Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Educație PT Sănătate
Educație PT Sănătate
3. Dezvoltarea personalităţii:
a. Conceptul de dezvoltare şi procesele implicate (creştere, maturizare,
dezvoltare);
b. Dimensiunile dezvoltării personalităţii (fizică, psihică, socială) şi
interacţiunea lor;
4. Factorii dezvoltării personalităţii şi interacţiunea lor:
a. Ereditatea; specificul şi dinamica influenţelor ereditare în copilărie.
b. Mediul social; tipurile influenţelor de mediu (spontane-dirijate, formale-
informale, pozitive-negative, convergente-divergente).
c. Educaţia – factor determinant al dezvoltării personalităţii copilului;
caracteristicile influenţelor educaţionale (cu aplicaţii pentru educaţia
primară).
5. Educabilitatea. Concept, teorii şi semnificaţie psihopedagogică:
a. Conceptul de educabilitate şi semnificaţia sa psihopedagogică.
b. Teorii privind educabilitatea fiinţei umane (ereditaristă, ambientalistă,
teoria dublei determinări).
c. Posibilităţi şi limite ale educaţiei în raport cu factorii dezvoltării.
OBIECTIVE:
Să dezvolte ideile şi datele referitoare la ereditatea umană şi la rolurile
sale în dezvoltarea fizică şi psihică a omului.
Să identifice rolurile mediului socio-cultural şi a modului în care acesta
acţionează la vârstele copilăriei.
să rezume caracteristicile educaţiei care explică de ce ea are influenţe
hotărâtoare asupra dezvoltării psihice;
Să identifice esenţa conceptului de dezvoltare psihică şi să rezume
caracteristicile ei.
Să explice modul de alcătuire a stadiilor de vârstă.
BIBLIOGRAFIE ORIENTATIVĂ:
ATKINSON RITA, ATKINSON R. C., SMITH E. E., BEM J. D., Introducere în
psihologie, 2002, Editura Tehnică, Bucureşti, p. 82-87
BIRCH ANN, Psihologia dezvoltării, 2000, Editura Tehnică, Bucureşti, p.
139-144
COSMOVICI, ANDREI, „Psihologie şcolară”, Ed. Polirom, Iaşi, 1998;
COSMOVICI, ANDREI, IACOB, LUMINITA , „Psihologie şcolară”, Ed. Polirom,
Iaşi, 1999;
innofueări.o Prr olace ssuulp deerziovor,lt ăprriii nim tpreliccăe rperoag drees
ulal îno csotnatrineu căa rleitînantoivirăe ,v îenclohceu irleaa o l eaglitcaă a
vechiului prin nou, în opoziţie cu descompunerea, cu regresul.
Există mai multe tipuri de dezvoltare:
p o z iţ i a c a re c o ns id e r ă c ă d e z v olta r e a
i n f lu i e n ţ e i m e d iu lu i ; a c e a st ă co n c
s i h ică s e d ator e a z ă î n d e o s e b i dezvoltării
ep ti e ex p l ic ă p e e rf o r m m a n ţ e l e
psihice exclusiv pe baza mediului economic, social şi cultural în
care s-a născut şi trăit copilul; astfel, mediul ar decide în mod absolut
asupra dezvoltării intelectuale şi morale a personalităţii;
poziţia care apreciază că educaţia ar putea crea, după modul în care
ea este concepută şi exercitată, capacităţi psihice deosebite, chiar
genii.
Tuturor acestor poziţii li se opune teoria psihologiei moderne care
porneşte de la premisa că dezvoltarea psihică este un proces foarte complex,
care se realizează în cadrul unităţii organism-mediu, ca o consecinţă a
influienţelor active a condiţiilor externe (mediu, educaţie) prin
intermediul condiţiilor interne (ereditatea), educaţia constituindu-se ca un
factor
conducător în raport cu ceilalţi, care ia în considerare şi valorifică
contribuţia specifică a acestora.
4 DINAMICA PERSONALITATII Carmen-
Ereditatea este rezultatul însumării influienţei condiţiilor de mediu de-a
lungul generaţiilor şi reprezintă proprietatea organismelor vii de a transmite
anumite caractere de la antecesori la succesori. La om ereditare sunt două categorii
de trăsături: conservatoare (ale speciei umane şi de generaţie) şi variabile (ale
fiecărui individ în parte).
Din prima categorie de trăsături fac parte trăsăturile speciei umane: structura
şi conformaţia anatomică, poziţia verticală, un anumit tip de metabolism,
particularităţi ale organelor de simt, caracteristici ale dinamicii corticale etc. Dintre
transmisiunile ereditare ce pot apărea la câteva generaţii amintim: dimensiuni ale
taliei, Tprăesdăistuproizleiţ ivi alar iabboillie, ,s tirnudcivtuidriu parle
ocpoenrsatţitiouniea lsep etci.ficul biologic ce garantează o anumită modalitate,
diferenţială de adaptare şi de reacţie. Acestea, în psihologie au fost denumite
predispoziţii. Ele sunt reprezentate de particularităţi morfofuncţionale ale sistemului
nervos central, şi ale analizatorilor. Predispoziţiile au caracter plastic şi polivalent,
conţinutul şi calitatea ce urmează a fi cultivată potrivit acestor potenţe funcţionale
fiind în funcţie de influienţele mediului şi sensul acţiunii educative.
Cu privire la contribuţia eredităţii la dezvoltarea psihică nu există un punct de
vedere unitar.
Unii cercetători privilegiază rolul eredităţii la vârstele timpurii iar alţii
accentuează ponderea mediului, al achiziţiilor învăţate. La vârstele timpurii se
dezvoltă structurile de bază ale comportamentelor.
O poziţie echilibrată din acest punct de vedere o oferă Jean Piaget, care
precizează că „chiar şi un comportament înnăscut, pentru a se manifesta deplin, are
nevoie de exersare”.
Cu deosebire la om, factorul ereditate este polivalent şi reprezintă doar un
potenţial care se poate converti în însuşiri de personalitate numai când mediul este
activ.
Una şi aceeaşi bază ereditară poate servi unor construcţii de personalitate
diferite.
Implicarea eredităţii e diferenţiată în funcţie de:
- Gradul de complexitate al unor însuşiri sau structuri psihice ce trebuie să se
formeze. Este mai puternică asemănarea privind temperamentul,
emotivitatea, aptitudinile.
- Categoriile de însuşiri şi abilităţi psihice mai puţin asupra gândirii.
ROLUL EREDITĂŢII:
1. Ereditatea este un factori necesar pentru dezvoltarea psihică pentru că ea
asigură baza organică a fiecărui fenomen sufletesc.
2. Ereditatea este un factor potenţial şi polivalent, adică fără intervenţia
celorlalţi doi factori fundamentali, potenţialul ereditar nu se transformă în
componente ale vieţii psihice. Este polivalent pentru că pe aceleaşi premise
ereditare se pot forma componente diferite ale vieţii psihice în funcţie de felul în
care au acţionat mediul şi educaţia. De exemplu, pe baza aceleiaşi activităţi
cerebrale fine, din lobul temporal, se pot forma şi aptitudini muzicale dar şi pentru
limbi străine.
3. Aportul eredităţii nu este acelaşi pentru orice vârstă sau pentru orice
componentă psihică. Ereditatea acţionează mai puternic la vârstele timpurii, în
CONCEPTUL DE EDUCABILITATE
Conceptul de educabilitate argumentează afirmaţia potrivit căreia omul este o
fiinţă educabilă care îşi poate valorifica şi dezvolta potenţialul ereditar numai în
condiţiile interacţiunii dintre factorii ereditari, factorii sociali şi cei educaţionali.
Gradul de implicare al acestor factori în epopeea devenirii fiinţei umane a fost
amplu comentat în literatura de specialitate, fapt ce a condus la structutarea
următoarelor direcţii majore:
a) Teoria ereditaristă susţine rolul predominant al eredităţii în formarea
personalităţii şi se bazează pe studiul genogramelor sau a arborelui genealogic.
Printre reprezentanţii acestei teorii menţionăm: Fr. Galton, C. Lombrosso: teoria
criminalului înnăscut, Gassell, H. Thompson-studii asupra gemenilor
b) Teoria ambientalistă absolutizează rolul mediului social considerând că
există o corelaţie între inegalitatea genetică şi originea socială. Deosebirile dintre
oaatimnse nîni ndue zpvotl afti rpeua spes nihuicmăa si apue, sîne agmena eurnalo,
rr ceauuşiztea sîno cviaialeţă, dnup păo cautme fni iecxi pnlivcealtuăl numai pe
baza înzestrării naturale.
7 DINAMICA PERSONALITATII Carmen-
Mihaela Varasteanu - DPPD
În ambele cazuri aveam de-a face cu o interpretare unilaterală, simplistă a
unor fenomene complexe cu determinări multiple .
c) Teoria dublei determinări acceptă atât rolul factori ereditari, cât şi al
factorilor sociali în devenirea fiinţei umane, dar accentuează faptul că EDUCAŢIA ca
acţiune organizată şi orientată spre un scop conştient, formulat are un rol
coordinator în formarea personalităţii.
Teme de evaluare
• Defineşte ereditatea şi precizează importanţa codului genetic. (codul genetic
este mecanismul transmiterii caracterelor ereditare)
• Care sunt rolurile eredităţii pentru dezvoltarea psihică umană
• Enumeră principalele medii cu care interacţionează fiinţa umană după
naştere. (începând cu mediul familial...)
• Precizează ce fel de relaţii pot fi între două sau mai multe medii cu care
interacţionează cineva. (exemplifică relaţiile: de contradicţie şi de
complementaritate)
• Defineşte mediul ca factor fundamental al dezvoltării psihice şi precizează
tipurile de influenţe pe care le exercită asupra copiilor şi tinerilor. (ai în
vedere: materiale, socio-profesionale, socioafective, socio-culturale)
• Care sunt rolurile principale ale mediului în dezvoltarea psihică
12 DINAMICA PERSONALITATII Carmen-
Mihaela Varasteanu - DPPD
• umană.
• Care sunt rolurile educaţiei în dezvoltarea psihică umană.
• Defineşte şi caracterizează dezvoltarea psihică Factori,legi,mecanisme.
• Defineşte stadiul de dezvoltare psihică, particularităţile şi profilul de stadiu