcțiilor în timpul rece al anului. Se realizează printr-un sistem de
dispozitive cu trei componente: generatorul de căldură, conducta cu agentul termic
(care îl transportă de la locul de obținere până la încăperea supusă încălzirii) şi
dispozitivele de încălzire care transmit căldura încăperii. Indiferent de temperatura
exterioară, temperatura interioară într-o locuință trebuie menținută intre 17-22 grade
Celsius. Aceasta trebuie să fie uniformă aât pe orizontală, cît și pe verticală.
Umiditatea este un alt factor de mediu, care la excese - lângă extreme -supune
organismul uman la eforturi de-a se termoregla. Corpul uman radiază caldură si
emană vapori de apă. Dacă omul stă într-un spațiu foarte cald nu mai poate radia
caldură proprie și, astfel apare pericolul unei acumulări de căldură care poate genera
îmbolnaviri. Pentru termoreglare corpul dispune de mecanismul răcirii prin
transpirație. Dacă aerul din cameră este cald și saturat cu vapori de apă, omul nu se
mai simte bine, transpirația nu se mai evaporă, împiedicând respirația pielii. Prin
respirație și transpirație un adult în repaus produce 50-60 grame de apă într-o oră, iar
dacă lucrează, pâna la 150 grame. Pentru a ușura transmisia căldurii de la corpurile de
încălzire în întreaga încăpere și pentru a asigura transmisia de căldură și preluarea
apei de transpirație de la organism, trebuie ca aerul din interior să se deplaseze cu o
viteză de 0,15-l,3 m/s, lucru realizabil prin faptul că se circula pe uși. Schimbul de
aer organizat corect este una dintre condiţiile principale de prevenire a poluării
aerului în încăperi. Pentru profilaxia infecţiilor aerogene schimbul de aer este mai
eficient decât dezinfecţia prin metode fizice şi chimice. Schimbul activ de aer are o
importanţă deosebită pentru preîntâmpinarea dezvoltării igrasiei în încăperi. Pentru
asigurarea schimbului de aer se folosesc de obicei ventilația naturală, dar și
artificială( mecanică, efectuată cu ajutorul unor aparate electrice destinate acestui
scop).[3]
Iluminatul
- În locuință trebuie să pătrundă cât mai multă lumină naturală, adică razele soarelui
cât și lumina difuză. Lumina naturală este necesară nu numai vederii, ci și pentru a
ridica tonusul psihic și a susține ritmurile biologice ale organismului. Lumina posedă
o activitatea biologică înaltă, însoțește omul în decursul vieții lui și joacă un rol
primordial în reglarea funcțiilor de însemnătate vitală a organismului. Din această
cauză camerele de zi trebuie să fie orientate spre soare.
- Locuința trebuie să aibă de asemenea și un bun iluminat artificial. Cel mai indicat
iluminat pentru camerele locuinței este cel combinat, dintre lampa din tavan (iluminat
general) și iluminatul local (veioze, aplice, lampadare). Ideală este lumina artificială
care imită pe cea a zilei și nu lumina colorată în roșu, albastru sau în alte culori.
Studiul luminii și acțiuneii ei asupra organismului include nu numai razele vizibile, ci
și cele invizibile ( ultraviolete și infraroșii), adică tot spectrul optic al energiei
radiante. Toate tipurile de raze au o natură fizică identică, însă fiecare iradiere
monocromatică este caracterizată de o anumită lungime de undă și frecvență a
oscilațiilor electromagnetice. Aceste deosebiri în lungimea de undă determină
caracteristica calitativă a diferitor regiuni ale spectrului și particularitățile acțiunilor
biologice. S-a constatat că razele infraroşii au efect termic, iar cele ultraviolete
fotochimic. Razele vizibile prin multipli extra- și interreceptori acționează asupra
organelor şi țesuturilor, chiar şi asupra celor neatinse nemijlocit de lumină, și a celor
mai diverse activități vitale ale organismului. Sub acțiunea luminii se intensifică
schimbul de gaze, se normalizează metabolismul mineral. Schimbarea regimului de
lumină se răsfrânge asupra reactivității cortexului cerebral. Lumina vizibilă modifică
reacțiile imunologice şi activitatea sistemului circulator, precum și reacțiile alergice.
Sub acțiunea razelor ultraviolete are loc formarea şi sorbția substanțelor fiziologic
active și a vitaminei D. Razele solare manifestă capacități bactericide puternice și
provoacă moartea sau cel puțin schimbarea virulenței microorganismelor.
Pentru om lumina are o importanță psihofiziologică. Influențând elementele
sensibile ale retinei ochiului, lumina provoacă impulsuri, ce se răspândesc până la
centrii senzoriali din emisfera cerebrală și, în funcție de condițiile existente, irită sau
inhibă cortexul cerebral, modificând reacțiile fiziologice și psihice, susținând starea
activă a organismului, schimbând tonusul general al acestuia.
Toate funcțiile vizuale principale ale organismului precum sensibilitatea culorilor și a
luminii, acuitatea văzului și viteza distingerii, sensibilitatea de contrast etc. se află
într-o dependență evidentă de cantitatea și calitatea iluminatului. Pentru lucrul vizual
normal are însemnătate deosebită nu doar partea cantitativă a iluminatului, dar și
calitatea lui adică condițiile de răspândire a luminozității pe suprafața de lucru și în
spațiul înconjurător, contrastul (strălucirea și culoarea dintre detaliile examinate și
fond), condițiile de liciditatea (directe și reflectate), direcția, difuzia și componența
spectrală a fluxului de lumină.
Iluminatul trebuie sa fie astfel distribuit încât să nu dea umbre. Colțuri puternic
iluminate dintr-o cameră cu cele slab iluminate duc la obosirea ochilor datorită
solicitărilor permanente la acomodare. De asemenea, este important de a se înlătura
acțiunea de orbire sau strălucire a corpurilor luminoase. Pentru aceasta, lămpile nu se
vor așeza pe direcția vederii, iar becurile vor fi protejate cu abajururi. [4]
- Camerele nu trebuie sa fie prea mici și să nu fie supraaglomerate. Oameni nu își dau
seama, dar prea multe lucruri ntr-o cameră sunt o sursă teribilă de stres. Ordinea într-
o locuință, oriunde ar fi situată, indiferent de mărime, este un lucru fundamental.
Ordinea este secretul confortului de acasă. Într-o locuință toate lucrurile, de la cele
mai mari până la cele mai mici, trebuie sa fie aranjate, cât mai frumos și mai
funcțional pentru ca ceasurile petrecute acasă să fie ceasuri de tihnă, caldură și liniște.
La sistematizarea şi amenajarea locuinţei trebuie să se ţină cont de faptul că omul
petrece o parte considerabilă a vieţii sale în ea, şi, evident, condiţiile locative trebuie
să asigure păstrarea şi fortificarea sănătății lui. Din punct de vedere igienic, locuinţa
trebuie să fie spațioasă, să aibă o microclimă favorabilă, să fie uscată, să excludă
igrasia şi mucegaiul, să fie bine iluminată, aerisită, să asigure liniştea şi odihna
oamenilor, să satisfacă cerinţele familiei şi să aibă o arhitectură estetică. Condiţiile
iluminatului natural şi insolației încăperilor funcţionale depind în mare măsură de
orientarea şi amplasarea lor pe teritoriul localităţii. [3]
Aranjarea mobilierului – tradiţional sau modern - trebuie să se facă ţinând cont de
utilitatea, dar şi de estetica interioarelor, astfel încât să se obţină un echilibru între
formă şi dimensiunile spaţiilor interioare şi modul de amplasare a obiectelor. În
funcţie de destinaţia încăperilor, mobilierul este diversificat astfel încât să corespundă
necesitaţilor utilizatorilor: pentru depozitare (dulapul), pentru şedere şi odihnă
(canapea, fotoliu, scaune), pentru dormit (paturi pentru una sau două persoane),
pentru prepararea şi servitul mesei (mese pentru 4, 6 sau 10 persoane).
Întreținera locuinței
Zilnic:
- se deschid geamurile pentru aerisire, se aranjează paturile, se șterge praful. Vara
ținem fereastra deschisă ziua și noaptea, ca să avem cât mai mult aer curat în casă.
Iarna aerisim de cateva ori pe zi, mai cu seamă dimineața, când facem curățenia și
scoatem așternutul la aer; la prânz după ce am strâns masa, ca să iasă mirosul de
mâncare; și seara înainte de culcare, ca să respirăm în timpul somnului aer curat
Aerul din încăpere nu trebuie să aibă o concentrație de dioxid de carbon mai mare de
0,07% (limita maximă);
- se spală pardoseala din hol, bucătarie, baie;
- se spala obiectele sanitare si orice recipient murdar;
- se îndepartează reziduurile din casă.
Săptămânal:
- se face curățenie în întreaga locuință;
- se aspiră covoarele;
- se dezinfectează obiectele sanitare din bucatarie, baie, WC;
- se scutură păturile, plapumele;
- se spală lenjeria de corp. Lenjeria de pat se spală cel puțin la două săptămâni ;
- se curăță mașina de gătit, frigiderul. ;
Lunar:
- se curață de praf pereții;
- se curață parchetul, cu deplasarea mobilelor și ștergerea prafului de sub ele.
Trimestrial:
- se face curățenie generală foarte amănunțită, primavara, vara și toamna;
- se spală perdelele, geamurile și tâmplăria ferestrelor și ușilor;
- la curățenia de vară se vor face și micile reparații ale geamurilor, tâmplăriei și
mobilierului. Se curăță coșurile și jgheaburile pentru evacuarea apei de pe acoperiș;
- se curață covoarele mari în aer liber;
- se curăță husele care acoperă mobila;
- se curăță parchetul și pardoseala;
- se face ordine în dulapuri inclusiv în cele din bucătărie și în rafturile din cămară;
- debărăsați periodic întreaga locuință de obiecte inutile;
- dacă este necesar se face dezinsecția.
Concluzie
Prin respectarea regulilor de igienă, locuința trebuie să-i ofere omului condiții
optime de odihnă și refacere a forțelor de muncă, pentru întrunirea familiei, creșterea
copiilor, asigurarea confortului și a sănătății precum și condiții agreabile de
desfășurare a unor activități casnice, intelectuale și a unor treburi.
Casa în care locuim, oricât ar fi de modestă și simplu mobilată, trebuie să fie
îmbietoare și curată, să fie bine îngrijită.
Frumosul, plăcutul și utilul trebuie să facă parte din atmosferă, din aspectul locuinței
noastre.
BIBLIOGRAFIE