Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CUPRINS
1
5.1. Convenția de la Washington (1965) pentru reglementarea diferendelor relative la
investiții între state și persoane ale altor state
Explicați printr-un exemplu practic cum se manifestă în concret protecția diplomatică acordată
de statul de naționalitate a investitorului.
2
5.2. Centrul internațional pentru reglementarea diferendelor relative la investiții
(ICSID/CIRDI). Structura CIRDI și atribuțiile organelor sale
3
numească un număr de 4 conciliatori sau arbitri. Astfel, Președintele Consiliului Administrativ
este abilitat de Convenția de la Washington la desemnarea unui număr de 10 persoane, fie pe
lista de conciliatori, fie pe lista de arbitri.
O altă atribuție importantă îi revine Președintelui Consiliului Administrativ în materia
constituirii comisiei de conciliere sau tribunalului de arbitraj.
În acest sens, Convenția de la Washington prevede în art. 38 că:
„Dacă tribunalul nu a fost constituit în cele 90 de zile următoare notificării înregistrării
cererii de către secretarul general conform art. 36 alin. (3) sau în orice alt termen convenit de
către părți, președintele, la sesizarea părții mai diligente și, dacă este posibil, după consultarea
părților, numește arbitrul sau arbitrii care nu au fost încă desemnați. Arbitrii numiți de către
președinte potrivit prevederilor prezentului articol nu trebuie să fie cetățeni ai statului
contractant parte la diferend sau ai statului contractant a cărui persoană este parte în
diferend”.
De asemenea, atunci când avem o comisie de conciliere sau un tribunal de arbitraj în care
se vacantează un loc ca urmare a unei demisii intempestive, Președintelui Consiliului
Administrativ îi revine posibilitatea de a numi o altă persoană de pe lista de conciliatori și arbitri
pentru a completa instanța.
Totodată, atunci când comisia de conciliere sau tribunalul de arbitraj nu reușeşte să
soluționeze o cerere de recuzare ce îl vizează pe un conciliator sau pe un arbitru, din cauză că se
ajunge la egalitate de voturi, sau când cererea de recuzare vizează un conciliator sau un arbitru
unic, soluționarea cererii de recuzare va aparține tot Președintelui Consiliului Administrativ.
Ultima atribuție ce vizează procedura de rezolvare a diferendelor se referă la situația în
care, ulterior pronunțării sentinței de către tribunalul de arbitraj, una dintre părți formulează o
cerere de anulare a sentinței pentru unul din motivele prevăzute de Convenția de la Washington,
aceasta fiind de altfel singura modalitate de atacare a hotărârii arbitrale1. În această situație,
Președintele Consiliului Administrativ este abilitat să numească imediat, la data primirii cererii,
1
Art. 52 din Convenție: „Oricare dintre părți poate sa ceară, în scris, secretarului general anularea sentinței
pentru unul dintre motivele următoare:
a) viciu în constituirea tribunalului;
b) abuz de putere evident al tribunalului;
c) coruperea unui membru al tribunalului;
d) încălcarea gravă a unei reguli fundamentale de procedură;
e) lipsa de motive”.
4
un comitet ad-hoc, format din 3 membri, de pe lista de arbitri, care să soluționeze cererea de
anulare a sentinței arbitrale.
§8. Componenţa Secretariatului General. Secretariatul General al CIRDI este compus
dintr-un Secretar General, din unul sau mai mulți secretari adjuncți și din personal.
Competența de alegere a Secretarului General aparține Consiliului Administrativ, la
propunerea Președintelui Consiliului Administrativ.
Atât secretarul general, cât și secretarii adjuncți au un mandat de maxim 6 ani, dar pot fi
realeși.
Secretarul General este reprezentantul legal al CIRDI în raporturile pe care acesta, în
calitate de persoană juridică, le are cu terții (încheierea de contracte, dobândirea de bunuri
mobile și imobile, reprezentarea CIRDI în justiție etc.).
Secretariatul General al CIRDI ține lista cu toate statele contractante (statele semnatare ale
Convenției de la Washington) și informațiile în legătură cu fiecare stat semnatar.
Secretariatul General are atribuții foarte complexe în legătură cu derularea procedurilor de
conciliere sau arbitraj, pe întreg parcursul acestor proceduri.
Astfel, numirile conciliatorilor/arbitrilor trebuie să îi fie notificate Secretarului General.
În ceea ce privește depunerea cererii de conciliere sau de arbitraj, rolul Secretarului
General este de asemenea semnificativ pentru că acestuia trebuie să îi fie adresate astfel de
cereri. După ce primește cererea din partea reclamantului, Secretarul General are obligația de a îi
comunica pârâtului o copie a acestei cereri.
Odată cu depunerea cererii, urmează să se stabilească și taxele arbitrale și alte îndatoriri
administrative pe care reclamantul le are față de CIRDI. Cu alte cuvinte, secretarul are de fapt
atribuțiile unui grefier, din perspectiva procedurilor judiciare naționale. Diferența față de o
simplă grefă, care doar primește cererile și le comunică, decurge din faptul că Secretarul General
are dreptul de a refuza înregistrarea cererii dacă, analizând datele conținute în cerere, constată că
diferendul depășește în mod evident competența CIRDI. Însă, indiferent dacă va înregistra sau va
refuza înregistrarea cererii, Secretarul General are obligația de a comunica părților soluția
adoptată.
După finalizarea procedurii arbitrale și soluționarea diferendului, Secretarul General are
obligația de a trimite fără întârziere părților la litigiu copiile certificate pentru conformitate ale
5
sentinței. Rolul comunicării pe care o face secretarul general prezintă relevanţă juridică întrucât
sentința se consideră a fi pronunțata în ziua comunicării copiilor respective.
Mai mult, Secretarul General este cel care are abilitatea de a primi cererile părților de
revizuire sau de anulare a sentinței. După ce primește aceste cereri, acesta se comportă doar ca
un grefier, îndreptând cererile spre soluționare Președintelui Consiliului Administrativ.
6
5.3. Listele de conciliatori și arbitri ale CIRDI
§9. Pe lista de conciliatori și arbitri urmează să figureze persoane competente care să își fi
manifestat acceptul să figureze pe aceste liste.
În legătură cu competențele acestor persoane, dincolo de buna reputație morală, acestea
trebuie să aibă o competență recunoscută în domeniile: juridice, comerciale, industriale sau
financiare. Se poate observa așadar că nu se stabilește exclusiv o competență juridică pentru cei
care urmează să aibă calitatea de arbitru sau conciliator.
În ceea ce privește întocmirea listei cu arbitri și conciliatori, se acordă fiecărui stat
semnatar al Convenției de la Washington posibilitatea de a desemna 4 persoane care nu trebuie
să fie neapărat cetățeni ai statului care îi desemnează.
Pe lângă persoanele numite de fiecare stat semnatar al Convenției de la Washington,
Președintele Consiliului administrativ are posibilitatea de a numi 10 persoane care să facă parte
din aceste liste.
Numirea membrilor pe aceste liste se face pentru o perioadă de 6 ani, dar nimic nu
împiedică statele ca după expirarea mandatului să desemneze din nou aceeași persoană. Aceeași
regulă se aplică de altfel și în cazul Președintelui Consiliului Administrativ.
7
Persoana fizică dintr-un alt stat contractant. Poate sesiza CIRDI orice persoană fizică
care posedă naţionalitatea unui stat contractant altul decât statul parte la diferend la data la care
părţile au consimţit să supună diferendul concilierii sau arbitrajului, precum şi la data la care
cererea a fost înregistrată, cu excepţia oricărei persoane care la una sau la alta dintre aceste date
posedă deopotrivă şi naţionalitatea statului contractant parte la diferend.
Așadar, sunt două momente cumulative, raportat la care se apreciază naționalitatea
persoanei fizice, naționalitate ce nu trebuie să fie la niciunul din aceste momente a statului parte
la diferend.
Persoana juridică dintr-un alt stat contractant. Poate sesiza CIRDI „orice persoană
juridică care posedă naţionalitatea unui stat contractant altul decât statul parte la diferend la
data la care părţile au consimţit să supună diferendul concilierii sau arbitrajului şi orice
persoană juridică care posedă naţionalitatea statului contractant parte la diferend la aceeaşi
dată şi pe care părţile au convenit, în vederea realizării ţelurilor prezentei convenţii, să o
considere ca aparţinând unui alt stat contractant din cauza controlului exercitat asupra acesteia
de către interese străine”.
Observăm că la persoana juridică avem un singur moment raportat la care se apreciază
naționalitatea sa.
Un alt aspect notabil este acela că se acordă acces la CIRDI și pentru o persoană juridică,
cu sediul în România, în legătură cu care se exercită un control din străinătate, într-un litigiu cu
statul român.
În ceea ce privește consimţământul unei colectivităţi publice sau al unui organism
depinzând de un stat contractant, acesta nu poate fi dat decât după aprobarea respectivului stat,
afară de cazul în care acesta indică CIRDI că aprobarea sa nu este necesară.
Orice stat contractant poate ca în momentul ratificării, acceptării sau aprobării, sau la orice
dată ulterioară, sa facă cunoscută CIRDI categoria sau, după caz, categoriile de diferende pe care
le consideră că pot sau nu pot să fie supuse competenței CIRDI. Se oferă așadar fiecărui stat
posibilitatea de a stabili sfera litigiilor pe care înțelege să le deducă competenței CIRDI.
Secretarul General al CIRDI va transmite imediat o astfel de notificare fiecărui stat parte la
Convenția de la Washington.
8
Temă de reflecție 5.2.
§12. Din prezentarea competenței CIRDI, se degajă atât ideea de suplețe, cât și cea de
fermitate. Suplețea rezultă din caracterul consensual al jurisdicției, un tribunal arbitral putându-
se constitui doar dacă există acordul părților. Pe de altă parte însă, în momentul în care s-a
manifestat acordul părților, jurisdicția devine fermă și obligatorie.
Competența CIRDI are la bază o latură pur consensuală. Cu alte cuvinte, consimțământul
ambelor părți reprezintă o condiție indispensabilă pentru atragerea competenței CIRDI. Așadar,
simplul fapt al ratificării Convenției de la Washington de către statul gazdă al investiției,
respectiv de către statul de naționalitate al investitorului, nu este suficient. Acest fapt al ratificării
nu obligă statul sau investitorii să apeleze la procedurile CIRDI, ci doar oferă vocația de a opta
pentru această jurisdicție.
9
clauze compromisorii inserate într-un acord privind investițiile, încheiat între statul gazdă și
investitor. Așadar, clauza compromisorie poate fi definită în acest context ca acea prevedere
prin care se stabilește faptul că litigiile viitoare, născute din operațiuni de investiție, vor fi
deduse spre soluționare CIRDI.
Există și o altă variantă, mai puțin uzitată în practică: aceea ca, ulterior apariției litigiului,
părțile să-și manifeste acordul de voință pentru jurisdicția CIRDI, acest acord de voință luând
forma unui compromis de arbitraj.
§16. Convenția de la Washington nu impune însă ca exprimarea consimțământului
ambelor părți prin același act juridic în sens de instrumentum.
Astfel, se poate ajunge la următoarea situație: statul gazdă, printr-o legislație destinată să
promoveze investițiile, decide să supună competenței CIRDI diferendele rezultate din anumite
categorii de investiții, în timp ce investitorul străin ar putea să-și manifeste acordul ulterior,
acceptând oferta în scris.
O astfel de situație este întâlnită, de altfel, în legislația națională. Art. 11 din OUG nr.
92/1997 privind stimularea investițiilor directe oferă investitorului dreptul de a alege instanțele
competente pentru soluționarea litigiilor care s-ar naște între el și statul român, incluzând printre
posibilitățile de alegere și CIRDI.
§17. Momentul manifestării consimţământului. Data acordării consimțământului pentru
jurisdicția CIRDI este cea în care părțile diferendului au consimțit în scris să supună litigiul
CIRDI.
Dacă părțile nu și-au manifestat consimțământul în aceeași zi, momentul acceptării
consimțământului se consideră data la care a fost exprimat cel de-al doilea consimțământ.
§18. Data acceptării prezintă relevanţă mai als atunci când statul gazdă face această ofertă
generală privind competența CIRDI prin intermediul legislației naționale sau prin intermediul
unor tratate bilaterale privind promovarea reciprocă a investițiilor străine.
Așadar, există o ofertă privind competența CIRDI din partea statului gazdă și investitorul
străin urmează să își manifeste acordul în sensul acceptării ofertei. Evident, momentul întâlnirii
consimțămintelor celor două părți va fi cel în care investitorul străin acceptă jurisdicția Centrului.
Această acceptare poate fi realizată în mod direct, expres, printr-o manifestare scrisă de
voință, sau prin simpla introducere a unei cereri de conciliere sau de arbitraj către CIRDI.
10
Dacă investitorul nu își manifestă expres alegerea, statul gazdă nu are acces la CIRDI,
astfel că se va adresa instanțelor naționale, unde poate fi avantajat.
O problemă s-ar putea ivi în următoarea ipoteză: statul gazdă, prin legislație sau prin
tratatul bilateral, își manifestă acordul pentru jurisdicția CIRDI. În această perioadă, investitorul
realizează investiții fără o declarație expresă privind competența CIRDI. Ulterior, la momentul la
care investitorul se adresează CIRDI, statul gazdă are o legislație modificată, care fie exclude
posibilitatea adresării Centrului, fie elimină anumite categorii de diferende care pot fi deduse
CIRDI.
În acest context, statul gazdă va susține că oferta a fost valabilă o perioadă de timp, iar
acceptarea este una tardivă, astfel încât CIRDI nu mai este competent pentru a soluționa litigiul.
Investitorul va putea însă să se apere, susținând că este vorba de o schimbare de regim juridic, iar
investiția rămâne guvernată de normele în vigoare la momentul realizării investiției, în
conformitate cu principiul stabilității regimului juridic aplicabil investiției. Apreciem că apărarea
investitorului ar fi una întemeiată și că CIRDI rămâne competent să soluționeze litigiul în ipoteza
de mai sus.
11
jurisdicția CIRDI?
4. Dacă o persoană sau un stat și-a dat consimțământul pentru jurisdicția CIRDI/ICSID, iar
tribunalul arbitral a fost constituit:
a. Poate retrage oricând consimțământul, deoarece nimeni nu poate fi obligat să participe
la o procedura arbitrală împotriva voinței sale;
b. Poate retrage consimțământul numai până la pronunțarea hotărârii;
c. Consimțământul nu mai poate fi retras.
12
scopul de a reprezenta o alternativă pentru procedurile îndelungate și rigide ale
instanțelor naționale;
b. Trebuie să aibă altă naționalitate decât cea a statului parte la diferend în momentul
introducerii cererii, dacă este persoană juridică;
c. Trebuie să aibă altă naționalitate decât cea a statului parte la diferend la data la care
părțile au consimțit să supună diferendul concilierii sau arbitrajului, indiferent dacă este
persoană fizică sau juridică.
13