Relatii interortodoxe si dialoguri ecumenice

Relațiile interortodoxe:
a) Prima conferință panortodoxă – Constantinopol, 1923, în timpul patriarhului ecumenic Meletie al IV-
lea Metaxakis, la care au participat aproape toate Bisericile ortodoxe, cu excepția celei ruse. Problema principală a
fost reforma sau îndreptarea calendarului vechi sau iulian, rămas în urmă cu 13 zile față de calendarul civil;
în ședința a treia (mai, 1923), s-a hotărât să se suprime cele 13 zile de întârziere ale calendarului vechi sau iulian (au
trecut la stilul nou: în martie 1924 – Patriarhia de Constantinopol, Grecia și Cipru; în iunie 1924 – Polonia; în
octombrie 1924 – România și Georgia; în 1928 – Patriarhia Alexandriei; în 1968 – Bulgaria și Macedonia; de
asemenea și Patriarhia Antiohiei, Albania, Cehoslovacia, Finlanda și mănăstirea Vatoped din Muntele Athos; au
rămas pe stilul vechi: Patriarhia Ierusalimului, Rusia, Serbia și 19 mănăstiri din Muntele Athos).
b) A doua conferință panortodoxă – Mănăstirea Vatoped din Muntele Athos, 1930, la care s-au propus
spre studiere 17 teme în vederea pregătirii unui viitor prosinod panortodox, care la rândul său să pregătească un
Sinod panortodox.
c) Primul Congres al profesorilor de teologie ortodoxă, Atena, 1936, precedat de o
conferință pregătitoare la București; în cadrul lui s-a discutat și despre viitorul Sinod panortodox, pe care unii l-au
numit Sinod Ecumenic, în timp ce alții au declarat că numai după unificarea Bisericilor care au episcopat cu
succesiune apostolică se poate convoca un Sinod Ecumenic.
d) A treia conferință panortodoxă – Moscova, 1948, care a discutat următoarele probleme: 1)
Vaticanul și Biserica Ortodoxă (în care se critică papismul anticreștin, erorile și inovațiile acestuia); 2) Validitatea
hirotoniilor anglicane (a cărei recunoaștere este condiționată de unitatea în credință și în mărturisire); 3) Biserica
Ortodoxă și Mișcarea ecumenică (se cere să se comunice C.M.B. că Bisericile Ortodoxe nu pot participa la
Adunarea I-a generală de la Amsterdam, din 1948, în calitate de membri, deoarece programul ei actual se
orientează după unele vederi politice străine Ortodoxiei); 4) Problema uniformizării calendarului bisericesc a fost
cea mai discutată (s-a hotărât păstrarea pascaliei alexandrine stabilită după calendarul iulian, potrivit hotărârilor de
la Niceea, din 325, iar în ceea ce privește sărbătorile fixe, până la elaborarea și ratificarea celui mai perfecționat
calendar, fiecare Biserică autocefală poate folosi calendarul ce a intrat în uzul Bisericii respective).
e) A patra conferință panortodoxă – Rhodos, 1961, la care s-au discutat temele cu care se va ocupa
viitorul prosinod ecumenic (cerut la A doua conferință panortodoxă, din 1930).
f) A cincea conferință panortodoxă – Rhodos, 1963, unde s-a discutat problema trimiterii de observatori
la Conciliul II Vatican, precum și propunerea Patriarhiei Ecumenice ca Bisericile Ortodoxe să stabilească, pe
bază de egalitate, un dialog cu Biserica romano-catolică.
g) A șasea conferință panortodoxă – Rhodos, 1964, reia problema începerii unui dialog cu Roma, dar
subliniază că pentru un dialog teologic real sunt necesare anumite condiții, pe care Enciclica din 1964 a noului papă,
Paul VI, nu le respectă, acesta nerecunoscând Bisericii Ortodoxe o poziție de egalitate cu cea romano-catolică, ba
mai mult, chemând toți creștinii să intre în staulul Romei; conferința a mai discutat și reluarea tratativelor cu
Biserica anglicană și cu Biserica veche-catolică (Cele trei Conferințe panortodoxe de la Rhodos au fost convocate
din inițiativa patriarhului ecumenic Atenagora I, iar delegațiile B.O.R. au fost conduse de I.P.S. Iustin al Moldovei).
h) A șaptea conferință panortodoxă – Chambésy, lângă Geneva, în Elveția, 1968, care hotărăște,
printre altele: procedeul de pregătire a Sinodului panortodox (astfel, în 1971 a luat ființă Comisia interortodoxă de
pregătire a Sinodului panortodox, care până în anul 2000 a organizat trei Conferințe preconciliare, în 1976, 1982,
1986, la Chambésy); continuarea relațiilor cu Biserica romano-catolică, Biserica anglicană și Biserica veche-
catolică; începerea dialogului teologic cu Bisericile necalcedoniene sau vechi-orientale, precum și cu Bisericile
luterane; întărirea acțiunii Bisericii Ortodoxe în cadrul Consiliului Mondial al Bisericilor.
i) Al doilea Congres al profesorilor de teologie ortodoxă, Atena, 1976 (în ultimii ani s-au mai
desfășurat și alte congrese ale profesorilor de teologie ortodoxă, la Boston, București, Belgrad, etc.).
 j) Întâlniri ale Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe Autocefale au avut loc în ultimul deceniu al
secolului trecut, la inițiativa Patriarhiei Ecumenice: în 1992 la Constantinopol, în 1995 în insula Patmos, în 2000 la
Ierusalim; delegațiile B.O.R. au fost conduse de P.F.Teoctist (s-a discutat despre integrarea europeană, relațiile cu
celelalte Biserici creștine și cu organizațiile ecumenice internaționale).

Dialoguri ecumenice.
Organizații intercreștine premergătoare Mișcării Ecumenice:
 Asociația Bisericilor anglicană și răsăriteană (înființată în 1864), Consiliul misionar internațional (din
a că rui primă conferință , din 1910, de la Edinburg, se va dezvolta Mișcarea Ecumenică ; în 1961 a fuzionat cu
C.E.B.), Asociația mondială pentru promovarea
înfră țirii popoarelor prin Biserici (înființată în 1914).
De asemenea, Patriarhia de Constantinopol, preocupată de relațiile intercreștine, cere prin Enciclica
patriarhului Ioachim al III-lea, în 1902, pă rerea celorlalte Biserici Ortodoxe privind colaborarea cu
catolicismul și protestantismul, iar prin Enciclica din 1920 afirmă că diferențele dogmatice nu pot constitui o
piedică de netrecut în calea apropierii și colaboră rii Bisericilor creștine, până se va putea ajunge la unirea lor
deplină (!).
Mișcarea Ecumenică (care din 1948 s-a organizat în Consiliul Ecumenic al Bisericilor) își are originea în
trei mișcă ri paralele, al că ror izvor comun este Conferința misionară mondială de la Edinburg, din 1910:
gruparea Viață și Acțiune = Life and Work (cu conferințe la Stockholm, 1925, și Oxford, 1937), gruparea
Credință și Organizare = Faith and Order (cu conferințe la Lausanne, 1927, și Edinburg, 1937) și Mișcarea
misionară.
Consiliul Ecumenic al Bisericilor: Constituirea acestuia s-a fă cut la prima Adunare generală de la
Amsterdam, 1948, prin unirea grupă rilor L&W și F&O, avâ nd ca bază doctrinară urmă toarea declarație: C.E.B.
este o asociație fră țească de Biserici care primesc pe Domnul Iisus Hristos ca Dumnezeu și Mâ ntuitor.
Adună rile generale ale C.E.B.: 1) Amsterdam (Olanda), 1948 (A treia conferință panortodoxă – Moscova, 1948,
cerea să se comunice C.E.B. că Bisericile Ortodoxe nu pot participa la Adunarea I-a generală de la Amsterdam,
din 1948, în calitate de membri, deoarece programul ei actual se orientează după unele vederi politice stră ine
Ortodoxiei; însă, prin Enciclica din 1952, patriarhul ecumenic Atenagora I recomandă Bisericilor Ortodoxe
colaborarea cu C.E.B., iar în 1954 ia ființă Institutul ecumenic de la Bossey, Elveția, în care Bisericile Ortodoxe,
în frunte cu Patriarhia ecumenică , își au reprezentanții lor); 2) Evanston (S.U.A.), 1954 (Reprezentanții
ortodocși au criticat punctul de vedere protestant conform că ruia Bisericile sunt asimilate cu un om pă că tos,
dar mâ ntuit); 3) New Delhi (India), 1961 (Au fost primite în C.E.B. Bisericile Ortodoxe Rusă , Româ nă , Bulgară
și Polonă ; s-a lă rgit baza doctrinară de la Amsterdam, dâ ndu-i-se un caracter trinitar; Consiliul Internațional
al Misiunilor a fost integrat în C.E.B.); 4) Uppsala (Suedia), 1968 (Tema: Iată , Eu înnoiesc toate); 5) Nairobi
(Kenya), 1975 (Reprezentanții ortodocși au combătut pretenția protestanților de a transforma C.E.B. într-o
suprastructură eclesial-universală sau într-un sinod ecumenic al tuturor Bisericilor și denominațiunilor
creștine); 6) Vancouver (Canada), 1983 (Tema: Iisus Hristos, viața lumii); 7)Canberra (Australia), 1991
(Tema: Vino, Duhule Sfinte – înnoiește întreaga creație; delegația B.O.R. a fost condusă de Î.P.S. Daniel;
reprezentanții ortodocși au protestat împotriva tendinței de relativizare a adevă rului creștin prin punerea lui
pe același plan cu alte tradiții religioase de nuanță panteistă ; ca urmare, la întrunirea din 1998, de la
Tesalonic, a reprezentanților Bisericilor Ortodoxe, s-a hotă râ t să se condiționeze participarea în cadrul C.E.B.
de revizuirea unor metode de lucru ale acestuia, precum și de reconsiderarea practicii de rugă ciune
ecumenică ); 8) Harare (Zimbawe), 1998 (S-au să rbă torit 50 de ani de la înființarea C.E.B.; s-a hotă râ t
înființarea unei comisii speciale care să studieze propunerile Bisericilor Ortodoxe întrunite la Tesalonic).
Conferința Bisericilor Europene, înființată în 1959, dar elaborâ ndu-și statutul și baza doctrinară trinitară ca o
condiție de participare și discuții abia la cea de-a patra Adunare generală de la Nyborg (Danemarca), 1964,
coordonează activitatea ecumenică pe plan european.