Articolul 153.

Audierea expertului
1. Declaraţiile expertului nu sunt un mijloc separat de probe.
2. Audierea expertului se efectuează după condiţiile de audiere a martorului.
3. Audierile expertului în condiţiile articolului 153 se efectuează doar în faza urmăririi
penale. Expertul se audiază în cazul când sunt necesare unele lămuriri în ce priveşte
raportul deja întocmit, aceste lămuriri pot ţine de explicarea unor termeni, unor
noţiuni, argumentarea unor metodici complicate, ş.a.
4. Nu se admite de a audia expertul în cazul când este necesară obţinerea unei informaţii
suplimentare. În asemenea situaţii se efectuează expertiza suplimentară.
5. Reieşind din faptul că declaraţiile expertului nu se consideră ca un mijloc separat de
probă, ci se includ ca o parte componentă a expertizei, se interzice de a audia expertul
până la prezentarea raportului.
6. Iniţiativa de a audia expertul poate parveni atât din oficiu de la organul de urmărire
penală, cât şi la cererea părţilor după ce acestea au luat cunoştinţă cu raportul de
expertiză.
7. După audierea expertului părţilor trebuie să li se pună la dispoziţie procesul verbal de
audiere a expertului. în acelaşi termen ca şi raportul expertului după efectuarea
expertizei (vezi articolul 151, alineatul 5).
8. Obiectul audierii expertului ţine doar de chestiunile care au fost soluţionate în cadrul
efectuării expertizei. Organul de urmărire penală nu poate pune în faţa expertului alte
întebări, chiar dacă expertul le cunoaşte din alte surse. Aici vorbim despre
jurisprudenţa Curţii Europene.

Articolul 154.Temeiurile de colectare a mostrelor

1. Colectarea mostrelor pentru cercetare comparativă este o acţiune procesuală

particularităţile căreia constau în faptul că pe parcursul acesteia nu sunt colectate anumite
date care se fixează în procesele verbale, dar are ca scop asigurarea expertului cu anumite
materiale în scopul efectuării unei cercetări comparative cu urmele care au fost lăsate la
locul infracţiunii, cu alte corpuri delicte care au fost colectate în cadrul efectuării unor
acţiuni procesuale.
2. Organul de urmărire nu este limitat în colectarea anumitor mostre. Condiţia esenţială
pentru efectuarea acestor acţiuni constă în faptul că în cadrul acţiunilor nu trebuie de
aplicat metode care pun în pericol viaţa şi sănătatea persoanei sau înjosesc onoarea şi
demnitatea acesteia.
3. De la bănuit şi învinuit mostrele pot fi colectate în toate cazurile dacă acestea sunt
necesare pentru efectuarea expertizei. De la martor şi partea vătămată mostrele pot fi
colectate doar în cazurile când apare necesitatea de a verifica dacă aceste persoane fiind
în locul comiterii faptei ar fi putut lăsa urme, fie dacă aceste persoane au lăsat urme pe
corpurile delicte care sunt în cauza penală.
4. Este raţional ca la colectarea mostrelor pentru cercetare comparativă să participe
specialistul. În unele cazuri poate participa şi expertul dacă acesta cere participarea.
Participarea specialistului sau expertului un este obligatorie conform articolului 154, însă
în unele cazuri colectarea mostrelor este imposibilă fără participarea specialistului (spre
exemplu: colectarea mostrelor de sânge, ş.a). În alte cazuri participarea specialistului
asigură calitatea mostrei. Este raţional ca la colectarea mostrelor să participe expertul
 care efectuează cercetarea comparativă dacă există o asemenea posibilitate. Organul de
urmărire penală poate propune expertului, dar un este în drept de a-l obliga, să participe
la colectarea mostrelor.
5. În legătură cu necesitatea colectării mostrelor pentru cercetare comparativă se întocmeşte
o ordonanţă motivată a organului de urmărire. Pe lângă datele generale pe care trebuie să
le conţină o ordonanţă este necesar de indicat şi date cu privire la persoana care le va
colecta, expert, specialist sau altă persoană. Pe lângă datele personale se indică şi
specialitatea persoanei, instituţia în care activează; persoana de la care se vor colecta
mostrele, datele personale, statutul său procesual (bănuit, învinuit sau parte vătămată sau
martor). În cazul când se vor colecta mostre de la partea vătămată sau martor este necesar
de indicat motivul; cât şi volumul mostrelor colectate pe cât ese posibil, alte date, (alin. 5,
art. 154).
6. Decurgerea şi rezultatele colectării mostrelor pentru cercetare comparativă sunt înscrise
în procesul verbal al acţiunii procesuale. Mostrele pentru cercetare comparativă de regulă
sunt transmise expertului o dată cu ordonanţa de efectuare a expertizei împreună cu alte
materiale care sunt necesare pentru efectuarea expertizei. Toate aceste materiale
transmise expertului sunt enumerate în ordonanţa de efectuare a expertizei.
7. La ordonanţa de efectuare a expertizei se anexează şi atât ordonanţa cât şi procesul verbal
pe colectarea mostrelor pentru cercetare comparativă. În caz de necesitate când mostrele
colectate sunt insuficiente, expertul poate să se adreseze organului de urmărire pentru
prezentarea mostrelor suplimentare. Expertul de asemenea poate să solicite participarea
personală la colectarea mostrelor.
8. De regulă colectarea mostrelor pentru cercetare comparativă se efectuează în faza de
urmărire penală. În cazuri când în faza de urmărire nu au fost colectate aceste mostre, nu
s-a efectuat o expertiză, instanţa la cererea părţilor poate dispune atât efectuarea
expertizei, cât şi colectarea mostrelor pentru cercetare comparativă. Instanţa nu este în
drept să dispună din oficiu colectarea mostrelor.
9. Colectarea mostrelor pentru cercetare comparativă în faza de judecare se fectuează doar
în cazul când o asemenea colectare nu a fost efectuată în faza de urmărire, nu au fost
suficiente mostre colectate sau a fost efectuată cu încălcarea procedurii de colectare a
mostrelor. Instanţa determină necesitatea efectuării colectării admiţând sau respingând
cererea părţilor.
10. Atât în cazul admiterii, cât şi a respingerii se emite o încheiere a instanţei de judecată. În
cazul admiterii cererii unei părţi instanţa pune în discuţie chestiunea privind mostrele care
trebuie colectate, cantitatea lor, numărul şi alte chestiuni.

Articolul 155.Felurile mostrelor

Enumerarea modelelor de mostre în art. 155 nu este exhaustivă. De exemplu pot fi
enumerate în calitate de mostre utilizate urmele de transport, vopsele, exemplare de sol şi altele.
Colectarea mostrelor se face cu atragerea specialiştilor din diferite domenii. (Acum, la
art. 155 vezi la fiecare mostră care specialişti le colectează).
Articolul 156.Modul de colectare a mostrelor în baza ordonanţei organului de urmărire penală

1. Art. 156 prevede colectarea atât a mostrelor experimentale, adică mostrele colectate
doar în cadrul acţiunii procesuale respective – de colectare a mostrelor, cât şi a
mostrelor libere, adică mostrele colectate în cadrul altor acţiuni procesuale, cum ar fi
 cercetarea la faţa locului, percheziţia, ridicarea şi altele. Atât unele, cât şi altele pot fi
utilizate în calitate de mostre.
2. Este necesar de ţinut cont că colectarea silită a mostrelor poate avea loc doar în cazuri
excepţionale, cu condiţia că:
a) efectuarea expertizei este obligatorie potrivit art. 143 sau efectuarea expertizei
este determinată de importanţa raportului de expertiză pentru soluţionarea justă a
cauzei, iar expertiza este imposibilă de efectuat fără cercetări comparative;
b) au fost epuizate toate căile de convingere a persoanei pentru ca persoana să
prezinte benevol mostra.
c) Nu vor fi utilizate metode care vor pune în pericol viaţa şi sănătatea, onoarea şi
demnitatea persoanei
Este necesar de luat în consideraţie şi faptul că unele mostre pot fi colectate doar dacă
persoana acceptă acest fapt (spre exemplu înscrierile, fonograma vocii).
3. Atât expertul, cât şi specialistul nu au dreptul independent de a colecta mostre pentru
cercetarea comparativă. În cazul când ofiţerul de urmărire penală nu a pus la
dispoziţia expertului mostre, acestea sunt insuficiente sau neutilizabile, expertul
solicită de la organul de urmărire penală prezentarea mostrelor suplimentare.
4. În unele cazuri expertul poate solicita şi participarea persoanală la colectarea
mostrelor. Prezenţa specialistului sau expertului la colectarea mostrelor este efectivă
în cele mai multe cazuri deoarece aceasta asigură suficienţa mostrelor şi utilitatea.
5. În cazul când colectarea mostrelor este o acţiune procesuală separată se emite o
ordonanţă prin care se dispune efectuarea acestei acţiuni procesuale, ordonanţă care
este obligatorie pentru persoana de la care se colectează mostrele. Ordonanţa este
obligatorie şi pentru specialistul care este atras la această acţiune procesuală.
6. În cazul când se efectuează altă acţiune procesuală, cum ar fi percheziţia sau ridicarea
şi pe parcursul acestei acţiuni s-au colectat şi mostre nu este necesară o ordonanţă
separată, dar acest fapt se înscrie în procesul verbal al percheziţiei, ridicării, sau altor
acţiuni procesuale.
7. În cazul sigilării mostrelor, pachetul sigilat trebuie să fie semnat atât de către persoana
care efectuează acţiunea respectivă, cât şi de către specialist, dacă acesta a participat,
cât şi de către persoana de la care s-au colectat mostrele. Procesul verbal cu privire la
colectarea mostrelor se întocmeşte în cazul când aceasta este o acţiune separată. În
restul cazurilor faptul dat se înscrie în procesul verbal a acţiunii procesuale respective.
8. În procesul verbal se înscriu pe lângă datele generale şi persoana de la care s-au
colectat mostrele, faptul că a fost colectată în mod benevol, sau silit mostra, care
mijloace au fost utilizate, consecutivitatea acţiunilor, cât şi este necesar de descris pe
cât e posibil de minuţios mostra ridicată. Dacă persoana refuză să prezinte benevol
mostrele este necesar de indicat motivele pe care le invocă această persoană.

Articolul 157.Documente
(Vezi în care lege se vorbeste ce înseamnă document, posibil legea cu privire la informaţi....)
1. Documentele sunt mijloace separate de probă care se deosebesc atât de procesele verbale ale
actelor de urmărire şi judecătoreşti, cât şi de corpurile delicte. De corpurile delicte
documentul se deosebeşte prin faptul că primele constituie o sursă iniţială referitor la
circumstanţele care trebuie dovedite (spre exemplu, un document fals). Documentele conţin
date care pot fi recunoscute ca probe derivate. Procesele verbale se deosebesc de documente
 de prin faptul că acestea sunt întocmite în cadrul unei acţiuni procesuale, pe când
documentele sunt întocmite în afara procesului penal de persoane care pot să nu fie subiecţi
ai procesului penal.
2. Documentele sunt recunoscute ca mijloca de probă dacă sunt respectate cerinţele
admisibilitatea, pertinenţa, concludenţa şi utilitatea acestora.
3. Modalităţile de includere a documentelor în dosarul penal sunt diferite. Documentele pot fi
ridicate în cadrul efectuării unor acţiuni procesuale (documentele contabile, ş.a.),
documentele pot să fie prezentate la cererea organului de urmărire sau a instanţei (spre
exemplu, ancheta socială întocmită de serviciul de resocializare), ca documente pot fi
recunoscute şi actele întocmite în urma unor controluri, cum ar fi acte de revizie, rapoarte ş.a.
4. Una din condiţiile obligatorii ce ţine de admisibilitatea acestei probe este faptul că în dosarul
penal trebuie să existe date referitor la modul prin care documentul a fost inclus în
materialele dosarului (spre exemplu, procesul verbal de anexare, procesul verbal al unei
acţiuni procesuale, ş.a.). La dosar pot fi anexate şi copiile documentului în situaţia când
originalul trebuie să se păstreze în instituţia unde s-a întocmit. În cazul când în dosar există
copia documentului, aceasta trebuie să fie confirmată de către pesoana care efectuează
urmărirea, sau de către instanţă.
5. În unele cazuri pentru a fi admisibile datele care se conţin în document, acesta trebuie să
corespundă anumitei forme care este prevăzută pentru asemenea tip de document (cu
semnăturile respective, aplicarea sigiliului etc.). La examinarea unor infracţiuni ce ţin de
încălcarea unor atribuţii de serviciu de către persoană, la materialele dosarului penal trebuie
să fie anexate şi instrucţiile respective sau extrase din anumite instrucţiuni.
6. În cazul când este necesar de a utiliza o informaţie confidenţială trebuie de respectat normele
prevăzute de actele normative respective. (vezi Legea cu privire la bănci şi activitatea
bancară). La documente se atribuie nu numai cele scrise, dar şi scheme grafice, date
statistice, datele care sunt în informaţii computerizate, descrierile anumitor procese şi
persoane etc. Ca probe pot servi spre exemplu datele care descriu condiţiile de viaţă şi
educaţie a minorului, diferite rapoarte a organului de poliţie, actele ale inspectorilor tehnici,
ş.a. În cazul când a fost comisă o infracţiune repetată sunt solicitate şi documentele care
confirmă termenul real de executare a pedepsei pentru prima infracţiune.
7. Sunt recunoscute în calitate de probe şi actele medicale privind starea sănătăţii a învinuitului
şi a victimei, dacă victima s.a tratat după infracţiune. În asemenea situaţii sunt solicitate
documente din instituţia medicală.
8. Ca mijloace de probă sunt recunoscute şi documentele care parvin de la cetăţeni, întocmite
atât la cererea organului de urmărire şi a instanţei, cât şi care nu au legătură cu dosarul
(diferite scrisori, cereri etc.). Nu poate fi recunoscut ca document caracteristica care au dat-o
vecinii sau colegii de serviciu. În caz de necesitate aceste persoane pot fi audiate în calitate
de martori. Caracteristica trebuie să fie semnată de conducătorul instituţiei în care persoana
activează exprimând în asemenea fel opinia întregului colectiv.
9. Este deosebit de util de utilizat în calitate de document ancheta socială întocmită de serviciul
de resocializare care poate caracteriza mai complex calităţile personale ale învinuitului decât
caracteristica de la locul de muncă sau de trai.
10. În cazul când datele prezentate sunt controversate instanţa în sentinţă trebuie să motiveze de
ce a admis anume unele date şi a respins altele. În cazul când este inutil de anexat toate
documentele la dosarul penal şi aceasta nu pune în pericol examinarea completă a cauzei,
 documentele pot fi examinate şi întocmit un proces verbal privind examinarea acestora, fără a
le anexa la dosar.
11. Dacă documentul dispune de unele calităţi ale corpurilor delicte, ridicarea şi anexarea la
dosar are loc potrivit articolelor 158, 162.
12. Materialele care au servit ca temei de pornire a urmăririi penale rămân în dosarul penal în
calitate de documente. Materialele noi care sunt prezentate de către părţi în căile de atac au
importanţă procesuală ca documente servind ca motiv de probare a temeiurilor sau a lipsei de
temeiuri de a reexamina cauza penală, iar în caz de reexaminare servesc ca date care
probează circumstanţe importante în cauză.
13. Nu se admite respingerea anticipată a documentului din motivul că parvine de la o persoană
sau alta. Verificarea şi aprecierea documentului are loc după regulile generale.
14. Neprezentarea în termen a documentului nu înlătură importanţa probantă a acestuia. Datele
care probează antecedentele penale se includ în cazierul judiciar care de asemenea se
consideră document.
15. Documentele care au fost întocmite peste hotarele Republicii Moldova, în ţările în care
Republica Moldova are acord de asistenţă juridică reciprocă şi care corespund cerinţelor
generale faţă de documente nu cer reconfirmarea pe teritoriul Republicii Moldova. (verifică
foarte minuţios la Ministerul Justiţiei).

Articolul 158.Corpurile delicte

1. Corpurile delicte sunt anumite obiecte din lumea materială care conţin anumite informaţii
importante pentru justa soluţionare a cauzei penale. Alin. 1 al art. 158 ne dă o
caracteristică generală a temeiurilor de recunoaştere a obiectelor în calitate de corpuri
delicte. Obiecte care au servit la săvârşirea infracţiunii – acele obiecte din lumea
materială obiectivă cu ajutorul cărora s-a realizat latura obiectivă a infracţiunii (arma, în
unele cazuri mijlocul de transport, substanţele explozibile etc.). Mijlocul de transport
poate fi recunoscut în calitate de corp delict dacă a fost utilizat în procesul de comitere a
infracţiunii sau pentru realizarea scopurilor infracţiunii. În cauze penale în care
importanţă o are soluţionarea chestiunii privind înarmarea participanţilor, corpuri delicte
pot fi recumoscute nu numai obiectele care sunt arme albe sau de foc în deplinul sens al
cuvântului, dar şi alte arme, obiecte care s-au găsit la participanţii la infracţiune şi cu care
pot fi cauzate leziuni corporale. La fixarea acestor obiecte este necesar de constatat dacă
există indici că posesorul îl deţinea la moment pentru a asigura eficacitatea atacului, care
a fost scopul concret a purtării unui asemenea obiect ş.a. Aceste împrejurări se stabilesc
în următoarele audieri a făptuitorului.
2. Organele de urmărire sunt obligate să strângă nu numai corpurile delicte care deţin o
anumită informaţie în învinuire, dar şi în apărare (spre exemplu, dacă victima deţine o
armă cu care ar putea să ameninţe viaţa şi sănătatea inculpatului, sau prezenţa la făptuitor
a unor machete şi nu a armelor reale care în esenţă confirmă faptul că pericolul nu era
real).
3. Transportul auto, motociclete şi alte surse de transport care apaţin făptuitorilor pot fi
recunoscute în calitate de corpuri delicte cu condiţia că direct au fost utilizate în procesul
de comitere a infracţiunii cu scopul de a atinge rezultatul scontat. Aceiaşi situaţie este şi
în cazul când unitatea de transport a fost utilizată ca făptuitorul să dispună real de bunuri.
 În infracţiunile de braconaj sau tăiere ilegală a pădurii unităţile de transport care erau în
posesia făptuitorului sunt recunoscute de asemenea în calitate de corpuri delicte.
4. Banii, alte valori sau obiecte şi documente care au fost obţinute în rezultatul unor acţiuni
criminale sunt recunoscute de asemenea corpuri delicte. Prin noţiunea de valori se are în
vedere orice proprietate care are o oarecare valoare pecuniară, inclusiv unele obiecte din
aur, argint, platină, alte metale preţioase, pietre scumpe, perle, hârtii de valoare, lucruri de
anticar, casă, automobil, mobilă care au fost procurate pe banii în rezultatul comiterii
unor infracţiuni, sau inclusiv în urma realizării bunurilor obţinute în urma infracţiunii.
5. Organul de urmărire trebuie să dovedească că baniii şi alte lucruri de valoare au fost
obţinute pe cale ilegală. Argumentele prezentate de către învinuire trebuie să respingă
orice alt argument privind provenienţa acestor valori (spre exemplu, prin dovedirea
necorespunderii valorii bunurilor cu veniturile legale ale persoanei). Nedescoperirea
banilor sau a valorilor trebuie recunoscută în instanţă ca o probă de apărare.
6. Obiectele care au păstrat asupra lor urmele acţiunii criminale pot fi spre exemplu hainele
cu urme de deteriorări, sau cu urme de sânge, lacate cu urme de spargere ş.a. Dacă din
unele motive urma nu se poate de ridicat, va fi utilizată copia acestei urme care a fost
obţinută cu respectarea prevederilor legale.
7. Descoperirea anumitor urme pe corpurile delicte şi obiectele care au păstrat urme ale
acţiunilor criminale, cum ar fi lucrurile furate, banii în calitate de mită, pot dovedi faptul
aflării persoanei într-un loc concret etc.
8. Certificatele care confirmă dreptul la hârtiile de valoare sunt corpuri delicte numai în
cazul când acestea au fost falsificate. Certificatele originale vor fi în cauza penală ca
documente.
9. La corpuri delicte se poate de atribuit şi producţia obţinută pe cale ilegală în infracţiuni
ecologice, cum ar fi animale, peşti, copaci tăiaţi, ş.a. În calitate de corpuri delicte pot fi
recunoscute şi probele de aer, apă, sol în infracţiunile ecologice legate de poluarea
aerului, apei, pământului, ş.a.
10. În unele cazuri este necesar de a efectua expertiză pentru a constata dacă obiectele date
au atribuţie la cauza penală, sau examinarea acestora de către specialist, sau prezentarea
spre recunoaştere. După efectuarea acestor acţiuni procesuale printr-o ordonanţă obiectele
sunt recunoscute în calitate de corpuri delicte.
11. Emiterea ordonanţei este obligatorie în toate cazurile şi aceasta este o condiţie de
admisibilitate a probei. În situaţia când nu a fost emisă o ordonanţă, proba dată este
inadmisibilă şi necesită a fi respinsă de către instanţă. În cadrul judecării cauzei părţile
pot prezenta corpuri delicte.
12. În asemenea situaţii instanţa printr-o încheiere le anexează la dosar.
13. După regula generală corpurile delicte se păstreză anexate la dosar. Alte modalităţi
speciale de păstrare a corpurilor delicte sunt prevăzute de articolul 159.
14. Art. 158 stabileşte şi alte condiţii de admisibilitate a obiectelor în calitate de corpuri
delicte. Condiţiile sunt prevăzute de alineatul 3. În primul rând se stabileşte modalitatea
de asigurare a autenticităţii corpului delict şi în al doilea rând sunt enumerate exhaustiv
procedeele probatorii prin care pot fi obţinute corpurile delicte.
15. Obiectul trebuie să fie descris detaliat în procesul verbal de efectuare a acţiunilor
procesuale enumerate în punctul 2 al alineatului 3. În descriere îndeosebi trebuie de atras
atenţie asupra semnelor particulare ale obiectelor şi asigura posibilitatea de a identifica
 obiectul din rândul altor obiecte omogene (spre exemplu, numărul aparatajului sau a
armei etc.). Obiectele ridicate sunt sigilate în dependenţă de volumul şi genul lor.
16. Prin alte acţiuni prevăzute de punctul 1 al alineatului 3 sunt considerate fotografierea
obiectelor, filmarea obiectelor, copierea la copiator ş.a. Toate aceste acţiuni au ca scop
evitarea unei substituiri sau modificări esenţiale a acestor obiecte care poate duce la
imposibilitatea stabilirii adevărului.
17. În cazul când părţile prezintă un obiect considerând că acesta poate fi recunoscut în
calitate de corp delict este obligatoriu în prealabil de a audia părţile în calitatea pe care o
poartă aceştia în proces (fie bănuit, învinuit, inculpat, fie victimă sau parte vătămată,
parte civilă, parte civilmente responsabilă).
Pot prezenta obiecte şi alţi subiecţi procesuali, cum ar fi martorul.
18. În toate cazurile la audierea participanţilor este necesar de a constata provenienţa
obiectului, modalitatea prin care obiectul a ajuns în posesia persoanei, faptul dacă
obiectul nu a suferit unele modificări, cât şi alte împrejurări care ar confirma
autenticitatea obiectului. În situaţia când apărătorul prezintă un obiect, acesta nu se
audiază după regula audierii bănuitului, învinuitului, părţii vătămate, a martorului şi altor,
dar în cererea pe care o înaintează apărătorul privind anexarea la dosar a obiectului,
trebuie să indice toate aceste împrejurări. Dacă este necesar organul de urmărire sau
instanţa cere de la apărător lămuriri suplimentare. În cazul când se constată pertinenţa
obiectului la cauza penală acesta trebuie anexat printr-o ordonanţă la dosar. Respingerea
cererii de a anexa la dosar a obiectului în calitate de corp delict poate fi doar în cazuri
excepţionale, însă participanţii au dreptul de a cere anexarea la dosar a obiectului în orice
altă fază a procesului.
19. Curtea Supremă de Justiţie în unele hotărâri a determinat noţiunea de corpuri delicte în
dependenţă de caracterul infracţiunii. În hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr.
19 din 10.06.1997 cu modificările introduse prin Hotărârile Plenului nr. 20 din
10.06.1998, nr. 27 din 27.10.1998 şi nr. 24-25 din 29.10.2001 „Despre practica Judiciară
în cazurile privind contrabanda şi contravenţiile administrative vamale” a stabilit: prin
bunuri se înţelege:
 mărfuri ale persoanei fizice şi juridice trecute peste frontiera vamală pentru vânzare-
cumpărare, schimb, arendă sau alte tranzacţii economice;
 obiecte – orice obiect trecut peste frontiera vamală, inclusiv mijloace de transport, valută
naţională şi străină, titluri şi obiecte de valoare, lucruri de uz personal, care prezintă
valori culturale trecute peste frontiera vamală;
 document fals este documentul totalmente fabricat, fals sau original în care sunt introduse
informaţii denaturate, de exemplu pe calea nimicirii unei părţi din text, introducerea în el
a unei informaţii suplimentare, etc.
 document nul este documentul obţinut pe cale ilegală însă din anumite cauze şi-a pierdut
valabilitatea, de exemplu, a expirat termenul de acţiune;
 documentul obţinut pe cale ilegală este documentul obţinut de persoana interesată
prezentând persoanei împuternicite pentru aceasta în calitate de temei pentru eliberarea
lui a datelor vădit false, sau a documentelor contrafăcute, sau obţinute în urma abuzului
unei persoane cu funcţie de răspundere, care s-a folosit de situaţia de serviciu, sau de
neglijenţa acestei persoane la eliberarea documentului;
 document care conţine date neautentice este documentul care este autentic, însă în care
sunt introduse informaţii ce nu corespund realităţii. Concomitent, el păstrează elementele
 şi indicii originalului (se execută formularul oficial, nemele şi posturile persoanelor,
împuternicite să îl semneze), însă informaţiile incluse în el, textul, materialele numerice
sunt false;
 document vamal este documentul eliberarea căruia este prevăzut în legislaţia vamală în
vigoare (declaraţiile vamale, chitanţele, certificatele etc.) autentificate în modul stabilit de
persoanele cu funcţii de răspundere din instituţiile vamale.
 la „alte documente” sunt raportate documentele necesare pentru controlul vamal care
permit trecerea peste frontiera vamală a mărfurilor şi obiectelor şi sunt eliberate şi
autentificate de instituţiile competente şi de persoanele cu funcţii de răspundere
respective (permise de trecere a valutei străine peste hotare, eliberate de o bancă
autorizată, sau de Banca Naţională a Moldovei, licenţe, autorizaţii, certificate, procuri
etc.).
20. Sub noţiunea de bani trebuie să se înţeleagă bancnote ca bilete de hârtie, monedele
metalice emise de BNM, precum şi valuta străină ca ban al altui stat sub formă de
bancnote ori monede metalice aflate în circulaţie (Hotărârea Plenului Curţii Supreme de
Justiţie nr. 23 din 29.10.2001 „Cu privire la practica judiciară în cauzele despre fabricarea
sau punerea în circulaţie a banilor falşi”).
21. În calitate de armă urmează a fi considerate armele de foc sau albe, precum şi armele de
acţiune explozivă. Drept alte obiecte folosite în calitate de armă sunt considerate orice
obiecte cu care pot fi cauzate leziuni corporale, periculoase pentru viaţă şi sănătate.
Totodată nu are nici o importanţă dacă ele au fost pregătite în prealabil sau infractorul a
folosit obiectul care întâmplător s-a aflat în locul săvârşirii infracţiunii. Hotărârea
Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr. 5 din 06.07.1992 „Cu privire la practica judicară
în procesele penale despre sustragerea averii proprietarului”.
22. Prin obiecte predestinate mitei sub orice formă se înţeleg banii, hârtiile de valoare,
valorile materiale, precum şi alte foloase atât de ordin patrimonial (transmiterea valorilor
materiale, folosirea gratuită a unei locuinţe sau a altor valori materiale, procurarea
gratuită a biletelor la sanatoriu şi turistice, acordarea nelegală a premiilor, prestarea
gratuită a unor servicii etc.), cât şi de ordin nepatrimonial (acordarea unui titlu sau a unui
grad, sau a altei distincţii onorifice etc.). (Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie
nr. 6 din 11.03.1996 cu modificările introduse prin Hotărârea Plenului din 10.06.1998 nr.
38 din 20.12.1999, nr. 25 din 29.10.2001 „Cu privire la aplicarea legislaţiei cu privire la
răspunderea penală pentru mituire”).
23. Drept obiecte special adaptate pentru vătămarea integritatii corporale vor fi considerate
obiectele care au fost adaptate de vinovat pentru un anumit scop din timp sau în timpul
săvârşirii acţiunilor huliganice, precum şi obiectele care deşi nu au fost supuse unei
prelucrări criminale, dar au fost special adaptate de vinovat şi se aflau la el cu acelaşi
scop. (Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr. 12 din 20.12.1993 cu
modificările introduce prin Hotărârea Plenului nr. 38 din 20.12.1999 şi nr. 25 din
29.10.2001 “Cu privire la practica judiciară în cauzele despre huliganism”).
24. Substanţele toxice se consideră substanţele în stare solidă, lichidă sau sub formă de praf,
a căror utilizare de către o persoană, chiar şi în condiţiile unei neînsemnate depăşiri a
dozei, poate provoca moartea acesteia (sulfatul de atropină, arsenul, strihana, clorura
mercurică, ceanura de potasiu etc.). Substanţele cu efect puternic se consideră mijloacele
medicamentoase şi alte mijloace, a căror utilizare fără prescripţia medicului, sau cu
încălcarea normelor de dozare poate cauza daune grave organizmului omului (de
 exemplu, preparatele hormonale). Substanţele menţionate se evidenţiază prin următoarele
caracteristici comune:
a) sunt periculoase pentru viaţa şi sănătatea omului;
b) nu sunt mijloace narcotice;
c) regimul lor juridic este reglementat de actele normative speciale.
Mijloacele narcotice, se consideră plantele, materiile prime şi substanţele naturale şi
sintetice, prevăzute în convenţiile internaţionale, precum şi alte plante, materii prime şi substanţe
care prezintă pericol pentru sănătatea populaţiei în cazul în care se fac abuz de ele (Hotărârea
Plenului nr. 12 din 27.03.1997 cu modificările introduse prin Hotărârea Plenului nr. 25 din
29.10.2001 „Despre practica aplicării de către instanţele judecătoreşti a legislaţiei privind
infracţiunile legate de mijloacele narcotice şi substanţele cu efect puternic şi toxice”).
25. Listele de mijloace narcotice şi de substanţe cu efect puternic şi toxice sunt confirmate de
comitetul permanent de control asupra drogurilor a Republicii Moldova în baza
Convenţiei Organizaţiei Naţiunilor Unite din 19.12.1988 (vezi cum se cheamă) la care
Republica Moldova a aderat prin Hotărârea Parlamentului din 3.11.1994 (caută această
listă şi acest comitet şi introdu).
26. Prin arme de foc se înţelege acea armă a cărei funcţionare determină aruncarea unuia sau
mai multor proiectile. Principiului de funcţionare a acetuia are la bază forţa de
expansiune a gazelor provenite din detonarea unei capse, ori prin explozia unei
încărcături. Arme de foc sunt recunoscute arme militare confecţionate prin dotarea
forţelor armate a colaboratorilor organelor securităţii de stat şi a afacerilor interne, altor
persoane, instituţii şi unităţi autorizate cu funcţii de gardă, escortă, utilizate în acţiuni de
neutralizare sau nimicire a persoanlului şi tehnicii de luptă, precum şi orice alte
instrumente, piese sau dispozitive destinate pentru a imobiliza, a răni, a ucide sau a
distruge, dacă posedă caracteristicile unei arme militare.
27. Sunt considerate arme de foc şi ansamblurile, subansamblurile şi dispozitivele care se pot
constitui şi pot funcţiona ca armă de foc (dispozitivul de percuţie, cu ţeavă în stare de a
produce împuşcături, struţ confecţionat din arme de vânătoare cu ţeavă lisă tăiată,
pistoale: de semnalizare cu gaze, pistoane adaptate pentru efectuarea împuşcăturilor cu
muniţii etc.).
28. Drept arme de foc (militare) pot fi considerate şi armele ascunse, astfel fabricate
industrial sau confecţionate în mod meşteşugăresc, încât existenţa lor să nu fie vizibilă ori
bănuită (mecanism de împuşcare a cartuşelor în formă de stilou, brichetă etc.). Nu se
consideră armă de foc partea componentă a ei care nu poate fi utilizată pentru efectuarea
împuşcăturii: ţeava, patul armei, piedica, închizătorul, trăgaciul etc. dacă nu sunt probe că
persoana care le deţine are intenţia de a le ansambla alte segmente sau sub segmente
pentru o armă, sau un segment pentru efectuarea împuşcăturii cu muniţii.
29. Armă albă se consideră acea care este destinată şi adaptată pentru a vătăma, a omorî fiinţe
umane cu aplicarea forţei musculare prin contact nemijlocit prin tăiere (săbii, tesacuri
etc.), înţepare (baionete unghiulare, stilete etc). Prin înţepare, tăiere (baionete plate,
cuţite, arcuri, arbalete, pumnale cu tăiş etc.). Prin spargere, fărâmiţare (box, buzdugan,
mlăciu, nunciache).
30. Prin muniţii se înţelege cartuşe, proiectilele, încărcăturile de orice fel, care pot fi utilizate
la armele de foc şi pot fi fabricate industrial sau pot fi confecţionate în mod
meşteşugăresc.
31. Substanţe explozive sunt: praful de puşcă, dinamita, trotilul, nitroglicerina, alte amestece
chimice produse în mod industrial sau meşteşugăresc care au capacitatea de a exploada în
urma aprinderii, lovirii sau detonării. (Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr.
31 din 09.11.1998 „Cu privire la practica judiciară în cauzele penale despre purtarea
(portul), păstrarea (deţinerea), transportarea, fabricarea, comercializarea ilegală,
sustragerea armelor de foc, a muniţiilor sau a substanţelor explozive, păstrarea neglijentă
a armelor de foc şi a muniţiilor”).